Teza Nica 07.10.2014 [301768]

UNIVERSITATEA DE STAT DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

A REPUBLICII MOLDOVA

Cu titlu de manuscris

C.Z.U.: 796.01+373.5:795.5

NICA Elvira

ORIENTĂRI METODOLOGICE PRIVIND STABILIREA STRUCTURII ȘI CONȚINUTULUI EDUCAȚIEI FIZICE

ÎN LICEELE CU PROFIL DE TURISM

Specialitatea: 533.04 – [anonimizat], kinetoterapie și recreație

Teză de doctor în științe pedagogice

Conducător științific:

doctor în științe pedagogice

profesor universitar RÎȘNEAC Boris

Autor: NICA Elvira

Chișinău

2014

©Nica Elvira, 2014

CUPRINS

ADNOTARE

Nica Elvira ,,Orientări metodologice privind stabilirea structurii și conținutului educației fizice în liceele cu profil de turism", [anonimizat], 2014

Structura tezei : Introducere, 3 capitole, [anonimizat] 198 titluri, 15 anexe, 132 pagini text de bază, 56 figuri și 29 tabele. Rezultatele obținute sunt publicate în 11 lucrări științifice.

Cuvinte cheie: metodologie, [anonimizat], structură, [anonimizat], [anonimizat].

Domeniul de studiu: metodologia educației fizice.

Scopul cercetării constă în perfecționarea și argumentarea științifică a [anonimizat].

Obiectivele cercetării: Analiza și generalizarea datelor literaturii de specialitate privind structura și conținutul procesului de educație fizică în liceele cu diferite profile în general și de turism în special; [anonimizat]; elaborarea conținuturilor curriculare specifice educației fizice în concordanță cu cerințele profesionale ale absolvenților din liceele de turism; argumentarea teoretică și experimentală a conținuturilor educației fizice în funcție de caracteristicile profilurilor profesionale ale lucrătorului în turism.

Noutatea și originalitatea științifică a lucrării constă în realizarea profesiogramelor lucrătorului în turism (cameristă, valet, liftier) pe baza cărora s-a elaborat o [anonimizat].

[anonimizat] a contribuit la orientarea aplicativă pentru asigurarea activității viitoare a specialistului din domeniul turismului.

Semnificația teoretică constă în abordarea științifică și analitică a [anonimizat], în valorificarea cunoștințelor teoretice și atitudinilor manifestate în timpul lecției de educație fizică pentru elevii ciclului liceal.

Valoarea aplicativă a lucrării. Rezultatele obținute în cadrul cercetării științifice au dus la elaborarea unor profesiograme și a unei programe modulare de pregătire a [anonimizat].

Implementarea rezultatelor științifice. [anonimizat] ale profesorilor de educație fizică și în cadrul întâlnirilor specialiștilor în turism în stațiuni turistice.

АННОТАЦИЯ

Ника Эльвира «Методические ориентиры по определению структуры и содержания современного физического воспитания в лицеях с туристическим уклоном», докторская диссертация в области педагогических наук, Кишинев, 2014

Структура диссертации: Введение, 3 главы, выводы и рекомендации, библиография из 198 названия, 15 приложений, 132 страниц основного текста, 56 рисунка и 29 таблиц. Полученные результаты опубликованы в 11 научных работах.

Ключевые слова: методология, физическое воспитание, лицеи туристического профиля, модульная программа, специальные двигательные и психомоторные способности, профессиональная физическая подготовка.

Область изучения: Методология физического воспитания.

Цель исследования состоит в научном обосновании и совершенствовании учебной специальной программы по физическому воспитанию, в соответствии с требованиями профессиональных профилей к которым готовятся учащиеся.

Задачи исследования: анализ и обобщение специальной литературы по вопросу структуры и содержания процесса физического воспитания в лицеях с различной профильной направленностью, а также в лицеях с туристической специализации; определение структуры и содержания физического воспитания внедренной в учебно-воспитательный процесс лицеев различного профиля, а также лицеев с туристической направленностью; разработать содержания специальной учебной программы по физическому воспитанию в соответствии с профессиональными требованиями выпускников по туристическому профилю; теоретическое и экспериментальное обоснование содержания физического воспитания в соответствии с характеристиками профессиональных профилей работников в сфере туризма.

Новизна и научная оригинальность работы заключается в разработке профессиограмм работника туризма (горничная, камердинер, лифтер) на основе которых была апробирована и внедрена модульная программа по физическому воспитанию в лицеях туристического профиля, содержание которой способствует образованию специфических навыков, необходимых для будущей работы.

Научная проблема заключается в методологическом обосновании специальной методики по физическому воспитанию, применяемая в лицеях туристической направленности и которая будет способствовать прикладной ориентации и обеспечение будущей туристической деятельности специалиста этой области.

Теоретическая значимость работы заключается в научно-аналитическом анализе понятий – специальная физическая подготовка, специфические двигательные навыки и умения из различных видах спорта, а также в использовании теоретических знаний и способностей во время урока по физическому воспитанию учащимися лицейского цикла.

Практическая значимость. В результате проведенных исследований были разработаны и внедрены “профессиограммы” и модульная программа обучения учащихся лицеев туристического профиля, успешно внедренных в воспитательный процесс.

Внедрение результатов исследования. Полученные научные результаты были внедрены в лицеях туристического профиля, в процессе проведения областных методических семинарах с преподавателями физического воспитания, а также при проведении различных объединений со специалистами туристической деятельности.

ANNOTATION

Nica Elvira „Methodological guidance on determining the structure and content of Physical Education in the high schools with the tourism profile”, PhD thesis in pedagogical sciences,, Chisinau, 2014.

The structure of the thesis: Introduction, three chapters, general conclusions and recommendations, bibliography consisting of 198 titles, 15 annexes, 132 pages of basic text , 56 figures and 29 tables. The results were published in 11 scientific papers.

Keywords: methodology, physical education, high schools with tourism profile, modular curriculum, specific psychomotor skills, professional physical training.

Field of study: Methodology of Physical Education

The goal of the research is to improve scientific argumentation and specific Physical Education curriculum in secondary education in accordance with the requirements of professional profiles for preparing students from high schools mainly with tourism profile.

The objectives of the thesis: analysis and generalization of the given scientific literature of the structure and content of Physical Education in high schools with different profiles in general and tourism profile in particular; determining the structure and content of high school Physical Education applied in the educational process in high schools with different profiles in general and tourism profile in particular; developing the contents of specific Physical Education curriculum consistent with the professional requirements for the graduates of high schools of tourism; theoretical arguments and experimental Physical Education content based on profiles of worker specific for the tourism.

The novelty and scientific originality of this paper lies in the development of the profession-skills charts for the tourism workers ( chambermaid, valet, concierge), based on which an applicative modular Physical Education curriculum for the tourism high schools was developed, whose contents are focused on specific skills training for their future profession.

The scientific problem solved is to argue the specific methodology of Physical Education curriculum in secondary education with tourism profile, which contributed to practical guidance to ensure future activities for the tourism specialist.

The theoretical importance consists in the theoretical and analytical scientific approach of specific physical training, the motor skills and abilities specific for different sports, in using theoretical knowledge and skills manifested during the Physical Education class for upper secondary students.

The value of the research. The results of the scientific research led to the development of profession curriculum – and a modular training program for students in high schools with a tourism profile with obvious application in the educational process.

Implementation of scientific results. The scientific results obtained were implemented in high schools with a tourism profile, and disseminated during county methodical seminars for Physical Education teachers and specialists in tourism during meetings conducted in tourism resorts.

LISTA ABREVIERILOR

Alg. Rez.= alergare rezistență

Alg. Vit.= alergare viteză

Băt./min.=bătăi/ minut

CDȘ – Curriculum la Decizia Școlii

CV – coeficient de variabilitate

D – diferența

Dr. = drept

E-experiment (grupa)

ET=elasticitate toracică

Ex. = exemplu

F = Forhand

FCE= frecvența cardiacă după un efort

FCR= frecvența cardiacă în repaus

K-control (control)

n = număr subiecți implicați în cercetare

nr.rep.= număr repetări

P = proba

PTE=perimetru toracic în expirație

PTI= perimetru toracic în inspirație

PTM= perimetru toracic mediu

R = Rever

S = abaterea standard

S.A.M.= Școală de Arte și Meserii

Săpt.=săptămâna

Sărit.lung.loc.=săritură în lungime de pe loc

sec = secundă

St. = stâng

t= semnificația statistică a diferenței dintre medii (STUDENT -test)

t = timp

Tl = testare inițială

T2 = testare finală

UNSS -Union Nationale du Sport Scolaire

INTRODUCERE

Actualitatea temei și importanța problemei abordate

În prezent au loc importante schimbări ale lumii contemporane: globalizarea, piața comună, liberalizarea pieții, mobilitatea extinsă a forței de muncă în Uniunea Europeană, modernizarea vieții social-economice, cultural-științifice, apariția unor noi domenii ale cunoașterii științifice care au provocat și au atras după sine o serie întreagă de reorientări și reorganizări ale tuturor domeniilor de activitate.

Contextul mondial actual influențează de asemenea și cadrul metodologic educațional, care trebuie să se înscrie în cadrul acestor schimbări generale. [26, 27].

Educația este ,,arta de a dezvolta calitățile morale, intelectuale, artistice și fizice pe care copilul le posedă în stare potențială, ea nu vizează modificările naturii acestuia ci se ocupă să-l ajute să se dezvolte armonios în mediul său” [176].

Sistemul educațional global vizează finalități de maximă generalitate care angajează toate resursele formative ale personalității umane la nevoile dezvoltării social economice [19, 20, 25, 112].

Modificări calitative suferite de către sistemul educațional substanțiale sub imperiul reformei curriculare care presupune ,,o schimbare fundamentală proiectată și realizată la nivelul sistemului de educație/învățământ în orientarea acestuia (schimbarea finalităților), în structura acestuia (de bază, materială, de relație, de conducere) și în conținutul procesului de instruire (schimbarea planului de învățământ, a programelor și a manualelor/cursurilor școlare/ preuniversitare, a altor materiale destinate învățării)” [153, 154].

Educația a devenit un instrument important de realizare a obiectivelor vizate de societate, instrument în care sunt angrenați și au acces toți cetățenii, fără deosebire de naționalitate, sex sau religie [179]. Pentru prima dată fenomenul educațional a căpătat un caracter prospectiv, propunându-și să formeze în mod conștient tânăra generație pentru viitoarea societate [36, 47, 190].

În acest context apare ca necesară regândirea și restructurarea procesului de educație fizică din învățământul preuniversitar (liceele cu profil de turism), în concordanță cu cerințele și exigențele profilurilor profesionale pentru care se pregătesc elevii.

Actualitatea acestor acțiuni este evidentă, deoarece în învățământul liceal la nivelul aceluiași an de studiu se aplică aceeași programă de educație fizică, fără a se corela cu cerințele viitoarei meserii pentru care se pregătesc absolvenții.

Educația fizică capătă noi dimensiuni și noi valențe în formarea personalității umane, ceea ce duce la nevoia unei revizuiri a obiectivelor instrucționale specifice educației fizice, la stabilirea unor priorități în interiorul lor sau chiar la reînnoirea strategiilor de instruire care vizează realizarea finalităților reclamate de comanda socială [54; 62].

Cadrul de actualitate constă și în studierea noilor tehnologii de proiectare și operaționalizare a lecției care conțin un ansamblu de sarcini referitoare la formarea competențelor, a cunoștințelor, a calităților, a comportamentelor și atitudinilor elevilor [85, 86].

Cercetarea se concentrează asupra modului de aplicare corectă și sistematică a unor conținuturi curriculare a educației fizice în învățământul preuniversitar (liceele cu profil de turism).

Se propune o programă modulară în vederea dobândirii de competențe profesionale specifice angrenate cu competențele cheie necesare viitoarei profesii.

Analiza situației privind predarea educației fizice în liceele cu diferite profile demonstrează necesitatea abordării diferențiate a conținuturilor domeniului în funcție de competențele necesare viitoarei meserii pe care o vor practica elevii după absolvirea liceului.

Pregătirea profesională a viitorilor absolvenți depinde în mare măsură de programa de învățământ, de conținuturile curriculare pentru fiecare disciplină predată. În acest moment în învățământul liceal cu profil de turism curricula de educație fizică nu corespunde în totalitate cerințelor de formare profesională. De aceea este imperios necesară regândirea și orientarea metodologică a educației fizice în liceele cu diferite profile și în special în cele de turism.

Prin urmare, cercetarea teoretică și metodologică are ca obiectiv de a stabili nivelul de cunoaștere și de cercetare a fenomenului respectiv și, în același timp, ne permite să reținem ideile forță sau premisele pe care se întemeiază, atât aserțiunile interogative, cât și ipotezele cercetării.

Pornind de la aceste consemnări, precum și ținând seama de contextul extern (psihosocial) în care liceele își desfășoară activitatea, de fenomenele care guvernează societatea contemporană, de cerințele pieții formulăm următoarele premise ale cercetării:

Cercetarea este întemeiată pe necesitatea regândirii și restructurării procesului de educație fizică din învățământul preuniversitar în liceele cu profil turism, în concordanță cu cerințele și exigențele profilurilor profesionale pentru care se pregătesc elevii, această regândire și restructurare fiind determinată de cele mai importante schimbări ale lumii contemporane .

Sistemul educațional suferă modificări calitative substanțiale sub impactul reformei curriculare, care presupune ,,o schimbare fundamentală proiectată și realizată la nivelul sistemului de educație / învățământ, în orientarea acestuia (schimbarea finalităților), în structura acestuia (de bază materială, de relație, de conducere) și în conținutul procesului de instruire (schimbarea planului de învățământ, a programelor și a manualelor / cursurilor școlare/ preuniversitare, a altor materiale destinate învățării)" [42]. Considerăm că este necesar să se intervină în procesul de elaborare a curriculei școlare de educație fizică, calitativ și diferențiat în funcție de profilul și specializările liceului.

Sistemul social global vizează finalități și scopuri bine determinate pentru toate domeniile de activitate: economic, politic, militar, cultural, educativ. În acest context, sistemul educațional global vizează finalități de maximă generalitate care angajează toate resursele formative ale personalității umane la nevoile dezvoltării social economice, adică comanda socială [111]. Astfel, sistemul educațional angrenează toate dimensiunile personalității umane: intelectuală, tehnologică, etică, morală și fizică. Curriculum școlar de educație fizică trebuie să răspundă finalităților reclamate de sistemul social și educativ global.

Noile tipuri de educații completează vechile dimensiuni ale educației și sunt exprimate în termenii unor obiective care vizează: educația ecologică, educația pentru schimbare și dezvoltare, educația pentru tehnologie și progres, educația pentru mass–media, educația demografică, educația pentru pace și cooperare, educația pentru democrație, educația sanitară modernă, educația casnică modernă, petrecerea timpului liber, educația nutrițională, educația sexuală.

Scopul cercetării constă în perfecționarea și argumentarea științifică a curricumului specific educației fizice din învățământul preuniversitar, în concordanță cu cerințele profilurilor profesionale pentru care se pregătesc elevii.

Obiectivele tezei:

Analiza și generalizarea datelor literaturii de specialitate privind structura și conținutul procesului de educație fizică în liceele cu diferite profile în general și de turism în special.

Determinarea structurii și conținuturilor educației fizice liceale aplicate în procesul instructiv-educativ în liceele cu diferite profile și în special în cele de turism.

Elaborarea conținuturilor curriculare specifice educației fizice în concordanță cu cerințele profesionale ale absolvenților din liceele de turism;

Argumentarea teoretică și experimentală a conținuturilor educației fizice în funcție de caracteristicile profilurilor profesionale ale lucrătorului în turism.

Ipoteza cercetării: se presupune că aplicarea unor conținuturi curriculare care vor fi stabilite în concordanță cu elementele constitutive ale profilurilor profesionale din turism, vor contribui la dezvoltarea unor calități, deprinderi motrice și psihomotrice, precum și a unor competențe specifice necesare viitoarei meserii din turism.

Noutatea și originalitatea științifică a lucrării constă în realizarea profesiogramelor lucrătorului în turism (cameristă, valet, liftier) pe baza cărora s-a elaborat o Programă modulară aplicativă pentru educație fizică în licee de turism, ale cărei conținuturi se axează pe formarea competențelor specifice viitoarei profesii.

Problema științifică soluționată constă în argumentarea metodologiei specifice educației fizice din învățământul preuniversitar cu profil turistic, fapt care a contribuit la orientarea aplicativă pentru asigurarea activității viitoare a specialistului din domeniul turismului.

Importanța teoretică a lucrării soluționată constă în argumentarea metodologiei specifice educației fizice din învățământul preuniversitar cu profil turistic, fapt care a contribuit la orientarea aplicativă pentru asigurarea activității viitoare a specialistului din domeniul turismului.

Valoarea aplicativă a lucrării. Rezultatele obținute în cadrul cercetării științifice au dus la elaborarea unor profesiograme și a unei programe modulare de pregătire a elevilor din liceele de turism, cu aplicabilitate evidentă în procesul educațional.

Aprobarea rezultatelor științifice. Rezultatele cercetării efectuate au fost prezentate în reviste științifice de specialitate, precum și în lucrările diferitelor sesiuni științifice internaționale. Ele au fost implementate în cadrul liceelor de turism, au fost diseminate informațiile în cadrul seminariilor metodice județene ale profesorilor de educație fizică și în cadrul întâlnirilor specialiștilor în turism în stațiunile turistice.

Sumarul compartimentelor tezei

Teza este structurată pe trei capitole.

În primul capitol „Analiza teoretico-metodică a educației fizice în învățământul liceal și liceal turistic” s-a realizat analiza teoretico-metodică a educației fizice în învățământul liceal, cu precădere a educației fizice din ciclul inferior al liceului, Școlile de Arte și Meserii tratată în literatura științifică de specialitate .

Au fost subliniate opiniile specialiștilor cu privire la modelul didactic specific de educație fizică școlară Badiu T., Mereuță C. [7]; Cîrstea G. [23, 24]; Dragnea A. [55]; Dragomir P., Scarlat E, [62]; Scarlat B. [152, 153], a structurii învățământului și sistemului de organizare al educației fizice în țările europene, a particularităților de vârstă a grupului țintă dar și a relației dintre activitățile de educație fizică în liceele cu profil servicii, specializări din turism din România și profilul profesional al lucrătorului din acest domeniu.

În continuare, a fost formulată problematica cercetării și direcțiile de soluționare, ipoteza, scopul și obiectivele tezei.

În al doilea capitol „Metodologia elaborării structurii și a conținutului de pregătire profesională în liceele cu profil de turism” s-au descris metodele de cercetare, modul de organizare a experimentului și rezultatele cercetării teoretico-experimentale. Concret s-a realizat un studiu privind metodologia sistemului de pregătire profesională a elevilor din cadrul liceelor cu profil de turism.

Pentru o mai bună edificare, am analizat răspunsurile la chestionarele realizate cu elevi, absolvenți și specialiștii din turism, cu privire la importanța și eficiența practicării educației fizice în formarea profesională a lucrătorilor din turism, urmărind să descoperim care sunt opiniile și problemele sesizate de aceștia și pentru a putea găsi soluții de a le remedia.

De asemenea, s-a elaborat o Programă modulară aplicativă care să răspundă cerințelor profilului profesional al lucrătorului din turism, care a fost aplicată experimental la Grupul Școlar ,,C.A.Rosetti” (Constanța).

Al treilea capitol „Argumentarea experimentală a procesului de educație fizică în vederea pregătirii profesionale a elevilor din liceele de turism” sintetizează analiza rezultatelor măsurătorilor somatice și a testărilor fiziologice, motrice generale și psihomotrice. În acest capitol este reliefată dinamica progresului și a rezultatelor obținute de elevii grupei experiment prin aplicarea mijloacelor specifice și nespecifice educației fizice în cadrul programei modulare aplicate.

De asemenea, se analizează comparativ rezultatele obținute de cele două grupe de elevi în urma experimentului; analiza chestionarelor sociologice aplicate elevilor și absolvenților cu specializarea turism; prelucrarea statistică a datelor obținute în urma testării somatice, motrice, fiziologice și psihomotrice.

I. ANALIZA TEORETICO-METODICĂ A EDUCAȚIEI FIZICE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL LICEAL ȘI LICEAL TURISTIC

Aspecte teoretico-metodice ale educației fizice în învățământul liceal

În contextul caracterului global al educației, una dintre componentele importante o reprezintă educația fizică, cu conținut și sarcini absolut specifice, cu influențe de sistem asupra individului în plan motric, fizic, intelectual, afectiv, estetic etc.

Educația fizică este o componentă (latură) a educației integrale, care își aduce o contribuție esențială la formarea personalității umane alături de celelalte laturi, între ele existând o strânsă interdependență [41, 61, 77].

Educația fizică presupune întotdeauna activitate. Această disciplină este una din variantele prin care se practică exercițiile fizice. Este un tip fundamental de activitate motrică care implică legi, norme, prescripții metodice etc., în scopul realizării unor obiective instructiv-educative bine precizate [77].

Conceptul de educație fizică constituie o abstractizare și o generalizare a experienței acumulate în acest domeniu. Inițial a fost utilizată noțiunea de ,,gimnastică”, care în prezent are un conținut mai restrâns ce cuprinde ramurile sale bine stabilite.

Trecerea la denumirea de educație fizică s-a datorat lărgirii sferei acestei activități, diversificării conținutului și a formelor de organizare, precum și a creșterii segmentului de populație antrenat în practicarea sa [23, 34].

Specificul calitativ al educației fizice nu constă în faptul că se desfășoară o activitate motrică, ci modul în care această activitate se desfășoară, în obiectivele urmărite și accentul pus pe valoarea formativă a conținutului instruirii [8].

Subiectul care execută o anumită acțiune motrică „reacționează în ansamblul său printr-o conduită complexă”, afirmă Le Boulch citat de Dragnea A. [54], care include „reacții fiziologice, manifestări exterioare (mișcări, cuvinte), răspunsuri mentale (conceptualizări) și efecte asupra mediului extern” [33, 35, 53].

Dragnea A. [54], enunță următoarea definiție a educației fizice: ,,componentă a educației generale, exprimată printr-un tip de activitate motrică (alături de antrenament sportiv, competiție, activități de timp liber, activități de expresie corporală și activități de recuperare), desfășurată organizat sau independent, al cărei conținut specific vizează optimizarea potențialului biomotric al individului, precum și a componentelor sale, cognitivă, afectivă și social-relațională și deci obținerea calității vieții”.

Datorită complexității educației fizice, dată de caracteristicile sale, de finalitățile și obiectivele pe care trebuie să le realizeze, o singură definiție nu îi poate evidenția și circumscrie toate valențele.

Din acest motiv, educația fizică este abordată din mai multe perspective [56, 57, 62, 70] și anume:

A teoriei acțiunii ca activitate motrică. Educația fizică este un tip de activitate motrică, constituită din acțiuni motrice sistematizate conform unor criterii specifice subiecților pentru care este proiectată și programată [163];

A didacticii ca proces educațional. Educația fizică este o componentă a educației fizice generale, realizată în cadrul unui proces instructiv-educativ sau în mod independent, în vederea dezvoltării armonioase a personalității și creșterii calității vieții [96, 122].

A teoriei sistemelor ca sistem conceptual. Educația fizică se reflectă ca un ansamblu de idei, norme și reguli, reunite într-o concepție unitară de organizare și aplicare la diferite categorii de subiecți.

A managementului educației ca formă de organizare. Educația fizică se constituie ca un ansamblu de forme de organizare ce valorifică sistematic exercițiile fizice în scopul realizării obiectivelor sale.

A sociologiei ca factor de integrare socio-culturală. Educația fizică este un complex de instrumente care se exercită simultan asupra individului, favorizând ameliorarea condiției fizice, psihice și integrarea socio-culturală.

Conținutul educației fizice este legat de conduita motrică sau de ansamblul tehnicilor corporale variate care influențează complex subiecții. Acest tip de conduită îi conferă o identitate proprie în ansamblul celorlalte discipline [73, 77].

În acest cadru de referință trebuie să menționăm că, educația fizică își construiește specificitatea axată pe motricitate [87]. Privită în sens pedagogic extins, educația fizică este o latură sau o dimensiune educațională integrată într-un ansamblu de laturi sau dimensiuni (intelectuală, morală, profesională, estetică) care urmărește dezvoltarea armonioasă a organismului, întărirea, menținerea și redobândirea sănătății, călirea organismului, formarea și perfecționarea priceperilor și deprinderilor motrice, cultivarea calităților psiho-fizice necesare desfășurării oricărei activități, muncii, exercitării profesiunilor, activității sportive, după cum afirmă P. Dragomir, E. Scarlat [62], V. Horghidan [93], I. Irimia [98], A. Karovin [102], E. Scarlat, P.M. Scarlat [153].

Educația fizică influențează foarte mult sfera intelectuală a personalității umane dar și sfera morală și estetică [76]. Sensul principal al relației în cadrul componentelor menționate este de la educație fizică către celelalte și nu invers [194].

Este o idee la care aderăm totalmente, deoarece educația fizică este un ansamblu de măsuri, care are ca scop asigurarea dezvoltării fizice armonioase a oamenilor, întărirea sănătății, formarea și perfecționarea cunoștințelor, priceperii și deprinderilor de mișcare necesare, atât pentru muncă, cât și pentru activitatea sportivă [17, 22, 191].

Fundamentarea științifică a procesului de practicare a exercițiilor fizice s-a realizat de-a lungul timpului, cu stagnări și regrese. Această fundamentare a preluat critic, deci a valorificat unele idei, norme, reguli, aparținând Antichității, Renașterii, umanismului burghez etc. Fundamentarea s-a accentuat odată cu apariția ,,Teoriei” și ,,Metodicii” ca discipline științifice și a altor discipline care au abordat domeniul respectiv din diferite unghiuri și puncte de vedere [118, 121].

Esența educației fizice constă în aceea că practicarea exercițiilor fizice vizează întotdeauna, indiferent de forma organizatorică, de formațiunea social-economică și politică în care se realizează, perfecționarea dezvoltării fizice și a capacității motrice a subiecților [5, 24, 34].

După cum constată cercetătorii, educația fizică are un caracter predominant biologic și importante valențe pe planurile social și cultural-educativ [56, 102], acest fel de a privi problema fiind unul destul de argumentat.

Educația fizică prin diferitele ei forme de organizare și datorită caracterului său emoțional, contribuie la dezvoltarea spiritului creator, a spiritului de afirmare, de depășire și de autodepășire, având astfel un caracter social și cultural [38, 170, 193].

Practicarea educației fizice dezvoltă simțul estetic, simțul dragostei pentru gestul motric executat cu măiestrie, simțul gustului pentru mișcare [46].

Idealul educației fizice reprezintă, în viziunea cercetătorilor proiecția solicitată de societate pentru această activitate în viitorul apropiat și în perspectivă, privind contribuția la determinarea modului de viață prefigurat, a sistemului de priorități propus. Idealul educației fizice este determinat de comanda socială, de concepția factorilor de decizie pe plan național, în privința practicării exercițiilor fizice [139]. Teoretic, există legi, decrete guvernamentale, instrucțiuni și alte acte normative, idei fundamentale care definesc concepția pe plan național privind acest fenomen [50, 141, 142].

Idealul educației fizice și al celorlalte activități motrice trebuie să fie în concordanță cu idealul general educațional al societății și deci, în consecință, el s-a modificat și se va modifica în funcție de evoluția social-istorică a fiecărei societăți, de succesiunea etapelor de dezvoltare specifice [39, 43].

Funcțiile educației fizice conform abordării lui T. Bomba [17] și ale lui G. Rață, C. Rață [140] sunt de două feluri, specifice și asociate. Funcțiile specifice vizează cele două coordonate ale obiectului de studiu propriu Teoriei și Metodicii: dezvoltarea fizică și capacitatea motrică [143].

Funcția de perfecționare a dezvoltării fizice face parte din categoria celor specifice, având rolul dezvoltării fizice armonioase, a unor indici superiori pe plan somatic și pe cel funcțional, pentru viață și activitatea oamenilor de toate vârstele [10].

Funcția de perfecționare a capacității motrice face parte tot din categoria celor specifice educației fizice, fiind vizate cele două elemente componente ale capacității motrice: calitățile motrice, deprinderile și priceperile motrice [60].

Funcția igienică face parte din categoria celor asociate și vizează cerința fundamentală de menținere a unei stări optime de sănătate a oamenilor. Prin educația fizică se acționează prioritar preventiv și pentru corectarea unor deficiențe pe planul sănătății [14, 40].

Funcția recreativă este o altă funcție asociată educației fizice. Ea trebuie înțeleasă cel puțin în următoarele două sensuri:

asigurarea, prin activitatea de educație fizică a fondului calității, deprinderi și priceperi motrice necesare, ca oameni de diferite vârste să poată petrece în mod util și plăcut, adică recreativ timpul lor liber (cotidian, sau în vacanțe și concedii) [31].

asigurarea condițiilor și dezvoltarea interesului pentru urmărirea, tot în timpul liber, direct sau prin mass-media, a întrecerilor motrice de bună calitate sau a unor activități motrice desfășurate necompetitiv.

Funcția de emulație face parte tot din categoria celor asociate pentru educația fizică. Această funcție trebuie să se materializeze prin dezvoltarea spiritului competitiv care caracterizează în general ființa umană, a dorinței permanente de ,,depășire” și ,,autodepășire”, dar numai în limitele regulamentare corecte și cu atitudine de fairplay [158, 198].

Funcția educativă este tot o funcție asociată educației fizice, dar este considerată ca fiind mai complexă, prin prisma influențelor asupra dezvoltării personalității umane, în integritatea sa. Influența educației fizice este evidentă pe planul dezvoltării laturii ,,fizice” a personalității [44].

Pe plan tehnico-profesional, contribuția educației fizice se referă la creșterea indicilor calităților motrice necesare exercițiului cu eficiență a profesiilor social-economice [16, 128]. De asemenea, același aport este vizibil și în sensul asigurării unor indici superiori de dezvoltare morfo-funcțională și de capacitate, cu temeinice deprinderi motrice de bază și utilitar-aplicative, implicate în desfășurarea eficientă a majorității profesiilor [21, 37].

Obiectivele generale ale educației fizice enunțate de Gh. Cârstea [23] sunt menținerea unei stări optime de sănătate; favorizarea proceselor de creștere și realizarea unei dezvoltări fizice armonioase; dezvoltarea calităților motrice de bază și a celor specifice unor ramuri de sport; formarea corectă a unui sistem bogat de deprinderi și priceperi motrice; formarea capacității și a obișnuinței de a practica sistematic exerciții fizice, inclusiv în timpul liber; contribuția la dezvoltarea unor calități și trăsături moral-volitive, intelectuale, a simțului estetic și a responsabilității sociale [184, 195].

Un alt mod de abordare a obiectivelor educației fizice școlare pune în evidență obiectivele cu funcții fiziologice [21, 83]; obiectivele cu funcții instructiv-educative; obiectivele cu funcții sociale.

Un alt obiectiv al educației fizice este de a ajuta la testarea și îndrumarea elevilor spre activitățile sportive de performanță [22, 52].

Obiectivele generale ale educației fizice sunt următoarele [24]:

Menținerea unei stări optime de sănătate a participanților (de diverse vârste) și creșterea potențialului lor de muncă și viață;

Favorizarea proceselor de creștere și optimizare a dezvoltării fizice a organismului celor care practică exercițiile fizice;

Dezvoltarea calităților motrice de bază, în primul rând și a celor specifice unor ramuri sau probe de sport, pe plan secund;

Formarea unui sistem larg de deprinderi și priceperi motrice de bază, utilitar-aplicative și specifice unor ramuri sau probe sportive;

Formarea capacității și mai ales a obișnuinței de practicare sistematică și corectă a exercițiilor fizice, mai ales în timpul liber;

Contribuția eficientă la dezvoltarea unor calități și trăsături moral-volitive și intelectuale, a gustului pentru mișcare, a simțului estetic și a responsabilității sociale etc.

Conținutul procesului de învățământ. Conținutul procesului de învățământ se exprimă prin fondul de valori preponderent informativ-educativ al învățământului.

Enciclopedia Internațională a Educației (1994) prezintă o tipologie nuanțată a curriculum-urilor, în condiția unui învățământ descentralizat: Curriculum general – se referă la conținuturile educației generale; Curriculum specializat – focalizat pe dezvoltarea competențelor în domenii particulare – curriculumul de educație fizică fiind un astfel de curriculum specializat; Curriculum subminal – ca experiență de învățare din psihosocial și cultural al clasei de elevi, școli, universități; Curriculum informal – care derivă din ocaziile de învățare oferite de media, familie, instituțiile culturale etc.; Curriculum mandatat – cel oficial prescris cu statul formal, obligatoriu de aplicat; Curriculum de suport – materiale curriculare adiționale; Curriculum testat – alcătuit din teste de examene; Curriculum învățat – ceea ce elevul achiziționează.

Proiectarea conținuturilor procesului de învățământ se realizează prin intermediul a trei acțiuni complementare, dispuse ierarhic și admise de Ministerul Educației și Cercetării [150]:

Planificarea (planurile – cadru de învățământ).

Programare (programa școlară, curricula).

Concretizarea conținuturilor învățământului.

Aria curriculară reprezintă un grupaj de discipline care au în comun anumite obiective de formare. Curriculum Național este structurat pe 7 arii curriculare între care există un echilibru dinamic [87]. Raportul între ariile curriculare se modifică în funcție de vârsta elevilor și specificul ciclurilor curriculare. Ariile curriculare ale Curriculum-ului Național sunt: Limbă și Comunicare, Matematică și Științe, Om și Societate, Arte, Educație fizică, Tehnologii și Consiliere și Orientare.

La nivelul liceului s-au constituit două cicluri școlare respectiv, ciclul inferior al liceului, cuprinzând clasele a IX-a și a X-a, ca ultimă parte a învățământului obligatoriu, realizate prin filiera teoretică, tehnologică și vocațională din licee sau prin clasele a IX-a și a X-a, organizate în Școlile de Arte și Meserii și ciclul superior al liceului – clasele a XI-a și a XII-a.

Planurile de învățământ [173, 174] pentru ambele cicluri liceale, cât și pentru Școlile de Arte și Meserii, au fost structurate, pentru disciplina educație fizică astfel: pe număr de ore care se studiază în trunchiul comun; pe număr de ore, stabilite de către Ministerul Educației și Cercetării, în curriculum diferențiat, corespunzător filierelor, profilurilor și specializărilor; pe număr de ore alocat pentru curriculum-ul la decizia școlii.

Trunchiul comun [164, 195, 197] conține două ore în trunchiul comun la toate filierele, profilurile și specializările învățământului liceal, cu excepțiile: specializarea coregrafie; profilul sportiv din cadrul filierei vocaționale, unde orele sunt alocate pregătirii sportive practice și o oră în trunchiul comun, la Școala de Arte și Meserii [172].

În cadrul orelor de educație fizică din trunchiul comun, se va urmări realizarea competențelor generale și specifice și atingerea finalităților învățământului liceal, parcurgând conținuturi din atletism, gimnastică [99, 134, 150, 192], jocuri spotive și discipline sportive alternative (înot, tenis de masă, sporturi nautice)[130, 136, 183].

Curriculum diferențiat poate conține 10 ore (opt ore pregătire sportivă practică specifică fiecărei discipline sportive și două ore pregătire sportivă teoretică, la profilul sportiv din filiera vocațională) sau o oră la filiera vocațională, profilul militar, specializările liceelor Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Apărării Naționale [39, 89].

Curriculum la decizia școlii este de două ore pentru pregătirea echipelor reprezentative sau o oră ansamblu sportiv (1h).

Educația fizică – componentă a ariei curriculare. Actuala reformă a învățământului acordă o atenție deosebită activității de educație fizică, ea formând în Curriculum Național o arie de sine stătătoare, cu obiective și sarcini bine conturate în concordanță cu idealul societății noastre democratice [17, 38, 40].

Conceptul de bază a curricumului școlar la educație fizică constă în inițierea și ghidarea permnanentă a elevilor în scopul formării unui sistem bine corelat de cunoștințe, competențe și motivație de utilizare sistematică, conștientă, în mod independent a mijloacelor educației fizice, precum și de aduce un mod sănătos de viață [66], atât în perioada școlarității cât și pe parcursul întregii vieți [181].

Pentru a răspunde exigențelor acestui nivel de învățământ și specificului de vârstă al elevilor, liceul trebuie să asigure adolescentului:

Formarea capacității de a reflecta asupra lumii, de a formula și de a rezolva probleme pe baza relaționării cunoștințelor din diferite domenii [59].

Valorizarea propriilor experiențe, în scopul unei orientări profesionale optime pentru piața muncii și pentru învățământul superior [119].

Dezvoltarea capacității de integrare activă în grupuri socio-culturale diferite: familie, mediul profesional, prieteni [93].

Dezvoltarea competențelor funcționale esențiale pentru reușita socială: comunicare, gândire critică, luarea deciziilor, preluarea și utilizarea contextuală a unor informații complexe [88].

Cultivarea expresivității și a sensibilității, în scopul implicării personale și a promovării unei vieți de calitate [91].

Formarea autonomiei morale [75].

Obiectivul general al disciplinei de educație fizică constă în dezvoltarea aptitudinilor bio-psiho-motrice și formarea capacității elevilor de a acționa asupra acestora, în vederea menținerii permanente a stării optime de sănătate, asigurării unei dezvoltări fizice armonioase și manifestării unei capacități motrice favorabile inserției profesionale și sociale [165].

Prevederile programei de educație fizică privind „Curriculum la decizia școlii”. Curriculumul la decizia școlii potrivit regulamentelor actuale se concretizează în activități de tip opțional, care reprezintă parte a reformei învățământului. Elevii își exprimă cu claritate dorințele, motivate de interesele de aprofundare sau de specializare.

Pentru atragerea elevilor spre opțiunea educație fizică, se impun următoarele acțiuni:

Popularizarea și discutarea cu elevii despre oferta de activități posibile ținând cont de interesele elevilor la această vârstă;

Constituirea schemei orare a claselor în așa fel încât să se evite aducerea elevilor pentru a doua oară la școală în aceeași zi;

Punerea la dispoziție a unui număr mare de materiale sportive;

Asigurarea participării aceluiași grup de elevi la activitățile oferite pentru orele de Curriculum la decizia școlii pe durata a cel puțin doi ani școlari.

Tipurile de opțional pot fi [138, 141]:

Opțional de curriculum aprofundat – reprezentând aprofundarea unor conținuturi predate la orele din trunchiul comun. Acest tip de opțional este realizat de către elevii care au reușit să se inițieze în practicarea unor jocuri sportive;

Opțional ca disciplină nouă – asemenea discipline cu grad ridicat de atractivitate ar putea fi: gimnastica aerobică, activitățile de fitness, karate și culturism pentru băieți etc. Pentru aceste activități este necesar să se facă amenajări și dotări corespunzătoare;

Opțional de extindere – care este similar celui de aprofundare, abordându-se instruirea elevilor la una sau mai multe discipline sportive studiate în orele de trunchi comun, prin care se urmărește extinderea obiectivelor cadru competențelor generale, prin adăugarea unor obiective de referință competențe specifice și a unor noi conținuturi;

Opțional integrat – este o formă de Curriculum la decizia școlii greu de organizat la educația fizică, fiind mult mai accesibil pentru celelalte discipline.

Ca parte a învățământului preuniversitar, ciclul liceal trebuie să asigure pregătirea elevilor în acord cu competențe cheie europene, stabilite ca finalități ale sistemelor educaționale și de formare profesională din țările Comunității Europene, fiecare disciplină de învățământ având sarcina să-și aducă contribuția specifică la realizarea acestora.

Disciplina Educație fizică la clasele IX-XII este prevăzută, în contextul actual, conform planului de învățământ, în aria curriculară Educație fizică și are menirea să-și aducă contribuția specifică la realizarea dezvoltării complexe a personalității autonome și creative a elevilor – finalitate prevăzută în Legea învățământului.

Planurile cadru după care s-a realizat planificarea anuală a activității didactice în anul școlar 2007-2008, se regăsesc în Anexa 1.

Programele școlare în vigoare au următoarea structură: nota de prezentare, competențele cheie europene, competențele generale, valori și atitudini, competențe specifice și conținuturi, pentru fiecare clasă, sugestii metodologice, normativ de dotare minimală/ unitate de învățământ.

Programa prevede acțiuni care să aibă rezultante interdisciplinare potrivit structurii componentelor activității educative (Figura 1.1).

Fig. 1.1. Reprezentarea schematică a programei din perspectiva

procesului instructiv-educativ

În afara orelor prevăzute pe săptămână, în trunchiul comun, pentru Educație fizică există posibilitatea alocării încă a 1-2 ore, prin CDȘ, destinate extinderii/ aprofundării conținuturilor prevăzute de programă sau ansamblu sportiv/ ore pentru pregătirea echipei reprezentative [167].

Disciplinele sportive alternative sunt predate, cu aprobarea directorului unității de învățământ, pe perioade precizate, numai în situații speciale, determinate de factorii de mediu și de baza tehnico-materială, cu condiția existenței materialelor didactice necesare pentru toți elevii clasei și abilitarea profesională a cadrului didactic în disciplina sportivă respectivă [115, 136]. Conținuturile și criteriile de evaluare aferente fiecărei discipline sportive alternative se elaborează de către profesorul clasei și se avizează de către inspectorul școlar de specialitate [125].

Programa de educație fizică (curricula), document reglator al procesului de învățământ [175], stabilește și permite fiecărui cadru didactic formarea competențelor specifice, utilizând, ca mijloace, categoriile de conținuturi pe care le consideră eficiente, corespunzător particularităților clasei și condițiilor concrete de activitate.

Pe baza opțiunilor exprimate de elevi [151, 158], la finalul unei clase, cadrul didactic va organiza în clasa ulterioară instruirea în probele/ disciplinele sportive pe grupe de opțiuni, după caz, separate după criteriul sexului sau mixte.

În aceste domenii de instruire opțională, cadrul didactic, spre deosebire de varianta de lucru frontal cu întreaga clasă, va îndeplini rolul de organizator, mediator, consiliind alternativ fiecare grupă și pe componenții acestora [186].

După caz, în cadrul fiecărei grupe opționale, se pot constitui subgrupe de nivel valoric, periodice și deschise, pentru care se stabilesc trasee particulare de instruire.

Plecând de la obiectivele și competențele stabilite de programa școlară se realizează proiectarea didactică, care la educație fizică respectă principiile generale recomandate de Consiliul Național de Curriculum și reprezintă un act de gândire metodică [153] realizat în avans față de derularea evenimentelor de la clasă, care constă în anticiparea etapelor și a acțiunilor concrete de realizare a predării.

În clasa a IX-a [151], ca urmare a caracterului eterogen al claselor, se impun următoarele sugestii metodologice:

– evaluarea predictivă a nivelului de pregătire a elevilor, realizată înaintea abordării ciclurilor tematice vizând capacitatea de practicare a probelor atletice, a jocurilor sportive pentru care se poate realiza instruirea în liceul respectiv și a ramurilor gimnasticii;

– constituirea și parcurgerea ciclurilor de inițiere/ consolidare a deprinderilor specifice a minimum trei jocuri sportive din cele prevăzute de programă, a practicării tuturor probelor atletice din programă care se vor realiza în aer liber și a ramurii gimnasticii care se poate practica în acel liceu, dintre care nu vor lipsi gimnastica acrobatică și săriturile.

În semestrul al II-lea, clasa a IX-a, având la bază observațiile și datele înregistrate, se poate acționa diferențiat pe grupe de nivel valoric deschise, pentru dezvoltarea calităților motrice.

Înainte de începerea ciclurilor tematice, de jocuri sportive pe care urmează să le predea, profesorul [153, 155] va evalua nivelul de cunoștințe privind însușirea a 2-3 procedee tehnice de bază, dintre care cel de finalizare în mod obligatoriu [90]. Același lucru se va face și la atletism și gimnastică, profesorul evaluând inițial elemente esențiale de executare corectă a tehnicii, înainte de a începe predarea [109].

În realizarea proiectării și predării educației fizice la clasa a IX-a, în opinia specialiștilor [152], un rol important îl are cuplajul temelor de lecțiilor (calitate motrică + deprindere motrică), evitându-se cuplării din teme din calități motrice (rezistență + forță).

Evaluarea sumativă se realizează în conformitate cu Sistemul Național de Evaluare Școlară.

În nivelul clasei a X-a, vor fi valorificate cunoștințele, priceperile, capacitățile și atitudinile dobândite în anii școlari anteriori. Procesul didactic vizează realizarea a două categorii de conținuturi: unele obligatorii, cum este dezvoltarea calităților motrice, care se vor realiza cu toată clasa și altele care organizate pe baza ofertei profesorului și a opțiunilor elevilor [152].

Pe baza opțiunilor exprimate de elevi, la finalul clasei a IX-a, profesorul va realiza instruirea în probele/ disciplinele sportive pe grupe de opțiuni, după caz, separate după criteriul sexului sau mixte. La nivelul acestor grupe, instruirea va urmării aprofundarea și extinderea cunoștințelor și a competențelor pregătirii fizice și tehnico-tactice, dându-se o pondere crescută [152] activităților de exersare globală, inclusiv sub formă de întrecere, în regim de autoorganizare, cu îndeplinirea de către elevi(prin rotație)a rolului de arbitru, căpitan de echipă, șef de grupă.

Modelul didactic de educație fizică școlară

Instruirea și educația elevilor se realizează în școală prin contribuția tuturor disciplinelor de învățământ studiate. Dintre aceste discipline, educația fizică are cele mai mari posibilități de a contribui la dezvoltarea ambelor laturi ale personalității elevilor (fizice și psihice), care se completează reciproc și se manifestă ca un tot unitar [58].

În opinia autorilor Scarlat Eugen și Scarlat Bogdan [153], pentru realizarea unui demers didactic eficient a fost impetuos necesar elaborarea unui concept de model didactic specific educației fizice școlare care să cuprindă sinteza obiectivelor și competențelor prezente în toate programele școlare cu metode și mijloace adecvate fiecărui nivel de învățământ.

Conținuturile acestui model sunt:

A. Obligatorii:

1. Dezvoltarea fizică corectă și armonioasă care se referă la : dezvoltarea proporțională a grupelor musculare, formarea ținutei corecte și a reflexului de atitudine corporală normală, dezvoltarea tonicității și supleței musculare și prevenirea, depistarea și corectarea deficiențelor fizice ușoare [67].

2. Menținerea și întărirea stării de sănătate care cuprinde: indici funcționali în limite normale, călirea organismului, adaptări funcționale la efort și factori de mediu, igiena corporală a echipamentului și a bazei sportive, protecția individuală și colectivă și alternarea efortului cu odihna și refacerea [68]

3. Dezvoltarea capacității motrice generale și specifice ramurilor de sport. Dezvoltarea capacității motrice generale cuprinde: deprinderile și priceperile motrice de bază și specifice și calitățile motrice (viteză, îndemânare, forță, rezistență, mobilitate și suplețe articulară și calități motrice combinate) [49].

Dezvoltarea capacității motrice specifice ramurilor de sport cuprind conținuturi din atletism, gimnastică, jocuri sportive și ramuri sportive alternative [1. 100. 110].

4. Cunoștințe de specialitate care se referă la: importanța, obiectivele/ competențele și finalitățile educației fizice, reglementări cu privire la educația fizică și sportul școlar, probleme de natură organizatorică, noțiuni de anatomie și fiziologia efortului, tehnici de practicare a exercițiilor fizice în activitatea independentă, terminologie specifică regulamente școlare.

5. Dezvoltarea proceselor psihice și a personalității: cognitive (senzații, percepții, reprezentări, gândire, memorie, creativitate), afective (emoții, sentimente, pasiuni, motivații, interese, atitudinii), volitive (voință, hotărâre, perseverență, curaj, stăpânire de sine) și dezvoltarea trăsăturilor de personalitate (temperament, aptitudini, caracter) [59].

B. Opționale pe baza ofertei profesorului și a opțiunilor elevilor constând realizarea unor conținuturi din programa școlară specifice zonei, orașului respectiv (sporturi nautice, ski, etc.)

Particularitățile dezvoltării bio-psiho-motrice ale elevilor de 16-18 ani

Adolescența, se arată în literatura de specialitate, „este subiectul privilegiat și controversat al psihopedagogilor, generator de opinii și discuții contradictorii [132, 135]. Unii o consideră ,,vârsta ingrată", alții, dimpotrivă, ,,vârsta de aur"; pentru unii ea este ,,vârsta insatisfacției", în timp ce pentru alții este ,,vârsta marilor elanuri"; este ,,vârsta contestației, marginalității și subculturii”, dar și ,,vârsta integrării sociale"; este ,,vârsta participării la progresul social"; cei mai mulți o consideră ca fiind în totalitate o ,,problemă moral-psihologică", dar sunt unii care cred că este aproape în exclusivitate o problemă socială" [33, 93, 99, 137].

Perioada adolescenței, corespunzătoare studiilor liceale, se împarte după unii autori [50, 59, 75] în 3 sub-etape: preadolescența 14-16 ani, adolescența propriu-zisă 16-18 ani și adolescența prelungită 18-25 ani. Acum se dobândește statutul de adult și putem caracteriza această etapă prin „intensa dezvoltare a personalității, toate acestea în contextul ieșirii de sub tutela familiei și a școlii. Adolescentul își modifică percepția de sine, inclusiv schema corporală, ca expresie a propriei identități [145, 147, 189]. Maturizarea biologică, intelectuală și morală se resimt progresiv în conduita afișată, căutarea de sine fiind substituită prin afirmarea de sine.

Toate achizițiile fundamentale ale omului încep să se formeze în primii ani de viață, se accentuează în adolescență, pe baza activității perceptiv-motrice care „constă în modificarea comportamentului ca ajustare s-au adaptare a unei forme de răspuns la condițiile perceptive noi” [76] și a învățării perceptive.

Dezvoltarea elevilor în perioada studiilor liceale este caracterizată prin mărirea dimensiunilor și masei corpului, accelerării tempourilor maturizării morfologice și funcționale, dar și a frecvenței mai mari a cazurilor de neconcordanțe dintre vârsta reală și cea biologică [133]. Aceste particularități ale creșterii și dezvoltării fizice ale tinerilor au drept consecință faptul că din numărul lor se pot evidenția indivizi cu diferite variante de dezvoltare [168].

Adolescența înseamnă nu numai ieșirea tânărului din pubertate, ci ieșirea din societatea de tip tutelar familial și școlar, pentru a se integra în viața socială afirmă U. Rotshild [149]; Iulian Săvulescu [151]; J.L. Etnier, W. Salarar [189], idee la care aderăm totalmente. Adolescența este etapa cea mai dinamică a dezvoltării umane care excelează prin multitudinea, diversitatea și complexitatea modificărilor la care este supus organismul [196].

Adolescentul se transformă sub raport fizic, prin creșterea diferitelor sale segmente, aparate, organe; iar sub raport psihic, prin apariția și intrarea în funcțiune a unor capacități intelectuale, afective, volitive, motivaționale, aptitudinale, atitudinale, caracteriale; sub raport social, prin sporirea gradului de implicare și realizare socială, în afara unor diferențe strict individuale [64, 68]. În timp ce dezvoltarea somato-fiziologică a organismului tinde spre stabilizare, spre echilibru și armonie [18, 30, 48], dezvoltarea psihică cunoaște cel mai intens ritm al său, fiind însoțită de conflicte, tensiuni, dizarmonii, unele funcții psihice dezvoltându-se exagerat de mult, altele, dimpotrivă, rămânând mult în urmă [80]. Anume aceste particularități sunt relevante în contextul unor orientări metodologice ce vizează cele două entități determinante: structura și conținutul educației fizice în liceu [79].

Particularitățile morfologice. Adolescența este ultima etapă în care are loc accelerația dezvoltării biologice a organismului, în fapt, etapa consolidării somatice, a organizării echilibrului biologic maturizat [160]. Ritmul creșterii se atenuează treptat, organismul ieșind din faza dezvoltării sale ,,caricaturale", specifică perioadei anterioare. Corpul câștigă în înălțime între 20-30 cm, iar în greutate, câte 4-5 kg anual [79, 95, 105]. Are loc o creștere rapidă a scheletului, fapt care se va repercuta asupra stării de sănătate și de rezistență a organismului[3, 29]. Trebuie să menționăm că, spre sfârșitul adolescenței corpul dobândește proporții adulte, echilibrându-se. La vârsta de 14 ani atinge 95% din talia adultă. Intre 14-16 ani maturizarea biologică este intensă la băieți, pentru ca între 16-18 ani să atingă talia matură [33, 49]. La băieți se dezvoltă și o musculatură viguroasă, fapt care va facilita angrenarea lor în activități sportive. Creșterea staturii a adolescentului este legată de maturizare funcției de reproducere [67, 160, 161, 162]. Deși sunt mult mai stabilizați, sub raport biologic, adolescenții rămân fragili, incapabili de un efort îndelungat, obosesc repede, apare pericolul surmenajului fizic [63, 133]. Se dezvoltă musculatura spatelui, a centurii scapulare și pelviene; crește forța musculară. După 15 ani se dezvoltă intens mușchii mici care ajută la precizia și coordonarea mișcărilor fine, la perfecționarea tehnicii mișcărilor, ceea ce înseamnă cheltuială redusă de energie [31, 171].

Propriu pentru această perioadă este nu doar stabilizarea ținutei, ci și a expresiei feței, a figurii, apar trăsături mai relaxate și armonioase, privirea capătă expresivitate și căldură.

Particularitățile funcționale. Echilibrul de pe planul somatic se evidențiază și pe planul funcțional, în special la nivelul sistemului cardio-respirator. Astfel, capacitatea vitală este cuprinsă între 3000-4000cm3, consumul de oxigen se apropie de cel al adultului, grație echilibrului dintre dimensiunile inimii și vaselor sangvine, ceea ce va facilita o mai bună adaptare la efortul fizic [21, 63, 71, 113]. Frecvența pulsului – 80 bătăi/min; se constată o mare capacitate vitală a plămânilor între 14-17 ani. Respirația intercostală înlocuiește respirația abdominală (specifică copilului mic) [14]. Se dezvoltă funcțiile coordonatoare ale sistemului endocrin cu repercursiuni majore în dezvoltarea individului [49, 68]. De asemenea, structura și funcțiile sistemului nervos, în special la nivelul scoarței cerebrale, se dezvoltă și se perfecționează; crește capacitatea de inhibiție [171, 197].

Se definitivează relieful scoarței cerebrale, se realizează o dezvoltare complexă a legăturilor dintre diferitele regiuni ale scoarței, formându-se numeroase căi funcționale între toate regiunile creierului [58]. Deosebit de evidentă este dezvoltarea sistemului central de autoreglare, precum și dezvoltarea mecanismelor de accelerare și încetinire a dinamicii corticale, mecanisme ce constituie instrumente ale autoreglării superioare [91, 145, 156].

A.Dragnea, 2006, subliniază faptul că „din punct de vedere funcțional, structurile de coordonare ale sistemului neuro-endocrin se maturizează, fapt semnificativ în echilibrarea efectuării actelor și acțiunilor motrice și în reglarea superioară a acestora. Răspunsurile motrice devin complexe și nuanțate pe fondul dezvoltării abilităților de a sesiza elementele semnificative pentru o conduită motrică eficientă. Adolescentul își evaluează șansele de reușită și face predicții plauzibile în ceea ce privește performanțele motrice proprii.

Particularitățile psihomotrice. Planul psihic suportă la vârsta adolescenței prefaceri profunde, care vor conduce treptat la cristalizarea și stabilizarea celor mai multe dintre structurile psihice ale adolescentului [157].

Nevoia de independență și autodeterminare a adolescentului se convertește în nevoia de desăvârșire, autodepășire și autoeducare. „Adolescenții manifestă tendința de a se afirma, nu numai individual dar și în grup: vor să activeze, să se distreze împreună. Membrii grupului au convingerea că aportul lor nu reprezintă acțiuni banale, lipsite de importanță, ci creații care se impun prin vitalitate și originalitate" [94, 146].

În ceea ce privește calitățile motrice, acestea progresează [12, 95, 187], deși în licee se lucrează destul de puțin pentru acest obiectiv. Premisele favorabile dezvoltării vitezei, forței, rezistenței sunt insuficient exploatate.

Deprinderile și priceperile motrice consolidate în etapele anterioare trebuie perfecționate, căutându-se să acopere cât mai bine aria activităților motrice existente (educaționale, competiționale, de timp liber, de expresie corporală etc.) [94, 144].

În acest context de analiză, trebuie să menționăm în mod special că, la acest nivel motricitatea nu se rezumă doar la programa școlară pentru ciclul liceal, ci reprezintă o modalitate complexată de adaptare în situații diverse, de stăpânire a propriului corp, procesare a informațiilor, construire a anumitor raționamente și utilizare a diferitelor forme de exprimare [70].

Maturizarea intelectuală și afectivă îl va ajuta pe adolescent să poarte dialoguri cu sine însuși. „Adolescența este vârsta oglinzii, vârsta la care adolescentul caută să se facă să coincidă cu sine" [44].

Satisfacerea nevoilor de autodeterminare și autoeducare se datorează, în principal, maturizării sociale a adolescentului, conștientizării mai clare de către acesta a responsabilităților ce-i revin, implicării mai direct în alegerile vocaționale. Sentimentul maturizării sale este trăit din plin de adolescent" [75].

Conceptele de turism și educație fizică

Între practicarea exercițiului fizic și mediul natural se creează o relație, această idee fiind de actualitate în lumea occidentală și ale cărei aspecte teoretice reclamă o adecvată fundamentare care să permită avansarea acesteia în jurul unor diferite arii curriculare specifice învățământului preuniversitar, ce ar putea avea legătură cu activitatea fizică, ecoturismul, bioturismul, turismul cultural etc." [106]. În susținerea implementării acestei idei este utilă decantarea noțiunilor de bază care dezvăluie specificul raportului dintre educația fizică și turism în viziunea mai multor cercetători, cum ar fi: T. Ardelean [4], E. Avramoff [6]; A. Dragnea, M.S. Teodorescu [56]; A.Durovich [69]; A.Kvartalov [106, 107]; A.Kvartalnov, O. Soloduhina [108]; S. Pilicz [128] etc.

– Terminologic educația fizică este ,,activitatea care valorifică sistematic ansamblul formelor de practicare a exercițiilor fizice în scopul măririi, în principal, a potențialului biologic al omului, în concordanță cu cerințele sociale” [56].

Etimologic, cuvântul turism provine din limba engleză – ,,tourism" și din franceză – ,,tour", termeni care semnifică a te deplasa. Enciclopedia „La Rousse" (1995) îl definește ca acțiunea de a călători pentru plăcere, sport și instruire sau ca o uniune de activități umane puse în practică pentru a realiza acest tip de călătorii, sau industria ce are ca obiect satisfacerea nevoilor turistului.

Turismul, ca fenomen de masă, apare după cel de-al doilea război mondial, ca o consecință a vieții economice și a creșterii veniturilor populației, mai ales în țările industrializate. Promovarea turismului este considerată un instrument important în politica economică a țărilor mai puțin dezvoltate, care tind să evolueze, din acest punct de vedere, cu ajutorul organismelor internaționale.

Cultura fizică este definită în terminologia educației fizice ca un domeniu al culturii universale care sintetizează categoriile, legitățile, instituțiile și bunurile materiale create pentru valorificarea exercițiului fizic, în scopul perfecționării potențialului biologic și, implicit, spiritual al omului [51].

Cultura sportivă, ca parte integrantă a culturii universale, sintetizează categoriile, legitățile, instituțiile și bunurile materiale create pentru valorificarea intensivă a exercițiului fizic în cadrul întrecerii, având ca țintă finală obținerea unei supremații sau a unui record, ca urmare a perfecționării biologice și spirituale a omului [4]. Constatăm deci că, interrelația turism – educație fizică, ce se stabilește în funcție de activitatea fizică și de cultură, începe să nu mai fie considerată ca fenomen elitist și, puțin câte puțin, se încearcă generalizarea și acceptarea acestei relații ca și cultură de masă [81].

Turismul național și cel internațional constituie, în perspectiva abordării prezente, o șansă reală în relansarea durabilă a creșterii economice, a dezvoltării economiei de piață în România și de integrare în Uniunea Europeană. Ca o consecință a restructurării turismului nostru intern și internațional, integrarea României în Uniunea Europeană reprezintă o posibilitate viabilă pentru cunoașterea mai buna a potențialului turistic românesc și includerea lui în circuitul internațional [13, 28, 103].

Drept consecință a schimbărilor socio-economice actuale produse în România și în lume, au apărut, credem că pentru un viitor îndelungat, tipuri de turism specializate pentru toate categoriile de vârstă. Dintre noile tendințe ale turismului putem aminti [69, 107]:

– turismul verde (ecologic) și modalitățile sale distincte, care încearcă să apropie omul de natură, permițându-le, în condiții de rezonabilă securitate, a realiza un anumit tip de aventură, fără ca aceasta să presupună o deteriorare ecologică a mediului ambiant [72].

– turismul rural, care se confundă cu cel de spațiu rural sau societate rurală, neexistând nici o definiție concretă, nici măcar în Uniunea Europeană; de aceea credem convenabil ca el să fie legat de conceptul tradițional, în interiorul căruia se vorbește de posibilitatea de cazare și relaxare în zonele rurale, la care se adaugă alte aspecte, cum sunt patrimoniul istoric-cultural, cunoașterea altor locuitori și a formelor lor de viață, viața în natură și legătura lor cu activitățile sportive [15].

În strânsă legătură cu noile tendințe ale turismului pe plan mondial și-a făcut apariția un nou domeniu sportiv cunoscut sub denumirea de sporturi de risc. Acestea includ acțiuni și activități realizate în timpul liber, precum: cele desfășurate în mediul acvatic-natație, canotaj, yahting, surfing, hidrospeed, tirolina acvatică, schi acvatic, circuite de aventură, pescuit sportiv, salvare și prim-ajutor acvatic, supraviețuire etc.; activități în mediul aerian-deltaplan, parașutism, zbor acrobatic, zbor cu dirijabilul etc.; activități în mediul terestru-parcurgerea de trasee turistice călare, cu mașini de teren, cicloturism, bicicros, escalada, alpinism, orientare sportivă, parcursuri pe piste special amenajate, motociclism, parcursuri și probe cu mașini de teren, surfing și schi pe dune, snowboard, vânătoare sportivă etc. [84].

Conform argumentelor de mai sus, care prezintă multiplele posibilități pe care le oferă turismul și sportul în mediul educativ și mai ales în formarea elevului ce va desfășura activități specifice domeniului turism, putem afirma că turismul are un dublu obiect – de exercițiu și recreere, acesta din urmă fiind bazat pe primul, de mare importanță pentru obținerea de rezultate pozitive în educație [32, 117], cu influențe directe în rezultatele culturale. Mai importantă decât perfecționarea și conservarea instalațiilor sportive tradiționale, este necesitatea de a realiza un studiu amplu asupra posibilităților pe care le prezintă noul curent ce relaționează cu turismul și sportul prin activitatea fizico-culturală în care administrația publică, inițiativa privată și profesioniștii în turism trebuie să aibă un rol prioritar [120]. Aceștia din urmă, atât la nivel pedagogic, cât și recreativ, cultural, prin intermediul firmelor prestatoare de servicii de specialitate, trebuie să promoveze dezvoltarea acestor activități în mod special în unitățile preuniversitare de profil a elevilor ce vor lucra în acest domeniu.

Fig. 1.2. Etapele unei programe experimentale de activități turistice [102].

Figura 1.2. prezintă cele trei etape ale programei de activități turistice , fiecare etapă se realizează pe baza unor secvențe mai mari care se succed în mod logic.

Prima etapă, de pregătire teoretică, urmărește asimilarea cunoștințelor teoretice cu referiri la inițierea, pregătirea itinerariilor, formarea cunoștințelor teoretice privind înțelegerea fenomenelor pe tot traseul, cunoștințe privind întocmirea calendarului naturii, cu observații ecologice, cercetarea apelor poluate, a aerului poluat, pregătirea echipamentului, a regulilor ce trebuie respectate, condițiile concrete în care se va desfășura excursia.

Etapa de pregătire practico-instructivă în sistemul programului educativ extrașcolar se referă la realizarea practică a formelor de turism prevăzute în programă care au ca finalitate formarea atitudinilor, trăsăturilor de personalitate conform obiectivelor educative propuse, a priceperilor și abilităților specifice conținutului și formei activității turistice realizate [72].

Etapa a treia de evaluare în care se realizează aprecierea gradului de realizare a obiectivelor propuse, a modului concret în care s-au desfășurat activitățile turistice, în vederea optimizării ei ulterioare.

Cuvintele cheie puse în discuție sunt: profesie, profil profesional și profesiogramă. Vom defini acești termeni și îi vom interpreta prin prisma necesităților cercetării noastre. În conformitate cu dicționarul explicativ noțiunile sunt explicate astfel:

Profesiune/profesie este activitatea cu caracter permanent desfășurată de cineva în baza unei calificări; meserie, îndeletnicire, ocupație, pe care o exercită cineva în baza unei calificări corespunzătoare; complex de cunoștințe teoretice și de deprinderi practice care definesc pregătirea cuiva; profesia este specialitatea (calificarea) obținută prin studii [81, 177].

Profesiunea este o activitate economică exercitată în scopul asigurării posibilităților de satisfacere a trebuințelor colectivității sociale și prin aceasta, a celor personale, prin producerea unor bunuri destinate uzului colectiv sau a celui propriu.

Prin urmare, profesiunea definește volumul cunoștințelor generale și de specialitate, aptitudinile și atitudinile necesare unei persoane pentru prestarea unui gen de muncă. Profesiunea nu trebuie confundată cu specializarea.

Specializarea se face în interiorul profesiunii; reprezintă o parte a cunoștințelor, aptitudinilor și atitudinilor care dau conținut unei profesiuni.

Conținutul profesiunilor și al specialităților este într-o continuă schimbare, depinzând de natura mijloacelor de muncă și a obiectelor muncii, specifice unui  proces de producție, de randamentul cu care diferiți indivizi reușesc să folosească competențele însușite, aptitudinile, și atitudinile formate pe baza lor [117].

Învățământ profesional – reprezintă învățământul pentru pregătirea și pentru specializarea muncitorilor calificați; (adverbial) cu obișnuința unui profesionist; care ține de o profesie; propriu unei profesii, învățământ pentru pregătirea muncitorilor calificați.

Profesiograma este reprezentarea cronologică detaliată a caracteristicilor unei activități profesionale sub aspectul solicitărilor fizice, psihice și al repausului într-o zi de muncă [177]; prezentare grafică a caracteristicilor unei activități profesionale sub aspectul solicitărilor fizice și psihice; elaborare a surselor de rezistență și de periclitare în legătură cu o profesiune în vederea orientării profesionale științifice; schițarea unui profil de aptitudini necesare reușitei în exercitarea unei profesii [165].

Deci, profesiograma este o reprezentare sintetică a caracteristicilor unei activități profesionale sub aspectul cerințelor fizice (forța fizică, talia, greutatea), a stării de sănătate, a aptitudinilor, a cunoștințelor profesionale, a inteligenței, atenției, spiritului de observație, a trăsăturilor de temperament, exigențelor sociale, etice etc. [169] Alcătuirea profesiogramei implică analiza multilaterală a profesiunii pentru evidențierea cerințelor și solicitărilor pe multiple planuri ale acesteia.

Conținutul profesiilor și cerințele practicării acestora, respectiv competențele pe care trebuie să și le dezvolte, sunt prescurtate în profesiograme. Toate noțiunile enunțate mai sus sunt strâns legate de comanda socială, piața muncii și de activitățile rezultate din exercitarea ocupației [166].

Profesiogramele implică analiza profesiunii înfățișându-i cerințele și soluțiile pe mai multe planuri [168]. Structura unei profesiograme cuprinde: obiectul și natura profesiunii (descrierea activității și a condițiilor de muncă), tehnologia profesiunii (materii prime auxiliare, utilaje, agregate, dispozitive, scule, instrumente utilizate), securitatea profesiunii (condiții de siguranță pentru muncitori, tehnicieni, etc.), igiena muncii (condiții de microclimat), fiziologia muncii profesionale (însușiri psihologice necesare sau cu preponderență selectate), psihologia profesiunii (aptitudini și însușiri psihice), sociologia profesiunii (perspective economice, sociale, condiții de salarizare și promovare) și pregătirea profesională (cerințe teoretice și practice, gradul de însușire cerut, modul, durata și locul de pregătire). Profesiogramele pot fi numite și monografii profesionale.

Clasificările ocupaționale reprezintă moduri de grupare și ordonare a locurilor de muncă și ocupațiilor. Criteriile de clasificare sunt diferite în timp și de la o țară la alta [166]. În România cea mai uzitată a fost Clasificarea Instituțională a Standardelor Ocupaționale (I.S.C.O.), elaborată de Organizația Instituțională a Muncii, existând mai multe versiunii ale acesteia [178]. În prezent există un document care relatează o descriere amănunțită a tuturor grupelor de ocupații și care poate fi consultat pe: www.muncii.ro/pub. Schemele sociale și economice modifică în permanență structura ocupațională, schimbările care se produc trebuie să fie în conformitate cu nevoile și cerințele de pe piața muncii [180].

În activitatea de turism sunt incluse mai multe profile ocupaționale prezentate în anexe: cameristă hotel (Anexa 3); valet de hotel (Anexa 4); liftier (Anexa 5).

Structura și sistemele de organizare a educației fizice în liceele de turism.

Specialiștii Visionwise Consulting apreciază că pe piață funcționează un număr de 5 267 de companii în domeniul restaurantelor, excluzând cafenelele, serviciile food-service din hoteluri și catering.

Cel mai mare număr de restaurante se înregistrează în București, cu 949 de astfel de locații și Constanța, cu 530. Participarea feminină este ridicata la circa 65 %, (iar în toate țările Uniunii Europene este de 20-30 % din totalul angajaților) (Raport Institut Național de Statistică, 2006).

Indiferent de datele furnizate de ziare de specialitate, de firme specializate sau de reprezentanți ministeriali, constatăm ca acest domeniu al serviciilor și turismului este un domeniu în continuă transformare, adaptare și, desigur obligatoriu, de îmbunătățire a serviciilor oferite clienților.

Pentru oferirea de servicii de calitate in conformitate cu cerințele legale, ale standardelor ocupaționale, personalul care lucrează în acest domeniu necesită calificare inițială solidă, care se realizează în liceele de turism, dar și calificare continuă pe tot parcursul vieții.

În România liceele tehnologice pregătesc elevii pentru producție și implicit inserția pe piața muncii (Tabelul 1.1). În cadrul acestor licee pentru profilul Servicii, la terminarea ciclului inferior, nivel II de calificare, există următoarele domenii și calificării/ meserii (O.M.E.C.T.S. nr. 3331/ 2010): cameristă, liftier, valet.

Tabelul 1.1. Domenii și Calificării pentru profilul Servicii, nivel I, II, III de calificare

(O.M.E.C.T.S. nr. 3331/ 2010)

Experții UNESCO A. Kvartalnov și O. Soloduhina [108] consideră că trei specializări ale turismului și sportului formează baza domeniului specialiștilor ratingului turistico-sportiv: recreolog, tehnolog și animator. Recreologul este un specialist care studiază subiectul turismului sportiv, necesitățile sportive, acțiunea fizică, psihică și intelectuală a omului, sportul și eficiența activităților de recreere. Tehnologul în turism este un specialist care studiază obiectul turismului sportiv, industria turismului, metodologia deservirii turiștilor și a participanților la activități sportive și diverse jocuri, precum și metodele concrete pentru introducerea de noi tehnologii și mijloace informaționale în domeniul turismului și sportului. Animatorul în turism este un specialist care se ocupă cu inițierea și promovarea produsului pe piața turistică și de organizarea activităților sportive și de însănătoșire a turiștilor [182]. S-a creat, astfel, structura profesional calificată în sectorul de specializare turistico-sportiv. Baza structurii profesionale de calificare este formată din specializările: recreolog, tehnolog și animator (Tabelul 1.2).

Tabelul 1.2. Structura profesional calificată a ratingului turistico-sportiv [102]

Ratingul constituie atât baza structurii profesionale de calificare cât și asigurarea predării cunoștințelor necesare de profil pentru crearea unor discipline și specializări. Sistemul de organizare în turismul specializat (turistico-sportiv), joacă un rol important în succesul serviciilor pe piață, după cum afirmă Bahov A., Berzan S. [9], V. Gerasimenko [81], T. Goreacev [84]; L.Szmerdra, D.Bacharach [197] etc.

Funcțiile educației fizice în pregătirea profesională [102], ale elevilor din învățământul preuniversitar subliniază interrelațiile între funcțiile general-culturale specifice educației fizice de profil și rolul factorilor interni care țin de individ. În Figura 1.3. sunt redate aceste interrelații

Fig. 1.3. Funcțiile educației fizice în pregătirea profesională a elevilor [97]

Dacă analizăm situația privind relația educația fizică – turism în unele țări, trebuie să constatăm, de exemplu, că în Franța educația fizică are ca obiectiv pregătirea copilului pentru viața de adult, dezvoltarea plăcerii de a face sport, să învețe să se poată integra.

Prin educația fizică se urmărește:

dezvoltarea capacităților necesare comportamentelor motorii. Educația fizică trebuie să dezvolte acțiunea motorie a unei persoane;

achiziționarea unor competențe și cunoștințe specifice sportului;

accesul la cunoștințele legate de organizarea vieții sportive.

Din punct de vedere organizatoric, în Franța există o federație sportivă particulară-multisporturi – pentru un sport caracteristic elevilor, „Union Naționale du Sport Scolaire" (UNSS) și pentru studenți „Federation Naționale du Sport Universitaire" .

UNSS are obiectiv dublu: sportul pentru toți (dezvoltarea plăcerii de a face sport pentru elevii non-sportivi) și competițiile sportive.

Fiecare școală trebuie să dețină un club sportiv înregistrat în Asociația Sportivă în Franța și afiliată la UNSS. Teoretic, Asociația Sportivă, este condusă de profesori și elevi, deci este oficial un loc pentru a învăța despre socializare. De cele mai multe ori, profesorii organizează activitatea singuri.

În orarul școlii dimineața zilei de miercuri este rezervată pentru sport.

În școala gimnazială se fac trei ore pe săptămână (cu excepția clasei a 6-a care are 4 ore pe săptămână). Se fac cu precădere 5 sau 6 ramuri sportive pe an (10-12 h), secvențial.

În școlile din Italia educația fizică este obligatorie pentru copiii între 6 si 19 ani. La nivel regional nu există nici o structură care vizează în special educația fizică. Totuși în fiecare provincie, există un Oficiu de Educație care se ocupă cu educația fizică [45].

Fiecare școală are un Consiliu care trebuie să decidă asupra unor lucruri legate de echipamentul de gimnastică, de planificarea și organizarea unor activități școlare, gratuite și în afara programului cum ar fi natația și cursuri de schi, evenimente sportive și campionate, etc.

La școală gimnazială (11-14 ani și 14 – 19 ani) educația fizicte predată de profesori care au diplomă de la Institutul Superior de Educație Fizică (ISEF Linstituto Superiore di Educatione Fisica).

Educația fizică propune următoarele scopuri: să promoveze dezvoltarea capacităților în legătură cu funcțiile perceptive; să consolideze și să redefinească schemele motorii, statice și dinamice; să lucreze asupra dezvoltării comportamentului relațional, prin rezultatele verificării acumulate prin intermediul jocurilor și printr-o introducere în sporturi; să lege deprinderile motorii cu abilitățile relaționale, cu comunicarea prin gesturi și mimă, cu dramatizarea, cu legăturile dintre mișcare și muzică [187].

Aceste scopuri conduc la dezvoltarea morfologică, biologică, și funcțională a caracteristicilor corpului și la dezvoltarea deprinderilor motorii.

În Germania Ministerul Educației și Culturii este responsabil pentru sistemul școlar în fiecare land. Nu există minister federal central pentru școli.

Trăsăturile cheie ale cursului de educație fizică sunt:

1. Performanța – se participă cu un minimum de 2 activități fizice.

2. Analiza performanței – se așteaptă să construiască pe deprinderile acumulate (dobândite) la Standard Grade și trebuie să se concentreze pe 3 dintre următoarele structuri și strategii: antrenarea (prepararea) corpului; abilitați (deprinderi), tehnici și aprecierea acțiunii.

3. Investigarea performanței – aceasta este un studiu independent asupra unei trăsături specifice a performanței, în una (sau mai multe) activități fizice.

4. Dezvoltarea personală și socială – prin atitudini și valori susținute în timpul desfășurării cursului și prin studiu independent.

Scopul programului este de a îmbunătăți performanța lor printr-o serie de activități fizice și prin antrenament imaginativ și critic, astfel încât să înțeleagă și să cunoască principiile și cum sunt aplicate ele în educația fizică.

Higher Grade (16-17 ani; gimnaziu : clasele 5,6 ).

Scopul general al Higher Grade course este de ai implica pe copii într-un studiu avansat de educație pentru a îmbunătăți activitățile fizice selectate.

Scopuri mai detaliate: abilitatea copiilor în performanța activității fizice selectate; gândirea critică a copiilor și abilitățile de luare a unor decizii în legătură cu performanța; abilitatea copilului de a descrie și de a explica performanța în legătură cu conceptele și principiile; abilitățile (deprinderile) copiilor de investigare a elementelor performanței; abilitățile personale și sociale (deprinderile) ale copiilor, acumulate prin înțelegere, intuiție, discernământ, buna cunoaștere, și abilitățile realizate prin participare.

În învățământul gimnazial (14 ani) din Scoția 15% din programa școlară este destinată Artelor Expresive.

Scopul Artelor Expresive, care fac parte din planul de învățământ primar, este de a dezvolta sensibilitățile (simțurile) elevului la multe aspecte ale vieții de zi cu zi; explorarea unor valori; deprinderi practice și perceptive și dezvoltarea intelectuală și estetică.

Educația fizică are următoarele scopuri:

• Să asigure elevii cu faptul că au ocazia să-și dezvolte deprinderi și să acumuleze cunoștințe;

• Să asigure oportunități de dezvoltare a conștiinței, încrederii și cooperării;

• Să stimuleze elevii să aibă atitudini pozitive în privința menținerii unei sănătăți și a condiției fizice;

• Să asigure oportunitatea de a deveni spectatori informați.

În Canada, în liceele cu profil de turism, de exemplu, planul de învățământ este structurat modular după cum urmează [104]:

Modulul I. Fitness cuprinde: Componentele unui antrenament, Mers fitness, Antrenament de forță, Management pentru stress, Activități aerobice.

Modulul II. Sporturi individuale și la dublu cuprinde: Bowling, Sky în aer liber,, Handbal european, Golf, Cayac-canoe, Pickleball, Racquettball, Tenis de masă, Tenis, Atletism, Acrobatică, Lupte libere.

Modulul III. Activități de echipă cuprinde: Fotbal australian, Baschet, Broomball, Cricket,Hochei de câmp, Hochei pe podea, Hochei pe gheață, Lacrosse, Fotbal, Softball, Handbal de echipă, Volei.

Modulul IV. Ritm cuprinde: Dans aerobic, Dans creativ, Dans folk, Dans social-contemporan.

Modulul V. Educație în aer liber și alte activități cuprinde: Tragere cu arcul, Caiac canoe, Mers pe munte, Orientare în natură, Proiect de aventură, Abilități de supraviețuire.

Modulul VI. Alte activități cuprinde : Arte de circ, Ciclism, Patinaj artistic, Arte marțiale, Jocuri olimpice, Patinaj pe rotil e,Tehnici de autoapărare, Speedball.

Modulul VII. Activități acvatice cuprinde: Siguranța bărcilor, Scufundări, Inițiere în două stiluri de bază de înot, Cursuri de prim ajutor , Crucea Roșie- Resuscitări, Fitness și înot, Jocuri de apă.

Această structură este una fundamentală și poate servi drept reper în proiectarea unei structuri actualizate în contextul cercetării.

1.5. Concluzii la Capitolul 1

Din analiza literaturii științifice de specialitate s-a constatat că autorii domeniului acordă o atenție importantă procesului de educație fizică în licee. Sunt propuse noi dimensiuni și noi valențe în formarea personalității umane prin mijloacele educației fizice. In același timp, se simte tot mai mult nevoia unei revizuiri a obiectivelor instrucționale specifice educației fizice în structura pregătirii profesionale în liceele de turism, de stabilire a unor priorități în interiorul lor sau chiar a reînnoirii conținutului și strategiilor de instruire care vizează realizarea finalităților reclamate de comanda socială.

Ca o componentă a ariei curriculare, educația fizică stabilește funcțiile specifice și conținutul procesului de instruire a elevelor ciclului liceal care se bazează pe trei acțiuni complementare: planificare, programare și concretizarea conținuturilor învățământului.

Analiza structurii și conținutului educației fizice în învățământul liceal demonstrează că toate conținuturile curricula de educație fizică sunt aceleași, indiferent de profilul liceului și domeniul de calificare al elevilor. Acest aspect confirmă faptul că elevii din învățământul liceal cu un anumit profil nu pot obține o pregătire profesională optimă pentru viitoarea profesie.

În planul cadru și în programele școlare de educație fizică sunt prevăzute activități pentru educarea și dezvoltarea competențelor generale și specifice, astfel în conținuturile didactice sunt incluse mijloace pentru dezvoltarea calităților fizice în dependență de particularitățile bio-psihologice, pregătirea motrică și psihomotrică a elevilor.

Studiul noțiunilor teoretice privind organizarea activității de educație fizică în liceele cu profil de turism demonstrează că acest proces nu este orientat spre pregătirea absolvenților din punct de vedere al deprinderilor, calităților motrice și psihomotrice necesare și cerute de profilurile profesionale.

În ultima vreme cercetătorii au ajuns la concluzia că trebuie să se acorde o importanță deosebită formării inițiale a elevilor din liceele de turism conform cerințelor actuale ale unui turism care trebuie să vizeze și să implementeze activități plăcute și utile de petrecere a timpului liber, profilactice și cu efecte sanogenetice. Lucrătorii din turism trebuie să fie apți de a susține astfel de activități și să ofere în același timp programe diversificate.

Ținând cont de dimensiunile profesiogramelor, în funcție de elementele particulare ale fiecărei profesii, de competențele acestora este necesar de a realiza o selectare optimă, particularizată și orientată a mijloacelor specifice educației fizice.

II. METODOLOGIA ELABORĂRII STRUCTURII ȘI A CONȚINUTULUI DE PREGĂTIRE PROFESIONALĂ ÎN LICEELE CU PROFIL DE TURISM

2.1. Metodele și etapele de organizare a cercetării pedagogice

Fiziologia și logica științei stabilește cu precizie și în detalii locul metodei în cunoaștere. Cunoaștem faptul că metoda face parte integrantă din știință, fiind latura cea mai activă a acesteia, o modalitate de a dobândi cunoștințele științifice. Caracterul activ al metodei constă din faptul că, bazându-se pe sistemul cunoștințelor existente, le depășește pe acestea în cadrul utilizării sale, creând noi cunoștințe, restructurând chiar vechiul sistem [65].

În contextul celor menționate, o atenție deosebită s-a atras la selectarea metodelor de cercetare pentru a obține informații și cunoștințe cât mai obiective și în vederea realizării sarcinilor stabilite [74, 78].

Am stabilit că domeniul turism se găsește în continuă dezvoltare și perfecționare. În acest sens, este necesar de a pregăti cadre performante, care vor asigura activitatea acestui domeniu. Din acest punct de vedere metodologia cercetării s-a stabilit în concordanță cu profilurile profesionale ale viitorilor specialiști în turism.

Astfel, în cercetarea noastră am aplicat un șir de metode și tehnici de cercetare expuse mai jos.

Metoda informării bibliografice este o metodă indispensabilă în cercetare, mai ales în situația în care azi se manifestă permanent explozia informațională, ceea ce determină perisabilitatea crescută a informațiilor în toate domeniile de activitate [126].

În general, pentru a ne informa asupra stadiului actual de cunoaștere și de cercetare a temei am consultat lucrări: bibliografice cu caracter general pentru consolidarea cunoștințelor fundamentale, despre orientarea profesională și profilul profesional; despre predarea educației fizice în învățământul preuniversitar, despre sistemele de evaluare în educație fizică; studii și cercetări științifice legate de tema aleasă și produsele curriculare specifice educației fizice în învățământul preuniversitar; programe; manuale; documente de planificare, îndrumare metodică.

Metoda observației pedagogice. Observația pedagogică presupune ca metodă de cercetare urmărirea conștientă pe bază de plan a procesului de antrenament, a influențelor exercitate asupra elevilor, a comportamentului acestora. Observația pedagogică este o metodă prin intermediul căreia am putut culege date concrete pe baza cărora am realizat o analiză științifică, subliniind rolul profesorului în procesul instructiv – educativ din prisma unui observator [129].

Metoda observației pedagogice a fost utilizată în permanență în două variante: observația directă și observația indirectă. Ele au precedat și au însoțit sistematic demersul operațional desfășurat. Am putea afirma că ele au precedat, mai întâi, formularea aserțiunilor interogative și apoi a ipotezelor. Acest lucru s-a realizat în timpul evaluărilor antropometrice, motrice psihice etc. precum și în decursul desfășurării experimentului propriu zis.

Observația directă s-a realizat cu prezența nemijlocită a cercetătorului la desfășurarea tuturor activităților de educație fizică și evaluare a elevilor. În cercetarea noastră am folosit observația ca metodă de cercetare asupra elevilor și am urmărit: modificările de tehnică, ritm, tempou; modificările de comportament în situații diferite (antrenament, concurs etc.); ca metodă în identificarea tipurilor de temperament; capacitatea de memorare, de concentrare, de atenție.

Urmărind aceste aspecte prin intermediul observației, a fost posibilă stabilirea profilului psihologic al fiecărui subiect în parte.

Metoda chestionarului și sondajului de opinie.

Chestionarele pot fi: poștale sau prin corespondență și directe (Anexele 13 și 14). Chestionarele prin corespondență sunt ușor de administrat, dar prezintă dezavantajul că nu întotdeauna sunt eficiente [148, 157].

Organizarea investigației prin anchetă a permis cercetării noastre obținerea într-un timp scurt a unui volum mare de informații privind opiniile a 240 de elevi din ciclul inferior al Grupului Școlar ,,C.A. Rosetti" Constanța și a 50 de absolvenți încadrați pe piața muncii în domeniului turismului. Chestionarul a fost alcătuit din 9 (nouă) întrebări pentru elevii și 10 (zece) întrebări pentru absolvenți. El a fost aplicat în vederea determinării motivației pentru care elevii participă la lecțiile de educație fizică și a modului în care înțeleg influența educației fizice asupra formării profesionale. De fapt, acest chestionar are mai multe finalități (în afară de motivații) și anume:

ce forme de activități sportive au desfășurat elevii în școala gimnazială;

opinia elevilor și a absolvenților față de activitățile sportive;

rolul educației fizice în societatea contemporană;

preferințele elevilor pentru anumite discipline sportive;

câte ore de educație fizică ar trebui introduse în regimul săptămânal de lucru;

motivația pentru care practică exercițiile fizice;

propuneri de îmbunătățire a activității de educație fizică.

Metoda testelor și înregistrărilor.

S-a folosit această metodă pentru a putea fi obținuți indicatori obiectivi privitori pentru evaluarea de la clasă cât și pentru bateriile de teste suplimentare [ 74, 185]. Datele rezultate au fost analizate, comparate și au constituit puncte de referință pentru activitatea ulterioară.

Parametrii somatici și funcționali

Înălțimea.

Obiectiv: stabilirea înălțimii elevilor.

Descriere: se măsoară între vertex și planul plantelor (suprafața de sprijin). (Figura.2.1)

Metodologie: Elevul se află în ortostatism, cu membrele inferioare în extensie și cu coloana vertebrală dreaptă (poziția ,,stând drept”). Călcâiele, șanțul interfesier și coloana în dreptul omoplaților ating tija taliometrului (peretele). Bărbia este coborâtă spre piept astfel încât marginea superioară a conductului auditiv extern și unghiul extern al ochiului să se găsească pe aceeași linie orizontală. Se fixează bara taliometrului la nivelul creștetului capului (echerul, în unghi drept față de perete și creștetul capului) și se citește cifra din dreptul reperului (Figura 2.2). Se notează rezultatul în metri (m).

Resurse: taliometru, ruletă, echer.

Observații: elevul trebuie să fie descălțat.

Fig 2. 1. Măsurarea taliei Fig. 2.2. Taliometru

Greutate corporală

Obiectiv: stabilirea greutății corporale a elevilor.

Descriere: se realizează prin cântărire (Figura 2.3).

Metodologie: elevul stă pe cântar, luând o poziție de stând relaxat. Se notează rezultatul cântăririi în kilograme (kg).

Resurse: cântare cu tijă sau cântare digitale.

Observații: elevul trebuie să fie îmbrăcat cât mai lejer, în tricou și șort.

Fig. 2. 3. Măsurarea greutății Fig 2.4. Măsurarea anvergurii

Anvergură (cm)

Obiectiv: stabilirea deschiderii membrelor superioare.

Descriere: se măsoară distanța între cele două puncte digitale (medius) de la membrul superior stâng și membrul superior drept (Figura 2.4).

Metodologie: elevul se află în poziția stând cu membrele superioare în poziție orizontală (abducție de 900), cu articulațiile în extensie (coate extinse, palmele în poziție intermediară), spatele este lipit de perete. Se notează distanța dintre cele două puncte în centimetri (cm).

Resurse: tijă gradată, riglă, ruleta.

Observații: elevul trebuie să poarte un echipament sportiv care să nu îi stânjenească ridicarea și extensia brațelor.

4. Perimetrul toracic în inspirație (PTI)

Obiectiv: furnizarea de informații despre dimensiunile actului respirator și despre dinamica dezvoltării lor sub influența solicitărilor fizice.

Descriere: Perimetrul toracic reprezintă gradul de dezvoltare a cutiei toracice și a țesuturilor musculare și adipoase care o acoperă. S-au respectat cerințele pentru o măsurare corectă, adică banda metrică s-a aplicat astfel încât să treacă sub relieful unghiului inferior al omoplaților (în spate) și sub relieful pectoralilor (apendicele xifoidian), în față.

Resurse: banda metrică.

5. Perimetru toracic în expirație (PTE) s-a măsurat în aceleași condiții ca și perimetru toracic în inspirație dar după o expirație profundă.

6. Perimetrul toracic mediu sau perimetru toracic (PTM) s-a măsurat în condiții de repaus.

7. Elasticitatea toracică (ET)

Obiectiv: diferența dintre PTI și PTE = ET.

Resurse: măsurătorile s-au efectuat cu instrumente de evaluare levate: benzi metrice, instalații tehnice, aparate și cu respectarea unor condiții identice. Activitatea de măsurare s-a realizat astfel încât să permită cercetarea unui colectiv mare în timp cât mai scurt.

Observații: Pentru realizarea măsurătorilor antropometrice au colaborat personalul cabinetului medical din școală și cadrele didactice la educația fizică din unitatea școlară respectivă.

b) Parametrii fiziologici

S-au folosit două tehnici de măsurare:

– pentru aparatul respirator unde s-a verificat: frecvența respiratorie; capacitatea vitală;

– pentru aparatul cardio-vascular: frecvența cardiacă.

1. Capacitatea vitală (cm3)

Pentru măsurarea acestui parametru s-a utilizat spirometrul. Elevii au avut dreptul la două încercări din care s-a reținut cea mai bună valoare. S-au respectat regulile igienice, respectiv s-a înlocuit muștiucul (capătul detașabil al furtunului) de la un subiect la altul.

2. Frecvența cardiacă în repaus (FCR) reprezintă ciclul de respirație în unitatea de timpan. Se măsoară prin metoda palpatorie, având valori medii în repaus de 12-18 respirații pe minut. Se măsoară în respirații / minut.

3. Frecvența cardiacă după un efort (FCE).

4. Capacitatea de efort (Testul Ruffier).

Obiectiv: test de evaluare a condiției fizice, care are la bază variațiile frecvenței cardiace în trei momente: repaus; după efort; revenire.

Descriere: Testul constă în executarea a 30 de genuflexiuni, timp 45 de secunde și urmărirea frecvenței cardiace în perioada de revenire, cu durată de un minut.

Metodologie:

elevul în poziția așezat, se măsoară frecvența cardiacă, în repaus, timp de 15 secunde; valoarea obținută se înmulțește cu 4, rezultatul se notează în coloana corespunzătoare – P1 (Figura 2.5);

se măsoară frecvența cardiacă după efort, după executarea a 30 de genuflexiuni în 45 de secunde; flexia în articulația șoldului și a genunchiului se realizează până la 900 (Figura 2.6);

elevul în poziția așezat, în ultimele 15 secunde, se măsoară din nou frecvența cardiacă; valoarea obținută se înmulțește cu 4, rezultatul se notează în coloana corespunzătoare – P2

elevul în poziția așezat, se măsoară frecvența cardiacă de revenire, măsurată în ultimele 15 secunde ale primului minut post-efort, cifra obținută se înmulțește cu 4, rezultatul se notează în coloana corespunzătoare – P3 (Figura 2.7).

Resurse: cronometru.

Observații: elevul trebuie să fie echipat lejer.

Interpretare: se calculează valorile Indicelui Ruffier cu ajutorul formulei (2.1.) de mai jos și se compară valorile de referință din tabelul 2.1.

(2.1)

Tabelul 2.1 Valori de referință Indice Ruffier

Fig. 2.5. Măsurarea FC înainte de efort

Fig. 2. 6. Execuția genuflexiuni Fig. 2.7. Măsurarea FC după efort

Parametrii de motricitate generală

Alergarea 50 m, cu start din picioare (sec)

Obiectiv: măsurarea vitezei în regim de coordonare, a vitezei de deplasare, a vitezei în regim forță.

Descriere: din poziția startului de sus (din picioare), la semnal individual, elevul va executa alergare de viteză pe distanța de 50 m.

Metodologie: profesorul va porni cronometrul la prima mișcare a piciorului din spate a elevului și va opri cronometrarea când acesta va depăși cu pieptul linia de sosire, finiș după 50 m. Se acordă 2 încercări. În fișa de înregistrare se va consemna cel mai bun rezultat în secunde.

Resurse: culoar de alergare cu lungime de 50 m, pe teren plat, marcat la cele două capete, cu linii paralele de 1 m lungime. Terenul va fi curățat înainte de susținerea probei, pentru a se evita orice accidentare.

Observații: la capetele culoarului de alergare va fi necesară o distanță suplimentară de cel puțin 2 m până la un eventual obstacol – gard, zid, pentru ca elevul să se poată întoarce, din alergare, în condiții de siguranță.

2. Alergarea de rezistență 800 m Fete /1000 m Băieți (min/sec.)

Obiectiv: măsurarea capacității de efort aerob

Descriere: din poziția startului de sus (din picioare), elevul execută alergare de rezistență pe teren plat pe distanțele de 800 m Fete/1000 m Băieți.

Metodologie: profesorul va porni cronometrul la prima mișcare a piciorului elevului și va opri cronometrarea când acesta va depăși cu pieptul linia de sosire. Se acordă o încercare și se consemnează în fișa de înregistrare cel mai bun rezultat, în minute și secunde. Proba se administrează unor grupuri de elevi (8-10 elevi) care vor fi constituite în concordanță cu nivelul acestora de pregătire. Examinatorul supraveghează ritmul și desfășurarea alergării de rezistență.

Resurse: culoar de alergare pe teren plat, cronometru.

Observații: Această probă se va desfășura în aer liber. Terenul va fi curățat înainte de susținerea probei, pentru a se evita orice accidentare. Transformarea alergării în mers se consideră abandon.

3. Săritura în lungime de pe loc (m)

Obiectiv: măsurarea forței în regim de viteză a musculaturii trenului inferior

Descriere: din poziție stând, folosind balansarea brațelor, elevul va executa săritură în lungime de pe loc (Figura 2.8).

Metodologie: Se consideră repetare corectă, cea care se finalizează cu atingerea solului doar cu picioarele. Atingerea solului cu orice altă parte a corpului, duce la anularea încercării respective. Se acordă două încercări. Pentru o măsurare cât mai corectă, profesorul va marca pe sol ultima urmă lăsată de elev și va utiliza ruleta (Figura 2.9). În fișa de înregistrare se va consemna, în centimetri, încercarea cea mai bună.

Resurse: ruletă.

Observații: Proba se execută pe teren plat.

Fig. 2.8. Săritura în lungime (start) Fig. 2.9. Săritura în lungime (finiș)

Ridicarea trunchiului din culcat dorsal-abdomene (număr repetări)

Obiectiv: măsurarea forței musculaturii abdominale

Descriere: din poziție culcat dorsal, cu mâinile la ceafă, tălpile sprijinite pe sol, genunchii semiflexați, elevul va executa ridicarea trunchiului la verticală (90 grade).

Metodologie: Se consideră repetare corectă, cea care se finalizează cu ridicarea trunchiului la 90 de grade și menținerea mâinilor la ceafă (Figura 2.11). În fișa de înregistrare se va consemna numărul maxim de repetări. Se acordă o singură serie de repetări.

Resurse: Proba se execută pe salteaua de gimnastică. Pentru fixarea picioarelor pe sol, elevul va beneficia de ajutorul unui coleg (Figura 2.10) sau își va fixa picioarele sub ultima șipcă a scării fixe. Nu se vor lua în considerare execuțiile incorecte.

Fig. 2.10. Ridicarea trunchiului din culcat dorsal Fig. 2.11. Ridicarea trunchiului din culcat dorsal

(start) (finiș)

Extensia trunchiului din culcat facial (număr repetări)

Obiectiv: măsurarea forței musculaturii spatelui

Descriere: din poziție culcat facial, cu mâinile la ceafă, elevul va executa extensia trunchiului.

Metodologie: se consideră repetare corectă, cea care se finalizează cu ridicarea trunchiului și menținerea mâinilor la ceafă, astfel încât bărbia să ajungă la nivelul superior al unei bănci de gimnastică amplasată la 30 cm distanță de capul elevului. În fișa de înregistrare se va consemna numărul maxim de repetări. Se acordă o singură serie de repetări.

Resurse: Proba se execută pe salteaua de gimnastică (Figura 2.12). Pentru fixarea picioarelor pe sol, elevul va beneficia de ajutorul unui coleg sau își va fixa picioarele sub ultima șipcă a scării fixe. Nu se vor număra execuțiile incorecte (Figura 2.13).

Fig. 2.12. Extensii de trunchi Fig. 2.13. Extensii de trunchi (varianta incorectă)

Flotări (număr repetări)

Obiectiv: măsurarea forței în regim de rezistență a musculaturii trenului superior (extensori brațe).

Descriere: din poziția culcat facial, cu sprijinul picioarelor pe sol și al palmelor pe banca de gimnastică, corpul întins, privirea înainte, elevul execută îndoirea brațelor până la apropierea pieptului de sol.

Metodologie: Se consideră repetare corectă cea care se finalizează cu apropierea pieptului de banca de gimnastică la o distanță de cel mult 10 cm. În fișa de înregistrare se va consemna numărul maxim de repetări. Se acordă o singură serie de repetări. Nu se vor număra execuțiile incorecte.

Resurse: Proba se execută cu sprijinul mâinilor pe sol.

d) Parametrii testelor specifice de motricitate

1. Aprecierea vitezei de execuție și coordonarea membrelor superioare – Testul „Atinge Placa" (Eurofit) este un test bazat pe alinierea alternativă a două zone marcate pe o placă, cu mâna îndemânatică.

Examinatul este plasat în fața mesei, în poziția stând ușor depărtat, cu o mână plasată în centrul plăcii dreptunghiulare (C) între cele două cercuri, fără a mișca mâna în timpul testului. Mâna neîndemânatică efectuează o mișcare dute-vino, cât mai repede posibil, între cele două discuri, trecând pe deasupra mâinii situate în cele două cercuri. La semnalul de începere, examinatul începe mișcarea și trebuie să execute rapid 25 de cicluri cu mâna atingând cele două discuri A și B (în total 50 de contacte) fiind cronometrat (Figura 2.14). Testul se efectuează de două ori, se ia în considerate rezultatul cel mai bun. Este important ca înălțimea mesei să nu depășească nivelul regiunii ombilicale (este interesant de sesizat anumite manifestări ale executantului atunci când execută cu mână dreaptă , mișcarea va fi începută dinspre mâna stângă). Când un disc nu este atins, se adaugă o mișcare suplimentară.

Fig. 2.14. Testul „Atinge Placa”

2. Viteza de execuție. Testul constă în prindere și pasare la perete în viteză maximă. Executantul așezat la distanță de 2m de perete are de făcut pase cu mingea de handbal prin procedeu la alegere, în 30 de secunde. Se măsoară numărul de repetări.

Scala de apreciere:

Viteză de execuție foarte bună: pentru fete – peste 21 repetări; pentru băieți – 23.

Viteză de execuție bună: pentru fete : 18- 20 repetări; pentru băieți: 20-22.

Viteză de execuție medie: pentru fete: 15- 17 repetări; pentru băieți: 17-19.

Viteză de execuție slabă: pentru fete: mai puțin 15 repetări; pentru băieți: mai puțin de 17 repetări.

3. Naveta – s-au trasat pe o suprafață netedă două cercuri la distanță de 10 m unul de celălalt. Într-unul din cercuri s-au așezat patru cubulețe. La semnal, executantul așezat în cerculețul fără cubulețe, în maximă viteză se îndreaptă spre cercul în care se află cuburile, ia un cub și îl transportă în cercul liber, executând acest traseu până transportă toate cele patru cuburi. Cronometrul pornește la semnal și se oprește când ultimul cub este așezat în cercul de unde s-a început cursa. Nu este permisă aruncarea cuburilor. Rezultatul se exprimă în secunde și zecimi de secundă.

4. Traseu utilitar aplicativ (coordonare, îndemânare). Executantul se deplasează în linie dreaptă cu mers în echilibru pe banca întoarsă de gimnastică, la capătul băncii într-un cerc împachetează un tricou în patru, culege o minge de handbal cu care străbate printre 4 jaloane distanța cu dribling, după care se întoarce în linie dreaptă cu dribling multiplu până la capătul băncii (locul de unde a plecat inițial), moment în care se oprește cronometrul.

e. Parametrii psihomotrici.

1. Atenție distributivă – Testul Praga (nr. de căsuțe/cifre bifate corect)

Scop: Evaluarea distributivității sau mobilității atenției

Descriere: Pe foaia de lucru a Testului Praga (Anexa 2) este desenat un pătrat împărțit la rândul său în 100 de pătrate mai mici. Fiecare din cele 100 de pătrățele conține câte două numere, unul inscripționat cu caractere mai mari, altul cu caractere mai mici. Cele două serii de semne (mari și mici) cuprind, fiecare, numerele de la 1 la 100, și ele sunt distribuite în pătrat în mod aleator. Pe foaia de răspuns sunt prezentate patru șiruri de semne. Acestea conțin numerele de dimensiuni mari din tabel, în ordine aleatoare. Sarcina subiectului este de a găsi numerele de pe foaia de răspuns pe foaia de test și de a nota alături de ele (pe foaia de răspuns) numărul de dimensiune mică care se află în același pătrățel [157].

Proba se administrează cu un timp standard de 4 minute pentru fiecare coloană, cu 1 minut de pauză între trecerea de la o coloană la alta. În total sarcina durează 19 minute: 16 minute de lucru efectiv și 3 minute de pauză. Scala de apreciere:

foarte slabă: 0- 19% (pentru categoria de 16-18 ani=10-37 de numere corecte);

slabă: 20- 39% (pentru categoria de 16-18 ani=38-44 de numere corecte);

medie: 40 – 59% (pentru categoria de 16-18 ani=45-50 de numere corecte);

bună: 60- 79%(pentru categoria de 16-18 ani=51-58 de numere corecte);

foarte bună: 80- 100% (pentru categoria de 16-18 ani=59-89 de numere corecte).

2. Coordonarea generală -Testul A.N. Matorin

Este un test psiho-motor în care se evaluează coordonarea generală și constă în efectuarea unei sărituri cu desprindere pe verticală de pe loc, urmată instantaneu de o rotație cât mai amplă în jurul axului longitudinal al corpului [136]. Testul a fost aplicat trasând pe sol o linie N-S de 30- 35 cm.

Subiectul se așează cu fața spre nord, cu picioarele lipite de o parte și de alta a liniei. Pentru măsurare, am folosit o busolă și o riglă de 40-45cm, pusă între tălpile subiectului după aterizare. Se execută o săritură cu rotație spre stânga, apoi spre dreapta, înregistrându-se valorile realizate în ambele direcții.

Scala de apreciere:

180°-270° suficient (S);

271°-360° bine (B);

peste 361° foarte bine (FB)

3. Echilibrul vestibular – Testul Romberg

Testul constă în menținerea poziției de stând în care tălpile sunt așezate una după alta în aceeași linie, ochii închiși și mâinile întinse în față. Se cronometrează câte secunde rămâne subiectul nemișcat în această poziție. Subiecții care trec peste 120 de secunde se opresc. În general se consideră un bun echilibru vestibular pentru execuții care trec de 20-30 de secunde.

Metoda experimentului. Este considerată ca metodă fundamentală de cercetare aplicativă, oferindu-se posibilitatea verificării ipotezei de cercetare și a metodologiei propuse. Experimentul a avut următoarea succesiune: stabilirea ipotezei și a sarcinilor cercetării, structurarea și stabilirea testelor specifice și nespecifice, a tehnicilor de înregistrare a rezultatelor, urmărindu-se influența exercitată asupra organismului copiilor, metodologia antrenamentului [101]. Metoda experimentală este un sistem complex de cunoaștere a realității, caracterizat prin utilizarea raționamentului experimental, care prelucrează atât fapte provenite din observație, cât și din experiment [82].

În cadrul experimentului, condițiile de producere și desfășurare ale fenomenului sau procesului sunt supuse unei variații sistemice. Experimentul se caracterizează și prin posibilitatea de repetare a fenomenului sau procesului în aceleași condiții, pentru verificare.

În experimentul natural, subiecții sunt supuși studiului în condițiile existenței reale. Marele avantaj al acestei metode constă în aceea că experimentul aduce, în cursul cercetării, variațiile ale căror efecte se studiază. Experimentul se poate organiza în așa fel încât subiecții să nu își dea seama că sunt studiați. De exemplu, în cadrul lecției la clasă, sau în cadrul antrenamentului, specialistul în educație fizică poate experimenta anumiți factori, metode (aduce variabile noi), fără ca elevii să-și dea seama că sunt cuprinși în cercetare. Un alt avantaj al acestei metode este acela că adunarea datelor este însoțită de adnotări rezultate din folosirea concomitentă a metodei observației.

O variantă a experimentului natural o constituie experimentul psiho-pedagogic, care se limitează la condițiile instructiv-educative, îmbinând studiul psihologic al copilului cu acțiunea instructiv-educativă a procesului de învățământ sau antrenament, care se execută asupra sa. Tipul fundamental de experiment este cel de verificare sau confirmare, ce urmărește verificarea unei ipoteze formulate dinainte [2,123].

În domeniul educației fizice, cercetările vizează în principal studiul particularităților manifestărilor de ordin motric, psihologic și somatic – funcțional pe care le determină practicarea exercițiilor fizice de un anumit fel.

Organizarea experimentului  se referă la toate acțiunile întreprinse pentru ca experimentul să se deruleze în maniera care conduce la obținerea rezultatelor scontate. Prima acțiune se referă la selectarea subiecților.

Interpretarea rezultatelor cercetării urmează mai multe etape. Important pentru experiment a fost confirmarea ipotezei de cercetare. Pentru această s-a procedat conform regulilor de prelucrare statistică, adică: ordonarea datelor; calculul valorilor centrale și al variabilității; se calculează erorile mediilor grupurilor cuprinse în cercetare, față de media presupusă a populației; se calculează testul de semnificație al mediilor și testul de comparare al frecvențelor.

Pentru realizarea scopului lucrării și mai ales pentru verificarea ipotezei de lucru am ales ca subiecți de studiu elevii Grupului Școlar ,,C.A Rosetti” din Constanța, clasa a X-a A și B, specializare turism. În mod concret, după studierea problematicii și contextului în care se realizează activitățile de predare a educației fizice, s-a considerat că demersul experimental trebuie să fie precedat de un studiu preliminar în vederea identificării caracteristicilor profilurilor profesionale pentru care se pregătesc elevii din școală ca apoi să regândim programele după care să se realizeze predarea educației fizice.

Analiza și sistematizarea profilurilor profesionale s-au realizat în cadrul studiului preliminar cu ajutorul protocoalelor de observație și chestionarelor. Apoi am procedat la măsurarea potențialului biomotric și psihologic al elevilor din cele două grupe alese (de control și experimentală) și propriu-zisă s-a realizat pe parcursul anului școlar 2007-2008 pe un eșantion de 52 elevi (grupa martor și grupa experimentală).

Clasele pe parcursul anului școlar 2007-2008 au lucrat 70 de lecții (în programul săptămânal câte două ore / 35 săpt.) prevăzute în trunchiul comun, 35 lecții ansamblu sportiv și 69 ore de activități extrașcolare (excursii), deci în total 174 lecții.

Procesul de instruire s-a derulat sub conducerea experimentatorului. Grupele de elevii din cadrul cercetării au lucrat în aceleași condiții, însă diferența a constat în faptul că grupa control a lucrat tradițional, având un ansamblu sportiv la handbal iar grupa experiment după o programă modulară concepută de noi care a urmărit dezvoltarea calităților, deprinderilor motrice, competențelor specifice lucrătorului în turism.

Partea experimentală s-a încheiat cu testarea tuturor parametrilor fizici, motrici, funcționali și psihologici, pentru cele două grupe și cu analiza statistic – matematică a rezultatelor obținute. S-au făcut comparații între valorile inițiale și finale pentru fiecare grupă în parte precum și între cele două grupe de lucru.

Metodele statistice matematice de prelucrare și interpretare a datelor. Pentru prelucrarea și interpretarea rezultatelor obținute [74, 163] în cercetarea noastră am folosit următorii indicatori statistico-matematici:

Media aritmetică, este o cantitate fictivă care aproximează un "centru" spre care, și-n jurul căruia gravitează datele provenite dintr-o măsurare reală. Aproximația este cu atât mai bună cu cât extremele sunt mai apropiate între ele. Ea rezultă din adunarea fiecărei valori a variabilei (x) raportată la numărul de subiecți (n) după formula:

(2.2)

unde:

= media aritmetică

xi = valorile individuale;

Σ = operatorul adunării (suma)

n = număr de cazuri.

Abaterea standard () sau deviația, este un număr fictiv care aproximează măsura în care rezultatele (unui șir de măsurători reale) se împrăștie în jurul valorii centrale, după formula:

; (2.3)

σ – abaterea medie pătrată;

– valoarea media aritmetică

xi = fiecare rezultat al măsurării valorii;

n = numărul de subiecți.

(2.4)

Formula standard a valorii medii:

(2.5)

unde:

± m – abaterea standard a valorii medii;

σ – abaterea standard;

n – numărul de subiecți.

Eroarea standard a mediei (m) este dependentă de volumul eșantionului (n – numărul de subiecți) și de abaterea standard a distribuției se calculează după relația:

m1 = (2.6)

m – stabilește dacă media aritmetică este certă sau orientativă în urma comparației cu aceasta. Dacă media aritmetică este mai mare decât eroarea mediei, atunci cu siguranță ea va fi certă și nu orientativă.

Coeficientul de variabilitate (V) este aproximarea procentuală a câtului dintre abaterea standard și media aritmetică:

(2.7)

0 – 10% – omogenitate ridicată;

10 – 20% – omogenitate medie;

Peste 20% – omogenitate slabă, lipsă de omogenitate.

Semnificația statistică a diferenței dintre medii (STUDENT – test) s

Analiza comparativă a datelor experimentale s-a efectuat cu ajutorul criteriului parametric: testul Student.

S-au utilizat următoarele formule:

pentru eșantioane corelate (dependente):

t= (2.8)

unde: f = n – 1

X1 = media aritmetică la testarea inițială;

X2 = media aritmetică la testarea finală

m12 = eroarea mediei la testarea inițială

m22 = eroarea mediei la testarea finală

r = coeficientul de corelație

Interpretare: Dacă rezultatul obținut de noi, respectiv valoarea lui «t» este mai mare decât valoarea lui «t» la gradul de libertate egal cu «n-1» și la pragul de semnificație 0,05, atunci rezultatele sunt semnificative.

pentru eșantioane necorelate (independente):

(2.9)

unde: f=n1+n2-2

f – numărul gradelor de libertate.

Metoda reprezentării grafice. S-a folosit pentru a evidenția rezultatele eșantionului experimental la începutul activității, după un an de pregătire comparativ cu modelele. Reprezentările grafice sunt modalități de analiză și totodată mijloace ilustrative de exprimare a constatărilor rezultate din efectuarea experimentului.

Organizarea și desfășurarea cercetării

Studiul experimental s-a desfășurat pe baza sportivă a Grupului Școlar „C.A.Rosetti" Constanța.

Au fost selecționate două grupe de subiecți constituite în grupă experiment clasa a X-a B și grupă control clasa a X-a A din același liceu.

Cercetarea experimentală s-a realizat în cadrul procesului instructiv de educație fizică cu un număr de 174 lecții din care 105 lecții de educație fizică și 69 de lecții desfășurate în cadrul activităților extrașcolare.

Grupa experiment a lucrat după o programă modulară aplicativă, structurată pe trei module: I – educație pentru sănătate, II – activități motrice profesional aplicative, III – discipline alternative. Programa modulară am elaborat-o și am implementat-o pentru a constata eficiența conținuturilor sale în formarea profesională a elevilor. Programa modulară a urmărit obiectivele curriculei de educație fizică pentru cl. X-a și profilul ocupațional al absolventului din liceul de turism.

Grupa control a lucrat după o planificare tradițională care a respectat cerințele curriculumului de clasa a X-a. În cadrul orelor de ansamblu sportiv, grupa control a lucrat după o planificare pentru pregătirea echipei reprezentative de handbal – Jocul –mijloc al educației fizice (Anexa 15), în care s-au folosit pentru învățarea handbalului jocuri dinamice [114, 124].

Condițiile în care s-a desfășurat cercetarea au fost aceleași pentru ambele grupe și ne referim aici la condițiile materiale, la condițiile de aplicare a testărilor inițiale și finale, a celor în care s-au aplicat sistemele de acționare.

Cercetarea s-a desfășurat în 3 etape care au vizat: în etapa I s-a studiat literatura de specialitate și s-a conceput chestionarul aplicat elevilor din ciclul inferior al liceului și a 50 de absolvenți de liceu cu profil turism; în etapa a II-a s-a elaborat programa modulară de educație fizică pentru clasa a X-a, profil turism și în etapa a III–a, a avut loc desfășurarea experimentului de bază, analiza și interpretarea statistică a datelor, formularea concluziilor și recomandărilor.

Etapa I (2004-2006) – studierea literaturii de specialitate, conceperea și realizarea anchetei tip chestionar;

a. Obiectivele cercetării:

1. Stabilirea nivelului actual de cunoaștere și de cercetare a temei.

2. Stabilirea scopului, obiectivelor și ipotezelor de cercetare.

3. Elaborarea proiectului de cercetare științifică.

4. Sondaj de opinie privind interesul și motivația elevilor și a absolvenților.

c. Indicatori de evaluare:

– sinteză bibliografică privind nivelul de cunoaștere/cercetare a temei;

– planul lucrării și etapizarea demersului științific;

– aplicarea chestionarelor unui număr de 240 de absolvenți ai ciclului inferior al Grupului Școlar ,,C.A.Rosetti” și unui număr de 50 de absolvenți angrenați pe piața muncii;

– parametrii și indicatorii măsurați în faza inițială.

Etapa a II-a (2006-2007) – organizarea experimentului constatativ, formularea ipotezei de lucru, selecționarea mijloacelor și conceperea programului de pregătire pe baza analizei datelor obținute în urma testărilor

Obiectivele cercetării:

1.Stabilirea competențelor generale și specifice

2.Identificarea competențelor cheie și specifice calificărilor din turism pentru care se pregătesc elevii

3.Selectarea și standardizarea mijloacelor educației fizice propuse pentru realizarea obiectivelor de instruire

4. Elaborarea structurii și a conținutului programei modulare

Măsurarea indicilor morfofuncționali, psihomotrici la grupa martor și control.

Planificarea și experimentarea programei modulare

b. Activități științifice:

– stabilirea categoriei de mijloace netradiționale care vor fi utilizate;

– realizarea profesiogramelor corelate cu conținuturile programei de educație fizică;

– realizarea relației obiective-mijloace-teste de evaluare;

– dozarea încărcăturii (volum, intensitate, refacere) pe durata experimentului;

– monitorizarea programei modulare.

c. Indicatori de evaluare:

– sistemul de mijloace netradiționale alese spre a fi aplicate;

– programa modulară elaborată;

– observații.

Etapa a III-a (2007-2008) – organizarea și desfășurarea experimentului de bază, culegerea datelor furnizate, prelucrarea și interpretarea statisticǎ a datelor obținute, formularea concluziilor și recomandărilor.

Obiectivele cercetării:

1. Monitorizarea programei modulare.

2. Măsurători finale.

3. Evaluarea eficienței programei modulare în comparație cu cea tradițională.

b. Activități științifice:

– identificarea prescripțiilor metodologice ale aplicării programei modulare,

– analiza statistică și interpretarea rezultatelor obținute.

2.2. Sinteză sociologică privind perfecționarea educației fizice a elevilor la specializările în turism.

Chestionarea sociologică a fost aplicată la 240 de elevi din ciclul inferior al liceului și a 50 de absolvenți cu specializarea turism, în care s-a urmărit motivația, interesul pe care aceștia îl manifestă în raport cu educația fizică și cât de importantă o consideră pe aceasta în formarea lor profesională.

În Tabelele 2.2. și 2.3. de mai jos sunt prezentate răspunsurile elevilor din liceul cu profil de turism și a absolvenților care își continuă activitatea profesională în diverse structuri ale turismului.

Tabel 2.2.Rezultatele obținute în urma aplicării chestionarului elevilor

din liceului cu profil de turism

Tabel 2.3. Rezultatele obținute în urma aplicării chestionarului absolvenților

integrați în activitățile turistice

Studiul sociologic efectuat a demonstrat că atât elevii din liceul cu profil de turism cât și absolvenții acestui profil nu manifestă un interes deosebit față de practicarea exercițiilor fizice atât în cadrul lecțiilor de educație fizică cât și în activitatea extrașcolară și independentă.

Analizând răspunsurile la unele întrebări adresate elevilor și absolvenților din liceu cu profil de turism se poate constata că motivul principal pentru care optează respondenții este prezenta obligațiune la lecțiile de educație fizică și nu însemnătatea acestora pentru viitoarea lor activitate profesională

Chestionarea elevilor și absolvenților cu specializarea turism și servicii cu privire la motivul pentru care aceștia se prezentau la orele de educație fizică și sport a scos în evidență rezultatele prezentate în Figurile 2.15 și 2.16

Fig. 2.15. Rezultate ale chestionării elevilor privind motivul pentru

care se prezintă la orele de educație fizică

Fig. 2.16. Rezultate ale chestionării absolvenților privind motivul pentru c

are se prezentau la orele de educație fizică

Rezultatele chestionării elevilor și absolvenților cu specializarea turism și servicii cu privire la ponderea orelor de educație fizică în programul școlar demonstrează că un procent de 56% dintre elevii chestionați consideră că 2-3 ore de educație fizică pe săptămână sunt suficiente. Programul zilnic școlar este foarte încărcat, ponderea disciplinelor teoretice și tehnice este foarte mare, în comparație cu numărul orelor de educație fizică, motiv pentru care aceștia consideră ora de educație fizică moment de relaxare. Absolvenții, în procent de 63%, sunt convinși că dacă în programul săptămânal școlar ar fi beneficiat de 4 sau mai multe ore de educație fizică, ar fi avut o mai bună stare de sănătate, o dezvoltare fizică mai armonioasă și o condiție fizică mai bună.

La întrebarea nr. 5 – 43% dintre elevi situează educația fizică în topul disciplinelor școlare preferate pe locul 4-5, aceasta însemnând că ei nu sunt încă suficient motivați pentru necesitatea practicării acestei discipline. Absolvenții în proporție de 46% consideră că această disciplină ocupă locul 1, 2 sau 3 în topul preferințelor lor.

La întrebarea nr. 6, atât elevii cât și absolvenții, răspund că această disciplină nu influențează formarea lor profesională, 39% elevii și 22 % absolvenții spun că educația fizică influențează într-o mică măsură formarea lor profesională; ambele categorii nu conștientizează importanța contribuției acestei discipline la formarea pentru viitoarea profesie (Figurile 2.17 și 2.18).

Fig. 2.17. Rezultate ale chestionării elevilor privind în ce măsură contribuie educația fizică

la pregătirea pentru viitoarea profesie

Fig. 2.18. Rezultate ale chestionării absolvenților privind în ce măsură contribuie educația fizică

la pregătirea pentru viitoarea profesie

La întrebarea nr. 7 „Considerați că pregătirea realizată în cadrul orei de educație fizică, contribuie sau a contribuit la formarea ca lucrător în turism?”, atât elevii cât și absolvenții răspund că această disciplină nu contribuie sau nu a contribuit la formarea ca lucrător în turism (elevii răspund da în proporție de 17% și nu în proporție 83%, iar absolvenții răspund da în proporție de 15% și nu în proporție de 85%).

La întrebarea nr. 8 „Ce credeți că este/că a fost cel mai important să învățați, pentru formarea profesională, ca lucrător în turism?” – calitățile motrice (viteză, îndemânare, rezistență, forță); deprinderile motrice; jocurile sportive, elevii și absolvenții răspund diferit.

Prin chestionarul aplicat am fost interesați să obținem informații privind practicarea exercițiilor fizice în afara orelor de curs și în special după finalizarea studiilor în liceu. În acest sens, răspunsurile subiecților sunt raportate în proporție de 56% da și în proporție de 44% nu. De asemenea, absolvenții sunt întrebați dacă după absolvirea liceului au mai practicat exercițiile fizice, aceștia răspunzând în proporție de 46% da și în proporție de 54% nu, iar la întrebarea „Desfășurați activități motrice zilnic, săptămânal sau lunar? aceștia răspunzând în proporție de 8% zilnic, 21% săptămânal și în proporție de 71% lunar.

În lecțiile de educație fizică și în activitățile extracurriculare specifice, elevii sunt puși în ipostaze de o mare varietate, în care își dezvăluie ,liber capacitățile, disponibilitățile, trăsăturile intime ale personalității.

Profesorul de educație fizică distinge existența sau conturarea caracteristicilor individuale, disponibilitățile certe și încurajează pe elevi în dezvoltarea acestora.

Aspectul fizic și ținuta corporală (impunătoare, expresivă, estetică, atractivă, decentă, ostentativă, inestetică, atletică, feminină, masculinizată etc.) reprezintă elemente care pot facilita sau diminua exercitarea unor profesii, după cum pentru altele sunt neconcludente.

2.3. Stabilirea structurii și conținuturilor educației fizice în liceu cu profil turistic

Învățământul liceal reprezintă o etapă superioară a sistemului de învățământ, urmând firesc după cea gimnazială și fiind premergătoare celei universitare. În momentul de față, învățământul liceal este structurat pe două nivele: ciclul inferior al liceului – ce cuprinde clasele a IX-a și a X-a și ciclul superior – ce cuprinde clasele a XI-a și a XII-a .

Din anul 2010, apare Ordinul Ministerului Educației Cercetării, Tineretului și Sportului (MECTS) nr.3081/ 27.01.2010, care în anexa nr.2 prezintă planul cadru de învățământ pentru clasele a X-a din liceele tehnologice. Aici este prevăzută de către MECTS o oră pe săptămână pentru clasa a X-a, indiferent de domeniu, specializare sau calificare.

Astfel, liceele tehnologice au repartizate același număr de ore, fără a se ține seamă de necesitatea impetuoasă de dezvoltare fizică și psihomotrică a tinerilor în concordanță cu viitoarea calificare profesională.

În afara acestor categorii de ore, planurile de învățământ mai prevăd și ore de ansamblu sportiv, în număr de o oră pe săptămână pentru o grupă constituită, care intră în norma profesorului de educație fizică și se poate realiza și în ziua de sâmbătă. Dacă elevii unei clase optează pentru a beneficia și de o oră din curriculumul la decizia școlii și conducerea școlii o aprobă, atunci această oră va fi realizată.

Analizând modelele lucrătorilor calificați în diferite domenii profesionale, se constată o diferență mare între calitățile și deprinderile motrice de care aceștia au nevoie pentru a exercitarea meseria corespunzătoare. Formarea inițială a absolvenților cu calificări de nivel 2, din liceele tehnologice, pentru specializările construcții, instalații și lucrări publice, mecanică, electronică automatizări, electric, fabricarea produselor de lemn, cât și pentru specializările din turism și alimentație, comerț, estetică și igiena corpului omenesc, nu se realizează la standarde optime în cadrul orelor de educație fizică din cel puțin două motive:

– numărul mic de ore alocate săptămânal disciplinei educație fizică;

– conținuturile programelor de educați fizică sunt aceleași pentru toate domeniile de calificare.

În contextul constatărilor menționate mai sus, vom prezenta o analiză detaliată a structurii și conținutului procesului de educație fizică liceală.

Obiectivul general al disciplinei Educație fizică constă în dezvoltarea aptitudinilor bio-psihomotrice și formarea capacității elevilor de a acționa asupra acestora, în vederea menținerii permanente a stării optime de sănătate, asigurării unei dezvoltări fizice armonioase și manifestării unei capacități motrice favorabile inserției profesionale și sociale.

În clasa a X-a, prin practicarea educației fizice, se asigură dobândirea de către elevi a cunoștințelor necesare acționării asupra dezvoltării fizice și a calităților motrice, cât și inițierea/ consolidarea în practicarea unor discipline/ probe sportive.

Cerințele programei școlare concrete sunt: realizarea a două probe atletice făcute în clasa a IX-a, a elementelor de bază din gimnastică acrobatică, a unei sărituri la aparatul de gimnastică și a două jocuri sportive, la alegerea elevilor, din cele prevăzute de programă [131].

Obiectivele educației fizice, la acest ciclu de învățământ, sunt direcționate spre:

– integrarea cunoștințelor și a tehnicilor specifice educației fizice în acțiuni de optimizare a dezvoltării fizice și a capacității motrice proprii [100];

– valorificarea cunoștințelor și a deprinderilor sportive dobândite, în organizarea și în practicarea competițională și/sau necompetițională a disciplinelor sportive;

– analiza și evaluarea concursurilor sportive, din perspectiva spectatorului.

Metodologia de realizare a obiectivelor la această treaptă de învățământ nu ridică probleme esențiale de diferențiere față de treapta anterioară de învățământ. Majoritatea elementelor de conținut sunt acum reluate, pe un plan superior ca volum – intensitate – complexitate. Apar aspecte suplimentare pe planul autoorganizării, autoconducerii și autoaprecierii. Se manifestă, de asemenea, mai pertinent respectarea opțiunilor elevilor, mai ales pentru practicarea unor probe sau ramuri sportive motivate din punct de vedere al dotării materiale specifice sau de ,,ofertele" locale. În aceeași măsură crește rolul și ponderea temelor pentru acasă, care vizează, cu precădere, dezvoltarea calităților motrice de bază, dar și consolidarea unor deprinderi și priceperi motrice. În cazul grupurilor școlare industriale se pune problema necesității de a se folosi o metodologie care să vizeze prioritar dezvoltarea calităților motrice specifice exersării meseriilor respective, prevenirea apariției atitudinilor deficiente sau stabilirii deficiențelor fizice pe care le implică profesiile specifice și chiar consolidarea unor deprinderi și priceperi motrice de bază sau utilitar – aplicative incluse în ,,fluxul tehnologic" specific. La acest nivel, de mare valoare praxiologică sunt acțiunile pentru formarea reflexelor de autoasigurare și de postură corporală corectă. În acest sens, propunerile constructive s-au făcut de către profesori, privind adaptarea programelor de educație fizică la viitoarea activitate profesională a elevilor, însă până în prezent conținutul programelor nu s-a modificat.

Ca formă organizatorică de bază, lecția de educație fizică are tipologie și structură asemănătoare cu cea de la învățământul gimnazial. Predomină, totuși, lecțiile de tip ,,consolidare" sau chiar de ,,perfecționare", cele de tip ,,învățare" (sau de inițiere primară) fiind puține. Destul de frecvent, la colectivele (clasele) de elevi deosebit de bune și omogene din punct de vedere al dezvoltării indicilor somatici și funcționali, nu se mai face veriga a III-a din lecție, destinată integral optimizării dezvoltării fizice. Întrecerea, mai ales sub formă de concursuri regulamentare, deci pe baza prevederilor regulamentelor oficiale, capătă pondere mult sporită față de ciclul anterior de învățământ (gimnazial).

În lecții se lucrează sau ar trebui să se lucreze, mult sau chiar exclusiv pe grupe de nivel valoric biomotric ,,deschise", în toate verigile (excluzându-le pe prima și pe ultima). În aceste grupe, de cele mai multe ori liderii (adică și colaboratorii profesorului) trebuie să fie aleși de către colegi, cu toate că în realitate – în majoritatea cazurilor – sunt numiți de către profesor. De ce pe grupe valorice ,,deschise"? Pentru că, în lecție, conform principiului accesibilității, trebuie să se modifice grupele în funcție de temele abordate. Posibilitățile individuale ale fiecărui elev nu sunt la același nivel pentru toate temele abordate și la verigile netematice se poate aplica această tratare diferențiată pe grupe valorice. Teoretic este corect; practica poate să confirme sau să infirme.

Tratarea diferențiată în funcție de sex este o necesitate atât sub aspectul dozării efortului, cât și al conținutului instruirii (mai ales pentru fete în gimnastică, dar și pentru băieți în fotbal sau rugby etc.). Temele pentru acasă se dau, aproape exclusiv, pe parcursul lecției și nu în ultima verigă.

Crește, în lecție, preocuparea profesorului de a conștientiza procesul de efectuare a exercițiilor fizice, de a explica – în mod științific – efectele acestor exerciții și necesitatea unei metodologii cât mai corecte și eficiente (ca dozare a efortului fizic, formații de lucru, refacere după efort etc.). Se consolidează elementele din școala alergării și săriturii [109] învățate în gimnaziu.

În felul acesta, apar ca necesare câteva sugestii metodologice privind activitatea didactică în formele de organizare și realizare a educației fizice și sportului în liceu. Dat fiind faptul că în clasele a IX-a se formează colective cu elevii proveniți din medii școlare diferite, având cunoștințe și deprinderi diferențiate, practicând ramuri/probe sportive diferite, principala sarcină a profesorului de educație fizică și sport, cel puțin în primul semestru al acestui an de studiu, este aceea de a efectua evaluarea predictivă a tuturor elevilor, depistarea și recuperarea lacunelor de instruire, în scopul omogenizării claselor și orientării opțiunilor elevilor pentru ramurile/probele sportive oferite de liceu [11].

Dacă la ora prevăzută în planul de învățământ se poate obține la fiecare clasă încă o oră din curriculum la decizia școlii, situația instruirii devine deosebit de avantajoasă [151]. Având în vedere situațiile menționate, profesorii de educație fizică și sport din liceu vor face demersuri insistente pentru obținerea orei din curriculum la decizia școlii la fiecare clasă, chiar dacă pentru aceasta renunță la o parte din orele prevăzute în curriculum la decizia școlii, care ar urma să li se acorde claselor a X-a și a XI-a.

În acest caz, în ora de curriculum la decizia școlii se pot aborda, ca opțional, noi conținuturi la disciplinele prevăzute în trunchiul comun al programei sau discipline noi, realizându-se, astfel, o instruire optimă care să-și pună amprenta pentru tot ceea ce urmează să se realizeze în ceilalți ani de studiu.

Deși programa școlară permite și predarea/învățarea unor ramuri/probe sportive alternative, pentru a asigura o instruire corespunzătoare care să poată crea o mai mare diversitate de opțiuni în clasa a X-a, se recomandă ca la acest an de studiu să se abordeze în mod temeinic perfecționarea conținuturilor obligatorii prevăzute în programă.

La clasele a X-a și a XI-a lecția de educație fizică și sport prevăzută în trunchiul comun păstrează atât situații de instruire și componente comune (organizarea grupei/clasei, pregătirea organismului pentru efort și influențarea selectivă a aparatului locomotor, revenirea organismului după efort și încheierea lecției), cât și elemente care le diferențiază substanțial de la un an de studiu la altul, cum ar fi: abordarea simultană a mai multor ramuri/probe sportive, potrivit cu oferta educațională a profesorului și opțiunile elevilor; organizarea predării – învățării pe grupe stabile, pe durata unui ciclu tematic; stabilirea diferențiată a competențelor în funcție de conținut și de anul de studiu; sisteme de acționare diferențiate pe grupe, și după caz, pentru fiecare elev, facilitând acestora realizarea traseelor individuale de pregătire; instrumente și criterii de evaluare diferite.

Documente specifice emise de M.E.C.T.S precizează și responsabilități pentru factorii educaționali: conducerea liceului, catedra de educație fizică, profesorul de educație fizică și sport, elevii (ca practicanți și beneficiari).

În concordanță cu cerințele M.E.C.T.S profesorul își întocmește documentele de planificare: planul anual și semestrial, proiectarea unităților de învățare (Anexa 9) și își stabilește algoritmii de predare a conținuturilor programei.

Evaluarea elevilor se face conform precizărilor actualului ,,Sistem Național de Evaluare la Disciplina Educație Fizică și Sport". Pe baza concepției unitare de abordare a procesului de evaluare, stabilit prin dezbaterea colectivului de catedră, profesorii vor concretiza numărul total de probe de control la care elevii vor fi evaluați în anul școlar respectiv, vor repartiza aceste probe de-a lungul celor două semestre, vor elabora scale proprii pentru acordarea notelor 6 – 10 la probele măsurabile în sistemul de evaluare (Anexa 12); vor preciza structura probelor de evaluare introduse în sistemul național de evaluare și scale proprii pentru acordarea notelor 1 – 10; vor determina criteriile de apreciere și notare pentru probele de evaluare care nu sunt măsurabile prevăzute în sistemul național sau stabilite personal, vor prezenta elevilor fiecărei clase sistemul de evaluare elaborat.

Se constată că procesul de educație fizică din liceele de turism nu contribuie la formarea competențelor specifice și a deprinderilor psiho-motrice corespunzătoare viitoarei profesii. Astfel, acest proces nu contribuie la formarea competenților specifice și a deprinderilor psihomotrice corespunzătoare viitoarei profesii.

Pentru realizarea unei consilieri optime în carieră a elevilor profesorul de educație fizică, dirigintele și psihologul școlar trebuie să cunoască profilul ocupațional pentru viitoarea profesie pentru care doresc să opteze elevii și pentru care au aptitudini.

Pentru a fi eficient și în acest plan al acțiunii educaționale, profesorul de educație fizică trebuie să cunoască aspirațiile și opțiunile elevilor către diferite profesii, să le dezvăluie solicitările impuse de acestea și după caz, să-i orienteze sau reorienteze spre domenii ocupaționale care, din punct de vedere al aspectului fizic și caracteristicilor psiho-motrice, corespund disponibilităților personale. Cunoașterea elevului cât și orientarea profesională a acestuia trebuie făcută în colaborare cu psihologul școlar care realizează consilierea și orientarea profesională.

Atât în Europa cât și pe continentul american, metodologia actuală a elaborării unui profil ocupațional se fundamentează pe teoriile asociate ale lui Holland și Super [36]. După opinia lui Holland, comportamentul poate fi înțeles dacă se consideră interesele și aspirațiile profesionale ca expresie a dezvoltării personalității. Fiecare individ își compară capacitățile, competențele și deprinderile cu cerințele profesiilor putând să își aleagă meseria care i se potrivește cel mai bine.

Din anul 1995 România a preluat modelul micromonografiilor moderne, instrumente recomandate de instituții europene și internaționale având ca preocupări permanente elaborarea și revizuirea profesiilor.

La nivel național se operează cu sistemul COR (Clasificarea Ocupațiilor în România) elaborat de Ministerul Muncii și Comisia Națională de Statistică [178].

Pe baza profilului ocupațional, a competențelor profesionale vizate a fi achiziționate de elevii clasei a X-a, Școala de Arte și meserii, domeniul Turism și alimentație publică, calificarea Lucrător în turism, sunt prezentate principalele dimensiuni ale profesiogramelor precum și elementele de referință care ar putea fi influențate cu mijloacele specifice educației fizice [165]. Elementele de referință ale profilurilor profesionale pentru calificarea lucrător în turism și alegerea mijloacelor specifice educației fizice sunt redate în Tabelul 2.4.

Tabelul 2.4. Elementele specifice educației fizice pentru lucrător în turism

Domeniu Turism, calificarea Lucrător în turism, dă posibilitatea absolvenților ciclului inferior al liceului după examenul de competențe nivel 2 să se angajeze în următoarele meserii: cameristă, valet, liftier. În Tabelele 2.5 – 2.8 sunt prezentate caracteristicile regimului de muncă ale lucrătorului în turism și implicații asupra sarcinilor și conținuturilor educației fizice.

Tabelul 2.5. Implicațiile caracteristicilor profesionale ale cameristei

asupra sarcinilor /obiectivelor educației fizice

Tabelul 2.6. Implicațiile caracteristicilor profesionale ale liftierului

asupra sarcinilor/obiectivelor educației fizice

Tabelul 2.7. Implicațiile caracteristicilor profesionale ale valetului

asupra sarcinilor/obiectivelor educației fizice

Tabelul 2.8. Principalele elemente ale profesiogramelor lucrătorului în turism

Acceptând viziunea care pune în prim planul praxiologic profesiogramele lucrătorului în turism, devine clar faptul că, conținuturile educației fizice în învățământul preuniversitar trebuie să țină seama de dimensiunile acestor profesiograme. Programa analitică trebuie să parcurgă dimensiunile traseului: competențe profesionale (precizate în profesiogramă), obiectivele și conținuturile, strategiile operaționale de instruire și probele de evaluare a obiectivelor operaționale propuse.

Principalele obiective ale programei analitice, conform dimensiunilor profesiogramelor sunt:

păstrarea stării de sănătate; combaterea sedentarismului; compensarea eforturilor; odihna activă prin mișcare; transferul cunoștințelor specifice educației fizice în elemente constitutive ale profesiogramelor; dezvoltarea coordonării generale; comunicarea în grup; odinea și disciplina muncii.

Ținând cont de dimensiunile profesiogramelor, în funcție de elementele particulare ale unor profesii, se poate realiza o strânsă legătură cu mijloacele specifice educației fizice, stabilindu-se competențele particulare profilurilor profesionale care determină alegerea unor exerciții specifice

Tabelul 2.9. Competențe specifice profilurilor profesionale

care determină alegerea unor exerciții specifice

2.4. Contribuții metodologice de optimizare a conținuturilor curriculare la educația fizică în concordanță cu cerințele profesionale ale absolvenților liceului de turism

În învățământul liceal se urmărește formarea unui absolvent în măsură să decidă asupra propriei cariere, să contribuie la articularea propriilor trasee de dezvoltare intelectuală și profesională, să se integreze activ în viața socială. Pentru a răspunde exigențelor acestui nivel de învățământ și specificului de vârstă al elevilor, liceul trebuie să asigure adolescenților, viitorilor profesioniști din turism o pregătire corespunzătoare în concordanță cu profilurile ocupaționale [116, 127].

La procesul de formare a viitorilor profesioniști din turism vor contribui în mare măsură și programele de educație fizică și sport. Astfel, considerăm că un program bine constituit, va răspunde în mare măsură elementelor structurale ale profesiogramelor: natura solicitărilor, igiena muncii, solicitările fiziologice, stresul, raportul om – muncă etc. Profesiile care incumbă relații directe cu publicul (prezentator de spectacole sau emisiuni T.V., actor, negociator de contracte, asistent social, profesor, politician, cameristă, valet, liftier etc.) solicită aspirantului la post, pe lângă pregătirea profesională și un aspect fizic specific, în multe cazuri acesta devenind criteriu preliminar de selecție.

Programul de pregătire modular pregătește organismul pentru solicitări variabile, specifice profesiei de lucrător în turism, contribuie la refacerea în urma solicitărilor profesionale îndelungate și compensarea stărilor stresante.

Predarea educației fizice în învățământul liceal (ciclul inferior al liceului) are ca obiective majore dezvoltarea fizică armonioasă și întărirea stării de sănătate, perfecționarea capacității motrice necesare integrării socio-profesională a elevilor pe piața muncii.

Integrarea socio-profesională a absolvenților pe piața muncii se va realiza cu ușurință dacă aceștia, vor dobândi cunoștințe teoretice, practice și competențe specifice meseriei. În cadrul activităților de educație fizică elevii își dezvoltă calități și deprinderi motrice și psihomotrice și competențe specifice viitoarei profesii.

Factorii teoretici, fizici, fiziologici, psihici, psihomotrici și de personalitate care condiționează profilul socio-profesional al absolventului liceelor de Turism sunt prezentați în Tabelul 2.10.

Tabelul 2.10. Factorii care condiționează profilul socio-profesional

al absolventului liceelor de turism

În scopul pregătirii elevilor din liceele tehnologice, de turism, o parte din conținutul lecțiilor vor fi orientate în direcția dezvoltării grupelor musculare și calităților motrice frecvent solicitate de meseriile pentru care aceștia se pregătesc. Astfel, unele exerciții vor viza dezvoltarea acelor calități motrice și deprinderi specifice profilului meseriei pe care urmează să o practice elevii, precum și cunoașterea exercițiilor compensatorii, care combat apariția unor deficiențe atitudinale generale de activitatea respectivă.

Tabelul 2.11. Repartizare orelor teoretice și practice efectuate

Programă modulară cuprinde: Modul I – Educație pentru sănătate, modulul al II-lea Activități motrice aplicativ-profesionale și modulul al III-lea – Discipline alternative.

Conținutul programei modulare a fost structurat pe unități de învățare/ competențe specifice și eșalonat pe cele două semestre (Tabelul 2.14, 2.15) ale anului școlar 2007/ 2008.

Pregătirea elevilor din liceele de turism urmărește formarea unor aptitudini motrice de structură apropiată de cele profesionale, formarea unor aptitudini motrice care prin transfer pozitiv specific și nespecific influențează structurile motrice profesionale și randamentul muncii.

Orice profesiune poate fi practicată cu succes atunci când cel care o execută corespunde cerințelor acesteia prin calitățile sale psihice și fizice și în care aptitudinile apar ca o concordanță a calităților individuale cu cerințele profesiunii [146].

Tabelul 2.12. Competențele generale și unitățile de învățare ale programei modulare

Modulul I. Educație pentru sănătate/ unitățile de învățare și competențele specifice :

1. Starea de sănătate și dezvoltarea fizică

Operarea corectă cu noțiunile specifice domeniului

Autoevaluarea corectă a evoluției fizice, în scopul înlăturării eventualelor dizarmonii specifice pubertății

Examinarea evoluției propriilor indici morfofuncționali

Exprimarea estetică a atitudinii corporale

2. Protecția individuală

Utilizarea mijloacelor electronice pentru selectarea informațiilor de specialitate

Examinarea evoluției propriilor indici morfofuncționali

Rezolvarea sarcinilor metodice și organizatorice din cadrul activităților de educație fizică și sport.

3. Dezvoltarea trăsăturilor de personalitate

Utilizarea terminologiei de specialitate în relaționarea cu partenerii de activitate

Relaționarea optimă în grupuri diferite, preconstituite sau constituite spontan

Aplicarea prevederilor regulamentare ale disciplinelor sportive

Rezolvarea sarcinilor metodice și organizatorice din cadrul activităților de educație fizică și sport

4. Culturalitate

Utilizarea terminologiei de specialitate în relaționarea cu partenerii de activitate.

Selectarea modelelor de reușită din lumea sportului.

Modulul II. Activități motrice profesional-aplicative/ unitățile de învățare și competențele specifice :

1. Calități motrice

Formarea și utilizarea cunoștințelor teoretice și terminologice privind calitățile motrice

Aplicarea mijloacelor specifice dezvoltării calităților motrice

Relaționarea optimă în grupuri diferite

Aplicarea prevederilor regulamentare ale disciplinelor sportive practicate în forme adaptate de întrecere/concurs

Rezolvarea sarcinilor metodice și organizatorice din cadrul activităților de educație fizică și sport

Exprimarea estetică și a atitudinii

2. Deprinderi motrice de bază

Utilizarea terminologiei din deprinderile motrice de bază și specifice ramurilor și jocurilor sportive în relaționarea cu partenerii de activitate

Utilizarea mijloacelor electronice pentru selectarea informațiilor de specialitate

Utilizarea deprinderilor motrice în acțiuni motrice complexe

Aplicarea procedeelor tehnice de bază în forme adaptate de întrecere/concurs

Relaționarea optimă în grupuri diferite

Aplicarea prevederilor regulamentare ale disciplinelor sportive practicate în forme adaptate de întrecere/concurs

Rezolvarea sarcinilor metodice și organizatorice din cadrul activităților de educație fizică și sport.

3. Deprinderi motrice specifice ramurilor și jocurilor sportive

Utilizarea terminologiei de specialitate în relaționarea cu partenerii de activitate

Acționarea eficientă în activități motrice variate folosind deprinderile motrice de bază

Aplicarea mijloacelor specifice dezvoltării calităților motrice

Utilizarea deprinderilor motrice în acțiuni motrice complexe

Folosirea procedeelor tehnice specifice ramurilor de sport învățate, respectând regulamentul specific

Aplicarea procedeelor tehnice de bază în forme adaptate de întrecere/concurs

Relaționarea optimă în grupuri diferite

Aplicarea prevederilor regulamentare ale disciplinelor sportive practicate în forme adaptate de întrecere/concurs.

Modulul III. Discipline alternative/ unitățile de învățare și competențele specifice:

1. Tenis de masă

Folosirea terminologiei din tenis de masă în relaționarea cu partenerii de activitate

Aplicarea procedeelor tehnice din tenis de masă în forme adaptate de întrecere/concurs

Relaționarea optimă în grupuri diferite, ( formarea echipelor mixte)

Practicarea în mod independent a tenisului de masă

2. Înot

Inițierea și utilizarea terminologiei de specialitate în relaționarea cu partenerii de activitate

Însușirea procedeului tehnic pentru stilul de înot – craul pe piept

Practicarea în mod independent a înotului

Utilizarea regulilor de prim ajutor în caz de insolație și înec

3. Activități în aer liber-Drumeții / excursii

Adaptarea terminologiei și tehnicilor de inter-relaționare la elevi

Aplicarea cunoștințelor din alte domenii (istorie, geografie,etc.)

Adoptarea unor tehnici de animare a grupului în scopul desfășurării optime a procesului educativ

Dobândirea deprinderilor de lucru în grupa. Soluționarea situațiilor conflictuale, prin mediere și negociere.

4. Fitness/ Aerobic

Utilizarea terminologiei din fitness aerobic, Elastogymului, Program Step Aerobic, în relaționarea cu partenerii de activitate

Formarea și dezvoltarea unui ansamblu de deprinderi și priceperi motrice specifice practicării gimnasticii aerobice dar și necesare activităților cotidiene

Utilizarea deprinderilor de practicare independentă, în timpul liber, a exercițiilor fizice pentru educație estetică și combaterea stresului și a oboselii

Rezolvarea sarcinilor metodice și organizatorice din cadrul activităților de educație fizică și sport.

Tabelul 2.13. Eșalonarea anuală a unităților de învățare, clasa a X-a, semestru I, liceu cu profil turism

Tabelul 2.14. Eșalonarea anuală a unităților de învățare,clasa a X-a, semestru II, liceu cu profil turism, grupa experiment

Tabelul 2.15. Unități de învățare și conținuturile repartizate pe săptămâni

Program Gimnastică Aerobică

1. Partea de încălzire – 7-10 min.

1. – march – 16t.

– march cu ridicarea și coborârea brațelor îndoite la piept – 16t.

– march cu ridicarea și coborârea brațelor îndoite lateral – 16t.

– joc cu mâini pe șold – 16 t.

– joc cu mișcări de forfecare a brațelor înainte – 16t.

– joc cu ridicarea brațelor îndoite la piept – 8t. simultan și 8t. alternativ

– march cu ridicarea și coborârea brațelor prin lateral și exerciții de respirație – 16t.

2. stând depărtat

– aplecarea capului înainte și înapoi cu tracțiunea mâinilor – 2x8t.

– răsucirea capului stânga – dreapta cu tracțiunea mâinilor – 2x8t.

– rotarea capului – 2x8t.

– 2 extensii de brațe sus, aplecarea trunchiului înainte cu arcuire, următorii 6t. – 2x8t.

– 2 rotări de brațe, aplecare răsucită spre stânga cu arcuiri 6t., același spre dreapta – 2x8t.

– îndoirea trunchiului lateral dreapta și stânga, cu un braț întins deasupra capului iar celălalt întins jos înaintea trunchiului

– răsucirea trunchiului cu brațele întinse lateral spre stânga și spre dreapta – 2x8t.

– îndoirea trunchiului înainte cu palmele atingând solul, genuflexiune și ridicare – 2x8t.

– rotări de bazin 2x8t.

– fandare laterală stânga–dreapta, cu mâinile în sprijin pe sol – 2x8t.

– fandare înainte cu răsucire în fandare laterală – 2x8t.

3. pe genunchi

– cu un picior întins înapoi, ridicări și coborâri – 2x8t.pe fiecare picior

– cu un picior întins înapoi, ridicarea lui înapoi și ducerea lui lateral -2x8t.

4. așezat depărtat

– îndoirea trunchiului înainte 8t.

– îndoire răsucită pe fiecare picior cu brațul opus – 2x8t.

5. culcat dorsal ridicarea piciorului întins înainte 8 t. pe fiecare picior

6. – Jumping Jack – 2x8t.

7. – March cu exerciții de respirație – 2x8t.

2. Partea fundamentală – 30-35 min.

1.- march – 16t.

– pas în V, urmat de pas în V cu ridicări și coborâri de brațe de aceeași parte cu picioarele – 8t.

– pas în V cu mișcări de brațe și step – touch cu flexia antebrațelor pe brațe – 16t.

– step touch spre dreapta cu rotarea brațelor în plan frontal, același spre stânga, pas în V cu brațe – 16t.

– grape – fine cu mișcări de brațe, kneeup cu bătaia palmelor sus deasupra capului – 16t.

– jogging cu ridicarea brațelor prin înainte sus, coborârea lor prin lateral, jos; – 8t.

– jogging cu forfecarea brațelor înainte – 4t. și sus – 4t.- 2x8t.

– knee – 4t. și kick – 4t. – 2x8t.

– jumping jack cu mișcări de brațe – 2x8t.

2. Exerciții analitice

Poziția culcat dorsal cu mâinile la ceafă, genunchii îndoiți tălpile pe sol:

– ridicări ale omoplaților – 2x8t.

– ridicări răsucite ale omoplaților – 2x8t.

– ridicări ale omoplaților simultan cu ridicarea și întinderea a câte unui picior de pe sol 2x8t.

– ridicări ale trunchiului sus cu brațele întinse înainte – 2x8t.

Poziția culcat facial, cu brațele îndoite, bărbia sprijinită pe palme

– ridicări ale picioarelor pe fiecare timp – 2x8t.

– ridicarea picioarelor sus și depărtări și apropieri (duceri și aduceri) – 2x8t.

– cu mâinile la ceafă, ridicarea trunchiului sus – 2x8t.

– ridicarea picioarelor sus și forfecarea lor în plan sagital – 2x8t.

Poziția pe genunchi, sprijin pe palme

– îndoirea brațelor ( flotare) – 2x8t.

– același exercițiu cu ridicarea gambelor sus – 2x8t.

– același exercițiu cu un picior întins înapoi în sprijin pe sol – 2x8t.

– același exercițiu cu ridicarea piciorului în momentul îndoirii brațelor – 2x8t.

pe genunchi, sprijin pe palme:

– ridicări și coborâri ale câte unui picior – 2x8t.

– cu un picior întins înapoi, îndoirea lui la piept și întinderea lui înapoi – 2x8t cu fiecare picior

– cu un picior întins înapoi, ridicarea lui înapoi, revenire și ducere lateral cu revenire – 2x8t. cu fiecare

– ridicarea unui picior îndoit la 90°, executarea de ridicări și coborâri scurte în acea poziție – 2x8t.

– același ex. executat lateral

Poziția culcat dorsal

– ridicări și coborâri ale picioarelor alternativ – 2x8t.

– un picior ținut de gleznă sau de pingea, ridicări și coborâri ale celuilalt picior – 2x8t.

– același din culcat ventral-2x8t.

– cu mâinile la ceafă, ridicarea picioarelor îndoite la piept, întinderea lor sus, coborâre până aproape de sol – 2x8t.

– ridicarea picioarelor la verticală cu forfecarea lor în plan sagital, coborâre până aproape de sol – 2x8t.

– același cu forfecare în plan frontal – 2x8t.

– ridicarea picioarelor la 45° și desenarea a diferite figuri geometrice – 20 sec.

– ridicarea picioarelor întinse sus, depărtarea și apropierea lor cu arcuiri mici – 2x8t.

Poziția culcat facial

– ridicarea trunchiului și a picioarelor cu forfecare în plan sagital, mâini la ceafă – 2x8t.

– sprijin pe palme, ridicarea simultană a trunchiului și a picioarelor îndoite la cap – 2x8t.

– același cu ridicarea alternativă a câte unui picior-2x8t.

– flotări

3. Partea de încheiere – 3 – 5 min.

– culcat dorsal, ridicarea picioarelor peste cap cu vârfurile pe sol, menținere 8 sec.

– pe spate culcat, încordări și relaxări, 5-6 repag.

– așezat cu picioarele încrucișate mâinile pe genunchi, relaxarea trunchiului cu capul în jos – 20sec.

– mers cu exerciții de respirație – x8t.

– march cu aplauze.

Program Elastogym

Descriere generală: – clasa de aerobic, cu ajutorul unor benzi elastic (Figurile 2. 19, 2.20, 2.21)

Fig. 2. 19 – Exerciții pentru Fig. 2.20 – Exerciții pentru Fig. 2.21 Exerciții

piept abductori pentru abdomen

Planul lecției: – clasa durează 45-50 de minute – o încălzire de 5 minute, continuată de partea fundamentală, compusă din exerciții de forță, în picioare și exerciții la sol și se finalizează cu exerciții de relaxare.

Obiective – crește forța musculaturii membrelor inferioare, crește motivația, coordonarea, echilibrul și ajută la combaterea depresiei.

Tabelul 2.16. Program Elastogym

Program Step Aerobic

Lecția debutează cu partea de încălzire ce nu depășește o intensitate medie a efortului și 5 minute durata; continuă cu partea fundamentală-antrenamentul propriu-zis. În cadrul acestuia crește intensitatea efortului prin cele două componente-creșterea ritmului de execuție și a complexității coregrafiei; toți pașii de aerobic executați sunt adaptați și/sau modificați funcție de elementul de bază al coregrafiei-pășirea pe și de pe stepag [150]. În partea finală a orei, înainte de încheiere, se pot efectua exerciții de tonifiere a diferitelor grupe musculare-coapse, fese, abdomen și lombar. Încheierea sau partea de relaxare conține tot exerciții tip stretching și de respirație [134, 192].

Obiective: antrenamentul solicită atât componenta cardiovasculară a organismului dar și musculatura membrelor inferioare și coordonarea generală.

Tabelul 2.17. Programul Step Aerobic

Program Tenis de masă

Pregătire Fizică:

– Multilaterală: mers și variante de mers; alergare și variante de alergare; sărituri cu genunchi la piept; sărituri cu trecerea piciorului peste mantinelă; sărituri cu coarda de pe loc și din deplasare; genuflexiuni cu săritura; flotări; exerciții. de stretching; alergare de rezistență 800/ 1000 m.; ștafete

– Specifică: deplasări înainte și înapoi pe distanța de 4 m; deplasări oblice la masa de joc, deplasări laterale la masa de joc cu pași adăugați; imitarea loviturilor de F si R la masa de joc.

Pregătire tehnică: Joc de mijloc ; Contre F + R ; Topspin F + R ; Blocaj F + R; Topspin F + R și atac F; Topspin și retopspin F; Serviciu – execuție ; Retur de serviciu ; Cutie ; Robot

Pregătire tactică: T 1 –serviciu de contra – contre forhand de pe ¾ mesei; T 2– serviciu de contra – 2 contre cu F + 2 contre cu R din colt de rever ; T 3 – serviciu lung cu F sau cu R + inițiere topspin F .

Competiții sportive

Program Înot

Tabelul 2.17. Program Înot

2.5. Concluzii la capitolul 2

Cercetările sunt îndreptate spre regândirea și restructurarea procesului de predare a educației fizice din învățământul preuniversitar (liceele cu profil turism), în concordanță cu cerințele și exigențele profilurilor profesionale pentru care se pregătesc elevii.

În baza studierii problematicii și contextului în care se realizează activitățile de predare a educației fizice, s-a considerat că demersul experimental trebuie să fie precedat de un studiu preliminar în vederea identificării caracteristicilor profilurilor profesionale pentru care se pregătesc elevii din școală, ca apoi să fie revizuite programele după care să se realizeze predarea educației fizice.

Demersul s-a axat în mare măsură de două aserțiuni interogative: ce schimbări trebuie să se producă în sistemul de învățământ pentru ca absolvenții să răspundă mai bine la exigențele societății și în ce măsură poate contribui educația fizică la optimizarea profilului profesional al absolventului. Pe baza acestor două aserțiuni interogative s-a regândit și restructurat procesul educație fizică, în concordanță cu cerințele și exigențele profilurilor profesionale pentru care se pregătesc elevii de la liceele cu profil turistic.

Metodele de cercetare folosite, precum și rezultatele obținute ne-au permis analiza și sistematizarea profilurilor profesionale, măsurarea potențialului biomotric și psihologic al elevilor din cele două grupe alese (de control și experimentală) pentru verificarea ipotezelor de cercetare.

Dimensiunile profilurilor profesionale pentru care se pregătesc elevii, constituie, în esență, obiectivele de referință spre care se îndreaptă procesul de formare a viitorilor profesioniști din turism, iar la realizarea acestui deziderat contribuie în mare măsură și programele de educație fizică (un program bine constituit asigură în mare măsură elementele structurale ale profesiogramelor-natura solicitărilor, igiena muncii, solicitările fiziologice, stresul, raportul om-muncă ș.a.).

Chestionarea sociologică a elevilor și absolvenților cu specializarea turism și servicii urmărește atitudinea elevilor și absolvenților față de beneficiile calitative ale practicării educației fizice. Opinia elevilor și absolvenților privind atitudinile pe care le au vizavi de modul în care participă sau au participat la orele de educație fizică și la diferitele activități sportive, a fost examinată conform curricula și au fost proiectate un șir de elemente în vederea perfecționării domeniului.

Structurile operaționale utilizate și convertite în programe contribuie la ameliorarea următoarelor elemente structurale ale profilului profesional: formarea unor aptitudini motrice de structură apropiată de cele profesionale; formarea unor aptitudini motrice care prin transfer pozitiv specific și nespecific se pot repercuta asupra structurilor motrice profesionale sau asupra randamentului muncii; pregătirea organismului pentru solicitări variabile, specifice profesiei; compensarea stărilor stresante; precizia și adresa mânuirii aparaturii tehnice.

Programa școlară elaborată reprezintă un instrument de lucru care se adresează profesorilor care predau în clasa a X-a liceu, specializarea lucrător în turism fiind concepută în așa fel încât să le permită acestora să-și orienteze propria activitate înspre formarea la elevi a competențelor specifice domeniului Turism, să-și manifeste creativitatea și să adapteze demersurile didactice la particularitățile elevilor cu care lucrează.

Sugestiile metodologice au în vedere modul de organizare a activității didactice în vederea formării la elevi a competențelor formulate în programa școlară, dezvoltarea competențelor cheie, considerarea elevului ca subiect al activității instructiv–educative și orientarea acesteia spre formarea competențelor specifice; accentuarea caracterului practic, aplicativ al disciplinei presupun respectarea unor exigențe ale învățării durabile, printre care utilizarea unor strategii didactice care să pună accent pe construcția progresivă a cunoștințelor, exersarea și consolidarea abilităților elevilor; cultivarea exigenței și autoexigenței elevului; abordări flexibile și parcursuri didactice diferențiate; abordări inter- și transdisciplinare.

III. ARGUMENTAREA EXPERIMENTALĂ A PROCESULUI DE EDUCAȚIE FIZICĂ ÎN VEDEREA PREGĂTIRII PROFESIONALE A ELEVILOR DIN LICEELE DE TURISM

3.1. Analiza parametrilor somatici, de motricitate și funcționali ai elevilor din liceele cu profil de turism

În conformitate cu stabilirea structurii programei modulare și a planificării conținuturilor propuse în capitolul doi al lucrării, a fost organizat experimentul de implementare în procesul educațional a elevilor liceului cu profil turistic ,,C.A.Rosetti’’ Constanța. Astfel, au fost înregistrate măsurători privind parametrii antropometrici, indicii fiziologici, aptitudinile motrice generale și specifice la grupa martor și experiment, inițial și final. În procesul cercetării rezultatele obținute au fost interpretate statico-matematic atât pentru fete cât și pentru băieți.

Valorile indicilor somatici măsurați cât și dinamica proceselor de creștere și dezvoltare somatică oglindită de evoluția acestora pe perioada experimentului, se încadrează în limite normale pentru această vârstă. Aceste valori sunt comparabile cu datele oferite de M.E.C.T.S / Institutul de Statistică din România pentru nivelul de dezvoltare fizică a elevilor de 14-16 ani.

Analiza comparativă a indicilor antropometrici înregistrați la măsurătorile antropometrice la grupele experiment și martor (testarea inițială finală).

În Tabelele 3.1. și 3.2. sunt prezentate datele prelucrate statistic la următorii parametrii: înălțime, greutate, anvergură, perimetru toracic, perimetru toracic în inspirație, în expirație și elasticitatea toracică.

Analiza statistică s-a efectuat prin două modalități, prima s-a referit la analiza statistică a datelor eșantioanelor neconjugate, în care s-a urmărit obținerea diferențelor între indicii inițiali și finali ale grupelor experiment și martor. A doua modalitate a constat în stabilirea diferențelor între eșantioanele conjugate la etapa inițială comparativ cu etapa finală a experimentului.

Astfel, analizând datele parametrilor somatici ale elevilor eșantioanelor neconjugate (experimental și martor) la etapa inițială s-a stabilit că între grupe nu există o diferență semnificativă între toți parametrii studiați, unde pragul de semnificație este mai mare de 0,05 (p>0,05). Analizând rezultatele finale între grupele experiment și control se observă aceeași situație p>0,05.

Tabelul 3.1. Rezultatele testărilor antropometrice (ale grupelor experiment și martor-fete)

Legendă: Eșantioane conjugate Eșantioane neconjugate

p – 0,05; 0,01; 0,001; p – 0,05; 0,01; 0,001;

f=16 t = 2,120; 2,921; 4,015; f 33 t = 2,036; 2,736; 3,620;

f= 17 t = 2,110; 2,898; 3,965;

Tabelul 3.2. Rezultatele testărilor antropometrice

(ale grupelor experiment și martor-băieți)

Legendă: Eșantioane conjugate Eșantioane neconjugate

p – 0,05; 0,01; 0,001; p – 0,05; 0,01; 0,001;

f = 6 t = 2,447; 3,707; 5,959; f=15 t = 2,131; 2,947 4,073

f = 9 t = 2,262; 3,250; 4,781;

Rezultatele statistice obținute între eșantioanele conjugate ale grupei experiment/fete inițial-final se observă că, la testarea finală, parametrii „talie” și „anvergură” înregistrează diferențe semnificativ statistic mai bune decât la testarea inițială (t=2,94, p<0,01 – la talie și t=2.31, p<0,01- la anvergură).

În cadrul grupei martor de fete între testarea inițială-finală nu s-au înregistrat diferențe semnificative la nici unul dintre indici (p>0,05).

Analiza efectuată permite să constatăm că subiecții incluși în experiment (grupa de fete experiment și martor) au o dezvoltare dinamică, datorită transformărilor fiziologice care au loc în perioada pubertară și postpubertară a organismului. În această etapă copiii cresc în înălțime, se dezvoltă intens sistemul osos și cartilaginos, astfel greutatea corporală crește.

Diferențele nesemnificative la indicii parametrului toracic se explică prin faptul că acești copii nu au o dezvoltare suficientă a sistemului respirator și muscular, ceea ce a condus totuși la valori mai crescute ale indicilor analizați la testarea finală, fără însă a se înregistra diferențe semnificative așa cum am arătat și mai sus.

Pentru a exemplifica mai bine diferențele între grupe, în continuare sunt prezentate mediile obținute de grupele martor și experiment.

Se observă că, de la o testare la alta, valorile parametrului „talie” cresc datorită unei evoluții normale atât la grupa experiment cât și la cea control, neînregistrându-se semnificații statistice decât în cazul grupei experiment fete, Testul t Student este de 2,94 – iar pragul de semnificație este de p<0,01.

Analiza parametrului „greutate” înregistrează descreșteri ale indicilor la testarea inițială la cea finală, la ambele grupe, atât în cazul fetelor cât și al băieților, însă descreșterea nu este semnificativă din punct de vedere statistic.

În ceea ce privește parametrul „anvergură”, acesta crește de la testarea inițială la cea finală, corespunzător creșterilor taliei în cazul fetelor din grupa experiment, această creștere fiind semnificativă statistic la pragul de semnificație p < 0.05 (t=2.31).

Analiza perimetrului toracic și perimetrelor toracice în inspirație și expirație, a elasticității toracice ne arată faptul că valorile acestora, cresc de la testarea inițială la cea finală, dar nu semnificativ din punct de vedere statistic. Numai grupa experiment – fete înregistrează o creștere semnificativă statistic de la testarea inițială la testarea finală la pragul de semnificație p < 0.05.

Creșterile indicilor antropometrici, în mare parte se datorează dezvoltării normale, firești a organismului elevilor testați.

Analiza comparativă a indicilor fiziologici înregistrați la grupele experiment și control de la testarea inițială la testarea finală

Testele fiziologice evaluate au avut în vedere: capacitatea vitală, frecvență cardiacă în repaus (FCR), frecvență cardiacă după efort (FCE), capacitate de efort (Indicele Ruffier). Datele obținute la etapa inițială și finală de grupele de fete-băieți sunt prezentate în Tabelele 3.3. și 3.4.

Tabelul 3.3. Rezultatele testelor de Fiziologice

(grupele experimentală și martor – fete)

Legendă: Eșantioane conjugate Eșantioane neconjugate

P – 0,05; 0,01; 0,001; P – 0,05; 0,01; 0,001;

f=16 t = 2,120; 2,921; 4,015; f=33 t = 2,036; 2,736; 3,620;

f= 17 t = 2,110; 2,898; 3,965;

La testele fiziologice, analiza statistică s-a efectuat prin aceiași modalitate în care s-au obținut diferențele între indicii inițiali și finali ale grupelor experimentale și martor, și în stabilirea diferențelor aparte între grupele incluse în cercetare la etapa inițială comparativ cu etapa finală a experimentului.

Analizând datele obținute la testele fiziologice ale eșantioanelor neconjugate (experimental și control) la etapa inițială s-a stabilit că între grupe nu există diferențe semnificative între valorile testelor studiate (unde pragul de semnificație este p >0,05).

Analizând rezultatele finale între grupele experiment și martor, se observă următoarea situație: la parametrii „capacitate vitală”, frecvență cardică în repaus și „indicele Ruffier” se constată diferențe semnificative statistic, la pragul de semnificație p<0,05.

Rezultatele statistice obținute între eșantioanele conjugate ale grupei de fete experiment inițial-final demonstrează diferențe semnificative și distinct semnificative la următoarele teste: capacitatea vitală p<0,001, capacitate de efort (Indicele RUFFIER), p<0,05. În schimb, la grupa martor inițial-final diferențele nu sunt semnificative, p>0,05.

Tabelul 3.4. Rezultatele testelor de Fiziologice

(grupele experiment și martor – băieți)

Legendă: Eșantioane conjugate Eșantioane neconjugate

P – 0,05; 0,01; 0,001; P – 0,05; 0,01; 0,001;

f=6 t = 2,447; 3,707; 5,959; f=33 t = 2,131; 2,247; 4,073

f= 9 t = 2,262; 3,250; 4,781;

Pentru a evidenția valorile indicilor fiziologici sunt redate comparativ aceste valori în graficele următoare: la capacitatea vitală în Figurile 3.1. și 3.2., la frecvența cardiacă de repaus în Figurile 3.3. și 3.4., și capacitatea de efort-indicele Ruffier în Figurile 3.5. și 3.6.

Fig. 3.1. Rezultate capacitate vitală (cm3), grupa experiment

Fig. 3.2. Rezultate capacitate vitală (cm3), grupa control

La parametrul capacitate vitală, la grupa experimentală – atât fetele cât și băieții – au înregistrat valori semnificativ mai bune la testarea finală, față de testarea inițială. Același lucru se observă și în ceea ce privește compararea valorilor obținute de grupa experimentală (și fete, și băieți), față de cele obținute de grupa martor.

Fig. 3.3. Rezultate frecvența cardiacă de repaus (b/m), grupa experiment

Fig. 3.4. Rezultate frecvența cardiacă de repaus (b/m), grupa martor

La testările F.C. în repaus diferențele sunt nesemnificative din punct de vedere statistic, în cadrul ambelor grupe.

Fig. 3.5. Rezultate Indice Ruffier, grupa experimentală

Fig. 3.6. Rezultate Indice Ruffier, grupa martor

Indicele Ruffier prezintă valori semnificativ mai scăzute în cadrul grupei experiment, față de grupa martor, atât la fete cât și la băieți.

3.2. Determinarea influenței aptitudinilor motrice generale și specifice a elevilor din liceele cu profil de turism în vederea optimizării pregătirii profesionale

Aplicarea programei modulare de educație fizică elaborată pentru elevii liceelor cu profil turistic a avut în vedere dezvoltarea aptitudinilor motrice generale și specifice orientate pentru optimizarea pregătirii profesionale. În vederea evaluării s-au aplicat teste de motricitate generală și specifică.

Rezultatele testelor de motricitate generală la alergare de viteză 50 m, săritura în lungime de pe loc, abdomene, extensii de trunchi, alergare de rezistență 800/ 1000 m, flotări, aplicate la grupele experimentală și control, fete și băieți sunt prezentate în Tabelele 3.5. și 3.6.

Tabelul 3.5. Rezultate teste de motricitate generală

(grupele experimentală și martor – fete)

Legendă: Eșantioane conjugate Eșantioane neconjugate

P – 0,05; 0,01; 0,001; P – 0,05; 0,01; 0,001;

f=16 t = 2,120; 2,921; 4,015; f=33 t = 2,036; 2,736; 3,620

f= 17 t = 2,110; 2,898; 3,965;

Datele prelucrate statistic la testele de motricitate generală, reflectă două modalități, prima s-a referit la analiza statistică a datelor eșantioanelor neconjugate, în care s-a urmărit obținerea diferențelor între indicii inițiali și finali ale grupelor experimentale și martor. A doua modalitate a constatat în stabilirea diferențelor aparte între eșantioanele conjugate la etapa inițială, comparativ cu etapa finală a experimentului.

Tabelul 3.6. Rezultate teste de motricitate generală

(grupele experimentală (n=7 și martor (n=10) – băieți)

Legendă: Eșantioane conjugate Eșantioane neconjugate

p – 0,05; 0,01; 0,001; p – 0,05; 0,01; 0,001;

f=6 t = 2,447; 3,707; 5,959; f=15 t = 2,131; 2,947; 4,073

f= 9 t = 2,262; 3,250; 4,781;

Analizând datele obținute la testele de motricitate generală a elevilor eșantioanelor neconjugate (experimental și martor), la etapa inițială, s-a stabilit că între grupe nu există diferențe semnificative la toate valorile testelor studiate, unde pragul de semnificație este mai mare de 0,05 (p>0,05).

Analizând rezultatele finale între grupele experiment și control se constată diferențe semnificative statistic (p<0,05. 0,001) în favoarea grupei experiment la toate probele, cu excepția „alergării de viteză” la fete.

Rezultatele statistice obținute între eșantioanele conjugate ale grupei experimentale inițial-final demonstrează diferențe semnificative, la următoarele teste: la alergare viteză 50 m (la fete D=0,27sec.) săritura în lungime (D=8,12cm. la fete și D=14,28 cm. la băieți) forța abdominală (D=2,64rep. la fete și 2,43rep. la băieți), forța musculaturii spatelui (D=3,12rep.la fete și D=4,85rep.la băieți) alergarea de rezistență pe 800 m (fete, D=0,38 sec.) și 1000 m (băieți, D=0,32sec.) și flotări (D=2,3rep.la fete și D=2,86 rep. la băieți) la p<0,05, 0,01, 0,001. Excepție face grupa experiment băieți la proba de viteză unde nu înregistrează progres semnificativ statistic de la testarea inițială la testarea finală. În schimb, la grupa martor inițial-final diferențele nu sunt semnificative statistic, p>0,05, cu excepția testului de flotări, la grupa control băieți, unde t = 5.12, diferențele fiind distinct semnificative, p<0,001.

Pentru o evidențiere a valorilor testelor de motricitate generală sunt redate comparativ aceste valori în figurile următoare: la alergarea-viteză în Figurile 3.7. și 3.8., la săritura în lungime de pe loc în Figurile 3.9. și 3.10., la proba de forța musculaturii abdominale în Figurile 3.11. și 3.12., la proba musculaturii spatelui în Figurile 3.13. și 3.14., la proba alergare rezistență 800 m/ 1000 m, în Figurile 3.15. și 3.16. și la flotări în Figurile 3.17. și 3.18.

Fig. 3.7. Rezultate-alergare de viteză, grupa experiment

Având în vedere că la această vârstă se pot influența foarte puțin indicii de dezvoltare ai vitezei, considerăm ca fiind considerabil progresul realizat de 0,27 sec. la fete și de 0,25 sec. la băieți.

Din Figurile 3.7. și 3.8. se vede o îmbunătățire a timpilor evaluați la proba de alergare de viteză pe 50 m, atât la grupa experiment cât și la grupa control, cu 0,25 sec. la băieți experiment și cu 0,01 sec. la grupa băieți control. Însă din punct de vedere matematic diferențele între mediile de la testarea inițială la testarea finală nu sunt semnificative statistic.

Fig. 3.8. Rezultate-alergare de viteză, grupa control

Din Figurile 3.9. și 3.10. se vede cum crește valoarea parametrilor înregistrați la proba săritura în lungime de pe loc, lungimea pe care reușesc să o realizeze elevii, atât la grupa experiment (D=8,12 cm/ fete, D=14,28 cm/ băieți) cât și la grupa martor (D=2,5 cm/ fete, D=4 cm/ băieți). Creșterea mai mare a forței musculaturii inferioare la grupa experiment față de cea de la grupa martor demonstrează că mijloacele alese pentru dezvoltare și folosite în programa modulară au fost mai eficiente în comparație cu cele tradiționale.

Fig. 3.9. Rezultate săritura în lungime de pe loc, grupă experiment

Fig. 3.10. Rezultate săritura în lungime de pe loc, grupa martor

Figurile 3.11. și 3.12. ilustrează faptul că numărul de abdomene pe care-l realizează elevii din grupa experiment este mai mare de la o testare la alta, diferența fiind de (D=2,64 rep./ fete, D=2,43 rep./ băieți), aceasta fiind semnificativă statistic la p<0.01. Chiar dacă la grupa martor se înregistrează creșteri de la fete și la băieți acestea nu sunt semnificative statistic.

Fig. 3.11. Rezultate abdomene (nr. rep.), grupa experiment

Fig. 3.12. Rezultate abdomene, grupa martor

Din Figurile 3.13. și 3.14. se observă creșterea valorilor la executarea probei de extensie spate, în mod deosebit la grupa experiment, unde fetele la testarea inițială executau o valoare medie de 19,7 rep., iar la testarea finală 22, 82 rep. comparativ cu cele de la grupa control care de la 20,05 rep. la testarea inițială ajung să execute 21,22 rep. la testarea finală.

Această creștere a valorii medii la grupa experiment ne arată că mijloacele folosite în cadrul experimentului aplicând programa modulară au fost eficiente în comparație cu mijloacele tradiționale pe care le-am folosit la grupa control.

Fig. 3.13. Rezultate extensii trunchi, grupa experiment

Fig. 3.14. Rezultate extensii trunchi, grupa martor

Proba alergare de rezistență înregistrează un progres semnificativ ilustrat în Figurile 3.15. și 3.16. de la testarea inițială la testarea finală atât în cadrul grupei experiment, cât și în cea de control, însă această diferență este semnificativă statistic în cazul grupei experiment fete și băieți p<0,001 și respectiv p<0,01.

Fig. 3.15. Rezultate alergare de rezistență, grupa experiment

Fig. 3.16. Rezultate Alergare de rezistență, grupa martor

Din Figurile 3.17. și 3.18. se vede evoluția pozitivă a numărului de flotări pe care le realizează elevii grupei experiment și a băieților din grupa control. Diferențele între testarea inițială și finală sunt semnificative statistic la p<0,001 experiment-fete și p<0,05 experiment –băieți, iar la grupa martor băieți p<0,001.

Fig. 3.17. Rezultate flotări, grupa experiment

Fig. 3.18. Rezultate flotări (nr. rep.), grupa martor

Analiza efectuată permite să constatăm că subiecții grupei experimentale au demonstrat o dezvoltare dinamică ascensivă, prin faptul că au practicat exercițiul fizic într-un cadru organizat și intensiv prin implementarea unor activități sportive specifice aspectului profesional turistic (activități acvatice, în aer liber, fitness și aerobic), care au influențat pozitiv calitățile motrice (viteză, forță, rezistență, îndemânare), cât și deprinderile și priceperile motrice caracteristice lucrătorului din turism.

Subiecții grupei martor au lucrat același număr de ore de educație fizică, dar au progresat mult mai puțin față de subiecții grupei experiment prin faptul că au folosit în pregătire mijloace tradiționale ale domeniului.

3.3. Valoarea structurii și conținuturilor curriculare la educația fizică în formarea psihomotricității specifice profilului de turism

Realizarea studiului detaliat a specializărilor preconizate pentru pregătirea elevilor din liceele de turism ne-a direcționat spre elaborarea pentru fiecare dintre meserii a profesiogramelor (camerista, valeți, liftier).

Pe baza profesiogramelor s-au elaborat conținuturile curriculare (programa modulară), luând în considerație selectarea mijloacelor educației fizice în concordanță cu cerințele viitoarei profesii a absolvenților liceelor de turism.

În vederea realizării conceptelor menționate în profesiograme și a conținuturilor curriculare elaborate, s-au aplicat exerciții fizice specifice profilului de turism (activități acvatice, în aer liber, fitness-aerobic). Astfel, am fost interesați să urmărim dinamica modificării aptitudinilor psihomotrice ale elevilor prin teste specifice de motricitate.

Referindu-ne la testele specifice de motricitate aplicate elevilor grupei experiment și control, prezentăm rezultatele testărilor la Viteză Execuție/Coordonare/ Test ,,Atinge Placa”, /Prindere – pasare/ Alergare Naveta 4 x 10 m/ Traseu îndemânare obținute la etapa inițială și finală, de grupele de fete-băieți (Tabelele 3.7. și 3.8.).

Analizând datele obținute la testele specifice de motricitate ale elevilor eșantioanelor neconjugate (experimental și control) la etapa inițială, s-a stabilit că între grupe nu există diferență semnificativă între valorile testelor studiate.(unde pragul de semnificație p>0,05).

La testarea finală între grupele experiment și martor se observă faptul că la toate testele se constată diferențe semnificativ statistic p<0,001.

Rezultatele obținute între eșantioanele conjugate ale grupei experiment la testările inițiale și finale demonstrează că între medii sunt diferențe semnificative statistic la toate testele (p<0.001).

Grupa martor înregistrează și ea îmbunătățiri ale timpilor înregistrați la toate testările, inițial și final însă nu prezintă semnificație statistică.

Tabelul 3.7. Rezultate – teste specifice de motricitate (grupele experiment și martor – fete)

Legendă: Eșantioane conjugate Eșantioane neconjugate

P – 0,05; 0,01; 0,001; P – 0,05; 0,01; 0,001;

f=16 t = 2,120; 2,221; 4,015; f=33 t = 2,036; 2,736; 3,620;

f= 17 t = 2,110; 2,898; 3,965;

Tabelul 3.8. Rezultate-teste specifice de motricitate

(grupele experimentală și martor – băieți)

Legendă: Eșantioane conjugate Eșantioane neconjugate

P – 0,05; 0,01; 0,001; P – 0,05; 0,01; 0,001;

f=6 t = 2,447; 3,707; 5,959; f=15 t = 2,131; 2,347; 4,073

f= 9 t = 2,262; 3,250; 4,781;

Comparând rezultatele inițiale și finale ale testelor specifice de motricitate (Viteză Execuție/Coordonare/ Test Atinge Placa, în figurile 3.19. și 3.20.; Viteză Execuție/ Prindere pasare, în Figurile 3.21. și 3.22.; Alergare Naveta 4×10 m, în Figurile 3.23. și 3.24.; Traseu îndemânare în Figurile 3.25. și 3.26), putem considera că grupa experiment a înregistrat la toți parametrii un nivel mediu superior comparativ cu grupa martor.

Subiecții grupei experiment, care au practicat exercițiul fizic într-un regim organizat și intensiv, în cadrul programei modulare propuse spre experimentare, au manifestări motrice ce devin complexe și un progres net superior.

Fig. 3.19. Rezultate-test coordonare manuală, grupa experiment

Fig. 3.20. Rezultate test coordonare manuală, grupa martor

Din Figurile 3.19. și 3.20. la Viteză Execuție/Coordonare/ Test Atinge Placa este evident că se obține la grupa experimentală o reducere a timpului de execuție a testului specific de motricitate cu 3,86 sec. pentru băieți-experiment și cu 4.06 sec. fete –experiment, un progres evident ce prezintă semnificație statistică de la testarea inițială la testarea finală la p<0,001. Grupa martor îmbunătățește și ea timpii respectivi însă nu se înregistrează semnificație statistică.

Fig. 3.21. Rezultate-test viteză de execuție, grupa experiment

Fig. 3.22. Rezultate-test viteză de execuție, grupa martor

La proba de Viteză Execuție/ Prindere-pasare este evident progresul obținut de grupa experiment care între testarea inițială și finală este de 3,86 sec. pentru fete și de 1,29 sec. pentru băieți. Grupa martor a obținut între testarea inițială și finală, o îmbunătățire a vitezei de execuție, la fete de 0, 73 sec. și de 0,1 sec. pentru băieți.

Din Figurile 3.23. și 3.24. la Alergare Naveta 4 x 10 m este evident că se obține la grupa experimentală și la grupa martor o reducere a timpului de execuție a testului specific de motricitate, diferențele între medii (0,67sec. pentru băieți experiment și 0,70sec. pentru fete-experiment), fiind semnificative statistic în favoarea grupei experiment, p<0,001.

Fig. 3.23. Rezultate-test Naveta, grupa experimentală

Fig. 3.24. Rezultate-test Naveta, grupa martor

În Figurile 3.25. și 3.26 este ilustrat progresul înregistrat la Traseu îndemânare de grupa experiment comparativ cu grupa martor. Diferențele între medii de la testarea inițială la testarea finală, de 1,07 sec băieți-experiment și 0,85 sec. fete-experiment sunt semnificative statistic la p<0,001, astfel că progresul este evident la grupa experiment atât la fete cât și la băieți.

Fig. 3.25. Rezultate traseu îndemânare, grupa experimentală

Fig. 3.26. Rezultate traseu îndemânare, grupa martor

În cadrul cercetării s-au efectuat și unele testări privind dinamica psihomotricității la grupele de elevi de liceu, experimentale și martor, care au vizat evaluarea atenției distributive prin: Testul Praga, Testul Romberg și Testul Matorin/echilibru.

Datele obținute la etapa inițială și finală, la grupele de fete-băieți sunt prezentate în Tabelele 3.9. și 3.10.

Tabelul 3.9. Rezultate-teste de Psihomotricitate

(grupele experimentală și control – fete)

Legendă: Eșantioane conjugate Eșantioane neconjugate

P – 0,05; 0,01; 0,001; P – 0,05; 0,01; 0,001;

f=16 t = 2,120; 2,921; 4,015; f=33 t = 2,036; 2,736; 3,620;

f= 17 t = 2,110; 2,898; 3,965;

Tabelul 3.10. Rezultate-teste de Psihomotricitate

(grupele experimentală și martor – băieți)

Legendă: Eșantioane conjugate Eșantioane neconjugate

P – 0,05; 0,01; 0,001; P – 0,05; 0,01; 0,001;

f=6 t = 2,447; 3,707; 5,959; f=15 t = 2,131; 2,247; 4,079

f= 9 t = 2,262; 3,250; 4,781;

La etapa inițială datele obținute la testările privind echilibrul și atenția distributivă relevă faptul că nu există diferențe semnificative, pragul de semnificație fiind mai mare de 0,05 (p>0,05). La testarea finală analiza comparativă între grupele experiment și control scoate în evidență faptul că la toți parametrii înregistrați sunt semnificații statistice în favoarea grupei experiment după cum urmează: Testul Atenție distributivă-Testul Praga, pragul de semnificație este p<0,01 (băieți și fete), Testul Romberg/ echilibru p<0,001 (băieți) și p<0,05 (fete) și Testul Matorin, p<0,01 (băieți și fete).

Rezultatele statistice obținute între eșantioanele conjugate ale grupei experiment inițial-final demonstrează diferențe semnificative statistic la următoarele teste: Testul Atenție distributivă-Testul Praga p<0,05, 0,01. La grupa martor inițial-final, diferențele între medii calculate nu sunt semnificative statistic (p>0,05), atât la băieți, cât și la fete.

Pentru o evidențiere a valorilor testelor psihomotricitate sunt redate comparativ aceste valori în figurile următoare: la Atenție distributivă – test Praga, în Figurile 3.27. și 3.28.; Test de echilibru vestibular-Romberg- în graficele 3.29. și 3.30.; Testul Matorin, în Figurile 3.31. și 3.32.

Fig. 3.27. Rezultate-test atenție distributivă-Praga, grupa experimentală

Fig. 3.28. Rezultate-test atenție distributivă – Praga, grupa martor

Din Figurile 3.27. și 3.28. reiese faptul că atât fetele cât și băieții din grupele experimentale au obținut, la testarea finală, valori semnificativ mai bune decât cei din grupele martor.

Și în ceea ce privește testul de echilibru–Romberg, Figurile 3.29. și 3.30. pun în evidență faptul că atât fetele cât și băieții din grupele experimentale au obținut valori semnificative mai bune decât cei din grupele control, la testarea finală, indicii îmbunătățindu-se cu 25,3 sec. la fete și 29,28 sec. la băieți.

Fig. 3.29. Rezultate-test echilibru-Romberg, grupa experiment

Fig. 3.30. Rezultate-test echilibru-Romberg, grupa martor

Din Figurile 3.31. și 3.32. reiese faptul că atât fetele, cât și băieții din grupele experimentale au obținut, la testarea finală, valori semnificativ mai bune decât cei din grupele martor, astfel de la testarea inițială la testarea finală diferența între medii este de 35,88 grade la fete – experiment și de 60 la băieți – experiment.

Fig. 3.31. Rezultate-test Matorin, grupa experiment

Fig. 3.32. Rezultate-test Matorin, grupa martor

3.4. Concluzii la capitolul 3

Etapa dezvoltării elevilor în perioada studiilor liceale este caracterizată prin mărirea dimensiunilor și masei corpului, accelerării tempourilor maturizării morfologice și funcționale a elevilor, dar și a frecvenței mai mari a cazurilor de necorespunderi dintre vârsta de pașaport și cea biologică. Aceste particularități ale creșterii și dezvoltării fizice ale adolescenților, tinerilor au drept consecință faptul că din numărul lor se pot evidenția indivizi cu diferite variante de dezvoltare de care trebuie să se țină cont în proiectarea didactică vizând și viitoare profesiune.

Cercetarea experimentală s-a efectuat în cadrul Grupului Școlar ,,C.A.Rosetti” liceu cu profil de turism, în cadrul a două grupe a X –a A și B, control și experiment. Cercetarea de tip experiment s-a desfășurat în cadrul lecțiilor de educație fizică ( ore din trunchiul comun și ore de ansamblu sportiv) și de activități extrașcolare.

În vederea optimizării procesului de educație fizică s-a elaborat o programă care conține trei module: Modulul I – Educație pentru sănătate; Modulul II: Activități motrice profesional-aplicative; Modulul III: Discipline alternative.

În ceea ce privește dezvoltarea somatică putem afirma faptul că subiecții experimentali au o evoluție normală la toți parametrii măsurați. Analiza efectuată permite să constatăm că subiecți incluși în experiment atât grupa experiment cât și grupa control au o dezvoltare dinamică. Parametrii: talie, greutate, anvergură, perimetrele toracice și elasticitatea toracică au evoluat de la testarea inițială la testarea finală, însă creșterile nu sunt semnificative statistic decât la grupa experiment fete-talie, anvergură și elasticitate toracică (p < 0.05).

Parametrii fiziologici au scos în evidență îmbunătățiri ale capacități vitale și a capacității de efort. Analiza comparativă a datelor de la testarea finală scoate în evidență programul aplicat la grupa experiment care prezintă diferențe semnificative la p < 0.05 la toate valorile înregistrate.

Cele mai bune rezultate se înregistrează de grupa experiment la toate probele de motricitate generală unde de la testarea inițială la testarea finală diferența între medii este semnificativ statistic la pragul de semnificație de p<0,001, 0,01, 0,05. Față de grupa control, grupa experiment prezintă semnificație la testarea finală la toți parametrii înregistrați cu excepția probei de viteză fete și acest lucru se explică prin faptul că o calitate motrică este mai greu perfectibilă la această vârstă.

Testările specifice de psihomotricitate scot în evidență, în urma analizei comparative, faptul că programa aplicată la grupa experiment a determinat un progres real la toți indicii atât de la testarea inițială la finală cât și o îmbunătățesc pentru indicii de dezvoltare ai echilibrului, vitezei de execuție, îndemânării, coordonării și atenției distributive.

Așa dar, putem afirma că programa modulară elaborată în concordanță cu profilul profesional al lucrătorului de turism, a fost eficientă, a produs îmbunătățiri la toți parametrii măsurați în comparație cu grupa de control, care a lucrat același număr de ore, dar după programa existentă.

CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI

Din analiza literaturii științifice și metodologice de specialitate s-a constatat că autorii domeniului acordă o atenție importantă procesului de educație fizică în licee. Sunt propuse noi dimensiuni și noi valențe în formarea personalității umane prin mijloacele educației fizice. In același timp se simte tot mai mult nevoia unei revizuiri ale obiectivelor instrucționale specifice educației fizice, de stabilire a unor priorități în interiorul lor sau chiar a reînnoirii strategiilor de instruire care vizează realizarea finalităților reclamate de comanda socială.

Studiul conceptelor teoretice evidențiate în literatura de specialitate privind organizarea activității de educație fizică în liceele cu profil de turism demonstrează că acest proces nu este orientat spre pregătirea absolvenților din punct de vedere al deprinderilor, calităților motrice și psihomotrice necesare și cerute de profilurile profesionale.

Studiul sociologic efectuat a scos în evidență, că atât elevii din liceile cu profil de turism, cât și absolvenții acestui profil nu manifestă un interes deosebit față de disciplina „Educație fizică”. Astfel, mai mult de 50% din respondenți afirmă acest lucru. Rezultatele obținute demonstrează că elevii nu conștientizează esența acestei pregătiri profesionale, deoarece procesul instructiv nu este orientat spre viitoarea lor activitate specifică domeniului turistic.

În baza analizei detaliate a viitorului profil ocupațional s-au elaborat caracteriaticile profesionale și principalele elemente ale profesiogramelor lucrătorului în turism (cameristă, liftierul, valetul), în conținutul cărora au fost incluse elementele specifice din educația fizică.

În vederea dezvoltării competențelor specifice profilurilor profesionale s-au selectat și s-au stabilit conținuturile curriculare la disciplina „Educație fizică” în baza cărora s-a elaborat un program modular cu un număr de 174 ore teoretico-practice structurate pe 3 module: I – educație pentru sănătate; II – activități motrice profesional-educative; III – disciplina alternativă.

Pentru aprecierea influenței programului modular asupra pregătirii funcționale, motrice și psihomotrice ale liceienilor s-au stabilit indicii corespunzători obținuți în cadrul experimentului pedagogic organizat. Astfel, în urma cercetărilor efectuate se constată că:

dezvoltarea parametrilor somatici și funcționale a demonstrat o tendință ușoară de îmbunătățire, însă mai accentuată sa obținut la testările capacității vitale și a capacității de efort (indicele RUFFUR la un prag de semnificație p ≤ 0,05, 0,01);

rezultatele testărilor motrice generale au demonstrat dinamica pozitivă, privind diferența între parametrii inițiali și finali ale eșantioanelor neconjigate (martor și experiment), cât și diferențele semnificative între rezultatele obținute la testarea inițială și finală ale grupelor experimentale (băieți, fete), eșantioanele conjugative la un prag de semnificație p ≤ 0,05 – 0,001;

rezultatele testărilor de motricitate specifică au demonstrat un progres incontestabil la etapa finală a experimentului pedagogic. Astfel, diferențele între grupele martor și experiment reprezintă semnificații statistice la un p ≤ 0,001. Aceleași diferențe semnificative s-au obținut și la testările parametrilor psihomotrice specifice.

Structurile operaționale utilizate de noi în programa modulară contribuie la formarea unor aptitudini motrice de structură apropiată de cele profesionale, contribuind la creșterea randamentului în muncă, la pregătirea organismului pentru solicitări variabile – specifice profesiei dar și la compensarea stărilor stresante.

Astfel, problema științifică actuală de importanță majoră soluționată în domeniul cercetat constă în argumentarea metodologiei specifice educației fizice din învățământul preuniversitar cu profil turistic, fapt care a contribuit la orientarea aplicativă pentru asigurarea activității viitoare a specialistului din domeniul turismului.

***

Datele obținute în urma cercetării întreprinse, a evaluării rezultatelor obținute și a concluziilor trase ne determină să formulăm următoarele recomandări:

Cercetarea aplicativă, analiza datelor înregistrate și concluziile extrase ne determină să afirmăm că programele orientate și elaborate pe domenii profesionale au eficiență crescută în liceele cu profil. În acest sens, recomandăm elaborarea acestora la nivelul tuturor claselor de liceu, cu elemente caracteristice și conținuturi axate pe formarea de competențe specifice viitoarei profesii.

Este necesar ca profesorul de educație fizică să cunoască elementele profesiogramelor pentru meseriile pentru care se pregătesc elevii și să-și orienteze planificările și conținuturile de predare în vederea dezvoltării competențelor specifice necesare profesiei absolvenților din turism.

Pe lângă disciplinele tehnice de specialitate (practica comasată) în liceele de turism se recomandă o pondere mai mare dată în planul de învățământ orelor de educație fizică datorită importanței pe care acestea o au asupra dezvoltării competențelor specifice în vederea formării profesionale.

Recomandăm de asemenea extinderea orelor de educație fizică cu cele de ansamblu sportiv în care se pot aprofunda conținuturile specifice educației fizice orientate pe îmbunătățirea elementelor caracteristici viitoarei profesii.

În elaborarea profesiogramelor din domeniul turismului se solicită consultarea specialiștilor în educație fizică pentru ca elementele constitutive ale acestora să fie bine conturate din punct de vedere al dezvoltării fizice, a competențelor specifice, a dezvoltării priceperilor și deprinderilor motrice și psihomotrice ale lucrătorului în turism.

Bibliografie

În limbă română:

Abadne H.H. Gimnastică ritmică sportivă. București: Sport – Turism, 1983, p.11–17.

Alexe N. Teoria antrenamentului modern. București: Editis, 1993, p.36-87.

Apostol I. Ergofiziologie. Iași: Editura Universității ,,Al. I. Cuza”, 1998. P,12-28.

Ardelean T. Particularitățile dezvoltării calităților motrice. București: IEFS, 1982. 186 p.

Avram M. și colab. Influența lecției de educație fizică asupra capacității de muncă intelectuală a elevilor. În: Educație Fizică și Sport, 1972, nr. 9, p. 37-48.

Avramoff E. Probleme fiziologice ale antrenamentului sportiv. București: IEFS, 1980, p. 15-25.

Badiu T., Mereuță C. Teoria și metodica educației fizice și sportului. În: Culegere de teste Brăila: Evrika, 1998, p. 98-100.

Badiu T., Ciorbă C., Badiu G. Educația fizică a copiilor și școlarilor (metode și mijloace). Chișinău: Garuda-Art, 1999, p. 65-69.

Bahov A., Berzan S. Aspectele tehnologiilor comunicaționale-informaționale utilizate în promovarea serviciilor turistice. În: Probleme actuale ale teoriei și culturii fizice: conf. șt. inter. stud., Chișinău: USEFS, 2011, p. 358-362

Baroga L. Condiția fizică și sportul. București: Sport-Turism, 1989, p. 47-59.

Baroga L. Calitățile motrice combinate. București Sport-Turism, 1985, p. 98-102.

Bădescu V. Natație – curs bază. Pitești: Universității din Pitești. 2002, p. 14-46.

Băcanu B., Management strategic în turism, Editura Polirom, București, 2009, p.20-23.

Bîrzu M. Control medical și autocontrol în educație fizică și sport. Timișoara: Mirton, 2002, p. 97-99.

Bobu M., Onoi M. Potențialul turistic în mediul rural și urban al Republicii Moldova. În: Probleme actuale ale teoriei și culturii fizice: conf. șt. inter. stud., Chișinău: USEFS, 2011, p. 370-375

Boian I., Lungu A. Educația fizică a elevilor în conținutul învățământului formativ. Cimișlia: Tip Cim, 1996, p. 32-35.

Bompa T. Teoria și metodologia. Periodizarea antrenamentului sportiv. Constanța: Ex Ponto, 2002, p.15-78.

Bompa T. Totul despre pregătirea tinerilor campioni. București: Ex. Ponto, 2006, p.200-210.

Bontaș T. Pedagogie pentru învățământul superior. București: EDP, 1983, p. 58-65.

Bontaș I. Pedagogie. București: All, 1995, p. 47-68.

Bota C. Ergofiziologie. București: Globus, 2000, p.69-105.

Bucur C. I. Educația fizică a studenților. Caiet documentar. Timișoara, 1961, p.25-58.

Cârstea G. Teoria și metodica educației fizice și sportului. București: Universul, 1993. p.67-89.

Cârstea G. Educația fizică. Teoria și bazele metodicii. București: ANEFS, 1997, p. 27-47.

Cerghit I. Sisteme de instruire alternative și complementare. Structuri, stiluri și strategii. București: Aramis, 2002, p.110-115.

Cerghit I. Metode de învățământ. București: Didactică și Pedagogică, 1980, p. 87-100.

Chercheș E., Mihail D. Culegere de studii și cercetări, București: ICF, 1969, p.14-47.

Checiu M.S., Vizitați România, Editura Alcor, București, 2008, p.25-30.

Chiriac I. Considerații privind fiziologia efortului fizic la copii și adolescenți. Igiena. 1965, vol.14, nr.12, p. 705-714.

Chiriac I. Regimul igienic de viață al școlarului, București: Medicală, 1982, p. 58-88.

Chiriac I. ș.a. Date privind rolul exercițiilor fizice practicate în cursul programului școlar asupra organismului elevilor. În: Lucrări Românești de Medicină a Educației Fizice și Sportului. București, 1969. 192 p.

Chirița P., Onoi M. Rolul și locul jocurilor olimpice în dezvoltarea turismului mondial. În: Probleme actuale ale teoriei și culturii fizice: conf. șt. inter. stud., Chișinău: USEFS, 2011, p. 375-381

Ciobanu I.D. Limitele educației. Constanța: Fundația, A.Șaguna, 1998, p.26-63.

Cojanu F. Studiu privind optimizarea proiectării unității de învățare în educație fizică și sport. În: Citius Altius Fortius, 2006, nr.4, p.64-99.

Cojocariu V. Teoria și metodologia instruirii. București: Didactică și Pedagogică, 2002, p.21-36.

Colibaba E. D. Educația și provocările lumii contemporane. Culegere de lucrări Conferința Științifică Internațională, Galați, 2004, p. 31-54.

Colibaba E.D. ș.a. Standarde ocupaționale și transpunerea lor în sistemul educațional. Cilegere de lucrări Conferința Internațională, Pitești, 2006, p. 41-61.

Colibaba E.D. Praxiologie și proiectare curriculară în educație fizică și sport. Craiova: Universitaria Craiova, 2007, p. 54-87.

Colibaba E.D. Tendințe și perspective de dezvoltare ale activității de educație fizică și sport în învățământul superior. În: EFS, 1978, nr.2, p.7-12.

Cotoi F. Influența lecției de educație fizică asupra capacității intelectuale a elevilor. În: Tribuna învățământului, 2003, nr. 719, p.24-43.

Cristea S. Pedagogie generală. Managementul educației. București: Didactică și Pedagogică, 1996, p.87-98.

Cristea,S. Dicționarul de pedagogie. București: Litera, 2000, p.10-125.

Cristea G. Managementul lecției. București: Didactică și Pedagogică, 2003, p.14-95.

Cucoș C. Psihopedagogie. Iași: Polirom, 2005, p. 15-18.

Damian M.,Gimnastică aerobică pentru studenți. Constanța: Ovidius University Press, 2005, p. 11-55.

Damian M. Gimnastica mijloc al educației fizice moderne. Curs. Constanța: CCD, 2005, p.3-59.

Debesse M. Etapele educației. București: Didactică și Pedagogică, 1981, p.17-28.

Demeter A. Bazele fiziologice ale educației fizice școlare. București: Stadion, 1974, p.24-59.

Demeter A. Bazele fiziologice și biochimice ale formării deprinderilor motrice. București: Sport-Turism, 1982, p.54-58.

Dewey J. Democrație și educație. București: Didactică și Pedagogică, 1975, p. 86-88.

Dobrin M. 100 jocuri pentru exersarea deprinderilor motrice de bază. Pitești: Tiparg, 2005, p.25-126.

Dragnea A. Măsurarea și evaluarea în educație fizică și sport. București: Sport-Turism, 1984. 387 p.

Dragnea A. Bota A. Teoria activităților motrice. București: Didactică și Pedagogică, 1999, p.11-112.

Dragnea A. Teoria educației fizice și sportului. București: Cartea școlii, 2000, p.56-116.

Dragnea A. Educație fizică și sport. București: Teoria și Didactica, FEST, 2006, p.47-49.

Dragnea A., Teodorescu M.S. Teoria Sportului. București: Teorie și Didactică, FEST, 2002, p.34-46.

Dragnea A., coord. Educație fizică și sport. București: Teorie și Didactică, FEST, 2006, p.12-114.

Dragu A. Psihologie sportivă. Note de curs, Constanța, 1994, p.14-89.

Dragu A., Cristea S. Psihologia și pedagogia școlară. Constanța: University Press, 2002, p.51-124.

Dragu A. Psihologia activității sportive. București: Didactică și Pedagogică, 2003, p.67-147.

Dragomir Ș., Barta A. Educație fizică. București: Didactică și Pedagogică, 1994, p.24-68.

Dragomir P., Scarlat E. Educație fizică școlară. București: Didactică și Pedagogică, 2004, p.15-47.

Drăgan I. Medicina sportivă aplicată. București: E.D.I.T.I.S., 1996, p.23-36.

Drăgan I., și colab. Selecția și orientarea medico-sportivă. București: Didactică și Pedagogică, 1996, p.24-25.

Dumitrescu V. Metode statistico-matematice în sport. București: IEFS, 1991, p.58-60.

Dumitru G. Fiziologia educației fizice și sportului. Note de curs. Constanța, 1992, p.15-16.

Dumitru G. Control medical în educație fizică și sport. Note de curs. Constanța, 1993, p.63-68.

Dumitru G. Fiziologia educației fizice și sportului. Constanța: Ovidius University Press, 1998, p.110-121.

Durovich A. Organizația de Turism. Sankt Petersburg, 2009, p.54-67.

Eclache J. și colab. Aptitudinile motrice, structură și evaluare. București: CCPS, 1995, p.21-27.

Enăchescu C. Tratat de igienă mintală. București: Didactică și Pedagogică, 1996, p.54-58.

Enoiu R. Pregătirea profesional-pedagogică a studenților facultății de Educație fizică și sport în cadrul cursului opțional de turism ecologic. Teză de dr. în ped., Chișinău, 2007, p.75-100.

Epuran M. Compendiu de psihologie. București: Sport-Turism, 1980, p.152-155.

Epuran M. Metodologia cercetării. București: ANEFS, 1992, p.117-119.

Epuran M., Horghidan V. Psihologia educației fizice. București: ANEFS, 1992, p.47-287.

Epuran M. Psihologia educației fizice. București: ANEFS, 1994, p. 80-88.

Firea E. Metodica educației fizice școlare. București: ICEF, 1985, p.47-109.

Gagea A. Metodologia cercetării științifice în educație fizică și sport. București; Fundația „România de mâine", 1999, p.24-28.

Georgescu L. Fiziologia educației fizice. Craiova: Universitaria, 2002. 54 p.

Georgescu M. Îndrumar de lucrări practice pentru control medical și prim ajutor medical. București: ANEFS, 1986, p. 87-89.

Gerasimenko V. Transformarea de turism internațional și reflectarea ei în procesul de instruire, În: Regional de colectare de lucrări științifice cu privire la economie. Donetsk: Prometeu, 1999, Ediția 1–S, p.114-120.

Ghibu E. Experimentul pedagogic. București: Didactică și Pedagogică, 1988, p.82-88.

Gidu D.V. Efectele efortului fizic asupra proceselor psihice. În: Sesiunea de Comunicări Științifice. Universitatea Ecologică, București, 2001, p.47-49.

Goryachev T. Dezvoltarea unui sistem regional de formare profesională a personalului de turism într-un mediu educațional deschis. Teză de dr. în ped., Moscova, 2007. 176 p.

Grimalschi T. ș.a. Dicționar sportiv școlar. Chișinău: Lumina, 1993, p.36-38.

Grimalschi T. Tehnologia proiectării obiectivelor pedagogice specifice în contextul învățământului curricular. Chișinău: Reclama, 2005, p.20.

Gîda T. ș.a. Aria curriculară Educație fizică și Sport. Ghidul studentului practicant. Pitești: Pământul, 2006, p.58-84.

Golu P. ș.a. Psihologia copilului. București: Didactică și pedagogică, 1993, p.25-26.

Guțu V. ș.a. Curriculum de bază (documente reglatoare). Chișinău, 1996, p.15-18.

Hanțiu I. Jocuri de mișcare. Oradea: Universitatea din Oradea. 2002, p.87-104.

Hăulică I. Fiziologie umană. București: Medicală, 1989, p.55-69.

Hânsa C. Jocuri pregătitoare. București: Cartea Universitară, 2003, p.110-114.

Horghidan V. Problema psihomotricității. București: Globus, 2000, p.98-105.

Iacov M. Cercetări sociologice. În: Editura fizică și sport, 1969, p.23-26.

Ifrim M. Antropologie motrică. București: Științifică și Enciclopedică, 1986, p.47-78.

Ionescu M., Radu I. Didactica modernă. Cluj-Napoca: Dacia, 1995, p.14-18.

Ilyina E. Organizare de muncă. Moscova: Finanțe și Statistică, 2007, p.10-15.

Irimia I. Educația intelectuală în raport cu educația fizică. În: Educație Fizică și Sport, 1970, nr.12, p.3-8.

Jenkins R. Fitness – Gimnastica pentru toți. București: Alex-Alex, 2001, p.21-29.

Jipa I. Lecții de gimnastică modernă. București: Stadion, 1972, p.5–80.

Kapița P. L. Experiment, teorie, practică. București: Politică, 1981, p.15-16.

Karovin A. Sistemul funcțiilor educației fizice aplicativ profesionale. În: Științifico-teoretic, Chișinău, 1999, nr.10, p.44-46.

Kings A., Schnaider B. O strategie pentru supravețuirea lumii. București: Editura Tehnică, 1993, p.10-25.

Kindermann W., Keul J. Capacitatea anaerobă la diferite genuri de efort fizic. București: CCEFS, 1978, p. 181-194.

Krestovnikov A.N. Studii de fiziologie a exercițiilor fizice. București: Cultură fizică și sport, 1953, p.68-80.

Kvartalnov A. Principiile didactice ale managerilor de formare ale turistice și sportive de operare. Teză de dr. în ped., Moscova, 1999. 24 p.

Kvartalnov A. Învățământul și turismul. Moscova: Sport Sovietic, 2000. 334 p.

Kvartalnov A.V., Soloduhina O.I. Un concept modern pentru pregătirea cadrelor turistice și sportive. În: Științifico-teoretic, Chișinău, 1999, nr.11, p.21-25.

Macri A. Atletismul pentru școlari. Pitești: Editura Universității, 2002, p. 56-86.

Marinău D., Aspecte privind ameliorarea condiției fizice generale, a elevele de ciclu gimnazial, utilizând mijloace specifice dansului hip-hop, Fascicola Educației Fizice și Sport, Editura Univesității din Oradea, 2009, p.45-48.

Martin N. Psihologia muncii. Note de curs. Constanța, 2002, p. 32-38.

Matveev L.P. Teoria și metodica educației fizice. București: Sport-Turism, 1980, p.15-18.

Mihalache C. Elementele tehnicilor de bază în acordarea ajutorului medical de urgență Constanța: Dobrogea, 2007. p.3-19

Mihailă I., Popescu C. Handbal. Îndrumar practico-metodic. Craiova: Universitaria, 2006, p.16-18.

Mihăilescu L., Mihăilescu N. Atletismul în sistem educațional. Pitești: Universitatea, 2006, p.113-118.

Mindrigan V., Rîșneac B. Valoarea complexului didactic în procesul de formare a competențelor profesionale ale managerilor în turism. În: Probleme actuale privind perfecționarea sistemului de învățământ în domeniul culturii fizice: conf. șt. inter., Chișinău: USEFS, 2013, p. 119-124

Nafornița V., Mindrigan V. Ecoturismul și rolul lui în cadrul turismului contemporan. În: Probleme actuale ale teoriei și culturii fizice: conf. șt. inter. stud., Chișinău: USEFS, 2011, p. 405-410

Nica E., Rîșneac B. Aspecte teoretico-metodice ale disciplinei educație fizică în învățământul liceal. În: Interdisciplinaritatea, fundament al cercetării în educație fizică și sport. Conferința Științifică Internațională, Universitatea ,, Dunărea de Jos”, Galați, 2007, p.36-38

Neacșu C. Instruire și învățare. București: Științifică, 1990, p.24-26.

Neacșu M., Drăghilă M., Resure și destinații turistice interne și internaționale, Editura Universitară, 2009, p.10-12.

Nicola I., Farcaș D. Teoria educației și noțiuni de cercetare pedagogică. București: Didactică și Pedagogică, 1995, p.114-116.

Nicola I. Pedagogie. București: Didactică și Pedagogică, 1993, p.28-36.

Nicu A. Antrenamentul sportiv modern. București: Editis, 1993, p.115-148.

Niculescu I. Jocuri dinamice. Pitești :Universitatea, 2003, p.87-118.

Niculescu I. Evaluare motrică și somato-funcțională – curs. Craiova: Universitaria, 2006, p.98-105.

Novak A. Metode statistice în pedagogie și psihologie. București: Didactică și Pedagogică, 1977, p.69-74.

Olteanu V. Merketingul serviciilor. București: Ecomar, 2006. p. 137.

Pilicz S. Cercetări asupra dezvoltării fizice a tineretului din școlile profesionale, În: Wichovanie, 1969, nr. 2, p. 25-26.

Planchard E. Cercetarea în pedagogie. București: Didactică și Pedagogică, 1972, p.58-61.

Pomohaci M. ș.a. Pregătirea tehnică în proba de înot a pentatlonului militar. Chișinău: Volinex, 2004, p.12-28.

Popa Gh. Îndrumar pentru educația fizică a studenților de profil. Universitatea Timișoara, 1980, p.47-49.

Popa C., Barbaroș T. ABC pentru vârsta adolescentului, BIFA, CJAP, Buletin Informativ-formativ adresat adulților, cadrelor didactice și părinților, ciapp_constanta@yahoo.com, 2007, p.36-57.

Popa F., Efecte ale practicării activităților fizice și sportului, Institutul Național de Cercetare pentru Sport, București, 2009, p.65-89.

Popescu G. Impact aerobic, București: Semne, 2005, p.69-74.

Popescu-Neveanu P. Dicționar de psihologie. București: Albatros, 1978, p.98-114.

Popescu S. Curs de înot pentru studenți. Constanța, 1992, p.10-28.

Porumb M. Bateria de teste psihologice de aptitudini cognitive –STPAC, Consilierea Carierei, Compediu de metode și tehnici. București: SIGMA, 2007, p.68-98.

Potolea D. Stilurile educaționale în Probleme fundamentale ale pedagogiei. București: Didactică și Pedagogică, 1982, p.114-126.

Radu I. T. Evaluarea în procesul didactic. București: Didactică și Pedagogică, 2000, p.36-58.

Rață G., Rață C. Aptitudinile în activitatea motrică. Bacău: EduSoft, 2006, p.118-124.

Rață G. Didactica educației fizice. Bacău: Alma Mater, 2004, p.15-19.

Rață G., Constantinescu E. Didactica predării educației fizice și sportului. Bacău: Alma Mater, 2002, p.28-36.

Rîșneac B., Voiculescu C. Considerații generale asupra aspectului psiho-pedagogic în sport. Conferință Științifică Internațională, USEFS, Chișinău, 2000, p.58-69.

Rîșneac B., Voiculescu C. Aspecte privind pregătirea psihologică a înotătorilor de vârstă 11-12 ani la etapa de inițiere. În: Probleme actuale privind perfecționarea sistemului de învățământ în domeniul culturii fizice. Conferința Jubiliară Științifică Internațională –ediția a V-a, USEFS, Chișinău, 2001, p.9-15.

Rîșneac B., Voiculescu C. Rezultatele aplicării psihologice și psihomotrice în procesul de selecție și antrenament a copiilor înotători de vârstă 11-12 ani. Conferința Științifică Internațională, USEFS , Chișinău, 2002, p.4-9.

Roșca Al.; Zorgo M. Aptitudinile. București: Științifică, 1972, p.58-78.

Roșca A. Psihologie generală. București: Didactică și Pedagogică, 1976, p.11-36.

Rotariu T., Iluț P. Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică. Iași: Polirom, 2001, p.25-41.

Rotschild U. Probleme ale motivației în depășirea cerințelor. În: SDP, 1988. nr. 278, p.36-68.

Sabau E. Fitness-ul la copii. București: Arvin, 1989, p. 67-69.

Săvulescu Iulian. Proiectarea demersului didactic la educația fizică și pentru clasele de liceu. Craiova: Aius PrintEd, 2005, p.24-45.

Scarlat E. Lecția de educație fizică. București: Editis, 1993, p.138-159.

Scarlat E., Scarlat B.M. Îndrumar de educație fizică școlară. București: Didactică și Pedagogică, 2006, p.78-201.

Schaub H., Zenke K.G. Dicționar de pedagogie. Iași: Polirom, 2001, p.25-67.

Septiniu F.T. Jocuri de mișcare. București: Fundația România de mâine, 2002, p.34-98.

Simion Gh. Metodologia cercetării omului în mișcare Universității din Pitești, 1998, p.48-67.

Sîntion F. Metodologia cercetării psihologice și statistică aplicată în psihologie. Note de curs. Constanța, 2001, p.68-98.

Stoica M. Pedagogie și psihologie. Craiova: Gheorghe Alexandru, 2001, p.111-115.

Stoenescu G. Gimnastică aerobică și sportul aerobic. București: ISPE, 2000, p.20-85.

Stroiescu V., Vasiliu A. Selecția și orientarea medico-sportivă. București: Sport Turism, 1989, p.47-87.

Szogy A. Selecția și orientarea medico-sportivă. București: Sport-Turism, 1989, p.58-69.

Șchiopu U., Verza E. Psihologia vârstelor. Ciclurile vieții. București: Didactică și Pedagogică, 1981, p.67-169.

Șiclovan I. Teoria antrenamentului sportiv. București: Sport-Turism, 1987, p.12-280.

Șerbănoiu S. Teoria educației fizice și sportului. București: Cartea Școlii, 2000, p.35-125.

Tabachiu A. Psihologie ocupațională. Curs universitar zi. Universitatea Titu Maiorescu, București, 2007, p.115-121.

Tăsica L. Profilul ocupațional. Compediu de metode și tehnici. București: Sigma, 2007, p.625-635.

Venera M. C. Teoria și metodologia instruirii. București: Didactică și Pedagogică, 2008, p.24-45.

Verza E., Verza F. E. Psihologia vârstelor. București: Pro Humanitate, 2000, p.87-89.

Vlădulescu L. Elemente ale educației și profesionalizării tehnologice. București: Depra, 1993, p.48-49.

Vlăsceanu L. Proiectarea didactică în curs de pedagogie. București: T.U.B., 1988, p.156-159.

Zlate M. Fundamentele psihologiei. București: Pro Humanitate, 2000, p.48-79.

Sistemul național de evaluare la disciplina educație fizică și sport, M.Editura C.T. 1999,

Planuri cadru de învățământ, pentru învățământul preuniversitar, București, Consiliul Național pentru Curriculum-Ghid Metodologic, M.E.C., București: Aramis, 1999.

Planuri – cadru de învățământ – pentru învățământul preuniversitar, M. Editura C.T., 2003.

Programe școlare pentru clasa a X-a ciclul inferior al liceului. Aprobat Ordin de ministru nr. 4589 din 2004. București

Dicționar de psihologie ,,La Rousse", Editura Univers Enciclopedic, București, 1998, p.111.

Dicționarul explicativ al limbii române, 2009.

Clasificarea ocupațiilor din România –C.O.R. , Manual pentru utilizatori, 2002.

Dicționar de pedagogie, București: Didactică și Pedagogică,, 1979.

* * * 2008 www. cognitrom.ro

Educația fizică, Curriculum național , Chișinău, 2010

În limba rusă:

Дурович А. Маркетинг в туризме. Учебное пособие. Минск: Новое знание, 2001. с. 35-50

Раевский Р., Петелкаки В. Плавание. Учебное пособие. Одесса: Наука и техника, 2005. с.161-170

În limbă străină:

Arcelin R. et autres. Incidences de la sollicitation énergétique sur la performance mentale en course d'orientation. Cinesiologie, 1995, nr.164, p 237-243.

Baumgartner T.A., Jackson A. S., Measurement for evaluation in physical education. (3 rd Editura), Dubuque, IA: Wm. C. Brown,1987, p.32-58.

Binkhorst R.A., Kemper H.C.G., Saris W.H.M. Children and exercise XI.- International series on sport sciences, Human Kinetics Publishers. – Inc. Champaign, Illinois, vol.15, 1985, p. 21-65.

Bourg J-F. Plus vite, plus haut, plus fort. In: Science et vie, 1999, nr.206, p.87-98.

Brisswalter J., Collareau M., Rene A. Effects of acute physical exercise characteristics on cognitive performance, Sports Medicine. 2002, vol. 32, nr. 9, p 555–566.

Etnier J.L., Salazar W. et al., The influence of physical fitness and exercise upon cognitive functioning: A meta – analysis. In: Journal of sports & exercise psychology, 1997, nr.19, p.249–277.

Georgescu L. Intensive program for outdoor sport education. Craiova: Universitaria. 2006, p.113-125.

Gratton C; Jones I. Research methods for sport studies. Lisboa, Portugalia: Horrizontes, 2004, p.46-57.

Lance K. Low impact aerobics. New-York: Crown Publisher, 1988, p.36-38.

Pearson C. M., Muir-Broaddus J. E., Smith, J. C. The effect of exercise intensity on measures of cognitive performance, Medicine and Science in Sports and Exercise,Supplement abstract-29 (5), 1997, 671 p.

Rigal R. Motricité humaine – Développement moteur, Québec, 1998, p.102-125.

Rîșneac B. ș.a. The knowledge in naval pentathlon (obstacle race and utility swimming race), Al-IX-lea Congres Internațional al Academiei Naționale de Educație Fizică și Sport, Secțiunea Sport de performanță, septembrie, Kiev, Ukraina, 2005, p.2-6.

Russele G. The social psychology of sport. New York: Springer, 1993, p.47-87.

Szmedra L., Bacharach D. W. Effect of music on perceived exertion, plasma lactate, norepinephrine and cardiovascular hemodynamics during treadmill running, In Journal of Sports Medicine, 1998, p.32-37.

Thomas J. R., Landers D. M. Exercise and cognitive function, Physical Activity, Fitness and Health. Human Kinetiks, 1994, p.521-529.

ANEXE

Anexa 1.

Plan cadru de învățământ pentru clasele a IX-a și a X-a

liceu tehnologic – profil servicii

TC = trunchi comun; CD = curriculum diferențiat (pe profil); CDS = curriculum la decizia școlii;

Total = total ore pe arie curriculară/ disciplină

Anexa 2.

Foaie de lucru/testul Praga

Anexa 3.

Profil ocupațional – activitate de turism – Cameristă hotel– Cod COR- 514201;

Cod aptitudini 33333; Cod interese- RCS (Cognitrom, 2008)

Bottom of Form 1

Descrierea ocupației. Practicanții unei astfel de ocupații efectuează și întreține zilnic curățenia în camere, holuri, camere de recepție, săli de conferințe etc., în vederea respectării standardelor de igienă și sănătate.

I. Sarcini principale. Această componentă cuprinde acele sarcini aferente unei ocupații care au cea mai mare importanță pentru ocupația respectivă și permit diferențierea între o persoană cu performanțe ridicate în profesia respectivă (expert) și o persoană cu performanțe reduse (novice).

Efectuează și întreține zilnic curățenia în camere, holuri, camere de recepție, săli de conferințe etc. în vederea respectării standardelor de igienă și sănătate.

Schimbă lenjeria de pat și vesela (pahare, cești etc.) din camere, după plecarea oaspeților, sau pentru cei care locuiesc mai mult timp în hotel, la câteva zile.

Golește coșurile de gunoi, scrumierele și transportă alte gunoaie și deșeuri în locurile special amenajate pentru depozitare.

Igienizează zilnic sala de baie din fiecare cameră și se îngrijește de produsele de igienă necesare.

Schimbă prosoapele și halatele de baie ori de câte ori este nevoie.

Dezinfectează aparatura din baie folosind substanțe germicide sau sterilizatoare cu abur.

Spală geamurile, curață pereții, tavanele și lemnăria, ceruindu-le și lustruindu-le.

Aspiră de praf covoarele, draperiile, perdelele în camere și de pe holuri.

Curăță și aranjează săli pentru reuniuni, accesoriile și mobilierul pentru desfășurarea unor activități sociale sau de afaceri.

Mătură, freacă, unge cu ceară și lustruiește podeaua, folosind mături, mopuri și mașini de ceruit și lustruit.

Șterge de praf și lustruiește mobila și echipamentul din dotare.

Culege, la cerere, lenjeria personală a oaspeților, pe care o spală și o calcă.

Triază, numără și aranjează lenjeria în dulapuri.

Respectă regulile de pază ale hotelului și a bunurilor clienților raportând deteriorările, furturile și obiectele găsite superiorilor.

Manipulează material de curățenie, materiale informative și de reclamă.

II. Contextul muncii. Această componentă conține informațiile esențiale despre mediul în care practicanții unei ocupații își exercită activitățile menite să ducă la îndeplinire sarcinile aferente și eventualele riscuri la care aceștia se expun.

Mediul fizic

Activitatea se desfășoară în spații protejate (încăperi), fără curenți de aer și variații de temperatură.

Poartă echipament de protecție (halat, mănuși, bonetă).

Mediul socio-organizațional

În general, sarcinile sunt structurate și repetitive.

Programul de lucru este de 8 ore/zi; se lucrează în ture, uneori și la sfârșit de săptămână.

Lucrează de obicei singură, sub supravegherea șefului de personal.

Interacționează ocazional cu clienții; uneori pot să apară conflicte cu aceștia.

Riscuri. Alte notificări speciale

Deoarece majoritatea activităților se desfășoară în picioare (ortostatism), pe perioade lungi de timp, pot apărea tulburări circulatorii periferice (varice, flebite).

III. Nivelul de educație și calificare. Exercitarea oricărei ocupații necesită un anumit traseu de educație sau training finalizat printr-o calificare. Conform Cadrului European al Calificărilor (EQF) există 8 niveluri de calificare (N1-N8).

Studii medii

Nivel de calificare: N4

IV. Cunoștințe și deprinderi. Cunoștințele sunt colecții de informații relaționate, specifice unui domeniu. Ele sunt rezultatul învățării formale sau non/informale. Deprinderile sunt cunoștințele procedurale, adică blocuri de cunoștințe despre cum să faci o activitate (proceduri, strategii, tehnici), de regula cu o anumită unealtă.

Cunoștințe referitoare la:

Limba română

Servicii clienți și personal

Chimie

Resurse umane și de personal

Limbi străine

Tipuri de deprinderi:

Deprinderi folosite în învățare

Deprinderi sociale

Deprinderi tenice

V. Aptitudinile. Aptitudinea reprezintă un set de procese cognitive, psihomotorii sau senzoriale necesare pentru a obține performanță într-o gamă de activități. Succesul în activitatea respectivă presupune pe lângă aptitudini, un set de cunoștințe dobândite printr-o rută educațională.

Aptitudini cognitive

Aptitudini psihomotorii

Dexteritate manuală și digitală

Coordonarea membrelor

Coordonare ochi – mână

Aptitudini senzoriale

Acuitate vizual-cromatică și tactilă

Claritate în exprimare

Atenție concentrată și distributivă

Aptitudini fizice

Rezistență fizică și extensie corporală

Coordonare trunchi – membre

Putere musculară statică

VI. Alte caracteristici. Cele mai importante caracteristici, altele decât cunoștințe, deprinderi și abilități (Knowledge, skills, abilities – KSA) sunt: interesele, surse ale satisfacției profesionale și caracteristicile de personalitate.

Interese R C S (realist, convențional, social)

Surse ale satisfacției profesionale

Valori morale

Colegi de echipă

Stabilitatea locului de muncă

Practici și politici ale instituției

Servicii în folosul celorlalți

Caracteristici de personalitate. Exercitarea ocupației Cameristă hotel poate fi realizată de persoane care manifestă înclinație către lucrurile din afara propriei persoane, atenție orientată către ambianța fizică și socială, orientare spre acțiune, ușurință în comunicare, sociabilitate; se comportă politicos, având o atitudine amabilă și binevoitoare.

VII. Perspectiva pe piața muncii. Perspectiva pe piața muncii se referă la dinamica dezvoltării ocupației respective în raport cu ansamblul ocupațiilor prezente pe piață. Sunt utilizate trei categorii de notații care semnifică tot atâtea tendințe: creștere (dinamica ocupației e mai mare decât celelalte ocupații per ansamblu), stagnare (dinamica ei este similară cu a altor ocupații) și scădere (dinamica este sub nivelul ansamblului ocupațiilor).

Creștere

VIII. Categoria de salarizare. Raportarea unui salariu la salariul minim pe economie este un indicator relativ constant și foarte informativ, independent de fluctuațiile salariale. Ca atare vom avea ocupații cu salariu minim și ocupații de n x salariul minim, unde n poate fi și un interval (ex. „2-4” x salariul minim).

(2-3) X Salariu minim pe economie

Ocupații similare

Sunt prezentate 2-5 ocupații care fac parte din aceeași grupă, conform opiniei specialiștilor.

Anexa 4.

Profil ocupațional – activitate de turism – valet de hotel – Cod COR-514204; Cod aptitudini 34233; Cod interese- SRC (Cognitrom, 2008)

Bottom of Form 1

Descrierea ocupației . Practicanții unei astfel de ocupații transporta bagajele clienților hotelului la sosire și la plecarea acestora din hotel.

I. Sarcini principale.Această componentă cuprinde acele sarcini aferente unei ocupații care au cea mai mare importanță pentru ocupația respectivă și permit diferențierea între o persoană cu performanțe ridicate în profesia respectivă (expert) și o persoană cu performanțe reduse (novice).

Transportă bagaje, pachete în și din camerele de hotel la vehicule de transport sau la terminale de transport, în mână sau cu ajutorul căruciorului;

Primește și marchează bagajele clienților, completând etichetele atașate;

Primește clienții și îi conduce în camerele rezervate ale acestora;

Dirijează sau conduce clienții în incinta hotelului spre destinații specificate de aceștia;

Explică clienților funcționarea aparaturii din cameră cum ar fi sistemul de ventilație, televizorul, etc.;

Asista și ajută clienții cu dizabilități fizice sau alte nevoi speciale;

Furnizează informații clienților cu privire la serviciile hotelului, posibilități de călătorie sau alte domenii de interes;

Se asigură că liftul stă la dispoziția clienților care vor să urce sau să coboare din hotel, iar intrarea în hotel nu este blocată de mașini parcate;

Conduce și ajută clienții hotelului la urcarea în taxi sau mașini personale;

La solicitare se ocupă de parcarea mașinilor clienților și aducerea acestora în fața intrării în hotel;

Transmite mesajele clienților, asigură serviciile de room-service;

Preia și transmite solicitările clienților persoanelor competente în soluționarea acestora;

Se ocupă de servicii legate de poșta rapidă, sau alte cerințe ale clienților hotelului.

II. Contextul muncii. Această componentă conține informațiile esențiale despre mediul în care practicanții unei ocupații își exercită activitățile menite să ducă la îndeplinire sarcinile aferente și eventualele riscuri la care aceștia se expun.

Mediul fizic

Activitatea se desfășoară în mediu protejat

Mediul socio-organizațional

Sarcinile de muncă sunt structurate și repetitive.

Programul de muncă este fix.

Riscuri. Alte notificări speciale

Nu este cazul

III. Nivelul de educație și calificare. Exercitarea oricărei ocupații necesită un anumit traseu de educație sau training finalizat printr-o calificare. Conform Cadrului European al Calificărilor (EQF) există 8 niveluri de calificare (N1-N8).

Studii medii

Nivel de calificare: N4

IV. Cunoștințe și deprinderi. Cunoștințele sunt colecții de informații relaționate, specifice unui domeniu. Ele sunt rezultatul învățării formale sau non/informale. Deprinderile sunt cunoștințele procedurale, adică blocuri de cunoștințe despre cum să faci o activitate (proceduri, strategii, tehnici), de regula cu o anumită unealtă.

Cunoștințe referitoare la:

Servicii clienți și personal

Limba română

Limbi străine

Psihologie

Tipuri de deprinderi:

Deprinderi sociale

Deprinderi de gestionarea resurselor

V. Aptitudinile. Aptitudinea reprezintă un set de procese cognitive, psihomotorii sau senzoriale necesare pentru a obține performanță într-o gamă de activități. Succesul în activitatea respectivă presupune pe lângă aptitudini, un set de cunoștințe dobândite printr-o rută educațională.

Aptitudini cognitive

Aptitudini psihomotorii

Fermitate braț-mână

Aptitudini senzoriale

Claritate în vorbire

identificarea persoanei pe baza vorbirii

Aptitudini fizice

Forța statică abdominală

Rezistența fizică

VI. Alte caracteristici. Cele mai importante caracteristici, altele decât cunoștințe, deprinderi și abilități (Knowledge, skills, abilities – KSA) sunt: interesele, surse ale satisfacției profesionale și caracteristicile de personalitate.

Interese S R C (social, realist, convențional)

Surse ale satisfacției profesionale

Servicii în folosul celorlalți

Activitate

Supervizare

Instruire adecvată

Caracteristici de personalitate

Practicantul unei astfel de ocupații ar trebui să fie o persoană: politicoasă, amabilă, orientată spre nevoile clientului. Ușurința în comunicare, sociabilitatea, empatia, tonusul emoțional și prezența socială sunt premise ale îndeplinirii cu succes a sarcinilor specifice acestei ocupații.

VII. Perspectiva pe piața muncii. Perspectiva pe piața muncii se referă la dinamica dezvoltării ocupației respective în raport cu ansamblul ocupațiilor prezente pe piață. Sunt utilizate trei categorii de notații care semnifică tot atâtea tendințe: creștere (dinamica ocupației e mai mare decât celelalte ocupații per ansamblu), stagnare (dinamica ei este similară cu a altor ocupații) și scădere (dinamica este sub nivelul ansamblului ocupațiilor).

Creștere

VIII. Categoria de salarizare. Raportarea unui salariu la salariul minim pe economie este un indicator relativ constant și foarte informativ, independent de fluctuațiile salariale. Ca atare vom avea ocupații cu salariu minim și ocupații de n x salariul minim, unde n poate fi și un interval (ex. „2-4” x salariul minim).

(1,5-2) X Salariu minim pe economie

Ocupații similare. Sunt prezentate 2-5 ocupații care fac parte din aceeași grupă, conform opiniei specialiștilor.

Anexa 5.

Profil ocupațional – activitate de turism – liftier – Cod COR- 833 310

(Inițial ocupația avea codul 514203. Prin Ordinele 902/2005 MMSSF și 1211/2005 INS ocupația a fost trecuta la codul 833 310); Cod aptitudini 32222; Cod interese- RCS (Cognitrom, 2008)

Bottom of Form 1

Descrierea ocupației. Practicanții unei astfel de ocupații conduc ascensorul (liftul) de marfă sau persoane și asigură buna funcționare a acestuia.

I. Sarcini principale. Această componentă cuprinde acele sarcini aferente unei ocupații care au cea mai mare importanță pentru ocupația respectivă și permit diferențierea între o persoană cu performanțe ridicate în profesia respectivă (expert) și o persoană cu performanțe reduse (novice).

Verifică închiderea perfectă a ușilor înaintea pornirii;

Verifică respectarea capacității de transport (nr. de persoane, greutatea încărcăturii etc.);

Asigură păstrarea curățeniei și igienei în interiorul ascensorului;

Semnalează apariția disfuncționalităților legate de ascensor și anunță personalul autorizat pentru intervenții;

Asigură respectarea regulamentului de urmat în caz de avarie;

Anunță echipa de intervenție în caz de avarie;

Completează registrul de supraveghere a ascensorului;

Consemnează deranjamentele și defecțiunile într-un limbaj clar și concis;

Verifică starea tehnică a ascensorului;

Efectuează probe de verificare a funcționării ascensorului;

II. Contextul muncii. Această componentă conține informațiile esențiale despre mediul în care practicanții unei ocupații își exercită activitățile menite să ducă la îndeplinire sarcinile aferente și eventualele riscuri la care aceștia se expun.

Mediul fizic

Activitatea liftierului se desfășoară într-un spațiu închis – cabina ascensorului și implică un program prelungit în poziția „în picioare” (ortostatism prelungit).

Mediul socio-organizațional

Activitatea liftierului implică interacțiuni sociale frecvente

Riscuri. Alte notificări speciale

Riscul unor tulburări ale circulației periferice

Riscul unor accidente mecanice (loviri, înțepări, striviri)

Risc de electrocutare

III. Nivelul de educație și calificare. Exercitarea oricărei ocupații necesită un anumit traseu de educație sau training finalizat printr-o calificare. Conform Cadrului European al Calificărilor (EQF) există 8 niveluri de calificare (N1-N8).

Studii medii

Nivel de calificare: N4

IV. Cunoștințe și deprinderi. Cunoștințele sunt colecții de informații relaționate, specifice unui domeniu. Ele sunt rezultatul învățării formale sau non/informale. Deprinderile sunt cunoștințele procedurale, adică blocuri de cunoștințe despre cum să faci o activitate (proceduri, strategii, tehnici), de regula cu o anumită unealtă.

Cunoștințe referitoare la:

Servicii clienți și personal

Siguranța publică și securitate

Limba română

Tipuri de deprinderi:

Deprinderi folosite în învățare

Deprinderi de rezolvare a problemelor

Deprinderi de muncă cu sisteme tehnice

V. Aptitudinile. Aptitudinea reprezintă un set de procese cognitive, psihomotorii sau senzoriale necesare pentru a obține performanță într-o gamă de activități. Succesul în activitatea respectivă presupune pe lângă aptitudini, un set de cunoștințe dobândite printr-o rută educațională.

Aptitudini cognitive

Aptitudini psihomotorii

Dexteritatea manuală

Coordonarea membrelor

Aptitudini senzoriale

Nu sunt relevante

Aptitudini fizice

Nu sunt relevante

VI. Alte caracteristici. Cele mai importante caracteristici, altele decât cunoștințe, deprinderi și abilități (Knowledge, skills, abilities – KSA) sunt: interesele, surse ale satisfacției profesionale și caracteristicile de personalitate.

Interese

R C S (realist, convențional, social)

Surse ale satisfacției profesionale

Valori morale

Servicii în folosul celorlalți

Caracteristici de personalitate. Exercitarea ocupației poate fi realizată cu succes de către persoane care:

Posedă însușirea de a fi conștiincios, corect, serios. De asemenea, este o persoană caracterizată prin răbdare, calm, meticulozitate atunci când situația o cere.

Posedă abilitatea sau obiceiul de a se comporta politicos, binevoitor, amabil în relațiile cu ceilalți

VII. Perspectiva pe piața muncii. Perspectiva pe piața muncii se referă la dinamica dezvoltării ocupației respective în raport cu ansamblul ocupațiilor prezente pe piață. Sunt utilizate trei categorii de notații care semnifică tot atâtea tendințe: creștere (dinamica ocupației e mai mare decât celelalte ocupații per ansamblu), stagnare (dinamica ei este similară cu a altor ocupații) și scădere (dinamica este sub nivelul ansamblului ocupațiilor).

Stagnare

VIII. Categoria de salarizare. Raportarea unui salariu la salariul minim pe economie este un indicator relativ constant și foarte informativ, independent de fluctuațiile salariale. Ca atare vom avea ocupații cu salariu minim și ocupații de n x salariul minim, unde n poate fi și un interval (ex. „2-4” x salariul minim).

(1-2) X Salariu minim pe economie

Anexa 6.

Unitatea școlară : Grup Școlar ,,C.A Rosetti” Constanța An școlar: 2007-2008

Disciplina: Educație fizică Semestrul: I

Profesor: Nica Elvira Nr.ore/sãptãmânã: 2

Clasa: a X –a A

Planificare calendaristică

Anexa 7

Unitatea școlară : Grup Școlar ,,C.A Rosetti” Constanța An școlar: 2007-2008

Disciplina: Educație fizică Semestrul: al II-lea

Profesor: Nica Elvira Nr.ore/sãptãmânã: 2

Clasa: a X –a A

Planificare calendaristică

Anexa 8.

Proiectarea unității de învățare

Alergare de viteză, clasa a X –a A

Nr. de lecții afectate: 10 Ciclul tematic: 1

Perioada de aplicare : octombrie – noiembrie Timp de exersare în lecții : 15’

Conținuturi cuprinse în instruire : – startul de jos și lansarea

– accelerare

– dezvoltarea vitezei de repetiției

– pasul lansat de vitezã

– finișul

– întreceri

Anexa 9.

Proiectarea unitãții de învãțare

Vitezã , clasa a X –a A

Nr. de lecții afectate: 7 Ciclul tematic: 1

Perioada de aplicare :septembrie- octombrie Timp de exersare în lecții : 10’-15’

Conținuturi cuprinse în instruire :

Anexa 10.

Proiectarea unitãții de învãțare

Fotbal , clasa a X –a A

Nr. de lecții afectate: 19 Ciclul tematic: 1

Perioada de aplicare : septembrie – noiembrie Timp de exersare în lecții : 15’-20’

Conținuturi cuprinse în instruire : – lovirea mingiei cu interiorul și exteriorul labei piciorului și cu șiretul plin;

– lovirea mingiei cu capul;

– preluarea și conducerea mingiei;

– deposedarea adversarului din fațã și din lateral;

– demarcajul și marcajul;

– joc bilateral;

Anexa 11.

Proiectarea unitãții de învãțare

Handbal , clasa a X –a

Nr. de lecții afectate: 19 Ciclul tematic: 1

Perioada de aplicare :septembrie – noiembrie Timp de exersare în lecții : 15-20’

Conținuturi cuprinse în instruire :- PROCEDEE TEHNICE ÎN ATAC – pasa lateralã cu amenințarea sucesiva a porții;

– pasa lungã de contraatac;

– dribling cu variații de ritm și schimbãri de direcții;

– aruncarea la poartã din sãriturã;

– PROCEDEE TEHNICE ÎN APARARE: -poziția fundamentalã și deplasãrile specifice de apãrare la semicerc;

– scoaterea mingiei din dribling;

– alergarea de vitezã pentru repliere ( cu fața și cu spatele)

– blocarea mingilor aruncate de adversar

– intercepția ;

– Acțiuni tactice în apãrare : marcajul pe semicerc, marcajul adversarului în timpul replierii , sistemul de apãrare 5+1

– Joc bilateral ;

Anexa 12.

Cerințe de performanță

prevăzute în scala de evaluare elaborate de profesor

Anexa 13.

Chestionarulul

elevilor de clasa a X-a

1. Frecventezi cursurile de educație fizică și sport din cadrul programei școlare?

Da

Nu

2. În gimnaziu ai frecventat cursurile de educație fizică și sport din cadrul programei școlare?

a. Da

Nu

3. Motivul pentru care te prezinți la orele de educație fizică și sport?

Din obligație

Pentru că îți place sportul și mișcarea

Pentru a fi membru al echipei reprezentative a liceului

Pentru a te pregăti pentru viitoarea profesie

4. După părerea ta ponderea orelor de educație fizică în programul școlar săptămânal trebuie să fie :

1h/ săptămână

2-3 h/ săptămână

4 sau mai multe ore/ săptămână

5. Pe ce loc situezi disciplina educație fizică și sport în topul discipinelor tale preferate care se predau în liceu?

a. Locul 1

b. Locul 2

c. Locul 3

d. Locul 4

e. Locul 5

f. Un loc 6 sau mai mult de 6

6. În ce măsură consideri că disciplina educație fizică și sport poate influența calitatea pregătirii tale în viitoarea profesie?

De loc

În mică măsură

Într-o oarecare măsură

În mare măsură

În foarte mare măsură

7. Consideri că pregătirea realizată în cadrul orei de educație fizică, contribuie la formarea ta ca lucrător în turism?

Da

Nu

8. Ce credeți că este cel mai important să învățați/ educați, pentru formarea ta profesională, ca viitor lucrător în turism?

Calitățile motrice (viteză, îndemânare, rezistență, forță)

Deprinderi motrice

Jocuri sportive

9. După absolvirea liceului veți mai practica exercițiile fizice?

Da

Nu

Anexa 14

Chestionarul

absolvenților integrați în domeniul turismului

1. În liceu frecventai cursurile de educație fizică și sport din cadrul programei școlare?

Da

Nu

2. În gimnaziu ai frecventat cursurile de educație fizică și sport din cadrul programei școlare ?

a. Da

b. Nu

3. Care era motivația pentru care veneai la orele de educație fizică și sport?

Din obligație

Pentru că îți place sportul și mișcarea

Pentru a fi membru al echipei reprezentative a liceului

Pentru a te pregăti pentru viitoarea profesie

4. După părerea ta câte ore de educație fizică ai fi vrut să faci în programul școlar săptămânal :

1h/ săptămână

2-3 h/ săptămână

4 sau mai multe ore/ săptămână

5. Pe ce loc situezi disciplina educație fizică și sport în topul discipinelor tale preferate care se predau în liceu?

a. Locul 1

b. Locul 2

c. Locul 3

d. Locul 4

e. Locul 5

f. Un loc 6 sau mai mult de 6

6. În ce măsură consideri că disciplina educație fizică și sport a influențat formarea dumneavoastră profesională?

De loc

În mică măsură

Întro oarecare măsură

În mare măsură

În foarte mare măsură

7. Considerați că pregătirea realizată în cadrul orei de educație fizică, a contribuit la formarea personalității dumneavoastră?

a. Da

b. Nu

8. Ce credeți că a fost cel mai important să învățați/ să educați, pentru formarea profesională, ca viitor lucrător în turism?

a. Calitățile motrice (viteză, îndemânare, rezistență, forță)

b. Deprinderi motrice

c. Jocuri sportive

9. După absolvirea liceului ați mai practicat exercițiile fizice?

a. Da

b. Nu

10. Desfășurați activități motrice zilnic, săptmânal sau lunar ?

a. Zilnic

b. Săptămânal

c. Lunar

Anexa 15.

,, Jocul mijloc al educației fizice,,

ansamblu sportiv pentru clasa a X-a A

An școlar 2007-2008

Argument:

Am ales ca disciplină optională pentru anul școlar 2007-2008 , jocul sportiv-handbal, la clasa a X- a, acesta contribuind la dezvoltarea complexă a elevilor, valorificându-le în acest mod înclinațiile, aptitudinile ( talentul ) și interesele personale.

În general, jocurile sportive au o valoare instructiv-educativă de necontestat. În funcție de obiectivul urmărit, contribuie la îmbogățirea deprinderilor de mișcare și influențează favorabil marile funcțiuni ale organismului.

Jocul de handbal cuprinde procedee tehnico-tactice variate, care contribuie la formarea si consolidarea deprinderilor motrice și la dezvoltarea calităților motrice.

Multitudinea exercițiilor și jocurilor aplicative specifice jocului de handbal, folosite cu eficiență fie izolat, fie in complexe aplicative, va duce la realizarea scopului propus, adica la rezolvarea tuturor obiectivelor și a cerințelor educației fizice școlare.

În afara dorințelor manifestate de elevi și părinți pentru alegerea acestei discipline opționale, sunt preocupată și de desfășurarea unei activități profesionale de buna calitate. Aceasta rezultă din preocupările mele de amenajare a bazei sportive existente și intreținerea materialelor necesare, angrenarea elevilor într-un sistem competițional intern de durată, în care să se valorifice tradițiile din școala și localitate, participarea la competțtiile interșcolare și obținerea unor rezultate sportive .

Obiectiv cadru 1

Mărinea capacității motrice generale și specifice a elevilor necesare desfășurării activiățtilor sportive în jocul de handbal.

Obiective de referință Exemple de activități de învățare:

La sfârșitul anului școlar elevul va fi capabil: -adoptarea posturii corecte a corpului pe parcursul deplasarilor;

1.1. Să foloseasca eficient exercitiile specifice

1.2 Să cunoasca principalele procedee pt. dezv. – efectuarea unor exercitii de mobilitate,

musculaturii si sa le utilizeze sistematic; individual si pe perechi;

1.3. Să realizeze actiuni motrice cu grad pro -exersarea în regim crescut de rapiditate; gresiv de complexitate si solicitare la efort; -jocuri pregatitoare specifice jocului de H -jocuri pregatitoare specifice jocului de

handbal;

Obiectiv cadru 2

Utilizarea eficienta a procedeelor tehnice si a actiunilor tactice specifice practicarii jocului de handbal.

Obiective de referință Exemple de activități de învățare

La sfarsitul anului scolar elevul va fi capabil:

2.1-să aplice procedeele tehnice si actiunile -exersarea de structuri tehnice insusite

tactice respectand regulile cunoscute; cu accent pe cresterea eficacitatii pro-2.2-să integreze in activitatea de practicare a jo- cedeului de finalizare.

cului de handbal cunostintele, priceperile si de- -exersarea principalelor structuri tehnico-

prinderile specifice in conditii regulamentare. tactice realizate in conditii apropiate de joc;

-jocuri pregatitoare si intreceri cu reguli adaptate;

Obiectiv cadru 3

Favorizarea dezvoltarii trasaturilor de personalitate si de integrare in activitatile sportive organizate in scoala si in activitatea independenta.

Obiective de referință Exemple de activități de învățare

La sfârșitul anului școlar elevul va fi capabil:

3.1-sa se integreze si sa actioneze intr-un -participarea la intreceri si jocuri bilaterale

grup de practicanti ai jocului de handbal, 6×6 7×7 cu indeplinirea atributiilor:capitan

constituit stabil sau spontan; de echipa ,arbitru , etc;

-indeplinirea permanenta a sarcinilor de joc

ce i-au fost atribuite in relatia cu partenerii;

3.2-sa rezolve adecvat si cu eficienta , po- -organizarea jocurilor cu tema arbitrate prin

trivit posibilitatilor proprii, sarcinile tehnico- rotatie de elevi;

tactice pe parcursul desfasurarii jocului bila- -participarea sistematica la intreceri si con-

teral, in conditii de autoorganizare si autoar- cursuri organizate la nivelul clasei si al

bitrare; scolii;

3.3-să manifeste dorinta de afirmare pe plan

sportiv, în condiții de respect față de partener

și adversar, aplicând și respectând regulile de

joc și comportament.

Probe de evaluare

SEMESTRUL I

A. Calități motrice:

*viteza în regim de rezistență—criss-cros pe tot terenul. Timpul realizat și echivalentul în note se stabilește de către profesor.

B. Structuri tehnice în atac și apărare:

* structura tehnico-tactică colectivă alcătuita de profesor, cuprinzând:

* pasa lungă de contraatac, primirea mingii, dribling cu modificări de ritm, schimbarea direcției și aruncare la poartă din săritură;

Criteriile de evaluare se vor stabili de profesor.

* joc bilateral

SEMESTRUL II

A. Calități motrice:

* sărituri succesive cu desprindere de pe ambele picioare peste banca de gimnastică, timp de 1 min. Numărul de execuții echivalent fiecărei note se va stabili de profesor.

B. Structura tehnico-tactica colectiva

* structura stabilită de profesor, cuprinzând:

1. dribling alternativ intâmpinat de un adversar, pasa laterală, schimbare de direcție cu demarcaj, reprimirea mingii, depășirea în dribling a unui aparator aflat la 9m și aruncare la poartă din săritură;

2. demarcaj, primirea mingii, dribling alternativ cu măna stângă și dreaptă întâmpinat de un adversar care încearcă scoaterea mingii, aruncare la poartă din săritură;

Criteriile de evaluare se vor stabili de profesor.

*Joc bilateral: 7×7 pe teren normal – aprecierea calității execuției principalelor procedee tehnice și al actiunilor de joc în atac și apărare, respectând regulamentul de joc.

ALGORITMI PENTRU DEZVOLTAREA CALITĂȚILOR MOTRICE VITEZA (COD V)

Viteza de reacție:

V1. Alergare cu schimbări de direcție la stimul auditivi 2X45 sec, pauză 15 sec.

V2. Deplasare în poziția fundamentală de apărare “în oglindă” pe perechi 4X30 sec, pauză 15 sec.

V3. Ștafetă: colectivul împărțit în 5 grupe, alegare 30 m și predarea ștafetei, lucru 2 minute, pauză 20 sec.

V4. Stând între 4 mingi de oină, la stimul vizual, aruncarea succesivă și rapidă a acestora pe spațiul porții, 2X4, pauză 15 sec.

V5. Joc dinamic: “Ultimii doi aleargă” (echipa se deplasează în coloană câte 2, la stimul sonor, ultima pereche aleargă sub formă de întrecere și se așează înaintea primei perechi din coloană), durată 3 minute.

V6. Joc dinamic: “Culorile” 6X15 sec, pauză 15 sec.

V7. Joc dinamic: “Crabii și creveții” 2X45 sec, pauză 15 sec.”

V8. Joc dinamic: “Vânat și vânător” 3X30 sec, pauză 15 sec.

Viteza de deplasare (și însușirea corectă a tehnicii alergării de viteză)

Al.V1. Alergare cu pendularea gambei înapoi, 2X25m, pauză 10 sec.

Al.V2. Alergare uniform accelerată, 3X20m, pauză 10 sec.

Al.V3. Startul din picioare, din ghemuit, din ghemuit cu spatele spre direcția de alergare.

Al.V4. alegare cu genunchii sus, 4X30m, pauză 15 sec.

Al.V5. Joc de gleznă. 4X30m, pauză 15 sec.

Al.V6. Alergare de viteză cu start de sus, 4X30m, pauză 15 sec.

Al.V7. Alergare de viteză 3X50m, pauză 20 sec.

Al.V8. Alergare de viteză 4X50m, pauză 30 sec.

Al.V9. Alergare de viteză 20m, atingerea unui jalon și repliere, 4X, pauză 15 sec.

Al.V10. Deplasare rapidă cu pas adăugat (pe semicercul de 6 m), stânga, dreapta, înainte înapoi, 6X15 sec, pauză 10 sec.

Viteză de repetiție (Vr)

Vr.1. Alergare lansată, 4X30m, pauză 15 sec.

Vr.2. Alergare cu accelerări, 5X15m, pauză 10 sec.

Vr.3. „Cine execută mai multe pase la perete în 2 minute?” 4X2min, pauză 20 sec.

Vr.4. „Care pereche efectuează mai multe pase în 2 minute?” 4X2min, pauză 20 sec.

Vr.5. Joc dinamic „Semănatul și culesul cartofilor” 2X, pauză 20 sec.

Vr.6. „Naveta” 8X contra timp, pauză 20 sec.

Îndemânarea (I)

1. „Atinge mingea dacă poți” (pe perechi), 2X3min, pauză 20 sec.

2. „Ochește ținta mișcătoare” (cercul rostogolit), 2X4min, pauză 20 sec.

3. „Cursa în 4 labe”, 4X, pauză 30 sec.

4. „Cursa pe cartoane”, 4X, pauză 20 sec.

5. „Mingea în plasă”, 4X, pauză 20 sec.

6. „Cursa spate în spate”, 20mX4, pauză 20 sec.

7. Ștafetă cu transportul a 3 mingi (1 oină și 2 handbal), 4X, pauză 20 sec.

8. „Naveta” 4X, pauză 20 sec.

9. Dribling printre jaloane, 4X20mX7jaloane, pauză 30 sec.

10. Dribling în slalom. („Zarul”), 4X, pauză 30 sec.

Rezistența (R)

R1. Alergare cu schimbarea liderului din 300 în 300 de metri, 2X900 m, pauză activă 30 sec.

R2. Alergare în tempo uniform 2X3min, pauză 20 sec. (mers cu ex. De respirație)

R3. Alergare în tempo uniform 2X400m, pauză activă 20 sec.

R4. Alergare 300m, sărituri succesive pe un picior 10m, sprint 60m, alergare în tempo uniform 400m, 3X cu pauză activă 30 sec.

R5. Alergare în tempo uniform 2X500m, pauză activă 30 sec.

R6. Alergare în tempo uniform (2/4) 200m, alergare lansată 100m, alergare 2/4 300m, alergare lansată 30m, alergare 2/4 200m, 2X, pauză 3 min.

R7. Cros (alergare pe teren variat) 1000m.

R8. Cros prin zăpadă 800m.

R9. Huștiuluc cu minge de rugby pe zăpadă. 2X15min, pauză 3 min.

R10. Handbal – jocuri școală, 2X10min, pauză 2 min.

Forță

Forța musculaturii picioarelor (Fp)

Fp1. Genuflexiuni cu ridicare pe vârfuri, 4X15 repetări, pauză 10 sec.

Fp2. Sărituri succesive peste banca de gimnastică, 4X20sec, pauză 15 sec.

Fp3. Pas săltat, 4X25m, pauză 15 sec.

Fp4. Pas sărit, 4X20m, pauză 15 sec.

Fp5. Mersul piticului cu și fără îngreuiere, 4X25m, pauză 20 sec.

Fp6. „Dansul cazacilor pe perechi” (partenerii apucat de brațe, ghemuit, cu sprijin pe un picior execută schimbarea picioarelor de sprijin prin săritură și ducerea piciorului opus înainte), 4X30sec, pauză 20 sec.

Forța musculaturii trenului superior (brațe și umeri) Fb

Fb1. Flotări cu sprijinul palmelor la perete, 4X10 repetări, pauză 10 sec.

Fb2. Tracțiuni la scară fixă, 6X10 repetări, pauză 10 sec.

Fb3. Flotări din spijin culcat facial cu bătaia palmelor, 4X4 repetări, pauză 15 sec.

Fb4. „Roaba”, distanță 20mX2 repetări, pauză 10 sec.

Fb5. Pase de pe loc și din deplasare cu minge medicinală de 1 kg, 4X30m, pauză 30 sec.

Fb6. Aruncări la poartă cu minge medicinală de 1 kg, 4X6 aruncări, pauză 15 sec.

Fb7. Joc de handbal cu minge medicinală de 1 kg, 2X10 min, pauză 2 min.

Forța musculaturii spatelui (Fsp)

Fsp1. Culcat facial cu bazinul în sprijin pe banca de gimnastică, palmele la ceafă, îndreptare și extensia spatelui, 4X8 repetări, pauză 10 sec.

Fsp2. Culcat facial cu coapsa în sprijin pe lada de gimnastică, extensia trunchiului 4X8 repetări, pauză 20 sec.

Fsp3. „Cântarul” 2X8 repetări, pauză 20 sec.

Fsp4. Stând depărtat cu mingea de 2 kg ținută deasupra capului, extensii și aplecări înainte, 2X10 repetări, pauză 30 sec.

Forța musculaturii abdominale (Fab)

Fab1. Culcat dorsal, ridicarea și aplecarea trunchiului la genunchi, 4X4 repetări, pauză 30 sec.

Fab2. Șezând pe banca de gimnastică, picioarele fixate le scara fixă, ridicări și coborâri de trunchi, 4X8 repetări, pauză 30 sec.

Fab3. Culcat dorsal, forfecarea picioarelor la 45 de grade, 3X20 sec, pauză 20 sec.

Fab4. Sărituri cu depărtarea și apropierea picioarelor, 4X10 repetări, pauză 15 sec.

ANEXA 2 – DEPRINDERI UTILITAR- APLICATIVE

DUA 1

Materiale: 3 saltele de gimnastică, 3 mingi medicinale, 3 corzi de gimnastică, cretă.

Efectivul clasei, împărțit în 3 grupe. Fiecare grupă dispusă în șir câte unul înapoia liniei de start. La semnal, primul elev din fiecare șir, se deplasează 4m târâș pe genunchi și palme. Se ridică, culege coarda de gimnastică și efectuează 5 sărituri pe loc. Lasă coarda unde a găsit-o, apoi aleargă 2m până la marginea saltelei așezată în lungime, execută o rostogolire din ghemuit în ghemuit înainte, culege mingea medicinală (așezată stânga lateral de saltea). Cu mingea ținută cu 2 mâini deasupra capului, execută 5 genoflexiuni, așează mingea la loc și aleargă înapoia șirului propriu. După depășirea liniei de start pleacă următorul elev din grupă .

Nr repetări 3 și pauza între rep 20 sec ( stabilirea câștigător)

DUA 2

Materiale: 2 bănci de gimnastică, 2 cercuri de gimnastică, 2 eșarfe, fulare, corzi, cretă.

Efectivul clasei, împărțit în 2 echipe, fiecare echipă în șir unul câte unul, înapoia liniei de start. La semnal, primul elev din fiecare șir, se deplasează prin sărituri succesive pe ambele picioare – 3 m unde este așezată în lungime banca de gimnastică. Se deplasează până la jumătatea băncii, de unde, ridică cercul așezat pe bancă, îl ridică deasupra capului și, îl trece peste corp. Așează cercul la loc, aleargă pe cealaltă jumătate de banc. Apoi, coboară, culege eșarfa de pe sol, continuă alergarea până la spalier unde, leagă eșarfa. Execută 4 sărituri pe loc, dezleagă eșarfa și o așează unde a găsit-o. Deplasarea până la linia de start se face prin sărituri de pe un picior pe altul.

Nr repetări 3x pauza între rep=30 sec

DUA 3

Materiale: 2 jaloane (pot fi și elevi scutiți ), 2 bani e gimnastica, 2 mingi mici (tenis, oină) 2 mingi medicinale, cretă.

Efectivul împărțit în 2 echipe, fiecare din ele dispusă în șir câte unul. La semnal, primul elev din fiecare șir, ridică de pe sol cele 2 mingi. Cu minge în brațe, se deplasează prin sărituri succesive pe piciorul stâng, până la banca de gimnastică (așezată în lungime). Aleargă, cu un picior pe bancă și cu unul pe sol. Coboară de pe bancă, ocolește de 2 ori jalonul, revine la linia de start rostogolind cu o mână mingea medicinală (mingea mică este în cealaltă mână). Așează mingiile la loc și trece înapoia șirului.

Nr de rep: 3x pauza între rep=30 sec

DUA 4

Materiale: 2 mingi medicinale, 4 bănci de gimnastică, 2 spaliere, cretă.

Efectivul împărțit în 2 echipe, fiecare dintre ele dispusă în șir câte unul, în poziția așezat (șezând) cu genunchii îndoiți. La semnal primul elev din fiecare șir, se deplasează în 4 labe pe distanța de 3 m. Aici se urcă pe banca de gimnastică așezată în lungime și, se deplasează cu pas adăugat până la celălalt capăt al băncii. Coboară, aleargă 3 m până la cea de-a 2 a bancă așezată “în sprijinit” de spalier. Cățărare în 4 labe pe bancă până la spalier. Trece pe spalier coboară din șipcă în șipcă (braț și picior opus clasele 5 și 6, coborâre numai în brațe la clasele 7 și 8). Culege mingea medicinală așezată la 1 m de spalier, execută 4 genoflexuni, așează mingea la loc și aleargă la linia de start.

Nr rep.: 3x pauza între rep = 25 sec

DUA 5

Materiale: 2 bastoane de gimnastică, 2 bănci de gimnastică, 2 cutii de ladă, 2 jaloane, cretă.

Efectivul clasei împărțit în 2 echipe, fiecare echipă dispusă în șir câte unul. La semanal primul elev din fiecare șir, ridică bastonul așezat pe so , perpendicular pe linia de star , aleargă cu bastonul în mână 3 , trece în ghemuit prin cutia de ladă așezat ca într-o fereastră (este sprijinită de către un elev scutit) aleargă 2 m până la banca de gimnastică așezată în lungime peste care sare (pășește) dintr-o parte în alta având bastonul ținut orizontal cu ambele mâini deasupra capului (cu brațele întinse) aleargă în continuare până la jalon pe care îl ocolește de 2 ori și revine la linia de start așezând bastonul în locul inițial și trece înapoia șirului.

Nr rep:2 pauza între rep 20 sec

DUA 6

Materiale: 2 treninguri vechi (dar curate) sau 2 tricouri cu mâneci lungi, 4 mingi baschet, 2 bănci de gimnastică, 2 spaliere, cretă.

Efectivul clasei împărțit în 2 echipe, dispuse în șir în poziția așezat cu genunchii îndoiți. La semnal, primul elev din fiecare grupă se ridica îmbracă tricoul sau treningul așezat în lateral stânga la linia de start, culege din lateral dreapta liniei de start cele 2 mingi de baschet. Cu o minge ținută braț execută dribling cu mâna dreaptă pe distanța de 5 m până la banca de gimnastică așezată paralel cu linia de start, face o săritură peste bancă (cu mingiile în brațe) aleargă până la spaliere, așează mingile pe sol, apoi urcă pe în treaptă, culege mingiile de pe sol și, aleargă în dribling (cu mâna stângă pentru clasele 7, 8) cealaltă minge este ținută sub braț. La linia de start, lasă mingiile pe sol, se dezbracă de trening, îl așează la locul inițial, atinge ușor pe al doilea elev din echipă și se retrage înapoia șirului.

DUA 7

Materiale: 2 corzi de gimnastică, 2 eșarfe, 4 jaloane, 2 spaliere, cretă.

Efectivul clasei împărțit în 2 grupe, dispuse în arc de cerc în poziția așezat cu genunchii strânși (îndoiți). La semnal primul elev din fiecare grupă culege de pe sol eșarfa, o leagă în jurul taliei, apoi ia coarda de gimnastică așezată lateral stânga de linia de start și se deplasează prin sărituri la coardă până la primul jalon,ocolește jalonul pe sărituri succesive pe ambele picioare, ținând coarda în mână. Desface eșarfa de pe jalon, o leagă în jurul taliei prin sărituri la coardă (alergare) ocolește și cel de-al doilea jalon unde lasă coarda, aleargă până la spalier, urcă se întoarce cu fața către sală (în poziția atârnat agățat) execută de 4 ori ridicarea picioarelor la orizontală. Revine cu fața la spalier, coboară din treapta în treaptă, culege coarda, aleargă ocolind cele 2 jaloane, până la linia de start unde așează coarda și eșarfa la locurile inițiale, predă ștafeta și trece ultimul în formația de semicerc (arc de cerc ).

Număr de rep 2x-3x pauza între rep =20 sec

DUA 8 (Cursa “pe cartoane” – varianta)

Materiale: 6 cartoane (26 cm lung și 16 lățime), 2 bănci de gimnastică, 6 jaloane (elevi scutiți), cretă.

Efectivul clasei împărțit în 2 grupe, fiecare grupă dispusă în șir unul câte unul, înapoia liniei de start. La semnal, primul elev din șir ridică cele 3 cartoane, pe 2 le așează pe sol unul înaintea celuilalt și pășește pe ele. Apoi așează pe sol cel de-al treilea carton (la o distanță de 30-50 cm de al doilea). Pășește cu piciorul stâng pe al treilea carton și recuperează primul carton, pe care-l așează înainte, face un pas, recuperează cel de-al doilea carton. Dupa ce a parcurs în acest mod distanța de 5 m, se urcă pe banca de gimnastică deplasându-se în același mod ca pe sol. Coboară, așează cele 3 cartoane pe sol și ocolește în alergare cele 3 jaloane. Recuperează cartoanele și aleargă spre linia de start , așează cartoanele pe sol , predă ștafeta și trece înapoia șirului.

Nr rep 3x pauza între rep = 20 sec

DUA 9 (Transportul coșulețelor)

Materiale: 2 bănci de gimnastică, 6 spaliere, cretă.

Efectivul clasei împărțit în 2 echipe, fiecare echipă dispusă pe 3 șiruri. La semnal, elevul din șirul se ghemuiește încrucișând brațele peste gambe. Elevii din șirurile 1 și 3 îl apucă de antebrațe și-l transportă 5 m până la banca de gimnastică așezată în lungime. Elevul din șirul nr.2, “coșulețul” execută mers în echilibru pe partea îngustă a băncii, fiind susținut (stânga și dreapta) de ceilalți 2 elevi (cărăuși). Coboară de pe bancă, aleargă toți până la spaliere unde toți execută 4 genoflexiuni cu mâinile sprijinite de spalier. Apoi revin la linia de start transportându-și în alergare coșulețul, predau ștafeta și trec înapoia șirurilor .

Nr rep 3x pauza între rep 20 sec

DUA 10

Materiale: 2 saltele de gimnastică, 4 spaliere, cretă .

Efectivul clasei împărțit în 2 echipe. Fiecare echipă dispusă în perechi (în șir câte 2) înapoia liniei de start. La semnal elevul din șirul nr.1 ia poziția culcat facial sprijinit pe brațe (brațele întinse), picioarele depărtate și întinse. Elevul din șirul 2 (stg ) îl prinde de picioare, cei 2 elevi se deplasează 4 m până la saltea, unde, pe rând efectuează o rostogolire inițială până la spalier (3m). Cu fața la spalier, sprijinit pe șipcă, fiecare efectuează 4 genoflexiuni și, apoi aleargă spre linia de start unde predau ștafeta.

Variantă: pt cls 7- 8 revenirea la linia de start se poate face prin intermediul “roabei”.

Nr rep 4x , pauza între rep = 30 sec.

Anexa 16

Actele de implementare a rezultatelor obținute

DECLARAȚIA PRIVIND ASUMAREA RĂSPUNDERII

Subsemnata NICA ELVIRA, declar pe proprie răspundere că materialele prezentate în teza de doctorat, se referă la propriile activități și realizări, în caz contrar urmând să suport consecințele, în conformitate cu legislația în vigoare.

NICA ELVIRA

Semnătură

Data

CV – ul AUTORULUI

Date personale

Numele și prenumele: NICA ELVIRA

Data și locul nașterii: 23 iulie 1970, localitatea Dragoș-Vodă, județul Călărași

Cetățenia: română

Studii:

Doctorale, Universitatea de Stat de Educație Fizică și Sport, Chișinău, Republica Moldova, 2004-2012, Specializarea Teoria și metodologia educației fizice, antrenamentului sportiv și culturii fizice de recuperare, calificarea doctor în Pedagogie;

Postuniversitare, Școala Națională de Studii Politice și Administrative, Facultatea de Comunicare și Relații Publice „David Ogilvy”, București, 2007, Specializarea – Management Educațional și Comunicare Instituțională, calificarea studii universitare de masterat;

Superioare, Universitatea ,,Ovidius”, Constanța, Facultatea de Științele naturii și Agricultură, 1994, Specializarea Educație fizică și sport , calificarea – profesor licențiat Educație Fizică ;

Stagii:

Universitatea „Ovidius” Constanța, secția Educație Fizică și Sport, 1990-1994, Specializarea handbal, Profesor educație fizică și sport, antrenor handbal categoria a III-a

Federația Română de Handbal,București, România, 2000, Curs Internațional antrenori de perfecționare în handbal;

Asociația centrelor de formare continuă a specialiștilor și utilizatorilor în domeniul T.I.C., 2004, Utilizarea microcalculatoarelor în activități de birotică și management, calificare E.C.D.L.;

Casa Corpului Didactic, Constanța, 2004, stagiul de formare ,,Le corps dans la communication” în cadrul celei de-a V-a ediții ,,Rencontres du français vivant”;

Inspectoratul Școlar Județean Constanța, Casa Corpului Didactic Constanța, 2005, „Le corps dans la communication francais vivant”, Favorizarea comunicării, a reușitei școlare;

Ministerul Educației și Cercetării, Fundația Academică „Alumni” a Colegiului Național ,,Mircea cel Bătrân”, Constanța, 2005, Certificat de competențe profesionale ale personalului didactic; Management educațional – program de formare continuă (90 credite);

„Educație pentru sănătate”/Ministerul Educației și Certării, Ministerul Sănătății”, 2005, Curs de formare de formatori în educație pentru sănătate; Formator Național – educație pentru sănătate;

Comitetul Olimpic și Sportiv Român, Academia Olimpică Română, 2006, Cursuri de informare și formare olimpică;

BRITISH COUNCIL, ASMERO și Universitatea din București, 2007, Formare de mentori pentru practica pedagogică;

Inspectoratul Școlar Județean Constanța, Casa Corpului Didactic Constanța, 2007, Stagiul de perfecționare ,,Consiliere și orientare – curricula pentru cls. I-XII (învățământ obligatoriu și liceu), SAM și licee tehnologice„(cls. XI-XII);

Casa Corpului Didactic Constanța, Universitatea ,,Ovidius”, 2008, Stagiul de formare ,,L′EPS comme développement personnel”, în cadrul celei de-a VIII-a ediții ,,Rencontres du français vivant”;

Inspectoratul Școlar Județean Constanța, Casa Corpului Didactic Constanța, 2008, „Finanțarea nerambursabilă pentru dezvoltarea școlară”;

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului – Unitatea de Management al Proiectelor cu Finanțare Externă în parteneriat cu Educația 2000+ Consulting și Millenium Design Group, 2009, Program de formare continuă ,,Dezvoltarea profesională a cadrelor didactice prin activități de mentorat” (60 credite);

Universitatea ,,Ovidius″, Constanța, MECTS, Facultatea de Drept și Științe Administrative, Centrul de formare continuă pentru funcționari publici, 2010, Curs postuniversitar de perfecționare: Rezolvarea alternativă a disputelor în școală;

Casa Corpului Didactic Constanța, Asociația învățătorilor și institutorilor constănțeni, 2010, Cursuri naționale de formare continuă ,,Calitatea educației în învățământ;

Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, Asociația DIDAKTICOS, Timișoara, 2011, Formatori de formatori, Program specializare ;

Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, Asociația DIDAKTICOS, Timișoara, 2011, Curriculum și didactică, Program de formare continuă (30 credite);

Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, Asociația DIDAKTICOS, Timișoara, 2011, Manager de proiect, Program specializare;

Domeniile de interes științific

Educație fizică și sport

Management educațional

Activitatea profesională

03.09.2010 – prezent, Profesor Educație fizică și sport, Grup Școlar ”C.A.Rosetti” Constanța, România;

07.10.2009–03.09.2010, Inspector școlar de specialitate pentru activitate educativă formală și nonformală, Inspectoratul Școlar Județean Constanta, România;

01.09.2007-07.10.2009, Director adjunct, Grup Școlar ”C.A.Rosetti” Constanța, România;

01.09.2006-31.08.2007, Profesor gradul didactic I, titular la catedra de educație fizică și sport, Grup Școlar Industrial Construcții de Mașini, Constanța, România;

20.06.2005-31.08.2006, Inspector școlar de specialitate – Educație fizică și sport, Inspectoratul Școlar Județean Constanța, România;

01.09.2003-20.06.2005, Profesor titular educație fizică și sport, Grup Școlar Industrial Construcții de Mașini, Constanța, România;

01.10.1998-31.08.2003, Profesor metodist, cursuri de practică în antrenorat, Universitatea Ovidius Constanța, Facultatea de Educație Fizică și Sport Constanța, România;

01.12.1994–01.09.2003, Profesor antrenor juniori I – începători, Clubul Sportiv Școlar Nr. 1 Constanța, România.

Participări în proiecte științifice naționale și internaționale

Proiectul COMENIUS de parteneriat școlar multilateral ,,Green days green cities”, finanțat de Uniunea Europeană, Constanța, 2008;

Seminarul ,,Combaterea violenței în școli – o mai bună comunicare între școală, copii și părinți”, din cadrul Proiectului ,,Tinerii împotriva violenței”, Uniunea Europeană, Ministerul Educației , Cercetării, Tineretului și Sportului, Agenția OSC Salvați copiii, Constanța, 2010;

Proiectul regional ,,Călători prin tradiții”, CCD Constanța, Școala cu clasele I-VIII ,,Gheorghe Țițeica”, Liceul Teoretic ,,Callatis” Mangalia, 2010;

Membru în Comisia de organizare și implementare a proiectului cofinanțat din Fonduri Europene Structurale, aprobat în baza contractului nr.POSDRU/1/1.1/S/7, inițiat de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, ,,Oferte educaționale inclusive extracurriculare și extrașcolare pentru formarea stilului de viață sănătos și a cetățeniei active pentru copiii din comunități dezavantajate, cu precădere rurale în învățământul preuniversitar din România”, concursul ,,Educație prin mișcare pentru sănătate”, 2010.

Proiectul Național ,,Legende, mituri, amintiri”, Constanța, 2010.

Parteneriat educațional interjudețean, ,,Rolul cadrului didactic și al elevului în obținerea performanțelor școlare”, ISJ Dolj, Vâlcea, Olt, Sibiu, Mehedinți, Constanța, 2009-2010.

Participări la foruri științifice (naționale și internaționale)

Sesiunea de comunicări și referate a cadrelor didactice, lucrarea ,,Contraatacul, arma indispensabilă handbalului modern, într-o nouă concepție”, Universitatea ,,Ovidius”, Facultatea de Științele Naturii, secția Educație fizică și sport, Constanța, aprilie, 1998.

1stInternational Congress ,,Health Through Movement for the Next Generation”, held in Oradea, Romania between ,, Faculty of Physical Education and Sport, May 2003.

Sesiunea de comunicări și referate științifice cu participare internațională, a XV-a sesiune, ,,Noi coordinate de calitate și eficiență în educațiefizică și sport în perspective integrării europene”, Universitatea Ecologică București, Facultatea de Educație fizică și sport Constanța, Mai 2005.

Internațional Scientific Conference ,, Physical exercise science” , lucrarea ,,Atacul rapid în handbalul românesc”, Ovidius University of Constanta, Faculty of Education and Sport, May, 2006.

Conferința Științifică Internațională ,,Interdisciplinaritatea, fundament al cercetării în Educație fizică și sport”, lucrarea ,,Aspecte teoretico-metodice ale disciplinei Educație fizică în învățământul liceal”, Galați, Mai 2007.

Simpozionul Național ,,Copii frumoși și sănătoși prin educație fizică și activități sportive-turistice organizate/desfășurate în învățământul preprimar și primar”, ediția a IV-a, Buzău, iunie 2007.

Internațional Scientific Conference ,,Physical education and sport from a European perspective”, lucrarea ,,Educația fizică în România și în țările europene”, Ovidius University of Constanta, Faculty of Education and Sport, May, 2007.

Internațional Scientific Conference ,,Perspectives in physical education and sport”, ,,Management change influences the viability potential of the school in Constanta”, Ovidius University of Constanta, Faculty of Education and Sport, 21-23 May, 2008.

Simpozionul Internațional ,,Educație prin mișcare”, ediția a II-a,Craiova, 2009.

Conferința Națională cu participare internațională a psihologilor școlari cu tema ,,Consillierea școlară între provocări și paradigm”, Universitatea ,,Ovidius “, MECTS, ISJ, Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională, 4-5 iunie 2010, Constanța.

Sesiunea Județeană de comunicări metodico-științifice ,,Colocvii didactice”, ediția a XVIII-a, ,,Gestionarea schimbării în mediul educațional”, lucrarea ,,Indicatorii de performanță utilizați în evaluarea rezultatelor școlare”, Constanța, 2010.

Internațional Scientific Conference ,,Perspectives in physical education and sport”, Ovidius University of Constanta, Faculty of Education and Sport, 21-23 May, 2010.

Simpozionul Internațional ,,Responsabilitate publică în educație”, ediția a II-a, lucrarea ,,Campanie de relații publice”, Constanța, mai 2010.

Internațional Scientific Conference ,,Perspectives in physical education and sport”, ,,The contribution of physical education in accomplishing key competences domains”, Ovidius University of Constanta, Faculty of Education and Sport, 20-21 May, 2011.

Lucrări științifice și științifico-metodice publicate

Nica Elvira. Adaptarea curriculumului pentru educație fizică în liceele de turism. În: Știința culturii fizice, Revistă consacrată aniversării a 60-a a organizării învățământului superior de cultură fizică din Republica Moldova, USEFS, ISSN 1857-4114, Chișinău, 2011, p.5

Nica Elvira. Campanii de relații publice. În: ,,Responsabilitate publică în educație,, materialele Simpozionul Internațional, Ed. a II-a, Constanța: Crizon, ISSN 2066-3358, 2010, p. 577

Nica Elvira. Intervenții asupra dezvoltării echilibrului și posturii corecte la elevii de clasa a I-a.În: ,Educație prin mișcare,, materialele Simpozionul Internațional, Ediția a II-a, Direcția pentru sport Dolj, ISJ Dolj, Facultatea de Educație fizică și sport, Craiova, 2009, p.56-58

Boris Rîșneac, Nica Elvira. Aspecte teoretico-metodice ale disciplinei educație fizică în învățământul liceal. În materialele Conferinței Științifice Internaționale, ISBN 978-973-8937-26-0; Galați, 2007, p.82-86

Nica Elvira, Ilie Maria. Managementul schimbării ca factor decisive în asigurarea viabilității școlii constănțene. Analele Universității Ovidius, seria Educație Fizică și Sport, vol. VIII, seria VIII, partea I; Constanța: Ovidius University Press, ISSN 1234-7359, 2008, p. 22

Nica Elvira. Educația fizică în România și în țările Europene. Analele Universității Ovidius, seria Educație Fizică și Sport, vol. VII, seria VII; Constanța: Ovidius University Press, ISSN 812234-7359, 2007, p. 57

Nica Elvira. Interdisciplinaritatea, fundament al cercetării în educație fizică și sport. Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, Universitatea ,, Dunărea de Jos” , Galați, 2007, p.36-38

Boris Rîșneac, Nica Elvira. Aspecte teoretico-metodice ale disciplinei educație fizică în învățământul primar, gimnazial și liceal. În: Buletin metodic și de informare, nr. 4, Simpozionul național , Ediția a IV-a, ISSN 1584-2967, Buzău, 2007, p. 24

Nica Elvira, Rîșneac Boris. Principalele dimensiuni ale profesiogramelor și elementele de referință pentru lucrătorul în turism. În: “Cultură fizică: Problemele științifice ale învățămîntului și sportului”, conf. științ. Int. a doct., ed. VII, Chișinău, USEFS, p. 112-121

Nica Elvira, Educație fizică în învățămîntul liceal în România. În: “Teoria și arta educației fizice în școală”, Nr.2 (35), USEFS, Chișinău, 2014

Nica Elvira, Rîșneac Boris. Elaborarea profesiogramelor și a elementelor de referință pentru liceele cu profil servicii. În: „Știința culturii fizice”, nr.17/1, USEFS, Chișinău, 2014

Premii, mențiuni, distincții, titluri onorifice

Diploma ,,Gheorghe Lazăr clasa a III-a”, Ministerul Educației și Cercetării, oct. 2006;

Diploma profesorului, Fundația Special Olympics Romania, Nadia Comăneci, ,,Jocurile Prieteniei Special Olympics, 2005.

Diplomă de excelență, Concursul ,,Copiii și marea”, ediția a III-a, Mangalia, oct. 2009.

Certificat de apreciere pentru organizarea activităților sportive școlare, Direcția pentru Sport și ISJ Constanța, 2009.

Diplomă de excelență în voluntariat, Programul Antidrog, Rotary Club Constanța, Agenția Națională Antidrog, Centrul Județean de resurse și de Asistență Educațională Constanța, 2010;

Diplomă de participare, Ministerul Educației , Cercetării , Tineretului și Sportului , ISJ Constanța , Concursul național de dans moden/dans tradițional ,,Împreună pentru viitor”, 2010;

Diplomă de onoare, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, ISJ Constanța, Arhipiscopia Tomisului , Concursul național ,,Cărticica mea de suflet”, ediția a IV-a, 2010;

Diplomă, Parteneriat educațional ,,Prezent și perspective”, Ediția a X-a,Concurs Național de Proiecte pentru Consiliile elevilor, MECTS, ISJ Tulcea, Palatul Copiilor Tulcea, Grupul Școlar ,,Anghel Saligny”, iunie 2010;

Diplomă de organizare și jurizare, Ministerul Educației Cercetării, Tineretului și Sportului, ISJ Constanța, Proiectul Educațional cu participare internațională ,,O primăvară europeană la malul mării-sub culorile curcubeului”, ediția a IV-a, 2010;

Diplomă de participare și organizare, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului , ISJ Constanța, Proiectul regional ,,Călători prin tradiții”, ediția I, 2010;

Diplomă de organizare, Festivalul Național de Film pentru Liceeni ,,FILMMIC”, ediția a III-a, ISJ, CCD, Liceul Teoretic ,,Traian”, Constanța, 2010;

Diplomă de participare la ,,Ziua Mondială a Biodiversității”, Constanța, 2010;

Diplomă de participare la activitățile Proiectului de voluntariat ,,Donează o carte”, ISJ, Asociația Rotaract Pontus Euxinus, Constanța, 2010;

Diplomă de gratitudine pentru coordonare și participare la Festivalul Național al Fanfarelor Școlare, Târgu Mureș, 2010.

Diplomă de merit, în cadrul Proiectul Național ,,Ecowatch school guard” Constanța, 2010.

Premii obținute cu echipa de handbal:

2003, Strugaru Simona, Women′s zouth european championship

Apartenența la societăți/asociații științifice naționale, internaționale

Membru în Consiliul Consultativ al profesorilor de educație fizică și sport, rețea școlară, anul școlar 2006-2007;

Coordonator protocol de parteneriat „Prietenie versus violență” între Colegiul National de Arte –- Regina Maria, Grup Scolar –- G. E. Palade, Colegiul National –- M. Eminescu, Colegiul National –- Mircea cel Batran, Liceul Teoretic –- G. Calinescu, Liceul Teoretic –Decebal ,Colegiul Tehnic Tomis, Grup Scolar «C.A. ROSETTI» și FEFS C-ța.

Coordonator protocol de parteneriat „Impactul televiziunii si internetului asupra personalității elevului”. între Colegiul National de Arte –- Regina Maria, Colegiul Tehnic Tomis, Liceul Ovidius,Televiziunea TV Neptun,Arhiepiscopia Tomisului.

Coordonator protocol de parteneriat „Alături de noi”. Cu Inspectoratul Județean de Poliție,Poliția de Frontieră,CENTRAS Constanța.

Coordonator protocol de colaborare ISJ C-ța și Univ. Ovidius C-ța, nr 1748-31.10.2005 „Potențialul biomotric al elevilor din învățământul preșcolar, primar și gimnazial”.

Activități în cadrul colegiilor de redacție ale revistelor științifice

Organizarea și desfășurarea fazelor județene ale Concursului Național ,,Reviste școlare” și Concursului Național de Creație literară ,,Tinere condeie”, Constanța, 2010.

Coordonator de revistă școlară ,,Revista IX”, Constanța, 2008-2010.

Cunoașterea limbilor

Limba de stat – Româna – maternă

Limbi străine: franceza, rusa – la nivel de înțelegere, vorbire, scriere – satisfăcător

Date de contact

Adresă: №. 43, Str. Eliberării, Constanța, România

Telefon: 0723323506

E-mail: elviranica@yahoo.com