Cercetări privind Studiul comparativ al soiurilor de măr Golden Delicios și Idared, altoite pe portaltoi de vigoare mijlocie (MM106) în sistemul de… [302016]

[anonimizat].dr. Dorel Hoza

ABSOLVENT: [anonimizat]

2019

Tema:

[anonimizat] (MM106) [anonimizat] (M9) [anonimizat]-Ungureni, Comuna Mănești județul Dâmbovița.

IMPORTANȚA CULTURII MĂRULUI

Mărul (Malus domestica Borkh) [anonimizat],[anonimizat], [anonimizat], care permite asigurarea cu fructe proaspete a pieței, pe o periodă lungă de timp și cu o mare variabilitate de soiuri din punct de vedere al aspectului și gustului.

[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], prin păstrarea soiurilor de iarnă.

Ponderea pe care o ocupă cultura mărului în economia mondială a [anonimizat], [anonimizat]-l cultivă.

[anonimizat] a [anonimizat], vitamine ([anonimizat] C) și minerale. [anonimizat] 80 kalorii, [anonimizat], ceea ce ajută la menținerea glicemiei sub control.

[anonimizat], [anonimizat], rehidratează și ajută la eliminarea toxinelor. Coaja și partea dinspre exterior concentrează cantități semnificative de vitamina C (4,6 mg/100 g măr), [anonimizat]. [anonimizat], al ficatului și al colonului. Celelalte vitamine conținute (B1, B2, B3, B5, B6, B9, A și E) [anonimizat], o sursă de sănătate. Bogat în fibre (2,4 g/100 măr), acest fruct joacă un rol foarte important în funcționarea optima a tranzitului intestinal.

Pectina, o [anonimizat], susține calitatea florei bacteriene. [anonimizat] (cu coajă) [anonimizat], [anonimizat]-enteritei. [anonimizat] 1.

Tabelul 1.

Principalele componente ale merelor

După:Cristian Păltineanu, 2017, p 27.

[anonimizat] o valoare terapeutică deosebită esplicând prezența lor atât în alimentația omului sănătos dar și în diferite regimuri dietetice.

Dacă sunt consummate la micul dejun, merele au un rol important în prevenirea cancerului intestinului gros, știut fiind că sunt deconstipante renumite. La nivelul intestinului, au mare putere absorbantă a toxinelor.

Merele constituie de asemenea unul dintre cele mai recomandate tratamente pentru tratarea diareii infantile. Au o acțiune favorabilă asupra diurezei și a eliminării acidului uric, fiind recomandate persoanelor cu artroză, obezilor și reumaticilor. Merele sunt considerate mijloace de luptă împotriva hipertensiunii arteriare, preventive sau curative.

Pentru a avea efectele terapeutice enumerate mai sus, merele trebuie consumate în stare proaspătă.Acest lucru este posibil datorită existenței în cultură a numeroase soiuri de măr satisfăcând toate gusturile, coacerea realizându-se eșalonat (soiuri de vară, toamnă, iarnă) și datorită duratei mari de păstrare.

Merele prezintă importanță și datorită faptului că suportă mult mai bine transportul din timpul recoltatului și al valorificării, păstrarea fiind de asemeni mult mai îndelungată față de fructele altor specii (sâmburoase).

Totodată fructele mărului constituie o materie primă, fiind foarte solicitate în industria alimentară sau la nivel familiar fiind transformate în diverse forme de compot, gem, suc,cidru sau rachiu etc. De asemenea merele se pot conserva în stare uscată sau murate. Datorită conținutului în substanțe pectice, merele servesc și la prepararea marmeladelor in asociere cu alte fructe cu conținutul sărac în aceste substanțe. Din fructele de mere se obține și oțetul de mere, foarte apreciat în alimenteție datorită efectului benefic in menținerea echilibrului acido-bazic din organism.

Importanța culturii mărului rezultă și din însușirile agrobiologice ale pomilor. Fiind o specie rustică foarte bine adaptat la climatul temperat, mărul suportă mai bine ca oricare specie pomicolă iernile caracteristice acestui climat, comportându-se foarte bine pe o gamă foarte mare de soluri.

Comparativ cu alte specii pomicole, din livezile de măr se pot obține productii mari la ha, dacă se aplică o agrotehnică superioară. Mărul poate fi cultivat în condiții pedoclimatice foarte diferite, pretându-se la orice sistem de cultură,de la pomii uriasi la sistemele de cultură cu pomi de vigoare mica organizați în livezi intensive, superintensive sau chiar în culture artistice palisate.

Plantațiile de măr din imediata apropiere a orașelor, dar mai ales merii plantati în jurul caselor, exercită asupra climatului o influență favorabilă, care se resimte în privința temperaturii, umiditații, cât și a purității aerului.

Datorită supraproducției mondiale, profitabilitatea culturii mărului a scăzut, nu numai datorită prețului mic de comercializare a merelor, dar și datorită creșterii cheltuielilor cu lucrările mecanice, de fertilizare și pentru efectuarea tratamentelor fitosanitare. Pentru a menține profitabilă această cultură au fost găsite numeroase soluții, ca de exemplu soiuri și portaltoi noi, tehnologii avansate, echilibrate energetic și ecologic, care asigură intrarea timpurie pe rod și creșterea rapidă a producției amortizând astfel cheltuielile intr-un timp cât mai scurt.

CAPITOLUL I

STUDIUL ACTUAL AL CUNOASTERII

Origine, scurt istoric și arealul de cultură pe plan mondial și în România.

Deoarece mărul cultivat reprezintă un hibrid interspecific natural, rezultat din încrucișarea spontană consecutivă a mai multor specii, este destul de dificil a stabilii originea lui.O contribuție deosebită la identificarea originii mărului cultivat au adus A.P. de Candolle, N.I. Vavilov, P.M. Jukovski șa.

După P.M. Jukovski (1964), soiurile de măr cultivate sunt originare, în funcție de speciile care au contribuit la formarea lor, din urmatoarele 5 genocentre chinez-japonez (M. baccata Borkh, M. pumila Mill), prunifolia (Willd./Borkh.) ș.a., asiatic (M. sieversii/Ldb./. Roem., M. niedzwetzkyaana Dieck.) ș.a., preasiatic (M. orientalis Uglitz), european-siberian (M. silvestris Mill.) ș.a., nord-american (M. coronaria Mill.) ș.a.

Încă în perioada precambriană din era paleozoică în actualele Asia Orientală, sud-estul Rusiei și Chinei Orientale apar primele forme de măr din genul Malus, care aveau pomii xeromorfii cu frunze penate. În perioada postcambriană în Asia Occidentală se dezvoltă specia de măr M. dacyniopsis.

În Siberia Occidentală în timpul cercetărilor arheologice au fost găsite 4 fructe de M. obensis de formă rotundă-alungită cu diametru de 22-32 mm, asemănătoare după mărime cu fructele M. sieverii de la începutul policenului .Actualmente în flora spontană siberiană genul Malus a dispărut (A.Bergamini, 1991)

Din timpuri preistorice mărul sălbatic sau cultivat fusese prezent pe un areal amplu, cuprins între Oceanul Atlantic și Marea Caspică (A.Rovessi et al., 2008).

În Australia au fost găsite mere mici de M. silvestris, din epoca de piatră, în perioada neolitică, cca 3000 î.H., care erau taiate în 2-3 părți, probabil, ca rezerve pentru iarnă. Tot în această țară, în salinele din Hallstatt, a fost gasit un măr destul de mare din epoca de fier. În Italia, Elveția, Germania ș.a. au fost găsite multe semințe de măr din epoca de bronz, miliniu 2 î.H

Se presupune că mărul a fost introdus în cultură aproximativ 7000-7500 de ani în urmă în China și India, de unde s-a răspândit și în celelalte regiuni de pe glob.

Mărul era cultivat în Palestina din antichitate. În cartea Cântarea cântarilor din anul 1012 î.H. se menționează grădinile cu pomi fructiferi din jurul palatului regelui Solomon (I.Botu, 2003).

Probabil, în Egipt mărul a fost adus din Canaan, iar despre faptul că mărul era cultivat de către israieliți ne mărturisește Sfănta Scriptură.

La începutul Evului Mediu cultura mărului, precum și a altor specii, s-a refugiat în mânăstiri și castelele seniorale și de acolo se propagă în exterior. Prima carte despre agricultură a fost scrisă de către Isidor din Sevilia, în care sunt descrise multe specii pomicole, inclusiv mărul.

În perioada Evului Mediu, din cauza atacurilor și războaielor, jafurilor și fiscalității fiecărui regim, cultura mărului, ca și a altor specii, a regresa.

În timpul Renașterii începe să se dezvolte pomicultura, inclusiv cultura mărului.Înfințarea grădinilpr botanice pe lângă universitățile din Bologna ș.a. a contribuit la colecționarea de noi soiuri de măr.Botanistul P.A. Mattioli descrie, în anul1544, alături de alte specii, 5 soiuri de măr (N. Ghenea et al., 2004).

Începând cu secolul al XIX-lea s-a înregistrat un progres semnificativ în crearea de soiuri prin ameliorare. În Italia, Germania, Rusia, Belgia etc. se afirmă o serie de pomologi importanți. Pomologul rus A.T. Bolotov (1788-1833) a descris 601 soiuri de măr, evidențiind principalele caractere morfologice ale pomului și fructului.

Începând cu secolul al XX importante cercetări ștințifice se efectuează atât în domeniul selecției mărului, cât și în agrotehnică.Menționăm aici selecționarea la Stațiunea Experimentală East Malling din Marea Britanie de către R.G. Hatton în anul 1927 a 16 tipuri de portaltoi clonali din seria EM, printre care M9, care a fost ulterior o verigă foarte importantă în înfințarea livezilor de tip intensiv și superintensiv. Însă în această perioadă pomii se plantau la distanțe mari (10×10; 10×8 m), fiind altoiți pe portaltoi de vigoare mare (Mărul pădureț, Mărul franc). Coroana pomilor era globuloasă de volum mare.

Un pas important în intensificarea culturii mărului a fost făcut în anii 50 prin implementarea în Italia a palmetei de către T. Baldassari. Unul din numeroasele avantaje pe care le are această formă de coroană este mecanizarea proceselor tehnologice.

Utilizarea portaltoilor clonali de vigoare slabă și mijlocie, conducerea pomilor după foeme de coroană aplatizată au permis înființarea plantaților intensive de măr. Au început să se folosească soiuri cu productivitate ridicată precum Golden Delicios, Jonathan, Starking, ș.a.

Printre marile realizări în cultura mărului din a doua jumătate a secolului XX se numără forma de coroană fus subțire ( Slender Spindle), concepută ân olanda de către S.J. Wertheim, care și actualmente este cea mai răspândită ân livezile moderne.

O contributie aparte în dezvoltarea culturii mărului au avut lucrările de obținere a soiurilor cu rezistență genetică la rapăn.

Datorită importanței mărului, productivității lui înalte, precum și posibilităților lui de aclimatizare la condiții de mediu diferite, acesta se cultivă pe toate continentele, mai puțin Antarctida.

Conform datelor FAO, mărul se cultivă în 95 de țări, pe o suprafață de peste 4,7 milioane ha.

În România mărul a fost cultivat din timpuri îndepărtate, fapt atestat de înscripțiile de pe monomente vechi, de existența numeroaselor soiuri autohtone de măr și de alte documente arheologice. Strămosii noștri daci, cunoșteau și cultivau mărul înainte de cucerirea romană. Începând din secolul al XVL-lea numeroase documente scrise, autohtone și străine, vorbeau despre bogăția și de calitatea merelor din deferite regiuni ale Țărilor Române.

După primul război mondial cultura mărului a luat o dezvoltare mai mare, stimulată fiind de importul de numeroase soiuri valoroase, de producerea materialului săditor în pepiniere și de posibilitățile mai bune de valorificare a fructelor.

Cu toate acestea, cultura acestei specii rămâne timp de aproape trei decenii sub nivelul posibilitătilor și cerințelor din țara noastră, atât ca suprafață cât și ca producția de fructe. Așezarea mărului la loc de frunte în rândul celorlalte specii pomicole, dezvoltarea în ritm rapid și în mod organizat a culturii sale, începe odată cu transformarea socialistă a agriculturii.

Principala arie de cultură a mărului în România se situează în regiunile deluroase care încercuiesc Munții Carpați și Munții Apuseni, suprapunându-se, în mare parte, peste zona de vegetație a fagului și stejarului (regiunile pomicole I, II, III, IV, și V).

În toate regiunile de cultură a mărului se găsesc numeroase bazine și centre pomicole vestite. Printre cele mai renumite cităm.

Regiunea I: Horezu, Râmnicu-Vâlcea, Curtea de Argeș, Tigveni, Merișani, Câmpulung-Mușcel, Valea Mare, Gemenea, Cândești, Voinești, Malul cu Flori, Pucioasa, Moroieni, Băicoi, Drajna, Cislău, Pătâragele, Dumitrești ș.a. regiunea subcarpaților Meridionali.

Regiunea II-a: Domașna, Iablanița, Bolvașnița, Hațeg, Gurahonț, Orăștie, Geoagiu, regiune a dealurilor din vestul țării.

Regiunea III-a: Baia Mare, Seini, Șomcuta, Năsăud, Bistrița, regiune a dealurilor din nord.

Regiunea IV-a: Sighet, Reghin, Apold, Sighișoara.

Regiunea V-a: Rădășeni, Dumbrava, Târgu-Neamț, Grumăzești, Ghindăuani, Agapia, Valea seacă, Filioara, Băltătești, Ocea.

Regiunea VI-a: Mediaș, Dumbrăveni, Târnăveni și Harghita.

Regiunea VII-a: Cluj- Napoca, Blaj, Turda, Aiud, Alba-Iuli, Ocna-Muresului.

Regiunea VIII-a: Podișul Bârladului.

Regiunea IX-a: în zona nisipurilor din Câmpia de Vest a Banatului și Crișanei.

Datele cu privire la răspândirea și dezvoltarea culturii mărului pe glob și în țara noastră demonstrează că această specie ocupă un loc foarte important între plantele pomicole cultivate în climatul temperat.(Lenuța Chira,I Pașca 2008).

Problemele actuale și de perspectivă ale culturii mărului.

În ultimii ani cultura mărului a avut ca scop obținerea unor cantități mari de fructe de calitate superioară( marfă ) ,cu costuri cât mai reduse.

Principala problemă a cultivatoriilor din întreaga lume este intensificarea rapidă a culturii,care s-a derulat cu o rapiditate foarte mare in țările din întreaga lume, o amploare foarte mare căpătând și la noi în țară în ultima perioadă datorită programelor de reconversie in pomicultură, cât și a fondurilor europene derulate prin numeroasele masuri, de care au beneficiat cultivatorii, aplicând cele mai eficiente metode pentru obținerea unor producții mari și de calitate.

Preocuparea actuală este de a mării numărul de pomi pe suprafață (ha) ,asigurându-se totodată spațiu de nutriție pentru o dezvoltare și rodire normală. Totodată trebuie să se țină cont de vigoarea fiecărui soi în parte, cât și creșterea pe care o imprimă portaltoiul. În paralel se urmărește ca formele de coroană să fie bine luminate, de înalțime mica ușor de întreținut bine aerate.

O problemă majoră o constituie asigurarea sursei de apă necesară irigarii pomiculturii, împreună cu îngrășămintele aplicate prin fertirigare cât și foliar odată tratametele fitosaitare, concomitet cu celelalte măsuri agrotehnice să contribuie la obținerea unor producții mari și de calitate în fiecare an. Conform calculelor facute de cercetătorii americani, arată că cheltuielile cu investiția sistemului de irigare costituie cea mai retabilă investiție din pomicultură,chiar și atunci când irigarea se aplică o data la câțva ani.

O altă preocupare deosebită o constituie modul și sistemul de aplicare al tăierilor. Tăierile se vor aplica rațional, ținându-se cont de forma de coroană, perioada de vârstă, creșterile vegetative, organelor de rod. Tăierile au ca scop intrarea pe rod cât mai devreme a pomilor după plantare, iar scurtarea ramurilor in perioada de tinerețe trebuie evitată, în această perioadă efectuându-se numai răriri.

Combaterea bolilor și dăunătorilor constituie o altă măsură esențială, contribuind împreună cu celelalte măsuri la o recoltă de calitate.

Alternanța de rodire reprezintă una din cele mai importante probleme din cultura mărului, această problemă fiid combătută prin aplicarea corectă și la timp a unor lucrări agrotehice ca; normarea îcarcăturii de rod prin tăerile de fructificare, rărirea fructelor, aplicarea îgrăsămintelor în funcție de incărcătura pomului, tratamente fitosanitare pentru combaterea bolilor și dăunătorilor.

Stabilirea sortimentului, a soiurilor ce trebuie cultivate este de asemeni o problem majoră în cultura mărului. Această problemă poate fi ameliorată prin cerințele pieței externe și a consumatorilor din țară, prin soiurile care sunt apreciate cel mai mult atât din punct de vedere calitativ și economic.

1.3 Particularități de creștere

Mărul crește sub formă de pom, formează un singur trunchi și o coroană.

Atât sistemul radicular cît și partea aeriană sunt influențate de o serie de factori de la soi, portaltoi, agrotehnică.

Creșterea rădăcinilor are loc pe tot parcursul anului dacă temperature solului nu scade sub 0℃. Primăvara devreme la temperature de peste 2℃ creșterea rădăcinilor se accelerează odată cu creșterea temperaturii.

După Rogers W. (1965) la temperature de 1,5 ℃ radacinile mărului au o creștere foarte slabă, la temperatura de 7℃ fiind satisfăcătoare, iar între 21-23℃ creșterile devin puternice. Perioada mai-septembrie fiind catalogată una intensă unde creșterile sunt de 3-9 mm zilnic . Creșterea rădăcinilor este influențată in mare parte si de caracterul de soi, creșterile fiind mai puternice la pomii care pierd frunzele toamna târziu.

Partea aeriană a mărului diferă foarte mult de la un soi la altul.

Fără intervenția omului prin tăeri sau dirijări de ramuri, forma de coroană poate fi; sferică la soiurile Crețesc, Jonathan, sferic turtită Domnesc, Renet de Canada.

Coroana este alcătuită din ramuri de schelet puternice cu unghiuri de ramificare variabile. La soiul Domnesc se intâlnesc ramuri cu unghiuri mari iar la soiul Golden delicious, ramuri cu unghiuri mici care se dezbină foarte usor atunci când sunt înclinate în vederea formarii coroanelor sau sub greutatea fructelor.

Tipuri de fructificare.La măr sau constatat patru tipuri de fructificare, deosebindu-se prin amplasarea ramurilor de rod pe lemn de vârstă diferită, prin volumul zonei productive și prin evoluția zonei productive.cu

Tipul I-caracteristic soiurilor spur Golden spur, Starkrimson având următoarele particularitati;

-ramificatiile sunt mai reduse ca număr, zona productivă fiind mai redusă:

-ramurile de rod sunt foarte apropiate între ele, sunt scurte denumite și țepușe, aflându-se pe lemn de 2-5 ani (lemn vechi).

-sarpantele nu se degarnisesc, zona productive aflandu-se in centrul coroanei;

-sarpantele au tendindința de a forma creșteri noi;

Tipul II-caracterizat de soiurile Parmen auriu, Renet de Canada caracteristicile acestor soiuri fiind data de;

-unghiuri mari a sarpantelor pe trunchi

-zona productivă este mai depărtată de sarpante

-ramurile de rod sunt scurte

-axul central are tendință de dominanță la soiurile din această grupă.

Tipul III- fiind caracterizat de soiul Golden Delicios, denumit și standard având următoarele particularitati;

-ramurile de rod sunt situate pe lemn tânăr (1-3 ani),cu precădere formate din nuielușe și mlădite;

-zona productivă se caracterizează printr-un volum mare, și ramificare puternică;

-ramurile de semischelet se apleacă sub greutatea fructelor, sarpantele se degarnisesc, iar zona productivă se distanțează de centrul pomului;

-creșterea axului și ramificare sunt bine echilibrate, coroana pomului capatând aspect de trunchi de con;

Tipul IV prezintă următoarele particularități, fiind caracteristic soiurilor Granny Smith și Frumusețea Romei.

-ramurile mai bătrâne sunt degarnisite, cele de rod sunt formate din nuielușe și mlădițe pe lemn tânăt de (1-3 ani);

-ramificatiile de schelet sub greutatea fructelor se arcuiesc, având aspect plângător.

-zona productivă; se depărtează spre vârful ramificatiilor lungi;

Sisteme de cultură a marului

Mărul se poate cultiva în sistem clasic pe suprafețe mici in zona dealurilor și în grădinile familiare,cât și în sistem intensiv și superintensiv

Sistemul clasic caracterizat prin pomi de vigoare mare, cu înălțime de 8-10 metri, coroană globuloasă.Distanța de plantare mare cuprinsă în intervalul 7-12 metri. În tinereșe acestor pomi se vor aplica tăeri severe pentru a forma un trunchi solid în vederea sustinerii rodului.

Intră târziu pe rod ( 8-10 ani), producția de fructe ajungând la 15-20 tone la hectar, trtamentele fitosanitare se efectuează greu datorită volumului mare al coroanei, lumina pătrunde foarte greu în interiorul coroanei, fructele obținute fiind de calitate medie.Durata de viață a acestor plantații putând ajunge lejer la 50-60 ani, lucrarile de tăiere și recoltare necesitând un volum mai mare de muncă.

Sistemul intensiv Aceste plantații se amplasează pe terenuri plane sau cu o pantă nu mai mare de 15 %, mecanizarea efectuându-se cu usurință. Precipitatiile anuale sub limita de 600 mm din zonele unde se amplasează plantațiile vor fi prevăzule cu system de irigare. Clasificarea plantațiilor intensive se face în funcție de numărul de pomii la hectar astfel;

-semiintensive cu circa 400 pomi/ha

-intensive cu o densitate care variază între 833-1250 pomi/ha, iar distanțele de plantare variind între 3,5-5 m între rânduri și 2,5-5 m între pomii pe rând.

În acest sistem ce cultură pomii au o vigoare mică spre mijlocie, cu înălțimi cuprinse intre 3-3,5 m, coroanele fiind globuloase cu volum redus (fus- subțire), tăerile în acest de sistem de cultură este extrem de reduse. Pomii intră devreme pe rod (4-5 ani), producția fiind de 25-30 t/ha în perioada de rodire maximă. Atât tăerile cât și recoltarea se execut manual, celelalte lucrări desfășurându-se mecanizat.

Sistemul superintensiv se clasifică prin numărul mare de pomi la ha în;

-cu densitate mare 1250-2500 pomi/ha

-cu densitate foarte mare cu peste 2500 pomi/ha

În acest sistem de cultură pomii au talie mică, altoiți pe portaltoi vegetative de vigoare mica M9, M27, M26. Pomii intră pe rod în primii 3-4 ani de la plantare, producția medie ajungând la 35-40 t/ha, mecanizarea este tot mai avansată față de sistemul de cultură intensi, durata de viață fiind situate în intervalul 12-15 ani.

Alegerea locului de plantere

Terenurile plane cât și cele cu pante mici, sunt cele mai favorabile pentru cultura mărului.O atenție deosebită se va acorda la alegerea terenului pentru înfințare plantațiilor de măr, evitându-se terenurile in pantă care sunt slab productive și erodate, cerintele mărului față de umiditate și fertilitate fiind mare.

Solurile cu conținut mare de argilă de peste 80-85 %, cele cu conținut mare de nisip de peste 90 %, cât și cele cu conținut de calciu foarte mare peste 15% CaCO3, nu sunt indicate a se folosii în vederea plantarii, cât și solurile sărăturoase, cu exces mare de umiditate,și solurile prea acide având ph mai mic de 5,5.

Mărul face parte din specia cu pretenții mari de apă, de aceea alegerea locului se vs fsce în strânsă legătură cu precipitațiile care survin în timpul anului, sau posibilitatea irigarii.

Apa în cultura mărului este un factor esential, având nevoie pe toată perioada de vegetație, de la dezmugurire până la crestere fructelor. Expoziția și altitudinea joacă un rol deosebit de important în creșterea și rodirea soiurilor de măr. Zonele călduroase ale țarii, unde precipitațiile sunt extrem de scăzute plantațiile se vor amplasa pe cât posibil în apropierea surselor de apă, insolația în aceste zone fiind foarte puternică plantațiile se vor amplasa pe expozițiile estice, sud -vestice, și chiar nordice.

La altitudinii de peste 500-800 metri, altitudinii ce aparțin dealurilor înalte, cele mai favorabile pentru plantare sunt pantele cu expoziție sudică, sud-vestică.

Amplasarea plantației în apropiere pădurilor, datorită rezervelor de boli și dăunători pot compromite recolta, influențând negativ cheltuielile.

Un lucru benefic la înfințarea plantației îl constituie căile de acces deja esistente pentru transportul recoltei, piețe pentru comercializare, fabrici pentru prelucrare, depozite pentru depozitare, vor favorizea comercializarea cât mai eficientă a fructelor.

Deasemeni existența forței de muncă în zonă este un lucru benefic, lucrările ca ;tăierile pomilor, palisarea, rărirea și recoltarea fructelor facându-se la timp.

Amplasarea plantației imediat după defrișarea mărului nu este benefică, productivitatea fiind foarte scăzută în primii ani de viață, fructificarea ajungând până la 30-50% mai mica față de plantațile care vin după culturile agricole, deci trebuie ținut cont de fenomenul numit obosela pământului.

Organizarea terenului

Terenul ales pentru plantare, se va împărții în parcele având forma pătrată sau dreptunghiulară, sau în unele cazuri triunghi sau trapez, fiind despărțite de alei și drumuri. Parcelele vor avea lungimi astfel încât să asigure utilajelor un randament maxim în lucrările pe care le efectuează. Lungimea parcelelor în livezile intensive variază între 160-200 m, și 110-120 m în plantațiile superintensive.

Lățimea parcelelor variază între 400 și 500 m în mare măsură depinzînd de panta terenului.

Drumurile trebuie să fie practicabile tot timpul anului, valorificând terenul cât mai bine. Drumul principal va face legătura cu drumurile secundare , avînd o lățime de 6 m, iar cele secundare o lațime de 4 m, parcelele vor fi delimitate de aleei cu o lățime de 2 m care vor fi înerbate,iar zona de intoarcere a agregatelor va avea o lățime de 5-6 m care se vor pastra înerbate.

Terenul aferent pentru construcția sediului, depozitelor de îngrășăminte, pesticide,soproanelor, săli de sortare se va alege în centrul livezii.

Pregătirea terenului în vederea plantării

Pregătire terenului înainte de plantare, este un lucru esential în creșterea, rodirea pomiilor in perioada de tinerețe.

O pregătire minuțioasă a terenului constă intr-o aratură la o adâncime de 60-70 cm. Desfundarea terenurilor având pante cuprinse în intervalul 15-20% ,se va efectua pe toată suprafața terenului ce urmează a fi plantat. Pentru prevenirea eroziunii solului se recomandă ca la distanțe cuprinse între 20-30 m se va lăsa fâșii nedesfundate cu lațimi cuprinse intre 2,5-3 m.

Pe terenurile unde desfundarea nu se poate realiza, gropile pentru plantarea pomilor se va realiza cu cel puțin 2-3 luni înainte, cu dimensiuni mari de 60/60 cm. Desfundatul terenului și săparea gropilor se va efectua în intervalul lunilor iulie-august, fiind destul timp pentru aerisire solului și activarea microflorei. Fertilizarea de bază se efectuează după desfundatul terenului, prin îngrășăminte organice și chimice;

-gunoi de grajd 30-40 t/ha

-superfosfat 500-600 kg/ha

-sare potasică 200-300 kg/ha, acestea fiind incorporate în sol printr-o arătură.

Amplasarea pomilor în parcele

Plantarea pomilor într-o parcelă se realizează de regulă dintr-o singură specie, alotoiți pe un singur portaltoi. Sunt cazuri când se folosesc și doi portaltoi de valoare apropiată priviind dezvoltarea atât a sistemului radicular cît si partii aeriene. Aceste măsuri urmăresc ca pomii plantați să se dezvolte simultan, perioada intrarii pe rod să fie apropiată, lucrările, sistemul de susținere fiind în mare măsură aceeși.

Alegerea portaltoiului se face ținând cont de mai mulți factori;

-textura și grosimea strratului de sol

În parcelele unde pânza freatică se găsește la suprafață, grosimea solului este subțire cei mai recomandați portaltoi sunt cei cu înrădăcinare superficială (M9, M26, M4). Parcelele situate în zonele cu vânturi cei mai pretabili portaltoi sunt MM106,MM104, iar parcelele cu soluri slab aprovizionate cu apă și cu fertilitate scăzută, cei mai indicați sunt portaltoii care au o înrădăcinare foarte puternică (măr sălbatic, măr franc ,A2 ,MM109).

Polenizarea este un factor esential de care trebuie să se țină cont atunci cînd se amplasează soiurile în parcele, stiindu-se că soiurile de măr în mare parte sunt autosterile (nu se polenizează cu polen propriu).Plantarea se va face în rânduri, folosiindu-se o schema de polenizare, de exemplu; 8×8, 6×4, 4×1, rândurile de bază și cele polenizatoare fiind egale, continuându-se până la terminarea parcelei.

Soiul polenizator trebuie să întrunească mai multe criterii;

-înflorirea să se facă odată cu soiul ce urmeaza să-l polenizeze;

-cantitatea de polen trebuie să fie mare și viabilă;

-coacerea fructelor să aibă aceași epocă cu a soiului de polenizat;

Polenul mărului fiind transportat de către insecte (albine ) și în mică parte de vânt, polenizarea numindu-se entomofilă, în timpul înfloritului va fi nevoie de 2-3 familii de albine /ha, care vor fi transportate in plantație la începutul înfloritului.

Stabilirea distanțelor de plantare

Distanța de plantare are ca scop asigurarea spațiului pentru o dezvoltare normală a fiecărui pom. Se va ține cont de sistemul de cultură abordat (clasic, intensiv, superintensiv) în special la specia măr, cât si de vigoarea portaltoiului,vigoares soiului, forma de coroană adoptată, fertilitatea solului.

Distanțele de plantare se vor face separat pe fiecare parcelă în parte, cunoscundu-se foarte bine toate caracteristicile parcelei ce urmează a fi plantată. Atunci când plantările se execută la distanțe mici, pomii nu se dezvoltă favorabil, fructele obținute sunt slab calitative și colorate, iar în cazul plantărilor mari terenul nefiind valorificat la maxim.

După ce distnțele de plantare au fost stabilite, operațiunea următoare în vederea plantării va fii de pichetarea terenului. Lucrarea de pichrtaj reprezintă stabilirea locului fiecărui pom în parte, lucrare ce se va marca printr-un pichet (țăruș).Pichetajul este de mai multe feluri, în țara noastră cel mai des folosindu-se pichetajul in pătrat, dreptunghi, sau triunghi.

Plantare pomilor

Plantarea mărului în țara noastră, se execută în două perioade; toamna (octombrie-noiembrie), și primăvara devreme (martie-aprilie), cât și în ferestrele iernii dacă vremea o permite. Plantarea de toamnă, reprezintă ce-a mai eficientă lucrare, prinderea pomilor efectuându-se în proporție de 100%, pornirea în vegetație se face mult mai devreme, față de plantarea de primăvară.

În toamnele cu secetă excesivă, cât și în zonele cu temperaturi minime din timpul iernii foarte scăzute, unde posibilitatea ca radăcinile pomilor să degere, plantarea se va face primăvara devreme, înainte de umflarea mugurilor.

Săpatul gropilor se va executa cu câteva zile înainte sau chiar în ziua plantării, dacă solul a fost desfundat, iar dacă plantarea are loc primăvara, gropile se vor executa toamna pentru a beneficia de umiditatea din timpul iernii, dimensiunile gropilor fiind de 40x40x40 cm, iar dacă terenul nu a fost desfundat dimensiunile gropilor vor fi de 1x1x0,7m

Pe suprafețele foarte mari săpatul gropilor se va face mecanizat cu burghiul având diametrul de 30-60 cm, cu o adâncime de 40 cm acționat de tractor, iar pe suprafețele mici manual cu cazmaua astfel;

-primul strat de pământ fiind considerat și cel mai fertil, se așează ăntr-o parte a gropii;

-al doile strat de pământ se așează în partea opusă, iar cel de pe fundul gropii se sapă se va rămâne în groapă.

Plantarea pomilor Fasonarea rădăcinilor este lucrarea care se execută înainte de plantare, și are ca scop inlăturarea rădăcinilor vătămate în urma dislocării din pepinieră, dar și din timpul transportului, această lucrare făcându-se cu foarfeca pentru curațat pomii.Rădăcinile subțiri dacă nu sunt vătămate sau uscate nu vor fi scurtate.

După fasonarea rădăcinilor, urmează lucrarea de mocirlire, care constă în introducerea rădăcinilor într-un amestec compus din balegă proaspătă de vacă, pămînt argilos, apă, în cantități egale. Acestea fiind amestecate intr-o groapă destinată plantării conținutul fiind de consistența smântânii.

Plantarea este lucrarea care se execută asupra pomilor în gropile existente. Pentru aceasta se vor folosi; cablu gradat, picheți, lopată. În livezile intensive, locurile unde se vor planta pomii se stabilește cu ajutorul cablului marcat la distanță corespunzătoare având lungimea de 50 m, care se vor întinde între picheții de la capetele rândurilor. Cablul gradat va trece prin centru gropilor de pe rândul ce urmează a se planta. O echipă formată din 2-3 muncitori, va distribui pomii mocirliți în gropi, iar alte echipe formate din câte 2 muncitori va efectua plantarea propriu-zisă. Un muncitor din echipa de doi, va introduce pomul cu rădăcina în groapă stabilând adâncimea la care se va efectua plantarea, asezând deasupra gropii o stinghie, care indică nivelul plantarii. Dacă în groapă este surplus de pămînt acesta se va scoate, iar dacă este nevoie se va adăuga pământ în formă de mușuroi pentru ca rădăcinile pomului să fie cât mai răsfirate. Pomul se va așeza în dreptul marcajului de pe sârma, ținut cu mâna stângă, în timp ce cu mâna dreaptă se va răsfira rădăcinile, În timp ce primul muncitor ține pomul în poziție vertical, al doilea aruncă pământ bine mărunțit cu lopata, pământ survenit din primul strat al gropii, pământ considerat cel mai fertil. Când stratul de pământ are grosimea de de 3-5 cm, celălalt muncitor execute operația de călcat pornind de la margine spre centrul gropii. După ce s-a făcut prima tasare, se introduce în groapă pământ tot din primul strat, se completează până la umplere. Urmează o a doua călcare, care se va face cât mai uniform, plantarea fiind corect executată dacă pomul printr-o tragere cu o forță oarecare nu se smulge. Dacă plantarea se efectuează toamna se face o pâlnie în jurul pomului irigându-se cu o cantitate de 20-30 litri apa după care se mușuroiește, iar în plantarea de primăvară udarea este obligatorie.

Principalele soiuri de măr cultivate

A.Soiuri de vară

Ark 2

Pomul este viguros,foarte productiv, fiind sensibil la atacul bolilor de rapăn și făinare.

Fructele sunt de mărime mijlocie, având culoare rosu-violaceu, pruina alb-albăstruie, cu gust plăcut dar acidulat.

Close

Soi obținut în S.U.A, în anul 1938.

Pomul viguros, cu frunze mari, eliptice-rotunjite.

Fructele de greutate medie (160 g), având suprafața neregulată, prezentând adesea coaste, epicarpul subțire, de culoare gălbuie. Cavitatea calicială și pedunculară este mica, prezentând raze de rugină. Pulpa de culoare alba, suculentă și acidulată, afânată, soi cu o calitate pentru masa foarte bună. La maturitate deplină, epicarpul fructelelor crapă datorită ploilor abundente survenite depreciândule.

Maturitatea de consum se derulează în prima decadă a lunii iulie.

Remus

Soi obținut la I.C.D.P Pitești-Mărăcineni, omologat în anul 1994.

Pomul este semiviguros, coroană globuloasă, rodirea având loc pe țepușe și nuielușe. Rodește destul de devreme, chiar în anul 3 de la plantare, fiind rezistent la atacul repănului, tratamentele fitosanitare reducându-se foarte mult. Este autosteril, necesită polenizatori, înflorirea derulându-se odată cu soiurile Romus 3, Priam și Idared.

Fructele sunt mijlocii spre mari cu greutate de (120-150 g), usor turtite, pielița verde-gălbuie, iar pe partea însorită de un roșu-aprins. Pulpa de culoare alba, suculentă, ușor acidulată. Durata de păstrare a fructelor în jur de două săptămâni, consum în stare proaspătă cât și pentru consum.

Red Melba

Obținut în Canada reprezintă o mutație mugurală a soiului.

Pomul este de vigoare mijlocie, față de sol având pretenții mici, rezistență mare la iernare, contra rapănului și făinării prezentând rezistență mica, și slabă la secetă, fructficarea făcându-se pe mlădițe șin nuielușe.

Fructele sunt mijlocii spre mari, cu pielița subțire, de culoare verde-galbuie pe partea umbrită, iar pe ce-a însorită de un roșu închis, acoperită intens de pruină.

Pulpa de culoare alba, suculentă și dulce, gust dulce-acidulat, foarte plăcut, soi de calitate pentru masa foarte bună.

Maturitatea de recoltare in zona de câmpie, in prima jumătate a lunii iulie.

Romus 1

Soi obținut din semințe aduse din S.U.A de I.C.D.P M Pitești-Mărăcineni, omologarea sa având loc în anul 1983, este un soi brevetat.

Vigoarea pomului este mica, rodirea având loc de regulă pe ramuri scurte, înpotriva rapănului prezintă rezistență foarte mare, iar la secetă și ger este tolerant.

Fructele sunt mijlocii (120-130 g) usor turtite, sferice. Pielița fructelor este destul de groasă, de culoare alb-verzuie, iar 50 % din suprafață este acoperită de un roșu intens, fiind acoperită de un strat gros de ceară confer fructelor rezistență marită la transport și manipulări.

Pulpa este de culoare albă-gălbuie, suculentă, foarte suculentă și acidulată, gustul destul de mediocru.

Romus 2

Soi brevetat, obtinut de I.C.D.P. Pitești-Mărăcineni ,omologat in anul 1984, in colaborare cu Universitatea Rutgers (S.U.A.).

Pomul cu vigoare mijlocie, rodește pe țepușe și nuielușe, unghiurile de inserție sunt mari. Productivitatea soiului este ridicată, prezintă rezistență mare contra rapănului, iar contra făinării toleranță.

Fructele de dimensiuni mici, greutatea în jurul valorii de (120 g), sferice, spre caliciu fiind ușor costate. Pielița groasă, acoperită cu ceară, culoarea fiind galben-verzuie, mai intens colorate decât Romus 1, având două treimi din suprafață acoperit de un roșu-visiniu. Pulpa este de culoare alb-gălbuie, suculentă, continut de vitamina C ridicat și cu gust echilibrat.

Fructele se coc la sfârșitul lunii iulie.

Romus 3

Obținut la Universitatea Rutgers din S.U.A., omologarea sa având loc în anul 1983.

Vigoarea pomului este mijlocie, rodește pe tepușe, fructifică constant. Rezistența la rapăn este mare iar contra făinării mica. Din grupa soiurilor de vară, este cel mai valoros.

Fructele de mărime mijlocie, cu greutatea cuprinsă intre 125-135 g conice, usor alungite. Pielița destul de groasă, culoare gălbuie, două treimi din suprafața fructului fiind acoperit de un roșu aprins, mai viu colorate decît fructele soiului Romus 2. Pulpa este de culoare alba, suculentă, dulce, soi de masa.

Maturarea fructelor are loc la începutul lunii august, păstrarea fructelor în depozite în jur de o lună.

B.Soiuri de toamnă

Prima

În urma încrucișărilor complexe, dintre Malus Floribunda 821, Sttar, Red Rome, Melba sa obținut acest soi de origine americană. Introdus în cultură în anul 1970 ca soi nou, cu rezistență foarte mare la rapăn.

Vigoarea pomului fiind mijlocie, intră pe rod devreme în anul III de la plantare, ramifică foarte mult, rodește preponderant pe nuielușe, pe mlădițe mai rar.

Fructele cu greutate de 130-150 g sunt mijlocii spre mari, pielița acoperită cu multă ceară, Culoarea fructelor este verde-galbuie, rosu-rozaliu și roșu închis, pe partea însorită prezentând striuri. Pulpa este de culoare alba-gălbuie, suculentă, răcoritoare, foarte bună pentru masa. Producția ajunge până la 35-40 t/ha, ,intră în alternantă de rodire.

Maturarea fructelor având loc la finalul lunii august, început de septembrie.

Romus 5

Soi autohton, obținut la I.C.D.P Pitești-Mărăcineni din încrucișarea soiurilor Romus 3 și Prima, în anul 2003 fiindv omologat.

Pomul de vigoare slabă, rodește pe țepușe ( tip spur ), prezintă rezistență genetică la rapăn, iar la făinare slabă. Este recomandat pentru cultura în sistemul superintensiv, având capacitate mare de producție.

Fructele sunt mijlocii, cu pielița de culoare galben, ce-a mai mare parte din suprafață este acoperită cu rosu. Pulpa de culoare crem cu infiltrații rosii, datorită acumulării de antociani în pieliță. Este suculentă, aromată.

Fructele ajung la maturitate de recoltare în prima jumătate a lunii septembrie, iar perioada de consum ajungând până în decembrie.

Topaz

Soi originar din Cehia, introdus în cultură în anul 1990, obținut prin hibridarea soiurilor Vanda x Rubin, la Institute of Experimental Botany.

Pomul cu rezistență mare la rapăn,iar la focul bacterian și făinare având rezistență medie. Cu vigoare submijlocie, productivitatea mare îl recomandă a se planta în plantațiile superintensive.

Fructele de marime mijlocie, cu forma sferică-turtită, cavitatea calicială largă,pielița de culoare galben-oranj. Pulpa foarte aromata, semicrocantă, de culoare galben-crem.

Soi de toamnă, cu maturitatea de recoltare lungă, din prima decadă sau a doua a lunii septembrie, durata de păstrare până la finalul lunii noiembrie.

Frumos de Voinești

Soi autohton, omologat în anul 1967, obținut la S.C.D.P. Voinești Dâmbovița, prin hibridarea soiurilor Jonathan x Frumos de Boskoop.

Pomul de vigoare mijlocie-mare, rezistență mică la rapăn , medie la făinare. Fructele sunt de marime mijlocie (160-180 g), pielița ceroasă, dungată de culoare galben aurie. Pulpa de culoare gălbuie, suculentă, acidulată un bun soi pentru masa.

Recoltarea se poate derula în a doua jumătate a linii septembrie, fructele ajungând la maturitatea de recoltare.

Goldprim

Soi obținut prin încrucișarea soiului Golden delicious x Prima, de către S.C.D.P. Bistrița, omologat în anul 2003.

Pomul este de vigoare mijlocie, imun la rapăn, tolerant la făinare, rodește pe ramuri scurte ( țepușe ).

Fructele de dimensiune mijlocie, cu greutatea cuprinsă intre (145-155 g ), forma conică specific soiului golden, pielița de culoare galbenă, partea însorită tinde spre oranje, pedunculul de lungime medie. Pulpa crocantă,puțin suculentă, ușor acidulată,culoarea fiind galbenă. Consumarea fructelor se poate face atât în stare proaspătă dar și spre industrializare.

Fructele ajung la maturitatea de recoltare în a doua jumătate a lunii septembrie, iar durata de păstrare până în a doua jumătate a lunii decembrie.

Ardelean

Soi obținut în anul 1960, la S.C.D.P Clij prin încrucișarea soiurilor Jonathan și Peasgood, iar în anul 1980 a fost omologat.

Vigoarea pomului este mijlocie, schelet puternic, rodește pe ramuri scurte (tip spur ), productivitatea constantî și ridiată. Rezistența la rapăn și făinare mult mai ridicată față de soiul Jonathan, iar față de secetă și ger tolerant.

Fructele cu greutate cuprinsă între (150-180 g), mijlocii, pielița netedă, galben aurie, cerată, suprafața fructului fiind acoperită cu rosu aproape în întregime. Pulpa este de culoare glbă-gălbuie, aromata, gustul dulce acrișor,cu calitate bună pentru masa.

În a doua jumătate a linii septembrie are loc epoca de maturare, pastrarea lor derulându-se până în luna noiembrie.

Soiuri de iarnă

Someșan

Soi obținut din încrucișarea soiurilor Clar alb x Richared la S.C.D.P. Cluj, omologarea sa având loc în anul 2010.

Vigoarea pomului este mijlocie, ramifică bine, la atacul contra rapănului și făinării este tolerant. Intră devreme pe rod, producînd constant chiar din anul III de plantare.

Fructele soiului sunt mari spre foarte mari, cu dimensiuni cuprinse între 200-250 g, sferic- turtite, de culoare verde-gălbuie, iar pe pertea insorită culoarea fiind de un rosu smeuriu.

Maturirarea de recoltare, sfîrșit de septembrie, fructele recoltate se păstrează o perioadă mare pe deposit- luna martie.

Jonathan

Originea soiului este americană,descoperit de către Philipp Rick, din semințele soiului Esopus Spitzenberg, în anul 1880, iar în 1890 fiind introdus în cultură de către H. Jonathan în Marea Britanie.

Vigoarea pomului este mijlocie, rodește pe ramuri lingi, tipul II de fructificare. La atacul rapănului este sensibil, iar contra făinării fiind un soi foarte atacat.

Fructele sunt de mărime mijlocie, sferice, ambele capete fiind aproape rotunde. Pielița este subțire, lucioasă, de culoare galben-verzuie, partea însorită este de culoare roșu-aprins ocupând 50-60 % din suprafața fructului .Pulpa este foarte crocantă, de culoare alb-galbuie, suculentă, uneori cu infiltrații roz sub pieliță. Durata de păstrare a fructelor este bună, 140-160 zile ținute pe depozit, iar în unii ani este slabă, datorită atacului bolii de depozit Bitter pit, aceasta manifestându-se datorită slabei aprovizionări a solului cu calciu. Deosebit de slabă în anii secetoși cu poli în perioada maturării fructelor, datorită fenomenului de prăbușire a fructelor ( pufare ), în România această cauză ducând la o pondere cât mai mică a infințării de plantații noi.

Maturitatea de recoltare sfârșit de septembrie, început de luna octombrie.

Florina

Soi obținut în Franța, la stațiunea Angers, prin încrucișarea complexă soiului Jonathan cu M floribunda 821 și Golden Delicios, Starking Simpson s, Romeo Beatty.

Vigoare pomului este mare, rodirea având loc pe nuielușe, mlădițe, care se arcuiesc sub greutatea fructelor cât și pe ramuri scurte. Este sensibil la făinare, tolerant la focul bacterian, iar la atacul rapănului posedă rezistență.

Fructele sunt de mărime mijlocie spre mare, sferic-turtite, pielița este tare, de culoare verde-gălbuie cu puncta subcutanate albe pe toată suprafața fructului. Pulpa fructului este de culoare alb-gălbuie, fină, crocantă de calitate superioară pentru nasă.

Maturitatea de recoltare, jumătatea lunii octombrie.

Bolile și dăunătorii mărului

Mărul este o specie foarte valoroasă fiind foarte atacată de o serie mare de boli și dăunători, dintre care amintim:

Rapănul mărului (Venturia inegalasis), este boala ce-a mai importantă si răspandită boală care apare primăvara sub formă de pete circulare de culoare cenușie devenind maronie, atacă, frunzele, lăstarii tineri, fructele și florile putând compromite întreaga recoltă din anul respectiv.

Fructele rămîn mici, prezintă deformări, crăpături, si pot fi atacate din faza de formare și până la maturare.

Pentru combaterea rapănului se pot utiliza o serie largă de produse fitofarmaceutice, care pot fi de contact, utilizate în prima parte a perioadei, dintre care amintim; Triumf 40 WG -0,25 %, Funguran 50WP – 0,3 %, urmate de fungicide sistemice dintre care amintim, Chorus 50 WG-0,75Kg/ha, Fontelis – 0,75 l/ha, Score 250 EC- 0,200 l/ha, în alternanță cu fungidele de contact, Merpan 50 WP -0,15 %, Dithane M45 -0,2 %, Polyram DF – 0,25 %, Delan Pro – 2,5 l/ha.

Cele mai sensibile soiuri la atacul de rapăn sunt; Golden Delicios, Idared, Mutsu.

Fainarea (Venturia inaequalis),este a doua boală după rapăn,care atacă organelle florifere, lastari tineri și frunzele putând produce mari pierderi intr-un an de recoltă.

Atacul apare primăvara devreme odată cu creșterea tempereturii, frunzele tinere se răsucesc,la atingere se rup foarte ușor.

Tratamente contra făinării se pot face la inceputul perioadei de vegetație cu produse ca; Kumulus DF – 0,3%, Thiovit Jet – 0,3%, produse de contact, cât și cu produse sistemice, Topas 100 EC- 0,02%, Bumper 250 EC – 0,03%, Postalon 90 SC – 0,8 l/ha.

Putrezirea coletului (Phytophtora cactorum ), apare în zonele cu exces de umiditate, cu precădere la soiurile altoite pe portaltoi MM 106 fiind mai sensibil, dar și la cei altoiți pe portaltoi M9. Infecția apare în jurul coletului, mai precis la punctul de altoire, afectând scoarța care capătă o coloare brună, la atingere devenind casantă.

Tratamente împotriva acestei boli se poate face cu, zeamă bordeleză 0,1 %, badijonând coletul, prin stropiri cu aliette – 0,2%, sau prin cosirea buruienilor, reducerea excesului de umiditate a solului.

Viermele merelor (Cydia pomonella), este unul dinter cei mai periculoși dăunători ai mărului, atacând în mare măsură semințele, fructele atacate cad înainte de maturare pe sol. Într-un an se dezvoltă până la 2-3 generatii, de la sfârșitul lunii mai, inceput de iulie și în august, putând produce pagube însemnate atât calitativ dar și cantitativ.

Tratamentele fitosanitare contra dăunătorului se vor aplica la avertizare, prin aplicarea de capcane cu feromoni, indicând gradul de infestare al masculilor. În funcție de aceste citiri, se execute tratamente chimice, cu produse ca; Calypso 480 SC – 0,3 l/ha, Coragen 20 SC – 0,150 ml/ha, Affirm – 3-4 Kg/ha

Păduchele verde al mărului (Alphis pomi), este un dăunător care atacă în principal lăstarul tânăr, iernează pe lăstar ca ou, iar primăvara apar adultii. Părțile atacate de acest dăunător, sunt acoperite de dejecții dulci, fiind atacate de furnici și ciuperci ce provoacă inegriri.

Tratamente fitosanitate contra păduchelui verde se pot face preventive dar și la avertizare cu insecticide ca; Calypso 480 SC- 0,02%, Novadim Progres – 0,1%.

Păianjenul roșu (Panonycus ulmi), iernează ca ou la baza mugurilor, dar și în scoarța pomilor, primele larve apărând în perioada înfloritului, cu o dezvoltare foarte puternică în verile secetoase și călduroase, cu un număr de 7-9 generatii pe an.

Cele mai eficiente tratamente chimice,sunt cele effectuate în perioada de repaus vegetativ cu produse pe bază de ulei horticol; Confidor Oil – 22 l /ha, Nuprid Oil- -0,15%, precum și cu produsul Envidor 240 SC – 0,6 l /ha aplicat imediat după înflorit scad drastic rezerva de dăunător.

CAPITOLUL II

CONTRIBUȚII PROPRII

2.1 Justificarea temei

Am ales ca teamă studiul, specia măr privind studiul comparativ a două soiuri de măr pe portaltoi diferiți. Prin această teamă încerc să scot în evidență creșterea și fructificarea, a două soiuri de măr pe portaltoi diferiți, și din dorința de a mă perfecționa in domeniul care ma atras dintodeauna, dar și importanța merelor în alimentația omului.

Zona cultivată se află pe cursul râului Dâmbovița, o zonă favorabilă pentru cultivarea mărului, face parte din bazinul pomicol Voinești, zonă renumită în cultura mărului, iar pe de altă parte dețin o suprafață de livadă pe care o întrețin ca activitate de bază.

Fructele rezultate din această zonă, sunt de o calitate superioară, atât din punct de vedere gustativ dar și calitativ, fiind apreciate de consumatorii locali dar și cei din zona de sud și nord a tării.

2.2 Obiectivele urmărite

Cercetările au fost efectuate pe parcursul a doi ani, în perioada 2018-2019 (iunie), în două livezi de măr, de aceași vârstă

Studiul comportării a două soiuri de măr altoite pe doi portaltoi M 9, MM 106 în condițiile pedoclimatice din zona Drăgăești Ungureni, Județ Dâmbovița, din punct de vedere al creșterii și fructificării.

2.3 Material și metodă

Pentru experiența în cauză au fost utilizate următoarele două soiuri;

2.3.1 Soiul Golden Delicios

Figura 2.3.1.1 Soiul Golden delicious (M 9)

Soi obținut în S.U.A de către A.H.Mullins, în livada sa, în anul 1890, prin încrucișarea soiurilor Grimes Golden cu Golden Renette. Pe plan mondial este considerat cel mai renumit soi, ocupând locul II după Red Delicious.

Vigoarea pomului este mijlocie, cu fructificare preponderent pe ramuri lungi ( nuielușe), dar și ramuri scurte (pinteni, tepușe). Coroana pomului este larg-piramidală, cu tendințe de aglomerare, intră devreme pe rod, chiar din anul II de la plantare la soiurile altoite pe portaltoi de vigoare mica M 9, este puternic atacat de rapăn, tolerant la atacul de făinare, Rodește din abundență, este bun genitor , dar si polenizator datoritî înfloririi eșalonate, intră în alternanță de rodire, neavând capacitatea de autoreglare a rodului.

Față de sol prezintă pretentii mărite, slabe față de secetă, dar cu rezistență mijlocie la ger. Preferă zonele unde umiditatea este scăzută, tratamentele fitosanitare excesive care contin cupru, realizate pe insolatie puternică provoacă plasa (rugină). Această cauză mai poate fi provocată de diverși viruși,sau de o scădere a temperaturilor de 1℃, iar efectul acestui dezavantaj putând fi evitat prin stropiri foliare cu conținut în giberelină. Supraproducția duce la o calitate slabă a producției, de aceea având nevoie de rărire manuală.

Fructele sunt mijlocii spre mari, cu formă conic-oblongă, (îngustate spre caliciu), pielița subțire, de culoare galben verzuie, iar la maturitate pe partea însorită galben-aurie, sensibile la presiune, recoltarea, transportul cât și depoziterea, efectuându-se foarte atent. Pedunculul este foarte lung ceea ce conferă fructelor legate o dezvoltare normală, nefiind pericolul căderii premature. Pulpa este de culoare gălbuie, consistentă, suculentă, puțin acidulată, calitatea pentru masă foarte bună.

Fructele se pot păstra 180-210 zile, necesitând spatii cu umiditate ridicată, lipsa acestor condiții ducând la deshidratarea fructelor.

Maturitatea de recoltare, sfârșitul lunii septembrie, începutul lunii octombrie.

2.3.2 Soiul Idared

Figura 2.3.2.1 Soiul Idared (M 9)

Soiul obținut în anul 1926 în S.U.A. la Stațiunea Agricolă Esperimentală Idaho, din încrucișarea soiului Jonathan și Wagner Premiat, în anul 1942 intrând în circuitul productiv. În anul 1979 afost autoriza și la noi în țară.

Ponderea soiului în lume ocupă aproximativ 2%, iar în țările europene mari producătoare de mere, nu a făcut parte niciodată din cele mai valoroase și cultivate soiuri. Țări precum Polonia, Austria, Elveția, ponderea soiului are o amploare foarte mare, datorită păstrării de lungă durată, iar în Ungaria, cultivarea soiului având o pondere însemnată, fiind declarat unul din soiurile cele mai valoroase.

Vigoarea și capacitatea de ramificare a pomului este mare, frunzele mici, ovate,înflorirea este esalonată și destul de timpuriu, productiv cu fructificare constantă, rodește atât pe ramuri scurte (pinteni, țepușe), dar și ramuri lungi (nuielușe). Coroana pomului se poate modela singură, mai ales dacă pomul a intrat pe rod, creșterea axului își încetinește ritmul de creștere, pierzând uneori dominanța. Tăierile din timpul verii sunt suportate bine, făcute cu scopul colorării fructelor, dar și a acumularii de conținut de zahăr mai ales în zonele înalte.

Productivitate de rodire foarte bună, mai mare decât soiul Jonathan, intră pe rod destul de devreme. Intră în alternanță de rodire destul de rar, fiind necesară rărirea manual în anii când fructifică din abundență.

Are sensibilitate moderată față de rapăn, destul de sensibil la focul bacterian iar la făinare, fiind mai puțin sensibil decât soiul Jonathan, neputând fi cultivat împreună.

Înflorește devreme, încât în unii ani o mare parte din flori îngheață, dar productivitatea nu este afectată foarte mult datorită legării foarte mari și a fructelor de dimensiuni mari.

Productivitatea cea mai mare a soiului sa obținut în culturile intensive, datorită îngrijirilor de care au beneficiat pomii, prețul de vânzare nu sa putut menține ridicat, în ultimii ani fiind valorificat la un preț destul de scăzut, constituiind un avertisment pentru cultivatorii care doresc marirea suprafețelor cu acest soi.

Fructele sunt mijlocii spre mari (170-200 g), acoperite cu un dstrat subțire de ceară, ușor turtite, pielița subțire colorată pe toată suprafața cu roșu spălăcit. Pulpa de culoare galben-albicios, cu conțintu foarte consistent de suc, aromata, apropiată soiului Jonathan. Capacitatea mare de păstrare a fructelor este foarte mare, în depozite cu temperatură de 3℃ fructele se pot păstra până ăn luna mai, iar ăn depozite cu temperature controlată până în lunile iunie-iulie.

Fructul este sensibil la presiune, putându-se transporta usor, gustul usor acrișor scade concentrația conținutului de zahăr, nefiind adecvat industrializării.

Maturitatea de recoltare are loc în luna octombrie, fructele putând fi consummate din noiembrie până iunie-iulie.

2.3.3 Portaltoiul folosit pentru producerea soiului

Portaltoiul M 9 (Paradis galben de Metz) – portaltoi de vigoare slabă, în prezent fiind cel mai cultivat soi în Europa, în livezile superintensive de măr este cel mai răspândit. Înmulțirea are loc prin marcotaj, are afinitate cu toate soiurile. Pomii rezultați din acest portaltoi necesită sistem de susținere, având rădăcinile destul de fragile cu înrădăcinare superficială cu rezistență medie la frig.

Pomii altoiți pe acest tip de portaltoi M 9, intră pe rod chiar din anul 2-3 de la plantare, iar în anul 4-5 fructifică din abundență, din anul 14-15 pomii încep să îmbătrânească, productivitatea lor fiind din ce în ce mai scăzută.

Producția de fructe la ha foarte mare între 40-80 mii tone, se datorează atât productivității foarte mari dar și a numărului de pomi pe unitatea de suprafață, variind de la 2000-5000 pomi/ha, având un procent situate între 40-80 % față de alti portaltoi de vigoare mijlocie. Fructele pomilor altoiți pe acest portaltoi sunt de marime mare, colorarea se face foarte bine, iar coacerea se prduce cu câteva zile mai devreme.

Solurile cele mai folosite în cultivarea soiurilor de măr altoite pe acest portaltoi, sunt cele cu textură mijlocie în conținutul priviind humusul, umede. Pe solurile nisipoase, uscate, fară sistem de irigare suferă. Portaltoiul sete tolerant la putrezirea coletului (Phytophtora cactorum), fiind sensibil la făinare și arsura bacteriană.

Portaltoiul MM106 de vigoare mijlocie, inmulțirea facndu-se prin marcotaj, cu un sistem radicular bine dezvoltat, asigură în sol o ancorare foarte bună, nu drajonează. Afinitatea este foarte bună cu toste soiurile aflate în cultură, intrarea pe rod se face repede, productivitatea este constantă și ridicată pe tot parcursul anilor de cultură, fructele sunt bine colorate, mari. Este sensibil la Phytophtora cactorum, făinare și secetă, pomii altoiți pe acest portaltoi pot fi conduși foarte bine pe palmetă etajată.

2.3.4. Scurtă prezentare și asezarea geografică a localității unde este amplasată livada

Localitatea Mănești datează de la 1678 sub denumirea de Mănești (nume ce provine de la un boier pe nume Manea). Este situată la 15km N-V de orașul Târgoviște , 10 km sud de Voinești localitate cu tradiție în producerea și obținerea merelor.

Localitatea este așezată într-o micro-depresiune la limita dintre regiunea subcarpațiilor Munteniei și dealurile Podișului Getic la Vest.

Localitatea este situată în partea de vest a județului Dâmbovița, având o suprafață de 37 km², cu un relief vălurit, deluros, fiind strabătut în mare parte de râul Dâmbovița.

Dealurile sunt în mare parte împadurite cu foioase, și o mică parte cu rașinoase, asigurând o protecție împotriva vanturilor din partea estică, numit și dealul Tisei, cu o altitudine de 600 m și din partea vestică numit și dealul Florului cu o altitudine de 520 m, acționând ca un paravan mai ales în timpul iernii, împotriva viscolelor însoțite cu furtuni de zăpadă.

Datorită maselor de aer precum și de vanturile dominante care acționează asupra zonei cercetate se poate afirma, că zona este influențată pe langă curenții caracteristici întregii țări și de unele mase de aer cu caracter local. Astfel media anuală a temperaturii variază în funcție de anotimpuri-temperatura medie anuală fiind de 10°C.

Precipitațiile sub formă de ploaie și zapadă, cad în mod neregulat încadrandu-se perfect în media anuală de 700-800 mm (cifra caracteristică zonei dealurilor subcarpatice).

O caracteristică a iernii și în general a sezonului rece este tendința de prelungire în detrimentrul sezonului cald, făcând ca primăvara să vină cu întarziere față de normal. Primăveriile sunt blânde, dar uneori se întâlneste fenomenul de brumă și îngheț târziu, afectând pomii care înfloresc mai devreme.

Datorită așezării geografice de care dispune localitatea, se întalnesc mai multe tipuri de sol. Astfel că pe lunca râului Dâmbovița întâlnim un sol aluvionar (de luncă) caracteristic cultivării cartofului, legumelor (mai ales în perioada CAP) și în prezent culturilor semincere și furajere. Pe colinele deluroase se întâlnesc și soluri podzolice, soluri argiloase, argilo-nisipoase, iar în zona împădurită apar și soluri brun – roscate.

Datorită condițiilor pedoclimatice favorabile suprafața cultivată cu pomi fructiferi meri și pruni este de 60% din suprafața totală a localitații. Pomii au fost plantați în mare parte după colectivizare, anul 1962 până spre anul 1980, suprafetele aparținând CAP – ului și IAS – ului din localitate. După anii 1990 după retrocedarea terenurilor, o bună parte din plantații au fost distruse datorită lipsei de experiență a locuitorilor în exploatarea plantațiilor dar și a lipsei de fonduri pentru întreținerea pomiilor.

Livezile în mare parte sunt dispuse în zona de est a localitații (lunca râului Dâmbovița) mai precis la poalele dealului Tisa. Aici au fost plantate soiuri ca Jonathan, Golden Delicious, Starkrimson, Frumos de Voinești, unde 70% din suprafata se regăseste și acum, restul de 30% fiind distruse. În zona de vest a localității sunt dispuse celelalte livezi (măr, prun, cireș), pe colinele dealurilor Floru, Valceiul, Chiliu, unde în anii 70-90 datorită condițiilor pedoclimatice și agrotehnice (expunere la soare pe parcursul întregei zile, lucrarilor agrotehnice practicate dar și un sol pretabil pentru pomicultură), se produceau o cantitate impresionată de fructe de calitate superioară, o bună parte din producție mergând la export.

Odată cu retrocedarea terenurilor (Legea 18/1991), o bună parte din plantații s-au distrus.

În ultima perioadă datorită schimbărilor economice, produse pe plan mondial ceea ce a afectat și țara noastră, locuitorii din localitate au acordat o atenție mult mai mare agriculturii, cu precădere pomiculturii reînființând plantații noi, în special de măr, cu soiuri rezistente la boli și dăunători și cu o productivitate foarte mare, atât cu forțe proprii dar și cu programele naționale derulate.

Cercetarile au fost efectuate in perioada anilor 2018-2019, în localitatea Drăgăești Ungureni, Comuna Mănești, Județul Dâmbovița, zonă cu tradiție în cultivarea mărului, făcând parte din bazinul pomicol Voinești.

Livezile unde s-a derulat studiul sunt proprietate familiară, înfințarea lor fiind efectuată in anul 2014. Pomii altoiți pe portaltoiul de vigoare mijlocie MM 106, au fost plantati la o distanță de 4 m între rânduri, iar între pomii pe rand având distanța de plantare este de 3,5 m. Suprafața cultivată a pomilor altoiți pe acest tip de portaltoi este de 0,65 ha, compusă din soiurile Golden Delicios și Idared totalizând un număr de 465 de pomi, cu un număr de 715 buc la ha.

Pomii altoiți pe portaltoiul de vigoare mică M 9, cu distanțe de plantare intre rânduri de 3,5 m, iar între pomii de pe rând distanța fiind de 1,1 m, suprafața cultivată este de 0,2 ha, iar numărul de pomi fiind de 519 pomi, iar la ha numărul ajungând la 2500 buc.

Principalul obiectiv al acestui studiu, la constituit compararea soiurilor Golden delicios și Idared pe portaltoi de vigoare diferită (MM 106,M 9), aflate în livadă.

Au fost luați în studiu un număr de trei pomi din fiecare soi, pe portaltoi diferiți, urmarindu-se capacitetea de creștere și fructificare.

Lucrările din livadă au fost specifice.

2.3.5 Forma de coroană

Palmetă etajată cu brațe orizontale, specific soiurilor altoite pe portaltoi de vigoare mijlocie MM 106, a fost formată din primii ani de viață, cu trunchiul în jur de 70-80 cm, pentru a putea efectua lejer lucrările sub coroană (săpatul, cositul, erbicidatul), un singur ax pe care sunt înserate cele 6 perechi de ramuri principale orientate pe direcția rândului (Fig 2.3.5.1).

Figura 2.3.5.1 Palmetă etajată cu brațe oblice

Fusul subțire, această formă de coroană, este foarte des întâlnită la pomii altoiți pe portaltoi de vigoare mică (M9), fiind ușor de realizat, cu productii destul de ridicate iar lucrările de întreținere efectuându-se cu o mai mare ușurință. În primii doi ani de plantare pomii au fost conduși cu trei brațe (trident), dar observând că spațiul de nutriție este destul de redus, s-a renunțat la această idee, forma de conducere fiind dirijată ca fus subțire,(Fig 2.3.5.2).

Figura 2.3.5.2 Fusul subțire

2.3.6 Tăierile de întreținere

Tăierile de întreținere și normare au fost specifice celor două soiuri, adaptate fiecărei formă de coroană aleasă. Au fost efectuate în timpul repausului vegetativ, de către tatăl meu. Ramurile rezultate în urma tăierilor, cantitativ destul de reduse , deoarece pomii se află în primii ani de viață, au fost strânse cu grebla pe lungimea spațiului dintre rânduri, împreună cu frunzele rezultate la căderea masivă din toamnă, acestea fiind tocate cu tocătoarea de resturi vegetale acționată de UTB.

2.3.7 Afânarea solului

După plantare spațiul dintre rânduri a fost lucrat cu grapa cu discuri pentru a uniformiza cât mai bine terenul, iar pe rândul de pomi terenul a fost lucrat manual cu sapa pentru diminuarea burenilor răsărite.

În livada cu pomi altoiți pe portaltoi de vigoare mijlocie (MM 106), în primul an de la plantare spațiul dintre rînduri a fost cultivat cu cartofi, iar în cea cu pomii altoiți pe portaltoi de vigoare mică (M9) , spațiul dintre rânduri a fost cultivat in primul an cu ceapă, iar în anul 2 și 3 de viață, spatiul a fost cultivat cu ardei Kapia, pentru a valorifica terenul și a mai amortiza din cheltuielile efectuate la înfințare dar și de întreținere (Fig 2.3.7.1)

Figura 2.3.7.1 Cultivarea spațului dintre rânduri

După anul 4 de plantare, spatiul dintre rânduri nu s-a mai cultivat, acesta fiind lucrat cu tocătoarea de resturi vegetale, acționată de UTB, de 2-3 ori pe an, în funcție de nivelul de infestare cu iarbă și buruieni, ritmul lor de creștere fiind influențat de precipitațiile survenite(Fig 2.3.7.2).

Figura 2.3.7.2

2.3.8 Irigarea pomilor

Mărul este specia care reacționează foarte bine la irigare, mai ales în primii ani de la plantare, asigurând recolte mari și de calitate.

Irigarea plantației cu pomii altoiți pe portaltoi de vigoare mijlocie (MM 109), s-a făcut cu cisterna, mai ales în lunile iulie și august unde lipsa precipitațiilor a fost destul de deficitară. Primele luni (începutul perioadei de vegetație), ploile au căzut escedentar, în unele locuri chiar întâlnindu-se fenomenul de băltire, pomii din aceea zonă au avut de suferit, unde s-a făcut chiar înlocuirea lor. In această plantație în planul de afaceri conceput pe termen lung, se are în vedere executarea unui puț de apă, care se va construi chiar din vara anului 2019 deoarece se anunță un an cu o productivitate mare.

Irigarea pomilor din livadă cu portaltoi de vigoare mică (M9), s-a efectuat prin sistemul de picurare conceput irigării culturii asociate de ardei. Această irigare s-a efectuat cu o motopompă honda 2 țoli, alimentată din puțul de apă dulce existent în livadă(Fig 2.3.8.1).

Figura 2.3.8.1 Irigarea pomilor

2.3.9 Fertilizarea pomilor

Fertilizarea pomilor cu gunoi de grajd fermentat sa făcut în anul 2 și 4 de plantare în perioada de toamnă, în cantitate de 40 t ha, cantitatea folosită pentru cele două livezi fiind de 25 t.

Fertilizarea cu îngrăsăminte chimice pe bază de azot, phosfor și potasiu (NPK), s-a efectuat în anul 3 și 5 de la plantare cu o cantitete de 300 kg/ha, cantitatea folosită fiind cuprinsă în jurul valorii de 200 kg.

Fertilizarea pe bază de azotat de amoniu, s-a făcut primăvara, în timpul înfloritului pentru o legare a fructelor cât mai bună, în anii cu încărcătură mare de rod, iar în vară la diferențierea mugurilor floriferi pentru anul următor(Fig 2.3.9.1).

Figura 2.3.9.1 Fertilizarea pomilor

2.4 Tratamentele fitosanitare

Tratamentele fitosanitare aplicate în livadă contra bolilor și dăunătorilor, se derulează după o schemă dinainte stabilită sau la avertizarea emisă cu maxim 2-3 zileînainte, de Unitatea Fitosanitară a Județului.

Tratamentele sunt executate cu masina de stropit (atomizor), tractată de tractor UTB 445 DTC, pe vreme liniștită fără vânt, temperatura să fie cuprinsă între 5-25℃ cu o cantitate de soluție de 1500 l/ha, pentru cele două livezi folosindu-se o cantitate de 1000 litri.

Numărul de tratamente executate într-un an de cultură, este cuprins între 12-18 tratamente, în functie de condiițile atmosferice (Fig 2.4.1),-(Tab 2.4.1.3)

Fig 2.4.1 Efecruarea tratamentelor din divadă

Viermele merelor (cydia pomonela), este un dăunător care face pagube mari în livezile de măr, pentru acest aspect s-au montat capcane cu feromoni care au rolul de a atrage masculii în interiorul capcanei, acesta arătând atât începutul dar și gradul de infestare (Fig 2.4.1.2)

Figura 2.4.1.2 Capcană cu feromoni (viermele mărului)

Tratamentele fitosanitare aplicate în livezile de măr, luate în studiu în scopul combaterii bolilor și dăunătorilor în condițiile anuli 2018

Tabelul 2.4.1.3