UNIUERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM ION MINCU BUCUREȘTI [302027]

UNIUERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM "ION MINCU" [anonimizat] 3 ani

Specialitatea Conservare / Restaurare – Sibiu

Anul universitar 2015-2016

Anul de studii: III Semestrul II

STUDIU ISTORIC DE FUNDAMENTARE A INTERVENȚIILOR ASUPRA IMOBILULUI DE PE STRADA GENERAL GHEORGHE MAGHERU NR. 18

Figură 1 : Fotografie imobil nr 18 General Magheru

ÎNDRUMATORI ÎNTOCMIT

Lect. Dr. arh. Gabriella Olasz Student: [anonimizat]

1.1INTRODUCERE. OBIECTIVELE STUDIULUI

1.2 SURSELE CERCETĂRII ȘI A DOCUMENTAȚIEI

1.3 ÎNCADRARE ÎN ORAȘ

1.4 DESCRIEREA ZONEI DE STUDIU

1.5 REGIMUL JURIDIC DE PROTECȚIE AL ZONEI ȘI AL IMOBILULUI

1.5.1 Zone construite protejate

1.5.2 Propuneri pentru monumente istorice

Capitolul II EVOLUȚIA ȚESUTULUI URBAN ȘI AL IMOBILULUI

2.1 EVOLUȚIA CONTEXTULUI URBAN

2.2 EVOLUȚIA ȘI CARACTERISTICILE TRAMEI STRADALE

2.3 EVOLUȚIA ȚESUTULUI URBAN

2.4 PREZENTAREA GENERALĂ A IMOBILULUI DE PE STRADA GENERAL MAGHERU NR. 18

2.5 ETAPE DE REALIZARE ALE IMOBILULUI

2.6 PROPRIETARI ANTERIORI ȘI ACTUALI

2.7 RELEVEE, PROIECTE ȘI LUCRĂRI ANTERIOARE

Capitolul III ANALIZA VALORILOR CULTURALE ALE ȚESUTULUI URBAN ȘI ALE IMOBILULUI

3.1 ANALIZA VALORILOR CULTURALE

3.1.1 [anonimizat], la nivel de zonă

3.1.2 [anonimizat], la nivel de imobil

3.2 ANALIZA VALORILOR ARHITECTURALE

3.2.1 Analiza valorilor arhitecturale la nivel de zonă

3.2.2 Analiza valorilor arhitecturale la nivel de imobil

3.2.2.1 Corpul A

3.2.2.2 Corpul B

3.2.2.2 Corpul C

3.2.2.2 Corpul D

3.3 ANALIZA VALORILOR URBANISTICE

3.3.1 Analiza valorilor urbanistice la nivel de zonă

3.3.2 Analiza valorilor urbanistice la nivel de imobil

Capitolul IV REGLEMENTĂRI DE INTERVENȚIE

4.1 REGLEMENTĂRI CARE DERIVĂ DIN VALOAREA FONDULUI CONSTRUIT ÎN ZONĂ ȘI A IMOBILULUI

4.2 [anonimizat], [anonimizat] o definiție referitoare la valoarea materială a monumentului = originalitate+timp+valoare+loc.

Studiu are ca scop fundamentarea istorică a intervenției de restaurare și conservarea imobilului situat pe strada General Magheru nr. 18 din orașul Sibiu. [anonimizat] s-a intr-un catalizator al reglementării.

Studiul va prezenta mai întai zona de studiu a [anonimizat].

În cea de-a doua parte a studiului va fi prezentată succint evoluția istorică a orașului, urmată de o prezentare mai detaliată a țesutului urban al zonei de studiu și în cele din urmă va fi prezentat imobilul de referință. Pentru prezentarea imobilului voi prezenta valorile culturale ale imobilului: istorice , memoriale, arhitecturale și urbanistice.

[anonimizat].

În încheiere se vor desprinde ideile și concluziile generale al acestui studiu în ceea ce privește fundamentarea istorică a intervenției de conservare și restaurare a imobilului studiat. De asemenea vor fi trecute sursele bibliografice, fotografice sau webografice pe care se bazează întreaga cercetare.

Sursele cercetării și ale documentației

Pentru elaborarea acest studiu am avut la bază diferite documentații găsite în diverse surse de informare (orală sau scrisă), cele mai importante fiind următoarele instituții: Direcția de Cultură Sibiu (Arhiva Direcției de Cultură), Consiliul Județean Sibiu (Arhiva Consiliului Județean), Primăria Municipiului Sibiu (Arhivele Primăriei), Cartea Funciară și Oficiul Cadastral Sibiu, Biblioteca Județeană Astra și Biblioteca Universității Lucian Blaga din Sibiu. Aceste instituții au furnizat date scrise, consemnate și indiscutabile din punct de vedere al veridicității lor. În afară de aceste surse oficiale scrise tot în această categorie de informații se află și documentele personale ale actualului proprietar al întregului imobil.

De asemenea un rol important în ceea ce privește închegarea și sudarea întregului studiu l-au avut sursele bibliografice generale și de specialitate; țin să amintesc de rolul important pe care l-au avut niște lucrări de prestigiu precum: Topografia Monumentelor din orașul Sibiu dar și lucrări precum Sibiul Gotic scris de arhitectul Hermann Fabini, fin cunoscător al evoluției arhitecturale și urbanistice a centrului istoric al orașului Sibiu(fiind și un personaj autohton al zonei săsești din Transilvania) – în această lucrare prezintă multe aspecte istorice ale zonei studiate dar și ale imobilului de studiu în mod indirect; o altă carte importantă este cea scrisă de prof. dr. arh. Hanna Derrer – Sibiul în epoca barocă în care este descrisă zona de studiu Geneza orașelor medievale in Transilvania Paul Niedermaier .Restul documentației scrise a fost dată de sursele web.

Siteuri-le care au oferit cea mai mare cantitate de informații au fost : www.patrimoniusibiu.ro, www.sibiul.ro, www.bisericaevanghelică.ro, site-uri practice pentru studiul monumentelor centrului istoric, în general.

Încadrare în oraș

Municipiul Sibiu este situat din punct de vedere matematic la intersecția paralelei de 45o 48’ latitudine nordică cu meridianul de 24o 09’ longitudine estică, în plină zonă temperată și aproape central în cadrul României. Poziția fizico-geografică în Depresiunea Sibiului, la contactul Munților Cindrelului și ai Lotrului cu Podișul Târnavelor (prin subdiviziunile lui – Podișul Hârtibaciului și Podișul Secașelor) și într-o arie de maximă convergență hidrografică și a căilor de comunicație, a condus în timp la apariția, evoluția și dezvoltarea funcțională a orașului. Așezat la interferența unor unități fizico-geografice distincte, spațiul geografic al Municipiului Sibiu are aspectul unui amfiteatru deschis spre nord (spre Culoarul Visei) și spre sud (prin Valea Cibinului), fiind dezvoltat în mare parte la nivelul șesului aluvial al Cibinului.

Orașul Sibiu, în germană Hermannstadt, este reședința de județ și cel mai mare municipiu al județului Sibiu.

Urmele arheologice cele mai vechi datează încă din Antichitate când se presupune că a existat un castru roman în apropiere numit Cibinium pe actualul râu Cibin botezat tot de romani. Orașul a fost colonizat după mijlocul secolului al XII-lea de coloniști sași de pe teritoriul Rhin-Moiselle. Prima mențiune a cetății a fost făcută în data de 20 decembrie 1191 sub numele Cibinium într-un document ecleziastic emis de papa Celestin al III-lea, care a recunoscut la rugămintea regelui Béla al III-lea existența unei prepozituri a Sibiului (praeposituraCibiniensis), scoasă de sub jurisdicția Episcopiei Transilvaniei. Prima atestare documentară sub denumirea de Hermannstadt datează din anul 1223, dar există și mențiuni ale numelui Villa Hermanni. În anul 1241 orașul a fost atacat, cucerit și parțial distrus în marea invazie tătară. În anul 1366 Sibiul a fost declarat "oraș". Aici a fost publicat, în anul 1544, Catehismul Luteran, prima carte tipărită în limba română. Din 1692, odată cu creșterea influenței austriece, Sibiul devine capitala Transilvaniei. Aceasta este o perioadă înfloritoare a orașului, cele mai reprezentative construcții din această perioadă fiind Palatul Brukenthal și Biserica Romano-Catolică Sfânta Treime. În anul 1788 apare la Sibiu primul ziar (în limba germană) din Transilvania, numit Theatral Wochenblatt.

În 1872 se construiește prima linie de cale ferată, iar în 1897 Sibiul este electrificat. Tot în această perioadă Sibiul este sediul asociației ASTRA și un oraș important al comunității românești. În anul 1905 a fost dat în folosință tramvaiul sibian, care a funcționat până la desființarea sa în anul 1970. Ca urmare a celui de-al Doilea Război Mondial și a perioadei comuniste populația săsească s-a diminuat considerabil prin deportări în Siberia și mai târziu prin emigrarea masivă în Germania. Odată cu instaurarea regimului comunist în România a avut loc marginalizarea membrilor Cercului Literar de la Sibiu, aflat pe direcția inaugurată de Titu Maiorescu în cultura română.

Centrul istoric este alcătuit în mod tradițional din Orașul de Sus și Orașul de Jos.

Zona construită protejată ZCP Centru Istoric este divizată în 30 subzone construite protejate (SZCP). Zona de studiu al imobilului situat pe strada General Magheru nr 18 aparține în cea mai mare parte subzonei SZCP Centru Istoric_08 Avram Iancu – General Magheru. Câteva parcele din zona de studiu mai pot fi încadrate în încă două subzone: SZCP Centru Istoric_09. Deoarece imobilul care face obiectul acestui studiu de fundamentare aparține SZCP Centru Istoric_08 cele mai relevante reglementări aparțin acestei unități teritoriale.

Figură 2: Fotografie satelit cu încadrarea zonei de studiu

Descrierea zonei studiate

Amplasamentul zonei studiate se află în intravilanul orașului Sibiu, în orașul de sus (acesta este un cartier medieval ce a fost locuit de familiile înstărite ale Sibiului), aici a fost și Centrul Civic (Piața Mare) și Comercial (Piața Mică) ale cetății.

În jurul pieții mari s-a ridicat prima centură de fortificație continuată cu a doua în jurul actualei Piețe mici, la 1366 s-a încheiat a treia centură de fortificație în jurul a ce numim azi Orașul de Sus. Punctul central era reprezentat de Piața Mare, din care porneau patru străzi, cele mai vechi fiind actualele străzi Avram Iancu și General Magheru. Sibiul păstrează o puternică amprentă medievală, având o compoziție liberă, organică, cu trasee sinuase ale străzilor care generează aspecte de o mare expresivitate.

Pe partea nordică și vestică a zonei sunt parcele lungi și înguste, iar pe partea sudică se lărgesc. Casele de pe străzile mai largi au fațade de tip urban cu fronturi continue, coame paralele cu strada. Casele în strada Șelarilor sunt mai modeste, uneori cu caracter rural săsesc, și aici cu fronturi continue.

Zona studiată cuprinde următoarele imobile (ANEXA):

-Strada General Magheru: 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21,22, 23, 24, 25, 26, 27

-Strada Șelarilor:1, 3, 5, 7, 9, 11, 13, 15

-Strada Filarmonicii:1, 3, 5

Regimul juridic de protecție al zonei și al imobilului

Zone construite protejate:

Zona studiată este inclusă în Ansamblul Urban Fortificat Zona Protejată ( 171/ SB – II – s – A – 12011), ZCP Centru Istoric ( definită prin PUG Sibiu 2009) și cuprinde părți din subzonele construite protejate:

SZCP Centrul Istoric_08 (Avram Iancu – Magheru) –

Funcțiuni de locuire urbană de tip central, cu un grad de reprezentare mediu în expresia fondului construit, mixate cu servicii conexe locuirii ᗰi cu unele funcțiuni de tip central în lungul străzilor principale ale subzonei

SZCP Centrul Istoric_09 (Timotei Popovici – Tipografilor – Filarmonicii) –

Funcțiuni de locuire urbană de tip central, cu un grad de reprezentare mediu și ridicat în expresia fondului construit, sporadic prezența unor servicii conexe locuirii

Imobile care aparțin SZCP Centru Istoric_08:

-Strada General Magheru, numerele: 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27

Imobile care aparțin SZCP Centru Istoric_09

-Strada Filarmonicii, numerele: 1, 3, 5

-Strada Șelarilor, numerele:1, 3, 5, 7, 9, 11, 13, 15

2.Evoluția țesutului urban și a imobilului

2.1 Evoluția contextului urban:

Sibiul nu este un oraș ce s-a dezvoltat având la bază un plan, tipic orașelor est Europene colonizate de catre germani (precum Cracovia, Cluj-Napoca), dupa Hermann Fabini, orașul a avut o expansiune concentrica în jurul nucleului inițial.

Conform cercetărilor , orașul de jos este format anterior orașului de sus, datorită pământului agricol și drept.

Zona de studiu este situată în Orașul de sus, Strada General Magheru făcând legătura dintre orașul de sus și orașul de jos într-un mod caracteristic pentru orașul Sibiu, adică prin pasaje și scări.Aceste pasaje și scări sunt datorate denivelărilor terenului dintre Orașul de sus situat pe vârful unui deal, și Orașul de jos situat la baza dealului.

Strada General Magheru

Strada General Magheru a avut următoarele denumiri mai vechi: 1430 Platea Sporergasse, din 1507 Sporergasse (partea de jos se numea Kleine Salzgasse), din 1873 noua denumire era Bahngasse până în anul 1929, din 1929 Regele Carol II (Konig Karlgasse), din 1934 strada Pintenului, în 1947 denumirea de strada Regele Mihai schimbată imediat în V.M. Molotov iar din 1970 până astăzi strada poartă denumirea General Magheru. Pentru această stradă au existat și câteva momente importante consemnate în lucrarea lui Emil Sigerus Cronica orașului Sibiu: în 1890 se demolează Turnul Sării; în 1891 se regularizează panta de urcare a străzii; în 1903 se deschide prelungirea străzii spre gară iar în anul 1996 la intersecția cu strada Avram Iancu, este ridicată statuia lui Nicolaus Olahus, lucrare executată de Călin Baciu și Septimiu Enghis.

Figură 7: Fotografie Strada General Magheru cu turnul de sare din anul 1890

Figură 8: Fotografie Strada General Magheru

Strada Filarmonicii

Strada Filarmonicii a fost denumită la început, în 1501 „Pământul mic”, iar aici erau ultimele terenuri agricole din orașul de Sus. Devine Filarmonicii mult mai târziu, în 1970, când aici este construită clădirea corului Hermania. Aceasta a avut și următoarele denumiri vechi.

1501 Kleynerd
1751 AufderkleinenErde
1872 KleineErde
1919 Gen. Traian Mosoiu
1947 A.A. Jdanov
1970 Filarmonicii

Strada Filarmonicii unește Strada Pompeiu Orphei de General Magheru, este o artera importantă, astfel încât în timp și-a mai pierdut din valorile autentice. Este o strada tot cu sens unic , doar că nu la fel de îngustă ca și strada Șelarilor, pentru asta fiind și consecințe, și anume demolarea unei case numită Bedeus de la intersecția cu strada General Magheru .

Figură 9: Casa Bedeus înainte de demolare, și strada Filarmonicii

Strada Șelarilor a avut urmatoarele denumiri

1640 Ihmder Nunnengasse
1751 Nonnengasse
1833 Franziskanergasse
1935 Franciscanilor
1947 Bela Breiner
1970 Șelarilor

Este o stradă cu sens unic dinspre Strada Bărbierilor, ea se oprește în zidul celei de-a treia fortificări a Sibiului. Este o stradă ce încă își păstrează pavajul autentic, caracterul sinuos si îngust ce este des întâlnit în Orașul de sus.

2.2 Evoluția și caracteristicile tramei stradale

Paul Niedermaier este de părere că Oberstadt-ul sibian s-ar fi dezvoltat treptat în prima parte a secolului al XIII lea, acest schelet stradal pare a se fi dezvoltat după o planificare unitară. Acesta afirmă că scheletul stradal al Orașului de Jos este unul tipic orașelor central europene, un factor ce nuanțează acest fapt este reprezentat de poziția centrală a unei piețe de formă patrulateră (Piața Mare).

Această planșă este realizată de istoricul și arhitectul Paul Niedermeir. Așa arăta relieful pe care este asezat orașul nostru, de fapt vechea cetate. În zona Piața Armelor – strada Morilor era un lac. Platoul principal al dealului era unde se află acum strada Bălcescu și Piața Mare. Dealul crea o mică vale în zona străzilor Coposu și Blaga.

Conform hărților de reconstituire a etapelor evolutive ale orașului din 1300 , elaborate în urma ipotezelor arhitectului Herman Fabini, zona de studiu s-a conturat în seclolul al XIV. În această hartă este vizibilă insula creată de actualele străzi General Magheru și str.Avram Iancu. Harta nu prezintă și parcelarea zonei, având mai multe informații despre tramele stradale, nucleele insulelor formate la momentul respectiv.

Pe harta care prezintă starea țesutului urban din 1380 apare cel de-al treilea zid de fortificație și mai multe turnuri care vor fi ulterior înglobate în construcțiile din limita nordică a unor parcele. Această hartă dezvăluie un pasaj care actualmente nu mai există între parcelele actuale nr. 12 și 14 de pe strada Avram Iancu care făcea legătura dintre strada Avram Iancu și strada General Magheru. Acest pasaj făcea parte împreună cu Pasajul Aurarilor sau Pasajul Scărilor din rețeaua de pasaje caracteristice pentru Sibiul medieval făcând legătura între Pasajul Școlii (între strada Avram Iancu și strada Movilei) și pasajul care pornește lângă strada General Gheorghe Magheru și strada Șelarilor (pasaj pastrat si astazi).

Harta din 1699 realizată de Visconti conține locațiile celor 13 porți din Sibiu (cercurile negre). Este conturată rețeaua stradală delimitată de parcele, precum și piațetele existente și în prezent: Piața Mare, Piața Mică, Piața Aurarilor și Piața Huet (în centrul căreia se află Biserica Evanghelică finalizată în 1520).

Pe prima hartă de epocă a Sibiului din 1699 apare pasajul dintre străzile Avram Iancu și General Magheru fiind înglobat în case sub forma unui gang. Ultima dată apare pe planul din 1911. Parcelarea străzilor Avram Iancu și General Magheru a avut loc la sfârșitul secolului al XIII-lea. La început parcelele istorice au avut forma aproximativ dreptunghiulară, îngustă la stradă și lungă în adâncime asemănătoare cu casele săsești de la țară. Multe dintre ele încă se păstrează, însă unele au fost unificate în timpul construirii caselor patriciene renascentiste sau baroce, rezultând parcele mai încăpătoare (de exemplu casa de pe Avram Iancu nr. 5 a rezultat prin unificarea unor asemenea parcele).

Planul din 1845 prezintă parcelarul insulelor, parcele ce apar mult mai înguste decât cele din prezent, iar în spatele parcelelor dintre Avram Iancu și General Magheru, este prezentată o curte comună sau un teren agricol.

Din punct de vedere a dimensiunii, parcelele sunt foarte variate: cea mai mică parcelă are 156,45mp (General Magheru nr. 21) iar cea mai este pe strada General Magheru nr. 27. În ceea ce privește modul de ocupare al terenului au contribuit atât dimensiunea terenului cât și funcțiunea care au dictat suprafața utilă necesară. Alteori a contat și perioada arhitecturală de construcție, căci o clădire gotică diferă ca mod de ocupare față de o casă construită în epoca Renașterii sau epoca barocă. S-au cristalizat mai multe tipuri de dispunere a clădirilor pe parcele: pe o singură latură, pe două laturi, pe trei laturi sau pe toate cel patru laturi ale terenului. Ocuparea pe o sigura latură este întotdeauna la aliniament, ocuparea pe trei laturi poate fii în două moduri: în formă de C sau U.

2.3 Evoluția țesutului urban:

Primele case au apărut în același timp cu parcelarea zonei, în secolul XIV. Asemenea parcelelor și casele erau lungi și înguste amplasate pe o latură a parcelei. Primele case erau case de locuit cu parter și în majoritatea cazurilor cu subsol. Acoperișul după tipologia gotică a fost abrupt formând un timpan (fronton) la stradă.

În perioadele următoare casele au fost fie extinse fie demolate apărând o nouă tipologie în formă de L sau U în care corpul principal de clădire și coama sunt paralele cu strada. Intrarea în parcele se face acum printr-un gang boltit semicircular sau în cruce. Tipologia nouă presupune în cele mai multe cazuri și construirea unei cursive la etaj. La parter spre stradă, pentru aceste clădiri se desfășoară activități comerciale iar la etaj locuiește familia proprietarului sau a proprietarilor. Corpurile din spate servesc de obicei ca anexe gospodărești unde se află bucătăria, încăperile pentru servitori, magaziile de lemne sau cele pentru întreținerea grădinii. Trecerea de la casa gotică la casa renascentistă s-a realizat prin transformările parțiale ale clădirilor existente.

În secolul XV conducerea a fost preluată de patriciatul urban însă nu există suficiente resurse materiale pentru a se dezvolta un program arhitectural echivalent cu cel dezvoltat în Europa de Vest (ca de exemplu în peninsula italică, Franța sau țările germanice).

Până la jumătatea secolului al XV-lea locuințele și atelierele meșteșugărești erau construite în marea lor majoritate din materiale perisabile însă noile case ele patricienilor sunt construite din zidărie. Începând cu secolul XVI, cu răspândirea Renașterii în Europa Occidentală dar și în cea Răsăriteană inclusiv în Transilvania, respectiv Sibiu, casa orășenească, inițial cu un plan simplu compusă din 2-3 încăperi dispuse în adâncimea terenului devine mai reprezentativă și mult mai bine integrată în aspectul urban al orașului. Până la începutul secolului al XVI-lea etajul era încă o caracteristică mai rară pentru casele din Sibiu, în general.

După Hermann Fabini (în lucrarea Sibiul gotic) punctul de plecare al marii varietăți de forme întâlnite în arhitectura civilă din Transilvania este casa populară. Forma este regulată prismatică, are un timpan triunghiular. Exemplul cel mai simplu se compune dintr-o cameră spre stradă și o bucătărie în spatele ei. O altă etapă o constituie închiderea frontului spre stradă cu coama paralelă cu strada. Limitările terenului urban (din cauza fortificațiilor și a diferențelor de relief accentuate) a condus la apariția etajelor.”Din Evul Mediu și până în secolul al XIX-lea, această stradă a fost preferată de reprezentanții păturii conducătoare orășenești fiind concurată în această direcție numai de Piața Mare. (…) Din cercetarea zonei a rezultat că pe ambele fronturi ale străzii au fost folosite concomitent cele două tipuri de case: pe partea sudică a predominat casa cu fronton, iar pe partea de nord casa cu streașină. Existența pinioanelor în trepte peste care se suprapun pinioanele în perioada Goticului târziu și din timpul Renașterii, arată că această situație nu este rezultatul unor transformări mai noi.”

SECOLELE XV-XVI – RENAȘTERE

SECOLELE XVIII – STILUL BAROC

Figură 19: Fațada principală casa General Magheru nr 18

Figură 20: Fațadă principală strada Selarilor nr 15

SECOLELE XIX – STILUL CLASIC ȘI ECLECTIC

Figură 21: Fațada principală casa General Magheru nr 10

SECOLUL XX – STILUL MODERNIST

Figură 23: Fațada principală casa General Magheru nr 21

Figură 24: Fațada din curtea interioară a imobilului de pe strada G. Magheru nr 18

Figură 25: Plan cartare vechime pentru zona de studiu

Figură 26: Plan cu stiluri arhitecturale din zona studiată

2.4 Prezentarea generală a imobilului de pe strada General Magheru nr.7:

Imobilul studiat se afla în cadrul zonei de studiu , pe strada General Magheru la numărul 18. Clădirea este amplasată în Orașul de sus și este propusă pentru clasare ca monument istoric de interes național.

Imobilul este format din 6 corpuri ce bordează curtea interioară. Corpurile de cladire sunt edficate succesiv și au caracteristici constructive specifice epocii în care au fost edificate.

-Corpul A (S+P+1) cu fațada la strada General Magheru, în formă de L extinsă pe latura din dreapta a curtii, cel mai vechi corp al imobilui, edificat la sfârșitul secolului XVII (1750-1800), este un corp cu valoare excepțională din punct de vedere al metodelor constructive, arhitecturale și istorice. Accesul în curte se face printr-un gang ce nu se află pe axul de simetrie al fațadei principale.

-Coprul B (P+1) este amplasat pe latura din stânga a incintei este legat de corpul A (la etaj) printr-o pasarelă de trecere din lemn.

-Corpul C este o construcție realizată anterior coprului D, aceasta apărând pe planurile acestuia , cu modificarea fațadei, (ce nu s-a realizat),

-Corpul D (S+P+1) este un imobil construit în anul 1926

-Corpul F este un corp parazitar ce constituie o extindere a corpului B realizat datorită necesității spațiului de depozitare a unui apartament din corpul A. Acesta strică imaginea generală a imobilului neavând nicio valoare deosebită, fiind un corp care trebuie să fie înlăturat.

Figură 27 Plan impartire imobil General Magheru nr 18

2.5 Evoluția constructivă a imobilului de pe strada General Magheru nr 18

Din prezentarea fiecărui corp de cladire rezultă că imobilul de pe strada General Magheru nr 18 este rezultatul mai multor etape de construcție. Din punct de vedere al evoluției în urma studiului se poate afirma că edificiul de pe strada General Magheru nr 18 s-a constuit în 5 etape .

În prima etapă de construcție a fost realizat în secolul XVIII primul corp cu fața spre stradă în formă de L

În a doua etapă de construcție se edifică corpul din partea stangă

In a 3 a etapa se edifica corpul C si anexele din partea dreapta

In anul 1925 se face planul pentru corpul D

2.6 Relevee, proiecte și lucrări anterioare:

Proiectul corpului D este singurul proiect găsit pentru aceasta parcelă.Datează din anul 1925 si este facut de Buertmes & Stenzel Baumeister

Figură 28 Plan parter al corpului D din anul 1925

Figură 29 planul etaj al corpului D din anul 1925

Figură 30 Fatadă si sectiunea corpului D

3.Analiza valorilor culturale ale țesutului urban și ale imobilului

3.1Analiza valorilor culturale la nivel de zonă

3.1.1 Valori istorice și memoriale

Zona propusă pentru studiu se află la intersecția orașului de sus cu orașul de jos, în interiorul celei de-a treia fortificații. Strada General Magheru este o arteră importantă ce leagă piața mare (orașul de sus) de periferia orașului, aceasta a fost o zonă de locuire contopită cu activitățile comerciale ale meșteșugarilor înstăriți.

La capătul estic al străzii General Magheru a existat Poarta Sării (Salztor, demolată în 1890). Această poartă- turn făcea parte din cea de-a treia incintă de fortificație realizându-se intrarea în Sibiu dinspre Agnita și Brașov.

Portalul în arc semicircular, poarta din lemn de factură baroc. Acoperiș cu patru lucarne de tip ochi. Ulterior casei i-au fost înglobate câte o travee de la stradă a caselor alăturate

Figură 31 Turnul Salztor (al sării)

Imobilul cu numarul 12 a fost reședința compozitorului și dirijorului Jan Levoslav Bella fiind proprietatea socrului său, avocatul Rudolf Wellmann.
Altorelieful și bustul (aflat în hol) sunt realizate de sculptorul Ioan Cândea. Altorelieful dezvelit în 1994 indică faptul că
“În această clădire între anii 1881-1921 a locuit și creat prima operă slovacă Ján Levoslav Bella (1843-1936)"
Este o compoziție în bronz cuprinzând în partea superioară efigia compozitorului, iar sub textul propriu zis câteva ornamente reprezentând tuburi de orgă.

Figură 32 Fotografie imobilul nr 12 strada General Magheru

Imobilul cu nr 27 prezinta două plăci comemorative dezvelite în 1998:
“În această casă s-a născut și a trăit tribunistul Ioan Bechințiu (1848 – 1898), Doctrinarul cotidianului Tribunei editat la Sibiu între anii 1884-1903” (informația este sub semnul întrebării deoarece familia Bechințiu a avut casa în str. Xenopol);
“După eliberarea din închisoarea maghiară de la Vacz scriitorul Ioan Slavici (1848 – 1925), director fondator al cotidianului Tribuna, a locuit în acest imobil în anul 1889 cu întreaga familie”

Figură 33 Fotografie a imobilului nr 27 strada General Magheru

La sfârșitul sec. XVIII clădirea adăpostea Direcția Cezaro-Crăiască a poliției. 
Din sec. XIX casa a aparținut lui Johann Pechy și urmașilor lui.

Strada Șelariolor

Biserica gotică sprijinită de contraforturi, a fost construită în sec. XV. La 12 februarie 1716, generalul Steinville donează biserica călugărilor franciscani care o renovează.

În interior este o biserică în stil baroc de tip sală, boltită semicircular cu o tribună deasupra laturii nordice. Doar apsiuloctoedric, ferestrele mari și stâlpii amintesc de perioada gotică.
Deasupra arcului de triumf este reprezentată scena Sf. Francisc chemând păsările, o pictură eclectică realizată de Herceg Francis.
În interior mai reține atenția, în nordul corului, monumentul funerar al generalului conte Damian Hugo von Virmond (1666-1722), comandant militar al Transilvaniei, realizat din piatră. Partea centrală constă dintr-o inscripție comemorativă, iar cea inferioară, un sarcofag,  este decorată cu alegoria Victoriei.

Din inventarul bisericii mai reținem existența unei Madone cu pruncul, sculptură gotică (sec. XV) în lemn policrom realizată de o călugăriță.

3.1.2Valori istorice și memoriale la nivel de imobil

Imobilul nr 18 de pe General Magheru a avut la parter, la sfârșitul sec. XIX funcționa Magazinul de mobilă și pompe funebre Viktor Borger care era și proprietarul cladirii. Din 1922 se deschide un depozit de articole electrice.
În 1925 clădirea este cumpărată de Reuniunea tinerilor meseriași germani care își instalează sediul aici. Mai târziu își schimbă numele în Societatea Tinerilor Meseriași Germani.
În corpul din spate la parter există sala de dans ELITE. care avea o capacitate de 300-400 locuri. În anii ‘70 aici cânta trupa de rock "Sonic".
În corpurile din spate activează din anii ‘70 Clubul Sportiv Școlar „Șoimii” Sibiu cu două săli de antrenamente la parter și etaj.

3.2Analiza valorilor arhitecturale

3.2.1 Analiza valorilor arhitecturale la nivel de zonă

Din punct de vedere al vechimii, în zona de studiu, cele mai vechi clădiri datează de la sfârșitul secolului al XV-lea, început de secol XVI, fiind predominante construcțiile din secolul al XVII-lea.

Casa nr 11 de pe strada General Magheru poate fi considerată o construcți foarte veche , datată din secolul XV-lea. În pod descoperindu-se urma unui pinion medieval.

O altă construcție din secolul al XV-lea este cladirea cu numărul 15 de pe strada General Magheru cu un portal în arc semicircular, poarta din lemn de factură baroc. Acoperiș cu patru lucarne de tip ochi. Ulterior casei i-au fost înglobate câte o travee de la stradă a caselor alăturate.

Clădirile cele mai recente au fost realizate în secolul XX între anii 1919-1939, în perioada interbelică, acestea se găsesc pe strada General Magheru la numărul 21 și nr. 17, dar și extinderea clădirii nr.18, unele se încadrează în stilul modernist, iar altele prezintă doar elemente ale epocii de construire (materiale de construcție, tehnici moderne).

Fațadele formează un front continuu. Frontul continuu are un rol important în trecut: crea un fel de fortăreață sau fortificație. Casele fiind alipite una de alta aveau o singură latură expusă exteriorului mai vulnerabilă (cea de la stradă), iar aceasta era cea mai scurtă.

Accesul în curte era realizat prin intermediul unui gang. Gangul era plasat fie în centrul fațadei cu rol de axă de simetrie și de compoziție fie localizat asimetric (lateral) având în acest caz origini mai vechi, medievale.

În această zonă de studiu ca de altfel în tot centrul istoric al Sibiului acoperișul are ca specific panta mare (prin urmare o diferență mare între înălțimea coamei și înălțimea cornișei). Forma acoperișurilor studiate poate fi clasificată din două puncte de vedere: după orientarea coamei aceasta poate fi paralelă cu strada sau perpendiculară pe axa străzii iar din punct de vedere al pantei, acoperișul poate fi cu pantă continuă sau cu rupere de pantă. În cazurile de față acoperișurile au doar pantă continuă. Cel mai răspândit model de acoperiș este cel cu coama paralelă la stradă. Șarpanta caselor este întotdeauna realizată din lemn. Învelitoarea acoperișurilor este din țiglă solzi iar coamele sunt acoperite cu elemente ceramice speciale lipite cu mortar pe bază de var.

Un alt element caracteristic pentru acoperișurile din Sibiu este lucarna. Tipurile de lucarne identificate în zonă sunt: lucarnele în două ape, în trei ape sau cele de tip ochi (numite și lucarne ochi de pisică sau ochi de bou).

Majoritatea fațadelor sunt vopsite cu culori pastelate (ocru, maro, bej sau verde). Tencuiala tradițională are o textură mai fină iar cele folosite la începutul secolului XX sau cele din perioada interbelică au textura rugoasă fiind obținute prin drișcuire (după moda vremii). În ultimii ani (după anul 1989) s-au folosit culori mai stridente (portocaliu, mov, roz sau verde strident). Elementele decorative ale fațadelor (ancadramente, brâuri, cornișe, pilaștrii, bosaje, șenaje, ghirlande, stucaturi decorative) au cromatica în general mai deschisă decât culoarea de fond a fațadei, în cele mai multe cazuri este alb, bej deschis sau galben deschis. Culoarea porților și a tâmplăriei ferestrelor este variată: de la nuanțele maro ale lemnului natural până la vopsea pe bază de ulei(numite azi emailuri)de culoare maro, verde, albastru, cărămiziu. Materialele folosite la finisarea soclului sunt: piatra naturală, placajele de piatră, mozaicurile cu piatră sau tencuiala care la rândul ei poate avea suprafața mai rugoasă sau în unele cazuri din păcate la fel de fine ca și cea de câmp. Culorile soclului însă sunt mai închise decât ale câmpului fațadei diferind de nuanțele maro sau gri. În general preiau o nuanță mai închisă la culoare a câmpului fațadei.

Porțile tradiționale sunt din lemn. Ele se încadrează în trei categorii în funcție de forma geometrică: cu arc în plin cintru (în majoritate la casele din sec. XV-XVIII0 – caracteristică pentru casele gotice și renascentiste), cu arc în paner sau mâner de coș (la majoritatea caselor din secolele XVIII-XIX- stilurile baroc, clasic și eclectic), arc bombat (casele din secolul XIX) și dreptunghiulare (casele de la începutul secolului XX- stilurile Seccesion și Modernism). Majoritatea porților au două canaturi și sunt din lemn masiv, rame și tăblii. Supralumina este decorată cu feronerie (epoca barocă – sec XVIII) sau mai târziu ( sfârșitul secolului XIX- începutul sec. XX) cu grilaje. La casele mai reprezentative sau din perioadele mai târzii nu mai apare poarta mică – ușița. Ferestrele pot fi clasate după formă și se disting cinci tipuri: cu 4 ochiuri, cu 6 ochiuri, cu obloane lamelare cu arc bombat și cu arc în plin cintru. Primele două tipuri sunt cele mai vechi. O caracteristică importantă este modul în care aceste ferestre au fost vopsite. Partea fixă a tâmplăriei a fost vopsită în nuanțe închise de verde, maro sau vișiniu-cărămiziu. În majoritatea cazurilor tâmplăria mobil este albă. Există și cazuri în care tâmplăria mobilă diferă de cea fixă doar prin nuanța mai deschisă a culorii.

În zona de studiu putem vorbi de o zonă confluență a mai multor stiluri arhitecturale: de la influențe ale stilului gotic (boltiri în cruce, frontoane triunghiulare ale acoperișurilor, pante) până la arhitectură renascentistă reprezentată de elemente de arhitectură), influențe ale stilului baroc, clasicist, stilurile romantice (neobaroc, neorenascentist) și chiar cel interbelic-modernist. Cele mai multe clădiri poartă elementele stilului și curentului baroc fiind construite sau extinse/transformate în perioada de manifestare a acestui curent. Multe dintre clădiri au însă elemente arhitecturale din perioade anterioare perioadei în care s-a format aspectul actual (elemente gotice sau renascentiste).

Chiar daca în zona de studiu nu exista monumente istorice, majoritatea caselor din aceasta zona ar putea fii clasate ca monumente istorice pentru că prezintă valori mari din punct de vedere al vechimii și a elementelor arhitecturale.

Aproximativ jumătate din numărul de clădiri din zona de studiu se încadrează în categoria medie chiar dacă și ele sunt relativ vechi, dar în cadrul întregului centru al Sibiului nu reprezintă o valoare mare. Cele cu valoare mică sunt clădiri mai noi sau clădiri care nu se încadrează în nici un curent arhitectural. Clădirile considerate nocive sunt anexele (magazii de lemne, grajduri, sau noi case parazitare în cadrul parcelelor) care sunt construite din materiale nepotrivite și necorespunzătoare programului arhitectural tipic al zonei, locuința urbană tradițională. În acest sens corpurile parazitare folosesc materiale precum plăcile de azbociment, pereții cu structură de beton armat care compromit perspectivele favorabile ale zonei.

3.2.2 Anazlia valorilor arhitecturale la nivel de imobil

Imobilul de pe strada General Magheru nr 18 este alcătuit din 6 corpuri unificate în jurul unei curți interioare neregulate.

Corpul A cu planul în forma de L și fațada la strada General Magheru este alcătuit din subsol, parter și etaj.

Fațada a fost conturată în secolul XVIII, aceasta a suferit numeroase modificări prima modificare când în partea din stânga i se adaugă o vitrină, a doua modificare o reprezintă revenirea la forma inițială dar totuși fără a păstra dimensionarea ferestrelor, ultima modificare o reprezintă o ușă în partea dreaptă a fațadei.

Fațada spre stradă este unificată în prezent, totuși ferestrele de la parter se deosebesc atât ca formă cât și ca diferență de nivel. Gangul porții, în arc semicircular, are un ancadrament decorativ pe extrados cu lambrechine, iar in ax, un blazon reprezentând o liră ce a fost deteriorat de factorii climatici (vânt, umiditate). Fațada este împărțită orizontal de un brâu median profilat, care este și solbanc,iar deasupra lui sunt plasate patru ferestre, fereastra de deasupra gangului porții fiind dezaxată. Partea mobilă a tâmplăriei este verde închis la două dintre ferestrele de la etaj iar la celelalte este maro, partea fixă a tâmplăriei este de culoare verde închis. La parter cele două ferestre au tâmplaria mobilă albă si tâmplaria fixă de culoare verde închis. Streașina este profilată, iar acoperișul în două ape a suferit modificări după extinderea cu corpul B. Acoperișul este abrupt (aproximativ 45-50 ˚) cu coama paralelă cu fațada și este acoperit cu țigle ceramice tip solzi.

Poarta carosabilă are două canaturi din lemn cu decor geometric în relief. Canatul din dreapta a fost deteriorat prin tăierea unui acces pietonal.

Accesul la etaj se face cu ajutorul unei scări din partea dreaptă a imobilului. Legatura între corpul A și corpul B se face printr-o cursivă de lemn.

Corpul A are în prezent la parter trei încăperi spre strada (camera-gang- camera) și două camere la etaj suprapuse peste cele de la parter și încă 3 încăperi anexe pe latura mică a corpului L.

Tot din partea dreaptă a corpului A pornește scara către subsol. Subsol ce trece pe sub gangul de la parter. Are încăperi ce se suprapun cu structura nivelurilor superioare ceea ce înseamnă că au fost construite în aceeași perioadă. Acesta prezintă bolți tip maner de coș iar în partea stangă subsolul prezintă bolțisoare pe traverse metalice o metodă de construcție mai nouă decât cea a nivelurilor superioare, aflând astfel că acea parte a subsolului a fost avariată și refacută mai apoi cu metode noi de construcți.

CORPUL B este un corp alipit corpului A, ce la etaj se leagă de acesta printr-un acces aerian transversal închis. Acest corp este format din parter și etaj, are o fațadă spre curtea interioară a imobilului, cele doua fațade laterale sunt înglobate în structura corpului A și D, iar fațada posterioară este un calcan.

Fațada spre curtea interioară nu prezintă ancadramente sau ornamente arhitecturale (ancadramente, brâu). Fațada a suferit numeroase modificări (schimbarea tamplariilor, adăugarea unor deschideri la parter) toate aceste elemente parazitare trebuie îndepartate și înlocuite. La etaj în partea dreaptă au fost păstrate 3 dintre tâmplăriele originale ce aveau tâmplăria mobilă cât și cea fixă de culoare albă. Accesul de la etaj se face pentru partea din dreapta printr-o scară din corpul A, iar pentru partea din stanga accesul se face printr-o scara atașata corpului D.

Majoritatea tâmplăriilor au fost înlocuite cu tâmplarii de pvc, tencuiala nu este cea originală, iar odată cu transformarea ei, s-a pierdut, pe o parte a fațadei, delimitarea soclului care înainte era de o culoare mai închisă.

Șarpanta este din lemn, prezintă patru lucarne dreptunghiulare în partea dreaptă și două lucarne tip ochi de bou. Învelitoarea este realizată cu țigle de ceramică. Podul este împărțit în compartimentări, cu elemente de lemn.

CORPUL E este un corp alipit corpului A pe partea dreaptă a curții interioare, acesta este un corp ce a suferit nenumărate modificări, fiind împărțit de-a lungul timpului conform nevoilor și necesităților din perioada respectivă.

Corpul este format doar din parter si este împărțit în numeroase camere mici , multe servind la un moment dat ca toaleta comună pentru locatari. Majoritatea încăperilor au fost eliberate și nu mai sunt folosite. Acest corp este lipsit de valoare arhitecturală, fiind un corp de serviciu .

Corpul C este un corp ce se dezvoltă în continuarea corpului B, acesta servește drept corp de serviciu, fiind punctul de acces în mai multe încăperi, respectiv etajul corpului B, în sala corpului E și în podul corpului B.

Este un imobil format din parter și două etaje, acesta schimbând radical nivelul de înalțime din incinta studiată.

Fațada spre curtea interioară are alipită o scară din beton cu baluștrii din lemn și o învelitoare din tablă. La parter exista un apartament compartimentat dupa realizarea acestuia.

La etaj are două uși din lemn ce duc spre nivelul următor și spre sală. La etajul al 2 lea există un apartament cu trei camere.

Fațada prezintă urme ale unei * decorații* , ferestrele de la parter sunt din pvc iar cele de la etaj sunt din tâmplărie de lemn de culoare verde.

CORPUL D este un corp ce pătrunde pe parcela casei numarul 11 de pe strada Șelarilor. Conform surselor de la arhivă acest corp a fost edificat în jurlul anului 1925. Este un imobil al secolului XX ce nu se supune normelor de înalțime ale locului, depășind cu mult limita de înaltime admisă acum.

Imobilul poate fi împărțit în două corpuri, unul transversal pe parcelă iar (D’) celălalt în continuarea corpului C. ( D”)

Sistemul constructiv este unul modern, realizat și din materiale moderne și totuși pentru această parte a Sibiului este unul dintre puținele corpuri astfel realizate.

Corpul D” este format din subsol, parter și 1 etaj. Fațada spre curte este una modernistă cu elemente decorative specifice perioadei. Tâmplăria ferestrelor este de lemn, cea fixă fiind de culoare roșie închis, iar cea mobilă este culoarea alb.

Fațadele corpului D transversala pe axul curții prezintă un atic tip fronton trei ferestre la etaj, la parter doua uși ți o fereastră ovală. Aici fațada nu mai prezintă elemente decorative.

Corpul F Acest corp este unul nociv , neavand nicio valoare arhitecturala si stricand perspectiva curtii interioare. Este obligatorie asanarea lui , pentru a pune in valoare curtea .

3.3 Analiza valorilor urbanistice

3.3.1 Analiza valorilor urbanistice la nivel de zonă

Lățimea străzii General Magheru este variată asemenea regimului de înălțime a fondului construit din proximitate. Între trotuar și carosabil există un aliniament de copaci. Circulația pe această stradă este în dublu sens lângă care mai există o suprafață pentru parcarea oblică. Vegetația caracteristică a zonei dinspre stradă este aliniamentul de copaci ce desparte circulația pietonală de cea auto

Forma sinuoasă și pantele străzilor din zona de studiu oferă perspective variate și favorabile asupra centrului istoric, asupra Turnului Sfatului și asupra turnului Bisericii Evanghelice Sfânta Maria spre vest. Spre est se văd Munții Făgărașului perspectiva asupra lor fiind de asemenea o componentă valoroasă a orașului. Casa Bobel reprezintă un alt reper, fiind cunoscută probabil de toți cei care circulă în centrul istoric al Sibiului fiind în același timp și deseori vizitată de turiști datorită tipologiei gotice păstrate. Un alt reper pot fi casele cu nr. 24-30 din Piața Mică ce dau un aspect unic orașului fiind unul dintre cele mai bune exemple de portic deschis spre piața, idee renascentistă preluată în Evul Mediu de la italieni.

3.3.2 Analiza valorilor urbanistice la nivel de imobil

Forma fațadei, poziționarea dar și modul de ocupare a parcelei de pe strada General Magheru numărul 18 se încadrează în regula de aliniament caracteristic ale acestei zone. Coama paralelă cu direcția străzii este o altă caracteristică a Sibiului, încadrânduse perfect în tipologie. Fațada dinspre stradă completeaza imaginea străzii General Magheru, perspectiva favorabilă fiind dinspre Biserica Ursulinelor. Volumetric, imobilul are latura mică spre stradă, regula ce este respectată de casele alăturate acesteia.

Figură 34 Desfasurata strada Filarmonicii

Figură 35 Desfășurată strada Selarilor

Figură 36 Desfasurata strada General Magheru

Figură 37 Desfasurata strada General Magheru

4.Reglemetari

Reglementări generale de intervenție Reglementări car derivă din valoarea fondului construit în zonă și a imobilului După regulamentul local de urbanism, emis de Primăria Municipiului Sibiu în 2011, în această zonă trebuie să predomine funcțiunea de locuire, cea rezidențială, însă ca funcțiune secundară pot să se desfășoare activități ce privesc cultura, comerțul și învățământul. Condiția principală este ca pe fiecare parcelă din suprafața construită desfășurată să fie în proporție de 60 % cu funcțiune de locuire.

Nu este permisă modificarea indicatorilor POT și CUT. Regulamentul permite doar demolarea corpurilor nocive de pe o parcelă, iar o construcție nouă se poate realiza doar în limita amprentei, volumului și gabaritului corpului demolat anterior.

Sunt recomandate lucrări de întreținere curentă a imobilelor( renovări și reparații ale anvelopantei prin refacerea integralității finisajelor degradate, îmbătrânite în mod natural),lucrări de conservare și punere în valoarea imobilelor: restaurarea conform prevederilor studiului de fundamentare( istoric) a corpurilor de clădire și elementelor constructive existente păstrate, asanarea prin demolare/demontare a corpurilor de clădire și elementelor constructive existente care au caracter dăunător/parazitar și scad valoarea culturală a imobilului.

Mansardarea șarpantelor istorice este interzisă în cazul în care aspectul general al structurii este pus în pericol.

1.Reguli generale privind toate clădirile

Nu sunt admise:

– imitarea stilurilor arhitecturale străine regiunii sau folosirea de materiale tradiționale care nu sunt specifice orașului;

– imitarea materialelor naturale, simulări de paramente cu excepția celor istorico – artistice;

– decaparea tencuielilor de epocă;

– Utilizarea tencuielilor de ciment, tencuieli rugoase tip strop, calcio-vecchio atât la interior cât și la exterior;

– placaje cu spărturi de mar a unor materiale ce trebuie tencuite cu acoperire de parament;

– paramente sau elemente de beton armat lăsate aparente buciardate sau brut decofrate decât dacă cofrajele, granulația și culoarea agregatelor și cimentului sunt avizate pozitiv în cadrul DJCPN;

– utilizarea în exterior a materialelor pentru construcții provizorii: azbociment, materiale plastice etc. utilizarea de tencuieli tip strop, calcio-vecchio și cu conținut de ciment.

2.Reguli generale privind clădirile existente

Se vor folosi tencuieli lise/ drișcuite/ cu mortar de var nisip cu zugrăveli cu zugrăveli de apă în culori pastelate, tradiționale. Clădirile cu valoare de monument sau ambientală trebuie să reprimească aspectul și caracterul original prin suprimarea adăugirilor, mai puțin a celor cu valoare istorică, arheologică sau arhitecturală intrinsecă. În acest ultim caz adăugirile se vor restaura în același regim cu clădirile. Se vor suprima rețelele și conductele parazite. Se va respecta compoziția și concepția originală prin revenirea la forma inițială a decorațiilor, golurilor și profilelor tâmplăriei exterioare precum și a acoperișurilor. Zidăriile din piatră sau elementele din piatră de talie/ placaje la elemente de socluri sau de stucatură, elemente de modenatură: cornișe,bandouri, ancadramente; se vor trata conform situației inițiale. Dacă aceste elemente au suferit acoperiri cu tencuieli sau zugrăveli ele vor fi degajatede acoperiri și repuse și repuse în starea originală. Pietrele deteriorate vor fi înlocuite prin elemente de aceeași culoare, profil și mărime ca cele originale. Se admite utilizarea pietrei artificiale cu condiția ca pe bază de mostre aceasta să se identifice cu cea naturală. Tencuielile și zugrăvelile vor fi în tente naturale sau colorate cu excluderea tencuielilor pe bază de ciment pur. Ele se vor executa din mortar de var și nisip și în tonalități inspirate din cele istorice conservate sau din cele restaurate de specialiști. Tencuiala va lăsa aparente elementele de decor arhitectural, ancadramente care vor trebui restaurate.

3.Reguli privind golurile

Noile goluri în ziduri vor fi dimensionate și proporționate în corelare cu golurile existente la aceeași clădire sau la clădiri similare urmând logica statică a construcțiilor. La clădirile cu valoare de monument sau cu valoare ambientală refacerea tâmplărie se va face identic atunci când există elemente martor; atunci când acestea nu există refacerea va urmări un mod relevant pe o construcție de același tip și din aceeași epocă. Se interzice confecționarea elementelor de marchetărie din metal cromat sau strălucitor, ăn special pentru mânere de uși sau de porți. Se interzice amplasarea grilajelor de protecție fixe sau mobile la exteriorul golurilor cu excepția celora istorico – artistice. Obloanele exterioare tradiționale din lemn se vor executa asemănător cu cele originale sau cu modele comparabile. Se vor folosi uși exterioare de lemn a căror compoziții, proporții și desene vor fi comparabile cu specificul clădirii. Lemnul va fi tratat sau vopsit, urmărind caracterul de epocă al edificiului. Nu se recomandă uși prefabricate în stil rustic sau diverse alte stiluri. Nu sunt admise: – utilizarea tâmplăriei metalice, din aluminiu sau materiale plastice, chiar dacă materialul protector imită materialul tradițional; – înlocuirea tâmplărie din lemn cu tâmplărie de lemn cu secțiuni, împărșiri și sens de deschidere nespecifice.

4 Acoperișuri

Nu sunt admise următoarele materiale: – azbociment; – materiale plastice,; – carton asfaltat; – tablă. Acoperișurile vor trebui să conserve materialele și forma originală. Pantele vor determina alegerea materialului adecvat, fiind recomandabilă țigla solzi de forma, culoare și dimensiunea celor existente. Coamele se vor realiza din țigle speciale prinse cu mortar de var. Lucarnele se vor conserva în forma în care există și se vor restaura fără a fi înlocuite cu alte lucarne noi nespecifice și netradiționale, cele din lemn se vor trata cu insecticide și fungicide și se vor vopsi. Părțile metalice ale acoperișurilor și racordurilor pentru scurgerea apelor pluviale executate din tablă de zinc se vor lăcui în tente de culoare închisă. Se recomandă folosirea tablei de cupru sau a celei arămite. Nu se admite utilizarea ferestrelor de mansardă de tip VELUX vizibile în domeniul public.

5.Coșuri și elemente de ventilație

Coșurile de fum și de ventilație se vor restaura și se vor realiza din modele existente. Coșurile originale din cărămidă aparentă se vor rostui cu mortar, iar cele tencuite vor relua aspectul fațadelor de același tip. Coronamentele și capacele se vor realiza în acord cu vechile modele. Se interzic: coșuri de fum fin beton aparent, coronamente metalice sau din beton, și diverse sisteme de ventilație aparente. Elementele de îmbunătățire a tirajului se vor amplasa discret invizibile din domeniul public.

6.Elemente secundare

Lucrările vechi de feronerie se vor conserva și restaura. Curțile de serviciu , spațiile gospodărești sau locurile de depozitare și pubelele vor fi disimulate în interiorul imobilelor. La clădirile cu statut de monument fațadele spre curțile interioare vor face obiectul unui proiect de restaurare, împreună cu amenajarea terenului aferent și a pavajului acestuia. Refacerea sau modificarea tratamentului solului va trebui să facă obiectul unui studiu de pavaj, dalaj sau îmbrăcăminte, adăugat documentației necesare pentru obținerea autorizației de construire.

7.Fațade comercial+ vitrine

Dispozițiile se aplică la toate imobilele existente. Documentațiile pentru autorizarea acestor lucrări vor fi însoțite de plan de situație, releveu al fațadei care se modifică și fotografii ale fațadei învecinate Din documentație trebuie să rezulte la o scară suficientă modul de tratare a golurilor, tratamentul structurii, propunerile de amenajare interioară, valorificarea elementelor existente. Documentația se va completa cu detalii privind inscripțiile proiectate(număr, dispoziții, dimensiuni, materiale, culoare, iluminare) li de un memoriu explicativ Pentru imobilele vechi cu goluri la parter, vechile străpungeri sau golurile vor fi conservate sau reconstituite cu ocazia operațiunilor de amenajare. Nu se admite comasarea golurilor.

8.Firme, materiale și culori

Firmele, materialele și culorile vor fi supuse autorizării. Documentația tehnică se va completa cu eșantioane de materiale și culori. Firmele vor putea fi paralele sau perpendiculare pe fațadă Aspectul general va fi în acord cu arhitectura imobilului sau a imobilelor vecine.

SE recomandă dimensiuni mici, discrete, respectarea compoziției, fațadei precum și a elementelor de decor ale căror logică nu trebuie contrazisă prin modul de amplasarea firmei.

Nu sunt admise: – dispozitive sclipitoare, stridente sau cu iluminat agresiv; – inscripții pe balcoane, cornișe sau acoperișuri Însemnele paralele cu fațada s vor limita la lungimea vitrinei respectând trama parcelară dacă mai multe partere de clădiri alipite sau unificate prin aceeași funcțiune. Literele vor fi aplicate sau pictate direct pe suprafața fațadei fără suport unitar.

Toate clădirile se vor racorda la rețelele edilitare publice. SE interzice conducerea apelor meteorice spre domeniul public sau parcelele vecine. S-au identificat în zonă câteva corpuri de clădire care nu reprezintă nici o valoare pentru patrimoniu, fiind anexe construite în ultima sută de ani din materiale perisabile și necorespunzătoare zonei. Aceste construcții pot fi eliminate. Curțile interioare pot beneficia de o amenajare.

Este esențială respectarea reglementărilor din această zonă de valori. Orice intervenție greșită degradează aspectul de ansamblu al sitului istoric și îi scade caracterul unic și spectaculos de mărturie istorică vie.

Reglementări în raport cu valorile identificate

Pe lângă reglementările date de Regulamentul local de urbanism referitor la clădirile monumente istorice în zonă,pentru imobilul nr 18 de pe strada General Magheru am stabilit si alte restricții și permisivități.

În ceea ce privește corpul A este obligatorie intervenția de restaurare și cea de conservare, clădirea având valori culturale foarte mari.

Elementele decorative ale fațadei principale reprezintă o valoare mare și trebuie conservate- restaurate.

Poarta de la intrare trebuie pusa în valoare prin restaurarea acesteia.

Gangul are o valoare mare, si trebuie adus la potențialul maxim prin descoperirea picturii ce se afla pe bolta de la intrare si prin pavarea curții .

Pentru corpul B si corpul A este obligatorie desființarea compartimentărilor excesive din perioada comunistă.

Cursivei de lemn de la etaj i se pot aduce schimbări atâta timp cât acestea nu îî alterează volumetria.

Corpul C si corpul E poate fi păstrat parțial si transformat in funcție de funcțiunea aleasă cu obligativitatea conservării tipologice a elementelor morfo- stilistice .

Corpul F este un corp parazitar ce obturează percepția perspectivelor valoroase din interiorul curții și distruge imaginea fatadei din partea stangă.

Golurile zidite sau sparte pot fi refăcute in forma lor inițială în funcție de necesitați.Dacă insă golul a fost mărit se va revenii la forma lui initială respectând tipollogia.

Zugrăvelile actuale de pe fațade cât și în interiorul camerelor nu sunt valoroase și trebuie înlocuite cu zugrăveală tradițională apropiată de cea originală, dacă se poate descoperii prin studiu de parament , sau cu o culoare specifică zonei.

ANEXE STUDIU DE FUNDAMENTARE GENERAL MAGHERU NR 18

Anexa nr.2- PIESE DESENATE- ETAPIZARE CONSTRUCTIVĂ A IMOBILULUI

PLANSA NR 1 PLAN SUBSOL, PARTER, ETAJ

Anexa nr.2- PIESE DESENATE- ETAPIZARE CONSTRUCTIVĂ A IMOBILULUI

PLANSA NR.2 FAȚADĂ ȘI SECȚIUNE

Anexa nr.3- PIESE DESENATE- VALORI ARHITECTURALE ALE IMOBILULUI

PLANSA NR.3 PLAN SUBSOL PARTER ETAJ

Anexa nr.4- PIESE DESENATE- VALORI ARHITECTURALE ALE IMOBILULUI

PLANSA NR.4 SECTIUNE, FATADA

Anexa nr.3- PIESE DESENATE- VALORI ARHITECTURALE ALE IMOBILULUI

PLANSA NR.4 SARPANTA

Anexa nr.5- PIESE DESENATE- VALORI ARHITECTURALE ALE IMOBILULUI

PLANSA NR.5 SECTIUNI

Anexa nr.6- PIESE DESENATE- VALORI ARHITECTURALE ALE IMOBILULUI

PLANSA NR.6 FAȚADĂ

BIBLIOGRAFIE:

BIBLIOGRAFIE DE SPECIALITATE

1. Topografia monumentelor Sibiu

2. FABINI Hermann – SIBIUL GOTIC, editura Tehnică, 1982

3. SIGERUS Emill – Cronica Orașului Sibiu , Editura Tehnică 1997

4. DERER Hanna – Sibiul în epoca Barocă, Editura Universitară ION MINCU,2003

STUDII NEPUBLICATE

1. Studiu istoric întocmit de Emilia Aurelia CRIȘAN 2007

2. PUZ Rezervație de arhitectură Sibiu – centru istoric 2004

3. Regulament local de Urbanism, PUG Sibiu 2011

WEBOGRAFIE:

1. www.sibiul.ro

2.www.patrimoniusibiu.ro

3.www.hermannstadtarkitektur.ro

4.www. razvanpop.ro

5.www.wikimapia.ro

BAZĂ DOCUMENTARĂ:

SURSE FOTOGRAFICE

Figură 1: Fotografie fațadă principală a imobilului de pe strada General Magheru, nr.18 3

Figură 2: Fotografie satelit cu încadrarea zonei de studiu 6

Figură 3: Fotografie satelit cu încadrarea zonei studiate și a imobilului studiat 6

Figură 4 Plan topografic cu zona studiată și cu imobilul de pe strada General Magheru 7

Figură 5: Fotografie din plan P.U.G. Sibiu din anul 2011 cu marcarea zonei studiate 8

Figură 6: Planul elaborat de M.Thalgott cu prima etapă de construcție a orașului Sibiu. Acest plan înfățișează cea mai veche parte a orașului în zona Pieței Dragoner, strada Ocnei și 9 Mai (fosta Elisabethgasse). Ulterior tot pe acest plan apare și nucleu Pieței Huet cu primele fortificații (în plan cu (2) fosta Piața Dragoner și cu (1, 3, 4 și 5) Nucleu Pieței Huet 9

Figură 7: Fotografie Strada General Magheru cu turnul de sare din anul 1890 10

Figură 8: Fotografie Strada General Magheru 11

Figură 9: Casa Bedeus înainte de demolare, și strada Filarmonicii 12

Figură 10 Fotogravie Strada Selarilor 13

Figură 11 Fotografie pasaj 13

Figură 12: plan realizat de arhitectul Paul Niedermaier 14

Figură 13: reconstituirea orașului din 1300 după arhitectul Hermann Fabini 14

Figură 14: Reconstituirea orașului din anul 1380 după arhitectul Hermann Fabini 15

Figură 15: harta 1699 15

Figură 16 Planul orasului sibiu din anul 1699 16

Figură 17: Planul orașului Sibiu din anul 1845 16

Figură 18: Modele de ocupare ale parcelelor în zona de studiu 17

Figură 19: Fațada principală casa General Magheru nr 18 18

Figură 20: Fațadă principală strada Selarilor nr 15 19

Figură 21: Fațada principală casa General Magheru nr 10 19

Figură 22: Fațada principală casa General Magheru nr 27 19

Figură 23: Fațada principală casa General Magheru nr 21 20

Figură 24: Fațada din curtea interioară a imobilului de pe strada G. Magheru nr 18 20

Figură 25: Plan cartare vechime pentru zona de studiu 21

Figură 26: Plan cu stiluri arhitecturale din zona studiată 21

Figură 27 Plan impartire imobil General Magheru nr 18 22

Figură 28 Plan parter al corpului D din anul 1925 23

Figură 29 planul etaj al corpului D din anul 1925 24

Figură 30 Fatadă si sectiunea corpului D 24

Figură 31 Turnul Salztor (al sării) 25

Figură 32 Fotografie imobilul nr 12 strada General Magheru 26

Figură 33 Fotografie a imobilului nr 27 strada General Magheru 27

Figură 34 Desfasurata strada Filarmonicii 34

Figură 35 Desfășurată strada Selarilor 34

Figură 36 Desfasurata strada General Magheru 34

Figură 37 Desfasurata strada General Magheru 34

Anexă 1 41

Anexă 2 42

Anexă 3 43

Anexă 4 44

Anexă 5 45

Anexă 6 46