Specializarea Administrație Publică LUCRARE DE LICENȚĂ Coordonator Conf. univ. dr. Elena Maria Minea Absolvent Țepeș Ciucanu Adina Marina Cluj-Napoca… [301872]

[anonimizat], Administrative și ale Comunicării

Specializarea Administrație Publică

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator

Conf. univ. dr. Elena Maria Minea

Absolvent: [anonimizat]

2019

[anonimizat], Administrative și ale Comunicării

Specializarea AdministrațiePublică

Analiza extinderii intravilanului în municipiul Cluj Napoca

Coordonator

Conf. univ. dr. Elena Maria Minea

Absolvent: [anonimizat]

2019

Introducere

Individul este unul dintre prinicipalele motive pentru care orașele importante ale unei țări se confruntă cu fenomenul urbanizării. [anonimizat] „Dintotdeauna, societatea umană s-a confruntat cu o multitudine de probleme dintre care se detașează ca importanță cea a [anonimizat] a exploziei demografice de-a [anonimizat] o parte, și a exploziei urbane, a [anonimizat], pe de altă parte.” (Dincă, Dumitrică, 2010). Astfel, [anonimizat], este și o consecință a mediului uman.

Implicațiile creșterii numărului populației a avut ca efect o [anonimizat], a generat o serie de presiuni asupra principalelor sectoare precum: locuințele (a existat o cerere tot mai mare de locuințe), economia, infrastructură, educația, sănătatea sau mediul înconjurător. [anonimizat]. [anonimizat] o [anonimizat], ceea ce poate „conduce către un proces continuu de degradare a acestuia.” ( Alpopi, 2007)

Un oraș dezvoltat este locul în care pot apărea problemele. Una dintre problemele relevante de menționat este reprezentată de extinderea necontrolată a acestor dezvoltări. Urmările pot fi dezastroase deoarece, „[anonimizat], [anonimizat].” (Autor necunoscut, „ [anonimizat], căi de urmat”, 2011)

[anonimizat]. [anonimizat]. Prin PUG putem înțelege un plan care are la bază procesul de amenajare a teritoriului și a dezvoltării orașului. [anonimizat]. [anonimizat] a localității.

Această lucrare are la bază problema expansiunii urbane din ultimii două zeci de ani. Conform unui raport cu privire la populația după medii de rezidență realizat de INSSE în anul 2016, acesta arată că, 478.437 [anonimizat], 244.594 de persoane locuiesc în mediul rural.

[anonimizat]. Întotdeauna am fost curioasă de etapele pe care un oraș dezvoltat le-a parcurs, care au fost provocările cu care acesta s-a confruntat și cum au fost ele gestionate. Totodată, [anonimizat] în această dezvoltare urbană. Dacă au reușit sau nu, să gestioneze problemele pe care un oraș le prezintă. Am ales ca și studiu de caz pentru lucrarea de față, municipiul Cluj Napoca deoarece acesta este unul dintre cele mai dezvoltate orașe din România. Orașul s-a bucurat de o dezvoltare dinamică de-a lungul timpului, având un potențial de creștere tot mai ridicat. În general, aceste evoluții prezintă efecte pozitive, dar totodată, pot și afecta viața locuitorilor.

Astfel, obiectivele principale ale lucrării constau în: analizarea celor două planuri urbanistice generale ca etape în dezvoltarea municipiului Cluj Napoca, identificarea modului în care s-a extins municipiul Cluj Napoca în perioada ultimilor 20 de ani din perspectiva intravilanului, precum și identificarea cartierelor din municipiu care prezintă caracteristice tipice dezvoltării urbane.

Pentru a putea îndeplini aceste obiective, voi utliza o serie de materiale cartografice în corelație cu regulamentele locale de urbanism.

I.PARTEA TEORETICĂ

1. Considerații generale privind spațiul

1. 1 Definirea conceptului spațiu

Una dintre principalele probleme cu care societatea se confruntă este spațiul. Acesta poate fi înțeles în termeni generali ca fiind un aspect activ al urbanizării. Odată cu apariția și dezvoltarea orașelor, temele cu privire la spațiul urban și extinderea acestuia, au devenit un subiect important pentru cotemporaneitate, astfel atrăgând atenția și interesul diverșilor autori de a studia acest fenomen.

În ceea ce privește termenul de spațiu, este greu de găsit o abordare accesibilă care să-l definească, datorită multitudinilor de definiții sau interpretări datate acestuia, dar toate inclunzând elemente comune definitorii a termenului: suprafețe extinse, varietate de resurse, prezența activităților economice precum și concentrarea de populație.

Potrivit Oliviei Petrescu, 2014, spațiul poate fi perceput ca fiind „o valoare a fenomenelor și creațiilor sociale, care capată conotații sociale, culturale și spirituale.”

Pe de altă parte, pentru a înțelege mai bine semnificația acestui concept, Florea și Tîrca oferă o definiție mai simplistă: „Vorbim despre spațiu urban atunci când avem în vedere termeni precum: teritoriu, teren, locuințe, loc, spațiu construit, elemente materiale.”

În timp ce, Cerdeux, 2016, explică spațiul urban ca având câteva elemente evidente care-l definesc: un grad mare de concetrare a populației, o densitate însemnată a construcțiilor, o evidențiere clară a zonelor funcționale, precum și o gamă largă de servicii oferite populației.

Diversificarea acestor definiții demonstrează că acest concept, spațiu urban, se află într-o continuă dinamică. Datorită acestui fapt și a interesului îndreptat de-a lungul timpului către respectivul concept, au apărut diverse studii cu privire la o eventuală „soluție” de a administra acest spațiu, și anume, planificarea urbană.

Potrivit lui Pușcașu, 2007, acest concept este „recunoscut” de la sfârșitul secolului al XIX-lea, având variate semnificații. Pe de o parte, planificarea urbană era percepută ca fiind un instrument care avea drept scop gestionarea unui mediu sănătos pentru cetățenii orașului și care totodată, trebuia să furnizeze anumite beneficii locuitorilor acestuia, precum infrastructură sau locuri de muncă. Pe de altă parte, planificarea urbană, urmărea atingerea tuturor activităților economice, sociale, culturale, tehnice, „în care orice modificare fizică și funcțională a terenului se negociază în interese competitive”. (Minea, 2010)

Cu alte cuvinte, activitatea de planificare urbană are o importanță majoră în conturarea spațiului urban deoarece poate îmbunătăți calitatea și condițiile de viață, poate utiliza terenul într-un mod mai eficient și poate proteja mediul.

1.2. Abordări ale conceptului spațiu

Spațiul reprezintă un subiect de actualitate datorită importanței practice pe care o prezintă. De-a lungul timpului, acestuia i s-a atribuit (pe lângă numeroasele interpretări definitorii), abordări cu privire la înțelesul său. Fiecare teritoriu poate fi caracterizat prin unicitatea existenței și funcționării lui la un anumit moment. (Minea, 2010). Acest fapt este reflectat în timp, atunci când, respectivul teritoriu suferă anumite transformări, luând diferite forme, existența lui inițială schimbându-se. Ceea ce reprezintă o adevărată provocare pentru mediu și pentru societate este că, aceste transformări, „pot conduce la o deteriorare parțială sau chiar totală a terenurilor” (Lazăr Cezar). În concepția unor autori, „teritoriul este generat de spațiu”. (Dincă, Dumitrică, 2010)

O altă abordare a spațiului este reprezentată prin sintagma „suprafața de teren”, în care, terenul era perceput ca un obiect al muncii, ca o valoare bănească sau ca o sursă de materie primă pentru agricultori. (Minea, 2010). Mult timp, terenul a avut rolul de a asigura nivelul de trai a locuitorilor, dar treptat, terenurile agricole și-au pierdut această semnificație, devenind, tot mai des, ansambluri rezidențiale sau comerciale. Astfel, noua abordare reprezentând o forță economică puternică pentru spațiul urban; transformarea terenului în context de locuință, fiind actualmente, cea mai mare investiție pentru proprietar.

În ciuda faptului că terenul capătă noi întrebuințări, atrage noi venituri și a existenței tot mai mare de cereri a acestuia, intervenția unei administrații care să vegheze o bună gestionară a terenurilor era necesară. Astfel, principalele aspecte pe care acestea trebuie să le aibă în vedere sunt legate de: cadrul de reglementare, noile construcții care vor apărea să fie corespunzătoare planului urbanistic general, existența unei delimitări clare a construcțiilor prezente, astfel încât și ansamblurile viitoare să fie în concordanță cu cele actuale, stoparea construcțiilor necontrolate, etc.

1.3 Definirea conceputului expansiune urbană

La fel ca și în cazul conceptului „spațiu”, expansiunea urbană poate avea mai multe înțelesuri și poate fi definită sub mai multe forme. Elementul comun al acestora face referire la conotația negativă pe care respectivul termen o are.

Chin, 2012, identifica ca și principale caracteristici care pot defini fenomenul de expansiune urbană următoarele: imaginea inestetică a zonei, congestia datorată de distanțele lungi ale călătoriilor, accesul scăzut la serviciile publice, dependența de automobil, costurile mari de infrastructură în cartiere, precum și pierderea terenului folosit pentru agricultură. În subcapitolele ce urmează am menționat principalele cauze care conduc către dezvoltarea urbană. Plecând de la aceste cauze (numărul populației, cauzele economice sau cele legate de infrastructura) pot influența apariția acestui fenomen, un studiu realizat de Banai și De Priest, arată faptul că între numărul populației orașului și datele referitoare la terenurile acestuia pot determina expansiunea urbană. (Banai, De Priest, 2011)

1.4. Evoluția fenomenului de expansiune urbană în timp

Pentru o mai bună înțelegere a temei, acest subcapitol examinează câteva aspecte legate de fenomenul de creștere urbană ca și: aspectele istorice și aspectele sociale.

Aspectele istorice

Teritoriul României a suferit o serie de modificări de-a lungul timpului din perspectiva dezvoltării urbane. Un moment important este reprezentat de regimul comunist. Acesta se caracterizează prin procesul de industrializare și agricultură. Nevoia tot mai mare de forță de muncă, a condus populația din mediul rural spre cel urban.

Perioada respectivă era marcată de zonele colective, care primau în fața celor individuale. Acestea nu aveau ca scop să ofere confort locuitorilor deoarece aspectul regimului era exprimat prin forța de muncă, care devenea tot mai mai mare cu fiecare zi. Pe de o parte, aceste condiții ofereau anumite avantaje comparativ cu situația actuală, în materie de egalitate, deoarece în aceași clădire locuiau toți indivizii indiferent de statul pe care îl dețineau, astfel fenomenul de excluziune socială nu era prezent. Totodată, și din perspectiva terenurilor această situație era una benefică deoarece statul era cel care coordona terenurile și cel care centraliza totul.

Pe de altă parte, respectivele industrii ocupau suprafețe mari de teren, dar teritoriul era uniform deoarece statul acționa din perspectiva construcțiilor, acestea fiind posibile doar la îndemnul lui.

Perioada următoare, prezintă declinul industriilor și apariția pieței imobiliare. Astfel, de la o societate administrativ centralizată se trece la una de de tip descentralizată, transparentă, susținută și de Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului.

Aspecte sociale

Ruff, 2015, menționa în cadrul unui studiu cu privire la extinderea orașelor, caracteristicile sociale a locuitorilor exprimate prin schimbările de percepție în timp a aceștiora asupra zonelor de reședință.

După cum știm, în secolele anterioare era prezentă situația în care mai multe generații a aceleași familii locuiau în aceeași gospodărie. Această tradiție se transmitea mai departe din generație în generație, toți având același trai. Odată cu dezvoltarea zonelor urbane, acest fenomen a început să fie tot mai redus. Copiii dorind să studieze sau să lucreze în marile orașe, părăsindu-și părinții și trăind individual în propriile lor locuințe. Această situație a condus către o scădere a numărului de membrilor/gospodărie și la o creștere a numărului de gospodării generată de nevoia de spațiu.

Totodată, la acest aspect, putem adăuga și cererea tot mai mare pentru infrastructura adecvată locuințelor și orașului. O caracteristică esențială fiind reprezentată de infrastructura transporturilor, care trebuia să permită indivizilor deplasarea cât mai ușoară și rapidă dintr-o parte în alta a orașului.

1.3.1 Cauzele care influențează dezvoltarea teritorială

Principalele cauze care conduc către această dezvoltare teritorială și urbană sunt reprezentate de creșterea demografică și economică, cauze care determină amplificarea nevoilor de spații. Având ca și studiu de caz în lucrarea mea, municipiul Cluj Napoca, creșterea demografică este generată în primul rând de gradul ridicat de dezvoltare a acestuia. Municipiul fiind recunoscut ca având una dintre cele mai active economii din țară, centre universitare prestigioase și fiind un mediu multicultural, reușind să obțină un impact favorabil asupra populației.

Unul dintre studiile realizate în municipiul Cluj Napoca cu privire la creșterea demografică are la bază strategia de dezvoltare a orașului cuprinsă între anii 2014-2020 și în cadrul căruia, mai mulți specialiști și-au „lăsat amprenta” în ceea ce privește studiul lor de cunoaștere. Sectorul demografic îl are în atenție pe autorul Rotariu, care a realizat o cercetare cu privire la populația din municipiul Cluj Napoca în perioada 2000-2010. Primul lucru care este de menționat și la care autorul face referire este reprezentat de conotațiile diferite ale conceptului populație, mai exact, populație legală (care poate fi percepută ca cea cu „domiciliul în teritoriul respectiv”) și populația stabilită (înțeleasă ca și populația actuală, care „omite persoanele cu domiciliu formal aici, dar plecate pe o perioadă lungă de timp și adaugă persoanele cu domiciliu legal în altă parte, dar cu reședința aici pe o perioadă lungă de timp).

În cadrul tabelului 1 sunt prezentate cifrele populației municipiului Cluj Napoca, începând cu anul 2000 până în 2011.

Tabel 1, Sursă: http://cmpg.ro/wp-content/uploads/2015/05/strategie-cluj-napoca-2014-2020.pdf

Prima mențiune pe care autorul o face cu privire la tabelul de mai sus este legată de o discrepanță bizară a anului 2002, mai exact, în cadrul lunii martie când a avut loc recensământul, și unde numărul de locuitori stabili era de 317.953, în timp ce, în luna iulie a aceluiași an, populația stabilă era de 297.014 locuitori. Dacă analizăm acest aspect reiese o diferență de aproximativ 20.000 de locuitori. Pe de altă parte, dacă ne uităm la același an la populația stabilă din luna iulie, comparativ cu populația stabilă din anul precedent din luna iulie, se remarcă o scădere de aproximativ 35.000 de locuitori. Nici în următorii ani cifrele nu prezintă o situație clară, existând o scădere a populației în anul 2003, urmată de o creștere a locuitorilor în 2004, iar în anul 2005 cifrele majorându-se, existând un plus de 12.000 de locuitori față de anii precedenți. În continuare, situația poartă același curs ca și în anii precedenți, însă, în anul 2011, se poate observa o scădere bruscă a populației, ajungând sub 302.000 de locuitori în luna iulie, comparativă chiar și cu cifrele de la recensământântul din același an, unde s-au înregistrat peste 320.000 de persoane, existând o diferență în jur de 18.000 de persoane.

Prin contrast, situația se schimbă în cazul populației legale, unde există „o mai mare regularitate”, mai exact, se observă o scădere a populației până în anul 2005, urmată de o „revenire la o valoare puțin apropiată de cea din 2002 a populației”.

Dată fiind această circumstanță bizară, autorul încearcă să ofere o explicație a acestui fenomen de modificare a populației, exprimată prin 2 părți: prima este reprezentată de persoanele care s-au născut și cele care au decedat în intervalele respective de timp, iar cea de a doua parte este este sporul migratoriu. Această situație a fost și cercetată de către autor și ilustrată în tabelul cu numărul 2, în cadrul căreia ipoteza I se și confirmă.

Înainte de a justifica datele ilustrate în tabel trebuie să menționăm semnificațiile din care acesta este compus. Mai exact spor natural și spor migrator.

Prin spor natural se înțelege „diferența între cei născuți și cei vii”, iar sporul migrator face referire la „diferența celor intrați în și al celor ieșiți din populația respectivă”.

Tabel 2, Sursă: http://cmpg.ro/wp-content/uploads/2015/05/strategie-cluj-napoca-2014-2020.pdf

Pentru o percepere mai bună a cercetării, autorul specifică legătura care există între cei vii și cei decedați cu populația, mai exact, legătura acestora cu populația legală. („nașterile fiind înregistrate după domiciliul stabil al mamei, în timp ce decesele se înregistrează după domiciliul decedatului”. Referitor la decese, acestea urmează un curs regulat, nefiind nicio modificare bruscă a acestora în timp. Conform lui Rotaru „ populația Clujului a pierdut anual prin deces în jur de 2900 de persoane”. Pentru nașteri există în schimb, o creștere a a numărului de copii născuți vii. Dacă în anul 2002 erau 2165 de nașteri, în anul 2010, acesta ajungând la 3236.

Datele cu privire la migrație confirmă ipoteza autorului referitoare la modificările apărute în rândul populației legale prin schimbarea domiciliului. Dacă în anul 2002, persoanele intrate in municipiu erau în număr de 2.036, în 2010 acesta ajungând la 6.270 de persoane. Ceea ce reprezintă o triplare a numărului populației. În continuare, autorul afirmă faptul că legătura dintre nașteri și populația migratoare nu este directă, dar „ presupunem că imigrația a antrenat persoane tinere, multe în vârstă fertilă.”

Legat de populația din reședință, explicația cifrelor este dată de „numărul mare de indivizi domiciliați în altă parte care își stabilesc reședința în Cluj și un număr mic de clujeni fac acest lucru, alegând alt loc”.

Ca și concluzie a studiului, Rotaru, menționează că diferențele prezentate în cazul populației stabilite sunt datorate „fluctuațiilor foarte mari ale efectivelor adăugate prin schimbarea reședinței”, și că este necesară o aprofundare a studiilor pentru această temă, astfel încăt rezultatele să fie cât mai ușor percepute.

Alte date cu privire la populația actuală nu sunt disponibile, ultimele actualizări prezentate publicului fiind cele până la recensământul din anul 2011. În altă ordine de idei, uitându-ne retrospectiv la evoluția ultimiilor ani cu privire la demografie, putem afirma faptul că, tendințele demografice sunt asemenea unui „magnet” pentru dezvoltarea spațiului urban, determinând o corelare cu alți indicatori.

De exemplu, pentru investitori această extindere urbană reprezintă un beneficiu, în timp ce, pentru mediu este dăunătoare. Apariția a noi construcții înseamnă o lipsă tot mai acută de terenuri și de spații verzi, iar o pondere cât mai ridicată a populației reprezintă „un apetit de consum tot mai mare”, (Strategia de dezvoltare a muncipiului Cluj Napoca, 2014-2020), fie că vorbim în materie de proprietăți sau de tipuri de servicii.

Pe de altă parte, după cum am putut observa și mai sus, municipiul are un spor migrator ridicat, acesta nu este datorat doar comunităților limitrofe care vin și se stabilesc în zona urbană, ci și a studenților. Municipiul Cluj Napoca este cunoscut ca fiind cel mai atractiv centru universitar datorită multitudinilor de posibilități de studiu. Potrivit ranking-ului universităților din Shanghai, UBB, ocupă locul 601-700 la nivel internațional, fiind totodată și singura universitate din România prezentă în respectivul ranking. Conform Universității Babeș-Bolyai în anul 2018-2019 s-au înregistrat la programele de studii 44.000 de studenți. Din nou, o pondere ridicată a numărului de studenți poate fi privită ca un atuu pentru investitori deoarece semnalează o locație în plină dezvoltare și o posibilitate de a „avea cât mai mult profit”.

De asemenea, situația economică a municipiului reprezintă un alt indicator important al extinderii urbane. Conform Planului strategic de dezvoltare economică al municipiului Cluj Napoca 2014-2015, orașul, ocupă locul trei la nivel național din punct de vedere al numărului de angajați în sectoare cu salarii ridicate și este cel de-al doilea centru ca importanță din România în sectorul serviciilor financiare. Acest fapt poate indica un nivel ridicat de trai al locuitorilor.

În ceea ce privește somajul, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă prezintă următoarele date la nivel județean:

Tabel 3, Sursă: https://www.anofm.ro/?agentie=ANOFM&page=0

După cum se poate observa, cea mai mare rată a șomajului înregistrată în intervalul de timp 2000-2017, este cea din anul 2000, aceasta fiind de 11,3%, fiind constantă și în perioadă următoare de timp, schimbarea apărând cu anul 2006, când aceasta se reduce mai mult de jumătate. Situația prezintă din nou, modificări, în anul 2009, când rata șomajului este de 6,3%. Această creștere bruscă a șomajului poate fi explicată datorită crizei economice care a avut loc în România. Odată cu „dispariția acestui fenomen”, apar schimbări pozitive în cadrul pieței muncii, în ultimii ani, rata șomajului fiind de 2%. Astfel, putem afirma că, la momentul actual, somajul nu este o problemă pentru economia locală, fapt care poate fi justificat, prin avantajul pe care municipiul Cluj Napoca îl prezintă față de alte orașe, mai exact, forța de muncă cu nivel ridicat de pregătire și experiență.

În ceea ce privește economia locală a municipiului, aceasta este una reprezentativă și datorită domeniului de industrie. Planul strategic de dezvoltare economică 2014-2020 a municipiului Cluj Napoca, caracteriza industria clujeană ca fiind una orientată pe producția îmbrăcăminții, lactatelor, produselor farmaceutice, mobilei, precum și pe panificație și morărit.

De-a lungul timpului, industria clujeană s-a remarcat prin numărul mare de brand-uri cunoscute la nivel național, cum ar fi: Napolact, Ursus, Prodvinalco, etc. Însă, au existat anumite modificări în rândul acestor industrii datorită dispariției sau realocării unor unități: Fabrica de Bere Ursus a fost închisă în anul 2011, în timp ce, fabricile Napolact au fost realocate. Momentan, industria clujeană este recunoscută datorită firmelor Panemar, Betarom sau Prodvinalco.

Economia locală a orașului cunoaște avantaje economice benefice și datorită firmelor de IT prezente în municipiu, existând firme din străinătate care decid să își creeze sucursale în Cluj Napoca, fapt care, reprezintă o atragere de investiții în acest domeniu.

Și domeniul construcțiilor cunoaște beneficii economice. Conform Planului Strategic de Dezvoltare Economică a Municipului Cluj Napoca, după anul 2005, a existat o adevărată explozie în domeniul construcțiilor rezidențiale, însă, odată cu anul 2008, „ această dinamică a fost întreruptă, afectând piața imobiliară”. Pe baza aceluiași studiu, cu referire la spațiul locativ, în anii 2004-2012, au fost autorizați 2.597.193 m2 locuibili, 55% a fost autorizat pentru blocuri, (adică, 840 de blocuri, mai exact, 15.846 de apartamente), iar 45% pentru case.

Odată cu această extindere urbană, municipiul Cluj Napoca a fost recunoscut ca având un puternic nucleu cultural, fiind unul din pilonii centrali ai respectivei dezvoltări. Cultura reprezintă un indicator important al municipiului datorită faptului că oferă cetățenilor un nivel al calității vieții ridicat precum și o bunăstare individuală sau colectivă a aceștiora.

În primul rând, orașul contribuie la formarea anuală a unor profesionești în domeniul cinematografiei prin intermediul facultăților specializate în acest sector. Totodată, Cluj Napoca dispune de instituții publice specifice culturii precum: Opera Română, Teatrul Național, Teatrul Maghiar de Stat și Opera Maghiară. Ceea ce este de menționat aici, este că, deși există două culturi majoritare în municipiu, românii și maghiari pot conviețuii. În ceea ce privește cinematrografele, în oraș există 24 de săli de cinema, ceea ce reprezintă faptul că, există o infrastructură puternic dezvoltată în acest domeniu.

Pe de altă parte, municipiul Cluj Napoca este recunoscut ca fiind un centru cultural datorită festivalurilor. Conform studiului intitulat „Cluj Napoca, oraș candidat pentru capitala europeană a culturii 2021”, unul dintre cele mai importante festivaluri care are loc în oraș este Festivalul Internațional de Film Transilvania. „Cluj Napoca are acum cei mai mulți spectatori de film din țară, raportat la numărul populației.”

Dintr-un oraș activ ca și Clujul, nu putea lipsi muzica. Astfel, printre cele mai semnificative festivaluri muzicale care au loc în municipiu se numără: Jazz in the Park, Untold Festival, Mioritmic, etc. Acestea au reușit să aducă un plus foarte mare orașului, Cluj Napoca fiind cunoscut și la nivel internațional. De exemplu, „festivalul Untold a înregistrat la doar prima sa ediție o audiență de peste 240.000 de persoane, dintre care 15% au fost vizitatori străini” . Începând cu anul 2015, acest festival a fost organizat în fiecare vară, a fiecărui an, în municipiu.

Astfel, putem conchide că, această extindere urbană cunoaște atât beneficii, cât și dezavantaje. O creștere dinamică a economiei locale și a populației poate conduce către o cerere mai mare de terenuri și către expansiunea urbană, care într-o manieră necontrolată poate prezenta adevărate riscuri. Printre acestea se numără: constituirea unui mediu artificial în defavoarea celui natural, mai exact, o absorbție a spațiilor verzi în cartierele de locuire (ca de exemplu, cartierul Mărăști), creșterea numărului de construcții pe zone verzi, etc. La rândul lor, acestea prezentând efecte ca și poluarea, aglomerarea sau degradarea spațiului urban. Minea, 2010, afirma „construcțiile de toate tipurile sunt cele mai mari consumatoare sau devoratoare de terenuri”.

2. Legislația actuală a acestei probleme

În urma celor prezentate mai sus, existența unor reglementări legale care să limiteze și să supravegheze această extindere a terenurilor este strict necesară. Cadrul legal în vigoare în România este prezentat de Legea numărul 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismului. Aceasta lege are ca și scop gestionarea cât mai eficientă a teritoriului, atât pentru locuitori, cât și pentru mediu în vederea unei dezvoltări durabile și coerente. Conform acestei reglementări, gestionarea spațială a teritoriului constituie „o activitate obligatorie, continuă și de pespectivă, desfășurată în interesul celor care îl folosesc, în concordanță cu valorile și aspirațiile societății și cu cu cerințele integrării în spațiul european”. (Legea nr. 350/2001, art 2, alin 1) Gestionarea teritoriului este necesară deoarece oferă colectivității o utilizare rațională a terenului, o creștere a nivelului de trai în localitățile urbane și rurale și totodată, ajută la protejarea patrimoniului natural și constituit.

În urma acestui proces de gestionare a teritoriului, iau naștere documentațiile de urbanism, a căror rol este de a analiza situația actuală, stabilind obiectivele, acțiunile, procesle și măsurile de amenajare și dezvoltare durabilă a localităților. Documentațiile de urbanism sunt: planul urbanistic general, planul urbanistic zonal și planul urbanistic de detaliu.

Planul urbanistic general reprezintă principalul instrument de planificare operațională, constituind baza legală pentru realizarea programelor și acțiunilor de dezvoltare. (Legea nr 350/2001, art 46, alin 1). Acesta prevede reglementări atât pe termen scurt, la nivelul unității teritoriale de bază, cât și prevederi pe termen mediu și lung.

Reglementările pe termen scurt vizează: stabilirea și delimitarea teritoriului intravilan în relația cu teritoriul administrativ al localității, stabilirea modului de utilizare a terenurilor din intravilan, zonificarea funcțională în corelație cu organizarea rețelei de circulație, delimitarea zonelor afectate de servituții publice, stabilirea zonelor protejate și de protecție a monumentelor istorice, formele de proprietate și circulația juridică a terenurilor, etc. În timp ce, prevederile pe termen mediu și lung au la bază: evoluția în perspectivă a localității, direcțiile de dezvoltare funcțională în teritoriu, zonele de risc natural, delimitarea zonelor cu interdicție temporară și definitivă de construire, etc. (Legea nr 350/2001, art 46, alin 2 și 3).

Altfel spus, planul urbanistic general face referire la situația terenurilor, care în momentul actual, în cadrul municipiului Cluj Napoca, se confruntă cu „limitarea” fenomenului de urbanizare și crearea unor condiți cât mai bune de trai pentru populația muncipiului și care poate fi condiționată doar prin cunoașterea foarte bună și corectă a legislației și a respectării planului urbanistic general. Situația actuală a arătat, că din păcate, de multe ori, acest aspect este foarte dezordonat, iar practica ne oferă numeroase exemple în acest sens.

În imaginea 1, de mai jos, problematica cazului este dată de trotuarele prea înguste din cartierul Mănăștur, fapt care prezintă o dificultate deoarece în cazul unor evenimente neașteptate, mașinile de intervenție nici nu pot trece pe respectivul drum. Totodată, acestea pot pune în pericol siguranța locuitorilor.

Fotografie 1 – Zona din imaginea se află pe aleea Peana, a cartierului Mănăștur. Sursă: Ziarul de Cluj

În cartierul Bună ziua, întâmpinăm o situație similară, mai exact pe strada Bună Ziua, unde pe o parte a drumului trotuarul există, iar pe cealaltă parte, este format un șanț. Acest caz nu afectează doar siguranța cetățenilor, ci și peisajul urban, care nu corespunde reglementărilor urbanistice.

Fotografia 2 – În imaginea de mai sus este prezentată Strada Bună Ziua. Sursă: Google Maps

Alte cazuri pe care practica ni le oferă cu privire la nerespectarea Planului Urbanistic General sunt cele din cartierul Gruia, un cartier caracteristic caselor. Problema apare atunci când în acest specific, apar și blocurile. Un exemplu este relatat de strada Romulus Vuia, numărul 8. În imaginea prezentantă mai jos, se poate observa pe partea dreapta o construcție de apartamente date spre închiriere/vânzare în mijlocul unei zone în care se află doar case.

Fotografia nr 3. Strada din imagine este Romulus Vuia numărul 8, Sursă: Google Maps

Minea, 2010, oferă o posibilă explicație acestui fenomen: „În lipsa unui control riguros al organelor abilitate, fiecare investitor dorește să-și extindă zona, să mai câștige măcăr câteva zeci de centrimetri (dacă nu mai mult), ignorând, practic, limitele prevăzute în proiectele de execuție aprobate.”

Aceste situații puteau fi evitate dacă erau respectate reglementările legale cu privire la amenajarea teritoriului și urbanismului și a celor privind autorizarea executării lucrărilor de construcții. Cadrul legal în vigoare în România cu privire la autorizarea executării lucrărilor de construcții este reprezentă de Legea nr.50/1991. Aceasta prezintă condițiile prin care o construcție este permisă sau prin care poate fi concesionată.

Primul pas care trebuie urmat atunci când se dorește realizarea unei construcții este cel de obținere a certificatului de urbanism. Certificatul de urbanism este actul prin care se face recunoscut regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor existente la data solicitării, dar care nu confera dreptul individului de a executa lucrări de construcții, amenajare sau plantare, având doar un rol informativ pentru solicitant. Totodată, acesta stabilește o listă cu avizele necesare autorizării construcției, (Legea nr. 50/1991, art. 6) precum și caracteristicile pe care construcția dorită le poate lua în cadrul terenului respectiv (alinieri, înălțime maximă admisă, etc).

Regimul juridic al imobilului face referire la caracteristici precum: situarea imobilului, terenului și/sau construcțiilor aferente, mai exact, dacă acestea se află în intravilan sau extravilan, prevederi ale documentațiilor de urbanism care prezintă un regim special asupra imobilului, cu referiri la zonele protejate, interdicțiile definitive sau temporare de construire, dacă respectivul este înscris ca fiind monument istoric în România, și asupra căruia, în cazul vânzării, este necesară exercitarea dreptului de preempțiune a statului potrivit legii, etc.

Regimul economic al imobilului presupune „folosința actuală, extrasul din regulamentul local de urbanism aferent planului urbanistic în vigoare la data emiterii, privind funcțiuni permise sau interzise, reglementări fiscale specifice localității sau zonei.”

Regimul tehnic al imobilului este „extras din regulamentul local aferent documentației de urbanism aprobate în vigoare, cu precizarea documentației de urbanism în vigoare la data emiterii, a numărului hotărârii de aprobare, și după caz, perioada de valabilitate, procentul de ocupare a terenului, dimensiunile maxime și minime ale parcelelor, echiparea cu utilități, circulații și accesuri pietonale și auto, parcaje necesare, alinierea terenului și a construcțiilor față de străzile adiacente terenului, înalțimea minimă și maximă admisă”. (Legea nr. 350/2001, art 31)

După cum am prezentat și mai sus, certificatul de urbanism nu conferă dreptul de construire a unui imobil, astfel este necesară obținerea unei autorizații de construire, care totodată reprezintă și cel mai important document din întregul proces de autorizare.

Conform Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, executarea lucrărilor de construcții este permisă doar pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil, teren și/sau construcții. Această autorizație poate fi emisă și pentru susținerea instalațiilor și utilajelor tehnologice, agricole sau de orice altă natură cu condiția respectării autorizației de construire.

„Autorizația de construire constituie actul final de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcții corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea și postutilizarea construcțiilor” (Legea nr.50/1991, art.2).

Astfel, dacă administrația publică ar fi pus accentul din timp și într-o manieră corectă asupra acestei expansiuni urbane, ținând cont de aspectele legale, practicile prezentate mai sus ar fi existat într-o măsură mai mică sau cel puțin mai controlată.

Conform reglementărilor legale, planul urbanistic general se actualizează la o perioadă de zece ani. În cadrul municipiului Cluj Napoca, au funcționat două planuri urbanistice generale. Primul a fost cuprins în intervalul de timp 1999-2009, iar cel de al doilea, aflat încă în vigoare, în perioada 2010-2020. Acestea reprezintă baza legală pentru constituirea unor activități de dezvoltare în perioada de valabilitate a acestuia.

3. Caracteristici Planuri Urbanistice Generale

3.1. Caracteristici Plan Urbanistic General 1999-2009

În memoriu primului Plan Urbanistic General, este prezentată evoluția urbană a municipiului Cluj Napoca. Astfel, în perioada 1990-2010, orașul s-a extins spre zone rezidențiale noi ca: Bună Ziua, Europa sau Făget. Cartierele de locuințe „principale”, ca Grigorescu, Mărăști, Mănăștur, Gheorgheni sau Zorilor existau dinaintea cartierelor noi. Totodată, trebuie menționate și construcțiile pentru instituțiile publice de tipul: spitalelor, universităților, etc, apărute tot în această perioadă.

După anul 2004, „a apărut construcția de centre comerciale de dimensiuni mari (mall) în zona Între lacuri și zona de ieșire spre Oradea”, care sunt adevărate forțe economice.

După cum am specificat și mai sus, municipiul Cluj Napoca a cunoscut adevărate beneficii economice din punct de vedere al construcților în această perioadă, existând o cerere tot mai mare de teritorii. Obiectivul principal era construcția destinată locuințelor deoarece municipiul atrăgea numeroși turiști și studenți pe lângă populația stabilită.

Totodată, apariția noilor zone rezidențiale și extinderea teritoriului au condus către o dezvoltare a zonelor periferice a orașului. Astfel, au luat naștere diverse unități comerciale, de tip retail sau showroom. Deși, se află la marginile orașului, acestea pot fi ușor accesibile cu mașina sau mijloacele de transport în comun.

Tot aici, putem vorbi și despre efectele negative ale numeroaselor construcții, mai exact, despre existența vechilor cartiere, a căror dezvoltare nu a fost luată în calcul la momentul respectiv, fiind aprobate diverse proiecte de construcție. Problema este reprezentată de inexistența spațiilor destinate utilităților necesare locatarilor din zonă. Aceștia neavând acces la unități comerciale, farmacii, bănci, etc. Totuși, PUG-ul a venit cu o soluție pentru respectiva problemă, permițând o modificare a apartamentelor de la primul etaj pentru astfel de utilizări. „ Deși rezultatele nu sunt cele mai estetice, au reușit să acopere o serie de necesități a comunității locale” (Consolidarea capacității de planificare spațială, precondiție pentru dezvoltarea urbană, 2013)

După cum se poate observa, planul urbanistic general din 1999-2009 a ținut cont de dezvoltarea tuturor zonelor, inclusiv de cea centrală și semi-centrală a orașului, reabilitând clădirile abandonate sau nefinalizate. În acest mod, existând anumite intervenții, care au creat un peisaj architectural de semnificație redusă. Un exemplu, este relatat în studiul „Consolidarea capacității de planificare spațială, precondiție pentru dezvoltarea urbană”.

Figura nr.4 – Intervenții în centrul Clujului. Sursă: Consolidarea capacității de planificare spatială, precondiție pentru dezvoltarea urbană

O altă greșeală cu care municipiul Cluj Napoca s-a confruntat pe parcursul derulării primului plan urbanistic general,a fost generată de apariția unor cartiere în locul fostelor terenuri agricole. Autoritățile publice au „permis” atât apariția, cât și dezvoltarea acestor zone, care la rândul lor, au creat disfuncționalități de-a lungul timpului pentru autorități. De exemplu: respectivele terenuri nu au mai putut fi conectate la infrastructură, situația fiind una nefavorabilă. Drumurile au rămas neasfaltate sau neluminate, iar zonele „suferă” de o inexistență sau lipsă a unor necesități zilnice locuitorilor ca și: școlile, grădinițele, parcuri sau magazine.

Aceste „greșeli” afectează calitatea vieții locatorilor, încurajându-i pe respectivii să se „baricadeze în spatele gardurilor”, interacțiunea dintre ei fiind afectată.

Studiul care a avut la bază planificarea spațială a municipiului Cluj Napoca, a venit cu o completare la acest caz, afirmând faptul că, lipsa infrastructurii respectivei zone aduce cu ea numeroase rezultate negative. De exemplu, inexistența asfaltului crează multă murdărie în restul orașului, atunci când locatarii din zonă se hotărăsc să se deplaseze cu autovehiculul în alte zone ale orașului, aducând cu ei pământ și noroi din cauza străzilor neasfaltate. Acest lucru generând un alt cost municipiului, fiind necesar ca străzile să fie curățate.

Fotografia nr.4, Sursă: Consolidarea capacității de planificare spatială, precondiție pentru dezvoltarea urbană

3.2. Caracteristici Plan Urbanistic General 2010-2020

Planul urbanistic general din perioada 2010-2020 a municipiului Cluj Napoca, are ca și principal obiectiv redresarea disfuncționalităților create în trecut, precum și atingerea obiectivelor actualului PUG pentru o creștere viitoare sustenabilă și eficientă a municipiului.

Noul PUG susține viziunea planului anterior, în care se dorea ca municipiu Cluj Napoca să fie un „Oraș pentru oameni – durabil, sigur, flexibil, sănătos și plin de viață” (Consolidarea capacității de planificare spatială, precondiție pentru dezvoltarea urbană, 2013). Astfel, actualul PUG dorește să ofere un aspect modern pentru un oraș european, ținând cont de caracteristicile frontului stradal (înălțimea clădirilor, aliniament, etc), contribuind la îmbunătățirea aspectului urbanistic. Totodată, acesta urmărește realizarea unor spații publice de calitate, precum și oferirea posibilității de a merge pe jos sau a accesibilității cu mijloacele de transport în comun.

Cu alte cuvinte, se dorește o dezvoltare a spațiului urban uniformă și controlată.

În altă ordine de idei, planul urbanistic general își propune: „să repare, prin transformarea dezvoltării necontrolate din trecut în avantaje; să dezvolte, prin crearea de noi teritorii urbane, abilitarea de noi investiții; să protejeze, prin limitarea utilizării abuzive a spațiilor publice, îmbunătățirea calității zonelor rezidențiale; să permită, dezvoltarea de locuințe, comerț și servicii, precum și să ghideze, investitorii locali și externi”. (Consolidarea capacității de planificare spatială, precondiție pentru dezvoltarea urbană, 2013)

Studiul care are la bază raportul de mediu pentru planul urbanistic general al municipiului Cluj Napoca, 2010, identifică următoarele obiective prioritate ale acestuia în domenii precum: transporturile, resursele urmane, competitivitate, mediu, cultură și dezvoltare urbană.

Acest raport vine în corelație cu studiul care vizează „Consolidarea capacității de planificare spatială, precondiție pentru dezvoltarea urbană”, 2013, care prevedea aceleași obiective ale planului urbanistic general, dar într-o manieră mai detaliată. Astfel, din perspectiva transporturilor, se menționează faptul că, există o necesitate majoră a municipiului de a dezvolta infrastructura acestuia. Cu alte cuvinte, PUG-ul își propune o „regândire a rețelei de transport din oraș” prin „crearea unui mediu la nivelul orașului care să permit o mai bună circulație a persoanelor și o organizare sustenabilă a rețelei de străzi”. Se cunoaște faptul că, extinderea orașului a generat creșterea congestiei la nivelul acestuia. Astfel, o soluție este reprezentată de „îmbunătățirea accesibilități către/dinspre anumite zone”, prin realizarea unor centuri ocolitoare a municipiului.

Din perspectiva resurselor umane, PUG dorește să încurajeze mediul de afaceri, să dezvolte infrastructura în domeniul cercetărilor științifice, precum și să creeze numeroase locuri de muncă. Acest obiectiv vine în concordanță cu cel al competitivități, care susține inovarea și dorește să valorifice resursele de muncă pentru a furniza cele mai bune servicii.

După cum am putut observa în cadrul desfășurării PUG-ului anterior, acesta s-a confruntat cu fenomenul „blocurilor în zone de case”. Prima mențiune pe care actualul PUG o face pentru a evita apariția unor situații viitoare asemănătoare este ca extinderea urbană să fie conform prevederilor impuse de PUG. Astfel, s-ar evita cazurile în care construcțiile iau forma fostelor parcele agricole sau cele în care construcțiile se dezvoltă în zone în care nu este acces la utilități publice sau nu se poate asigura accesul la furnizorii de servicii (ambulanțe, pompieri, utilaje de colectare a deșeurilor, etc).

În domeniul mediului, în cadrul aceluiași studiu care are la bază consolidarea capacității de planificare spatială, din 2013, este menționată o propunere referitoare la transformarea râului Someș, prin care „străzile și spațiile de promenadă ar fi de-a lungul râului”. Totodată, se dorește „crearea unor parcuri publice care să fie oportune pentru recreere și practicarea sportului.”

Autorii care au realizat strategia municipiului Cluj Napoca 2014-2020, vin cu o completare a studiului menționat anterior, prezentând câteva din măsurile pe care actualul PUG și le propune: „ să fie orientat spre reglementări care să conducă la creșterea confortului urban și a calității vieții și să ofere flexibilitatea necesară evoluției oportunităților de dezvoltare urbană fără a conduce la derogări care să dezechilibreze concepția de ansamblu”.

În urma datelor prezentate anterior și a caracteristicilor ambelor planuri urbanistice generale, putem concluziona următoarele: un plan urbanistic general bun va asigura o dezvoltare eficientă a municipiului și va putea controla toate provocările urbanizării, în timp ce, un plan urbanistic general imprecis poate conduce doar la o extindere necontrolată a orașului.

II. PARTEA METODOLOGICĂ

Capitolul 2. Partea de cercetare

2.1 Scopul cercetării

Lucrarea de față intitulată „Analiza extinderii intravilanului municipiului Cluj Napoca”, are ca și problemă de cercetare creșterea urbană din ultimii două zeci de ani. Aceasta își propune să identifice modul în care municipiul Cluj Napoca s-a extins în perioada ultimilor două zeci de ani din perspectiva intravilanului, care sunt principalele cartiere care prezintă caracteristice tipice dezvoltării urbane, precum și să analizeze cele două planuri urbanistice generale ca etape în dezvoltarea orașului. În cadrul acestei lucrări, voi încerca să evaluez relația pe care aceste obiective o au în raport cu creșterea urbană a municipiului Cluj Napoca. Zona de studiu a cercetării este întreg municipiul deoarece doresc să reprezint corect spațiile urbanizate și evoluția celor mai afectate de această creștere urbană.

Pentru realizarea acestor obiective, cercetarea actuală a folosit o serie de materiale de tip cartografic aferente celor două PUG-uri, precum și imagini satelitare preluate din aplicația Google Earth.

Datele obținute în urma acestor materiale, vor fi supuse unei analize detaliate care să permită atât celui care operează, cât și celui care vizualizează o înțelegere cât mai clară a acesteia. În urma rezultatelor obținute, se vor formula principalele concluzii și recomandări.

2.2. Selecția metodelor și tehnicilor de cercetare

Metoda de cercetare utilizată pentru realizarea acestei lucrări, este una care combină atât datele cantitative, cât și cele calitative. Am ales ca și metodă de cercetare, analiza de documente deoarece aceasta se pliază cel mai bine pentru cercetarea de față și totodată mă ajută în găsirea informațiilor necesare realizării studiului.

După natura lor, documentele pot fi scrise (texte), cât și nescrise (imagini, figuri). În ceea ce privește documentele utilizate pentru realizarea acestei lucrări, am folosit următoarele: documente oficiale (legislație și regulamentul local al municipiului Cluj Napoca), date statistice ( statistici de la recensământ și statistici economice), precum și alte date obținute din cadrul altor cercetări și baze de date ale instituților publice.

Aceste date au avut un rol foarte important deoarece prin intermediul lor am putut preciza amploarea fenomenului, precum și necesitatea analizării acestui studiu.

Delimitarea zonelor de studiu

Primul obiectiv menționat în partea introductivă a acestei lucrări făcea referire la modul în care municipiul Cluj Napoca s-a extins din punct de vedere a intravilanului în perioada ultimilor două zeci de ani. Pentru a putea analiza acest lucru, voi atașa un tabel cu evoluția suprafeței intravilanului, începând cu anul 1990 și o imagine a extinderei acestuia până în anul 2014. Deși primul plan urbanistic general a apărut în anul 1999, s-a considerat relevant de observat și perioada imediată după căderea regimului comunist.

Tabelul nr.3 – Evoluția suprafeței intravilanului municipiului Cluj Napoca.Sursă: Memoriul general al Planului Urbanistic General 2014

Figura nr 5 – Evoluția suprafeței intravilanului municipiului Cluj Napoca, anul 2014.Sursă: Memoriul general al Planului Urbanistic General 2014

După cum am menționat în partea teoretică, terenul reprezintă o resursă epuizabilă și greu regenerabilă. Astfel, utilizarea acestuia trebuie făcută într-o manieră corespunzătoare. După cum se poate vedea și în imaginea de mai sus, intravilanul s-a extins de-a lungul timpului în mai multe direcții, fără a avea o viziune clară sau a fi neapărat uniform. Acest fenomen de extindere a teritoriului trebuia să aibă la bază principiul de economisire a terenurilor, fiind utilizate într-o manieră controlată datorită importanței pe care acestea o au. Însă, situația actuală a demonstrat faptul că, teoria nu se completează cu practica.

În imaginea de mai sus, se poate observa că nucleul orașului este reprezentat de zona de centru datorită conectivității stradale pe care acesta o are cu zonele din jur. Cu timpul, aceste legături se pierd deoarece dezvoltarea nu mai are loc de la centru spre periferii, ci de la periferii spre alte zone mai îndepărtate, fără a exista neapărat o conexiune directă. Astfel, a apărut o adevărată extindere urbană. Putem afirma faptul că, evoluțiile acestor terenuri conform imaginii, nu au ținut cont de nicio regulă pe care planurile urbanistice generale le prevedeau cu privire la ocuparea terenurilor, nu a existat nicio evaluare a necesarului de terenuri din partea instituțiilor publice sau o etapizare a acestora, ci doar o extindere a tuturor zonelor din municipiu. Fapt care a condus la situația de față.

Din perspectiva extinderii intravilanului de-a lungul timpului, se remarcă faptul că după căderea regimului comunist, suprafața intravilanului municipiului Cluj Napoca era de 3.978 ha. Comparativ cu anul 2014, în care aceasta ajunge la 10.472 de ha. Se observă o creștere a fiecărui an prezentat până la perioada următoare cu cel putin 3000 de ha. Din anul 1990 până în 2014, intravilanul triplându-se. Deși, studiul bibliografic ne-a arătat că municipiul Cluj Napoca este un potențial oraș în care creșterea urbană este prezentă datorită cererii tot mai mare de locuințe, precum și pentru realizarea unor dotări ce țin de infrastructură, situația prezentă nu motivează suprafața atât de mare de intravilan și de haotică.

Acest fapt a stârnit o curiozitate cu privire la actuala situație, din perspectiva extinderii terenurilor. Mai exact, dacă prezentele extinderi care sunt neuniforme erau generate de lipsa spațiului de a construi în alte zone sau datorită accesibilității de a construi pe orice suprafața de teren.

Figura nr 6 – Harta cu suprafețele de restructurare și urbanizare a teritoriului municipiului Cluj Napoca. Sursă: Memoriul general al Planului Urbanistic General 2014

După cum se poate observa, zona roșie reprezintă zonele urbanizate, în timp ce, suprafețele albastre sunt cele supuse restructurării. Astfel, putem afirma faptul că, din această perspectivă, municipiul s-a extins în toate direcțiile, fără a urma o structură logică. Cu alte cuvinte, o creștere a suprafeței intravilanului nu era necesară, atât timp cât există suficient loc pentru realizarea construcțiilor generate de numărul mare de cereri. Creșterea terenului intravilan fiind mai mult o creștere de tip administrativ deoarece situația hărților nu prezintă această necesitate.

O altă perspectivă pe care am considerat-o importantă de analizat în acest sens este relația dintre populație și intravilan. Această legătură ar putea motiva mult mai clar necesarul de intravilan de care municipiul Cluj Napoca dispune. Pentru a vedea acest lucru, am să prezint un tabel cu numărul populație din oraș, conform datelor de la recensământ. Acestea vor fi analizate în raport cu numărul suprafeței intravilanului din Tabelul nr.3

Tabel nr 4 – Evoluția populației conform datelor de la recensământ. Sursă: INSSE

După cum se poate observa, în cazul populației nu există creșteri semnificative de la un recensământ la altul. Deși trec zece ani de la o perioadă la alta, numărul populației rămâne parțial același, suferind mici modificări, în context de creșteri sau scăderi. După cum am menționat și în partea teoretică, respectivele schimbări ale numărului populației sunt generate de sporul natural și cel migrator.

În relație cu intravilanul, nici numărul populației nu justifică creșterea intravilanului. În timp ce, populația nu produce nicio modificare „șocantă”, numărul suprafeței intravilanului se triplează. Astfel, prezenta situație nu se motivează deoarece nu există un necesar de teren venit din partea populației, iar multe dintre spațiile din intravilan (figura nr.6) reprezentau locuri în care se mai putea construi.

Dacă privim din ansamblu, nici agricultura nu este posibilă pe toate acele terenuri extinse deoarece aceasta se poate face doar în spațiile special amenajate, în timp ce, pe terenurile agricole situate în intravilan nu se poate construi deoarece conform regulamentului PUG, este interzisă urbanizarea respectivelor terenuri. Singurele condiționări permise de la această reglementare fiind fermele, serele, ciupercăriile în condiția în care suprafața terenului e mai mare de 1ha. Astfel, această extindere a teritoriului poate reprezenta o problemă pentru locuitori, agricultură și pentru mediu.

Din perspectiva locuitorilor, această extindere a intravilanului poate fi o problemă deoarece construcțiile datorate de apariția noilor cartiere au avut consecințe negative asupra orașului, în corelație cu care, populației, îi este afectată calitatea vieții. Deoarece instituțiile publice au lăsat cale liberă dezvoltatorilor imobiliari de a construi, respectivii, nu au ținut cont de prevederile planului urbanistic general, iar rezultatele sunt devastoase. Locuitorii respectivelor zone nu au acces la infrastructura necesară, precum și la anumite dotări care să satisfacă serviciile publice. Acest caz va fi detaliat în partea următoare.

În ceea ce privește agricultura și mediu, acestea sunt principalele surse care au de suferit în urma extinderii teritoriului și a creșterii urbane. Toate efectele pe care urbanizarea le produce ca și: poluarea solului, a apelor, afectarea proprietăților solului, creșterea emisiilor, etc conduc către o remodelare a peisajului și se revarsă asupra acestora.

Astfel, o remarcă importantă de făcut în acest sens este dată de căderea regimului comunist în raport cu numărul populației din aceeași perioadă, unde intravilanul era de 3.978 ha, și populația era de 328.602. Mai exact, intravilanul din respectiva perioada era mic și eficient, acesta reușind să ofere locuințe populației, în timp ce, actualmente, ne confruntăm cu un intravilan crescut, greu gestionabil și neconform cerințelor locuitoriilor.

Deși aceste aspecte prezentate până acum au o semnificație majoră pentru actuala cercetare, am dorit să realizăm o analiză mai detaliată și mult mai clară a evoluției urbane a intravilanului pe parcursul celor două planuri urbanistice generale. Deoarece această evoluție nu a putut fi procurată în format digital de la primărie, iar hărțile propriu-zise pot prezenta anumite lipsuri sau sunt incomplete, prezentarea evoluției acestora era posibilă doar prin suprapunerea a două imagini din satelit preluate în momente diferite cu ajutorul aplicației Google Earth. Această aplicație prezintă imaginile clare a localităților, terenului într-un anumit moment dat. Sursa acestor fotografii este domnul arhitect, Mihai Racu, care a preluat o imagine din anul 2003 a teritoriului municipiului deoarece aplicația nu deținea date mai recente a orașului Cluj Napoca și anul 2014, după o perioadă de desfășurăre a celui de-al doilea PUG.

Figura nr 7 – Imagini din satelit a municipiului Cluj Napoca. Stânga (2003), dreapta (2014). Sursă Mihai Racu

După cum se poate observa în figura de mai sus, în anul 2003, intravilanul era destul de compact și uniform. Deși, acesta urmărea o structură bine definită, putem vedea cum în lateralele imaginii se răspândesc deja anumite construcții. În anul 2014, situația prezintă acele limite menționate anterior mult mai extinse, ariile pe care au apărut construcțiile fiind mult mai mari.

Datorită faptului că este greu de vizualizat într-o formă cât mai clară cum s-a extins mai exact intravilanul din perioada 2003 până în perioada 2014, aceste două hărți au fost transpuse și prezentate în două culori diferite pentru a vedea diferențele.

Figura nr 8 – Zonele construite ale municipiului Cluj Napoca în două perioade diferite. Stânga – suprafața construită 2003. Dreapta – Suprafețele noi construite 2014. Sursă: Mihai Racu

În partea stângă sunt prezentate cu albastru zonele construite până în anul 2003. În timp ce, în partea dreapta, cu roșu sunt identificate zonele construite după anul 2003. Ceea ce este interesant de menționat este faptul că pe anumite suprafețe există o extindere mult mai mare a construcțiilor, în timp ce, în alte zone acestea sunt reduse. Astfel, este necesară o suprapunere a celor două imagini pentru a vedea exact direcțiile creșterii urbane și posibilele motive.

Figura nr 9 – Evoluția intravilanului municipiului Cluj Napoca. Sursă: Mihai Racu

Datorită acestei suprapuneri, putem identifica existența a 2 aspecte ale evoluției intravilanului. În primul caz, putem observa cu roșu o apariție a construcțiilor în zone unde deja erau prezente și alte tipuri de construcții colorate cu albastru. Acest caz este evident mai ales în partea de centru și nord a imaginei. O explicație a extinderii acestei zone poate fi datorată de accesul la infrastructură, la servicii publice, locuitorii zonei având acces la o serie de utilități necesare conviețuirii. Situație, care este conformă figurei nr. 6 cu privire la zonele de restructurare, care menționa că respectiva suprafața trebuie restructurată, fiind permise construcțiile. Astfel, respectiva zonă ar deveni compactă.

În timp ce, în cadrul celui de-al doilea caz, este prezentată o extindere a intravilanului în partea de sud si restul lateralor. Deși respectivele zone pot întâmpina greutăți de tipul distanței față de centru sau a unor insuficiențe legate de accesul la servicii publice datorită poziției lor geografice și a lipsei viziunii construcțiilor la momentul respectiv, situația pare a fi într-o continuă expansiune. Acest lucru poate avea ca și explicație schimbarea percepției locuitorilor asupra acestor zone. Cu toate că există lipsuri pe unele dintre respectivele suprafețe, aceștia reușesc să fac compromisuri datorită calității vieții.

Astfel, curiozitate acestei situații face referire la identificarea zonelor din sud care au permis extinderea intravilanului în raport cu cele în care nu există schimbări semnificative.

Principalele zone de studiu

Pentru ca cercetarea să fie una cât mai relevantă este necesar ca analiza urbană să fie interpretată la întreaga suprafața a muncipiului, cât și particular, să includă specificații pentru anumite arii ale acestuia. Pentru această analiză, va fi interpretată fiecare zonă separat.

Figura nr 10 – Delimitarea zonelor ce urmează să fie analizate. De la stânga spre dreapta: Cartierul Mănăștur, Europa, Bună Ziua, Borhanci și Andrei Mureșanu. Sursă: Mihai Racu

În imaginea de mai sus este prezentată delimitarea zonelor care urmează să fie analizate. De la stânga la dreapta acestea sunt: Cartierul Mănăștur, Europa, Bună Ziua, Borhanci și Andrei Mureșanu. Am ales aceste zone deoarece acestea se află în zonele de dezvoltare urbană cuprinsă între perioada 2003-2014, fiind caracteristice acestui fenomen. Cartierul Andrei Mureșanu nu face parte din categoria cartierelor caracterizate de prezența dezvoltării urbane, însă acesta va fi folosit ca și exemplu de extindere urbană controlată.

Cartierul Mănăștur

Cartierul Mănăștur este recunoscut datorită străzii Câmpului. Această stradă este cunoscută datorită legăturii pe care o face, pe deoparte cu centrul și pe de alta cu Calea Florești.

Figura nr 11 – Strada Câmpului. Stânga 2003, Dreapta 2014. Sursă: Google Earth

După cum se poate observa, această zonă a suferit modificări de-a lungul timpului, devenind una dintre cele mai circulate străzi ale municipiului. Acest lucru se datorează faptului că este poziționată către ieșirea din municipiul Cluj, făcând legătura cu Floreștiul, iar pe de cealaltă parte este dens utilizată deoarece conduce către centru. Astfel, existând mereu un flux de persoane care doresc să părăsească orașul sau să ajungă în acesta.

Conform imaginilor de mai sus, putem vedea că principală stradă prezentată este strada Câmpului, fiind totodată cea care exista înaintea apariților imobilelor. Aceasta este de-o importanță mai mare în raport cu străzile care se desprind din aceasta tocmai din aceste considerente. Referitor la așezările imobilelor, putem observa că acestea nu respectă o structură clară, fiind ramificate în mai multe direcții și creând un aspect dezordonat.

Dezvoltarea imobiliară a zonei poate fi datorată și amplasamentului de care aceasta beneficiază. Fiind zona cea mai apropiată de lângă Florești, atrage persoanele din mediul rural de a se muta aici. Astfel ei, ar evita să facă naveta și ar fi feriți de traficul zilnic. Totodată, în prezenta zonă s-au dezvoltat atât locuințe individuale, cât și colective. Strada Câmpului poate fi considerată un nucleu al cartierului Mănăștur deoarece adună toate străzile din împrejur în același punct, oferind locuitorilor săi pe lângă oferta diversă de imobile și accesibilitate, și o serie de facilități. (Unul din cele două supermarketuri cunoscute pe care municipiul Cluj Napoca le deține, se află aici.)

Cartierul Europa

Figura nr 12 – Cartierul Europa. Stânga, anul 2003. Dreapta, anul 2014. Sursă: Google Earth

După cum putem observa, cartierul Europa în anul 2003, era doar un câmp. Nu existau construcții și nici nu erau vizibile semnele de dezvoltare. În timp, datorită intravilanului avut la dispoziție și a lipsei unei planificări care vegheze o bună extindere a acestora, zona a devenit una dintre cele identificate ca suferind de modificări a expansiunii urbane.

Acest cartier este cunoscut datorită străzii Eugen Ionescu, cea care face legăturile dintre Cartirul Zorilor și Calea Turzii. Conform imaginilor de mai sus, strada exista dinaintea extinderii zonei și apariției construcțiilor, însă era deficitară din cauza amplasării zonei. Fiind o zonă agricolă, calitatea acesteia nu era conformă zonelor urbanizate. Odată cu dezvoltarea cartierului, strada a suferit modificările necesare devenind una dintre cele mai cunoscute străzi ale municipiului.

În ceea ce privește actuala stradă, am putea să îi comparăm evoluția cu cea prezentată în cazul cartierului Mănăștur, mai exact, strada Câmpului pe de o parte, și strada Bună Ziua pe care o voi prezenta ulterior, pe de altă parte. Mai exact, în cazul străzii Câmpului, am putut observa ca respectiva strada ocupa rolul principal al zonei datorită conectivității pe care o oferea cu străzile secundare, în timp ce, în cazul străzii Bună Ziua, a existat o evoluție asemnătoare acestui caz, strada fiind cea care asigura acel trafic de tranzit. În urma acestor două combinații de situații, poate fi reflectată cel mai bine strada Eugen Ionescu.

Ceea ce diferențiază această stradă față de cele două prezentate anterior este faptul că datorită localizării cartierului, unele dintre străzi sunt foarte greu accesibile. După cum menționam și mai sus, faptul că, acest teren era un câmp în urmă cu zece ani și a lipsei unei supravegheri a construcțiilor care a permis dezvoltarea haotică a imobilelor fără a respecta o așezare anume, a condus către o infrastructură deficitară pe alocuri, care se finalizează prin fundături a străzilor.

În urma celor prezentate, putem afirma că, datorită străzii principale Eugen Ionescu, această zonă a cunoscut dezvoltări urbane.

Cartierul Bună Ziua

Figura nr 13 – Cartierul Bună Ziua. Stânga 2003, dreapta 2014. Sursă: Google Earth

După cum am vazut și în cazul cartierelor precedente, construcțiile au tendința de a se extinde de-a lungul căilor de acces. Conform imaginelor prezentate mai sus, putem observa cum în ambele intervale de timp, apariția construcțiilor se află la marginile stradale, în timp ce, pe restul perimetrului intravilanului rămâne o suprafața goală, neconstruită. De această dată, dezvoltările imobiliare au apărut datorită străzii Bună Ziua.

Această stradă a avut un impact asupra teritoriului încă din perioada în care era folosită ca și variantă ocolitoare a orașului. Totodată, respectiva stradă a permis realizarea unor construcții datorită legăturilor pe care aceasta le creează cu străzile lăturalnice. Datorită faptului că, aceste străzi sunt mult mai lungi și drepte comparativ cu cele prezentate anterior, oferind locuitorilor zonei o varietate mai mare de traseuri, a generat la rândul ei, apariția unor construcții. Însă, dificultățile apar atunci când infrastructura există doar pe străzile principale.

Ca și în cazurile precedente, problematica acestor construcții este reprezentată de dezordinea pe care o prezintă din punct de vedere urbanistic. Aceste construcții nu țin cont de o structură pe care să o urmeze. În acest sens, voi exemplifica câteva cazuri.

Figura nr 14 – Problematica construcțiilor din cartierul Bună Ziua. Sursă: Google Earth

Primul caz este dat de extinderea construcțiilor pe terenuri fără infrastructură. După cum am menționat și mai sus, complicațiile zonei apar atunci când accesul până la imobil este dificilă datorită inexistenței infrastructurii. Străzile prezentate neavând capacitate pentru traficul care a rezultatul în urma acestor construcții. Astfel spus, locuințele au întrecut infrastructura. Toate aceste deficiențe ale infrastructurii ca și străzile neasfaltate sau fără trotuar conducând la lipsa viziunii constructorilor. Referitor la acest aspect, în partea teoretică am menționat cazul în care lipsa asfaltului poate reprezenta o problemă datorită murdăriei pe care o formează, mai ales atunci când plouă. Astfel, apare noroiul care este transportat în alte zone ale orașului atunci când locuitorii sunt nevoiți să se deplaseze cu mașina.

O altă situație de care dezvoltatorii imobiliari nu au ținut cont atunci când au demarat construcțiile a fost înălțimea clădirilor și apariția fenomenului de blocuri între case. După cum se poate observa în imaginea de mai sus, nu există nicio uniformitate a înălțimii clădirilor. Astfel, mulți dintre proprietarii caselor din zonă sunt nevoiți să se confrunte cu apariția unor blocuri pe mai multe nivele.

Această situație a cartierului Bună Ziua se datorează intravilanului mult mai mare decât era necesar, caz care se reflectă și în figura cu nr 13. Mai exact, este prezentată situația în care fiecare dezvoltator imobiliar a construit pe bucățele de teren în funcție de preferințe datorită autorizațiilor și lipsei controlului pe teren, iar ulterior, acestea nu au mai putut fi legate între ele și conectate la infrastructură.

Astfel, putem afirma că fenomenul de dezvoltare urbană este prezent și din păcate, necontrolat.

Cartierul Borhanci

Figura nr 15 – Colonia Borhanci, stânga 2003, dreapta 2014. Sursă: Google Earth

Colonia Borhanci este poziționată la capătul străzii Constantin Brâncuși, în urma căreia principala stradă a coloniei care îi poartă și numele s-a dezvoltat. Tematica stradală a acestei zone poate fi comparată cu ramificațiile unei frunze. Conform imaginei din anul 2014, acestea sunt întinse și de-o parte și de alta a coloniei.

În ceea ce privește această colonie, este greu de analizat cum a evoluat datorită numărului mic de construcții existente comparativ cu celălalte zone menționate. În ciuda acestui fapt, zona reprezintă o bună conectivate cu centrul orașului din cauza străzii Constantin Brâncuși care se leagă cu centrul. Referitor la ramificațiile stradale, situația este asemănătoare cartierului Europa. Aceasta având o stradă principală în jurul căreia au apărut primele construcții. Asemănarea reiese din faptul că poziționarea construcțiilor este pe fostele terenuri agricole. Astfel, pe aceste străzi accesul la infrastructură este inexistent, drumurile conducând către o înfundătură.

Cartierul Andrei Mureșanu

Figura nr 16 – Cartierul Andrei Mureșanu. Stânga (2003), Dreapta (2014).

După cum am menționat și mai sus, cartierul Andrei Mureșanu nu face parte din categoria cartierelor caracterizate de prezența fenomenului de dezvoltare urbană, însă, acesta a fost considerat ca fiind un exemplu potrivit de cartier care s-a dezvoltat într-o manieră coerentă, având o formă bine definită.

Comparativ cu zonele analizate anterior, cartierul Andrei Mureșanu prezintă o integrare clară și concisă din perspectiva intravilanului. În ceea ce privește conectivitatea stradală, aceasta a reprezentat un indice foarte important în dezvoltarea corectă a zonei. Învecinându-se cu alte artere principale ca și strada Constantin Brâncuși la est sau Calea Turzii la vest, care au contribuit la situația actuală.

În cazul cartierelor menționate anterior, acest beneficiu nu a existat sau a fost foarte limitat, fiind totodată observabil și în cadrul prezentării analizelor. În ceea ce privește nucleul acestui cartier, putem afirma, că o importanță deosebită o prezintă Piața Cipariu datorită diverselor servicii ce le poate oferi. Un alt element semnificativ al zonei este dat de accesibilitate. În acest caz, putem face o comparație cu cartierul Bună Ziua.

Dacă în cazul respectivei zone am văzut că există o dezordine din punct de vedere urbanistic, a așezărilor construcțiilor, începând de la lipsa viziunii amplansamentului, la înălțime sau la diversitatea de clădiri (blocuri și case), până la lipsa infrastructurii și dotărilor tehnico-edilitare, cartierul Andrei Mureșanu se bucură de o dezvoltare echilibrată, uniformă. În acest sens, am să exemplific prin intermediul unei imagini.

Figura nr 17 – Caracteristici ale cartierului Andrei Mureșanu. Sursă: Google Earth

După cum se poate observa, regimul înalțimii construcțiilor este în cea mai mare parte uniformă. În privința infrastructurii, aceasta este prezentă dintr-un colț al altuia al cartierului. Deși, străzile se împart în mai multe ramificații toate conduc către artele principale ale cartierului. Nu există înfundături ca în cazul Coloniei Borhanci sau cartierului Europa deoarece construcțiile au fost făcute într-o manieră funcțională beneficiând de echipare tehnico-edilitară și dotări ierarhizate, oferindu-le locuitoriilor cartierului parcuri, școli și alte servicii necesare.

Totodată trebuie să menționăm faptul că, respectivele construcții din cadrul prezentului cartier nu au fost create pe bucăți de parcele fără o viziune strategică, cum este cazul cartierului Bună Ziua în cadrului căreia sunt prezentate construcții pe bucăți de terenuri, fără a putea fi legate între ele.