Din literatura rusã ,,Idiotul de F.M. Dostoievski, [301999]

ARGUMENT

Lucrarea mea de disertație se numește Mecanisme de comunicare vizuală în ecranizările istorice turcești. Studiu de caz:Suleyman Magnificul și Kösem. Prin aceastã lucrare, îmi doresc sã pun în evidențã o parte din istoria turcilor. În ultima perioadã [anonimizat] cã se pune mare accent pe filmele și serialele turcești.

[anonimizat]: [anonimizat] rȃ[anonimizat] rãzboaiele între popoare. [anonimizat] ,,Suleyman Magnificul” și ,,Kösem” dacã ar fi sã le comparãm, [anonimizat].

Un lucru cert este cã, [anonimizat], unde voi încerca sã [anonimizat] cã[anonimizat], [anonimizat]: expresiile, [anonimizat], mimica, bijuteriile, care pun în luminã importanța filmului istoric turcesc.

Dacã ar fi sã analizãm [anonimizat], au un punct comun: ,,iubirea”. ,,Iubirea” apare ca element principal în ambele seriale. Acest subiect schimbã în totalitate serialele. În timp ce se povestește despre întȃmplã[anonimizat]ȃntul-cheie ,,iubire” , care se confruntã cu elementul ,,rãzboi”.

Prin combinarea celor acestor douã cuvinte ,,iubire” și ,,rãzboi” putem trage diferite concluzii. Aceastã combinație de sintagme face ca subiectul romanului sã devinã [anonimizat].

În prima parte a lucrãrii, m-am gȃndit sã prezint pe scurt personajele principale. [anonimizat]ã cum sunã [anonimizat] cã sunt prezente douã personaje, [anonimizat] – Kösem.

Suleyman a fost al zecelea sultan al Imperiului Otoman între anii1520-1566, fiind unul dintre cei care au domnit o perioadã lungã de timp. [anonimizat] cã și de armatã. Mai tȃrziu, cultura otomanã a fãcut schimbãri, dezvoltȃndu-[anonimizat].

Kösem a ocupat un loc important în istoria turcilor datoritã unei firi puternice. Ea s-a nãscut în jurul anului 1590, [anonimizat].

Atȃt Suleyman cȃt și Kösem sunt douã personaje cu caractere puternice care au trecut prin multe obstacole fãrã a renunța atunci cȃnd viața pãrea extrem de dificilã.

INTRODUCERE

Eu consider cã filmul istoric turcesc intitulat ,,Suleyman Magnificul” este cea mai deosebitã producție turceascã deoarece pare a fi o cãlãtorie în timp pentru cei interesați. [anonimizat], atunci cȃnd turcii începuserã încetul cu încetul sã facã amenințã[anonimizat] sã devinã o mare putere a lumii. Luptele , întȃmplãrile plãcute sau mai puțin plãcute, [anonimizat]-o ordine cronologicã.

[anonimizat], componentele de culturã și de civilizație ale perioadei otomane formeazã un peisaj colorat și foarte bine accentuat din punct de vedere scenaristic și regizoral. [anonimizat]ȃt rochiile cȃt și bijuteriile femeilor din haremul sultanului.

Ecranizarea operelor literare a constituit o mare problemã încã de la începutul istoriei filmului pȃnã în zilele noastre. Înainte de toate, trebuie sã precizãm faptul cã ecranizarea înseamnã întregul proces prin care o operã literarã este supusã la niște schimbãri și mai tȃrziu este transformatã într-un film.

Tehnicile cinematografice utilizate de cãtre anumiți scriitori au fost analizate de cãtre cei interesați de legãtura dintre cele douã forme de artã. Accentul pe lexicul vizualizãrii, descrierea unor pãrți epice prin tehnica perspectivelor naratoriale, evidențiazã procese de convergențã între cele douã arte. Redarea filmicã s-a realizat dupã multe opere literare, ele fiind considerate valoroase. Dintre operele literare cunoscute care au fost realizate și sub formã de film, amintim:

Din literatura rusã ,,Idiotul” de F.M. Dostoievski,

,,Învierea” și ,,Anna Karenina” de Lev Tolstoi,

Din literatura spaniolã ,,Don Quijote de Cervantes,

Din literatura italianã ,,Ghepardul” de G.T. Lampedusa,

Din literatura americanã ,,Pe aripile vȃntului” de Margaret Mitchell ,

Din literatura englezã ,,La rãscruce de vȃnturi” de Emily Brontè.

Aceste opere literare sunt doar cȃteva exemple pentru a putea înțelege mai bine procesul de ecranizare care are loc în domeniul literaturii.

Pentru a ajunge la o ecranizare de success este important ca regizorul respectiv sã ținã cont de ideea operei, sã nu se îndepãrteze de subiect și sã respecte textul aproape complet.

De foarte multe ori se pleacã de la ideea gãsirii unui element asemãnãtor cinematografic al lucrãrii literare, pentru a obține o operã nouã, dar cu o condiție: pãstrarea temei operei literare.

Regizorul sau scenaristul pot exclude bucãți din opera, pot completa cu acțiuni inedite conform viziunii regizorale.

Originalitatea ecranizãrii se realizeazã din punct de vedere personal al regizorului în transpunere cinematograficã.

Unele filme sunt construite dupã un plan simplu, altele urmãresc coeziunea logicã. Construcția succesiunii secvențelor, oferã spectatorului o plãcere care se prelungește dincolo de clipa vizionãrii filmului.

Influența filmului asupra spectatorului poate fi atȃt de mare încȃt poate trezi diferite sentimente ,emoții, gȃnduri și idei inexplicabile.

CAPITOLUL I

Perioada din timpul domniei lui Sultan Suleyman a reprezentat punctul culminant al Imperiului Otoman. Luptele purtate au adus multe beneficii turcilor: mari bogãții și o putere deosebitã care creștea pe zi ce trecea. Astfel, moneda turcilor devenise cea mai valoroasã din Europa.

Sultan Suleyman a încercat sã combine calitãțile de bun conducãtor cu cele ale unui om politic. A luat parte la multe campanii otomane, a întocmit planuri de luptã și a dirijat politica externã, dar și pe cea internã a imperiului. Deaorece a propus un lanț de legi importante, el a primit numele de ,,Legiuitorul” (Kanuni).

Dupã pãrerile unor istorici, secolul al XVI lea se poate numi ,,secolul lui Suleyman Magnificul”. Sultanul iubea arta și susținea literatura. Domnia lui Suleyman este consideratã epoca de aur din istoria otomanã. Dar tot în aceastã perioadã a epocii sunt prezente originile elementelor de descompunere economicã și politicã ale imperiului.

,,Haremul sultanului cuprindea femei din toate regiunile imperiului, cȃt și din exteriorul acestuia. Exista o concurențã între cei care încercau sã intre în grația sultanului aducȃndu-i ,,cea mai frumoasã” floare din ținutul sãu.

Pãzit de o gardã specialã formatã de eunuci negri, haremul cuprindea în jur de 300 de femei, resemnate cu soarta lor, știind cã nu au nicio șansã de scãpare. Singurul ideal al acestora îl reprezenta dorința de a intra în grația sultanului, fie și numai pentru o simplã conversație”.

,,Pȃnã la apariția principalului personaj din harem, Suleyman fãcuse o pasiune deosebitã pentru Mahidevran, cea denumitã ,,Trandafirul primãverii”, devenitã mama copiilor sãi ( 2 bãieți și o fatã : Mustafa, Ahmed și Raziye, însã la vȃrsta de 26 de ani o întȃlnește pe cea care îi va schimba viața și totodatã destinul Imperiului Otoman.

Cunoscutã în film cu numele de Alexandra, în litaratura de specialitate ca Roxelana, ceea ce ar însemna ,,Rusoaica”, este descrisã de ambasadorul Veneției ca fiind destul de scundã ,,non bella ma grassiada”. Mai tȃrziu, ea va cãpãta prin atitudinea sa jovialã porecla de ,,Hürrem”(Vesela). Prin farmecele ei va deveni pȃnã la bãtrȃnețe singura stãpȃnã a inimii lui Soliman. Dupã un incendiu care pustiise Vechiul Serai, Roxelana se mutã cu autorizația sultanului în palatul nou – Topkapı Saray, luȃnd cu ea o mulțime de eunuci albi și negri, servitoare și servitori, ceea ce a produs o serie de schimbãri catastrofale în viața politicã a Imperiului, prin implicarea tot mai mare a personajului în deciziile politice luate de sultan”.

Suleyman luase o decizie foarte importantã atȃt pentru el, cȃt și pentru Roxelana. Aceastã decizie avea sã-i aducã lui Mahidevran multã suferințã, iar pentru Roxelana reprezenta drumul cãtre un viitor mai bun. Aceastã decizie – cãsãtoria cu Roxelana a fost una dificilã deoarece oamenii sultanului nu erau de acord cu așa ceva. Roxelana încerca tot felul de jocuri pentru a da la o parte oamenii pe care îi considera un obstacol. Prin diferite cãi, ea a reușit sã scape și de Ibrahim Pașa – omul de bazã al sultanului care a fost omorȃt prin strangulare. Metoda strangulãrii cu funia de mãtase desemna modul în care erau uciși demnitarii, cȃt și persoanele din interiorul familiei sultanilor.

Urmãtoarea victimã de pe lista Roxelanei era prințul Mustafa. Prințul Mustafa era o persoanã apreciatã de cãtre familia sa, angajații palatului dar mai puțin de cãtre Roxelana. Ea era o mamã puternicã, ambițioasã, dispusã sã facã orice pentru copiii ei.

Mustafa a fost ucis chiar în fața tatãlui sãu. Astfel, moștenitorul tronului rãmãsese Selim, fiul Roxelanei. Ea înainta cu pași mici dar siguri și prin acest mod, reușea mereu sã obținã ceea ce își dorea.

Asupra acestui serial s-a discutat o perioadã lungã de timp. Au existat tot felul de conflicte între posturile de televiziune și politicieni turci care nu erau de acord cu aceastã modalitate de a povesti istoria turcilor.

,,O serie de critici aduce serialului și istoricul de profesie Paraschiva Victoria Batariuc. În calitate de doctor în istorie medievalã , domnia sa a enumerat o parte din inadvertențe legate de serial: inexistența tehnicii fațetãrii inelelor în secolul al XVI lea; caftanul lui Suleyman nu este adecvat epocii; femeile nu se îmbrãcau dupã moda venețianã , deosebit de permisivã în serial fațã de rigorile islamice ale epocii. Doamna Batariuc considerã serialul mai degrabã ,,umoristic” decȃt istoric, iar imaginea idealizatã a sultanului nu ar trebui glorificatã de romȃni, avȃnd în vedere prejudiciile aduse de cãtre acesta statului medieval Moldova.”(Adevãrul, autor: Liviu Lolu , ,,Serialul Suleyman Magnificul”, la testul istoricilor, data: 18.01.2013).

Dupã spusele producãtorilor s-a ținut cont de respectarea subiectului istoric, cel puțin din punct de vedere al decorului – reconstituirea palatului Topkapı sau caracteristicile personalitãții conducãtorului.

Dacã ar fi sã comparãm acest serial cu alte seriale, cum ar fi : ,,The Tudors”, ,,The Borgias” sau ,,Roma”, serialul despre Suleyman Magnificul este mult mai diferit. El îmbracã haina unei telenovele , iar telespectatorii nu sunt pasionații de istorie. Acest serial turcesc are ca scop accentuarea laturii artistice a istoriei otomane.

Imperiul Otoman a avut parte de o mare dezvoltare în perioada în care a fost condus de cãtre sultanul Suleyman. În aceastã perioadã imperiul a cȃștigat urmãtoarele regiuni: o parte din Africa de Nord, Tunisul, Arabia și Yemenul.

Conform spuselor unui istoric italian pe nume Paolo Giovia ,,La curtea marelui sultan Soliman se vorbesc mai multe limbi. Turca este limba conducãtorilor, araba este limba legii musulmane și a Coranului, iar slavona este limba vorbitã de cãtre ieniceri și greci”.

Toate fetele selectate pentru cel mai important om din imperiu trebuia sã treacã prin niște ,,cursuri”. Dar nimic nu era sigur, dacã vor ajunge sau nu în fața sultanului. Doar unele dintre ele reușeau sã ajungã la statutul de cadȃnã.

Suleyman s-a cãsãtorit cu Hurrem, astfel ea a ajuns o ,,Haseki” denumire purtatã doar de sultane, care s-ar traduce prin ,,femeie care aparține doar sultanului. Hurrem deoarece era isteațã și ambițioasã, a reușit sã strȃngã o avere destul de mare și susținea construirea complexelor arhitecturale atȃt în Istanbul, cȃt și în Ierusalim, Ankara și Edirne.

În anul 1539, l-a rugat pe cunoscutul arhitect Sinan Mimar sã construiascã o medresã – institut de învãțãmȃnt superior musulman.

Așa cum se întȃmplã în majoritatea filmelor, și aici în ,,Suleyman Magnificul” bijuteriile nu sunt originale ci doar copiate. Deoarece aceste bijuterii au atras atenția tuturor, în Turcia a apãrut o carte despre importanța lor. Dupã spusele cercetãtoarei , sultanii puneau mare accent pe bijuterii. Pentru ei, bijuteriile nu erau doar niște simple accesorii ci reprezentau elemente ale puterii politice și economice.

Cu cȃt bijuteriile erau mai mari și împodobite cu tot felul de pietre prețioase, cu atȃt sultanul era mai important.

,,Înzestrat cu un simț estetic remarcabil, Suleyman a început sã creeze bijuterii pentru a-și educa rãbdarea și spiritul de observație . De altfel, aceastã preocupare a sultanului a fost surprinsã și în serial. Sunt memorabile scenele în care Suleyman stã la masã și migãlește la un splendid inel cu piatrã verde. Mahidevran, sultana favoritã, crede cã este pentru ea și își pierde mințile cȃnd vede cã bijuteria îi este dãruitã cadȃnei Hurrem, care nu rateazã nicio ocazie sã o etaleze”. (Național, Alina Creangã, 10.04.2012).

Capitolul II.Comunicare vizualã

În acest capitol mi-am propus sã pun accent pe comunicarea vizualã deoarece dupã pãrerea mea, acest subiect ocupã un loc important în lucrarea mea de disertație . Pentru început m-am gȃndit sã prezint niște elemente teoretice legate de comunicarea vizualã.

Primul element teoretic se numește : ,,senzația”. Senzația vizualã are loc în urma undelor electromagnetice care se reflectã asupra analizatorilor vizuali. Undele electromagnetice se împrãștie de la diferite surse naturale sau artificiale. Dacã un corp reține toate undele luminoase este perceput ca negru. Dar dacã acel corp reține doar o parte din undele luminoase este perceput ca avȃnd una dintre aceste culori: violet, roșu sau verde.

Senzațiile vizuale sunt caracterizate cu ajutorul urmãtoarelor particularitãți:

Luminozitate,

Ton cromatic,

Saturație.

Luminozitatea aratã locul pe care se aflã culoarea, între nuanțele extreme: alb și negru.

Tonul cromatic are rolul de a face diferența între culori.

Saturația, care este ultimul element, reprezintã gradul de puritate a culorii.

Percepția presupune strãbaterea mai multor etape scurte. Prima etapã se numește ,,detecție”. Aceastã etapã se referã la fixarea privirii și încordãrii atenției. A doua etapã se numește ,,discriminare”, se referã la deosebirea stimului și a însușirilor lui fațã de ceilalți stimuli. A treia etapã pe nume ,,identificare” se considerã captivarea tuturor informațiilor într-o imagine unitarã. Ultima etapã este ,,interpretarea”, unde avem de-a face cu mecanismele înțelegerii care îndeplinesc posibilitatea stabilirii semnificației și acceptarea verbalã a corpului perceput.

Percepția este un factor important în viața noastrã. Totul depinde de noi, de felul în care înțelegem situația.

Cuvȃntul ,,comunicare” nu poate fi descris ca fiind un subiect. Acest cuvȃnt are legãturã cu o mulțime de abordãri interdisciplinare. Cel mai important lucru este faptul cã are de-a face cu semne și coduri.

Semnele le putem numi ca fiind niște concepte de semnificație, iar codurile sunt sistemele în care sunt aranjate semnele și care explicã metoda prin care se leagã unele de altele.

Tipurile comunicãrii:

Comunicarea intrapersonalã: aceastã comunicare include gȃndurile și sentimentele noastre. Se referã la o conversație interioarã a fiecãrui individ.

Comunicarea interpersonalã: este un proces de comunicare , care poate avea loc între doi sau mai mulți indivizi.

Comunicarea în grupuri mici: se referã la soluționarea unei probleme, dar fãrã a argumenta în contradictoriu.

Comunicarea publicã: are rolul de a rãspȃndi mesajul, este format din mai mulți receptori și un singur emițãtor. Aceștia pot fi participanți la o ședințã sau la un consiliu. Mesajul trebuie sã fie clar, de dimensiuni reduse pentru a putea fi ușor de înțeles. Pentru rãspȃndirea mesajului ne putem folosi și de canale vizuale.

Comunicarea prin imagine: Aceastã formã de comunicare se creeazã prin intermediul diferitelor instrumente de comunicare, de exemplu: calculator, videoproiector sau televizor. Canalul, un alt element important deoarece prin el este transmis semnalul: undele sonore, de luminã, cablurile telefonice.

Codul: este alcãtuit din reguli și semnale care aratã cum pot fi folosite semnele pentru a crea mesaje.

Mesajul este acea chestiune pe care un emițãtor îl comunicã.

Codurile aratã sistemele de organizare și înțelegere a datelor, existã mai multe tipuri, cum ar fi: codul juridic, de semnificare sau codul manierelor.

Toate codurile au anumite caracteristici comune:

Codurile conțin semne care se referã la altceva decȃt la ele,

Codurile sunt dependente de o aprobare între utilizatori,

Codurile pot fi rãspȃndite printr-un mijloc de comunicare și un canal potrivit.

Termenul de ,,imagine” provine din limba latinã și poate fi explicat ca un ansamblu de percepții pe care o persoanã le are fațã de un corp.

Imaginile vizuale au responsabilitatea de a îndeplini anumite funcții:

Sã joace rolul de mediator al unei întȃmplãri,

Sã atragã atenția prin urmãtoarele lucruri: contrastul, compoziția mai puțin obișnuitã și culoarea.

Sã constituie un factor important în comportamentul uman.

Funcțiile comunicãrii vizuale:

Stabilirea și definirea unor relații: prin privire se pot solicita lãmuriri, se poate trezi interesul fațã de o persoanã sau un subiect.

Canal de control: anunțarea unei anumite persoane cã poate lua cuvȃntul într-o discuție.

Manifestarea emoțiilor: felul în care privim, ne descrie emoțiile, cum ar fi: tristețe, plãcere sau bucurie.

Realizarea feedback-ului. Feedback-ul este o atitudine de rãspuns a receptorului la mesajul primit de la emițãtor.

Comunicarea vizualã constituie urmãtoarele avantaje:

Impact vizual: o imagine poate transmite imediat ceea ce se poate scrie în multe pagini.

Manevrabilitate: instrumentele vizuale pot fi utilizate ușor și transmite mesajul pentru a fi înțeles de public.

Comunicarea verbalã și cea nonverbalã:

Conform spuselor lui Ferdinand de Saussure comunicarea verbalã este o imagine acusticã. Semnalul este o realitate materialã care înlocuiește semnul. În lipsa semnalului , semnul nu este capabil sã formuleze și sã transmitã idei.

Stilurile comunicãrii orale:

Stilul rece: se referã la textele pregãtite pentru emisiuni. Textele sunt bine structurate deoarece ele nu mai pot fi modificate pe parcurs.

Stilul formal: include texte care sunt adresate unui public, se evitã expresiile argotice și repetițiile.

Stilul consultativ: este un stil folosit în domeniul afacerilor pentru negocieri și tratative. Fiind un discurs liber sunt prezente și unele elemente cum ar fi: dezacordurile și ezitãrile.

Stilul ocazional: acest stil se referã la o conversație care are loc între prieteni.

Stilul intim: acest stil explicã starea sau trãirea intimã a unei persoane utilizȃnd un cod personal.

Comunicarea nonverbalã:

Are loc prin intervenția codurilor prezentaționale. Dupã pãrerea lui John Fiske, fiecare om este un transmițãtor de coduri, acestea fiind 10 în total.

Contactul corporal,

Proximitatea,

Orientarea- poziția fațã de oameni,

Înfãțișarea- hainele, tenul, pãrul,

Mișcãrile capului,

Expresia facialã,

Gesturile,

Felul în care ne așezãm,

Contactul vizual,

Aspectele non-verbale ale vorbirii: corpul vorbește mult mai repede decȃt cuvȃntul, prin gesticã, priviri, expresia feței, transmitem mesaje despre noi; statul în picioare indicã echilibrul psihic; ridicarea pe vȃrfuri semnificã aroganțã, legãnatul reprezintã starea de nesiguranțã.

Tipurile de mers:

Mersul rigid se referã la încordare,

Mersul de cocostȃrc dezvãluie teama,

Mersul îndrãzneț indicã siguranțã,

Mersul șovãielnic se referã la starea de confuzie.

Gestica: în funcție de viteza mișcãrilor putem identifica cȃteva clase de mișcãri:

Mișcãrile lente trãdeazã lipsa puterii,

Mișcãrile bruște aratã energie,

Mișcãrile calme indicã echilibrul.

Poziția mȃinilor:

Ascunderea mȃinilor este asociatã cu starea de neliniște. Ducerea mȃinilor la spate semnificã un plus de siguranțã. Gesturile simple desemneazã modestia. Corpul adunat indicã inferioritatea, gesturile cãtre propriul trup se referã la egoism, etalarea degetului mare are rolul de a sugera îngȃnfarea, acoperirea gurii trãdeazã neseriozitatea.

Privirea este cea mai simplã și cea mai utilã metodã de vorbire. Printr-o privire ne putem da seama de multe lucruri. Important este sã știm cum sã analizãm acea privire pentru a ajunge la un rezultat. Desigur, privirea este un comportament care intrã în contact cu trupul și chipul interlocutorilor. Pe scurt, putem spune cã privirea este un comportament social.

Modul în care privim poate transmite o atitudine pozitivã sau negative, deci ochii sunt importanți în comunicarea socialã. Modul în care deschidem ochii indicã cȃteva etape:

Ochi holbați: semnificã dorința de a afla cȃt mai multe lucruri.

Ochi larg deschiși: aratã receptivitate senzorialã.

Ochi deschiși: aratã optimism.

Ochi întredeschiși: are rolul de a sugera oboseala sau starea de resemnare.

Ochii acoperiți: se referã la agresivitate.

Ochii strȃns închiși: protecția fațã de un corp strãin.

Direcția privirii ne ajutã sã descoperim urmãtoarele lucruri:

Privirea paralelã, individul este adȃncit în gȃndurile sale,

Privirea drept în ochi sugereazã o persoanã sincerã,

Privirea de sus în jos semnificã impunere,

Privirea de jos în sus reprezintã dorința de supunere,

Privirea fixã semnaleazã o apreciere criticã.

Sensul culorilor:

Roșul exprimã putere,

Albastrul indicã starea de melancolie,

Verdele se referã la regenerare,

Galbenul indicã invidia,

Rozul semnificã feminitatea,

Violetul poate însemna mȃndria ori nesiguranța,

Portocaliul se referã la cãldurã,

Negrul caracterizeazã singurãtatea,

Albul se referã la puritate.

Comunicarea vizualã în presa scrisã: Ziarul cu ajutorul aspectului grafic este foarte simplu de recunoscut prin anumite elemente:

Titlul, care este simbolul mãrcii,

Tipul de literã folosit,

Abordarea unor domenii.

Ca mijloc de accentuare putem utiliza imagini și grafice. Accentuarea poate fi construitã prin așezarea descrescãtoare a titlurilor. Titlurile pun accent pe conținutul unei pagini. Iar prin imagini se înfrumusețeazã pagina. Este foarte important sã folosim o imagine adecvatã pentru a atrage atenția tuturor.

Codurile restrȃnse sunt compatibile cu codurile prezentaționale, sunt îndreptate cãtre relațiile sociale, aratã prezentul și sunt dependente de experiența culturalã.

Codurile redactate sunt compatibile cu mesajele reprezentaționale:

Semnificã înțelesuri concrete,

Depinde de formarea specializatã,

Favorizeazã exprimarea intențiilor ale unui individ.

,,Fiske și Hartley au dezvoltat în 1978 conceptul de televiziune bardicã avȃnd în vedere faptul cã mesajul televiziunii este anonym sau aparține unei surse instituționale. Se știe cã bardul tradițional reprezenta un rol în societatea lui, și nu un individ , așa cum este artistul azi. Cei doi autori au sugerat faptul cã televiziunea performeazã aceleași funcții într-o societate modernã pe care le avea bardul în societatea tradiționalã și anume:

Articularea principalelor direcții ale consensului cultural instituit referitor la natura realitãții.

Implicarea membrilor individuali ai unei culturi în sistemele dominante de valori ale respectivei societãți, prin cultivarea acestor sisteme și punerea lor în practicã;

Celebrarea , explicarea, interpretarea și justificarea faptelor reprezentanților individuali ai culturii.

Sã asigure cultura, în totalitatea ei, de adecvarea practicã la aceastã lume prin afirmarea și confirmarea ideologiilor și mitologiilor ei într-o manierã activã de angajare cu lumea practicã și, potențial, impredistibilã.

Sã expunã orice inadecvare practicã a sensului culturii, care poate rezulta din condițiile în schimbare ale lumii exterioare sau din presiunile din interiorul culturii pentru o reorientare în favoarea unei noi poziții ideologice.

Sã convingã audiențele de faptul cã statutul și identitatea lor ca indivizi sunt garantate de culturã , ca întreg;

Sã transmitã prin aceste mijloace un sens al apartenenței culturale (securitate și implicare).”(dupã John Fiske, Introducere în științele comunicãrii, Traducere de Monica Mitarcã, Iași, Polirom, 2003, p.99-103).

Comunicarea televizualã:

Încã de la începutul anilor 1980, Umberto Eco fãcea referire la raportul realitate-reflectare prin intermediul comunicãrii televizuale. Inițial, televiziunea avea responsabilitatea de a lãmuri , educa prin diferite documentare, emisiuni și muzicã. Dar prin anii 1970 televiziunea se schimbã, avȃnd tentația de a minimaliza distanța dintre public și instanța televizualã. Astfel prezența talk show-ului devine o sursã de amiciție.

În talk show se pot descifra 2 etape de transportare a mesajului:

Nivelul figurãrii – produc un efect de realitate și formeazã un spațiu-timp,

Nivelul reprezentãrii – demonstreazã alcãtuirea unui univers televisual cu ajutorul unor coduri și funcții care prezintã o ficțiune posibilã.

Cu alte cuvinte, talk show-ul recomandã telespectatorului un model perceptiv care este alcãtuit din trei operatori: a privi, a constata și a participa.

,, Orice emisiune televizatã este rezultatul unei logici instituționale transpusã într-un proiect de comunicare. Emisiunea televizatã include un procent semnificativ de imprevizibil, o marjã de risc, care nu poate fi mediatizatã în dispozitivul de mediatizare (în special la transmisiunile în direct). Proiectele de comunicare implicã 3 dimensiuni unitare:

Finalitatea presupune instaurarea unei rețele dinamice de relații între actorii mediatici participant, investiți cu roluri de comunicare funcționale doar pe parcursul filmãrii respective;

Comunicarea televizualã presupune perspective asupra contextului social, economic, politic sau cultural în care se desfãșoarã, precum și un mod specific de raportare la actualitatea imediatã.

Diferite formate proiecteazã diferit interacțiunea dintre actorii mediatici, moderator și public.

Discursul televisual: Toate eforturile și nãzuințele omului de televiziune sunt subordonate necesitãții de a fi perceput, de a fi privit și se constituie într-un proces de prelucrare a tuturor datelor de personalitate și profesionale pentru obținerea unei imagini persuasive. Succesul în aceastã întrepindere este obținut prin respectarea rigorilor de construcție a discursului televizual:

Captarea atenției publicului prin subiecte inedite, evidențiate cu forțã de persuasiune,

Asigurarea accesibilitãții mesajului și fluiditãții comunicãrii televizuale prin folosirea unui vocabular adecvat temei și respectarea profilului publicului-țintã,

Timpul și spațiul real sunt abolite în favoarea spațiului – timp public cu valoare simbolicã,

Crearea efectelor de real, care potențeazã valoarea discursului televizual prin scenarizarea, dramatizarea subiectului.

Comunicarea televizualã este de 3 feluri:

Informativã,

Reproductivã,

Distructivã.

Comunicarea televizualã informativã, emițãtorul transmite un mesaj de informare asupra unui referent.

Comunicarea televizualã reproductivã: emițãtorul folosește comunicarea pentru a transmite o informație asupra informației. Televiziunea folosește comunicarea în scopuri reproductive. Aceastã formã de vorbire încearcã sã acopere existent unui emițãtor ce verificã informația cu ajutorul mesajelor.

Comunicarea televizualã distructivã: relația dintre mesaj și obiect este distrugãtoare.

Comunicarea prin artã:

,, O operã de artã rezultã dintr-un amestec între un obiect material, dotat cu proprietãți fizice și o imagine vizualã, auditivã…La începuturi producția artisticã era integratã unor funcții sociale, utilitare, magice, politice, religioase. Mai tȃrziu a apãrut cultul reprezentãrii pure, nevoia de a crea fãrã altã finalitate decȃt arta pentru artã, imaginile fiind conservate în scop estetic, pentru a produce plãcere. Artistul creeazã o altã imagine a lumii, creeazã imagini pentru a obiectiva experiențe senzoriale, afective, imaginare sporindu-le bogãția și intensitatea.

Prin aceastã reprezentare artistul comunicã ceea ce este simțit , vãzut, trãit favorizȃnd participarea interindividualã. Receptarea imaginii artistice se face pe mai multe niveluri. Anumite opere se limiteazã la spectacole, deschid teritorii ale jocului-teatru, cinema, muzicã. În alte opere trãirea spectacularã este însoțitã de reverberații spirituale – tablouri, cãrți, sculpturi, fotografii – care permit o mai bunã cunoaștere de sine”.

Cinematografia:

Este o artã care prezintã elemente comune cu imaginea, teatrul sau literatura. Ca și în alte domenii ale vorbirii, cuvȃntul spus, muzica acompaniazã imaginea, dar în cinematografie i se subordoneazã.

Imaginea digitalã constituie un element important pentru realizarea pieselor de teatru. Filmele precum Titanic, Jurassic Park, Matrix, Stãpȃnul inelelor sunt doar cȃteva filme care au impresionat spectatorii dar și pe specialiști. Spectatorii, aici ne referim la cei tineri, se duc la film pentru a vedea narațiunea, personajele care fac trecerea în planul secundar.

Capitolul III

Toate percepțiile din ziua de astăzi sunt construite pe vizualitate, inclusiv istoria este influențată de acest aspect( vizualitate). În acest context, televiziunea, una dintre mijloacele mass-media care are potențialul de a influența societatea și chiar și cele mai mari societăți, construiește un discurs în care pot fi trase diferite semnificații între istorie și astăzi.

Limba vizuală a televiziunii, formată de valorile culturale populare, înțelegerea istoriografiei și a teoriilor istoriei pe care modernitatea le dezvăluie, a dus la dezvoltarea de povesti care nu sunt legate de înțelegerea lor.

Această situație, care poate fi în general asociată cu ideea post-structurală, și în special cu conceptul de deconstrucție, cele mai puternice texte ficționale ale serialului se manifestă în legătură cu istoria și societatea, cu interesul tot mai mare pentru evenimente și persoanele istorice.

Problema studiului este că în zilele noastre cunoașterea istoriei a crescut, astfel încât teza de istorie a modernității a fost dezintegrată, este necesar să fie dezvăluit care este rolul serialelor istorice.

Serialul Suleyman Magnificul pare să influențeze faptul că istoria nu este o masă de informații bazată doar pe relația cauzală a celor care au trăit în trecut, ci că este un concept care influențează procesele de luare a deciziilor în sensul identității, ideologiei și viitorului oamenilor de astăzi.

În acest articol, el este analizat în cadrul conceptului de deconstrucție a secolului al XVI-lea și să dezvăluie efectul secvențelor istorice asupra istoriografiei, colectivității, politicii și chiar economiei în cadrul teoriei deconstrucției.

Serialul ,,Suleyman Magnificul” nu este doar o masã de informații care se bazeazã pe relația cauzã-efect, ci este vãzut ca un concept care afecteazã procesele viitoare de luare a deciziilor.

În aceastã lucrare sunt prezentate conceptele de deconstrucție, elementele de societate, de politicã în cadrul economiei.

Noțiunile de ,,istorie” și ,,teorie” :

Putem afla diferite tipuri de rãspunsuri în legãturã cu noțiunile de ,,istorie” și ,,teorie” în funcție de mentalitatea istoricilor. În timp, noțiunea de ,,istorie” s-a asociat cu diverse domenii, cum ar fi: literaturã, filozofie și sociologie. Datoritã acestor asocieri s-au dezvoltat noi abordãri, funcții și obligații în domeniul istoriei. Baza înțelegerii științifice a început o datã cu filozofia cartezianã a lui Descartes, perspectiva lui Newton și metoda științificã pragmaticã a lui Bacon.

Bazatã pe dovezi empirice obținute prin metode cum ar fi observarea, aceastã nouã lege are ca scop realizarea valabilitãții universale în obiectivitatea pozitivistã. Așa cum a declarat Trigg, începȃnd cu secolul al XVIII lea pȃnã în secolul al XIX lea în comunitatea științificã , cum ar fi fizica era sub presiune.

În prim-plan se aflau faptele istorice, documentele și probele care urmau sã fie evaluate pentru a asigura respectarea și obiectivitatea criteriilor științifice.,,Revoluția Ranke” a avut un mare impact asupra istoriei profitȃnd de documente a dezvãluit adevãrata istorie. Conform spuselor lui Munslow, el nu este de acord cu modul de gȃndire și de înțelegere a lui Ranke. Astfel Ranke are ca scop obiectivitatea . Pentru înțelegerea și evitarea utilizãrii modelelor teoriei sociale se numãrã principalele caracteristici ale abordãrii lui Ranke și sugereazã o distinctive între istorie și sociologie. Collingwood a înțeles într-un mod diferit de la Ranke, el dȃndu-și seama cã în secolul al XVIII lea a început gȃndirea criticã. Societatea a fost scoasã la ivealã prin anii 1920 în Franța prin intermediul lui Febvre și cu ajutorul Școlii Annales.

Școala Annales susținea tot felul de activitãți din diferite domenii: geografie, psihologie și gramaticã. Mai ales începȃnd cu anii 1960, teoreticienii au început sã formeze parteneriate între ei. S-au îmbunãtãțit disciplinele, cum ar fi: sociologia, antropologia, geografia formȃndu-se astfel ,,geografia istoricã”.

Din 1970 a crescut importanța istoriei sociale și istoriografia postmodernistã pe baza descoperirilor antropologice în idei tradiționale ale perioadei curente astfel a avut loc schimbarea despre înțelegerea holisticã a istoriei.

Lingviștii Derrida, Foucault, Baudrillard erau în strȃnsã legãturã cu literatura de specialitate, au fost afectați de abordarea post-structuralistã. Istoria desemnatã ca o deconstrucție stabilește printr-o rezoluție de orice fel de înțelegere a modernismului, trãirea colapsului.

Conceptul de deconstrucție și influența asupra istoriei:

Deconstrucția postmodernistã este un concept care aparținea perioadei postmoderniste. Acest termen de ,,deconstrucție postmodernistã” a fost folosit pentru prima datã de gȃnditorul Derrida pentru a pune în evidențã relațiile dintre realitate și gramaticã printr-o gȃndire criticã. Respingȃnd relația dintre text și semnificație creatã de cãtre lingvistul Saussure, Derrida a vrut sã punã accent pe descrierea realitãții. Foucault , Barthes, Lyotard și ei fiind gȃnditori ca și Derrida, au fost de acord cu el.

,,Nu existã nimic în afarã de textului, spune gȃndirea lui Derrida; gȃndirea structuralistã este diferitã, ea poate crea un sens infinit prin limbaj sub forma unui joc.

Din acest motiv, Derrida propune sã profitãm de deconstrucție. Folosind aceastã tehnicã, textul nu va putea fi transformat în totalitate.

Relațiile musulmane și non-musulmane

Este descris faptul că musulmanii și nemusulmanii trăiau in acceași comunitate otomană. Cu toate acestea, caracterele non-musulmane, reprezentate în special aproape de stat, sunt descrise într-un cadru nesigur, bogat și calculat. Acești non-musulmani, sunt negustori bogați care, adesea sunt suficient de bogați încât să ofere împrumut saraiului, primind astfel o serie de privilegii pentru a-și urmări interesele. În interiorul granițelor Imperiului Otoman, nu este arătat un conflict direct între ei, dar există un sentiment de prudență împotriva non-musulmanilor.

Relații feminine-masculine
Principalul factor care determină relația dintre caracterele masculine și cele feminine din serial este domnia. Bărbații și femeile care aparțin saltanatului/de sultan sau sunt în proprietatea sultanatului/sultanului sunt mai superiori decât bărbații și femeile care nu aparțin sultanului/saltanatului/sultanatului.

Relațiile occidental-otomane

În serial, cel mai important scop/obiectiv al Legiuitorului este să se deplaseze spre Vest și să dizolve asociațiile politice și militare, în special organizațiile pe care Papa le-a făcut împotriva progresului otoman. Una dintre cele mai importante virtuți ale puterii lui Kanuni este islamul. Sultanul Suleiman era unul dintre califii lui Allah Atotputernicul, și era de îndatorirea lui să protejeze și să aducă laudă islamului. Occidentul este perceput ca o structură non-musulmană, astfel fiind văzută ca o țintă potrivită pentru fluturarea steagului Islamic.Conflictele occidental-otomane sunt puternice datorită certurilor din harem.

Conflictele interne

Serialul “Un secol magnific”, ar trebui să îl încadreze pe sultanul Suleyman ca fiind conducatorul aboslut, ca fiind un ultim factor decizional. Cu toate acestea, ficțiunea dramatică a serialului prezintă o situație de inducție a conflictului în ceea ce privește starea internă a sultanului după o serie de decizii sau o victorie. De exemplu după ce a câștigat batalia de la Mohacs, cel mai puternic conducător din lume, Leguitorul, se inspiră cu vocea interioară, pentru a nu fi orbit de mândrie și pentru a-și aminti moarte: “Cum au dispărut vocile/tăcut aceste voci? Îmi aud bătăile inimii/gălăgia inimii.. Mirosul ăsta… Vreau sã simt miros de trandafiri. Mirosul de sânge și de pulbere îmi arde nările. Pământ, copaci, păsări, nu tăceți! Spuneți ca am câștigat! Spune că ai obținut o victorie absolută. Sângele nostru a curs pe pământ. Am ars de dragul dreptății. Supușii noștri s-au zbătut. Vântul a bătut. Încă bate? Îngerule din dreapta mea, diavolule din stânga mea, unde ați plecat? Auziți-mi vocea! Ajută-mă, Doamne! Nu pot opri moartea.” .” Am câștigat bătălia de la Mohacs de la prânz până seara. Cronicile vor scrie ca a fost cea mai mare victorie obținută în cel mai scurt timp. Aceasta e victoria ta, Süleyman. Trufia îmi înconjoară sufletul. Care-i următoarea victorie pe care mi-o semnalează universul? Urmărește semnele, Suleyman! Semnele…” Îi spune lui Ibrahim din Praga că i s-a umplut sufletul de trufie și că trebuie să învingă acest sentiment. “Înțelege, Suleyman. Nu uita, fii umil! Nu deții tu toată onoarea și voința. Mulțumește-I lui Dumnezeu și nu te considera superior. Să nu cumva să cazi în păcatul vanității. Fii loial față de popor și umil în fața divinității… Trupul și mintea ta îi aparțin. Să nu crezi că ești stăpânul lor. Să nu crezi că îți aparțin binefacerile dreptății divine și că ești unic. Omoară-ți ambițiile, altfel, o să te omoare ele pe tine. Învinge-ți trufia, Süleyman! Pentru fiecare faraon există un Moise și pentru fiecare otravă există un antidot. Ai credință în Dumnezeu, amintește-ți cum ai luat ființă și nu uita că o să treci în neființă. Atunci o să ți se deschidă porțile raiului. Conștiința ta este direcția spre Mecca. Nu o pierde! “

Atât visele, cât și coșmarurile joacă un rol funcțional în ceea ce privește conflictul interior. Astfel, uciderea secretarului financiar al Imperiului Otoman, Iskender Celebi, a avut loc în urma unui coșmar al sultanului, putând fi considerată o situație internă care a sporit dramatizarea în narațiune. În ceea ce privește uciderea lui Ibrahim, sultanul a avut un conflict interior între loialitate și sentimente de trădare și a trebuit să ia o decizie dificilă. Au fost ecranizate mai multe vise care reflectau conflictele interne ale sultanului și ale altor figure istorice.

Serialul „ Un secol magnific”, este o secțiune scoasă din istorie, fiind transformat într-un text de televiziune care tinde spre deconstrucția acelei perioade și devine o narațiune discutabilă. În serial sunt introduse în prim plan jocuri de cuvinte, o gamă largă de conflicte și narațiuni care se dezvoltă în jurul relațiilor primare-speciale. Autenticitatea acestui serial se constituie pe informații informale sau inexistente, neconfirmate in istorie. Serialul este focusat pe haremul sultanului, ceea ce în perioada otomană era spațiul/aria privat/ă al sultanului, iar creativitatea dramatică a serialului abordează viața haremului într-o manieră distorsionată care deseori întrerupe relațiile de putere.

Din acest motiv, scenariul serialului este fictiv, contruit pe o cunoaștere istorică de bază, care pare să fie în concordanță cu paradigma postmodernistă bazată pe prezumția că nu poate exista o singură sursă de adevăr în istorie.

Personajele istorice din serial, sunt sub influența conceptelor discursului și dimensiunilor estetice ale limbajului de televiziune de astăzi; intrigă, lăcomie, gelozie, concurență, iubire, senzualitate, ostentație, filantropie, credință, nesiguranță ( grijă pentru supraviețuire ) .

Acestea sunt temele care se regăsesc în aproape toate serialele de televiziune populare, iar serialul „Un secol magnific” față de alte seriale se bazează pe același teme dar cu figuri „istorice”; cronologia istorică trebuie explicată în contextul unor serii de evenimente adecvate.

Serialul, a dus la renașterea dezbaterilor de identitate despre concepția Imperiului Otoman, implicând în același timp o perioadă istorică cu influența activă în viața populară a zilelor noastre.

Capitolul IV

Yalcin Kucuk este scriitor, cugetător, economist, om de știință, critic de media și literatură turcească, teoretician, kurdolog și soviatolog.

„Scenaristul a afirmat că a muncit foarte mult, daca ei au luat un istoric de la Haber Turk, ei nu știu istorie, nu știu engleză, franceză, rusă. Este posibil să fie un istoric care să nu cunoască limba? Un istoric trebuie să știe limba, istoria și geografia, din acest motiv s-a format republica. Trebuie să fie oameni care să știe limba, să cunoască știința înainte de toate.

Dintr-o dată, așa foarte modern, ca un prinț din Apus care se plimba a fost reprezentat un kanuni (leguitorul), aici nu am nimic de comentat, cum a spus și profesorul Dilber, cinematografii pot sa facă ceea ce vor, dar totuși au exaferat cam mult.

Cel mai important lucru este numele filmului, asta mă interesează pe mine cel mai mult. Unde se v-a duce acest nume? Magnificul secol nu a fost și nu va fi niciodată cu adevărat magnific, acesta este primul punct. În al doilea rând, secolul XVI începe cu o parte din cele mai importante legi. Noi zicem legitim dar nu este atât de legitim. Denumirea de muhteșem(magnific) nu noi i l-am dat, ci străinii. Străinii iubesc foarte mult magnificul. Împreună cu kanuni, imperiul a ajuns la sfârșit, eu aici nu critic filmul, deoarece ei au exagerat.  Dar se pare ca eu cunoșteam scenaristul, care zice că citește 1500 de pagini. Nu vreau sa îmi aduceți 1500 de pagini, vreau sa găsiți doar 50 de pagini despre kanuni sa citesc și eu, acestea sunt cuvinte false, cu ele nu veți merge nicăieri. Kanuni este un om care și-a ucis copiii într-un mod crunt, după kanuni a venit fiul său Selim. Hürrem, pentru a-l face pe Selim sultan, pe cel mai frumos prinț al Imperiului Otoman, Mustafa, l-a trimis spre moarte prin Kanuni.

Dacă Mustafa devenea sultan, așa cum aștepta Europa, Turcia avea sa fie una nouă, dar pe el l-au înecat. Ar fi trebuit sa faceți un film despre Mustafa. Astfel nu este un secol magnific, Magnificul ne-a condus imperiul spre dezastru. Mustafa, care era cel mai valoros fiu, l-a chemat în propriul cort, pe săracul fiu, și a fost înecat în fața ochilor lui. Au fost înecați    și copiii lui Mustafa. Un alt prinț, care era tot fiul lui Hürrem, Bayazid a fost ucis, doar ca să poată ajunge Selim la tron.

Dona Garcia […] Când au fugit portughezii din Spania, s-au dus în Italia la Venedict, Kanuni a devenit păpușa lor.

Pentru a o aduce pe Dona Garcia în Turcia l-a amenințat pe Venedict cu războiul.

Și-a măcelărit nepoții, pentru a-și măcelari propriul nepot a trimis o mulțime de călăi. Eu când am citit toate astea, mi s-au înlăcrimat ochii, un copil de 4 ani, copilul a crezut că i-a venit unchiul și i-a sărit în brațe, acolo și-a inecat nepotul.

Ilber Ortayali a afirmat într-o emisiune difuzată pe Kanal turk faptul ca un sultan isi petrece in mare parte viata pe cal,sultanul Suleyman are 13 epeditii in 46 de ani.O epeditie nu dureaza saptamână .

În cele mai multe expediții se pleaca din luna Aprilie și intoarcerea are loc in luna Octombrie, așa este cel mai normal, depinde și de anotimp. De exemplu pentru epediția din Europa plecarea a avut loc in Istambul in luna Martie-Aprilie iar intoarcerea a avut loc prin luna Octombrie deoarece nu s-a mai putut merge. Fiecare epeditie are pregatirile ei: locul de campare ,drumul ales pe care se va merge,strategia de explorare . Întoarcerea din epeditie a avut loc in apropierea iernii deoarece nu se mai putea inainta ,armata nu mai putea cara greutatea tunurilor , numeroasele privizii si corturi ; soldatii incepeau sa obosească ,astfel incep cheltuielile si victimele , din aceste motive se intorc devreme , nu se ramane iarna și zapadă. Evident că nu poți pleca in expediție iarna când este zăpadă. Sunt și expediții in luna Octombrie care soldatii au inaintat fară să se intoarcă , de eemplu Yavuz Sultan Selim a stat 8 ani in expediția catre Iran. Sultanul a stat cu o singura femeie , nu cu mai multe in același timp .Mai întai a stat cu mama lui Mustafa , dupa cu Hurrem , abia dupa ce a murit Hurrem a fost Gulfem . Dar în film Gulfem este prima sotie , Mahidevran cea de a doua iar Hurrem ultima sotie asta fiind o inventie a celei ce a scris filmul.

Filmul nu se poate numi un film istoric , nu se poate face un astfel de film fară să sti istoria Turciei. Nu există nici un fel de sinonimie între conținutul serialului și istorie , nici măcar întamplarile din serial nu au legatura cu istoria. De exemplu Amiralul Piri Reis din serial este mai tanar decât Regina Elisabeta.

În harem demeile se plimbau cu pieptul deschis deoarece acolo nu erau barbați,decat eunuci.

Mulți dintre actorii din film și-au schimbat modul de a sta și de a merge in realitate , sunt niște oameni instruiți.

Același istoric a declarat pentru ziarul Haber Turc ca nu există nici o prințesa a Veneției deoarece Veneția era o țara republică. În cea ce privește sultanele din Imperiul Otoman ele nu purtau decolteu, neavand nici o parte a corpului deschisă.

De ce a fost filmul iubit ?

În 46 de ani de domnie a fost de 13 ori in expediție , ceea ce înseamnă aproximativ 10 ani de domnie petrecuți in expeditie.

În serial nu apare decat una sau doua expediții , probabil scenele de razboi sunt foarte scumpe.

Actorii acestui serial nu sunt veniți de pe Marte ci toți sunt copii acestei țari. Ei au devenit într-un mod excepțional stapâni pe vocea lor, dicția lor li s-a înbunatățit , au invațat sa danseze . Au devenit stapâni pe mesul lor. Chiar trei dintre actorii din film au venit la direcțiune in vizită iar eu impreună cu experții de acolo pentru o clipă chiar am crezut cu adevarat că au venit niște Sultani. Se vede clar că au luat multe lecții de pantonimă.

Yenicerii nu arată deloc precum in filmele vechi care umblau legănați ca o rața ci sunt foarte înalți , au fost foarte potriviți-aleși.Muzica este foarte interesantă astfel acest film a prins foarte bine la public , este un succes. Trebuie să precizăm acest lucru , serialul este în țarile Arabe , Balcanice chiar și in Monaco.

În Austria când vorbești de turc iși imagineaza pe cineva cu un turban de matase , cu șalvari și opinci. Lumea a vazut o altă imagine , ceea ce este foarte important. Filmul a avut o reușită la început dar din păcate nu putem spune același lucru despre continuarea și sfârșitul filmului. Acest serial a fost destul de important pentru filmele istorice , turcești in fond a avut un beneficiu , dar noi mai avem multe de facut.

MERAL OKAY

Daca ne uităm la granițele din ziua de astăzi Alexandra Livoska fiica unui preot ortodox . Istoricii din Apus îi spun Roxelana insemnând rusoaică ( fată rusă ). Adevaratul nume este Alexandra iar cel de familie este Livoska. Mama ei îi spunea La Rossa „ fata mea care miroase a trandafiri” .

Camera haremului este un loc foarte trist , eu m-am întristat foarte tare când am fost acolo. Felul in care am vazut femeile din harem , multe dintre ele mor din cauza unor anumite boli ale vremii , din cauza igrasiei ( umezeala/umiditate) din cauza neglijenței.

Nu toate femeile in Harem sunt favorite , este un sistem foarte serios de servicii, este foarte erarhic , foarte dur.

În fiecare familie a unei dinastii,in ceea ce privește forta / puterea cu copii ce aveau să se nasca au existat probleme , acest lucru se întamplă in orcare familie din dinastia imperiala.Se petrec foarte mari intrigi pentru a fi în mijloc, pentru a face parte dintr-un statut.

În ceea ce privește palatul nostru pentru acest lucru am putea spune că este inocent.

Motivul pentru care s-a stricat inocența au fost unele femei , una dintre acestea fiind Hurrem, care nu s-a mulțumit să fie doar o favorită, ci a vrut să fie o parte sau centru puterii, a reușit acest lucru în mare măsură, la fel a reușit și Kosem.

Filmul nu este un documentar ci o dramă, o ficțiune. Pentru aceasta producție m-am pregatit intre doi ani si doi ani si jumatate orcum eu eram o persoana care citea despre istorie . Din momentul in care mi-am format ideea de a forma acest proiect am recitit cu seriozitate istoria Imperiului Otoman și am citit referințele facute de consultanții istorici.

Am citit mii de pagini , m-am simțit ca un student care da doctoratul in domeniul istoriei. Am lucrat foarte mult asupra limbii folosite in film, din acest motiv am scris scenariul de aproape trei ori .

Am vrut ca limba să fie energică, ritmică și ușor de ințeles, a fost prima data cand a trebuit să construiesc vocea unui imperator, am construit voci de doctori , avocați si altele dar formând acea voce impunatoare cu timpul ma minunam chiar si eu de felul in care am reusit să il fac să vorbească. Pentru a explica în detaliu construcția palatului, locul unde stateau cu adevarat cadanele din harem este nevoie de timp, ceea ce noi nu avem. Acolo era palatul Topkapi, iar haremul era la vechiul palat acolo unde acum se afla Universitatea Istambul. Haremul abia dupa sapte ani se muta in noul palat dar noi nu putem arata noul si vechiul palat. Haremul aolo , sultanul aici. Am introdus haremul in palat pentru a le putea fi telespectatorilor mai ușor de inteles. Extinderea haremului era strict legata de Hurrem, de relația ei cu Sultanul Suleyman.

Alt capitol

Pentru a înțelege mai bine povestea filmului istoric turcesc numit ,,Kösem”, m-am gȃndit sã fac o micã prezentare despre eroina serialului, cea care a fost favorite sultanului Imperiului Otoman Ahmed I.

Kösem Mahpeyker Sultan s-a nãscut în anul 1589 în Tinos și a murit în anul 1651, iar Ahmed I s-a nãscut în anul 1590, ajungȃnd pe tronul Imperiului Otoman în anul 1603. Chiar dacã era foarte tȃnãr, el a demonstrat cã este o persoanã puternicã și se poate descurca în orice situație dificilã. Cȃnd ajunsese la tron, imperiul era într-o stare criticã: începuse lupta cu douã mari puteri: Imperiul Habsburgic în Europa și cu Persia, pe lȃngã acest lucru în Anatolia continua protestul Jalal, care se inițiase încã de pe timpul tatãlui sãu.

Dupã trei ani de zile de la urcarea pe tron a lui Ahmed I protestul a încetat. Despre Kösem se spune cã nu este cunoscutã pe plan international așa cum se întȃmplã în cazul lui Hürrem, soția favorite a lui Suleyman Magnificul. Se spune cã a avut șapte copii împreunã cu Ahmed I, patru bãieți și trei fiice. Pe lȃngã influența sa politicã, Kösem a rãmas în amintirea otomanilor datoritã faptelor bune pe care le-a fãcut. Ea avea mare grijã de fetele tinere orfane. La fel se comporta și cu sclavele ei care dupã doi ani de serviciu erau libere, le ajuta sã-și întemeieze o familie. Hürrem și Kösem aveau douã puncte comune: absența unei valide sultan și un numãr mare de fii.

Nicolae Iorga , fãcȃnd referire la haremul sultanilor otomani, spunea : ,,Femeile aveau un serai separate, împrejmuit cu ziduri groase, fãrã turnuri, și prevãzut cu o singurã poartã, pãzitã tot timpul. Aici, trãiau, în 25 de case, mama sultanului (valide-sultan), împreunã cu bãieții și fetele padișahului de atunci. Fiicele primeau cȃte 100 de aspri ( akçe) pe zi, în timp ce mamele lor aveau doar 30 de akçele, iar în fiecare an li se dãdeau cȃte trei rȃnduri de îmbrãcãminte de brocart. Alte categorii de femei aveau diurne de cȃte 15 akçele, iar sclavele propriu-zise trebuiau sã se mulțumeascã doar cu zece akçele pe zi și cu îmbrãcãminte.

Într-o grãdinã plinã de frumuseți , în care se puteau vedea struți și pãuni, se înãlțau douã chioșcuri ale padișahului. Sultanul venea aici pentru a-și manifesta atenția fațã de sclava care urma sã-i fie prezentatã, oferindu-i acesteia o batistã lucratã fin, folositã, în lumea turcã, în general, drept cadou”.

(http://romaniamare.info/frumoasa-hurrem-din-serialul-suleyman-magnificul-se-pare-ca-a-fost-moldoveanca-1)

Istoria reprezintã o mare șansã pentru producãtorii de filme. Datoritã evenimentelor petrecute în istorie, producãtorii au profitat de acest lucru, punȃndu-le în evidențã prin ecranizare. Prin realizarea acestor filme, producãtorii au reușit sã atragã atenția poporului, astfel aceste filme au devenit o sursã de curiozitate.

De exemplu, un profesor de istorie poate profita de aceste filme ca elevii sã înțeleagã mai bine anumite subiecte. În acest fel, orele de curs se pot parcurge într-un alt mod- elevii nu se vor plictisi, lecția predatã va fi mai atrãgãtoare și vor înțelege mult mai ușor ceea ce au vizionat. Prin aceastã metodã elevii vor avea imaginația mai dezvoltatã , vor reuși sã rãmȃnã concentrați pe o perioadã de timp mai lungã și vor fi în stare sã-și exprime pãrerea mult mai bine.

Vizionarea filmelor istorice împreunã cu elevii de la clasã ar putea sã fie un alt avantaj atȃt pentru elev , cȃt și pentru profesor. Profesorul ar putea analiza fragmente din film adresȃnd elevilor diverse întrebãri , diferite tipuri de eseuri care au legãturã cu filmul respective, cum ar fi: o analizã asupra vocabularului utilizat, expresiile folosite, comparația dintre ținuta vestimentarã din trecut și cea din prezent.

În Turcia a avut loc o cercetare despre filmul istoric ,,Suleyman Magnificul”, deoarece au apãrut multe întrebãri despre relatarea acestui film. Aceastã cercetare aveas ca scop sã rãspundã urmãtoarelor întrebãri:

Dupã pãrerea profesorilor de istorie, care ar fi criteriile de bazã de care ar trebui sã se ținã cont pentru ecranizarea unui film?

Cadrele didactice ce fel de materiale ar trebui sã utilizeze în cadrul unei lecții?

Filmele istorice sunt benefice pentru elevi?

Ce pãrere au profesorii de istorie despre filmul istoric ,,Suleyman Magnificul” ?

Ar trebui vizionat acest film printre orele de curs?

Ne-ar îmbunãtãți gȃndirea criticã acest film?

În urma acestei cercetãri s-a ajuns la concluzia cã trebuie sã ținem cont de urmãtoarele aspecte:

Sã dãm importanțã beneficiilor naționale,

Reflectarea corectã a atmosferei din acea perioadã,

Sã fie în armonie cu realitatea.

Pentru elevi este mai simplu vizionarea unui film decȃt citirea unei cãrți. Pentru a citi o carte avem nevoie de multã rãbdare și mult timp liber. În concluzie, putem spune cã este mult mai simplu sã vizionãm un film, decȃt sã-i citim cartea. Pãrerile profesorilor despre acest film sunt împãrțite. Unii sunt de acord cu acest film, dar alții nu.

(www.tuhed.org)

Alt capitol

Suleyman Magnificul de André Clot

André Clot a fost un istoric care a trãit între anii 1909-2002. A trãit o perioadã lungã de timp în Orientul Mijlociu și în Republica Turcia. Deoarece studiase islamismul, a scris numeroase cãrți despre tradițiile și obiceiurile țãrilor unde locuiau musulmanii, unele cãrți au fost chiar traduse și în limba romȃnã, printre care amintim:

Mehmet al II lea, cuceritorul Bizanțului,

1001 de nopți,

Suleyman Magnificul.

În cartea numitã ,, Suleyman Magnificul ” descoperim o lume aparte, plinã de mistere cu diverse conflicte despre rãzboaie, dar care la un moment dat toate aceste conflicte, neînțelegeri, dificultãți sunt acoperite cu un strat de iubire, așa cum apa calmeazã focul.

Otomanii nu s-au mulțumit cu partea din peninsula Asia Micã, ei ajungȃnd sã cucereascã și Balcanii. Mehmet al II lea a fost cel care a obținut Constantinopolul și astfel a pus capãt Imperiului Bizantin. În acest context intervine Suleyman Magnificul , el fiind al zecelea sultan. În anul 1520, Suleyman urcã pe tron înlocuindu-l pe Selim Yavuz. Chiar dacã avea vȃrsta de numai 26 de ani, el era un om înțelept, cu un spirit organizatoric, îi plãcea arta și cel mai important lucru era cã își cunoștea atribuțiile de conducãtor.

Mai tȃrziu, în peisaj apare Hurrem adicã Roxelana, o fatã care reușește sã atragã atenția sultanului. Aceastã fatã devine favorita sultanului în cele din urmã. Împreunã au avut cinci copii :

Mehmet, el era copilul preferat al familiei,

Mihrimah, o fatã foarte prețioasã pentru tatãl ei,

Selim, i se mai spunea Bețivul,

Bayazid

Cihangir, era un copil la locul lui care avea probleme de sãnãtate.

Suleyman face modificãri atȃt în organizarea imperiului, cȃt și în organizarea haremului. Aceastã carte ne face sã pãtrundem într-o lume în care avem ocazia de a cunoaște diverse personalitãți.

STUDIU APLICATIV ÎN “SULEYMAN” ȘI “KOSEM”

În ultima vreme, cele două seriale reprezintă un centru de interes crescut pentru populație. Prin intermediul acestor “capodopere ale televiziunii”, a fost pictată, sub o formă actualizată, imaginea misterioasă a Imperiului Otoman, obiceiurile și tradițiile ai sultanilor, slujnicilor și cadânelor. În continuare, vă propun o prezentare succintă a poveștilor celor 2 seriale.

Serialul Kosem recreează Turcia Otomană a acelor vremuri, personajul principal fiind sultana eponimă, Kosem, una dintre cele mai importante reprezentări feminine din istoria Imperiului. Bijuteriile spectaculoase și vestimentația marchează opulența familiilor regale din acele vremuri. Acțiunea se desfășoară în palatele și interiorul haremului lui Kosem. Trădările, poveștile de dragoste, aventurile, intrigile din harem și nu în ultimul rând, crimele își au locul în serial. Serialul Kosem reprezintă o continuare a serialului Suleyman Magnificul. Aceasta s-a născut pe o insulă din Grecia , în anul 1590. Întâmplările au loc la cca 35 de ani după moartea lui Suleyman și vizează viața personajului eponim, o sclavă grecoaică, pe nume Anastasia. Ajunsă la palatul Topkapî, aceasta devine favorita sultanului Ahmet I. Având această nouă funcție, este botezată cu nume turcesc, Kosem,urmând să cunoască în continuare o ascensiune asemănătoare cu aceea a înaintașei ei, Hurrem. Kosem, dintr-o sclavă, devine una dintre cele mai puternice și influente femei care au condus practic Imperiul Otoman. Kosem Sultan a continuat să impresioneze fanii înrăiți ai serialului prin șirul de intrigi ale acesteia în perioada de sultană a Femeilor.

Suleyman, din serialul cu același nume, era în vârstă de douăzeci și șase de ani când a început să guverneze această putere mare. Obiectivul acestuia era cel de a construi o suveranitate mai puternică și mai răspândită.

În 1520 , aflat într-o excursie de vânătoare, sultan Suleyman primește drept veste moartea tatălui său, a sultanului Selim, îi preia tronul ​​tânărul Suleyman, fără să știe că gestionează o putere inimaginabilă. Își părăsește soția Mahidevran și fiul, aflați la curtea din Manisa. Acesta pornește la drum alături de un prieten apropiat, tovarășul Pargalı Ibrahim. Aceștia sosesc la Palatul Topkapî .

Suleyman Magnificul începe domnia ce urma să dureze patruzeci și șase de ani … Solomon, mai întâi se întâlnește cu concubina cu Alexandra a dat naștere la prinți, sclava de origine ucraineană ce primește numele de Hürrem Sultan.

În timp ce Suleyman se luptă în est cu statul Safavid pentru a cuceri lumea, iar în vest cu Imperiul Roman, în drumul spre victorie, pentru a persista, Hurrem se confruntă cu toate obstacolele dinastiei otomane.

Suleyman se îndrăgostește de Prințesa Izabela, care va deveni rivala lui Hurrrem. Dar marea iubire care transcende toate barierele. Suleyman se întoarce la Hürrem de fiecare dată. Chiar dacă nutrea o iubire pasională pentru Hurrem, acesta va plăti pentru ordinul de ucidere al fiilor lui. Din această cauză, jocul de putere pentru Hurrem a fost unul sângeros și brutal.

Stilul vestimentar al personajelor, caracteristic secolului XVl din timpul Imperiului Otoman, culorile predominante, gesturile, mimica, constituie punctele esențiale ce caracterizează atmosfera anilor din acea epocă plină de suspans și mister.

În continuare, propun să luăm în considerare și să analizăm anumite secvențe ce pun în lumină următoarele trăsături ce urmează a fi detaliate: contactul vizual, expresia facială, vestimentația, orientarea-poziția față de oameni, gesturile, proximitatea și mișcările corpului ( în special pozițiile mâinilor) ale celor 2 personaje televizate, cât și relațiile interumane.

În prima reprezentare, se poate identifica sultana Kosem purtând o conversație aprinsă cu Murat. Se poate remarca importanța ochilor în comunicarea socială. Aici, privirea fixă cu ochii mari sugerează o apreciere critică ce tinde să se încline într-o direcție negativă. Pe de altă parte, Kosem, având sprâncenele încruntate și ochii holbați denotă dorința de a afla cȃt mai multe lucruri. De asemenea, putem interpreta această expresie a feței ca aflarea unei vești neașteptate ce poate transmite sentimente de uimire, groază, șoc.

Următoarea reprezentare este un colaj realizat din 2 secvențe, tot din serialul Kosem, în care se poate observa relația dintre Sultanul Ahmed și Mehmed Giray. Comunicarea corporală este foarte sugestivă în această secvență, poziția corpului și a mâinilor ai lui Mehmed transmit un mesaj clar . Prin această atitudine, corpul adunat indicã inferioritatea, supunerea, modestia față de Sultan. Poziția mâinilor este foarte sugestivă în aceste secvențe. Acesta se înclină asupra Sultanului sărutându-i cămașa din caftan și își duce mâinile la tâmple în semn de respect și iertare. Privirea fixă, ațintită asupra solului sugerează recunoașterea vinovăției, modul în care este orientată privirea reprezintă o atitudine pozitivă iar poziția corpului denotă un semn de neputință.

Ultima imagine reprezintă o secvență din serialul Suleyman Magnificul ce-l are ca personaj eponim și central pe Suleyman. În prim-plan, de la stânga la dreapta se regăsesc cei 2 prinți, copiii lui Hurrem și Suleyman, în fața Sultanului este însăși Hurrem, soția acestuia în timp ce în dreapta este sora sultanului, Șah Sultan. În plan secund putem observa slujnicele sultanei Hurrem. Putem observa îndelung expresiile fețelor personajelor din imagine. Contactul vizual dintre Hurrem și Suleyman este foarte puternic, aceștia se privesc îndelung, fix, cu ochii larg deschiși, care aratã receptivitate senzorialã, în timp ce restul au privirea aplecată spre sol. Acest tip de contact vizual reprezintă o relație directă cu sultanul, familiaritatea dintre cei 2, iubirea și devotamentul .

Felul cum sunt așezați (poziția corporală) ne poate spune foarte multe despre poziția ierarhică pe care o deține fiecare în rangul monarhic. Modul în care sunt încrucișate mâinile denotă supunerea, respectul, devotamentul pe care-l dețin aceștia față de cel mai important om aflat la conducere. Atingerea feței lui Hurrem, de către Suleyman, cu mâna dreaptă, sugerează diferite sentimente pozitive, printre care: iubire, pasiune, fidelitate, respect.

Hurrem se află în primul rând, în mijloc, în fața sultanului, ceea ce denotă importanța acesteia în ochii lui Suleyman, faptul că ea joacă cel mai important rol în viața acestuia, iar celelalte rude având un rol secund.

Imagini cu caracterele din secolul al XVIII lea din timpul Imperiului Otoman din serialul

“ Suleyman Magnificul” și aparițiile actuale

1. Kanuni Sultan Süleyman / Halit Ergenç

Sultanul din timpul Imperiului Otoman.

2. Hürrem Sultan / Meryem Uzerli

Este soția sultanului Suleyman și soția legitimă. Din sclavă ruteniană, devine femeie de conducător al Imperiului Otoman.

3. Mahidevran Sultan / Nur Fettahoğlu

Este favorita sultanului Suleyman și sultana mamă a prințului Mustafa.

4. İbrahim Pașa / Okan Yalabık

Ayșe Hafsa Sultan / Nebahat Çehre

Este mama lui Suleyman și sultana mamă.

Hatice Sultan / Selma Ergeç

Este sora lui Suleyman și soția lui Pargalı İbrahim Pașa.

Șehzade Mustafa / Mehmet Günsür

Este primul print și primul fiu al sultanului Suleyman. Mama sa este sultana Mahidevran.

Mihrimah Sultan / Pelin Karahan

Este singura fată a lui Kanuni Sultan Suleyman și a lui Hurrem. Este soția lui Pașa Rustem.

9. Nurbanu Sultan / Merve Boluğur

Este favorita prințului Selim. Numele real este Cecilia Venier-Baffo.

10. Rüstem Pașa / Ozan Güven

Este pașa despre care se știe că ar fi avut o apropiere cu sultana Hurrem. Vizirul Azam. Soția Sultanei Mihrimah.

II. Selim / Engin Öztürk

Se cunoaște a fi Selim cel Blond. Este fiul lui Kanuni Sultan Suleyman și al Sultanei Hurrem.

Kösem Sultan / Beren Saat

Este una dintre cele mai puternice femei din istoria Imperiului Otoman. Este mama sultanului Murat al IV lea și al lui Ibrahim întâi.

Safiye Sultan / Hülya Avșar

Este soția sultanului Imperiului Otoman , Murad al III lea, și mama lui Sultan Mehmed al III lea. Numele real este Sofia Bellicui Baffo.

14. Valide Handan Sultan / Tülin Özen

Este una dintre soțiile lui padișah Sultan Mehmed al III lea și mama lui padișah Sultan I Ahmet, aceasta este sultana mamă.

15. Murat Pașa / Cihan Ünal

16. Mustafa întâi / Boran Kuzum

Este al 15 lea padișah al Imperiului Otoman și al 94’lea calif al Islamului. Este primul din perioada Imperiului Otoman care strică obiceiul moștenirii tronului pe cale paternă, este cel care ocupă tronul după fratele său. A a avut 2 domnii de padișah pe perioade foarte scurte.

Tasvir- fotografie; Suleyman Magnificul, HASEKI FAVORITA

Nikahli – sotia legitima,

Rutenyali cariye- sclava…

Valide- sultana mama

Sehzade- print

Se cunoaste a fi selim cel blond

Tahta cikar- a devein sultan, a ocupa tronul.

Sadrazam- marele vizir

Devlet adami- om de stat

Halife- kalif

Muhteșem Yüzyıl'daki 18 Osmanlı Karakterinin Tasvirleri ve Dizideki Görünümleri

Ana Sayfa > Iq > Sanat-12 Haziran 2016, 19:24'te eklendi