CARACTERISTICI MINERALOGICE,PETROGRAFICE ȘI DOMENII DE UTILIZARE ALE ANDEZITULUI DE PIETROASA, JUDEȚUL HUNEDOARA [301888]

[anonimizat]-NAPOCA

FACULTATEA DE BIOLOGIE ȘI GEOLOGIE

SPECIALIZAREA GEOLOGIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Student: [anonimizat]:

Conf. dr. [anonimizat]

2016

[anonimizat]-[anonimizat], JUDEȚUL HUNEDOARA

Student: [anonimizat]:

Conf.dr. [anonimizat]

2016

Cuprins

CAPITOLUL I: Introducere …………………………………………..

CAPITOLUL II: Localizare geografică…………………………………

CAPITOLUL III: Metode de studiu……………………………………

CAPITOLUL IV: Cadrul geologic………………………………………

CAPITOLUL V: Studiul andezitului …………………………………….

1. Generalități privind andezitul…………………………………………

2. Caracteristici macroscopice…………………………………………

3. Caracteristici microscopice…………………………………………..

4. Compoziția chimică medie…………………………………………..

5. [anonimizat]………………………………………..

6. Analiză prin difracție de raze x………………………………………..

CAPITOLUL VI: Domenii de utilizare…………………………………

CAPITOLUL VII: Concluzii……………………………………………

CAPITOLUL VIII: Bibliografie…………………………………………..

CAPITOLUL I

[anonimizat], [anonimizat].

Obiectivul secund al lucrării privește domeniile de utilizare ale acestei pietre naturale; andezitul de Pietroasa (Fig.1.1) este o roca vulcanică cu un aspect coloristic plăcut (gri în principal) ce manifestă o duritate și o [anonimizat] o gama largă de utilizări (placaje, pavele, [anonimizat].).

[anonimizat], o zonă care iși datorează structura actuală Vulcanismului Neogen, o etapă finală a Magmatismului Alpin.

[anonimizat]. Un exemplu care s-a păstrat relativ intact după 2000 [anonimizat]. (Fig.1.2)

Cariera (Fig.1.3) are o lungime de aproximativ 28 de m, [anonimizat] 5 nivele. Este formată din 7 blocuri, cu o înălțime medie de 11 m.

[anonimizat]. (Pîrvu, 1964). Acest lucru relevă o [anonimizat]-a lungul timpului.

[anonimizat] S.C. MARMOSIM S.A. , [anonimizat]. (filouri cu fir diamantat).

Andezitul de Pietroasa este relativ tânăr din punct de vedere geologic (fiind rezultatul vulcanismului Neogen din Apusenii de Sud) ,dacă ar fi sa-l [anonimizat], piatra de legendă; dar are o [anonimizat].

Fig.1.1 Din acest bloc de andezit a fost extrasă una dintre probe. A se observa nuanța gri și fenocristalele de feldspați plagioclazi și hornblendă. (dimensiuni cuprinse între 1 și 5mm).

Fig.1.2 [anonimizat]. (http://lataifas.ro/destinatii-turistice-unice/74788/sanctuarele-din-sarmizegetusa-regia-si-misterioasele-porti-energetice)

Fig.1.3 Ceriera Pietroasa-Deva. Punct de reper: excavatorul (înălțime 3m).

CAPITOLUL II

Localizare geografică

Cariera Pietroasa-Deva (Fig.2.1) este deschisă în dealul Pietroasa, situat la 2 km S-V de orașul Deva, județul Hunedoara, la 170 km de Cluj-Napoca. (Fig.2.2; 2.3; 2.4)

Accesul la carieră este asigurat de drumul pietruit care trece pe lângă cimitirul Bejan.

Coordonate geografice : Latitudine: 45° 51' 37.9" N

Longitudine: 22° 53' 20.1" E

Altitudine medie : 292 m (± 12m) (Răcătaianu et al. , 2007)

Fig.2.1 Cariera Pietroasa-Deva.

\

Fig.2.2 Localizare geografică. (https://www.google.ro/maps)

Fig.2.3 Localizare geografică. (https://www.google.ro/maps)

Fig.2.4 Localizare geografică. (https://www.google.ro/maps)

CAPITOLUL III

Metode de Studiu

Prima etapă a fost una informativă, având că scop familiarizarea cu regiunea Deva și studiul bibliografiei disponibile. Pentru aceasta etapă s-a utilizat harta geologică a perimetrului Deva 1 : 50.000, realizată de Lupu et. al (1982).

Înainte de etapa de teren, s-a realizat o solicitare scrisă, împreună cu profesorul coordinator, către directorul S.C. MARMOSIM S.A. , pentru a permite accsesul și colectarea de probe din carieră.

După obținerea accesului în carieră, a urmat o etapă de teren (29.10.2015), în care au fost colectate probe (Fig.3.1) și efectuate poze. Probele au fost colectate din metru în metru din fiecare bloc (Fig.3.2) aflat in proces de derocare.

Ultima etapă a fost cea de laborator, care a constat în studiul macroscopic și microscopic al probelor, precum și efectuarea unei analize prin difracție de raze x.

În etapa de teren, pozele au fost realizate cu telefonul personal Samsung Galaxy S3 Mini, echipat cu o camera foto de 5 MP. Coordonatele GPS au fost preluate cu același telefon.

Pentru întocmirea hărții geologice a regiunii după Lupu et. al (1982), a fost folosită aplicația Inkscape (v.0.91).

Pentru studiul macroscopic a fost folosită o lupa geologică/gemologică cu capacitate de mărire 30x, cu diametru lentile : 21mm.

Pentru studiul microscopic au fost realizate secțiuni subțiri (Fig.3.3), care au fost studiate cu ajutorul microscopului Zeiss Axiolab, echipat cu o camera foto Sony DSC-S75, prin care au fost fotografiate secțiunile la 1N și la 2N.

Ultima etapă a constat în mojararea unei probe de andezit, apoi efectuarea de analize cu ajutorul difractometrului RX. (Fig.3.4) (Difractometru Bruher D8 ADVANCE , tub Co-Ka 1.790300 Ǻ, time 0.200 sec., 2θ- 20°: 5°-64°, Δ2θ= 0,02° ).

Fig.3.1 O parte din probele de andezit colectate. Punct de reper: monedă 10 bani (diametru 2cm).

Fig.3.2 Unul dintre blocurile de andezit din carieră, înălțime: 9m. Punct de reper: ciocanul (lungime 33cm).

Fig.3.3 Secțiuni subțiri.

Fig.3.4 Difractometru Bruher D8 ADVANCE.

CAPITOLUL IV

Cadrul geologic

Arcul Carpatic este localizat în partea central-estică a Europei, având o lungime de 1500 km. Centură orogenică carpatica ocupă aproape o jumătate din teritoriul țării. Munții Apuseni, considerați cea mai mică unitate carpatică din toate punctele de vedere (suprafață 5200 km2, înălțime medie 700m, înălțime maximă 1849m) constituie un arc în sine, aceștia închizând Bazinul Transilvaniei dinspre Vest. (Ianovici et. al, 1976; Săndulescu, 1986; Csontos, 1995)

Cariera Pietroasa este localizată într-o depresiune numită Culoarul Mureșului, localizată între Carpații Meridionali și Apuseni, care aparține de bazinul Streiului, fiind considerat o legătură între Bazinul Transilvaniei și Depresiunea Panonică. (Marincaș & Popescu, 1969).

Limitele Munților Apuseni nu sunt clare nici din punct de vedere geologic, nici morfologic. Cea mai evidentă limită este cea sudică, separată în întregime de Culoarul Mureșului, care la rândul lui separă elemente diferite : la nord formațiunile alpine ale Munților Apuseni, la sud, formațiunile prealpine ale munților Poiana Ruscă. Sunt totuși, locuri unde Munții Metaliferi depășesc limita impusă de Culoarul Mureșului, de exemplu aparatele vulcanice de la Deva. (Ianovici et. al, 1976).

Vulcanismul alpin începe în Triasic și se termină în Cuaternar. Se disting : magmatismul kimmeric, magmatismul laramic și magmatismul neogen, care ne oferă cele mai bine păstrate structuri și formațiuni vulcanice din aria Carpaților.

Corpul subvulcanic Pietroasa este produs al magmatismului neogen din Apusenii de Sud. Produsle acestui magmatism includ : dacite, riolite, andezite cuarțifere, andezite, și andezite bazaltoide. (Mutihac et. al, 2007)

Procesle magmatice care au fost atribuite vulcanismului neogen, s-au desfășurat în Badenian, Sarmatian, Pannonian și Cuaternar. Aceste procese au dus la structura actuală a Munților Apuseni. (Ianovici et. al, 1976 ; Har, 2001)

Vulcanismul neogen s-a desfășurat în trei cicluri : o faza incipientă (Badenian), cu caracter pulsatoriu, un paroxism (Sarmatian-Pliocen inf.) și o faza de calm,cu un caracter alcalin. (Pliocen sup.-Cuaternar inf). (Seghedi et. al,2003 ; Roșu et.al, 2004 ; Mutihac et. al, 2007)

Erupțiile neogene (care aveau un caracter exploziv) s-au extins ulterior sub formă de lave, filoane până la răul Bega (din valea Căprioara ) în opt orizonturi intercalate în sedimente lacustre. În aceste sedimente apar lavele andezitice cu hornblendă și biotit, exploatate la cariera Pietroasa din dealul cetății Deva și în dealul Măgura. (Trifulescu,2012)

După examinarea principalelor elemente geologice și metalogenetice efectuate între Lipova și Albă Iulia, s-a concluzionat că această zona și-a desăvârșit structura în strânsă relație cu fractură majoră a văii Mureșului (orientata pe direcția est-vest). În legătură cu aceasta, au putut fi explicate lucruri precum aspectele morfostructurale, formarea bazinelor terțiare, apariția vulcanismului subsecvent târziu, etc. (Ianovici et. al, 1976)

Vulcanismul se corelează în toate situațiile cu sistemul de fracturi generat de linia de rezistență a văii Mureșului. Din acest punct de vedere, Ianovici et. al (1976) au delimitat patru arii de activitate vulcanică :

– Pojoga – Coșteiu – Gurasada – Sîrbi.

– Deva – Uroi – Simeria.

– Orăștie – Sipot.

– Cioara – Blaj.

Prin foraje și lucrări miniere s-au aflat informații despre aceste corpuri, de la dezvoltarea lor în adâncime, la conturul lor, etc. Evoluția cea mai complexă o prezintă aria vestică (Deva -Uroi – Simeria). Este o zonă de mare mobilitate tectonică și magmatică, acest lucru explicând în sine, modul de formare al structurilor andezitice subvulcanice de la Deva. (Ianovici et. al, 1976)

Fig.4.1 Harta geologică a perimetrului Deva 1:50.000,modificat după Lupu et. al (1982).

Legendă :

qh: aluviuni actuale și subactuale. (Holocen) ; m1: pietrișuri, conglomerate oligomitice cuarțoase, gresii roșcate și argile roșii. (Miocen inf.) ; m2: nisipuri, pietrișuri, argile. (Miocen mediu) ; vh+bs1: argile, argile tufacee, tufuri, nisipuri. (Bessarabian inf-Volhinian). tu+sn: conglomerate, gresii masive, marne – strate de Deva. (Senonian-Turonian) ; pd: seria de Padeș neorizontata (Carbonifer inferior) ; qam: andezite amfibolice cu biotit ± piroxeni (Pannonian -Miocen mediu) ; amm: andezite amfibolice de tip Serhidiu – corpuri subvulcanice. (Pannonian-Miocen mediu) ; fcl: filite clorito silicitoase cu feldspaț, membru Vețel (Carbonifer inf.) ; crp: calcare de Rapolt (Carbonifer inf.)

Deva și împrejurimile ei, este localizată în zona de culoar propriu zisă, accentuată de o luncă extinsă (2 – 6m altitudine), după care urmează un nivel detașat de luncă, mai exact o terasă (8-12 m), urmat de încă un nivel de terasă (18-22m). Sedimentarul Cretacicului superior și Badenianului a fost străpuns de către erupțiile neogene. (Marincaș & Popescu, 1969).

Coloana stratigrafică după Marincaș & Popescu (1969) cuprinde :

Badenian – localizat în mare parte pe fundamentul cristalin, are o răspândire largă în raza orașului Deva, dezvoltându-se în faciesuri litorale, lagunare și recifale, cu o extindere la zi redusă. Depozitele încep cu o alternanță de tufuri și marne tufacee cu Globigerinide. Urmează un orizont dezvoltat în facies de molasă, format din roci detritice și depozite lagunare.

Sarmatian – apare pe partea sudică, unde acoperă depozitele Badenianului mediu. Se găsesc nisipuri cu intercalații marnoase și resturi de foraminifere, ostracode și moluște. ( la Archia și Poptești).

Pannonian – apar ca petece izolate niște complexe de roci volcano – sedimentare (care au în masa lor caracteristici ale andezitelor de la Deva). Complexul bazal are un facies litoral și un caracter detritic. Partea superioară are un caracter vulcanogen și este alcătuită din brecii cu matrice nisipoasă.

Cuaternarul – sunt prezente depozite aluviale (nisipuri, pietrișuri, nisipuri), deluviale (luturi argilo – nisipoase), proluviale (bolovănișuri, pietrișuri, fragmente de andezit), grohotișul de plantă și numeroase alunecări.

Magemele acide au ieșit prin fisuri, străpungând depozitele badeniene și sarmatiene. Depozitele panoniene nu au fost străpunse, magma consolidându-se în condițiile unui subvulcan, însemnând că procesul de consolidare s-a realizat treptat de la interior spre exterior.

Din punct de vedere tectonic, structura actuală a Devei se datorează în cea mai mare parte magmatismlului neogen. Prin procesele de punere în loc a corpurilor subvulcanice, partea centrală a regiunii s-a ridicat, dobândind carcateristicile unei structuri diapire eruptive. (Konecny et. al, 2002)

Fundamentul cristalin are o tectonică complicată, greu de studiat. Se disting: falia Colțul Poienii – Pîrîul Băilor orientată NV-SE ; falia Cozia – Colțata – Nucet – Pîrîul Băilor -Deva,orientată E-V cu continuitate spre Dealul Uroi și ultima falie, marcată la suprafață de înșiruirea corpurilor andezitice din dealul Serhediu, pîrîul Băilor , Roșia și Măgura orientată N-S (ultimile două falii neapărând la zi au fost doar intuite pe baza cercetărilor geofizice). Cuvertură sedimentară are o tectonică modelată de magmatism.Se remarcă niște falii de mică amploare,dispuse paralel cu fracturile fundamentului cristalin. (Predoiaș, 2015)

CAPITOLUL V

Studiul andezitului

1.Generalități privind andezitul

Andezitul este o rocă vulcanică cu compoziție intermediara ,fiind corespondentul extruziv al dioritului. Dupa bazalte, andezitele sunt cele mai numeroase roci magmatice de pe Pământ. Aceste două tipuri de roci se deosebesc in funcție de conținutul de anortit din feldspatul plagioclaz : andezitele au feldspat plagioclaz cu < 50% anortit ,in timp ce la bazalte, feldspatul plagioclaz are >50% anortit. Deasemenea, andezitele au un conținut de SiO2 mai ridicat ( 57-63%). (Gill, 1981 ; Har, 2005)

Cel mai frecvent, andezitul are o structura porfirică (cu fenocristale de feldspați plagioclazi predominant) la care se adaugă ortopiroxeni, clinopiroxeni, biotit, hornblendă,etc. Din punct de vedere structural, masa fundamentală este foarte variabilă; în compoziția mesei fundamentale pot intra aceleași minerale dezvoltate ca și fenocristale ± sticlă vulcanică. Prezența cuarțului este la rândul ei, variabilă: poate apărea sub formă de fenocristale, să facă parte din compoziția mesei fundamentale, sau să lipsească în totalitate; de exmplu, se deosebește clar de dacit, o altă rocă extruzivă caracterizată prin prezența abundentă a cuarțului. ( Har, 2005 ; Gill, 2010)

Exemple de minerale accsorii: olivin, apatit, granat, etc.

Varietăți,dupa Buzgar (2009) :

1.După mineralul mafic principal :

– andezite cu biotit.

– andezite cu amfiboli.

– andezit cu amfiboli și piroxeni.

– andezite cu hornblendă.

– andezite cu piroxeni,etc.

2.Sticle vulcanice : pechstein, prelit, obsidian, piatră ponce.

3.Porfirite (corsepondent paleovulcanic al andezitelor,nu conțin sticlă vulcanică).

4.Andezite bazaltoide (ușor de confundat cu bazaltele,cu SiO2 între 52-57%).

5.Boninite (andezite cu > 8% MgO).

6.Propilite (andezite alterate complet/aproape complet sub influența unor soluții hidrotermale).

Fig.5.1.1 Diagrama T.A.S – Clasificarea și nomenclatura rocilor magmatice.

(Le Bas et. al,1986)

http://www.sandatlas.org/igneous-rocks

2.Caracteristici macroscopice

Probele, (Fig.5.2.1; 5.2.2; 5.2.3; 5.2.4) au fost descrise după 3 criterii elementare : culoare,structură și textură.

Macroscopic,andezitul prezintă fenocristale de feldspați plagiocalzi și hornblendă,orientate aleatoriu,cu dimensiuni cuprinse între 1 și 5 mm. Nu prezintă alterații vizibile și are un grad de fisurație redus.

Culoare : – gri deschis spre gri închis.

Structură : – după gradul de cristalinitate : structură holocristalină.

după idiomorfism : structură hipidiomorfă.

după dimensiunea absolută a granulelor : structură faneritică.

după dimensiunile relative : structură inechigranulară, porfirică.

după relațiile dintre componenți : structură microgranulară.

Textură : – după gradul de umplere al spațiului : textură masivă.

după orientarea in spațiu : textură neorientată.

Fig.5.2.1 Eșantion nr.3 (uscat): Se pot observa culoarea, structura si textura. Cristalele de feldspați plagioclazi și hornblendă sunt vizibile macroscopic (dimensiuni cuprinse între 1 și 5mm). Punct de reper: monedă 10 bani (diametru 2cm).

Fig.5.2.2 Eșantion nr.3 (umed): Se pot observa culoarea, structura si textura. Cristalele de feldspați plagioclazi și hornblendă sunt vizibile macroscopic (dimensiuni cuprinse între 1 și 5mm). Punct de reper: monedă 10 bani (diametru 2cm).

`

Fig.5.2.3 Eșantion nr.8 (uscat): Se pot observa culoarea, structura si textura. Cristalele de feldspați plagioclazi și hornblendă sunt vizibile macroscopic (dimensiuni cuprinse între 1 și 5mm). Punct de reper: monedă 10 bani (diametru 2cm).

Fig.5.2.4 Eșantion nr.8 (umed): Se pot observa culoarea, structura si textura. Cristalele de feldspați plagioclazi și hornblendă sunt vizibile macroscopic (dimensiuni cuprinse între 1 și 5mm). Punct de reper: monedă 10 bani (diametru 2cm).

3.Caracteristici microscopice

4. Compoziția chimică medie

Principalii componenți chimici ai andezitelor sunt: SiO2 (58.39%) si Al2O3 (19.03%). Restul componenților apar in cantitați minore.

Conținutul ridicat de SiO2 este cel mai important element constituent,deoarece le conferă o duritate și o rezistență la compresiune ridicată.

(Predoiaș, 2015)

5.Caracteristici fizico-mecanice

(Răcătaianu et. al, 2007)

6. Analiză prin difracție de raze x

Pentru analiză (Fig 5.6.1.) a fost aleasă o probă extrasă dintr-un bloc localizat în centrul carierei. (blocul nr.4, înălțime 9m).

În afară de albit și hornblendă,s-au mai identificat : anrotit (cu roșu, tot din grupa feldspaților plagioclazi), pargasit (cu albastru, un inosilicat din grupa amfibolilor) și montmorilonit (cu verde, un alumosilicat argilos).

Fig.5.6.1 Spectru de difracție de raze X pentru proba nr.8 cu reflexe caracteristice pentru: anortit (roșu), pargasit (albastru) și motmorilonit (verde).

CAPITOLUL VI

Domenii de utilizare

După extragere, andezitul este transportat la fabrica de procesare de la Simeria (unde este localizat și sediul MARMOSIM), aflată la 12km de carieră. Fabrica este echipată cu instrumente de înalta precizie, moderne, care îi permite prelucrarea eficientă a anedezitului.

Zăcământul de andezit este exploatat pentru extragerea de blocuri industriale și piatră spartă. Andezitele (mai ales din blocurile centrale) sunt de o calitate superioară : compacte, nealterate și cu un grad de fisurație redus.

Andezitul de Pietroasa, prin natura sa magmatică, manifestă o duritate ridicată (datorită conținutului de 58,39% SiO2 ) și o rezistență foarte bună la agenții de mediu, fiind o piatră naturală folosită cu precădere la exterior.

Dacă 100% SiO2 echivalează o duritate de 7 pe scara Mohs, acest andezit are o duritate de aproximativ 6,5.

Din blocurile industriale se obțin pavele, borduri și placaje de finisaj interioare și exterioare. Alte utilizări : elemente masive exterioare, pasaje pietonale, pavarea aleilor/trotuarelor/piețelor, amenajări de grădina și mobilier urban.

Elementele de mobilier urban realizate din andezit sunt : bănci, jardiniere, borne de delimitare a spațiilor de circulație, coșuri de gunoi, suporți pentru biciclete și monumente funerare.

În timpul procesului de derocare, andezitele extrase în plăci se utilizează de obicei la terasarea drumurilor și la taluzarea mâlurilor râurilor din zonă.

Andezitul de Pietroasa oferă o soluție ideală pentru clienții care pun accent nu numai pe aspect, dar și pe calitate, acesta fiind însoțit de o garanție pe viață.

Fig6.1. Bloc industrial din andezit. (http://www.marmosim.ro/ro/furniture)

Fig.6.2 Blocuri industriale din andezit pregătite pentru transport. (http://www.marmosim.ro/ro/furniture)

Fig.6.3 Andezit prelucrat in piatră decorativă. (http://www.marmosim.ro/ro/decorative-stone)

Fig.6.4 Andezit prelucrat in piatră decorativă pregătit pentru transport. (http://www.marmosim.ro/ro/decorative-stone)

Fig.6.5 Bancă realizată din andezit. (http://www.marmosim.ro/ro/furniture)

Fig.6.6 Peisaj urban, centru, Sibiu. Stâlpii de susținere ai băncii sunt realizați din andezit. (http://www.marmosim.ro/ro/furniture)

Fig.6.7 Suport de biciclete prelucrat din andezit. (http://www.marmosim.ro/ro/furniture)

Fig.6.8 Epitaf prelucrat din andezit. (http://www.marmosim.ro/ro/trombstone)

Fig.6.9 Coș de gunoi fixat intre 2 plăci de andezit. (http://www.marmosim.ro/ro/furniture)

Fig.6.10 Coș de gunoi prelucrat in totalitate din andezit. (http://www.marmosim.ro/ro/furniture)

CAPITOLUL VII

Concluzii

Obiectivul principal al lucrării îl reprezintă studiul andezitului de Pietroasa, exploatat din cariera Pietroasa-Deva, județul Hunedoara.

Deva aparține de Culoarul Mureșului, localizat între Carpații Meridionali și Apuseni, acesta fiind considerat o legătură între Bazinul Transilvaniei și Depresiunea Panonică.

Andezitele sunt produsele magmatismului neogen, care s-a desfășurat în 3 cicluri, fiind principalul motiv al structurii actuale ale Munților Apuseni.

Depozitele pannoniene nu au fost străpunse, magmele acide consolidându-se în condițiile unui subvulcan, însemnând că procesul de consolidare s-a realizat treptat, de la interior spre exterior.

Împreună cu bazaltele, andezitele sunt cele mai comune roci magmatice de pe Pământ.

Analizele macroscopice efetuate pe andezite au permis caracterizarea lor după culoare, structură și textură.

Andezitul de Pietroasa prezintă fenocristale de feldspați plagiocalzi și hornblendă, orientate aleatoriu, cu dimensiuni cuprinse între 1 și 5 mm.

Analizele microscopice și prin difracție de raze x au permis identificarea următoarelor minerale : albit; hornblendă; anortit; pargasit; motmorilonit.

Principalii componenți chimici ai andezitelor sunt: SiO2 (58.39%) si Al2O3 (19.03%).

Andezitul de Pietroasa are o gama largă de utilizări deoarece manifestă o duritate ridicată și o rezistență foarte bună la agenții de mediu, fiind o piatră naturală folosită în principal la exterior.

CAPITOLUL VIII

Bibliografie

1. Apostolescu, Rodica Eugenia (1960). Determinarea mineralelor cu microscopul polarizant, Editura Tehnică, București.

2. Buzgar Nicolae (2009). Petrologie magmatică, Editua Tehnopress, 166-167.

3. Csontos, L. (1995). Tertiary tectonic evolution of the intra-Carpathian area: a review, Acta Vulcanol, 7.

4. Gill , J. B. ( 1981 ). Orogenic andesites and plate tectonics, Berlin : Springer – Verlag , 8.

5. Gill, R. (2010). Igneous rocks and processes: a practical guide, Wiley-Blackwell, 174-177.

6. Har Nicolae (2001). Andezitele bazaltice din Munții Apuseni, Casa Cărții de Știință, 23.

7. Har Nicolae (2005). Petrologie magmatică, elemente de petrogeneză și produsele magmatismului, Casă cărții de știință, Cluj Napoca, 157-163, 179.

8. Ianovici V., Borcos M., Bleahu M., Patrulius D., Lupu M., Dumitrescu R., Savu H. (1976). Geologia Munților Apuseni, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania,București. 20-22, 472-482.

9. Konecny V., Kovac M., Lexa J., Stefara J. (2002). Neogene evolution of Carpatho-Pannonian region : an interplay of subduction and back-arck diapiric uprise in the mantle,105-110.

10. Le Bas M.J., Le Maitre, R.W., Sterkelsen, A., Zenetiin, B. (1986). A chemical classification of volcanic rocks based on total alkali-silic diagram, J Petrology, 27, 745.

11. Lupu M. , Țicleanu Nicolae, Kräutner, Hans G. (1982). Harta geologică nr.89b Deva, Scară 1:50.000, Institutul de geologie și geofizică, București.

12. Marincaș Valeria, Popescu Dumitru (1969). Contribuțiuni la studiul miocenului din jurul orașului Deva, 205-210.

13. Mureșan I., Ghergari L. , Bedelean I. (1968). Determinator de minerale pentru uzul studenților II, Cluj Napoca.

14. Mutihac V., Stratulat M. I., Fechet R. M. (2007). Geologia României, Editura didactică și pedagogică, 216-218.

15. Pîrvu G. (1964). Carierele din R.P.R , Editura Tehnică, București, 218-219.

16. Predoiaș I. (2015). Preleminar de exploatare pe anul 2015 la Cariera Pietroasa, s.c. Marmosim s.a. Simeria, 5-8.

17. Răcataianu Călin P., Peter Andreea, Marcel Benea (2007). Romanian natural building stones I, Casă Cărții de Știință, 111-112.

18. Roșu E., Udabasa G., Pecskay Z., Panaiotu C, Panaiotu C. E. (2004 ). Timing of Miocene-Quaternary magmatism and metallogeny in the South Apuseni Mountains, Romania , 1-2.

19. Săndulescu , M. (1984). Geotectonica României, Editura Tehnică București, 130.

20. Seghedi I., Downes H., Szakacs A., Paul R.D. Mason, M.F. Thirlwall, Roșu E., Pecskay Z., Panaiotu C. (2003). Neogene-Quaternary magmatism and geodynamics in the Carpathian-Pannonian Region : a synthesis, 119-120.

21. Trifulescu Mircea (2012). Vulcanismul Neozoic din Carpații României, Editura Tempus Daco România ComTerra, 33-35.