Specializarea Controlul Calității Produselor si Factorilor de Mediu [302096]

[anonimizat] (Serban) [anonimizat].dr.chim. Mihai Sonia

PLOIEȘTI

2017

[anonimizat] (Serban) Alexandra Gabriela

Gestionarea deseurilor in industria textila

Studiul la firma S.C. GOSSIP CLOTHING S.R.L.

[anonimizat].dr.chim. Mihai Sonia

PLOIEȘTI

2015

[anonimizat] O.N.U., poluarea este definită drept modificarea directă sau indirectă a [anonimizat] a [anonimizat].

Începând cu a doua jumătate a secolului douăzeci omenirea a [anonimizat] o consecință, a condițiilor noastre de viață.

[anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat], a resimțit cu severitate rigorile noilor cerințe ale pieței și legislației în ceea ce privește protecția mediului.

Industria de textile și confecții are o tradiție îndelungată și reprezintă unul din sectoarele industriale de bază ale economiei europene. Pentru a [anonimizat] s-a bazat pe cercetare și inovație. Acești doi factori vor avea o importanță din ce în ce mai mare în asigurarea unei competitivități industriale permanente.Politica industrială a României a [anonimizat], [anonimizat] a dezvoltării lor economice în perspectiva următorilor ani. [anonimizat]-confecții, [anonimizat], a [anonimizat] a [anonimizat].

CAPITOLUL 1. INTRODUCERE ÎN PROTECȚIA MEDIULUI

Mediul înconjurător este o [anonimizat] a [anonimizat]. [anonimizat]-[anonimizat] – [anonimizat], urbanism, drept etc. [anonimizat] ,,mediul” un ansamblu format din comunitățile biologice și factorii abiotici ([anonimizat], care condiționează viața unui grup biologic. [anonimizat] – mediul înconjurător este ,,[anonimizat], fizico-chimic și social, capabili să influențeze direct sau indirect starea componentelor abiotice și biotice ale biosferei”. Alte definiții au în vedere elemente commune precum: viața omului, calitatea vieții și ființa umană.

Mediul ca obiect de protecție juridică trebuie însă analizat așa cum diferite acte normative îl definesc (legi naționale, reglementări internaționale). In opinia reprezentanților UE, mediul înconjurător este definit ca fiind ,,ansamblul de elemente care în complexitatea relațiilor lor,constituie cadrul, mijlocul și condițiile de viață ale omului, acelea care sunt ori cele ce nu sunt resimțite”. Un element de noutate în această definiție este acela că mediul este considerat un bun care aparține întregii colectivități și, drept consecință, acesta nu poate fi lăsat spre folosire la întâmplare.

În legislația națională mediul este definit ca ,,ansamblul de condiții și elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice,toate materiile organice și anorganice, precum și ființele vii, sistemele naturale în interacțiune,cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale și spirituale, calitatea vieții și condițiile care pot influența bunăstarea și sănătatea omului”.

Calitatea mediului. Prin calitatea mediului se înțelege starea acestuia la un moment dat,rezultată din integrarea tuturor elementelor sale structurale și funcționale, capabile să asigure o ambianță satisfăcătoare necesităților multiple ale vieții omului.

Cunoașterea calității mediului implică cunoașterea și analizarea unui număr mare de aspecte.De exemplu, referitor la calitatea aerului se fac aprecieri asupra prezenței unor gaze, substanțe solide, hidrocarburi, conținutul în unele elemente chimice, substanțe organice, anorganice, iar exprimarea este în g/m3, mg/m3, %, prin indici de calitate și indice general de poluare. Calitatea apelor se exprimă prin gradul de impurificare cu diferite substanțe, prin starea naturală a apelor respective și prin indicatori chimici și biologici, iar calitatea solurilor se apreciază după contaminarea cu diferite substanțe, producțiile obținute, diminuarea producțiilor.

Pentru controlul calității mediului în literatura de specialitate se folosește termenul de monitorizare a mediului. În conformitate cu Ordonanța de urgență nr. 195/2005 prin monitorizarea mediului se înțelege ,,supravegherea, prognozarea, avertizarea și intervenția în vederea evaluării sistematice a dinamicii caracteristicilor calitative ale elementelor de mediu, în scopul cunoașterii stării de calitate și a semnificației ecologice a acestora, a evoluției și implicațiilor sociale ale schimbărilor produse, urmate de măsurile care se impun.

Poluarea mediului. Deteriorarea mediului presupune ,,alterarea caracteristicilor fizicochimice și structurale ale componentelor naturale și antropice ale mediului, reducerea diversității sau productivității biologice a ecosistemelor naturale și antropizate, afectarea mediului natural cu efecte asupra calității vieții, cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei și solului,supraexploatarea resurselor, gospodărirea și valorificarea lor deficitară, ca și prin amenajarea necorespunzătoare a teritoriului).

Prin poluant se înțelege ,,orice substanță, preparat sub formă solidă, lichidă, gazoasă sau sub formă de vapori ori de energie, radiație electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibrații care, introdusă în mediu, modifică echilibrul constituenților acestuia și al organismelor vii și adduce daune bunurilor materiale, iar poluarea reprezintă introducerea directă sau indirectă a unui poluant care poate aduce prejudicii sănătății umane și/sau calității mediului, dăuna bunurilor materiale ori cauza o deteriorare sau o împiedicare a utilizării mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime. Protecția mediului. Ca noțiune, protecția mediului înconjurător a fost și este de cele mai multe ori asociată fenomenului de poluare, dar în realitate conținutul acestei noțiuni este mult mai cuprinzător. Protecția mediului are în vedere următoarele acțiuni: gospodărirea rațională a resurselor, evitarea dezechilibrelor prin conservarea naturii, evitarea poluării mediului precum, reconstrucția ecologică a acestuia.Măsurile de protecție a mediului trebuie să cuprindă ,,instituirea unei obligații, stabilirea unor condiții speciale și stipularea unor interdicții privind utilizarea rațională a resurselor naturale,prevenirea și combaterea poluării mediului și a efectelor dăunătoare ale fenomenelor natural asupra elementelor sale componente. Toate aceste măsuri au un sigur scop și anume cel de menținere a echilibrului ecologic în vederea asigurării unor condiții de viață și de muncă tot mai bune generațiilor viitoare.

Dezvoltarea durabilă. Omul utilizează resursele naturale în vederea satisfacerii nevoilor sale strict biologice, dar și pentru crearea mijloacelor de transformare a mediului în funcție de dezvoltarea economico-socială. Pentru a garanta dezvoltarea socio-economică durabilă este necesară se asigure conservarea resurselor și a serviciilor produse de acestea în limitele de toleranță a componentelor sale –dezvoltare durabilă-. Față de conținutul termenului de conservare este necesară distincția dintre ,,utilizare durabilă” și ,,dezvoltare durabilă”, întrucât aceasta este realizată și în actele normative din domeniu. Astfel, utilizarea durabilă presupune ,,utilizarea componentelor diversității biologice într-un mod și un ritm care să nu conducă la diminuarea pe termen lung a diversității biologice, menținându-I potențialul de a răspunde necesităților și aspirațiilor generațiilor prezente și viitoare”. Potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr.195/2005 privind protecția mediului, dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care corespunde necesităților prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a le satisface pe ale lor. Același act normativ prevede și principiile și elementele strategice care stau la baza dezvoltării durabile. Dintre acestea amintim: principiul precauției în luarea deciziilor, principiul prevenirii riscurilor ecologice și a producerii daunelor,utilizarea durabilă a resurselor naturale; principiul prevenirii, reducerii și controlului integrat al poluării prin utilizarea celor mai bune tehnici disponibile pentru activitățile care pot produce poluări semnificative, principiul poluatorul plătește, participarea publicului la luarea deciziilor privind mediul..

Dauna ecologică, prejudiciu. Tot mai des în actele internaționale și naționale termenul de prejudiciu este sinonim cu ,,dauna ecologică”. În legislația națională (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005) prin prejudiciu, se înțelege ,,efectul cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătății oamenilor, bunurilor sau mediului, provocat prin poluanți, activități dăunătoare ori dezastre”. Dauna ecologică reprezintă ,,acea vătămare care aduce atingere ansamblului elementelor unui sistem și care, datorită caracterului său indirect și difuz, nu permite constituirea unui drept la reparație”.Referitor la stabilirea întinderii prejudiciului cauzat, nu sunt păreri contrare, acest lucru este greu de realizat deoarece există multe necunoscute (în special legate de atribuirea valorii economice).

1.2. Surse de poluare si protectia factorilor de mediu

Factorii poluanți pot fi:

A. după originea (proveniența) lor:

naturali;

antropogeni;

B. după natura lor:

fizici (particule solide, radiații ionizante, emisiuni masive de energie, zgomote etc.);

chimici (derivați ai multor elemente chimice, diverse substanțe

chimice de sinteză);

biologici (anumite specii de plante, animale și mai ales microorganisme);

C. după starea de agregare:

lichizi;

gazoși;

solizi;

D. după cum poluanții sunt sau nu neutralizați, în timp, sub acțiunea microorganismelor existente în mediu:

poluanți biodegradabili;

poluanți nebiodegradabili.

În funcție de această grupare a factorilor poluanți distingem mai multe tipuri de poluare:

A. După originea poluanților:

Poluare naturală – provocată de diverse cauze naturale: incendii naturale; furtuni de

nisip și praf; vulcani activi; cutremure de pământ, ape subterane saline sau acide; polenul

diverselor plante; dereglările meteorologice; emisiuni masive de energie.

Poluare antropogenă – determinată de om ca rezultat al activită ților industriale, agricole sau gospodărești: poluare industrială; poluare agricolă; poluare menajeră.

B. După natura poluanților:

Poluare fizică : – termică, fonică, luminoasă, radioactivă etc.

Poluare chimică: cu derivați ai C, S, N, F, O, Cl etc.; cu derivați ai metalelor grele (Pb, Cr, Co etc.); cu mase plastice; cu pesticide; cu materii o rganice fermentescibile etc.

Poluare biologică: contaminarea microbiologică a mediilor inhalate, ingerate și a solului; modificări ale biocenozelor, invazii de specii vegetale și animale.

Poluarea ,,estetică” – prin degradarea peisajelor, ca urmare a urbanizării și sistematizării eronate.

C. După starea de agregare a poluanților:

a. Poluare cu lichide ;

b. Poluare cu gaze și vapori ;

c. Poluare cu substanțe solide.

1.3. Strategii cheie

Dintre strategiile cheie pentru mediu se pot mentiona:

. controlul poluarii

. eficienta ecologica

. eficacitate ecologica

Etapele analizei aspectelor de mediu sunt:

    stabilirea cadrului legislativ si a reglemntarilor;

    inventarierea si examinarea tuturor procedurilor si practicilor de management de mediu existente in organizatie;

    inventarierea aspectelor de mediu;

    stabilirea aspectelor de mediu pentru conditii de functionare normala;

    stabilirea metodelor in vederea identificarii aspectelor de mediu semnificative;

    evaluarea gravitatii impacturilor produse de aspectele de mediu identificate

    identificarea aspectelor de mediu semnificative.

In domeniul textilelor, conceptul ecologic se aplica in trei directii:

. ecologia productiei materialelor si produselor textile;

. ecologia utilizarii produselor de imbracaminte;

. ecologia deseurilor textile.

Industria textila afecteaza mediul prin consumul mare de apa, energie si substante chimice, precum si prin cantitatea mare de deseuri pe care le genereaza ca rezultat al utilizarii unui numar impresionant de substante chimice si procese tehnologice.Deseurile sunt produse suplimentare rezultate din activitatea industriala iar managementul deseurilor este un proces prin care aceste produse sunt reduse, refolosite, reciclate, adunate, stocate, transportate sau eliminate.

Materialele textile refolosibile (prescurtat M.T.R.), cunoscute si sub denumirea de deseuri textile, provin in primul rand in urma proceselor de prelucrare textila (filare, preparatia firelor, tesere, tricotare, finisare chimica), de confectionare, de prelucrare in alte sectoare industriale (combinate de fibre chimice sau in unitati ce prelucreaza materiale textile) sau ca urmare a uzurii fizice si morale dupa un anumit timp de folosire a produselor textile. La nivel national sunt constituite 6 grupe de deseuri care se pot prelucra prin tehnologii clasice de filare-tesere si prin tehnologii neconventionale.

Categoriile de deseuri textile ce se pot prelucra in fire sunt:deseurile tehnologice, resturile de tricot tip bumbac/ tip lana si resturile tesaturi rezultate din operatiile de confectii. Caracteristicile firelor sunt specifice firelor din fibre recuperate (lungime de rupere, coeficient de variatie la finete sau forta de rupere), aprecierea calitatii impunind existenta unor noi normative.

Fire, respectiv produse textile cu valoare adaugata mare se pot obtine prin utilizarea unor amestecuri binare sau ternare de deseuri textile cu proprietati specifice (de ex. amestecuri ecologice), prin optimizarea parametrilor de prelucrare preliminara a deseurilor si de prelucrare clasica sau neconventionala a fibrelor rcuperate.

Deseurile de piele netabacita si tabacita pot fi prelucrate in vederea obtinerii unor produse avansate pentru realizarea biofertilizatorilor cu aditivi proteici, biocombustibilior sau a materialelor tensioactive pentru industria de constructii.

1.4. FINISAREA CHIMICĂ TEXTILĂ ȘI MEDIUL

Viața pe planeta Pământ este rezultatul funcționării sistemului global al ecosferei, caracterizat de cicluri perpetue, care fac trecerea de la materia organică la cea anorganică și invers.

Toate aceste cicluri sunt marcate de echilibre dinamice care asigura funcționarea stabilă a ansamblului. Capacitatea de autoreglare a proceselor naturale este importantă, periclitarea echilibrului intervenind doar în cazul unei acțiuni de mare intensitate sau de lungă durată. O astfel de acțiune este cea exercitată de om, care, dobândind posibilitatea de a transforma mediul înconjurator, a trecut frecvent de limitele până la care sistemul avea capacitatea de redresare a echilibrului ecologic. Ruperea de către om prin intervenții nechibzuite a echilibrelor naturii e ste determinată în mare măsură de fenomenele de poluare.

Produsele rezultate în urma proceselor fiziologice și a activităților umane reprezintă reziduuri ce au fost eliminate în mediu de mii de ani, poluarea însoțind omul de la apariția lui pe Pământ. Incomoditățile create de reziduuri nu au avut însă aceeași semnificație de a lungul întregii existențe a speciei umane. Ultimele doua secole marcheaza o etapă nouă, extrem de îngrijorătoare, a relației dintre om și mediu. Odată cu masiva dezvoltare a industriei, începută la mijlocul secolului XIX, cu accentuarea urbanizării, cu dezvoltarea civilizației industriale, mediul înconjurător cunoaște modificări profunde și accelerate.

Acumularea de reziduuri în apă, aer și pe sol în cantități care depășesc puterea na

turală de transformare și integrare în factorii de mediu, produce apariția de dezechilibre ale vieții naturale, ce duc la dispariția de specii de animale și periclitează însăși viața pe planeta noastră. Se constată o progresivă accentuare a conflictelor dintre procesele ciclice ale ecosferei și cele liniare ale tehnologiilor create și susținute de actuala civilizație umană, ajungându-se la o adevarată criză ecologică. Începând cu a doua jumătate a secolului douăzeci omenirea a devenit conștientă de faptul

că este indispensabil să ia măsuri de protecție pentru menținerea echilibrului natural al sistemului nostru ecologic și, ca o consecință, a condițiilor noastre de viață. Ca urmare, legislațiile majorității tărilor lumii cuprind prevederi care sancționează,

din ce în ce mai drastic, poluarea.

Capitolul II Legislatie Gestionarea Deseurilor

In Romania activitatea de gestionare a deseurilor este fundamentata pe OUG 78/2000, care implementeaza o serie de directive ale Consiliului Europei. Coordonarea acestei activitati cade in sarcina Ministerului Mediului si Dezvoltarii Durabile si a Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului .

Recuperarea si reciclarea deseurilor ,oricare ar fi natura acestora , reprezinta una din activitatile importante pentru economia mondiala , tinand cont si de aspectul diminuarii tot mai accentuate al resurselor naturale de materii prime.

Implementarea colectarii selective in Romania se preconizeaza sa fie abordata pe trei perioade:

2004 – 2006: experimentare (proiecte pilot), constientizare populatie;

2007 – 2017: extinderea colectarii selective la nivel national;

2017 – 2022: implementarea colectarii selective in zone mai dificile (locuinte

colective, mediu rural dispersat, zone montane).

Piața națională de articole de îmbrăcăminte este restricționată datorită activităților de producție cu impact mare asupra mediului, în cazul în care acestea utilizează peste 50 mașini.

Procedura din 20/12/2004 autorizează activitățile cu impact semnificativ asupra mediului. Anexa nr. 1 a procedurii stabilește ca activități cu impact semnificativ asupra mediului următoarele:

1821 Fabricarea de articole de îmbrăcăminte pentru lucru cu peste 50 de mașini

1822 Fabricarea altor articole de îmbrăcăminte (exclusiv lenjeria de corp) cu peste 50 de mașini

1823 Fabricarea articolelor de lenjerie de corp cu peste 50 de mașini

1824 Fabricarea altor articole de îmbrăcăminte și accesorii cu peste 50 de mașini

Managementul deșeurilor

Odată cu intrarea pe Piața Unică, gestionarea deșeurilor într-o manieră modernă europeană este o cerință obligatorie. În plus, această activitate poate constitui o sursă nouă de venituri, anterior ignorată, întrucât are beneficii economice dacă este valorificată eficient. Una din cele mai importante categorii de deșeuri industriale sunt cele ce provin din activitatea de producție a confecțiilor. Deșeurile textile pot fi valorificate economic, întâi prin colectare și apoi prin obținere de produse materiale. Este esențial ca această problemă să fie conștientizată la nivel de management, deoarece progresul tehnologic nu poate fi analizat numai prin prisma unor criterii strict economice.

Există o necesitate la nivel de industrie pentru apariția și utilizarea frecventă a unor noi tipuri de tehnologii:

Tehnologie rațională – consumuri din ce în ce mai reduse de materiale și energie

Tehnologie curată – ecologizarea tehnologiilor deja existente

Ecotehnologie – prezintă tehnologii noi, ce sunt adaptate cerințelor ecologice actuale

În acest context, deșeurile reprezintă o problemă majoră în fiecare țară europeană, iar cantitățile de deșeuri sunt în general în creștere. Generarea deșeurilor implică o pierdere de materiale și energie și impune costuri economice și de mediu ridicate pentru societate pentru colectarea, tratarea, și prelucrarea lor.

În procesele tehnologice de fabricație aferente subsectoarelor industriei textile rezultă deșeuri clasificate astfel:

deșeuri recuperabile :

deșeuri rezultate în fazele de filare, care sunt reintroduse în procesul de fabricație – amestecuri fibroase de la bataje, carde, mașini de pieptănat, laminoare etc.;

deșeuri de la fazele de croit din tricotaje, ce se pot folosi pentru piese mici;

deșeuri de fire din filaturi, țesătorii, tricotaje, capete și fâșii de țesături din țesătorii, finisaje și secții de tricotare și peticele din fazele de croire, care se valorifică în cadrul ramurii textile prin realizarea de fire de vigonie, textile nețesute, vată de tapițerie pentru mobilă și auto, materiale izolatoare, geotextile etc. (cca 60% din deșeurile recuperate);

deșeuri nerecuperabile – care se incinerează sau se aruncă la gropile de gunoi.

Reglementări legislative în domeniul managementului de deșeuri

OUG nr.78/2000 privind regimul deșeurilor.

Obiectul ordonanței este reglementarea activităților de gestionare a deșeurilor cu scopul protejării mediului înconjurător și a sănătății populației.

Capitolul I prezintă principiile ce stau la baza gestionării deșeurilor:

Principiul utilizării de procese și metode de gestionare a deșeurilor ce nu pun în pericol sănătatea populației sau mediul înconjurător

Principiul “poluatorul plătește”

Principiul responsabilității producătorului

Principiul utilizării celor mai bune tehnici, fără însă a provoca costuri suplimentare.

Capitolul II oferă prevederi în următoarele arii:

Secțiunea 1: Condiții generale privind gestionarea deșeurilor

Secțiunea 2: Gestionarea deșeurilor periculoase

Capitolul III specifică obligațiile în domeniul deșeurilor:

Secțiunea 1: Obligațiile producătorilor de deșeuri. Printre acestea se numără:

Adoptarea, din faza incipientă, a soluțiilor tehnologice menite să diminueze producerea de deșeuri

Evitarea formării de stocuri de materii prime ce se pot deteriora, ducând astfel la formarea de deșeuri

Ambalarea corespunzătoare a produselor astfel încât acestea să nu se deterioreze, ducând la formarea de deșeuri.

Desemnarea unei persoane din rândul angajaților, responsabilă de urmărirea îndeplinirii obligațiilor prevăzute în lege.

Stabilirea unui sistem propriu de eliminare a deșeurilor, în cazul în care acestea nu pot fi preluate de unități specializate

Valorificarea sau eliminarea obligatorie a deșeurilor prin mijloace proprii sau prin predarea acestora către unități autorizate.

Secțiunea 2: Obligațiile transportatorilor de deșeuri

Secțiunea 3: Obligațiile operatorilor în domeniul valorificării și eliminării deșeurilor

Secțiunea 4: Alte obligații ale persoanelor fizice, ale persoanelor fizice autorizate să desfășoare activități independente și ale persoanelor juridice

Capitolul IV oferă prevederi în cazul comerțului internațional și al tranzitului cu deșeuri

Capitolul V stabilește facilitățile fiscale pentru cei care gestionează deșeurile.

Capitolul VI stabilește atribuțiile și răspunderile autorităților competente

Capitolul VII stabilește sancțiunile. Acestea variază în funcție de natura persoanei (fizice, autorizate sau juridice) și de gravitatea actului, fiind cuprinse între 10 Ron – 3000 Ron

Anexele ordonanței stabilesc semnificația unor termeni folosiți, categoriile de deșeuri, categoriile sau tipurile generice de deșeuri periculoase, proprietățile deșeurilor ce duc la declararea acestora ca deșeuri periculoase și operațiunile de eliminare și valorificare a deșeurilor.

Legea nr. 426/2001 pentru aprobarea OUG nr. 78/2000 privind regimul deșeurilor. Legea aduce câteva completări și modificări în următorele arii:

Prevederile ordonanței se aplică pentru deșeuri menajere, deșeuri de producție, deșeuri de construcție și demolări și deșeuri periculoase

Administrarea deșeurilor

Autorizarea activităților legate de deșeuri

Controlul activităților legate de deșeuri

Gestionarea deșeurilor

Colectarea, transportul, tratarea și eliminarea deșeurilor

OUG nr.16/2001 privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile. Scopul acestei ordonanțe este asigurarea gestionării eficiente a deșeurilor industriale reciclabile în condiții de protecție a mediului și a sănătății populației. Art. 5 al ordonanței stabilește obligațiile deținătorilor de deșeuri ca fiind strângerea, sortarea și depozitarea temporară a acestora și introducerea lor în circuitul productiv prin:

Reutilizarea în propriile procese de producție

Valorificarea și comercializarea materiilor prime secundare și a produselor reutilizabile obținute prin reciclare

Predarea către agenții economici specializați și autorizați a deșeurilor industriale reciclabile, pe baza documentelor de proveniență.

Cele două anexe ale ordonanței stabilesc grupele de deșeuri industriale reciclabile și definesc termenii specifici utilizați în textul ordonanței.

Legea nr. 465/2001 pentru aprobarea OUG nr. 16/2001 privind gestionarea deșeurilor reciclabile. Această lege aduce modificări și completări la textul ordonanței.

HG nr. 128/2002 privind incinerarea deșeurilor reglementează activitățile de incinerare, stabilește măsurile de control și urmărire a instalațiilor de incinerare.

Capitolul I se referă la autorizarea activității de incinerare și co-incinerare.

Procedura specifică este elaborată la nivelul autorității centrale pentru protecția mediului, iar documentația care se înaintează la autoritățile competente trebuie să garanteze că instalația este proiectată, realizată și funcționează corespunzător.

Autorizația de mediu pentru o instalație de incinerare trebuie să conțină:

Lista categoriilor de deșeuri care pot fi tratate

Capacitatea nominală de incinerare a instalației

Procedurile de prelevare a probelor și de măsurare a poluanților de aer și apă

Valorile limită admise pentru concentrațiile de poluanți emiși în aer sau apă în urma procesului de incinerare.

Capitolul III detaliază accesul publicului la informație, stabilind că informarea trebuie să aibă loc atât înainte cât și după ce autoritatea competentă pentru protecția mediului ia o decizie.

Capitolul IV prezintă sancțiunile. Contravențiile se sancționează cu sume între 500 Ron – 10000 Ron

HG nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor. Hotărârea stabilește prevederile pentru:

Cerințe specifice în cadrul procedurii de emitere a acordului și autorizației de mediu pentru depozitele de deșeuri

Proceduri de acceptare a deșeurilor în depozitul de deșeuri

Proceduri de control și urmărire în faza de exploatare a depozitului de deșeuri

Proceduri de închidere a depozitelor de deșeuri și urmărirea post-închidere a acestora

Depozite existente

Contravenții

Anexele detaliază informații referitoare la semnificația unor termeni în înțelesul hotărârii, cerințele generale pentru toate clasele de depozite de deșeuri, aspectele generale abordate la aplicarea criteriilor și procedurilor de acceptare a deșeurilor în depozit, procedurile de control și urmărire a depozitelor și calendarul de sistare a activității sau conformare pentru depozitele de deșeuri existente.

HG nr. 856/2002 privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase. Hotărârea stabilește obligativitatea producătorilor de deșeuri de a ține o evidență a acestora și de a transmite, la cerere, datele centralizate autorităților publice teritoriale pentru protecția mediului.

Anexele prezentei hotărâri stabilesc următoarele:

Anexa 1: generarea deșeurilor, stocarea provizorie, tratarea și transportul deșeurilor, valorificarea deșeurilor și eliminarea deșeurilor,

Anexa 2: lista cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase.

Fig. 2.1.EURO IMM (SURSA :http://www.mdrl.ro/euroimm/index.php?id2=050401#2 )

2.1.Obligații în domeniul gestionării deșeurilor

Pentru îndeplinirea cerințelor legate de gestionarea deșeurilor în condiții de protecție a sănătății populației și a mediului legea stabilește obligații specifice pentru producătorii și transportatorii de deșeuri, operatorii din domeniul valorificării și eliminării acestora, obligații ce revin persoanelor fizice, persoanelor autorizate să desfășoare activități independente și persoanelor juridice.

Este considerat producător orice persoană din a cărei activitate rezultă deșeuri (producător inițial) și/sau care efectuează operațiuni de pretratare, de amestecare sau alte operațiuni care generează schimbarea naturii ori a compoziției acestor deșeuri. Deținător este producătorul de deșeuri sau persoana fizică, persoana fizică autorizată să desfășoare activități independente ori persoana juridică care are deșeuri în posesia sa. Se consider deținător și persoana care transportă deșeuri, pe toată durata transportului, până la livrarea lor, pentru tratare ulterioară, unei alte persoane.

În virtutea principiului responsabilității producătorilor, legea instituie obligații majore în sarcina producătorilor de deșeuri,precum și a proiectanților specializați în cooperarea și proiectarea activităților ce pot genera deșeuri.Deșeurile periculoase se identifică și se înregistrează la fiecare loc de producere, de descărcare sau de depozitare.Unitățile care produc, valorifică, colectează sau transport deșeuri periculoase trebuie să asigure condițiile necesare pentru depozitarea separată a diferitelor categorii de deșeuri periculoase, în funcție de proprietățile fizico-chimice, de compatibilități și de natura substanțelor de stingere care pot fi utilizate pentru fiecare categorie de deșeuri în caz de incendiu.

Se interzice amestecul diferitelor categorii de deșeuri periculoase, precum și al deșeurilor periculoase cu deșeuri nepericuloase. Astfel, potrivit art. 19 din Ordonanța de urgență 78/2000, obligațiile sunt:

a. să predea deșeurile, pe bază de contract, unor colectori sau unor operatori care desfășoară operațiuni cuprinse în anexa nr. II A ori nr. II B sau să asigure valorificarea ori eliminarea deșeurilor prin mijloace proprii;

b. să desemneze o persoană, din rândul angajaților proprii, care să urmărească și să asigure îndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege în sarcina deținătorilor/producătorilor de deșeuri;

c. să permită accesul autorităților de inspecție și control la metodele, tehnologiile și instalațiile pentru tratarea, valorificarea și eliminarea deșeurilor tehnologice, precum și la documentele

care se referă la deșeuri;

d. să prevadă și să realizeze măsurile care trebuie să fie luate după încheierea activităților și închiderea amplasamentelor;

e. să nu amestece diferitele categorii de deșeuri periculoase sau deșeuri periculoase cu deșeuri nepericuloase;

f. să separe deșeurile, în vederea valorificării sau eliminării acestora.

g. să adopte, încă de la faza de concepție și proiectare a unui produs, soluțiile și tehnologiile de eliminare sau de diminuare la minimum posibil a producerii deșeurilor;

h. să ia măsurile necesare de reducere la minimum a cantităților de deșeuri rezultate din activitățile existente;

i. să nu introducă pe piață produse, dacă nu există posibilitatea eliminării acestora ca deșeuri;

j. să conceapă și să proiecteze tehnologiile și activitățile specifice, astfel încât să se reducă la minimum posibil cantitatea de deșeuri generată de aceste tehnologii;

k. să ambaleze produsele în mod corespunzător, pentru a preveni deteriorarea și transformarea acestora în deșeuri;

l. să valorifice subprodusele rezultate din procesele tehnologice în totalitate, dacă este posibil din punct de vedere tehnic și economic.

Mai mult, producătorii de deșeuri sunt obligați să implementeze prevederile Planului național de gestionare a deșeurilor, ale planurilor regionale de gestionare a deșeurilor și ale planurilor județene de gestionare a deșeurilor.Producătorii și deținătorii de deșeuri periculoase au obligația să elaboreze, în condițiile legii, planuri de intervenție pentru situații accidentale și să asigure condițiile de aplicare a acestora. De asemenea, este impusă obligația de a asigura valorificarea sau eliminarea deșeurilor prin mijloace proprii sau prin predarea deșeurilor proprii unor unități autorizate, în vederea valorificării sau eliminării acestora; livrarea și primirea deșeurilor de producție, deșeurilor menajere, deșeurilor de construcție și de la demolări și

deșeurilor periculoase, în vederea eliminării lor, trebuie să se efectueze numai pe bază de contract. Dacă prelucrarea nu este posibilă, atunci este obligatorie organizarea sistemului propriu de eliminare. Persoanele juridice/persoanele fizice autorizate, precum și producătorii de deșeuri sunt obligați să țină evidența cantității, a naturii, originii și, după caz, a destinației, frecvenței, modului de transport, a metodei de tratare, precum și a operațiilor cuprinse în anexa nr. II A din O.U.G. 78/2000 (operații de eliminare), respectiv nr. II B (operații de valorificare), și să o pună la dispoziția autorităților competente, la cererea acestora.

2.2 Tehnologii competitive de prelucrare a deseurilor textile si din piele in produse cu valoare adaugata mare

Protectia calitatii mediului este un element cheie in asigurarea unor mijloace de trai durabile pentru generatia actuala, cat si pentru cele viitoare. Obiectivul global al acestei priorități naționale din PND îl constituie “protejarea si îmbunătățirea calitatii mediului, in conformitate cu nevoile economice si sociale ale Romaniei, conducand astfel la imbunatatirea semnificativa a calitatii vietii prin incurajarea dezvoltarii durabile”.

Dintre strategiile cheie pentru mediu se pot menționa:

• controlul poluării

• eficiența ecologică

• eficacitate ecologică

Etapele analizei aspectelor de mediu sunt:

stabilirea cadrului legislativ si a reglemntarilor;

inventarierea si examinarea tuturor procedurilor si practicilor de management de mediu existente in organizatie;

inventarierea aspectelor de mediu;

stabilirea aspectelor de mediu pentru conditii de functionare normala;

stabilirea metodelor in vederea identificarii aspectelor de mediu semnificative;

evaluarea gravitatii impacturilor produse de aspectele de mediu identificate

identificarea aspectelor de mediu semnificative.

In domeniul textilelor, conceptul ecologic se aplică în trei direcții:

• ecologia producției materialelor și produselor textile;

• ecologia utilizării produselor de îmbrăcăminte;

• ecologia deșeurilor textile.

Industria textila afecteaza mediul prin consumul mare de apa, energie si substante chimice, precum si prin cantitatea mare de deseuri pe care le genereaza ca rezultat al utilizarii unui numar impresionant de substante chimice si procese tehnologice.Deseurile sunt produse suplimentare rezultate din activitatea industriala iar managementul deseurilor este un proces prin care aceste produse sunt reduse, refolosite, reciclate, adunate, stocate, transportate sau eliminate.

Materialele textile refolosibile (prescurtat M.T.R.), cunoscute si sub denumirea de deseuri textile, provin în primul rand în urma proceselor de prelucrare textila (filare, preparatia firelor, tesere, tricotare, finisare chimica), de confectionare, de prelucrare în alte sectoare industriale (combinate de fibre chimice sau în unitati ce prelucreaza materiale textile) sau ca urmare a uzurii fizice si morale dupa un anumit timp de folosire a produselor textile. La nivel national sunt constituite 6 grupe de deseuri care se pot prelucra prin tehnologii clasice de filare-tesere si prin tehnologii neconventionale. Avand in vedere potentialul tehnologic/diversitatea/disponibilitatea cantitativa a deseurilot textile s-au experimentat urmatoarele amestecuri de baza de deseuri textile:

Prelucrarea preliminara a deseurilor textile sub forma resturi tricot / tesatura / fire, retururi in fibre recuperate, include urmatoarele operatii:

-sortare pe culori de baza;

-realizare manuala a patului de amestec respectind cota procentuala a fiecarei componente/8-12 straturi;

-taiere/ masina de taiat tip ghilotina;

-destramare/destramator cu 3 tambure.

Disponibilitatea tehnologica a SC GOSSIP CLOTHING S.R.L., din punct de vedere a utilajelor existente, a facilitat alegerea fluxurilor optime de prelucrare in fire a amestecurilor din fibre recuperate, respectiv:

Fire, respectiv produse textile cu valoare adaugata mare se pot obtine prin utilizarea unor amestecuri binare sau ternare de deseuri textile cu proprietati specifice (de ex. amestecuri ecologice), prin optimizarea parametrilor de prelucrare preliminara a deseurilor si de prelucrare clasica sau neconventionala a fibrelor rcuperate.

Tehnologiile elaborate sunt accesibile atât intreprinderilor de prelucrare a cauciucului și maselor plastice cât și tăbăcăriilor și producătorilor de biocombustibili.

A fost realizată pirogenarea (descompunerea termică in absența aerului) a cinci tipuri de deșeuri textile (bumbac, vâscoză, lână, fibre poliamidice, fibre poliacrilonitrilice) într-un domeniu al temperaturilor finale de reacție cuprins între 280 și 700oC, utilizând viteze de încălzire cuprinse între 0,5 și 64°C/minut, și utilizând substanțe de impregnare (ZnCb, NH4CI, B(OH)3, HCI și FeSO4) in scopul obținerii unor randamente sporite in produs solid.

In condițiile efectuării setului de experimentări de pirogenare a deșeurilor textile, patru din cele cinci tipuri de materiale textile se pot constitui drept materie primă pentru obținerea de cărbune activ : bumbac, vâscoză, lână și fibre poliacrilonitrilice.

In cazul pirogenării deșeurilor textile fără utilizarea substanțelor de impregnare, randamentul în produs solid crește odată cu scăderea vitezei de încălzire, în mai mare măsură pentru bumbac și vâscoză (de la 14% la aproximativ 30%) și în mai mică măsură pentru lână și fibră poliacrilică (de la 17 la 19% și respectiv de la 29 la 31%). Aspectul prezintă importanță practică numai în situația in care se urmărește obținerea unui cărbune activ de mare puritate destinat utilizării în domeniul medical, randamentul de pirogenare și cel de activare nemaiavând rolul preponderent.

Randamente ridicate de produs solid carbonizat (raport cantitativ: produs solid/deșeu textil), se pot obține numai in condițiile utilizării unor substanțe chimice de impregnare a materialului supus pirogenării (s-au înregistrat randamente în produs solid carbonizat cuprinse intre 35 și 62%). Utilizarea ZnCl2, NH4CI, B(OH)3, HCI și FeSO4 nu este nicidecum Iimitativă.

Pentru deșeurile de tip poliamidic, indiferent de temperatură și viteză de încălzire, nu s-a reușit obținerea unui randament în produs solid mai mare de 2,4% chiar și prin utilizarea drept substanță de impregnare a sulfatului feros.

Pentru fiecare din cele trei modalități de conducere a procesului de descompunere termică utilizate în cadrul acestei etape se obțin produse solide cu caracteristici favorabile fabricării cărbuniior activi: conținut de carbon de peste 80%, conținut de materii volatile și cenușă cuprinse între 15 și 25% și respectiv mai mic de 2%. Excepția o constituie produsul solid obținut la pirogenarea deșeurilor de lână care prezintă conținut de cenușă de 5,4%; pentru același produs solid și conținutul în sulf este de 3,8%.

Influența utilizării substanțelor de impregnare asupra caracteristicilor produșilor de reacție se manifestă prin obținerea unor produse solide, carbonizate cu caracteristici asemănătoare celor obținute la temperaturi mai ridicate cu aproximativ 300°C, fără a se utiliza compușii de impregnare. In fapt s-au obținut produse solide de reacție, în cazul utilizării substanțelor de impregnare, cu un conținut de carbon, materii volatile și cenușă cuprinse între 81 95%, 10 27% si respectiv 0,61,2%; pentru bumbac, vâscoză și fibre poliacrilice și 5,4% pentru lână.

Rezultatele obținute la testarea capacității de absorbție fața de o soluție de albastru de metilen 0,15% a produselor solide carbonizate pun în evidență încă o dată avantajul utilizării soluțiilor de impregnare. S-au obținut capacități de absorbție mai mari cu 1+1,5 cm3, comparativ cu pirogenarea materialelor textile fără impregnarea acestora.

Elaborarea solutiilor alternative de valorificare a deseurilor in produse cu valoare adaugata mare prin realizarea produselor neonventionale cu continut de fibre recuperate constituie o alternativa ecologica de valorificare a deseurilor textile. Materialele textile neconventionale sunt obtinute prin procedee neconventionale, diferite de cele clasice de tesere sau tricotare. Ele au la baza un suport textil care este supus unui proces de consolidare, cu sau fara materiale de consolidare.

Avand in vedere disponibilitatea cantitativa si valoarea potentiala de prelucrare tehnologica a deseurilor in produse cu valoare adaugata mare experimentarile de prelucrare s-au realizat avind la baza urmatoarele variante de deseuri din fibre liberiene: scama; resturi fire; resturi petice tesaturi; calti de in.

Procesul tehnologic de obtinere cuprinde urmatoarele operatii :

Fig. 2.1 Flux tehnologic in cadrul S.C. GOSSIP CLOTHING S.R.L.

– In urma determinarilor efectuate la S.C. GOSSIP CLOTHING S.R.L., se constata urmatoarele:

din analiza nivelului de impurificare a atmosferei locurilor de munca se constata depasiri ale C.M.A. – ului (concentratiei maxime admise exprimata in mg/m3aer) de la 1,25 ori pana la 5 ori, depasire determinata atat de nefunctionarea in conditii de calitate a instalatiilor de conditionare cat si a dotarii societatilor comerciale cu utilaje vechi;

valorile umiditatii pulberilor si scamei analizate sunt sub 30%, (valoare indicata in literatura de specialitate ca fiind umiditatea ce face pulberea inerta);

analizele referitoare la dimensiunea particulelor si dispersia lor, precum si graficele ce reprezinta dispersia si numarul de particule functie de timp releva faptul ca particulele cu dimensiuni mai mici de 50 microni sunt mai frecvente, iar panta depunerilor in timp tg α este > 0,50, aceasta insemnand un grad mare de pericol. Se stie din literatura de specialitate ca particulele cu dimensiuni intre 10 – 40 microni sunt un adevarat pericol pentru producerea si propagarea exploziilor.

S-au efectuat teste de “comportare la foc” a pulberilor si scamei textile recoltate de SC Laceca SA si analizate de catre Centrul de Studii pentru Stingerea Incendiilor al comandamentului Pompierilor din Bucuresti. Din analiza rezultatelor obtinute, rezulta ca probele analizate nu au trecut testul de comportare la foc, in primul rand datorita pierderii de masa, care la toate probele depaseste 5% si in al doilea rand datorita timpului de ardere cu flacara independenta . Pentru toate probele analizate se constata ca panta dreptei este mai mare de 0,5 , deci toate toate probele sunt periculoase din punct de vedere al posibilitatilor de producere al exploziilor, cu toate ca frecventa depunerii particulelor cu dimensiuni cuprinse intre 10 – 50 microni se face dupa 45 respectiv 60 min.

Analiza termica:dupa aspectul DTA si dupa temperatura la care au loc procesele se concluzioneaza ca in proba au loc procese oxidative. Din analiza derivatogramelor se pot evidentia urmatorii parametrii:pierderea de masa, procesele ce au loc in functie de temperatura, tmperatura de incepere a procesului termic, maximele de temperatura/ parametri ce contribuie la elucidarea mecanismelor ce detrmina gradul de explozivitate al pulberilor si scamelor textile.

Pentru determinarea gradului de poluare al aerului atat in incinta societatilor comerciale cat si in exteriorul acestora este necesara dotarea laboratoarelor cu aparate moderne de testare , respectiv:

Deșeurile textile, provin în primul rând din procesele de prelucrare textilă din filatură, țesătorie, din unitățile de tricotaje, de la finisare chimică, de la confecționare, din alte sectoare industriale (combinate de fibre chimice sau unități economice ce prelucrează materiale textile).

Principalele procedee de prelucrare a deșeurilor textile sub formă de fire, petice de țesături, tricoturi, nețesute, în vederea recuperării de fibre, sunt cele de tăiere sau mărunțire și defibrare, fibrele rezultate se pot folosi pentru obtinerea firelor su textilelor netesute.

Fibrele rezultate prin valorificarea deșeurilor, care servesc pentru obținerea de produse nețesute se utilizează sub formă de straturi fibroase. Acestea constituie suporturile textile, sunt alcătuite din aglomerări de fibre orientate pe anumite direcții sau orientate multidirecțional și pot fi obținute prin procedee de prelucrare în stare uscată (cardare, cardare-pliere, procedee aerodinamice etc.) și procedee umede (din suspensii cu apă și fibre scurte).

Tehnologiile recomandate pentru prelucrarea deșeurilor textile sub formă de fire, petice de țesături, tricoturi, nețesute urmăresc:

prelucrarea deșeurilor textile prin tăiere, destrămare, defibrare și realizarea amestecurilor fibroase cu conținut de fibre din deșeuri;

prelucrarea prin tehnologii clasice de filare și țesere a fibrelor cu caracteristici care fac posibilă procesarea;

prelucrarea amestecurilor fibroase pe tehnologii neconvenționale cu agregate care asigură consolidarea mecanică prin interțesere sau coasere-tricotare sau prin tehnologii la care consolidarea este fizico-chimică, cu adezivi în stare lichidă sau solidă.

Utilizarea deșeurilor textile pentru straturi fibroase impune următoarele dotări:

linii tehnologice cu mașini de tăiat și destrămat;

carde tip garnetă;

agregate de formare a stratului fibros prin cardare-pliere și consolidarea acestuia prin interțesere sau prin coasere-tricotare;

agregate de formare aerodinamică a stratului fibros și de consolidare prin interțesere sau de consolidare cu adezivi în stare lichidă.

-Aceste tipuri de deșeuri se prelucrează în societăți de textile nețesute unde sistemele de fabricație includ următoarele etape:

prelucrarea deșeurilor textile și recuperarea de fibre;

realizarea amestecurilor fibroase;

formarea straturilor fibroase și consolidarea lor.

-Fibrele recuperate destinate prelucrarii pe sistem de filare clasic sau neconventional se utilizeaza in proportie de 70-100% la obtinerea firelor in gama de finete Nm 5-30.

-Tehnologia de prelucrare a amestecurilor fibroase in fire include urmatoarele operatii: amestecare, cardare, laminare, filare clasica sau OE., caracteristicile de control pentru fibre fiind lungime fibra, cotinut procentual fire si petice nedestramate.

-S-au definitivat specificatiile tehnice pentru urmatoarele produse: produse textile netesute/pasle; fire cu continut de fibre recuperate; compound polimeric pe baza de PVC si deseu proteic utilizat pentru confectionarea talpilor de incaltaminte, carbune fibros activat din deseuri textile.

-In general strategia minimizarii deseurilor are in vedere:

-incurajarea industriei in actiunile de minimizare a deseurilor;

-cresterea gradului de constientizare privind beneficiile minimizarii deseurilor;

-stabilirea unor “celule” de productie curata pentru promovarea minimizarii deseurilor.

-Ca instrumente se recomanda cele promotionale/audite demonstrative, buletine informative, promovarea schimburilor de experienta , organizarea zilei mediului, dezvoltarea unei baze de date cu tehnologiile curate relevante pe domenii economice/promovarea tehnlogiilor curate, normative si reglementari, training.

-Baza de date structurata pe modul public, modul firma, modul administrator cuprinde date de identificare pentru 54 agenti economici constiuind un punct de plecare in centralizarea activitatii de colectare-prelucrare a deseurilor textile.

2.3Concluzii

Transpunerea in practica a dezideratului “deseu zero” prin valorificarea eficienta a deseurilor textile si din piele in produse cu valoare adaugata mare prin tehnologii competitive necesita:

♦ Facilitati strategice prin parteneriate public-private pentru realizarea investitiilor de infrastructura si a retelelor tehnologice de prelucrare a deseurilor.

♦ Eforturi de dezvoltare si cercetari semnificative avind ca punct de plecare o noua abordare bazata pe ciclul de viata al produselor, pe impactul generarii deseurilor asupra mediului, pe introducerea de noi standarde, precum si pe masuri de prevenire a producerii de deseuri.

CAPITOLUL III DIMENSIUNEA ACTIVITATII PRIVIND GESTIONAREA DESEURILOR IN CADRUL S.C. GOSSIP CLOTHING S.R.L.

3.1  Gestionarea deseurilor la nivelul societatilor

Gestionarea deseurilor reprezinta una din problemele importante cu care se confrunta Romaina in ceea ce priveste protectia mediului , aceasta cuprinde toate activitatile de colectare, transport, tratare, valorificare si eliminare a deseurilor, inclusiv monitorizarea acestor operatii si monitorizarea depozitelor de deseuri dupa inchidere .

Responsabilitatea privind gestionarea deseurilor apartine si administratiilor publice locale , care la randul lor vor incheia contracte cu serviciile de salubrizare acestea fiind agenti economici autorizati ce trebuie sa asigure colectarea selectiva, transportul si valorificarea. Gestionarea deseurilor la nivelul societatilor are in vedere utilizarea proceselor si a metodelor care nu pun in pericol sanatatea populatiei si a mediului inconjurator .

Obiectivele prioritare ale gestionarii deseurilor sunt prevenirea si reducerea producerii de deseuri si a gradului de periculozitate al acestora prin:

dezvoltarea de tehnologii curate, cu consum redus de resurse naturale;

dezvoltarea tehnologiei si comercializarea de produse care prin modul de fabricare, utilizare sau eliminare nu au impact sau au cel mai mic impact posibil asupra cresterii olumului sau periculozitatii deseurilor, ori asupra riscului de poluare;

dezvoltarea de tehnologii adecvate pentru eliminarea finala a substantelor periculoase din deseurile destinate valorificarii;

valorificarea materiala si energetica a deseurilor, cu transformarea acestora in materii prime secundare, ori utilizarea deseurilor ca sursa de energie.

3.2  Impactul deseurilor de ambalaje asupra calitatii mediului

Deseurile sunt substante refolosibile sau nu ,aparute in urma unor procese biologice sau tehnologice ,dar care nu mai pot fi utilizate ca atare . Depozitarea necontrolata a deseurilor problematice, respectiv toxice, a dus in multe locuri la aparitia unor zone care reprezinta un pericol pentru mediu si resursele naturale, precum si pentru sanatatea umana .Principalele forme de impact si risc determinate de depozitele de deseuri orasenesti si industriale, in ordinea in care sunt percepute de populatie, sunt: modificari de peisaj si disconfort vizual, poluarea aerului,poluarea apelor de suprafata,modificari ale fertilitatii solurilor si ale compozitiei biocenozelor pe terenurile invecinate.

Poluarea aerului cu mirosuri neplacute si cu suspensii antrenate de vant este deosebit de evidenta in zona depozitelor orasenesti actuale, in care nu se practica exploatarea pe celule si acoperirea cu materiale inerte. Deseurile pot conduce la crearea unor conditii favorabile pentru inmultirea insectelor si rozatoarelor. Atat insectele , cat si rozatoarele sunt bune cunoscute ca purtatori si raspanditori de boli infectioase .Un efect , cel mai des semnalat in ultimul timp, este cel al poluarii solului,apelor de suprafata si a apelor freatice. Scurgerile apelor de suprafata contribuie la poluarea acestora cu substante organice si suspensii.Depozitele apelor subterane cu nitrati si nitriti, dar si cu alte elemente poluante. Atat exfiltratiile din depozite, cat si apele scurse pe versanti influenteaza calitatea solurilor inconjuratoare, fapt ce se repercuteaza asupra folosintei acestora.

3.3 Strategia privind activitatea de gestionare a deseurilor de ambalaje

Strategia privind activitatea de gestionare a deseurilor de ambalaje asigura implementarea unui sistem integrat de gestionare a ambalajelor si a deseurilor de ambalaje , eficient din punct de vedere ecologic si economic , printr-o serie de actiuni realizate la nivelul agentilor economici si institutiilor si autoritatiilor publice .

In ceea ce priveste gestionarea deseurilor de ambalaje in Romania trebuie sa existe organizarea unui sistem care sa asigure colectarea , in vederea reutilizarii multiple a ambalajelor, prin agentii economici care comercializeaza aceste produse sau prin centre specializate de recuperare a acestor tipuri de ambalaje ,pentru agentii economici care produc produse ambalate in ambalaje reutilizabile.

Operatorii economici au responsabilitatea indeplinirii obiectivelor anuale de valorificare , respectiv reciclare a deseurilor de ambalaje conform prevederilor din anexa nr.4 a HG 621/2005 modificata prin HG 1872/2006 , iar responsabilitatea este divizata astfel :

a) operatorii economici care introduc pe piata produse ambalate sunt responsabili pentru ambalajele primare , secundare si tertiare folosite pentru ambalarea produselor

b) operatorii economici care ambaleaza produse ambalate sunt responsabili pentru ambalajele secundare si tertiare pe care le introduc pe piata ;

c) operatorii economici care introduc pe piata ambalaje de desfacere sunt responsabili pentru ambalajele respective introduse pe piata.

Pentru a atinge tintele stabilite in legislatia europeana si nationala sistemul pentru gestionarea deseurilor de ambalaje va cuprinde :

precolectarea ;

colectarea selectiva ;

transportul si depozitarea ;

procesarea si valorificarea.

3.3.1 Precolectarea

Se executa in containere de capacitati variabile destinate si inscriptionate corespunzator fiecarei categorii de materiale refolosibile .

Culorile in functie de material sunt:

Hartie si carton – verde;

Plastic – galben portocaliu;

Metal – rosu inchis;

Sticla – albastru;

Toate containerele vor fi prevazute cu orificii de umplere pozitionate pe latura verticala a containerului. Inaltimea maxima de pozitionare a acestora va fi de maxim 1,2 m, pentru a permite accesul copiilor. Orificiile de umplere vor fi astfel concepute incat sa aiba si un rol de interdictie, impiedicand pe cat posibil introducerea altor materiale decat cele pentru care este destinat containerul.Containerele se vor amplasa cu prioritate pentru a se colecta hartie – carton si material plastic .

3.3.2 Colectarea selectiva

Conform HG 621/ 2006 ( completata si modificata prin 1872/2006 ) institutiile publice, asociatiile, fundatiile, persoanele fizice sunt obligate sa colecteze selectiv deseurile de ambalaje in containere diferite, inscriptionate in mod corespunzator si amplasate in locuri speciale accesibile cetatenilor.

Colectarea selectiva a deseurilor reprezinta procesul de gestionare a deseurilor municipale prin care materialele care pot fi reciclate (hartie, carton, sticla, plastic si metal) sunt recuperate si indreptate spre punctele de reciclare.

Prin preluarea materialelor reciclabile se intelege colectarea elementelor componente din deseuri din care materialele pot fi recuperate. Obiectivul preluarii acestor materiale din deseuri si reintroducerea lor in procesele de productie ca materie prima secundara il reprezinta economisirea materiilor prime primare si reducerea cantitatilor de deseuri eliminate. In acelasi timp se pot economisi cantitati mari de energie. Preluarea acestor materiale face parte din domeniul reciclarii deseurilor si implica o diminuare a cantitatii de deseuri depozitate. Alaturi de economia de energie si de materii prime se obtine indirect o diminuare a deseurilor de productie specifice prin diminuarea cantitatii de materiale auxiliare si suplimentare.

Pentru fiecare proces de colectare in parte exista sisteme de recipiente si utilaje speciale, cu sisteme de incarcare corespunzatoare.

Scopul acestei activitati este minimizarea cantitatii de deseuri supuse depunerii definitive, reutilizarea, recuperarea, reciclarea si valorificarea energetica a materialelor cu potential energetic mare sau deficitare, conservarea si protectia mediului.

Materialele refolosibile care rezulta de la populatie pot fi preluate de societatile specializate si duse la puctele de recuperare. Pentru o mai buna colectare a materialelor refolosibile pot fi luate anumite masuri si anume:

– instalarea la intrarea in blocuri a unor microcontainare distincte pentru hartie ,sticla si plastic

– amplasarea pe cartiere,la unitatile comerciale a unor containare pentru depozitarea selectiva a deseurilor. Colectarea selectiva la nivelul Ambalaje inseamna administrarea a mii de cotainare amplasate in toata tara ,realizarea anuala a peste 75 de analize ale deseului menajer , monitorizarea directa in scopul testarii si cresterii tuturor sistemelor de colectare selectiva .

3.3.3 Transportul si depozitarea

Prin transportul deseurilor se intelege totalitatea proceselor care incep dupa colectarea deseurilor si se incheie cu predarea acestora la instalatiile de reciclare, tratare si/sau eliminare a acestora . Transportul deseurilor este de doua feluri: transport la distanta mica si transport la distanta mare. Dupa colectarea deseurilor de la locul la care acestea au fost generate urmeaza transportul la distanta mica la instalatia de reciclare tratare si eliminare a deseurilor care se gaseste in apropiere sau la o statie de transfer. De la statia de transfer deseurile ajung prin transportul la distanta mare la o instalatie centrala de reciclare, tratare si eliminare.

Datorita faptului ca autovehiculele de transport trebuie sa ajunga pana in imediata apropiere a containerelor cu deseuri, se pun conditii speciale pentru amplasamentul lor si zona de acces. Transportul deseurilor dintr-un loc in altul pe teritoriul Romaniei este supus unei proceduri de reglementare si control stabilite print-un act normativ.Procedura de reglementare si control al transportului de deseuri se aplica deseurilor periculoase si deseurilor nepericuloase prevazute in anexa nr. 2 la Hotararea Guvernului nr. 856/2002 privind evidenta gestiunii deseurilor si pentru aprobarea listei cuprinzand deseurile, inclusiv deseurile periculoase.Transportul deseurilor poate fi local, judetean sau interjudetean.

Instalatia la care se transporta deseurile pentru valorificare sau eliminare trebuie sa detina autorizatie de mediu conform legislatiei in vigoare.

Depozitarea ambalajelor si deseurilor din ambalaje se va face numai in interiorul facilitatilor specifice ale operatorilor. Dupa golirea containerelor, operatorii vor efectua sortarea pe tipuri de materiale si valorificarea directa a acestora. Depozitarea pe sortimente in vederea valorificarii se va face in asa fel incat sa se evite amestecarea tipurilor  de materiale reciclabile. Operatorii au obligatia de a tine o evidenta a cantitatilor de ambalaje si deseuri de ambalaje colectate de la populatie.

3.3.4 Procesarea si valorificarea

Odata colectate , urmeaza etapa de tratare a deseurilor. Metodele de tratare ale deseurilor sunt variate, la fel ca deseurile in sine si locul lor de provenienta. In principiu, deseurile pot fi scoase din circuitul economic (eliminate) sau reintroduse in circuit (recuperate).

Eliminarea deseurilor trebuie facuta prin metode care nu pericliteaza sanatatea oamenilor si farautilizarea unor procese sau metode care pot fi daunatoare pentru mediu conform Directivei 2006/12/CE. Eliminarea deseurilor prin depozitare in rampe (gropi) de gunoi fara vreo masura ulterioara este actual o practica care nu mai este acceptata.

Valorificarea deseurilor consta in recuperarea si prelucrarea unor materiale deja folosite, pentru a face posibila refolosirea lor. Tinand seama de caracterul limitat al resurselor naturale, reciclarea deseurilor prezinta avantaje ecologice (inlatura poluarea mediului) si economice (economisirea de materii prime si energie). Dezvoltarea economica a unei tari nu se poate separa de grija pentru un mediu sanatos. Valorificarea ambalajelor si deseurilor din ambalaje colectate de catre operatori se face in conditiile legale si in vederea recuperarii cheltuielilor efectuate cu colectarea, transportul, depozitarea si sortarea acestora.

Deseurile care se valorifica in cea mai mare masura sunt: metalele feroase , deseurile din hartie, textile, sticla. Avantajele valorificarii sunt conservarea resurselor naturale si reducerea spatiului de depozitare. Totusi colectarea, transportul, valorificarea si prelucrarea finala a materialelor necesita energie suplimentara, iar cele mai multe programe de reciclare sunt subventionate economic.

Fig 3.3.1 Evidenta gestiunii deseurilor valorificate in t/an in cadrul S.C. GOSSIP CLOTHING S.R.L.

In graficul de mai sus se poate observa cresterea valorificarii deseurilor de HARTIE SI CARTON de la an la an ,in 2013 cresterea a fost de 2980 t fata de anul 2004, in anul 2016 s-a inregistrat cea mai mare crestere respectiv 8.22t fata de 2013 ,in 2014 se observa o usoara scadere cu 2.78t , iar in 2015 se poate vedea tot o crestere, acesta fiind de 7.05 t.

Fig 3.3.2 Evidenta gestiunii deseurilor valorificate in t/an in cadrul S.C. GOSSIP CLOTHING S.R.L.

In graficul de mai sus se poate observa cresterea valorificarii deseurilor de PLASTIC de la an la an ,in 2013 cresterea a fost de 0.85 t, in anul 2014 s-a inregistrat o scadere brusca respectiv 0.31,in 2015 se observa o usoara crestere de 0.71 t , iar in 2016 se poate vedea o crestere de 0.95 t.

Fig 3.3.3 Evidenta gestiunii deseurilor valorificate in t/an in cadrul S.C. GOSSIP CLOTHING S.R.L.

In graficul de mai sus se poate observa cresterea valorificarii deseurilor textile de la an la an ,in 2013 cresterea a fost de 40.05 t, in anul 2014 s-a inregistrat o scadere de 23.22 ,in 2015 se observa o usoara crestere de 27.77 t , iar in 2016 o valoare de 30.64 t.

Fig 3.3.4 Evidenta gestiunii deseurilor valorificate in t/an in cadrul S.C. GOSSIP CLOTHING S.R.L.

In graficul de mai sus se poate observa cresterea valorificarii deseurilor textile ,in 2013 s-a inregistrat o valoare de 11,34 t, in anul 2014 s-a inregistrat o usoara crestere de 12.21t , in 2015 valoarea este de 12.03t , iar in 2016 atinge o crestere foarte mare 18.32 t.

CONCLUZII

Beneficiile pe care le aduce reciclarea asupra mediului înconjurator sunt:

• Reciclarea reduce cantitatea de deșeuri ce trebuie depozitată în gropi de gunoi sau incinerate;

• Fiecare tonă de hârtie reciclată salvează 17 copaci;

• Energia pe care o recuperăm când reciclăm un pahar de sticlă poate alimenta un bec pentru patru ore;

• Reciclarea reduce numărul de agenți poluanți din aer si apă;

• Reciclarea reduce semnificativ cantitatea de emisii de CO2 realizată prin extragerea și prelucrarea minereurilor;

• Se folosește cu 95% mai putină energie pentru reciclarea aluminiului față de cea necesară producerii din materii prime (60% în cazul otelului, 40% în cazul hârtiei, 70% pentru plastic și 40% pentru sticlă)

• Reciclarea ajută la conservarea resurselor naturale precum lemn, apă și minereuri;

• Reciclarea previne distrugerea habitatelor naturale ale animalelor, a biodiversității și previne eroziunea solului.

Reutilizarea unui obiect înseamnă folosirea acestuia de mai multe ori. În cazul reciclării înseamnă folosirea materialelor din care este construit un obiect pentru a construi noi obiecte, cu aceeași funcție ca a obiectului inițial sau cu funcții diferite.

Reutilizarea are efecte pozitive financiare și ecologice, efecte fară de care reutilizarea produselor (în special a ambalajelor) nu ar fi atins amploarea din present.

• Economiile de energie si materii prime sunt mai mari in cazul produselor reutilizabile decat in cazul produselor de unica folosinta (in primul caz nu mai este necesar un numar atat de mare de produse)

• Costurile de management al deseurilor scad; 10

• Se creeaza locuri de munca pentru economiile in curs de dezvoltare;

• Un produs ce poate fi refolosit este de obicei mai ieftin decat unul de singura folosinta;

• Bunurile refolosibile sunt de obicei mai bine construite si isi pot aprecia valoarea în timp.

dezavantaje

• Reutilizarea presupune transport si curatare, ce se traduc in costuri asupra mediului înconjurator;

• Unele bunuri, precum cele care folosesc freon sau scaunele auto pentru copii devin mai putin eficiente energetic sau cresc riscul de accident, daca sunt folosite in continuare;

• Bunurile refolosibile trebuie sa fie mai bine construite, deci necesita mai mult material. Costurile cresc cu cat mai o cantitate mai mica este refolosita;

• Sortarea si prepararea bunurilor pentru refolosire necesita timp, deci costuri pentru firme.

BIBLIOGRAFIE

A. Popa, I. Barbu, A. Bucevschi, E. Airinei, M. Fogorasi Sisteme de crestere a gradului de protectie a mediului inconjurator in industria de textile,pielarie, Ministerul Educației și Cercetării, PNCDI, Proiect PROGRAM SECTORIAL, 2006

Daniela Marinescu, Dreptul mediului înconjurător , Ed. All Beck 2003

Ecologie și protecția juridică a mediului, NEACȘU, PETRE, Craiova Universitaria, 2000

Elemente de monitoring ecologic/integrat , Ed. Bucura Mond, 1997

Florina Bran , Vladimir Rojanschi (2004),Elemente de economia si managementul mediului , Edit.Economica ,

GHID PENTRU IMM-URI – Ministerul pentru întreprinderi mici și mijlocii, 2002

Florina Bran , Vladimir Rojanski,(1997) Economia si protectia mediului:obligatii ale agentilor economici ,Editura Tribuna Economica,

Florina Bran , Vladimir Rojanschi (2004),Elemente de economia si managementul mediului , Edit.Economica

Gh. Iancu, Drepturile fundamentale și protecția mediului, Ed. RA Monitorul Oficial, București,1998, p. 42.

M. Duțu, Dreptul mediului , Tratat, Vol. 1, Ed. Economică, 1998

M. Duțu, În legătură cu răspunderea civilă pentru daune ecologice, Dreptul ,1991

M. Știrban, Ecologie și protecția mediului, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iași, 2002,

Poluarea și protecția mediului : Noțiuni teoretice și lucrări practice / REISS, AURORA . Craiova : Universitaria , 2008

Sanda Vișan, Anca Angelescu, Cristina Alpopi, Mediul înconjurător, poluare și protectie , Ed.Economică , 2000

http://www.certex.ro/Proiecte/CEEX716/docs/Rezumat.716.rom.doc

http://www.mdrl.ro/euroimm/index.php?id2=040401

http://www.anpm.ro,Raport privind starea factorilor de mediu in Romania

www.icim.ro, INCDPM-ICIM Bucuresti, ,,Studiu privind metodele si tehnicile de gestionare a deseurilor’’

www.icim.ro, INCDPM-ICIM Bucuresti , ,,Studiu privind metodele si tehnicile de gestionare a deseurilor ‘’

www.anpm.ro , ,, Planul National de Gestionare a Deseurilor ”

www.arpmb.ro , ,,Regulamentul privind colectarea selectiva a ambalajelor si deseurilor din ambalaje de la populatie’’ .

CUPRINS

Introducerea

CAPITOLUL I INTRODUCERE ÎN PROTECȚIA MEDIULUI

1.2. Surse de poluare si protectia factorilor de mediu

1.3. Strategii cheie

1.4. Finisarea chimica textile si mediul

CAPITOLU II LEGISLATIE

CAPITOLUL III DIMENSIUNEA ACTIVITATII PRIVIND GESTIONAREA DESEURILOR IN CADRUL S.C. GOSSIP CLOTHING S.R.L.

3.1  Gestionarea deseurilor la nivelul societatilor

3.2  Impactul deseurilor de ambalaje asupra calitatii mediului

3.3 Strategia privind activitatea de gestionare a deseurilor de ambalaje

3.3.1 Precolectarea

3.3.2 Colectarea selectiva

3.3.3 Transportul si depozitarea

3.3.4 Procesarea si valorificarea

Concluzii generale

Bibliografie

ANEXE

ANEXE