DOMENIUL ARTE VIZUALE PROGRAMUL DE STUDIU DESIGN [301956]

UNIVERSITATEA “AUREL VLAICU” DIN ARAD

FACULTATEA DE DESIGN

DOMENIUL ARTE VIZUALE / PROGRAMUL DE STUDIU DESIGN

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: [anonimizat] – afișul publicitar

Coordonator științific

Conf.Univ.Dr. Lucia Gabriela CRISTEA

ABSOLVENT: [anonimizat] 2018

Cuprins

CUPRINS……………………………………………………………………………..1

INTRODUCERE……………………………………………………………………….3

CAPITOLUL I. AFIȘUL

1.1 Afișul ……………………………………………………4

1.1.1 Caracteristicile afișului…………………..5

1.2 Istoria afișului……………………………………………6

1.3 Tipuri de afișe……………………………………………..9

CAPITOLUL II. CĂRȚILE LUI STEPHEN KING

2.1. Despre Stephen King……………………………………………………13

2.2. Despre cărțile alese…………………………………………………..16

2.2.1 Cell…………………………………………………………………16

2.2.2 Salem's Lot…………………………………………17

2.2.3 Pet Sematary……………………………………………………..18

2.2.4 Misery……………………………………………………………….19

2.2.5 I.T……………………………………………………………………..20

CAPITOLUL III SIMȚURI ȘI CULORI

3. 1 Sinestezia…………………………………………………..21

3.2 Știința culorilor…………………………………24

3. 3. Cele cinci sisteme senzoriale…………………………………………………29

CAPITOLUL IV PARTEA PRACTICĂ

4.1 Progresul procesului de lucru………………………………………………………………………34

4.2 Costuri……………………………………………………………………………………………………….57

CONCLUZII (eventual propuneri)………………………………………….

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………….

ANEXE (figuri, tabele, poze etc.)…………………………………………………..INTRODUCERE

Îmi propun să realizez afișe ale cărților lui Stephen King pornind de la culori și felul în care acestea influențează simțurile și percepția noastră asupra acestora.

[anonimizat]?

[anonimizat], îmi pot reprezenta cel mai bine personalitatea și cunoștințele dobândite pe parcursul facultății.

Am început să îl apreciez pe Stephen King în urmă cu șase ani când descoperam Salem’s Lot și Carrie iar de atunci cu greu mă dezlipesc de câte o carte semnată de el.

Cu multe cărți citite și multe recitite pot spune că Stephen King a devenit unul dintre autorii mei preferați.

Mă pierd cu ușurință în lumile lui descrise cu atâta măiestrie și pasiune pentru detalii. Mi-ar plăcea să redau aceste lumi din punctul meu de vedere. Lumea lui prin ochii mei.

Am ales să fac asta cu ajutorul afișelor. Încă de la primul contact cu ramura aceasta a graficii am știut că e calea cea mai exactă și plăcută prin care îmi pot exprima creativitaea și perceperea proprie asupra unui subiect.

Fiecare afiș realizat de mine până acum conține o fractură a personalității și a identității mele artistice.

Iubesc domeniul acesta și cred că asta contează cel mai mult, mai ales în lumea artei. Să iubești ceea ce faci și să o faci cu drag și dăruire.

Aleg să pornesc de la cele cinci simțuri tradiționale: văzul, mirosul, auzul, gustul și simțul tactil și cum acestea se pot reprezenta prin culori, pentru că sunt fascinată de complexitatea ființei umane și mai ales de percepția fiecărui individ în parte asupra unei creații artistice.

Mi-ar plăcea să provoc oamenii din jur prin intermediul afișelor mele, să le trezesc interesul și curiozitatea.

1.1 Afișul

”Un afiș este un afiș și nu o pipă. Un afiș are un mesaj. Uneori. Un afiș este o foaie de hârtie fără spate. Un afiș este o ștampilă. Poți să-l pui pe perete sau pe fereastră, pe tavan sau pe pământ, cu fața în jos sau cu partea greșită. Există afișe tinere care arată a afișe bătrâne și bătrâne care nu mor niciodată. Un afiș bun te atacă. Un afiș prost te iubește. Și există afișele "l-ar-pour-l'art" care se iubesc și care doresc să fie frumoase. Acest tip de afiș confundă privitorul, îi încurcă ochii și îl forțează să caute ceva în afiș ce nu există defapt. Dacă ți-ar plăcea, poți să-l fumezi în pipa ta.” – Uwe Loesch

Afiș – 1. Gen de artă grafică, cu funcție mobilizatoare, de informare, de reclamă, de instructaj etc., folosindu-se un text (de obicei foarte scurt) cu imagini (în majoritatea cazurilor). Se realizează în diferite tehnici și materiale (tempera, fotografie, colaj, etc.) și în diferite viziuni : demostrativă (reprezentarea fotografică a obiectului),evocatoare (forme sugestive), expresivă (imagini de șoc vizual). – Din fr. affiche.

Gen al graficii folosit pentru transmiterea unor idei prezentate decorativ.

1.1.1 Caracteristicile afișului

Ușurința- privitorii trebuie să fie în stare să citească afișul fără nevoia de a rezolva o problemă complexă de logică. Un afiș trebuie să transmită o idee cu ușurință, chiar înainte de a fi citit. Afișele obscure, încărcate riscă pierderea informației.

De foarte multe ori în cazul afișelor “mai puțin înseamnă mai mult!”

http://www.chattanoogasciencefair.org/poster-art-prints/poste

r-art-prints-mad-men-minimalist-poster-art-print-popate-society6/

Afișul trebuie să-și exprime idea sa cât mai direct, simplu, frapant.

Precizia informației- un afiș trebuie să transimtă ideea cu ușurință, trebuie să fie scurt și la obiect, plăcut vizual, ușor de reținut.În afiș informația trebuie să fie concentrată.

Un afiș trebuie să fie vizibil de la o distanță mare și trebuie să atragă atenția celor din jur.

Contemporaneitatea- de obicei un afiș trebuie să se conformeze vremurilor. Schimbările tehnologice, politice, economice etc influențează modul în care trebuie să arate un afiș. Iar dacă dorim să folosim o idee arhaică, aducând-o în actualitate poate avea un efect prielnic.

1.2 Istoria afișului

Cuvântul afiș nu exista înaintea anului 1832, predecesorul său fiind litografia (lithos= piatră).

Alois Senefelder, în secolul XVIII-lea, pune bazele litografiei care la începuturi era un proces destul de încet și de costisitor și oamenii nu prea il foloseau pentru producția de afișe.

Inițial afișele erau gravate pe lemn sau metal dar fără prea mult design sau culoare.

Evoluția afișului a început în secolul XIX- lea odată cu dezvoltarea litografiei. După inventarea litografiei începea producția de afișe în serie mare și de calitate ridicată.

În același timp factorii politici, sociali, culturali au jucat și ei un rol important în evoluția afișelor.

Revoluția industrială aduce mari schimbări în procesul dezvoltării tehnicii de producție al afișelor, apărând imprimante de mari dimensiuni.

În anii 1890, numită și Belle Epoque, în Franța se înmulțesc expozițiile de afișe.

https://ctrl-d.ro/wp- content/uploads/2014/05/

Jules-Chéret.jpg

Această perioadă face trecerea artei din secolul al-XIX-lea în secolul XX și desemnează una din perioadele colorate și prospere din artă.

Cel mai prolific creator de afișe de la începutul acestei epoci a fost artistul francez Jules Cheret, realizatorul primului afiș modern din istorie, considerat, de bun augur, părintele afișelor moderne.

Lucrarea care a elevat statutul afișului la lucrare de artă și a pornit o adevărată nebunia a afișelor a fost afișul lui Henri de Toulouse-Lautrec, intitulat Moulin Rouge. El face trecerea de la arta victoriană la art nouveau. Temele abordate de el în cadrul afișelor sale e viața de cabaret.

În 1984 Alphonse Mucha creează primul design de afiș art nouveau.

Afișele erau folosite în fiecare părticică a lumii pentru a sărbători monumentele culturale unice ale societății.

https://ctrl-d.ro/wp-content/uploads/2014/05/toulouse-

lautrec-moulin-rouge.jpg

Cu începutul anilor 1900 stilul art nouveau începe să-și piardă dinamismul.

Leonetto Cappiello, un tânăr caricaturist italian care ajunge în Paris umple golul lăsat de moartea lui Toulouse-Lautrec,care a părăsit această lume în anul 1901 și abandonul lumii artei afișelor al lui Mucha și Cheret. Capielli crea afișe simple dar care captau atenția populației și trezeau imaginația celor din jur, de obicei prin bizar sau prin amuzament.

Abilitatea de a crea o identitate vizuală îl face pe Capielli tatăl publicității moderne.

Perioada artei moderne influențează istoria, afișele cu scop informativ încep să fie înlocuite cu cele a căror scop este de a convinge populația de ceva.

Perioada Primului Război Mondial a însemnat descoperirea unui nou stil de afiș, și anume: afișul de propagandă. Războiul a produs o cerere imensă de astfel de afișe.

În perioada interbelică influențele principale erau mișcările de artă modernă. Societatea devenea din ce în ce mai industrializată. În această perioadă ia naștere și curentul Art Deco cu noile sale caraceristici și anume: figurile geometrice.

Artiștii moderniști au început să renege structurile organice al stilului Art Nouveau înlocuindu-le cu structuri geometrice.

A. M. Cassandre redă spiritul Art Deco extrem de precis prin intermediul afișelor sale.

Mișcările avangardiste din perioada secolului XX voiau să prezinte societatea în adevărata ei conformație iar cu apariția fotografiei se deschide o nouă cale a artei afișelor, ele putând fi combinate pentru noi efecte si tehnici.

https://www.christies.com/img/LotImages/2014/NYR/2014_

NYR_02864_0282_000(andy_warhol_louis_brandeis_from_ten_

portraits_of_jews_of_the_twentieth).jpg

Psychedelic art-ul, pop-art-ul, pinup art-ul aduc mari schimbări în a doua jumătate a secolului XX, fiind colorate, dinamice, hazlii sau bizare.

În concluzie rolul și tehnicile în care se realizează afișele sunt în schimbare continuă până și în ziua de azi pentru a fi în stare să intâlnească nevoile și caracteristicile societății care la rândul ei se află într-o continuă schimbare; și cine știe ce ne mai rezervă noile descoperiri tehnologice ale timpurilor viitoare.

1.3 Tipuri de afișe

Afișele au o gamă largă de întrebuințări, pentru orice ocazie, eveniment, nevoie există un tip de afiș cu propriile caracteristici. Pentru a facilita creeare lor voi face o clasificare.

Afișul publicitar- acest tip de afiș se află aproape peste tot, sunt amplasate de obicei pe marile panouri publicitare, în zone cu traficul ridicat, în centrul orașelor și promovează de cele mai multe ori un produs sau un eveniment.

Sunt deobicei colorate, îți captează atenția, și ar trebui să te facă curios.

https://piktochart.com/blog/visuals-employer-branding/

Afișul informativ- tipul acesta de afiș face exact ceea ce îi spune numele: informeză sau educă oamenii despre ceva.

Poate fi folosit de exemplu pentru campaniile de conștientizare socială.

Aceste afișe trebuie să fie simple și la obiect, să prezinte exact ceea ce este necesar, clar și concis. Informația trebuie să fie relevantă și logică.

How to Make and Design Posters: 10 Steps with Free Templates

Propaganda- acest tip de afiș nu e obiectiv, și este folosit deobicei pentru influențarea maselor. Poate folosi un limbaj excesiv,care confuză oamenii și îi face să aibă un răspuns emoțional în locul unuia rațional.

Propaganda este deseori asociată cu guverne, companii mass-media, grupuri de activiști etc.

Adesea prezintă logouri, înfățișează valorile unei companii sau a unui candidat politic.

https://ctrl-d.ro/wp-content/uploads/2014/05/j-howard-miller-copy.jpg

Afișul de film- se folosește pentru a promova și a face publicitate unui film.Înaintea anilor ’90 se foloseau mult ilustrațiile pentru aceste afișe însă în ziua de azi adesea acestea au în centrul lor unul sau mai mulți actori principali.

Se expun adesea în interiorul și exteriorul cinemaurilor, în centrele orașelor.

https://www.polishposter.com/poster0444-solaris-polish-movie-poster.html

CĂRȚILE LUI STEPHEN KING

2.1 Despre Stephen King

„Oamenii pot crede că sunt o persoană foarte ciudată. Acest lucru nu este corect. Am inima unui băiețel. Este într-un borcan de sticlă pe biroul meu.”- Stephen King.

Încep acest capitol cu faimosul citat al lui Stpehen King pentru că am impresia că îi ilustrează foarte bine personalitatea care se observă de către noi, cititorii, din cărțile acestuia.

Stephen Edwin King sa născut în Portland, Maine în 1947, al doilea fiu al lui Donald și Nellie Ruth Pillsbury King. La doi ani după nașterea micuțului, tatăl său, care era ofițer de marină, a iesit "să-și cumpere țigări" și nu s-a mai întors, lăsând în urmă o mulțime de datorii.

Crescut numai de mamă, micul Steve a avut o copilărie grea, marcată de repetate mutări dintr-un oraș în altul, până la stabilirea la Durham, in 1958.

https://stephenking.com/the_author.html

Stephen King are primul contact cu lumea întunecată horrorului prin anii ’50 când matineele de sâmbătă dădeau, în special, filme de groază și SF.

Acesta a scris o secvență asemănătoare în cartea IT, fiind influențat de scrierile cinematografice.

Lumea filmului îi formează astfel preferința pentru horror.

„Copilăria mea e-un peisaj încețoșat, din care amintirile răsar ici-colo ca niște copaci izolați… din aceia care par că ar vrea să te apuce și să te infulece.”

Și-a găsit liniștea în lectură, citind cărțile lui Howard Phillips Lovecraft care a și avut o influență marcantă asupra lui.

Simțindu-se inspirat începe să scrie povești la o mașină de scris căreia îi lipsea tasta n, ca în cartea Misery

Autorul a frecventat Liceul Lisbon Falls iar mai târziu a urmat cursurile Universității Maine din Orono. Obișnuia să lucreze la biblioteca facultății, publica povestiri în revista Maine Campus și în același timp ține și o rubrică permanentă acolo.

După finalizarea universității dobândește o diplomă pentru elocuțiune și artă dramatică, licența în literatură și un certificat de profesor de liceu.

Se căsătorește cu Tabitha Jane Spruce, și mai târziu devine profesor de engleză în Maine.

Nu aveau o viață abundentă, având multe lipsuri.

Începe să scrie Carrie, însă l-a aruncat la gunoi, având impresia că romanul stagnează. În schimb soția sa a recuperat manuscrisul și îl convinge să mai dea o șansă romanului.

În acest fel reușește să publice Carrie și vinde drepturile ediției de buzunar cu o sumă substanțială de bani.

Stephen King își dedică viața numai creației literare și producției cinematografice.

Scrierile sale au o logică bine pusă la punct; într-un loc banal, monoton erupe teama și groaza,

și lupta dintre bine și rău va începe.

Credința, neînfricarea, simțul valorii umane, sunt toate prezente în romanele lui și devin oarecum un laitmotiv al scrierilor acestuia.

Copii deasemena sunt prezenți de multe ori în romanele semnate de Stephen King, ei trecând peste dificultăți grație blândeții și imaginației lor bogate.

“Stephen King a doborat toate recordurile de vanzare si a primit numeroase premii, printre care si prestigioasa Medalie pentru Contributii Deosebite in Domeniul Literaturii Americane oferita de National Book Foundation. In 2006 venitul sau anual a fost estimat la 40 de milioane de dolari.”

https://medium.com/the-passion-of-christopher-pierznik-books-rhymes/stephen-king-is-still-underrated-76cc6f937ae

2.2 Despre cărțile alese

2.2.1 Cell

Synopsis

Artistul Clayton Riddell se află în Boston negociind o afacere de succes în care își vinde propriul proiect de bandă desenată. Fericirea lui în care ajunge faimos este spulberată de un eveniment pe nume The Pulse care cauzează ca toți cei care își foloseau telefonul mobil în timpul The Pulse devin zombie, atacând și omorând pe oricine în calea lor. Din fericire pentru Clay, el nu deține un telefon mobil.

https://medium.com/the-passion-of-christopher

-pierznik -books-rhymes/stephen-king-is-still

-underrated-76cc6f937

În panica de a părăsi Boston și a-și găsi drumul spre casă la soția și fiul lui, în Maine, el este acompaniat de Tom McCourt, un bărbat pe care îl întâlnește în încăierarea formată imediat după The Pulse, și o fată, Alice, pe care o salvează de la moarte. Povestea urmărește această călătorie terifiantă, evitând capturarea – și mai rău – de "nebunii" care încep să "se grupeze" și sunt conduse de unul pe care-l numesc Raggedy Man în timp ce încearcă să ajungă la Maine și un loc numit Kashwak, care speră că va fi salvarea lor.

Stephen King a fost inspirat pentru scrierea cărții Cell când într-o bună zi, plimbându-se pe o stradă aglomerată a observat un om care se îndrepta spre el imbrăcat în costum, aparent vorbind singur. A devenit puțin îngrijorat de starea mentală a individului dar cum acesta se apropie mai tare de el și-a dat seama că vorbea la telefon folosind o cască.

Disonanța dintre costumul omului de afaceri, care îi oferea un aer profesionist cu picioarele pe pământ și faptul că el defapt nu realiza ce se află în jurul lui, fiind în lumea lui, stârnește imaginația lui Stephen King și dă idea cărții Cell.

2.2.2 Salem’s Lot

Synopsis

Autorul Ben Mears se reîntoarce la Salem’s Lot pentru a scrie o carte despre o casă care îl bântuia încă din copilărie, dar își găsește orașul infestat de vampiri. În timp ce vampirii fac noi victime, Mears convinge un grup mic de credincioși să combată vampirii.

Inspirația din spatele aceste cărți este unicul și inegalabilul Dracula, Stephen King a învățat în decursul anilor liceului despre el. Într-o seară fiind cu familia la cină și-a adus aminte de povestea lui și se întreba ce s-ar întâmpla cu Dracula dacă s-ar întoarce în America secolului XX. Soția lui King amuzată spunea că probabil ar fi călcat de una dintre faimoasele taxiuri galbene dar Stephen a dus ideea mai departe și și-a închipuit ce ar fi dacă Dracula s-ar întoarce într-un orășel micuț cu garduri albe. Și-a propus să afle.

https://upload.wikimedia.org/wikipedia/en/d/df

/Salemslothardcover.jpg

Original cartea a fost numită “A doua venire” .

2.2.3 Pet Sematary

Synopsis

Șoseaua din fața casei rurale din Maine al lui Louis Creed revenidcă frecvent viața animalelor din cartier. Louis s-a mutat recent din Chicago în Ludlow cu soția lui, Rachel, copiii lor și pisica familiei. În apropierea casei acestora, copiii locali au creat un cimitir pentru câinii și pisicile ucise de șiroiul constant al mijloacelor de transport de pe șoseaua aglomerată.

https://upload.wikimedia.org/wikipedia/en/5/52/

StephenKingPetSematary.jpg

În adâncul pădurii există un alt cimitir, loc de veci al indienilor, al cărui proprietăți sinistre Louis le va descoperi când pisica familiei este ucisă.

Această carte a fost inspirată de pe vremea când Stephen King preda la o universitate în Orrington pe când el și familia lui stăteau într-o casă care era învecinată cu o șosea aglomerată, într-o zi pisica fiicei sale a fost ucisă iar el a trebuit să o îngroape în spatele casei, unde copii au improvizat un cimitir al animalelor.

Stephen a început să se joace cu ideea reîntoarcerii pisicii a doua zi, dar realmente diferită.

A visat în acea noapte un cadavru care se plimba în fața casei lui și din clipa aceea a început să se gândească la ideea înmormântărilor și tradițiile care levitează în jurul acestei teme.

2.2.4 Misery

Synopsis

Novelistul Paul Sheldon are planuri de a face dificila tranziție de la scris romane istorice cu eroina pe nume Misery Chastain la a publica ficțiune literară. Annie Wilkes, fanul numarul unu al lui Sheldon, salvează autorul de la locul unui accident de mașină. Fostă asistentă, are grijă de el în casa ei izolată, dar devine iritată când descoperă că autorul a ucis-o pe Misery în ultima lui carte.

http://www.stephenking.com.ar/wp-content/uploads/

2017/02/Misery-Plaza-y-Janes.jpg

Annie îl tine pe Sheldon prizonier în timp ce îl forțează să scrie o carte care o

readuce la viață pe Misery.

Inspirația din spatele aceste cărți a fost o povestire de autorul Evelyn Waugh pe nume "The Man Who Loved Dickens."

Povestea cărții Misery i-a venit în timp ce adormea într-un avion spre Londra.

2.2.5 IT

Synopsis

O promisiune făcută acum douăzeci și opt de ani cheamă șapte adulți să se reunească în Derry, Maine, unde, pe vremea când erau adolescenți, s-au luptat cu o creatură răutăcioasă care omora copiii orașului. Nesiguri dacă “Losers Club”-ul lor a învins creatura cu toți acei ani în urmă, cei șapte au promis că se vor întoarce la Derry dacă creatura va reapărea vreodată.

http://www.rivistastudio.com/wp-content/uploads/

2017/08/it21.jpg

Acum, copii sunt uciși din nou, iar amintirile lor reprimate din acea vară se întorc, în timp ce se pregătesc să se lupte cu monstrul care se strecoară în canalele din Derry din nou.

S. King a creat povestea cărții I.T când printr-o întâmplare nefericită, trebuia să meargă la mecanic pentru a-și ridica mașina care avea o roată spartă. În drum spre mecanic a trecut peste un pod care îi amintise de vechi desene cu trolli iar în acel moment King își spuse că vrea să scrie o carte despre troli reali care stau sub poduri reale; 2 ani și 6 luni mai târziu apare cartea I.T.

SIMȚURI ȘI CULORI

3.1 Sinestezia

Dacă ne uităm în DEX definiția sinesteziei este următoarea: “Asociație între senzații de natură diferită care dau impresia că sunt unul simbolul celuilalt.”

Simplificând această definiție, sinestezia se produce atunci când un simț este activat, un alt simț independent este activat în același timp, un fel de „fuziune a simțurilor”.

Aprofundând sinestezia, am realizat că este un subiect amplu și foarte interesant.

Pe lângă asocierea unui anumit simț prin intermediul altui simț, sinestezia mai poate avea și o altă formă care se referă la asocierea unor obiecte cu anumite simțuri.

Se spune că s-ar afla între 60-80 de subtipuri de sinestezie însă nu toate au fost descoperite sau documentate dar cele mai dese sunt asocierile între sunete și culori sau culori și simboluri.

Putem găsi informații și despre asocierea mirosului cu sunete sau declanșarea simțului tactil cu stimularea luminoasă.

Estimativ 3-5% din procentajul populației au o formă a sinesteziei, deasemenea este ereditară.

Multă vreme acest fenomen nu a fost luat în serios de către oamenii de știință, aceștia spunând că asocierile sunt doar o formă, foarte intensă a trăirilor unor amintiri într-un mod unic. Alții spuneau ca sinestezia este doar o metaforă. Atunci când un sinestezic vede culoarea portocalie când aude nota si, face doar o metaforă.

Cercetătorul Vilayanur Ramachandran spune că „nu este întâmplător că acest sindrom este de opt ori mai frecvent în rândurile artiștilor decât în cadrul populației generale. “Creativitatea cuprinde abilitatea de a face metafore și analogii între domenii aparent fără nici o legătură. Prin urmare, acest lucru pare să sugereze, pe de o parte, că metafora este ea însăși o formă de sinestezie și, pe de altă parte, că sinestezia are loc în acele zone din creier specializate în formele superioare de interpretare.”

Cauzele posibile ale sinesteziei

“Oamenii de știință au speculat mulți ani la rând despre cauzele sinesteziei. Cu progresele efectuate în domeniul medical însă, oamenii de știință pot folosi instrumente genetice moleculare, radiografii ale creierului uman și documente despre studii de comportament pentru a le ușura căutarea.” Se speră la o eventuală înțelegere clară și concisă a fenomenului sinesteziei dar care în momentul de față nu există.

Există doar presupuneri.

O primă teorie întalnită în cercetarea mea despre acest subiect și care se consideră a fi și cea mai plauzibilă până în momentul de față a fost că, în urmă cu mii de ani, predecesorii noștrii erau înzestrați cu această însușire de la natură, însă civilizația a șters, printre altele, și această competență.

„O a doua teorie, teoria activării-încrucișate, propusă de Ramachandran și Hubbard, sugerează că sinestezia are loc datorită unei inversiuni între funcțiile lobilor temporali și cei occipitali.”

Printre personalitățile faimoase care au trăit cu acest fenomen a fost și autorul Vladimir Nabokov care alătura culori literelor și numerelor, muzicianul Duke Ellington care asocia culori sunetelor, faimosul artist Vincent Van Gogh deasemenea asocia culori sunetelor muzicale, din nefericire pentru acesta când a încercat să îi explice acest fenomen profesoarei sale de pian aceasta l-a dat afară considerând că Van Gogh avea proble psihice.

Chiar dacă majoritatea noastră nu vor gusta culoarea verde sau auzi culoarea galbenă, și un non-sinestez poate experimenta fenomenul “pielii de găină” privind Capela Sixtină sau auzind melodia My way al lui Frank Sinatra (sau oricare altă melodie preferată). Aceste senzații se numesc experiențe dual-senzoriale.

Dar cel mai important lucru este că astfel putem fi prezenți într-un mod aparte, mai profund, în acele momente speciale, ceea ce înseamnă în cele din urmă, arta.

3.2 Știința culorilor

Folosirea culorilor în design-ul grafic este o cale excelentă pentru a influența subtil felul în care privitorul percepe o anumită compoziție.

Psihologia culorilor este studiul care analizează modul în care o culoare ne afectează comportamentul și emoțiile. În funcție de educație, mediul cultural sau preferință personală, anumite culori ne pot face să simțim într-un anumit mod.

Ce înseamnă fiecare culoare?

Roșu

“Simultan, roșul este nuanța pasională și înflăcărată a spectrului, marcând sfântul și păcătosul, patriotismul și anarhia, dragostea și ura, compasiunea și războiul.”- Faber Birren

Căldură, furie, cruditate, entuziasm, iubire, pasiune, sânge, luptă, apetit. De obicei este o culoare violentă și interesantă.

Roșul este o culoare destul de intensă emoțional. Crește metabolismul uman, crește tensiunea. Are o vizibilitate ridicată de aceea este folosită și la semafoare, deasemenea roșul este folosit pentru a indica pericol.

Forma acestei culori este asociată cu pătratul, cubul deoarece este o culoare opacă și uscată, solidă și substanțială. Este culoarea care stimulează cel mai puternic omul. Pentru că roșul este focalizat puternic de către ochiul uman se pretează la planuri structurale și unghiuri ascuțite.

Culorile înrudite cu roșu:

Roșu deschis reprezintă bucurie, pasiune, sensibilitate, iubire, curaj, nervozitate.

Rozul înseamnă romantism, feminitate, prietenie, imaturitate.

Roșul închis semnifică forță, voință, furie, mânie, curaj, dor, răutate.

Maro denotă calități masculine și sugerează stabilitate, seriozitate,lipsa de umor, greutate.

Verde

Primăvara, fertilitatea, macabrul, atenția, invidia, armonia, stagnarea, vinovăția. Verdele fiind format din galben și albastru, cald și rece. Nu stresează ochii. În general se consideră culoarea naturii,ea atenuează tensiunea, liniștește și calmează.Această culoare semnifică un drum liber, o cale deschisă.

Pe lângă toate aceste semnificații pozitive culoarea verde poate fi asociată și cu anumite conotații negative destul de potente. Asociem verdele cu invidia și cu lăcomia, poate indica lipsa de experiență.

Forma culorii este hexagonul sau icosaedrul. Nu se pretează prea mult angularității fiindcă este o culoare proaspătă, blândă. Este o culoare importantă și poate domina ochiul fără a-l răni.

Culori înrudite:

Verde închis: asociat cu ambiția, lăcomia și avariția.

Verde- gălbui: poate indica boala, lașitatea, gelozia.

Turcoaz: însemnând protecție, vindecare emoțională, sensibilitate.

Măsliniu: este culoarea tradițională a păcii, ironic, măsliniul este deobicei și culoarea uniformelor militare.

Galben

Optimism, onoare, cunoaștere, căldură, creativitate, prietenie, frică, iraționalitate, anxietate.

Fiind culoarea cea mai apropiată culorii razelor solare, galbenul se leagă de veselie și de primăvară/ vară.

Galbenul produce un efect de căldură, aduce veselie, generează energie musculară, adesea este asociată cu mâncarea, alteori este folosit pentru a atrage atenția. Galbenul folosit din abundență poate avea efecte neplăcute, se știe că această culoare nu este prea plăcută în rândul bebelușilor, ei plângând mult mai des într-o încăpere vopsită în galben.

Forma acestei culori este triunghiul sau piramida, este culoarea cu cea mai mare vizibilitate în spectrul vizibil, așadar precis, colțuros și clar. Este mai mult o culoare cerească decât pământească.

Culori asociate:

Galbenul deschis: grijă, boală, gelozie.

Albastru

Inteligență, comunicare, încredere, calm, răceală, tristețe, depresie, distanță.

Este o culoare calmantă care induce un sentiment de siguranță. Asociată cu seninătatea și cunoașterea. Culoarea cerului. Reduce apetitul și presiunea arterială.

Forma acestei culori este cercul sau sfera. Este o culoare demnă, tinde să creeze o senzație de neclaritate ochiului. Nu este o culoare care pare a se preda formelor unghiulare.

Culori asociate:

Albastru deschis: sănătate, blândețe, înțelegere, liniște.

Albastru închis: seriozitate, masculinitate, putere, logică.

Negru

Jale, tristețe, nenorocire, răutate, mister, eleganță, dramatism, formalitate, substanță.

Negrul defapt este absența culorii.

Dezorientare prin absența luminii. Negrul denotă putere și autoritate, este misterioasă asociată cu frica și cu necunoscutul. În anumite părți, ca și la noi de altfel, negrul semnifică doliu, moarte și durere.

Negrul oferă un contrast frumos alături de culori vibrante. Combinat cu roșu sau portocaliu (culori puternice și ele) obținem o paletă de culori destul de agresivă.

Alb

Delicatețe, inocență, igienă, puritate, simplitate, bunătate, răceală, bariere, elitism, goliciune, mariaj, moarte.

Orientare prin lumină. În război albul înseamnă capitulare. Albul se consideră culoarea perfecțiunii. Înseamnă curățenie, siguranță, puritate. Fiind în opoziție cu negrul, culoarea albă de obicei are conotații pozitive. Albul este asociat adesea cu spitale, doctori.

Dacă folosim mult alb putem transmite și nulitate, singurătate, plictiseală.

Portocaliu

Fericire, energie, plăcere, succes, încredere, entuziasm, privațiune, frustrare, imaturitate.

Portocaliul, compus din roșu și galben, transmite mai puțină agresivitate și furie ca roșul datorită combinației cu galbenul care transmite un sentiment de calmitate.

Pentru ochiul uman portocaliul este o culoare foarte aprinsă, astfel induce sentimentul de căldură.

Forma culorii:

Portocaliul sugerează forma unui dreptunghi, cu o tentă a sentimentului de incandescență. Vizual produce o imagine clară, iar prin asta se pretează la unghuri și la ornamente bine definite.

Culori asociate:

Portocaliu închis: înșelăciune, neîncredere.

Portocaliu-roșiatic: dorință, plăcere, dominare, agresiune.

Violet

Spiritualitate, regalitate, aristocrație, ambiție, profunzime, brutalitate, lipsa de umor, apăsare, lipsa rafinamentului.

Violetul combină stabilitatea calmă a culorii albastre și energia aprigă a culorii roșii.

Violetul înseamnă magie, creativitate intelectuală, vise. Transmite bogăție și extravaganță.

Forma culorii: Violetul transmite forma unui oval, e chiar mai rafinat ca albastrul. Ochiului îi este greu să se concentreze asupra imaginii bruște ale acestei culori. Așadar este fin, grațios și niciodată unghiular.

Culori asociate:

Violet închis: evocă tristețe și melancolie, poate cauza frustrare.

Violet deschis: evocă sentimente de nostalgie și romantism.

3.3 Cele cinci sisteme senzoriale

(Simțurile)

Recepția olfactivă și gustativă

Senzațiile olfactive și gustative colaborează strâns în actul alimentării, din această cauză sunt grupate de obicei împreună, totodată acestea sunt rezultatul acțiunii însușirilor chimice ale substanțelor asupra receptorilor, sunt forme ale chemorecepției.

Totuși, între cele două senzații există și diferențe importante. De exemplu analizatorul gustativ reacționează la atingerea cu substanțele, fiind un analizator de contact, pe când analizatorul olfactiv funcționează la distanță.

Gustul apare ca efect al acțiunii asupra receptorilor gustativi a substanțelor chimice care sunt dizolvate în salivă, în mod obișnuit sunt substanțe alimentare.

Există patru feluri de senzații gustative: acru, amar, dulce, sărat, care apar la stimularea unor receptori gustativi diferiți.

Vârful limbii este mai sensibil pentru dulce, marginile limbii pentru acru, partea anterioară a limbii pentru sărat, iar baza limbii pentru amar.

O dată cu stimularea receptorilor gustativi, prin substanțele alimentare, intervin și stimulenții altor receptori, senzațiile gustative se combină des și cu alte senzații, temperatură, presiune, dar mai ales de miros. Astfel de gusturi sunt: aromat, astringent, picant etc. Dacă eliminăm senzația olfactivă și picurăm suc de lămâie pe suprafața limbii subiectului, el va spune că este ceva acru dar nu va putea identifica ce fel de suc este.

Au fost încercări de clasificare a senzațiilor olfactive dar nu au dus la identificarea unor mirosuri fundamentale, așa cum s-a ajuns în cazul senzațiilor de gust.

Stimulenții chimici care ajung în cavitatea nazală adesea stimulează pe lângă receptorii olfactivi și alți receptori: termici, tactili. Acesta este motivul pentru care unele senzații olfactive se combină cu senzații de rece, cald, de durere etc.

Receptorii olfactivi sunt localizați în partea superioară a mucoasei nazale. Mirosul se formează doar dacă substanța mirosită produce vapori, care ajung la receptor.

Această substanță trebuie să fie ușor solubilă în apă pentru a putea fi dizolvată în mucus.

Culorile și mirosul

În trecut oamenii de știință credeau că asocierile de mirosuri-culori apar doar la oamenii care experimentează sinestezia. Însă un studiu efectuat în anul 2014 arată că mirosurile au aceleași legaturi cu anumite culori la o scară globală, ceea ce înseamnă că se întâmplă ceva la o scară neurologică. Cercetătorii au studiat 6 grupuri culturale a câte 20 de oameni. Le-au fost acordate 14 odorizante împreună cu 36 de culori fără nume și au rugat participanții să miroasă odorizantele și să formeze perechi cu cea mai potrivită și nepotrivită culoare pentru mirosul respectiv.

Surprinzător toate culturile au împărtășit rezultate similare americanii erau cei mai apropiați de fiecare cultură, în timp ce malaysienii aveau tendința de a fi cei mai diferiți.

Participanții au căzut de comun acord că aromele fructate miroseau a roz și roșu în timp ce parfumurile pământii auveau mirosul culorilor portacaliu și maro. Mirosul săpunului avea culori deschise, pastelate iar mirosul plasticului a fost asociat cu o paletă de culori întunecată și neutră.

Acest studiu m-a surprins foarte tare având în vedere că nici un participant nu avea sinestezie și mi-a arătat că și pentru cei dintre noi cu cele cinci simțuri obișnuite există ceva în joc în creierele noastre și putem doar spera că într-o bună zi oamenii de știință vor descoperi întregul potențial al acestor încrucișări.

Recepția tactilă

La oameni, primul sistem senzorial care se dezvoltă este recepția tactilă.

Suprafața cutanată a corpului cuprinde un mare număr de receptori. Senzațiile tactile apar ca efect al stimulării acestor receptori.Aceste senzații pot fi: de atingere, de presiune și vibrațiile.

În recepția tactilă deformația pielii este hotărâtoare și nu neapărat presiunea, deasemenea cu cât stimulentul este aplicat mai rapid, cu atât efectul este mai mare.

Contactul mecanic al unui obiect cu cel al corpului viu se transformă în receptorii tactili, în procesul nervos.

Recepția vizuală

Văzul, sau percepția mediului înconjurător cu ajutorul ochilor, este un proces complex. În primul rând lumina se reflectă de pe un obiect, ochiului iar această lumină trebuie focalizată. Stratul exterior, transparent al ochiului, numit cornee, efectuează o mare parte a focalizării dar cristalinul este crucial în acest proces pentru că avem nevoie de ajustarea acestei focalizări.

Irisul reglează dimensiunea pupilei, pentru a permite trecerii unei cantități mai mari, sau mai mici de lumină. Dacă privim o sursă de lumină puternică pupila se micșorează iar dacă suntem într-un loc întunecat pupila se dilată.

Retina conține un număr mare de celule senzoriale care realizează transformarea luminii în semnale bio-electrice care mai apoi sunt prelucrate în în lobii occipitali ai sistemului nervos central.

Cum vedem în culori?

Retina este acoperită cu două tipuri de celule sensibile la lumină: conuri și bastonașe.

Cu ajutorul conurilor putem vedea culori iar basonașele ne ajută în vederea nocturnă și în vederea periferică.

Recepția auditivă

Urechile noastre, care ne ajută la auz sunt formate din trei părți separate: urechea internă, urechea mijlocie și urechea externă.

Urechea externă este partea viziblă a urechii, colectează și conduce în sistemul auditiv sunetele care ne înconjoară. Este compusă din pavilion, canalul auditiv extern si timpan. Este despărțită de urecha mijlocie prin membrana timpanului.

Urechea medie este poziționată între urechea externă și cea internă, conține ciocanul, scărița și nicovala, cele mai mici oase din corpul uman. Urechea medie este conectata la nasofaringe prin trompa lui Eustache care mentine presiunea aerului din urechea medie la nivelul mediului extern.

Urechea internă este formată dintr-un sistem de cavități osoase, care formează labiritul osos. În acest labirint osos se află labirintul membranos care adăpostește receptorul pentru auz și receptorul echilibrului.

Studiile de până acum au raportat că oamenii cu sinestezie la fel ca cei care nu trăiesc cu asta asociază culorile deschise, mai luminoase cu sunetele înalte și sunetele mai joase sunt asociate culorilor mai închise.

PARTEA PRACTICĂ

În etapa inițială a lucrării practice știam că am nevoie de o unealtă care să îmi facă munca mai ușoară fără a deveni prea încâlcită în ițele propriei mele imaginații.

Prin urmare am folosit o placă de rigips pe care am așternut pas cu pas toate etapele care au dus la finalizarea lucrării.

Am început prin studiul culorilor iar pe lângă orele lungi petrecute cercetând articole și cărți aveam nevoie de o sinteză accesibilă care să mă ajute la formarea unei scheme, deci am adăugat plăcii mele informații despre culori.

Etapa următoare a fost adăugarea cărților alese pe placă alături de cuvintele cheie pe care le-am atribuit fiecăreia.

Am atribuit și simțurile fiecărei cărți în parte pentru a-mi servi ca un ghid în realizarea afișelor.

Următorul pas a fost adăugarea mostrelor de culori plăcii pentru a putea identifica mai apoi paletele de culoare pentru fiecare afiș.

Acesta a fost un proces destul de lung fiindcă după ce schema a fost pusă în practică am observat unele nereguli care trebuiau rezolvate, dar despre asta vorbesc puțin mai încolo.După primele variante de afișe lucrate digital, au fost și ele urcate pe panou.

Am listat și nuanțele exacte folosite la aceste afișe pentru a fi sigură de corectitudinea lor, (am lucrat CMYK dar niciodată nu se știe daca vreo culoare se tipărește chiar și puțin mai diferit față de versiunea digitală, așa că e bine să ne asigurăm tot timpul) și de a vedea dacă mai este nevoie de ajustări.

Rezultatul final a fost partea cea mai satisfăcătoare, așa cum probabil este și normal, iar adăugând afișele finale a completat întregul panou.

Parcursul meu lucrând la afișe a fost unul destul de lung, cu suișuri și coborâșuri, cu satisfacții dar și cu eșecuri; unele afișe mi-au ieșit din prima, dar la majoritatea am avut multe variante (atât de multe încât denumirea fișierelor a luat uneori o întorsătură amuzantă).

Primul afiș executat a fost pentru cartea Cell și a constat în mai multe încercări.

Diferite culori…

Texturi…

Răsturnări de situație…

Dar am hotărât că cele mai bune sunt acestea, diferite, dar atât de potrivite cărții Cell.

Am atribuit simțul auzului acestei cărți fiindcă totul pornește de la apeluri telefonice și tot haosul este cauzat prin intermediul urechii umane.

Sensibilitatea și liniștea prezentă în primul afiș, reprezentat atât prin culoarea turcoaz cât și prin inocența unui copil este ruptă subit de aceast braț tulburat pe care l-am folosit și ca pată de culoare, negrul fiind asociat cu urmările nefaste care se produc în carte. Partea albă a afișului am vrut să inducă un sunet ridicat, nesesizabil dar cu urmări serioase.

Aceasta este varianta omului chinuit, de împrejurări, de lipsa familiei, de griji, de necunoscut. Am vrut să provoc o senzație de tensiune, am realizat asta prin contrastul format de culorile alese și le-am scos în evidență prin adăugarea albului din margini. Contrastele din acest afiș provoacă și un sentiment de “gălăgie”.

A urmat să lucrez la afișul cărții Pet Sematary, având și aici mai multe variante, prima fiind aceasta. Culorile sunt mult prea închise, e foarte multă informație și redă un sentiment de haos și neclaritate din acest motiv nu a rămas printre afișele finale.

Aceeași problemă o avem și aici:

Nici următoarele afișe nu au fost cele potrivite, nu simțeam că redau mesajul și povestea cărții într-un mod potrivit, dar a fost un început pentru afișul care urma sa devină cel final.

Afișul final este acesta, am folosit mult roșu și nuanțe ale acestei culori pentru a transmite cruzimea, furia, violența și pericolul, am folosit galbenul pentru a transmite frica și anxietatea iar verdele pentru a sublinia macabrul, toate prezente în carte. Griul și negrul, le-am folosit pentru a pune în valoare culorile menționate mai sus.

Pet Sematary se învârte în jurul mirosurilor, în percepția mea. Putredul cadavrelor îngropate, dulcele copilăriei inocente, râncedul speranțelor spulberate. Mirosuri.

I.T a fost următoarea carte și în acest caz am realizat mai multe variante ale afișului.

Culorile în acest caz nu au fost tocmai potrivite, nefuncționând între ele. Gama mult prea variată de culori transmite un mesaj confuz, neclar.

La fel și aici.

Dacă încercările anterioare erau prea încărcate de culoare, aici am vrut să simplific puțin paleta de culori însă tot nu transmitea ce îmi doream. Dar eram deja pe drumul cel bun către varianta finală.

Afișul final al cărții I.T conține portocaliu și turcoaz și definește imaturitatea, frustrarea, frica dar și sensibilitatea, toate, însușiri transmise, din perspectiva mea, în carte.

I.T este despre văz și cum ochii împreună cu mintea ne pot fi cei mai mari dușmani, imaginația bogată însoțită cu lucrurile cutremurătoare și marcante pe care le-am văzut în decursul vieții noastre ne pot oferi cele mai mare dezavantaje. În cazul aceste cărți, văzul naște monștrii.

Afișul cărții Misery a fost printre ultimele afișe realizate. Prima variantă a fost aceasta, dar nu mi-a plăcut rația dintre maro si restul culorilor, (îmi amintesc că scrisesem pe panou în dreptul acestui afiș “prea mult maro”) nu mă duceau cu gândul înspre mediul descris în carte.

Din prima clipă am asociat culoarea maro cărții, probabil pentru că emană masculinitate, seriozitate iar povestea cărții ne duce într-o lume în care umorul nu există și durerea și chinurile sunt la ordinea zilei. Dar văzând din exemplul anterior că „ce e prea mult, strică” la primul afiș final am păstrat doar puțin din această culoare. Am ales un galben pal, deschis să sugerez ideea de boală dar și niște tente de roșu deschis pentru a sublinia cruditatea prezentă în carte. Am asociat senzația tactilă cărții Misery pentru că toată narațiunea se învârte în jurul mâinilor. Mâini care salvează, mâini care scriu, mâini care chinuie, mâini care sunt neputincioase.

În al doilea afiș final, pentru că și aici am două, am folosit mult violet și violet închis pentru a transmite profunzime, brutalitate, apăsare, cu tente albastre pentru ideea de putere de care dă dovadă personajul principal.

Ultimul afiș este la cartea Salem’s Lot, care a fost prima carte citită de la Stephen King și de care mă leagă o sensibilitate aparte. A fost cartea la care afișul a fost cel mai greu de realizat pentru că aveam o idee aparte în minte și nu știam prin ce fel pot să o redau cu exactitate, am păstrat-o până în ultima clipă dar când am început să lucrez la el totul a devenit clar iar prima și singura variantă a devenit și cea finală.

Subiectul vampirilor poate deveni ușor unul clișeic și nu am vrut asta, am ales să folosesc culori închise pentru a contura cel mai bine toată atmosfera, cu niște pete de culoare, fâșiile roșii care defapt voiam să ducă cu gândul înspre o cruce, galbenul care semnifică anxietatea dar și cunoașterea iar albul care arată că binele învinge de fiecare dată.

Am asociat senzația gustului acestei cărți fiindcă din prima clipă de când am citit cartea aveam o senzație amară, nu știu dacă din cauza scenelor sângeroase sau din cauza subiectului descris foarte grafic, cert e că se plia perfect, am folosit roșul pentru a stimula apetitul și automat induce senzația de gust.

Costuri

CONCLUZII

Am lucrat la acest proiect cu un mare interes și cu multă dăruire, și a fost un proces plăcut care m-a lăsat să îmi pun amprenta personală asupra lucrării de licență și prin asta mi-a permis să încoronez tot ceea ce am învățat în decursul anilor de facultate.

Cercetarea amănunțită asupra culorilor m-a lăsat să pot transmite percepția mea asupra cărților lui Stephen King, sistemele senzoriale care joacă o parte atât de importantă, chiar vitală, în viețile noastre m-au lăsat să pot asocia fiecare carte cu câte un simț iar toți acești factori împletiți cu afișul, această ramură ofertantă a graficii m-au lăsat să pot reda ceea ce mi-am propus încă de la început, lumea lui (Stephen King) prin ochii mei.

Prin nuanțele folosite și prin estetica fiecărui afiș, și implicit, toate laolaltă cred că acestea stârnesc oamenii, sau cel puțin le ridică un semn de întrebare sau măcar capul din podea.

Din punctul meu de vedere, am dus la bun sfârșit ceea ce mi-am propus, am cercetat, am citit, am învățat și am încercat să transmit măcar o parte din cele învățate pe parcursul anilor de facultate.

Bibliografie

Arta modernă și problemele percepției estetice Editura Meridiane București1986; coordonare Nina Nicolaeva

Afișul românesc- Georghe Cosma, Editura Meridiane 1980

www.roarhitect.ro

Grafic și vizual între clasic și modern- Lucian Raicu Editura PAIDEIA 2002

Arta graficii- Andrei Gorcearov, Editura Meridiane 1963

Stephen King- Misterul regelui despre scris Editura Nemira 2016

https://stephenking.com/index.html

https://ctrl-d.ro/tips-and-tricks/afisul-principii-si-elemente-de-compozitie/

https://www.britannica.com/topic/poster

http://www.thegentlemansjournal.ro/3319-2/

https://biblioteca.regielive.ro/proiecte/marketing/arta-afiselor-publicitare-161227.html

https://www.bourncreative.com/meaning-of-the-color-red/

http://www.sensationalcolor.com/color-meaning/color-meaning-symbolism-psychology/all-about-the-color-green-4309

https://99designs.com/blog/tips/the-7-step-guide-to-understanding-color-theory/

https://psychologenie.com/the-power-of-colors-their-meanings

https://www.rasmussen.edu/degrees/design/blog/psychology-of-color/

https://www.colormatters.com/color-and-the-body/how-color-affects-taste-and-smell

https://www.britannica.com/science/synesthesia

http://www.joehallock.com/edu/COM498/associations.html

Culoarea în artă- Liviu Lăzărescu ed. Polirom

Fotografiile folosite au fost descărcate de pe site-ul https://gratisography.com modificate de către mine, în totalitate și adăugate afișelor în cauză. Site-ul prezintă aceste imagini gratuit și acordă dreptul ca acestea să fie folosite în proiecte personale sau comerciale fără restricții de drepturi de autor. Mai jos atașez și un print-screen al site-ului cu această informație în care este prezentă și data accesării.