Poteci tematice pe versantul nordic al Parcul Național Piatra Craiului [301744]

Poteci tematice pe versantul nordic al Parcul Național Piatra Craiului

PROIECT DE DIPLOMĂ

Absolvent: [anonimizat]: Conf. dr. ing. Dan Traian IONESCU

BRAȘOV

2016

Capitolul 1: Descrierea zonei studiate

1.1.Tipul ariei protejate conform legislației

În interiorul parcului este prevăzută o [anonimizat] 6292 ha dintre care în Brașov și 3673 ha în Argeș. Zona cu protecție strictă include și 4 [anonimizat], [anonimizat]. În interiorul zonei cu protecție strictă este delimitată o [anonimizat] o suprafață de .

Zona de protecție integrală are suprafața de 104 ha, cuprinzând și o [anonimizat]. Restul suprafeței parcului se constituie ca zonă de conservare durabilă având 7034 ha, respectiv zonă de dezvoltare durabilă având 1336 ha.

Situl Natura 2000 ROSCI0194 Piatra Craiului cuprinde o [anonimizat], diferența de fiind în afara acestuia.

1.2. 1.2. Scopul și obiectivele ariei naturale protejate

Conform prevederilor art. 5, alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2007 [anonimizat], a [anonimizat]. 49/2011, [anonimizat], [anonimizat], floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, [anonimizat], educative, recreative și turistice.

[anonimizat]. Managementul PNPC urmărește și menținerea interacțiunii armonioase a [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat].

1.3. 1.3.Încadrarea în teritoriu

1.3.1. [anonimizat]-[anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat], Rucărși Dâmbovicioara.

PNPC se întinde între coordonatele de 450 1.73’’ și 450 49.55’’ latitudine nordică și 250 51.61’’ și 250 57.21’’ longitudine estică. Suprafața totală a Parcului Național Piatra Craiului este de din care în jud. Brașov și 6974 în județul Argeș.

Situl ROSCI0194 Piatra Craiului are o [anonimizat], diferența de fiind în afara acestuia. Limitele acestuia sunt identice cu cele ale Parcului Național Piatra Craiului pe zona comună, excepție făcând satele Măgura și Peștera care nu sunt incluse în sit.

Figura nr. 1. Limitele Parcului național Piatra Craiului (http://www.pcrai.ro)

1.3.2.Puncte de acces

Principalele puncte de acces în Parc sunt orașul Zărnești în partea de N, pe Valea Bârsei și prin Valea Prăpăstiilor, și satul Podul Dâmboviței din Comuna Dâmbovicioara în partea de Sud, pe Valea Dâmboviței și Dâmbovicioarei.

Descrierea căilor de acces, atât auto, cât și cale ferată, este detaliată în tabelul de mai jos:

Tabelul nr. 1. Descrierea căilor de acces

În interiorul PNPC există următoarele drumuri forestiere unde circulația publică cu mijloace motorizate este interzisă, accesul fiind reglementat prin bariere și semne de circulație specifice:

Tabelul nr. 2. Drumuri forestiere unde circulația publică cu mijloace motorizate este interzisă

De asemenea, circulația publică cu mijloace motorizate este interzisă pe drumul comunal Frunteș (Trans-Pleașa) din Șirnea, derivat din DJ 730B, accesul fiind reglementat prin semne de circulație specifice.

În situl ROSCI 0194 Piatra Craiului, pe suprafața situată în afara PNPC se regăsesc 2 puncte de acces, prin drumul E574, zona localităților Rucăr și Dâmbovicioara.

1.4. 1.4.Suprafața, descrierea sumară a limitelor

1.4.1.Suprafața ariei naturale protejate

Suprafața totală a PNPC este de din care în jud. Brașov și 6974 în județul Argeș. Situl ROSCI0194 Piatra Craiului are o suprafață de , din care se suprapun pe zona Parcului, iar diferența de în afara acestuia.

Tabelul nr. 3.Suprafața Parcului național Piatra Craiului

Tabelul nr. 4.Suprafața sitului ROSCI 0194 Piatra Craiului

1.4.2. Descrierea limitelor

Limita nordică. În partea nord – estică a Parcului limita pornește de la baza Culmii Măgura de la borna 1 UP V, OS Zărnești și urmărește limita fondului forestier de pe fața nordică a acesteia până în valea Prăpăstiilor VIII-1.50.3, borna silvică 4 UP V, OS Zărnești, trecând prin borna 36 din valea Tohănița VIII-1.50.4.5. În continuare limita se îndreaptă prin pășune spre NNE până la locul numit Hora cu Brazi la borna silvică 2 UP V, OS Zărnești, ocolește pe la E și N acest loc, după care se îndreaptă spre NV, aproximativ în linie dreaptă, pe limita dintre fânețe și terenul arabil, trecând prin locul numit Topliță, până la intersecția dintre valea Crăpăturii și drumul forestier Zărnești – Plaiu Foii. În continuare urmează drumul forestier până la podul peste Bârsa Mare VIII-1.50 din apropierea confluenței acesteia cu Bârsa Fierului VIII-1.50.2. Apoi urmărește malul stâng al Bârsei Mari, spre vest, până la podul peste Bârsa lui Bucur VIII-1.50.1, de unde continuă pe drumul forestier până la podețul peste Valea Coțofenei. Urmează valea în amonte până la limita fondului forestier pe care se continuă până pe Muchia Coțofenei la borna silvică 120 UP VI, OS Zărnești.

Limita vestică. Din Muchia Coțofenei de la borna silvică 120 UP VI, OS Zărnești, limita se îndreaptă spre sud, pe marginea fondului forestier, aproximativ pentru a ocoli perimetrul construit, de pe malul drept al Bârsei Tămașului, coboară în Bârsa Tămașului, la bazinetul de captare pentru microcentrala electrică, apoi urmează amonte malul stâng al Bârsei Tămașului, până la confluența cu Valea lui Sbârneci. De aici limita parcului urmărește liziera pășunii împădurite de pe versantul stâng al văii pentru a include poiana din lungul Bârsei Tămașului, până la confluența dintre Bârsa Tămașului și valea Borșa sau v. Boșii. De aici urcă pe interfluviul secundar dintre cele două văi până ajunge în Culmea Tămașului. Apoi urmează spre sud-est pe Culmea Tămașului interfluviul dintre bazinul hidrografic al râului Bârsa VIII-1.50 și bazinul hidrografic al râului Dâmbovița X-1.25, trecând prin Curmătura Oțețelea , până în borna silvică 224 UP III Cascoe, OS Rucăr, de sub vârful Tămășel. De aici limita urmărește culmea Tămășel, prin Vf. Muntele Tămășel și coboară spre sud, până la confluența Dâmbovița/Dragosloveni. În continuare urmează spre sud malul drept al Dâmboviței, până la confluența cu valea Mira, de unde ocolește pe la est localitatea Sătic și revine pe râu în dreptul bornei 383 UP III, OS Rucăr. Limita urmărește aval malul drept al Dâmboviței până în apropiere de intrarea în Cheile Dâmboviței la borna silvică 382 UP III, OS Rucăr și urmează culmea secundară din dreapta Dâmboviței, urcând prin Gruiul Raței , apoi se îndreaptă spre sud-est pe culmea Piscul cu Colți, până la ieșirea Dâmboviței din chei la borna silvică 39 UP VI, OS Rucăr. De aici limita urmează din nou malul drept al Dâmboviței trecând prin satul Podu Dâmboviței, până în apropierea intrării în chei, la linia de înaltă tensiune la borna silvică 6 UP III, OS Rucăr. În continuare se îndreaptă spre vest, urcând pe versant în lungul liniei de înaltă tensiune până la limita fondului forestier la borna silvică 5 UP III, OS Rucăr, pe care o urmează prin Vf. Crucii , până la ieșirea Dâmboviței din chei la borna silvică 163 UP VII, OS Rucăr.

Limita sudică. De la ieșirea râului Dâmbovița din chei la borna silvică 163 UP VII, OS Rucăr, urmărește limita fondului forestier spre sud prin locul numit La Cuculeț și prin locul numit La Brădet la borna silvică 160 UP VII, OS Rucăr, după care urcă prin pădure pe linia de cea mai mare pantă până în culmea Prislop pe care o urmează până în Vf. Piatra Berbecilor . Din acest vârf limita coboară pe culme până în amonte de Cheile Pitei, urmărește în amonte pârâul Pita, până la un afluent de dreapta pe care urcă în culmea Menghia la cota . Din acest punct limita coboară în pârâul Plaiul, pe care îl urmează în aval până la confluența cu Valea Ghimbav X-1.25.5 și apoi urcă pe aceasta până la confluența cu pârâul Bechet.

Limita estică. De la confluența Valea Ghimbav/Bechet limita urcă spre nord-vest pe linia de cea mai mare pantă în Culmea Ghimbavului la borna silvică 4 UP VII, OS Rucăr, pe care o urmează spre est prin Muntele Ghimbav , Vf. Colții Ghimbav , până la limita fondului forestier borna silvică 358 UP VIII, OS Rucăr. De aici se continuă pe limita fondului forestier până în râul Dâmbovița la borna silvică 385 din UP VIII, OS Rucăr. Apoi se îndreaptă spre nord urmând malul stâng al Dâmboviței până la confluența cu Dâmbovicioara X-1.25.3, de unde urcă în amonte pe aceasta până la intrarea în Cheile Dâmbovicioarei la borna silvică l UP VI, OS Rucăr, urcă limita superioară a versantului stâng al cheilor, urmărind limita dintre fânețe și fondul forestier până la borna 279 UP VI, OS Rucăr, traversează pădurea la borna silvică 280 UP VI, OS Rucăr și urmărește limita fondului forestier până în râul Dâmbovicioara aval de satul Dâmbovicioara la borna silvică 213 UP VI, OS Rucăr. În continuare limita traversează râul Dâmbovicioara pe malul drept, urmează limita fondului forestier pe marginea satului Dâmbovicioara, revine pe malul stâng amonte de sat la borna silvică 151 UP VI, OS Rucăr, continuă pe limita fondului forestier ce include stâncăriile împădurite și Peștera Dâmbovicioarei, traversează apoi Dâmbovicioara aval de construcțiile din Valea Rea la borna silvică 255 UP VI, OS Rucăr, pe care le ocolește la borna silvică 25 UP VI, OS Rucăr, revenind pe stânga văii la ieșirea Dâmbovicioarei din Cheile Brusturetului la borna silvică 142 UP VI, OS Rucăr pe care le include în parc. Amonte de Cheile Brusturetului la borna silvică 133 UP VI, OS Rucăr, limita urcă pe versantul stâng la limita superioară a fondului forestier în Colțul Păltinișului prin borna 134 UP VI, OS Rucăr. În continuare limita ajunge în culmea Pleșei pe limita pădurii, respectiv bornele 132, 241, 165 UP VI, OS Rucăr, urmărind culmea până în cota la borna silvică 64 UP VII, OS Râșnov, trecând prin Vf. Gâlma Pleșei . Limita parcului urmărește marginea fondului forestier ajunge în Vârful lui Stavrăț , urmează apoi interfluviul Valea lui Nen/Valea Seacă până la confluența celor două la borna silvică 126 UP VII, OS Râșnov, coboară pe Valea lui Nen până la primul afluent pe dreapta pe care îl urmează până la obârșia acestuia, la intersecția de drumuri din satul Peștera. De aici coboară pe pârâul Rudărița până la confluența cu valea Sbârcioara VIII-1.50.4.2, urmează aval valea Sbârcioarei și mai jos valea Turcu VIII-1.50.4 până la borna 212 din UP VII, OS Râșnov, situată la extremitatea estică a Colților Măgurii, în apropierea localității Bran.

1.5. 1.5.Tipuri principale de vegetație / habitate majore (scurtă descriere, suprafețe, drul ariei naturale protejate)

1.5.1.Flora

Flora micologică. Până în prezent au fost identificate în această zonă peste 350 de specii de ciuperci, în marea lor majoritate parazite pe plantele superioare. Pe teritoriul parcului au fost descriși patru taxoni noi pentru știință: Niptera plicata, Stictis pachyspora, Trichopeziza leucostoma, Ramularia sambucina f. ebuli. De asemenea, s-a identificat un număr mare de combinații ciupercă parazită – plantă gazdă noi pentru știință sau pentru România. Cu toate că există un număr mare de ciuperci parazite, starea fitosanitară a masivului este echilibrată, nefiind depistate atacuri masive care să pună în pericol în special plantele endemice sau rare. Cercetările finanțate de APNPC au dus la identificarea unui număr de 184 specii de macromicete.

Grupul lichenilor este de asemenea bine reprezentat, înregistrându-se peste 214 de specii saxicole.

Mușchii/brioflora au fost cercetați de numeroși briologi încă de la sfârșitul secolului al XIX – lea, astfel încât sunt semnalate până în prezent peste 228 de specii, unele având un areal destul de restrâns pentru Carpații Românești – Bucegia romanica, Riccia sorocarpa, Grimaldia pilosa, altele fiind specii protejate de interes comunitar conform Directivei Habitate: Mannia triandra, Buxbaumia viridis, Sphagnum sp.

Flora cormofitică. Până în anul 2001, în lista floristică a Parcului Național Piatra Craiului s-au înregistrat 1092 de taxoni de plante vasculare – 991 specii, 98 subspecii și 25 de hibrizi. Acești taxoni aparțin la 91 de familii, cea mai mare pondere având-o familiile: Asteraceae – 137, Poaceae – 103, Rosaceae – 53, Caryophylaceae – 51, Brasicaceae – 50, Scrophulariaceae – 50, Ranununculaceae – 49, Lamiaceae – 48, Fabaceae – 45, Apiaceae – 38, Cyperaceae – 33 și Orchidaceae – 33.

Dat fiind faptul că în flora României sunt înregistrate 3136 de specii spontane după Ciocârlan, 2000, se putem spune că în Parcul Național Piatra Craiului găsim mai mult de 30 % din speciile de plante superioare din România.

Dintre speciile rare, menționăm: tisa – Taxus baccata, zâmbrul – Pinus cembra, angelica – Angelica archangelica, sângele voinicului – Nigritella nigra și N. rubra și altele asemenea. Cele mai reprezentative specii endemice carpatice sunt: Achillea schurii, Primula wulfeniana ssp. baumgarteniana întâlnită numai în Postăvarul și Piatra Craiului, Festuca carpatica, Sesleria haynaldiana, Trisetum macrotrichum, Koeleria transsilvanica, Draba compacta, Hesperis moniliformis, macul galben – Papaver alpinum ssp. corona-sancti-stephani. Endemite strict locale sunt garofița Pietrei Craiului – Dianthus callizonus, simbolul floristic al masivului și Aubrieta intermedia ssp. falcata. De asemenea, sunt prezente și specii de interes comunitar cum ar fi gălbenelele – Ligularia sibirica și Liparis loeselli care sunt specii protejate conform Directivei Habitate, fiind incluse și în Convenția de la Berna, precum și clopoțeii de munte – Campanula serrata, specie inclusă în anul 2003 în Anexa II a Directivei Habitate.

Figura nr. 2. Garofița Pietrei Craiului – Dianthus callizonus (http://www.pcrai.ro)

Figura nr. 3. Smirdar – Rhododendron myrtifolium (http://www.pcrai.ro)

Figura nr. 4. Floare de colț – Leantopodium alpinum (http://www.pcrai.ro)

1.5.2. Vegetația

În raport cu condițiile climatice și edafice, vegetația Pietrei Craiului se repartizează în trei etaje, vizibile sub forma unor benzi altitudinale după Beldie, 1952; Mihăilescu, 2001; Danciu & al, 2008:

a) Etajul montan cu două subetaje:

1. Subetajul montan mijlociu, care este cuprins între limite altitudinale 650 – 1200, cu extindere până la , și corespunde etajului nemoral superior; se caracterizează prin prezența făgetelor Symphyto cordati – Fagetum, a pădurilor de povârnișuri umbrite și chei Phyllitidi – Fagetum, a făgeto-brădetelor Pulmonario rubrae – Fagetum și a pădurilor de fag cu molid Leucanthemo waldsteineii – Fagetum; vegetația de pajiști seminaturale a subetajului este constituită dintr-o bandă lată de fânețe, cu asociații ce aparțin în marea lor majoritate alianței Cynosurion;

2.Subetajul montan superior, care este încadrat între 1200/1400 – 1600/1700 m și corespunde etajului boreal, al molidișurilor, mai răspândite fiind molidișurile asociației Hieracio transsilvanici – Piceetum; în cuprinsul acestui subetaj se întâlnesc asociații de pajiști, incluzînd asociațiile din alianța Potentillo – Nardion, specifice pășunilor, buruienișuri de văi montane, vegetație saxicolă și vegetația colonizatoare a grohotișurilor;

b) Etajul subalpin este încadrat între 1600/1700 – și cuprinde asociații de tufărișuri: Rhododendro myrtifolii – Pinetum mugo, Campanulo abietinae – Juniperetum, Rhododendro myrtifolii – Vaccinietum;

c) Etajul alpin este reprezentat printr-o fâșie îngustă, începând de la 2000/2100 m până pe vârfurile cele mai înalte, la , vegetația caracteristică fiind formată din asociații de stâncării Seslerio haynaldianae – Caricetum sempervirentis și asociații chionofile din alianța Salicion herbaceae.

Masivul Piatra Craiului aparține regiunii Euro-Siberiană, provincia Central europeană est carpatică, circumscripția Munților Bucegi și Bârsei.

1.5.3.Habitate

1. Tufărișuri subalpine de jneapăn – Pinus mugo cu smirdar – Rhododendron myrtifolium

Răspândire în România: habitatul este prezent în etajul subalpin al Carpaților Orientali, Meridionali și Occidentali.

Răspândire în Piatra Craiului: habitatul este puternic fragmentat, întâlnindu-se pe ambii versanți, la altitudini cuprinse între 1556 – , ocupând cea mai mare suprafață la altitudinea de . Cele mai însemnate suprafețe le ocupă în zona nordică și nord-estică a crestei.

Suprafață aproximativă: .

2. Tufărișuri subalpine de smirdar – Rhododendron myrtifolium cu afin Vaccinium myrtillus și ienupăr pitic – Juniperus communis ssp. alpina

Răspândire în România: etajele subalpin și alpin ale Carpaților Orientali și Meridionali.

Răspândire în Piatra Craiului: această unitate de cartare, fiind formată din mai multe tipuri de habitate, deosebit de greu de separat, este puternic fragmentată, întâlnindu-se pe ambii versanți, la altitudini cuprinse între 1698 – , cu suprafața cea mai mare la altitudine. Cele mai reprezentative suprafețe ocupate de aceste tufărișuri se găsesc în zona nordică și nord-estică a crestei.

Suprafață aproximativă: .

3. Pajiști calcifile subalpine

Răspândire în România: în etajele subalpin și alpin ale Carpaților Orientali, Meridionali și Occidentali.

Răspândire în Piatra Craiului: habitatul este prezent pe ambii versanți ai crestei, între 1700 – altitudine, cu suprafața cea mai mare la altitudine.

Suprafață aproximativă: .

4. Pajiști cu comunități vegetale din al. Potentillo-Nardion, folosite drept pășuni

Răspândire în România: Carpații Orientali, Meridionali, Occidentali, Transilvania; în regiunea montană și etajele subalpin și alpin.

Răspândire în Piatra Craiului: habitatul este prezent în special pe versantul estic, între 1928 – altitudine, ocupând suprafața cea mai însemnată la altitudine.

Suprafață aproximativă: .

5. Pajiști cu comunități vegetale din ord. Arrhenatheretalia, folosite drept fânețe

Răspândire în România: dealurile subcarpatice, podișuri, în etajele montan inferior și mijlociu.

Răspândire în Piatra Craiului: Valea Bârsei, Rucăr, Valea Dâmboviței, Dealul Măgura în satele Măgura și Peștera, la altitudini cuprinse între 724 – , ocupând suprafața cea mai mare la altitudine.

Suprafață aproximativă: .

6. Tufărișuri de alun – Corylus avellana

Răspândire în România: în toți Carpații României, în etajul nemoral, al pădurilor de gorun-fag.

Răspândire în Piatra Craiului: habitatul se întâlnește pe o suprafață mare, pe ambii versanți, la altitudini cuprinse între 741 – , ocupând cea mai mare suprafață la altitudinea de .

Suprafață aproximativă: .

7. Tufărișuri cu cătină mică – Myricaria germanica

Răspândire în România: habitatul se întâlnește intrazonal, pe văi, etajul nemoral al gorunului și fagului, în Carpații Orientali, Meridionali și Occidentali și Subcarpații Moldovei.

Răspândire în Piatra Craiului: habitatul apare sub formă de enclave, la marginea coridoarelor de Alnus incana, în Valea Bârsei și Valea Dâmboviței, la altitudini cuprinse între 752 – , cu suprafața cea mai mare la 764 m.

Suprafață aproximativă: .

8. Păduri de anin alb – Alnus incana /coridoare de anin

Răspândire în România: Habitatul este prezent în luncile montane din etajul boreal al Carpaților românești.

Răspândire în Piatra Craiului: este întâlnit în bazinele văilor Bârsa și Dâmbovița, la altitudini cuprinse între 733 și , cu suprafața cea mai mare la altitudine.

Suprafață aproximativă: .

9. Păduri de fag – Fagus sylvatica

Răspândire în România: În toți Carpații Românești, în etajul nemoral, după Doniță & al. 2005.

Răspândire în Piatra Craiului: habitatul se întâlnește pe ambii versanți, la altitudini cuprinse între 694 , cu suprafața cea mai mare la Suprafață aproximativă: .

10. Păduri de fag – Fagus sylvatica și brad – Abies alba

Răspândire în România: În toți Carpații Românești, în etajul nemoral.

Răspândire în Piatra Craiului: habitatul se intâlnește pe ambii versanți ai masivului, la altitudini cuprinse între 761-, cu suprafața cea mai mare la altitudine.

Suprafață aproximativă: .

11. Păduri de amestec molid – Picea abies, fag – Fagus sylvatica și brad – Abies alba

Răspândire în România: În toți Carpații Românești, în etajul nemoral.

Răspândire în Piatra Craiului: habitatul este întâlnit pe ambii versanți ai masivului, la altitudini de 692-, ocupând suprafața cea mai reprezentativă la altitudine.

Suprafață aproximativă: .

12. Păduri de molid – Picea abies

În această unitate au fost incluse pădurile care se încadrează în tipurile de habitate prezentate mai jos și conțin, în compoziția stratului arborescent, molid în proporție de peste 80%.

Răspândire în România: în etajul boreal din toți Carpații românești.

Răspândire în Piatra Craiului: habitatul se întâlnește pe o suprafață mare, pe ambii versanți. la altitudini cuprinse între 742-, cu suprafața cea mai mare la altitudine.

Suprafață aproximativă: .

13. Păduri de molid – Picea abies și brad – Abies alba

Răspândire în România: în etajul boreal din toți Carpații românești.

Răspândire în Piatra Craiului: habitatul se întâlnește pe o suprafață mare, pe ambii versanți, la altitudini cuprinse între 707-, cu suprafața cea mai mare la .

Suprafață aproximativă: .

14. Păduri de pin silvestru – Pinus sylvestris

Răspândire în România: în masivele calcaroase din Carpații Orientali, Meridionali și Occidentali, în subetajul superior de făgete și amestecuri cu fag al etajului nemoral.

Răspândire în Piatra Craiului: habitatul este întâlnit între 1112 – altitudine, ocupând suprafața cea mai reprezentativă la altitudine, la Diana, Hornul Nisipos, Cheile Dâmboviței.

Suprafață aproximativă: .

15. Păduri de molid – Picea abies și pin silvestru – Pinus sylvestris

Răspândire în Piatra Craiului: pe suprafețe reduse în Cheile Dâmboviței, la altitudini cuprinse între 689 – , ocupând suprafața cea mai mare la altitudine.

Suprafață aproximativă: .

16. Păduri de larice – Larix decidua

Suprafață aproximativă: .

17. Grohotișuri calcaroase mobile și semi-mobile cu comunități vegetale din cl. Thlaspietea rotundifolii

Răspândire în România: în regiunea montană și în etajul subalpin al Carpaților Orientali și Meridionali.

Răspândire în Piatra Craiului: habitatul este întâlnit între 1285 – altitudine, cu suprafața cea mai mare la altitudinea de , în zonele: Marele Grohotiș, La Zaplaz, Piatra Craiului Mică, Hornul Găinii, Padinile Frumoase, la baza Umerilor Pietrei Craiului, Vârfului Ascuțit, Vârfului Padina Popii .

Suprafață aproximativă: 80 ha.

18. Versanți stâncoși calcaroși cu vegetație casmofitică

Răspândire în Piatra Craiului: habitatul se întâlneste în Cheile Brusturetului, Dâmboviței, Dâmbovicioarei, Prăpăstiile Zărneștiului între 691 – altitudine și pe versanții masivului, între 1000 – altitudine. Cea mai mare suprafață ocupată de acest habitat se află la altitudine.

Suprafață aproximativă: .

19. Zone locuite

Unitate de cartare ce cuprinde zonele de intravilan ale localităților din interiorul limitelor parcului național și gospodăriile izolate, cuprinse între 750 – altitudine, cu cea mai mare suprafață la altitudinea de .

Suprafață aproximativă: .

1.6. 1.6. Fauna si alte elemente pentru care s-a desemnat aria protejată

1.6.1.Fauna

Fauna de mamifere mici este bine reprezentată, fiind însă insuficient cunoscută. Până în prezent au fost identificate 21 specii de lilieci, care se adăpostesc în peșterile sau scorburile arborilor bătrâni de pe teritoriul Parcului. Dintre acestea 14 specii intră în categoria specii strict protejate conform Convenției de la Berna, iar 6 sunt specii de interes comunitar conform Directivei Habitate: Rhinolophus ferrumequinum, R. euriale, Myotis bechsteinii, M. blythii, M. myotys, Barbastella barbastellus, iar o specie -Vespertilio murinus – este inclusă în Convenția de la Bonn. De menționat că pe teritoriul României sunt protejate toate speciile de lilieci conform Legii nr. 90/2000 pentru aderarea României la Acordul privind conservarea liliecilor în Europa, adoptat la Londra la 4 decembrie 1991.

Parcul Național Piatra Craiului găzduiește o populație bogată de carnivore mari: urs – Ursus arctos; lup – Canis lupus; râs – Lynx lynx. Studiile realizate au arătat existența a trei culoare de circulație ale acestor specii între masivele Piatra Craiului și Bucegi, culoare care vor avea un regim special de protecție. Căpriorul – Capreolus capreolus și cerbul comun – Cervus elaphus sunt întâlniți în pădurile de la baza masivului. În prezent populația de capre negre – Rupicapra rupicapra care trăiește în zonele stăncoase ale masivului este de cca. 120 de exemplare. Numărul exemplarelor a scăzut dramatic în ultimii ani datorită vânătorii, braconajului și a distrugerii habitatului lor natural, adică tăierii tufărișurilor de jnepeni. Alte specii întâlnite în Parc sunt porcul mistreț – Sus scrofa; bursucul – Meles meles; jderul de copac – Martes martes; jderul de piatră – M. foina; pisica sălbatică – Felix silvestris , vidra – Lutra lutra.

Figura nr. 5. Râs– Lynx lynx (http://www.pcrai.ro)

Figura nr. 6. Lup– Canis lupus (http://www.pcrai.ro)

Figura nr. 7. Capra neagră – Rupicapra rupicapra (http://www.pcrai.ro)

Figura nr. 8. Urs – Ursus arctos (http://www.pcrai.ro)

1.6.2. Peisaj

Principalul peisaj din Piatra Craiului este considerat masivul calcaros înconjurat de păduri și pajiști, local apărând și o componentă umană, respectiv satele risipite.

Principalele unități peisagistice sunt:

a) creasta calcaroasă, impresionantă, cu altitudini de peste , ce se desfășoară pe lungime;

b) pajiștile alpine, stâncoase, cu specii de plante calcifile, cu insule de jneapăn, adevărate bijuterii ale parcului. În timpul verii aici apare și elementul antropic, respectiv ciobani cu turme de oi;

c) grohotișurile calcaroase, de o mare frumusețe, caracteristice pentru Piatra Craiului;

d) pădurile, de fag, de amestec și de conifere, care urcă de multe ori până în stâncărie;

e) fânețele de la baza masivului;

f) peisaj antropic – satele Peștera și Măgura cu case risipite, și odăi, gospodării tradiționale.

Figura nr. 9. Creasta nordică (http://www.pcrai.ro)

Figura nr. 10. Panorama Piatra Craiului (http://www.pcrai.ro)

Figura nr. 11. Umerii Pietrei Craiului (http://www.pcrai.ro)

Figura nr. 12. Mozaic de habitate pe versantul vestici al pietrei Caraiului (http://www.pcrai.ro)

Capitolul 2: Amenințări care trebuie soluționate în cadrul proiectului

Suprafața Parcului Național Piatra Craiului constituie din cele mai vechi timpuri o sursă de existență și de venituri pentru localnici și din secolul al XIX-lea a devenit și o atracție turistică. Ca urmare, biodiversitatea este supusă unei presiuni continue, care se accentuează tot mai mult în ultima perioadă. În lipsa unor măsuri adecvate, care să reducă presiunea exercitată asupra biodiversității, se poate ajunge la reducerea acesteia, la pierderea sau reducerea populațiilor unor specii endemice sau importante din diferite puncte de vedere.

2.1. 2.1.Amenințări datorate activităților antropice

2.1.1. Suprapășunatul

Suprapășunatul și activitățile asociate acestuia constituie o amenințare majoră. Deși în aceste zone pășunatul a constituit o îndeletnicire străveche, pășunile au fost menținute într-o stare de conservare destul de bună de-a lungul timpului. În ultimii ani s-a înregistrat o creștere masivă a numărului de vite. Acest suprapășunat are numeroase efecte negative:

reducerea drastică a biodiversității pășunilor și invazia unor specii care nu sunt consumate de animale ca părul porcului -Nardus stricta;

ca urmare a reducerii speciilor furajere din pajiști, vitele flămânde pătrund în pădure și chiar pe stâncării distrugând speciile endemice, concurând pentru hrană cu speciile sălbatice, disturbând activitatea faunei sălbatice;

distrugerea jneapănului care este tăiat în unele zone de ciobani, fiind folosit ca lemn de foc;

numărul mare de câini la stâne și lipsa jujeelor este o amenințare pentru fauna sălbatică, mai ales pentru mamiferele de talie mică și iezii de capră neagră și căpriori

2.1.2.Comportamentul vizitatorilor

Comportamentul vizitatorilor constituie și el o amenințare importantă:

cantități mari de deșeuri menajere sau toxice lăsate de turiști duc la poluarea solului, apei și la poluarea estetică;

creșterea necontrolată a numărului de vizitatori poate duce la dereglarea ecosistemelor naturale, eroziunea traseelor turistice, creșterea cantităților de deșeuri;

circulația turiștilor pe trasee nemarcate și în zone nepermise cauzează deteriorarea unor habitate fragile ca grohotișurile;

culegerea sau distrugerea deliberată a unor specii de floră și faună;

distrugerea jneapănului care este tăiat în unele zone de turiști, fiind folosit ca lemn de foc;

camparea și crearea de vetre de foc în locuri neamenajate;

deșeurile de la cabanele turistice poluează apele;

poluarea aerului, din cauza gazelor de eșapament și a prafului produs de autovehicule care afectează flora și fauna;

circulația turiștilor în zone nepermise, zgomotele produse de aceștia deranjează animalele sălbatice, în special în sezonul de împerechere;

traseele de alpinism amplasate necorespunzător deranjează păsările care cuibăresc în zonele stâncoase și afectează flora acestor zone.

2.1.3.Alte amenințări:

construcțiile ilegale și cele aflate la limita exterioară, care nu mențin linia arhitecturală a zonei, modifică și afectează peisajul specific al Pietrei Craiului, fiind totodată și o sursă de poluare a zonei;

poluarea apelor subterane;

utilizarea nedurabilă a resurselor naturale.

2.2.Amenințări naturale

2.2.1.Procesele geomorfologice actuale

Procesele de modelare geomorfologică ale Pietrei Craiului sunt încă în plină desfășurare, fiind favorizate de existența unei diferențe de nivel remarcabilă între și .

Aceste procese reprezintă schimbări fizice sau chimice, cu rol hotărâtor în geneza formelor de relief, apărând pe suprafețe variate. Pantele cu valori ridicate, cu stâncărie sau acoperite cu vegetație forestieră și pajiști, creează condiții favorabile manifestării unei game diverse de procese geomorfologice.

Principalele procese geomorfologice cu influență importantă asupra fitocenozelor sunt: meteorizarea fizică și chimică, procesele gravitaționale și nivația.

Meteorizarea, reprezintă o asociere de procese morfodinamice, care duc, în timp, la dezmembrarea mecanică și transformarea chimică a rocilor și au ca efect realizarea unor depozite și forme reziduale.

Procesele gravitaționale: prăbușiri, alunecări reprezintă deplasări ale unor volume variabile de materiale, care se produc cu viteză diferită, sub efectul gravitației. Și acestea contribuie la modelarea permanantă a reliefului, favorizând instalarea și perpetuarea taxonilor specifici fitocenozelor pioniere.

Nivația definește acțiunea complexă exercitată de către zăpadă, pe suprafețele pe care se acumulează, pe un interval de timp mai îndelungat. Acționează prin presiunea asupra terenului, eroziunea exercitată în timpul deplasării pe pante și protecție față de îngheț.

2.2.2.Schimbările climatice

Ca urmare a creșterii numărului de zile cu temperaturi ridicate care avantajează speciile arborescente, vegetația caracteristică zonelor alpine și subalpine se va reduce datorită migrării altitudinale a speciilor de arbori, în principal a molidului.

Schimbările climatice vor afecta în primul rând speciile ierboase, speciile lemnoase arătând o rezistență mai mare. Se preconizează că, în Alpi, o încălzire a climatului cu o medie anuală de 1- nu va duce la o evoluție pe altitudine a limitei pădurii cu mai mult de 100 – .

Așa cum consideră unii autori, o creștere de 1 – este posibil să se încadreze în limitele toleranței majorității speciilor alpine și nivale după Körner, 1995; Theurillat, 1995, în timp ce o creștere mai mare de 3 – poate să nu se încadreze în aceste limite de toleranță, după Theurillat, 1995; Lischke et al., 1998.

Capitolul 3: Poteci tematice

3.1. 3.1.Obiective

O potecă tematică reprezintă o modalitate de educație. Scopul precis este acela de a acumula informații si aspecte ale ecosistemului forestier prin parcuregerea acestuia, dar in același timp si recreativ.

Astfel obiectivele urmarite pentru potecile tematice din Parcul Național Piatra Craiului sunt:

Atragerea și încurajarea copiilor spre activități în domeniul protecției mediului;

Educația ecologică a copiilor are un efect social educativ mai larg asupra familiei și comunitățiiv;

Potecile tematice au ca rol educarea vizitatorilor pentru aprecierea valorilor ariei protejate;

Potecile tematice pot deveni mici „laboratoare” în aer liber pentru susținerea unor ore din curricula școlară;

Potecile tematice interactive pot influența și sensibiliza comportamentul vizitatorului în ceea ce privește atât temele aduse în discuție cât și statutul de arie protejată;

Parcurgerea unei poteci tematice este un mod plăcut și educativ de petrecere a timpului liber.

Dorim promovarea utilizării durabile a resurselor, conservarea biodiversității, creșterea numărului de turiști în Parcul Național Piatra Craiului.

3.2. 3.2.Grupuri țintă

Vizitatorii sunt persoane complet diferite ca indivizi si au nevoi diferite. Dorința lor de a vizita aria noastră protejată constă în căutarea unei experiențe noi , evadarea din viața zilnică, relaxare.

Ca arie protejată, ne confruntăm cu indiferența sau lipsa de înțelegere din partea unor vizitatori, din nefericire, de aceea aceste trasee au ca scop obținerea unei experiențe unice, educative, placute și interactive în aceeași măsură.

Pentru educarea vizitatorilor traseelor tematice discutate in această lucrare, vom avea în vedere următoarele grupuri țintă:

vizitatori / turiști;

elevi si studenți;

profesori;

administrația publică locală;

comunitatea locală;

ONG-uri;

Organizații regionale si naționale.

mass-media

Pericole și amenințări externe fenomenului de vizitare care pot duce la scăderea interesului vizitatorilor:

Alterarea zonelor naturale prin extinderea intravilanelor existente ;

Exploatarea resurselor naturale fără un regim strict de control, braconajul;

Numărul mare de câini fără stăpân;

Numărul mare de animale domestice care pășunează în anumite zone.

Pericole și amenințări interne fenomenului de vizitare:

Dezvoltarea turismului de masă prin creșterea numărului de vizitatori în grupuri neorganizate;

Camparea aleatorie în zone sensibile ale biodiversității;

Creșterea cantităților de deșeuri rămase în urma vizitatorilor;

Nerespectarea traseelor tursitice marcate.

3.3. 3.3.Alegerea si amenajarea traseelor

Amenajarea traseelor constă în : curățirea potecilor, marcarea acestora, realizarea de panouri informative, marcarea unor izvoare cu apă potabilă, amenajarea unor mici locuri de popas, amenajarea unor puncte de belvedere, realizarea unor balustrade de sprijin.

Pe traseul 1 se vor amplasa trei panouri tematice, un punct de belvedere în Șaua Crăpăturii și un infochioșc in Poiana Zănoaga, iar pe traseul 2 se va amplasa un panou thematic.

Tema de promovare a protejării naturii pe traseele tematice și panourile informative este existența, valoarea și importanța conservării speciilor de floră și faună și a habitatelor prezente în aria protejată.

Panourile tematice vor reprezenta puncte de popas în parcurgerea traseelor. Se vor amenaja spatii de odihnă, prevazute cu mese și băncuțe. Pe panourile informative se vor găsi informații suficiente să satisfacă nevoia de cunoaștere a vizitatorilor, ținând seamă de grupurile țintă identificate anterior.

3.3.1. Traseul tematic 1: Piatra Mică

Figura nr.13.Traseul tematic 1: Piatra Mică

Traseul 1 pornește de la Cabana Gura Râului și urmează drumul spre Prăpaăstii si satul Măgura. La 1.6 km ajunge la Fântâna lui botorog, izvor amenajat in partea vestică a drumului. În continuare părăsește drumul spre dreapta si urmează în urcuș ușor poteca, marcată cu bandă galbenă. După câteva sute de metrii se înscrie în serpentine largi prin pădure. Mai sus ajunge la un izvor, face stânga ușor, urcă moderat și ajunge în Poiana Zănoaga. Traversează poiana spre vest-nord-vest și parcurge prin pădure o porțiune cu mici denivelări după care ajunge la Cabana Curmătura. De la câțiva metrii spre est, traseul urcă în direcția nord, intră in pădure si ajunge în Șaua Crapăturii, unde vom găsi primul panou tematic și un punct de belvedere.

Figura nr.14. Panou tematic 1

De aici traseul merge spre dreapta și în curând urcă în serpentine către piatra Mică, după o porțiune de câțiva metri unde se găsește un cablu ajutător. Apoi străbate pe direcția vest-est creasta Pietrei Mici până la Crucea Eeroilor, unde vom găsi al doilea panou tematic și putem vedea o panorama superbă a orașului Zărnești.

Figura nr.15. Panou tematic 2

De aici traseul se orientează către sud printre jnepeni, apoi prin pădure, în aproximativ jumatate de oră ajunge în Poiana Zănoaga, unde vom gasi al treilea panou tematic și un infochioșc.

Figura nr.16. Panou tematic 3

Traseul măsoara aproximativ 10,7 km, grad de dificultate – ușor, durată: aproximativ 4 ore.

Birdwatching

Principalele tipuri de habitate și speciile de păsări caracteristice fiecărui tip de habitat, sunt:

Făget și pădure matură de amestec (Fa, Br, Mo): Bonasa bonasia (ieruncă), Accipiter gentilis (uliu porumbar), Columba oenas (porumbel de scorbură), Cuculus canorus (Cuc), Buteo buteo (șorecar comun), ), Dendrocopos leucotos (ciocănitoare cu spatele alb), Strix aluco (huhurez mic), Columba palumbus (porumbel gulerat), Strix uralensis (huhurez mare), Asio otus (ciuf de pădureTroglodytes troglodytes (ochiuboului), Picus canus (Ciocănitoare sură ), Erithacus rubecula (măcăleandru), Sylvia atricapilla (silvie cu capul negru), Phylloscopus collybita (pitulice mică), Phylloscopus sibilatrix (Pitulice sfârâitoare), Ficedula parva (muscar mic), Turdus philomelos (sturz cântător), Ficedula albicollis (muscar gulerat), Parus palustris (pițigoi sur), Parus major (pițigoi mare), Sitta europaea (scorțar), Certhia familiaris (cojoaică de pădure), Garrulus glandarius (gaiță), Nucifraga caryocatactes (alunar) , Parus major (pițigoi mare), Fringilla coelebs (cinteză), Pyrrhula pyrrhula (mugurar).

Molidiș matur, rariști de molid, jnepeniș: Glaucidium passerinum (ciuvică), Tetrao urogallus (cocoș de munte), Dryocopus martius (ciocănitoare neagră), Strix uralensis (huhurez mare), Aegolius funereus (minuniță), Picoides trydactilus (ciocănitoare cu trei degete), Turdus viscivorus (sturz de vâsc), Phylloscopus collybita (pitulice mică), Turdus torquatus (mierlă gulerată), Regulus regulus (aușel cu cap galben), Parus montanus (pițigoi de munte), Parus ater (pițigoi de brădet), Regulus ignicapillus (aușel sprâncenat), Nucifraga caryocatactes (alunar), Corvus corax (corb), Loxia curvirostra (forfecuță), Corvus corax (corb), Parus cristatus (pițigoi moțat),.

Chei, stâncării, cariere părăsite: Bubo bubo (bufniță), Hirundo rupestris (lăstun de stâncă), Falco tinnunculus (vânturel roșu), Apus melba (drepnea mare), Motacilla cinerea (codobatură de munte), Cinclus cinclus (mierlă de apă), Tichodroma muraria (fluturaș de stâncă), Oenanthe oenanthe (pietrar sur), Phoenicurus ochruros (codroș de munte), Corvus corax (corb), Emberiza cia (presură de munte).

Pășuni și alte terenuri deschise: Miliaria calandra (presură sură), Anthus trivialis (fâsa de pădure), Lanius collurio (sfrâncioc roșiatic).

3.3.2. Trasul tematic 2: Colțul Chiliilor

Figura nr.17.Traseul tematic2: Colțul Chiliilor

Traseul tematic 2 se ramifică spre vest-sud-vest din drumul spre plaiul Foii, la 300 m vest de orașul Zărnești. Urmează un drum agricol aproximativ 500 m, dupa care începe să urce domol prin pășune pe o potecă largă. Puțin mai sus se îndreaptă către vest pe curba de nivel. Traseul continuă pe potecă, strabate câteva poieni , cu molizi rari. Trecem pe lângă un izvor și dupa un urcuș moderat facem spre stânga. Curând, traseul intersectează Valea Crăpăturii.

Puțin spre vest traseul intersectează un drum de tractor care urcă către Padina hotarului. Continuăm prin poieni, traversăm padina lui Man, pârâiașul Chicerii și Padina Calului. Traseul urcă susținut prin Șaua Chiliilor și spre dreapta se desprinde poteca spre peștera din Colțul Chiliilor, „Bisericuța”, unde ajunge în cateva minute.

În Șaua Chiliilor gasim un panou tematic.

Durată: aproximativ 2 ore, dificultate – ușor.

Figura nr.18. Panou tematic Colțul Chiliilor

Birdwatching

Principalele tipuri de habitate și speciile de păsări caracteristice fiecărui tip de habitat, sunt:

Fânețe cu tufăriș (alun, anin, fag etc.), arbori izolați su în pâlcuri: Perdix perdix (potârniche), Coturnix coturnix (prepeliță), Streptopelia turtur (turturică), Lullula arborea (ciocârlia de pădure), Anthus trivialis (Fâsă de pădure), Lanius collurio (sfrâncioc roșiatic), Emberiza citrinella (presură galbenă), Miliaria calandra (presură sură).

Făget și pădure matură de amestec (Fa, Br, Mo): Accipiter gentilis (uliu porumbar), Buteo buteo (șorecar comun), Bonasa bonasia (ieruncă), Columba oenas (porumbel de scorbură), Columba palumbus (porumbel gulerat), Cuculus canorus (Cuc), Strix aluco (huhurez mic), Strix uralensis (huhurez mare), Asio otus (ciuf de pădure), Picus canus (Ciocănitoare surăr), Dendrocopos leucotos (ciocănitoare cu spatele alb), Troglodytes troglodytes (ochiuboului), Erithacus rubecula (măcăleandru), Turdus philomelos (sturz cântător), Sylvia atricapilla (silvie cu capul negru), Phylloscopus sibilatrix (Pitulice sfârâitoare), Phylloscopus collybita (pitulice mică), Ficedula parva (muscar mic), Ficedula albicollis (muscar gulerat), Parus palustris (pițigoi sur), Parus major (pițigoi mare), Sitta europaea (scorțar), Certhia familiaris (cojoaică de pădure), Garrulus glandarius (gaiță), Nucifraga caryocatactes (alunar) , Fringilla coelebs (cinteză), Pyrrhula pyrrhula (mugurar).

Molidiș matur: Tetrao urogallus (cocoș de munte), Glaucidium passerinum (ciuvică), Strix uralensis (huhurez mare), Aegolius funereus (minuniță), Dryocopus martius (ciocănitoare neagră), Picoides trydactilus (ciocănitoare cu trei degete), Turdus torquatus (mierlă gulerată), Turdus viscivorus (sturz de vâsc), Phylloscopus collybita (pitulice mică), Regulus regulus (aușel cu cap galben), Regulus ignicapillus (aușel sprâncenat), Parus montanus (pițigoi de munte), Parus cristatus (pițigoi moțat), Parus ater (pițigoi de brădet), Nucifraga caryocatactes (alunar), Corvus corax (corb), Loxia curvirostra (forfecuță).

Coridor de anin, margine de râu, elemente antropice (construcții, drum etc.): Actitis hypoleucos (fluierar de munte), Hirundo rustica (rândunică), Motacilla cinerea (codobatură de munte), Motacilla alba (codobatură albă), Phoenicurus ochruros (codroș de munte), Turdus merula (mierlă), Sylvia borin (silvie de zăvoi), Pica pica (coțofană), Corvus corone cornix (cioară grivă), Sturnus vulgaris (graur), Passer domesticus (vrabie de casă), Passer montanus (vrabie de câmp), Serinus serinus (cănăraș), Carduelis chloris (florinte), Cardueils cardueils (sticlete).

Capitolul 4: Venituri și cheltuieli estimate

4.1. 4.1.Cheltuieli

4.1.1.Panouri

stalpi din molid pentru panouri:

0,7854 x (diametru 0.2)2 x 2.5m x 8 = 0.63 m3 x 150 RON = ~95 RON

Imprimare: 2 x 1.5 m – 350 RON/panou = 1400 RON

rame panouri OSB: 50 RON x 4 buc = 200 RON

holsuruburi, 1 cutie 100 buc: 25 RON

4.1.2.Vopsea marcaje

5 alb + 2 albastru + 3 rosu = 10 RON x 10 cutii (0.75L)=100 RON

4 pensule = 5 RON x 4 = 20 RON

Manopera: 2000 RON

Total: 95 + 1400 + 200 + 25 + 100 + 20 + 2000 = 3820 RON

4.1.3.Infochioșc

Forma va fi hexagonală, cu raza de 3m. Vom amplasa radial 3 panouri de informare, fiecare având o suprafață de 3 m2.

Tot in perimetrul infochiosșcului vom amplasa si 3 banci din lemn masiv care vor servi ca loc de popas.

4.1.3.1.Elementele principale constructive ale foișorului pentru informare

Fundații izolate ancorate în pământ

Soclu și grinzi de lemn masiv

Pardoseală din dulapi de rășinoase

Stâlpi de susținere din bile de lemn masiv

Șarpantă din căpriori și contravântuiri de lemn rotund

Astereală din scandură de rășinoase

Învelitoare din lemn de rășinoase

4.1.3.2.Necesar materiale

Piloți scurți lemn rotund rășinoase d=18cm – 200 ron

Lemn rotund constructii rășinoase d>18 cm – 2200 ron

Astereală de rășinoase 20mm – 200 ron

Dulapi rășinoase – 500 ron

Căpriori pt șarpantă – 400 ron

Șiță – 700 ron

Tratament lemn + Ignifugare – 1500 ron

Transport materiale – 400 ron

Lemn pt amenajarea popasurilor:

4 x banca: 4 x 500 RON = 2000 RON

2 x masa: 2 x 700 RON = 1400 RON

Total: 200 + 2200 + 200 + 500 + 400 + 700 + 1500 + 400 = 6100 RON

Total general: 3820 + 6100 + 2000 + 1400 = 13320 RON

4.2. 4.2.Amortizarea cheltuielilor

Introducerea unei taxe de vizitare a ariei protejate (aproximativ 5 RON/persoană). În primul an se estimează un număr de aproximativ 2000 de vizitatori plătitori care vor aduce un venit de aproximativ 10000 RON, investitia amortizându-se în aproximativ 1,5 ani.

Taxă de ghid pentru însoțirea unor grupuri care folosesc traseele tematice (150 RON/ zi/ grup). Se estimează un număr de aproximativ 40 zile/ghid pe an care ar aduce un venit de 6000 RON /an, investiția amortizându-se în aproximativ 2,5 ani.

Implementarea unor proiecte cu finanțare europeană (de exemplu POS Mediu) care ar asigura fonduri necesare acestei investiții.

Capitolul 5 : Concluzii

Prin efectul activităților care ce vor fi implementate în zonă, se aduce o contribuția la protecția dar și la îmbunătățirea managementului biodiversității într-un sit Natura 2000,care este reprezentativ pentru bioregiunea alpina din România.

Prin realizarea infrastructurii de vizitare a Parcului Național Piatra Craiului, urmărim implementarea în teren a acțiunilor ce urmăresc gestionarea numărului de vizitatori cât și minimizarea impactului asupra conservării biodiversității crescând protecția și îmbunătățirea calității mediului.

Îmbunătățirea infrastructurii de vizitare contribuie la îmbunătățirea standardelor de viață (localnicilor prin atragerea unui număr mai mare de vizitatori ce vor aduce beneficii economiei locale; ale vizitatorilor, oferind acstora un cadru civilizat de vizitare a ariei protejate).

Realizarea activităților, contribuie la protecția mediului, în condițiile existente în prezent în zonă: interesul publicului din ce în ce mai mare pentru natură, impactului negativ al dezvoltării turismului necontrolat, insuficiența informațiilor cu privire la valorile naturale ale Pietrei Craiului și metodele de conservare a lor.

Realizarea infochioșcurilor și a traseelor tematice vor creea o conștientizare corectă in vederea implementării obiectivelor rețelei Natura 2000 în România. În acest context, informarea și conștientizarea vizitatorilor este unul dintre obiectivele principale de acțiune a proiectului.

Investițiile care sau propus vizează asigurarea unui management corespunzător al Parcului Național, menținerea și îmbunătățirea stării de conservare favorabilă a habitatelor și speciilor, stoparea degradării biodiversității și a resurselor naturale..

Având în vedere cele enumerate mai sus considerăm oportună realizarea investițiilor prevăzute pentru buna desfășurare a activitățiilor administrației ariei protejate.

Capitolul 6: Bibliografie

Planul de Management al Parcului Național Piatra Craiului, 2014;

Andrei Blumer, Georgiana Brănescu, Florentina Crișan, Florentina Florescu, Mihaela Năstase, Iulia Olariu, Mihai Zotta. – Traseele tematice în arii protejate – de la teorie la practică , 2009;

Oliviu G. Pop, Dumitru Murariu, Dan T, Ionescu, Adrian V. Indeica, Dan M. Gurean, Constantin Vezeanu, Minodora Manu, Ionuț Bordea. – Parcul Național

Piatra Craiului Ghidul speciilor și habitatelor de interese comunitar și național.;

Munții Piatra Craiului – Hartă turistică, editura Bel Alpin;

http://www.pcrai.ro;

https://ro.wikipedia.org.