Disertatie Final (autosaved) [301871]

,,Cărțile care te ajută cel mai mult sunt cele care te fac să gândești cel mai mult. Cel mai greu înveți când citești cărți ușoare; însă o carte extraordinară care vine de la un gânditor remarcabil este o corabie a gândirii, plină la refuz cu adevăr și frumusețe.”

Theodore Parker

Introducere

Această lucrare………..Lucrarea se desfășoară pe parcursul a 5 capitole urmând pașii de evoluție a programului.

Capitolul I introduce noțiunea de scris ca mod de exprimare a civilizațiilor. [anonimizat], evoluția metodelor de scriere sunt determinate de diferitele focare de civilizație până în prezent. Clasifică suporturile grafice utilizate în vederea transmiterii informațiilor. Prezintă materialele utilizate în timpul celor trei perioade de evoluție a scrisului. [anonimizat], determinând conceptul de carte cunoscut azi. Însă si acest format în perioada contemporană cunoaște o transfigurare odată cu evoluția tehnologică. Formatul clasic al cărții se modifică într-o formă electronică, e-book.

În capitolul II apare procesul de comercializare a cărților și evoluția acestuia. [anonimizat]. Evoluția tehnologică creează spații electronice de stocare a cărților, devenind astfel accesibile tuturor. Apare librăria electronică.

[anonimizat], sunt dezvoltate caracteristicile relevante funcțiunii. [anonimizat]. Fluxurile de circulație atât a cărților cât și a personalului implicat în activitate devin elemente definitorii a volumetriei. [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat] a spațiului, [anonimizat] a da unicitate volumetriei și a funcției.

[anonimizat] V, sunt spațiile private de desfășurare a creativității artiștilor. Important pentru fiecare atelier este organizarea specifică fiecărei domeniu: sculptură, desen, pictură, ceramică.

Procesul de design a [anonimizat], este influențat atât de localizare cât și de caracteristicile funcțiunii.

Capitolul I. Istoria evoluției librăriilor

Apariția scrisului

A apărut în mai multe focare de civilizație având o formă de exprimare diferită.

Scrierea sintetică ( ideogramatică )

Scrierea analitică (de cuvinte )

Scrierea fonetică ( alfabetică )

1.1.1. Scrierea sintetică

Scrierea sintetică a fost exprimată prin picturi rupestre (fig 1). din perioada paleolitică. [anonimizat], amprente, animale, [anonimizat], pictate, zgâriate pe perete sau pe piatră ( petroglife ).,,Incașii Quippu foloseau ca sistem de scriere sfoara. Informațiile erau transmise prin noduri formate pe o [anonimizat], de culori diferite. [anonimizat] a informațiilor vampunul. Un sistem format din sfori pe care se înșirau mici discuri de scoici colorate. Ultima etapă a acestui tip de scriere a fost realizată de scrierile mayașe și aztece.”

Scrierea analitică

Scrierea analitică reprezintă o idee sau o silabă. Acest tip de scriere a fost utilizat de sumerieni, chinezi și egipteni. În cazul scrierilor sumeriene, un loc important îl reprezintă exprimarea cuneiformă(fig.2) descifrată în secolul al XIX-lea de filosoful german Georg Grotefend și de savantul englez Henry Rawlinson. Acest tip de scriere este exprimată prin semne imprimante în plăci de argilă proaspătă cu vergele de lemn, terminate în triedru. Sefolosea o ramură de trestie șlefuită la un capăt iar celălalt capăt se ținea în pumn. Lujerul de

trestie astfel pregătit lasă în lut o urmă în formă de pană sau cui. După scriere, tăblița se ardea în cuptor asigurând textului rezistență. Primele dovezi de scriere sunt tăblițele din jurul orașului Uruk din anul 3200 î.Hr.; acestea sunt mici bucăți de argilă, aproximativ dreptunghiulare, care au gravate pe ele imagini simplificate de animale, plante, unelte numite „pictograme” (fig.3) precum și semne abstracte mult mai numeroase care au fost interpretate ca numere. În anul 300 Mesopotamia a transformat sensul, care reprezenta obiectul, în sunet. Astfel se foloseau ambele metode de scriere, creându-se o limbă de exprimare prin relaționarea cuvintelor. Stilizarea scrisului s-a accentuat datorită dificultății scrierii pe argilă proaspătă. Astfel, în timp, semnele au căpătat aspectul de cui, numite cuneiforme. Acest tip de scris s-a realizat din linii orizontale, verticale și oblice.

Scrierea egipteană

Scrierea egipteană (fig.4) era un sistem de desene ce reprezentau obiecte, figuri umane. Hieroglifa provine din cuvintele grecești, hieros=sfânt si gliphen=a grava. ,,Se disting trei tipuri de scriere egipteană: hieroglifa, care era scrierea monumentală, cu litere săpate pe monumente, hieratică, de uz curent, cursiva, trasat cu calamul în cerneala roșie sau neagră, pe piele, țesături sau papirus și demotica, o scriere hieroglifică simplificată folosită la notarea textelor administrative și literare. Scrierea egipteană a fost descifrată în 1822 de Francois Champollion, prin intermediul pietrei de bazalt negru, bilingva: egipteana și greaca descoperită în 1799 la Rosette, Egipt.2”A stabilit anumite reguli de citire a hieroglifelor: se citesc de la stânga la dreapta, de la dreapta la stânga de sus în jos. Începutul frazei este indicat de primul desen reprezentând o persoană, un animal sau o pasăre. Acestea au capul îndreptat înspre începutul textului.

1.2.2.Scrierea chineză

Scrierea chineză era constituită în secolul al III-lea în liniile sale generale. Inițial se scria prin gravare apoi sa introdus cerneala și pensula modificându-se forma caracterelor. S-a scris pe oase, scoici, pe piatra ,lame de bambus și pe un material inventat de chinezi, pe hârtie. Hârtia a fost inventata în 104-105 d. HR din fire de mătase și bambus. Abia în 610 dH prin intermediul coreenilor, secretul a ajuns la japonezi, două secole mai târziu e descoperit de arabi iar în Europa e răspândit prin anul 1000.Fiecare caracter se înscria într-un pătrat care se așeza în coloane de sus în jos ,din partea dreaptă.

Scrierea fonetică

Scrierea fonetică reprezenta un sunet căreia îi corespunde un semn. Ebraica pătrat , denumită astfel după forma sa apare în secolul II Î. Hr. Din secolul următor datează celebrele manuscrise de la Marea Moarta. Acest tip de scriere a servit la copierea manuscriselor religioase, neschimbată până azi deoarece când s-a creat statul Israel în 1949 a devenit scriere națională. Alfabetul ebraic conține 22 de litere.

Scrierea feniciană

Scrierea feniciană (fig.5) formată în 1200 Î.Hr a fost preluată de greci și ajustată limbii lor în anul 1000.Din perioada elenistică au apărut diferite feluri de scriere:

,,Unciala greacă-era scrierea copiștilor, caligrafiată cu caractere rotunjite

Cursiva greacă-era mai simplificată și mai rapidă, cu caractere legate între ele

Scrierea de cancelarie era aceea folosită de romani în Egipt

Minuscula greacă folosită în locul uncialei și care a fost scrierea copiștilor bizantini.

Din alfabetul grecesc derivă alfabetul glagolitic al slavilor alcătuit din 40 de semne de către călugării Chiril ( 827-869) și Metodie ( 815-855 ).Alfabetul chirilic are la bază majuscula greacă și unele litere din alfabetul glagolitic. În Țările Române, acest alfabet a fost utilizat aproape 900 de ani, adoptat fonetic unei limbi latine, limba română.3”

Scrierea romană

Scrierea romană formată în secolul al III-lea Î.Hr devine limbă universală. .Cuprinde mai multe etape de dezvoltare, în funcție de caracterul scrisului și de condițiile istorice:

,,Perioada scrierii române (sec. VI î.Hr. – VI d.Hr.);

Perioada scrierilor regionale (sec. VI – IX);

Perioada scrierii carolingiene (sec. IX – XII);

Perioada scrierii gotice (sec. XII – XV);

Perioada scrierii umaniste (sec. XV – XVII);

Perioada scrierii moderne (din secolul al XVII-lea)4”

Codex

Suporturi grafice

Suporturile grafice erau formate din materiale naturale, comune zonelor de dezvoltare a civilizațiilor. Astfel se folosea..

Scoarța de copac sau miezul de lemn (fig.6)

Se putea scrie după ce lemnul crud era acoperit cu ceară, folosindu-se stilul. Se foloseau și tăblițele duble, legate între ele, printr-un sistem de balamale, prin urmare se forma codexul

Argila (fig.7)

Era preparată o pastă sub forma unei plăci ,se scria cu vergele de lemn sau trestie, în triedru, lăsau urmă de cui sau pană prin urmare se numea cuneiformă

Piatra

Se foloseau diferite roci, se scria cu dalta

Metalul

Se utiliza aurul, argintul, bronzul, fierul folosite și în zilele noastre

Papirusul (fig.8)

Creștea în zonele mlăștinoase ale Deltei Nilului, devine simbol. Pentru fabricarea papirusului se folosea doar partea îngropată a plantei, lungă de 30-40 cm. Acest segment era decojit, separat în lame subțiri, în straturi suprapuse vertical și orizontal, puse la presare. Lamele aderau perfect, prin uscare se auto încălzeau în sucul propriu, formând o rețea subțire. Aceasta după netezire și uscare, forma un suport de scris. Uneori pentru a crește rezistența era consolidată cu o pânză de in. Foile de papirus se lipeau cap la cap și formau un sul. Lungimea medie a unui sul de papirus era de 10 m iar lățimea de 30 cm.

Pergamentul

Realizat din piele de animale.. oi, viței, iepuri și pielea mieilor, considerat cel mai fin. Centrul de prelucrare era orașul Pergam, Asia Mică, din piele de vițel, pergamentul era denumit vellum..era un pergament fin, de calitate și scump. Denumirea se găsește și azi ca hârtie velină. După sacrificarea animalului și jupuirea pielii urma spălarea și introducerea acesteia în apa de var. În obținerea unui pergament de bună calitate era important ca pielea

să fie ținută un timp mai îndelungat în soluția de tăbăcit. Apoi se întindea pe o ramă de lemn pentru a se usca și pentru a finisa suprafața de scris. Această operație a variat de la perioadă la perioadă folosindu-se: piatra ponce sub formă de pudră sau pastă, săruri de aluminiu, cantități mici de taniu, vegetale, pastă de var, albuș de ou amestecat cu făina sau var stins. În urma prelucrării se putea scrie pe ambele fețe. O rețea specială avea pergamentul transparent utilizat ca material decorativ, suport pentru miniaturi și ca material de îmbrăcat cărțile. Pergamentul putea fi reutilizat după răzuirea textului vechi. Acesta se numea palimpsest sau rescript. (fig.9)

Hârtia (fig.10)

A fost prima dată preparată în China în anii 104-105 d.Hr. În anii 600 ajunge în Japonia, în secolul al VIII-lea arabii preiau secretul, iar în secolul al XII-lea Spania și Italia fabrica hârtie. Hârtia se produce din diferite tipuri de fibre încheiate în formă de coli, frunze de dud, în cânepă, bumbac, cârpe recuperate. Până în secolul al XVII-lea tehnica de preparare era cea manuală, singurul utilaj era moara de măcinat fibrele. În cadrul tehnicii de preparare se efectuau operațiunile: procurarea fibrelor, spălarea, defibrarea cârpelor cu apa până la obținerea unei paste omogene, turnarea acesteia pe o sită de pânză întinsă pe o rama, introducerea colii într-o soluție de amidon sau gelatina, uscarea pe sârmă prin atârnarea cu clești, netezirea colilor. Din secolul al XVII-lea s-au aplicat tehnologii moderne: mașina de produs hârtie, încleierea pe bază de alaun, înlocuirea cârpelor cu pastă de lemn măcinată. Transparența hârtiei s-a obținut prin prelungirea timpului de măcinare până la dezintegrarea completă a fibrelor celulozice și obținerea unei paste gelatinoase. Sa putut realiza astfel hârtia pergament, pergamentul vegetal și hârtia de calc.

se scria cu pana sau cu condeiul de trestie cu cerneală neagră, roșie, verde. Se mai folosea pensula pentru scrierea cu cerneală din praf de aur sau pentru executarea inițialelor și a miniaturilor.

Formarea codexului

Cele mai vechi sunt tăblițele cuneiforme din argilă arsă, din Mesopotamia și suluri de papirus din Egipt. Când a apărut necesitatea scrierii și pe a doua tăbliță a apărut și cartea. Cartea antichității era scrisă pe piele de animale sau papirus și avea forma de sul, numită volumen. Banda de papirus era înfășurată ăn jurul unui băț de lemn, fildeș și se numea ombilic. În Evul Mediu, foile de papirus sau pergament se puteau lega mai multe la un loc, formând codexul(fig.11).Codexul era format din foi legate, după modelul roman, cu

balamale. Se scria pe ambele părți, însă forma de codice a determinat apariția paginației și a titlului. În Grecia și Roma erau capitale de scribi (fig.12) și sclavi plasați în fiecare oraș în loc fix ce mai târziu devine editură. În secolul al V-lea funcționau mai multe instituții de învățământ, cel mai important fiind Alexandria. Aceasta avea un îndreptar, un ghid pentru bibliofili, conținând lista autorilor clasici. În secolul al VI-lea, în perioada împăratului Iustinian ( 527-565 ), toate bibliotecile aveau un scriptorium unde locuiau copiștii care aparțineau tuturor profesorilor. În mănăstiri se copiau numai texte religioase, iar în celelalte scriptorii se copiau operele lui Homer, Eschill, Sofocle, Euripide, Aristofan, Xenofan, Pluton, Straban. Cartea din perioada bizantină devine un model nou. Se păstrează formatul de codex, însă prin imaginile picturale devine operă de artă. În secolul al XIV-lea au apărut primele preocupări de bibliologie. Întâiul tratat asupră cărții Pfilobiblian, de Richard de Bury ,, se dădeau o serie de recomandări și informații bibliofilice și unde cartea este considerată ,,fântâna de apă vie a lui Abraham, urnă de aur plină de mană… sau ,,sân plin de laptele vieții…. La începutul secolului al XVI-lea, Litania bibliographica afirma că ,,Liber est lumen cordis, speculum corporis, virtutum magister .. corona prudentium … hortus plenus fructibus, pratum floribus distincrtum… – Cartea este lumina sufletului, oglinda trupului, dascăl al virtuții … coroana celor înțelepți … grădina plină de fructe, pajiște împodobită cu flori.”Cărțile erau de format mai mic până în secolul al XIV-lea, legate în scoarța de lemn îmbrăcate în piele, uneori cu gravuri și decorațiuni. Principalele centre de copiere ale manuscriselor, erau în evul mediu mânăstirile, dintre care s-au remarcat: Cluny, Limoges, Ličge, Köln, Salzburg, Canterbury, York, Malmesbury, Yarmouth, Monte Cassino.În Țările Române, în secolele XIV – XV, se copiau manuscrise religioase, mai ales în mănăstirile Peri (Maramureș). Tismana și Neamț. Acestea erau împodobite cu miniaturi de o rară frumusețe, executate uneori chiar de copiști, distingându-se Nicodim de la Tismana (Oltenia) și Gavril Uric de la Neamț. Activitatea a continuat în perioadele următoare la mânăstirile de la Dragomirna, Bistrița (Oltenia), Hurezi, Râmnicu Vâlcea, distingându-se Popa Grigore din Măhaci, Anastasie Crimca, Ioan și Grigore Râmniceanu și alții.Pe lângă mânăstiri, cărțile se copiau în incinta Universităților care urmăreau și coordonau chiar această activitate. Tot Universitatea fixa și prețul exemplarelor care se vindeau în librării, ce existau pe lângă fiecare dintre acestea. În secolul al XV-lea germanul Johann Genschfleisch, supranumit Guttenberg, adus în lumea cărții ,,minunea tiparului(fig.13). Către anul 1440 a început să fabrice litere mobile din metal, găsind și aliajul

cel mai potrivit: plumb cu antimoniu. În 1456, împreună cu asociatul său J. Just, a tipărit la Mainz o biblie latină, cunoscută sub numele de Biblia de 42 de rânduri sau Biblia lui Guttenberg. Era o carte de format mare, in folio, din pergament, iar caracterul literelor tipărite era la fel ca acela al manuscriselor. Până la 1500 litera din cartea tipărită imita litera din manuscris, cartea purtând numele de incunabul (lat. incunabula, orum = leagăn, început, obârșie, locul unde s-a născut cineva aici cu sensul de carte de început).

Noi forme de carte

În secolul al XX-lea bibliotecile au făcut față unei rate de publicări din ce în ce mai mari, acest efect făcând parte din explozia informațională. Inventarea internetului și a publicării electronice a făcut ca multe din informațiile noi să nu mai fie tipărite în cărți, ci puse la dispoziție de exemplu online printr-o biblioteca digitală virtuală, pe CD sau în formă de cărți electronice, virtuale. Aceasta a mărit gradul de complexitate pentru edituri și biblioteci, în timp ce totuși publicațiile pe hârtie tradiționale nu și-au redus nici ele volumul. Au apărut însă și alte dezvoltări în procesul publicării cărților. De exemplu, de tehnologia „tipărire la cerere” pot profita autorii mai puțin cunoscuți, care cu ajutorul ei pot să-și ofere opera mai repede și într-un tiraj inițial imprevizibil, la costuri acceptabile. Industria de carte din Occident are, de ani buni, o ramură destul de puțin cunoscută chiar și pentru scriitorii din Vest. Este vorba despre „packagers”, o nișă între editori și scriitori, un fel de fabricanți de volume care livrează cărți gata făcute și angajează autori la normă. Producătorii de cărți, cunoscuți și ca packagers sunt la fel ca producătorii din film și televiziune: în loc de show-uri, produc cărți pentru edituri, corporații, organizații nonprofit și altele.

Capitolul II. Comercializarea cărților

2.1. Apariția conceptului de librărie

Fondarea bibliotecilor in 300 d. Hr. a stimulat vânzătorii de cărți atenieni. În Roma, la sfârșitul republicii, a devenit o modă a avea o bibliotecă astfel comercianții de cărți romani conduceau un comerț înfloritor. Împrăștierea creștinătății a creat în mod natural o mare cerere pentru copii a Bibliei, alte cărți sacre si mai târziu volume devotaționale pentru biserică și uzul personal. Sistemul modern de vânzare a cărților apare curând după inventarea tiparului. În cursul secolului al XVI-lea si al XVII-lea Țările de Jos devin, pentru un timp, centre mondiale de vânzare a cărților. Vânzarea moderna a cărților a fost schimbată dramatic cu apariția calculatorului. Cu site-uri importante precum Amazon, Ebay si alți distribuitori de cărți cu programe afiliate, vânzarea cărților a fost pusă acum mai mult ca niciodată în mâna unui singur proprietar.

Comercianții de cărti greci si romani.

In cartea lui Ieremia, profetul, e reprezentat ca dictând scribului Baruc, care descrie modul în care cartea lui a fost scrisă. Acești scribii au fost primi comercianți de cărți si furnizau copii precum erau comandate. Aristotel a posedat un fel de bibliotecă extinsa și Plato este înregistrat ca plătitor a unei sume mari pentru trei mici tratate a lui Filaus din Pitagora. Când biblioteca din Alexandria a fost fondată in 300 d. Hr. variate expediente au fost folosite cu scopul de a procura cărți și aceasta i-a stimulat pe vânzătorii de cărți atenieni. In Roma, la sfârșitul Republicii ,a devenit o modă in a avea o bibliotecă ca si parte din mobilier din gospodărie. Vânzătorii de cărți romani conduceau o afacere înfloritoare. Magazinele lor (taverna librarii) erau mai ales in Argiletum si in Vicus Sandalarius.Pe ușa, sau pe o parte era o lista cu cărțile de vânzare. Martial, spunea că o copie a Primei cărți de epigrame poate fi cumpărată cu cinci dinari. In timpul lui Augustus cei mai marii vânzătorii de cărți erau Sosii. Conform după Iustinian, o lege a fost atribuita scribilor, cea a dreptului de proprietar asupra materialului scris. Acesta poate fi începutul legii moderne a drepturilor de autor.

Librăriile islamice

Abbasid Califat in Est si Califat de Cordoba in Vest, încurajau dezvoltarea librăriilor ,a copiilor si a dealărilor de cărți în întreaga lume Musulmană, in orașe islamice precum Damasc, Bagdad si Cordoba. Potrivit cu Enciclopedia Britanica, Școlarii si studenții petrec multe ore in aceste librării ,citind pentru școală, examinând si studiind cărțile disponibile sau cumpărând selecțiile favorite pentru biblioteca personala. Dealerii de cărți călătoresc in librării faimoase in căutare de manuscrise rare pentru a le cumpăra sau pentru a le revinde colecționarilor si învățaților astfel contribuind la răspândirea învățăturilor. Multe astfel de manuscrise și-au găsit calea in bibliotecile private a învățaților Musulmani faimoși precum Avicena, al-Ghazali si al-Farabi, care in schimb și-au transformat casa in centre de învățătura pentru studenți lor favoriți.”

Comercianții de cărți francezi

In 1810 Napoleon a creat un sistem în care un potențial vânzător de cărți trebuie să aplice pentru brevet și să aprovizioneze cu patru referințe care să ateste moralitatea si patru confirmări ale abilităților lui profesionale pentru a performa în acest serviciu. Toate referințele trebuiau să fie confirmate de primarul local. Dacă aplicarea era acceptată, comerciantul de cărți trebuia să depună un jurământ de loialitate față de regim. Procesul de aplicare a fost efectuat pentru a asigura că noua librărie nu e un loc ce distribuie publicații instingătoare la revoltă. Procesul de brevetare a existat până în 1870.

Creștinismul

Răspândirea creștinismului în mod natural a creat o mare cerere pentru copii a Bibliei și alte cărți sacre și mai târziu pentru volume devoționale atât pentru biserică cât și pentru uzul personal. Înainte de reforma si de introducerea tiparului, scribi si papetarii care vindeau cărți au format bresle.Câțiva din acești papetari aveau papetării construite împotriva pereților catedralei. Pe lângă papetăriile aprobate existau și mulți vânzătorii de cărți în Oxford care nu erau aprobați; pentru unul din aceste statute, aprobat în 1373, declara că ,în consecința prezenta lor,,cărțile de mare valoare sunt vândute și duse departe de Oxford, iar proprietarii lor sunt înșelați , papetăriile aprobate sunt deprivate de afacerea lor legală. Prin urmare, adoptată, nici un vânzător de cărți exceptând doua papetarii aprobate sau reprezentanții

lor, vor vinde orice carte fie aparține papetăriei fie alteia, depășind jumate de valoare ,sub pedeapsa de închidere sau dacă ofensa se repetă, afacerea sa se anexează universității”

Vânzătorii de cărți englezi

Nu reușeau sa vândă fiecare copie printată, prin urmare ,funcționau ca îndrumători, având ucenici precum Anton Koburger, care a introdus asta printării in Nuremberg in 1470. Neînțelegerile religioase a continentului precum și reforma in Anglia sub conducerea lui Henri al VIII-lea si Eduard al VI-lea a creat o cerere mare pentru cărți, dar in Anglia nici dinastia Tudorilor sau a Sturzilor nu tolerau ușor libertatea presei si variate eforturi au fost făcute pentru a o forma. În cursul secolului XVI-lea si XVII-lea Țările de Jos au devenit centre de comercializare a cărți. În primul drept de autor, Statutul Anei in 1709 care se referă în special vânzătorilor de cărți, adoptă articolul în care dacă o persoană considera că prețul de publicare a cărții e prea mare ,poate depune plângere Arhiepiscopului de Cantebury și altor persoane, care vor examina plângerea si daca e bine fondată se va reduce prețul. Însă aceasta regulă nu s-a aprobat.

Librăria în secolul XXI

Epoca modernă

Sistemul modern de vânzare a cărților datează imediat după apariția tiparului. Printre primii printerii erau de asemenea editori și vânzători de cărți. Mai târziu a fost necesara o distincție între vânzătorii de cărți,a căror afacere se rezuma la a vinde cărți și editorii a căror afacere se reducea la producerea cărții din manuscrisele autorilor, care sunt și intermediari între autori și vânzătorii de cărți. În secolul XIX-lea distincția între editor si vânzător-promovator și proprietar de magazin devine fundamentală. Vânzătorii au fost angajați să fie in vinderea total a cărților sau în vinderea cu amănuntul, cărțile vechi sau uzate și periodicele. Librăriile azi pot fi fie independente sau parte dintr-un lanț. Colecțiile într-o librărie poate varia de la câteva sute la câteva sute de mii de titluri. Prin urmare, unele librării folosesc internetul pentru a conduce afacerea în timp ce alte librării funcționează doar pe internet. Librăriile uneori vând și alte materiale înafara de cărți, precum ziare sau hărți; adițional linia de producție poate varia enorm, în special printre librăriile independente. Liceele si universitățile adesea au propriile librarii studențești in campus ce sunt focusate in procurarea cărților pentru studii deși unele librarii din campus pot fi parte dintr-un lanț. Alt tip cunoscut de librărie este librăria cărților uzate ce cumpăra si vinde cărți folosite sau care nu se mai printează. O mare varietate de titluri pot fi găsite fie actuale fie cele ce nu se mai printează. Colecționarii de cărți tind sa viziteze des aceste librarii de cărți uzate. Mari librarii electronice oferă cărți uzate spre vânzare .Individual vinderea unei cărți uzate, electronic, folosind librăriile electronice sunt de acord cu termenii subliniați de librarii.

Librăriile electronice

Librarii electronice precum Amazon.com au devenit populare spre sfârșitul anului 1990.Aceste librarii electronice mențin variate caracteristici ce ajuta utilizatorul in selectarea cărții. Aceste site-uri sunt interactive si mult mai avansate decât cataloagele librăriilor afișate pe internet. Unele caracteristici notabile sunt:

Comentariile clientului si evaluarea

Utilizatorii pot posta comentariile lor cu o evaluare iar acest comentarii ale clientului devin importante in ghidul de selectare a cărții pentru noii cumpărători.

Personalizarea ghidului de selecție

Site-ul urmărește si analizează fiecare pas a căutărilor clientului si prezinta cărți similare

Poți vedea in interiorul unei cărți

Clienții pot vedea in interiorul unor cărți listate. Pot vedea cuprinsul, coperta, index, si câteva pagini.

Datorita dezvoltării editării electronice, unele librarii electronice au început sa vândă cărți electronice. O carte electronica este un obiect digital echivalent a cărții convenționale, printate. Asemenea documente sunt de obicei citite pe calculatoarele personale sau pe dispozitive cunoscute precum e-book readers.In timp ce majoritatea cărților sunt disponibile si printate, unele sunt disponibile doar in format electronic.

Librăriile electronice precum Amazon.com a schimbat modelul de afacere a tradiționalelor librarii in mall-uri de cumpărături electronice prin extinderea produselor de la carti la tot felul de obiecte precum DVD, CD de muzica, programe pentru calculator, jocuri video, mobila, mâncare, jucării si altele. De asemenea asigura si o platforma pentru individuali pentru a vinde cărți uzate si altele. Librăriile electronice explorează variate posibilități prin folosirea unui avantaj unic a magazinului electronic. Amazon începe sa transporte gratuit cărțile peste o anumita vânzare. Lanțurile de magazine sunt forțate să facă la fel. Amazon introduce Kindlee-reader. Oamenii încep sa cumpere cărți electronice. Oamenii caută cărțile in lanțurile de magazine apoi le comanda pe Kindle pe Iphone in timp ce caută alte cărți online.

Capitolul III. Programul arhitectural al clădirilor pentru librarii

Organizarea spațială

Abilitatea unui client de a naviga culoarele, de a găsi secțiile pe genuri literare si de a localiza volumele pe care le caută vor determina dacă librăria este îmbietoare sau sufocanta.

Importanta spatiilor deschise

Unii clienți pot considera o librărie înghesuita și grămezi de cărți nestivuite duios dar alții nu. O schema care menține un anumit raport dintre spatii deschise si închise va fi considerata îmbietoare, ospitalieră. Se asigură că culoarele intre rafturi sunt largi suficient pentru doi clienții să treacă sau să caute confortabil. Dacă exista spațiu suficient ,se poate crea o zona deschisa cu scaune unde clientul poate citi cu atenție cărțile. Pot fi folosite rafturi înalte pe perete, dar nu mai înalte de 1.82 m ,in interiorul librăriei astfel încât clientul să poată localiza secția pe care o caută. Asigurarea conform legilor referitoare la spațiul minim de culoar si accesul scaunelor cu rotile in magazinele cu vindere cu amănuntul.

Organizarea pe genuri literare

Organizarea pe categorii ajuta clientul in a găsi repede și ușor cartea specifica pentru care au venit, sau pot căuta ușor cărți de anumite genuri. Clasificarea obișnuită include ficțiune literara, sf, de groaza, romantic, mister ,fantezie, poezie, drama, umor, istorie, biografie, fotografie, arta ,turism. In clasificare, se organizează cărțile după numele autorului.

Spațiu pentru cele mai vândute cărți

Intr-o librărie e necesar crearea unui spațiu pentru cele mai vândute cărți. In general se folosește o masa sau un raft mai mic plin de cărți.

Semne pentru fiecare secție

La fiecare secție de carte se așază semne ,citibile si poziționate la un nivel vizibil.

Zona de citit

In mod normal, înainte de cumpărare , clienții tind să citească câteva pagini din cărțile selectate. Această zona de citit detensionează aglomerarea in fata rafturilor de cărți,

permițând astfel clienților acces la cărți. Amenajarea acestei zone presupune crearea unui spațiu confortabil, călduros pentru a crea o atmosfera de relaxare clientului.

Localizarea casei de marcat

Buna poziționare a casei de marcat este in apropierea intrării principale. Această poziționare asigura o buna vizibilitate asupra fluxurilor de intrare și ieșire si de asemenea ajută clienții in localizarea unui personal pentru a cere ajutorul sau pentru a cere informații. Asigurarea unui culoar larg in fata casei de marcat sau adiacent ei permite alinierea clienților.

Reduceri si afișări

Cărțile la reduceri ar trebui localizate in apropierea fațadei principale a librăriei astfel fiind vizibile clienților. Stocarea de asemenea souvenirurilor sau unor dulciuri specifice in librăriei , se pot localiza in aproprierea casei de marcat, astfel se asigura un spațiu special alocat acestor obiecte.

Reducerea încărcărilor de informații

Bibliotecarii adesea se plâng că clienții citesc doar cărțile noi in timp ce cărțile bune, vechi rămân necitite. Pentru cititorii nefamiliari cu autorii si titlurile, selectând o carte de pe un raft cu sute de cărți este precum încercarea de a selecta cea mai bună cărămidă dintr-un zid. Toate arată la fel. Observațiile lu Borden sugerează că cititorii sunt atrași de cărțile noi când este unica colecție de cărți prezentată în număr limitat, astfel căutarea poate fi înțeleasă. Cititorii vor selecta cărțile vechi atunci când si ele vor fi prezentate în număr redus. Experimentul lui Sharon Baker, in 1980, a descoperit că circulația ficțiunii clasificate crește cu mărimea librăriei. În librării de numai 2500 volume, circulația ficțiunii clasificate crește folosirea cărților cu 39%,într-o librărie cu 6000 de volume, crește cu 49%,iar in cea cu 15.500 volume cu 349% .

Rafturile mici goale separă mult mai clar genurile literare. Barnes și Nobles folosesc această tehnică în zona centrală. Biblioteca Hanover Branch de asemenea folosesc rafturi scurte în lungime și înălțime. Rafturile reduse în înălțime stabilesc un caracter spațiilor mici. Înălțimea redusa rafturilor asigură mai multe capete pentru afișarea obiectelor din față. Raftul de sus este de asemenea destinat pentru prezentare. Deasupra fiecărei secții este un semn mare, atractiv, identificând conținuturile. Bibliotecarii, uneori, obiectează aranjarea rafturilor pe genuri literare. Unele cărți de ficțiune sunt greu de clasificat. Barnes și Nobels a rezolvat aceasta problemă prin amplasarea de copii ale cărților oriunde cineva ar căuta pentru

puțin timp, antrenând personalul despre dispunerea cărților și interacțiunea cu cititorul. Când autorii scriu în câteva genuri literare cititorii nu pot găsi toate cărțile de acel autor.O soluție ar fi manechine cu mesaje adresate cititorilor cu referire la locația cărților scrise de acel autor. Pentru acele biblioteci care nu doresc să aranjeze colecția după genuri, există alte metode pentru reducerea supraîncărcării de informații.

Afișarea cărților este modul cel mai efectiv pentru a recomanda cărți.

Așezarea cărților vertical pe o măsuța joasă este plictisitor si sugerează că acele cărți nu sunt semnificate. Afișări izbitoare vor sugera cărțile fiind localizate unde afișul poate fi văzut, va atrage atenția prin culoare și semn, astfel cărțile devin importante.

Localizarea afișelor unde pot fi vizibile.

Sharon Baket”s books, afișarea experimente în trei biblioteci, publice au arătat că afișele atractive trebuie să fie în zona cu trafic ridicat. Cărțile prezentate în aproprierea recepției sunt verificate de 300-1000% mai des decât cărțile de pe raft.Cărțile afișate în spatele grămezilor de ficțiuni sunt verificate, doar 60% mai mult decât cărțile de pe raft. Afișele pe ferestre și zone izolate sunt o pierdere de timp. Într-o încăpere plină cu rânduri de rafturi, capetele acestora sunt un loc natural pentru afișare. Vânzătorii cu amănuntul afirmă că afișarea pe capetele rândurilor vând mai multe obiecte din aceea jumătate de parte. Mai multe biblioteci ar trebui să profite din această experiență prin dispunerea de afișe despre cărți la fiecare capăt de rând.

Atragerea atenției

Daviess County Public bibliotecă in Owensbro ,Kentucky creează afișe atractive bazate pe culoare în loc de subiect. Au ,,vânzare albă” în fiecare ianuarie. În această prezentare toate cărțile au coperți albe. Această bibliotecă are și prezentări de alte culori.

Semnalizare.

Barnes și Nobles folosesc niște semne pentru a atrage clientul în a se opri și privi afișul.Nu folosesc multe afișe pentru că doresc ca personalul să mențină contact cu clientul.. „ În why by buy.. the science of shopping” Paco Underhill scrie „ Privește la peretele acelei librării, deasupra biroului de informații. Ce vezi New York Time”s din această săptămână best –seller list sau o copie lipită. Lângă ea o copie murdară a listei Modern Library despre așa zisele cele mai bune romane a secolului XX-lea. Ai mai văzut un afișaj mai patetic cu

asemenea utile și interesante informații ? ”Semnele citibile sunt o mixtură de contraste colorate între litere și fundal, forma acestora și mărimea.

Contrastul culorilor

Studiile arată că diferențele între cantitatea de lumină reflectată de culorile literelor și fundal sunt importante pentru citire. Semnele citibile au.. fie literele care reflectă o cantitate mare de lumină pe fundaluri ce reflectă puțină lumină sau revers. Cu cât sunt literele mai mici pe un semn, cu atât e mai mare contrastul necesar pentru a forma un semn citibil

Fluxuri de circulație

Fluxul de circulație a cărților într-o librărie se desfășoară asemenea unei biblioteci exceptând etapa de prelucrare si ,recondiționare, dezinfectare. Cel mai important flux in schema funcțională a unei librării îl reprezintă fluxul cărților, deoarece pe acest traseu se manipulează fondul de carte .fluxul de completare a fondului de carte este prima componenta de baza a fluxului cărților ,aceasta presupune existenta unui spațiu de primire si despachetarea lor. Al doilea traseu ,prelucrarea tematica ,necesita un spațiu pentru înregistrarea cărților ,luarea lor in evidenta .o alta componenta principala a fluxului de cărți îl reprezintă circuitul depozitului central – zona de eliberare. Aceasta creează o legătură directă cu sala de lectură și spațiile de afișaj a cărților .

Fluxul clienților poate fi influențat de mai mulți factori, printre care amplasarea magazinului și mărimea acestuia. Acestea permit clienților o circulație flexibilă, facilitând accesul și totodată oferind o viziune de ansamblu asupra magazinului. Spațiul din față magazinului este larg și primitor, evitând astfel aglomerația și blocarea accesului. Acesta poate fi folosit în cadrul unor lansări de cărți sau evenimente speciale legate de promovarea magazinului. Spațial, din interiorul magazinului, este larg, aerisit, culoarele fiind destul de late încât să permită clienților să îl frecventeze fără a crea o stare de disconfort. Prin lipsa ușilor în cadrul programului se creează un spațiu larg de intrare, ce permite clienților o mai bună vizualizare și o deschidere mai mare pentru a vizită magazinul. Numărul clienților diferă de la o oră la altă, depinzând de asemenea de ziua din săptămâna și excluzând momentele în care se organizează evenimente speciale în cadrul magazinului. Raportat la un număr mediu de clienți pe oră, se poate estima un flux de 50 de persoane +/- 10.

Iluminarea

Lumina naturală creează o ambianță de contemplare, confort vizual si conectarea a omului cu mediul natural. Utilizarea luminii naturale nu e doar in scop estetic dar si pentru a reduce costurile, a salva energie.

Cititorii au nevoie de lumină suficientă pentru a citi o carte sau un text pe un ecran. Considerațiile designerilor trebuie să includă evitările contrastelor excesive deoarece poate cauza oboseală vizual. Cantitatea de lumina se schimbă în decursul unei zile, precum și schimbările de sezon trebuie luate in considerare pentru a păstra un nivel de lumină constantă pe cât posibil. Lumina solară este o sursă de lumina concentrată și conține multă căldură ,prin urmare iluminarea face parte dintr-un plan de design la scara mare,, Lumina trebuie controlata pentru a fi dorita " . Lumina zilei creează o ambianță de contemplare liniștită și confort vizual, și oferă oamenilor cu o conexiune cu mediul natural.,, Lumina soarelui trebuie să fie controlată pentru a fi de dorit" . Lumina zilei ar trebui să fie introdusa mai sus si in spatele astfel încât titluri de carte sunt iluminate fără strălucire. Întrucât designerii pot manipula anvelopa clădiri configurația de clădiri de birouri, de exemplu, pentru a maximiza accesul la lumina zilei prin ferestre pentru oamenii care stau la birou toată ziua, spațiu de librărie tinde să fie limitată la mai multe interne componente ale acoperișului a anvelopei clădirii pentru a asigura utilizarea controlată a soarelui. Există o varietate de metode de a difuza lumina zi. Monitoarele de acoperiș sunt extensii apărut ale acoperișului, cu zone verticale de sticlă. Monitoarele de multe ori par a fi forme de extensii verticale ale plafonului, și poate oferi spații interioare înalte dramatice în zone speciale. Un avantaj de monitoare de acoperiș în comparație cu luminatoare este că există un risc mai mic de scurgere a apei decât cu lucarne convenționale. În cazul în care deschiderile adânci nu sunt posibile într-un design, o alternativă este de a dota luminator cu unele tipuri de dispozitive de control la soare, cum ar fi fante exterior sau nuanțe translucide mobile. Deschiderile în perete pe suprafața perimetrală a librăriei pot ilumina în mod eficient pentru aproximativ douăzeci de metri de la peretele exterior prin utilizarea ferestrelor și a felinarelor (ferestre înalte). Dispozitivele de control a pătrunderii razelor solare pot oferi umbrirea adecvată. Cel mai eficient dispozitiv de control este parasolarul exterior. O nuanță internă, chiar și o țesătură de culoare deschisă, reduce

acumularea de căldură solară cu aproximativ o treime la jumătate din energia solara incidente. Fereastra orientată spre sud, este mai ușor de protejat, deoarece soarele este la unghiuri relativ ridicate. În cadrul designului extrem de sofisticat, sistemul de parasolare orientate spre sud poate fi realizată prin generalizarea brise-soileurilor. Acestea permit o iluminare naturală controlată, de asemenea creează un joc de lumină interior. Probleme în proiectarea luminii naturale sunt:

Controlul la soare, pentru a atenua orice creștere a sarcinii de răcire și pentru a controla efectul de orbire directă.

Controlul reflexiei, pentru a crea și menține distribuția luminozității confortabile, inclusiv

Controlul Variație, pentru a evita orice percepție de utilizare de niveluri insuficiente de lumină locale.

Cablarea luminile electrice separat, pentru a permite luminii să fie pornită sau oprită ca răspuns la cantitatea de lumină naturală disponibilă reprezintă o necesitate. Stivele de carte trebuie să fie iluminate uniform pe toată suprafața astfel încât titluri pot fi ușor de găsit și citit. Nivelul de iluminare trebuie să fie un minim de 6 footcandle măsurat vertical pe fața coloanei de carte, la o înălțime de 12 inci deasupra podelei, și un maxim 35 de footcandle la orice înălțime.

Capitolul IV. Studii de caz

Librăria științifică și cafe- 2014, Chișinău, Moldova

Scopul lucrării a fost acela de a crea un loc ce va aduce mai departe țelurile educației. Sunt atâtea cafenele cu diferite interioare în ideea de a crea o atmosferă confortabilă. Această construcție renegă ideea confortului. Ideea acestui spațiu a fost aceea de a consolida procesul de cunoaștere, achiziționat a tinerilor implicați, interesați de științele aplicate. Ideea combină spațiile publice de lucru și ajută în creșterea nivelului de implicare a tinerilor în procesul de autoeducare.

Sunt opt rafturi cu cărți clasificate după sfera de activitați. În timpul prelegerilor masa modulară este aranjată într-o formă geometrică, fiind o proiecție a bazei geometrice a universului, conform Mysterium Cosmographicum. Cheia esențială a spațiului este lumina proiectată și fabricată special pentru acest proiect. Corpurile iluminării artificiale duce cu ideea la forma clasică a tuburilor chimice într-un cadru rigid format din metal negru.

librărie într-o biserică,Broerenkerk, Zwolte

Este o catedrală, medievală completată cu o fereastră originală, mare, din sticlă , vitrată. Această construcție a fost transformată în librărie de Bk. Architecten. Conversia aceasta a fost permisă doar cu posibilitatea de a nu altera construcția existentă. Clădirea din secolul al XV-lea, invocă atmosfera perfectă pentru o librărie, având trei mezanine spațioase. Fiecare nivel se deschide spre spațiul central, vast, accentuat de tavanul decorat cu arcuri ogivale ce continuă în coloane. Astfel se creează culoarul principal ce conduce de la intrarea principală spre fereastra vitrata, parcurgând întreaga librărie. Pentru a conserva interiorul existent s-a creat o structură proprie noii funcțiuni pentru a susține o asemenea greutate. Pentru a coincide cu acest stil Gotic, ce formează interiorul catedralei, vechi de 547 ani, lojele interioare au fost vopsite în alb, contrastant fiind mobilierul din lemn simplu. Balustradele au fost realizate din sticlă pentru a permite pătrunderea luminii naturale la fiecare nivel precum și iluminarea circulației verticale.

St. Mark”s ,New York, Statele Unite ale Americii

Construcție, fosta librărie propusă pentru demolare, noua funcțiune e librăria. Rafturile ondulatoare, șerpuite prin magazin, încurajează clientul să urmărească colecția eclectică de literatură eliberând spațiu pentru evenimente. Fațada principală este predominantă de goluri ce permit vizibilitatea asupra rafturilor albe pline de cărți colorate. Adițional răsucirii rafturilor pe întreg perimetrul, rafturile sunt curbate, de asemenea, și de jos în sus, pentru a permite o vizibilitate adecvată. Pentru a crea spațiul pentru birouri, rafturile ies din spațiul lor realizând iluzia de continuitate. De asemenea, din exterior se percepe ca o mulțime de colecții. Rafturile sunt de înălțimea etajului pentru a elibera spațiul. Colțurile sunt eliminate pentru a crea o ușoara continuitate, astfel vizibilitatea nu este obturată, permițând percepția întregului spațiu.

Studio MK 27 ,Sao Paulo, Brazilia

Sao Paulo, librăria a fost proiectată ca spațiu de citit si de asemenea de socializare. Construcție realizată pe patru nivele, cu spații ce includ o încăpere cu doua etaje ce poate adăposti prelegeri sau evenimente, un „mezanin al tocilarilor” oferind benzi animate, jucării, și o cafenea. Spațiul a fost conceput cât mai larg, deschis, vast. Accesul principal permite pătrunderea într-un spațiu familiar, confortabil care se deschide într-o cameră de zi imensa, închisă de circulația verticala, concepută ca spațiu de odihna, lectură. Caracteristicile rafturilor au încorporat leduri, în timp ce pandantivele din lemn ce atârnă de tavan oferă un iluminat redus. Mobilierul precum și finisajele sunt realizate din lemn pentru a realiza un întreg. Balustradele, pereții despărțitori sunt realizați din sticlă pentru a împiedica obturarea vizibilității.

Dai Kanyuna T-site, Tokyo, Japonia

Librăria conceptual, este o împletire a literei T pornind de la denumirea proprietarilor Tsubia. Fațada este zăbrelită ca o referință la vânzarea cu amănunturi. Proprietarii doreau o librărie iconică, măreață subtil, fără a fi nevoie de folosirea semnelor. Volumele iau forma T ce unite formează un T, un întreg. Fațadele sunt create astfel încât

formează T, de mari dimensiuni. Gridurile împreună cu sistemul structural determină schema generală. Forma a fost de asemenea determinată de prezența a trei copaci existenți, deoarece japonezii au un respect ridicat față de natură. Poduri din metal, unesc culoarele principale ale fiecărui volum la primul etaj, astfel creând o ,, stradă a magazinelor”. Volumul adăpostește zone de vânzări pentru cărți, CD și DVD precum și magazin, salon și cafenea. Volumul devine un complex imens în vânzarea cu amănuntul a cărților, muzicii, filmului din Japonia. Dezvoltată printre copaci, cele trei pavilioane sunt organizate o ,, stradă a magazinelor” ce străbate complexul estompând exteriorul cu interiorul. Alte facilitați existente sunt cafeneaua, magazin convențional și un salon unde vizitatorii pot căuta o bibliotecă a revistelor clasice de design, cărți precum și opere de artă puse în vânzare în timp ce consumă băuturi calde și alimente.

Librăria Cărturești, București, România

În ceea ce privește librăria Cărturești, se poate spune că amenajarea suprafeței de vânzare este evidențiată prin dispunerea mobilierului de prezentare pe toată suprafața de vânzare iar pe acest mobilier sunt prezentate diferitele produse în special cărțile, că specific al domeniului de activitate. În acest spațiu , princiupiu de bază folosit este autoservirea datoria faptului că oferă o mai mare rapiditate la accesarea cărților iar plată se face doar o singură data la casă de marcat. De asemenea faptul că în librăria Carturesti lipsește vânzătorul oferă clientului libertate de alegere și cumpărare a produselor precum și respectarea anonimatului. Totodată modul de prezentare a vânzării vizează și aspectele ce țin de ambianță precum lumina cu nuanța caldă și veselă care oferă confort și bună dispoziție, amenajarea unui spațiu special pentru relaxare în care clientul poate servi ceai și canapelele care fac posibilă răsfoirea unei cărți pentru conținutul ei. Librăria Cărturești a optat pentru o dispunerea în formă neregulată (liberă) a raioanelor. Au preferat o amenajare informală, utilizând aranjări de diferite feluri și mărimi. Mobilierul este construit din lemn, cu forme diferite și inedite vopsite în culori deschise, predominant alb. Lemnul mobilierului și a gondolelor este îmbinat perfect cu sticlă de cea mai bună calitate, dând astfel o notă simplă, dar rafinată librăriei. În partea de Nord a librăriei s-a optat pentru gondole de perete din lemn pentru prezentarea fiecărui tip de linii de produse și pe domenii diferite de cărți. De asemenea tot în această zonă sunt amplasate cărțile aflate la promoție. Fiecare gondola are o înălțime de 2,5 m înălțime și 1 m lățime cu aproximativ 8 rafturi pe fiecare gondola.De asemenea și în partea de Sud a

Librăriei ( zonă ce coincide și cu intrarea) sunt situate gondole de perete ce continuă prezentarea liniilor de produse. În partea de Est a librăriei sunt situate gondole de forme dreptunghiulare și rectangulare, fiind amenajate în mod liber. Acestea au înălțimea de 1,5 m. De asemenea tot în aceeași zonă se află o vitrină cu expoziție în care sunt prezentate noutățile în ceea ce privesc cărțile și produsele complementare. În partea de Vest apare noutatea în această librărie, pentru că aici este amenajată o zonă cu fotolii, scaune și o canapea unde oamenii pot carți , se pot relaxă și pot servi un ceai sau o cafea de la zonă de Cafe-Bar situată în același perimetru. Astfel că librărie este permanență plin de mărfuri, iar prin prezentarea lor se va evită monotonia, creând, așa-numită dezordine organizata”.Aranjarea grupelor de mărfuri sunt expuse pe gondolele de perete în plan vertical ,cumpărătorul putând astfel examină mai bine marfă expusă pe raft. Gondolele din centrul librăriei au expuse produsele în plan orizontal pentru că au o lungime mai mare (între 2-3 m) și o înălțime mică ( aprox 1 m).

Capitolul V. Ateliere de artă vizuală

Atelier de desen

Un iluminat adecvat este necesar atunci când se desenează. In cadrul unui atelier de desen, un iluminat slab poate fi obositor pentru artist . Indicat pentru o activitate productivă, este îndreptarea ferestrei spre nord, deoarece lumina naturala este oscilatorie. Lumina de la nord oferă un nivel de filtrat, reflectată, și destul de constantă de iluminare, care este perfect pentru studioul de artă. De asemenea sunt necesare si corpuri de iluminat artificial.. Pentru iluminarea în general a studioului, sunt indicate benzi de lumină fluorescente, deoarece propaga lumina pe suprafețe mai mari. Anumite lămpi reglabile vin cu surse de lumină fluorescente în timp ce alții vin cu o combinație de fluorescente și incandescente. Acestea sunt mai bune pentru munca de culoare decât cele de tip pur incandescent. În ceea ce privește organizarea spațială a studioului de desen, zonificarea se realizează prin mobilier și un spațiu de depozitare. Spațiu de lucru este definit prin masa de desen, rafturi pentru depozitarea instrumentelor de desen și instrumentele necesare acestei activități. Masa de lucru este o componenta importanta a atelierului de desen. Este compusă dintr-o placa de lemn pe un suport metalic ce poate fi reglat. Acest reglaj ajută la crearea unui desen cât mai corect, fără a fi distorsionat. Desenul, pe o suprafață plată poate fi înșelătoare pentru ochi si unghiul va oferi mai multă acuratețe. În general, înălțimea de lucru ar trebui să fie cât mai naturală, îndreptată spre munca ,în jos , mai degrabă decât de-a lungul unui unghi mic de vedere. Unii designeri folosesc scaune , dar acestea nu sunt tocmai confortabile sau bun pentru postura. Indicat este selectarea unui scaun care acceptă spate și permite desfășurarea activității pe perioade lungi. .Atelierul funcționează ca și spațiu personal dar de asemenea și ca o sală de expoziție . Studiourile de desen pot fi spații reduse ca dimensiune, pentru o atmosferă personală, de relaționare directă cu desenul. Pot fi și de dimensiuni mari, în cadrul căruia este expusă tema desenului, natura statică sau modelul pentru desen în cărbune.

Atelier de pictura

Modul in care este luminat studioul de arta, poate fi una dintre cele mai rentabile modalități de îmbunătățire a picturii și amestecare a culorii. În general, lumina care este studiată în atelier poate determina calitatea picturii. Aceasta poate fi pus pe perete iar modul în care este luminat poate afecta contrastul și culorile. Asemeni atelierului de desen lumina nordică este indicată și utilă. Lumina nordică ajută ,deoarece este evitată strălucirea provenită de la razele solare în timpul activității. Aceasta este mai utilă pentru un pictor, deoarece lumina este mai constantă. Fereastra orientată spre nord deasupra șevalet la aproximativ 35 ° unghi de pânză, astfel încât se obține o lumină direcțională pe pânză fără a obține efectul de orbire. Strălucirea este cel mai proeminent efect al luminii în cazul picturii verticale, cu vopsele de ulei. De asemenea fereastra de dimensiuni mari îndreptată spre Nord, similar studioului lui Cezanne, poate crea efectul luminii reflectate. Acest lucru este în cazul în care lumina din exterior vine de pe partea de jos a ferestrei și apoi lovind partea de sus a plafonului în studio, reflectă lumina din tavan jos, în spațiul. Finisajele pereților interiori pot fi închise, mate, pentru evitarea acestui efect. Sunt indicate si utilizarea jaluzelelor sau a brise soleil, pentru controlul optim a luminii naturale. Lumina, a fost motivul pentru care Monet a pictat serii, deoarece lumina se schimba la diferite ore. Ca și suprafață de lucru este utilizat șevaletul. Organizarea spațială este concentrată în jurul șevaletului, piesa centrală a studioului, deoarece instrumentele de lucru sunt mult mai accesibile.

Atelier de sculptura

În cazul în care artistul au lucrat doar cu lut, studioul ar fi un minim de 12 m lungime și 9 m lățime, cu un tavan înalt de 7 m. În cazul sculpturilor mari, dimensiunile spațiului se măresc. Acesta ar trebui să aibă un minim de două uși de acces: una simplă sau dublă, ca și acces și o ușă mare, pentru a aduce materialele necesare. Împreună cu spațiul principal de studio, ar fi de preferat să aibă două spații mai mici: unul pentru birou cu un calculator, masa de birou, masă de redactare, fișete, telefon si mic spațiu de depozitare pentru desen materiale de redactare, și alta, pentru turnare cu beton, rafturi pentru matrițe. Studioul va fi luminat cu lumina moale, uniform distribuită. În timpul zilei, lumina va veni prin ferestre și luminatoare situate pe partea de nord a clădirii. Podeaua, în studio ar putea fi din beton. Partea podelei, în

are sculptorul își petrece majoritate timpului trebuie să fie acoperite cu un covor de izolare sau covor comercial pentru a menține o temperatură normală.. Ar fi, de asemenea, necesar să se prevadă un canal de scurgere în podea în studio. Ar fi utilă o oglindă mare pe unul dintre pereți, aceasta ar ajuta artistul să respecte sculptura în timpul creației sale "de la o distanță. “De asemenea, se construiește o platformă, situat la nivelul superior al studioului, pentru observarea unei sculpturi din punctul de vedere de sus. Fiecare sculptor utilizează diferite tipuri de materiale in studio: cherestea, piatră, ipsos, lipici, epoxidice, diferite metale, etc. Pentru un sculptor ce utilizează lutul, în modelare, există diferite stiluri de standuri pe piață. Cel mai bun suport ar fi unul care ar fi mobil, cu o placă turnantă, reglabilă în înălțime, rigidă și suficient de rezistent pentru a susține cel puțin 100 kg. În mod ideal, ar fi de cel puțin două standuri: unul pentru un model, altul pentru o sculptura de lut. De multe ori artistul are nevoie de mai multe standuri: pentru sculpturi mici si schițe, pentru lucrări mari, de relief, etc. Folosind aceste standuri, artistul poate lucra confortabil pe înălțimi diferite ale sculpturii si poate transforma sculptura din lut și model în același unghi la compararea contururilor.

Atelier de ceramica

Sunt necesare spații de lucru separate, pentru păstrarea materialelor, cum ar fi argila și glazuri limitate pentru a preveni deteriorarea lor. Separațiile fizice pot schimba direcția luminii dar și modificarea pereților pentru a aduce apa aproape de spațiul de lucru. Plasare unui cuptor. Un spațiu bine ventilat este crucial, deoarece poate deveni dificilă activitatea într-un spațiu închis, datorită noxelor eliberate de cuptor, și glazuri. În cazul realizări vaselor ceramice se organizează un spațiu destinat roții olarului. Spațiul de depozitare poate fi împărțit în două domenii principale: materiale de stocare, ceasta include argilă umedă, resturi de argilă pentru reciclare, nămoluri, și glazuri. Sunt necesare rafturi pentru depozit.: obiecte și alte obiecte din lut au nevoie să se usuce încet, într-un loc în care acestea nu vor fi deteriorate, rafturi disponibile pentru ghivece ceramice care sunt în așteptare pentru arderea lor, glazura. La fiecare ardere comunicatelor de o anumită cantitate de gaze toxice din corpurile de lut și glazuri. Cuptoarele de var nu trebuie utilizat niciodată într-un spațiu închis, cu excepția cazului unui sistem de ventilație adecvat, a fost instalat . De asemenea este necesară o ventilarea proprie și în camera de amestec a lutului, glazuri sau folosind un aerograf, acesta într-o cabină de pulverizare.

Capitolul VI. Procesul de design – Concept

În ultimii ani, deși accesul la informație a fost simplificat, accesibil tuturor, interesul față de cultură a scăzut. Bibliotecile nu mai sunt considerate atrăgătoare, suficient, iar librăriile treptat se închid in fața unei societăți in decădere morală.

Prin tema aleasă se propune realizarea unei librării cu ateliere de artă vizuală, cu scopul de a readuce in atenția oamenilor carte.,, Citește. Numai citind mereu creierul tău va deveni un laborator nesfârșit de idei și imagini ,Mihai Eminescu îndrumă cititorul dezvăluind avantajele descoperirii cărților. Forma conceptuală pornește de la ideea de carte deschisă, primitoare. Cotorul, cel ce susține toate filele, este sugerat printr-un spațiu de legătură intre doua volume. Din exterior ,construcția este percepută ca două volume impunătoare ce creează un gol de intrare îngust, cu rol de invitație, fiind accesul principal. Acesta este evidențiat de intersecția căilor de acces auto, pietonale, și traseele pentru biciclete. Construcția are un caracter intrinsec, fiind închisă la exterior. Se deschide în interior, accentul cade pe sine și descoperire. Volumul adăpostește spațiu pentru comercializarea cărților, cafenea, ateliere de sculptură, pictură, grafică, desen, spațiu de lectură clasică si electronică, sală de conferințe. Primul corp este delimitat de cursul pârâului Peța, fiind o continuare a circulației orizontale. Pentru a crea legătura cu zona de promenadă se propune un pod ce conectează volumetria de traseele pietonale si de biciclete. Al doilea corp este paralel cu arteră secundară de circulație, pentru a crea acces spre zona de depozitare.

Localizare si context

Programul de librărie ales necesită un sit cu caracteristici aparte, acces pietonal, auto bun precum si o zonă fonic redusă, pentru a crea atmosfera necesară studierii cărților. Spațiul ales este situat în cartierul Nufărul, pe strada Meiului. Această zonă se află în intersecția a două perioade de construcție, zona veche a orașului și cea nouă. Cartierul Velența a apărut în anul 1375 exterior delimitat fiind în lateral de cursul pârâului Peța și de cetatea de apărare a orașului. În acest cartier era predominat de locuințe individuale construite în jurul micilor ateliere meșteșugărești precum si mori de apă. Cartierul Nufărul a apărut după 1950, odată cu dezvoltarea Băilor 1 Mai și Felix. Zona predominantă de locuințe colective multietajate. Situl studiat se găsește la granița între aceste doua cartiere delimitat fiind în lateral de pârâul Peța și parcele libere. Alegerea acestui sit s-a datorat izolării fonice față de pulsul agitat al orașului. Este un teren liber ,denivelat amenajat în prima jumătate similar a unui parc. Din această parcelă, suprafața totală de studiu și utilizată pentru proiect este construcția propusă este o librărie cu ateliere. Datorită delimitării de zonă de locuințe prin pârâul Peța, clădirea se ridică pe patru nivele, ultimul fiind mansardat. Accesul auto poate fi realizat direct din artera principală de circulație sau prin artera colectoare. Recent s-a amenajat promenadă pe malul Peței cu acces pietonal și pentru biciclete. Datorită prezenței pârâului Peța construcția nu este realizată cu subsol sau demisol.

Concept – Librărie cu ateliere de arta vizuala

Construcția este realizată in zona cartierului Nufărul , pe strada Meiului. Situl studiat este ocupat in mare parte de un spațiu verde recent amenajat, de dimensiunea unui scuar. Înconjurat de cursul pârâului Peța, volumul propus ,este susținut de izolarea fonică necesară funcțiunilor precum și de accesul direct in natură. Construcția cu caracter introvert, adăpostește spațiu pentru comercializarea cărților, ateliere ,un hol de dimensiuni mari ca spațiu director ,adecvat pentru lansări de carte precum si ateliere, săli de lectură clasică si electronică, precum și sală de conferințe.

Volumul este dispus pe patru nivele, ultimul fiind mansardat, utilizat ca spațiu pentru sala de conferințe dar de asemenea permite și accesul la terasele exterioare. Parterul este destinat comercializării cărților , aranjate pe genuri literare conform studiilor pe această temă, astfel acestea devin mult mai accesibile cititorului, spațiilor de depozitare, zona acces personal de serviciu. Accesul principal se realizează prin corpul centrat, cotorul” ,fiind un spațiu director în privința circulațiilor verticale și orizontale. Acesta cuprinde recepția ,birouri de informații, circulațiile pe nivele precum și accesul la secțiile de cărți.Al doilea nivel este împărțit in două zone. Primul corp cuprinde secțiile de carte iar al doilea corp, este predominat de atelierele de arte vizuale, ceramică, sculptură, pictură, desen și sala de expoziție. Nivelul al treilea este destinat spațiilor de lectură clasică si electronică. Ultimul nivel cuprinde sala de conferințe dar si accesul la terasele exterioare.

Volumul se deschide spre interior accentuând, focalizarea pe sine, pe descoperirea cărților. Astfel forma sa in plan creează o curte parțial interioară. Această curte se deschide spre parc si zona de promenadă .Construcția este realizată pe structură pe cadre, pentru fluidizarea spațiului interior dar și pentru a nu obtura vizibilitatea clienților asupra întregului ansamblu. Prin aceasta propunere se urmărește aproprierea, generațiilor , de carte, cultură, pentru a păstra vie această activitate in dezvoltarea tehnologică. Încorporarea într-un întreg a lecturii clasice și cea electronică, urmărește adaptarea programelor de cultură, biblioteci, centre de carte, librării în era internetului precum și sensibilizarea oamenilor in ceea ce înseamnă imaginație

Bibliografie

Cărți studiate

1.ADINA BERCIU-DRAGHICESCu-ARHIVISTICA SI DOCUMENTARISTICA-I. Istoria cartii si a bibliotecilor

2. . Albert Flocon, Universul cărților. Studiu istoric de la origini până la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Traducere de Radu Berceanu cu o postfață de Barbu Theodorescu, București, Editura Științifică Enciclopedică, 1976

3. Béatrice André-Leickman, Christiane Ziegler (éds.), Naissance de l'écriture, cunéiformes et hiéroglyphes, Éditions de la Réunion des musées nationaux, Paris, 1982 ; reeditare 1991, 1994, 1995

4 Eugeniu, Speranța, Cartea despre carte sau Eflorescența spirituală, București, Edit. Științifică și Enciclopedică, 1984

5. Josh McDowell-Marturii care cer un verdict

6. Manualul Arhitectului Ed.37 Neufert

7.Ovidiu Drâmba, Istoria culturii și civilizației, vol. II, București, Edit. Științifică și Enciclop., 1987

8. Sigismund Jako, Radu Manolescu, Scrierea latina în Evul mediu, Bucuresti, Edit. Stiintif. si Enciclop., 1971

Webografie

http://en.wikipedia.org/wiki/Bookselling

http://exploitingchange.com/2011/10/29/the-history-of-book-selling-in-the-21st-century-in-10-steps/

http://www.oralpath.com/BOOKS/AboutBooks.htm

http://smallbusiness.chron.com/bookstore-layouts-39830.html

http://www.slideshare.net/mickiewicz/istoria-cartii

http://www.howtodothings.com/hobbies/how-to-organize-a-bookstore

http://en.wikipedia.org/wiki/History_of_writing

http://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_scrisului http://www.historyworld.net/wrldhis/PlainTextHistories.asp?groupid=3517&HistoryID=ab33&gtrack=pthc

http://ro.wikipedia.org/wiki/Carte

http://ebooks.unibuc.ro/istorie/arhivistica/6capI.htm

http://www.webjunction.org/documents/webjunction/What_Libraries_Can_Learn_from_Bookstores.html

http://www.domusweb.it/en/news/2015/02/05/science_library_cafe.html

http://www.archilovers.com/projects/118187/science-library-cafe.html

http://www.domusweb.it/en/news/2014/07/30/st_mark_s_bookshop.html

Studio MK27’s „bookstore of the 21st century” was designed as a social meeting place

Daikanyama T-Site by Klein Dytham Architecture

http://www.fubiz.net/en/2013/10/25/church-transformed-into-bookstore/

15th Century Church Converted to Book Shop

http://www.britannica.com/EBchecked/topic/179408/education

http://www.aalto.com/

http://www.thedaylightsite.com/about.asp?tp=5

http://www.kalwall.com/main.htm

https://libraryarchitecture.wikispaces.com/Natural+Lighting+Design+in+Libraries

http://www.fau.usp.br/cursos/graduacao/arq_urbanismo/disciplinas/aut0213/Arquivos_Anteriores/Publicacoes_e_Referencias_Eletronicas/Daylight_Design_In_Libraries.pdf

http://www.kennygarnett.com/natural-systems-lighting/

http://www.nwssa.org/sculpture-northwest/trivia/631-the-ideal-sculpture-studio-janfeb-1997

http://willkempartschool.com/art-studio-lighting-design/

http://pottery.about.com/od/thepottersspace/tp/potterspace.htm

http://porcelainbyantoinette.com/blog-details/maximize-and-plan-the-space-of-your-pottery-studio

http://www.winsornewton.com/na/discover/articles-and-inspiration/setting-up-an-artists-studio

http://www.stanprokopenko.com/blog/2009/03/setup-painting-studio/

Home

http://www.docfoc.com/proiect-magazin-specializat-libraria-carturesti