Cercetări privind relansarea culturii mărului în sistem de mare densitate în Bazinul Pomicol Dâmbovița [301693]

[anonimizat]:

Prof. univ. dr. ADRIAN ASĂNICĂ

ABSOLVENT: [anonimizat]

2017

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI

MEDICINĂ VETERINARĂ BUCUREȘTI

FACULTATEA DE HORTICULTURĂ

Cercetări privind relansarea culturii mărului în sistem de mare densitate în Bazinul Pomicol Dâmbovița

Îndrumător științific:

Prof. univ. dr. ADRIAN ASĂNICĂ

ABSOLVENT: [anonimizat]

2017

Cuprins:

Introducere……………………………………………………………………………

Capitolul I- Stadiul actual al culturii mărului………………………….

Situația culturii mărului pe plan mondial……………………………

Suprafețe cultivate și producția de mere………………………….

Sortimente cultivate………………………………………………………..

Cultura mărului în România

Tendințe și orientări privind cultura mărului

Evoluția sistemelor de cultură a mărului

Pe plan mondial

1.4.2 În România

1.5 Stadiul actual privind tehnologia de cultură a mărului în sistem de mare densitate

1.6 Operațiunile de tăiere și conducere a coroanei pomilor

1.7 Normarea producției

1.8 Irigarea livezilor de măr

1.9 [anonimizat]

2.1 Justificarea temei

2.2 Obiectivele cercetării

2.3 Materialul biologic folosit si metodologia de cercetare

2.3.1 Metoda de cercetare

2.3.2 Condițiile ecologice în care s-au efectuat cercetările:

2.3.2.1 Condițiile de climă

2.3.2.2 Condițiile de sol

2.3.2.3 Relieful și vegetația

2.3.3 Materialul biologic folosit

2.3.3.1 Portaltoi utilizat

2.3.3.2 Soiurile de măr luate în studiu

2.4 Rezultate privind evidența unor livezi de mare densitate cultivate în Bazinul Pomicol Dâmbovița

2.4.1 Creșterea vegetativă a pomilor

2.4.2 Particularitățile de rodire

2.4.2.1 Fazele fenologice ale organelor de rod

2.4.2.2 Epoca de maturare și de consum a merelor

2.4.2.3 Potențialul de producție al soiurilor de măr

Introducere:

Pomicultura reprezintă o ramură deosebit de importantă a [anonimizat], asigurând o mare parte a [anonimizat].

Cultura pomilor reprezintă o [anonimizat]-economic, aceasta reușind să valorifice la un nivel înalt o mare parte din suprafețele de teren improprii cultivării altor plante horticole.

[anonimizat] (Brown, 2012). Acestea au o [anonimizat] a [anonimizat] (Passos si colab., 2014). Datorită utilizării excesive a [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat], dar și fenofazele de creștere și dezvoltare. [anonimizat]umatori optează pentru consumul de mere provenite din plantații tratate cu bio-fertilizatori, care au un efect pozitiv asupra calității fructelor.

În ultimii ani, patrimonial pomicol s-a diminuat drastic, marea majoritate a livezilor pomicole sunt în declin, altele sunt părăsite, iar partea din suprafață care se află în exploatare nu înregistrează rezultate rermarcabile datorită unei tehnologii de cultură neuniforme, aplicată deficitar. Producțiile obținute sunt modeste și o mare parte din pomicultori obțin fructe de slabă calitate, care sunt valorificate la un preț scăzut.

Una dintre principalele probleme cu care se confruntă pomicultorii este reprezentată de valorificarea producției de fructe, întâmpinând tot mai multe greutăți privind piețele de desfacere, atât pe piața internă, dar mai ales pe piața externă, datorită procentului redus de fructe de calitate extra, care fac față cu greu importului masiv cu fructe de calitate superioară, care au un aspect comercial plăcut, comparative cu cele obținute in livezile noastre.

Condițiile favorabile culturii pomilor pe care le întâlnim în țara noastră, tradiția, dar și posibilitatea intensivizării pământului, reprezintă premise pentru dezvoltarea unei pomiculturi moderne, capabile să le concureze pe marile țări producatoare de fructe, în special de mere. Pentru obținerea unor producții extra, competitive atât cu piața internă cât și exportul, este necesară promovarea în cultură a unor tehnologii integrate și sortimente noi care să conducă la realizarea unor producții mari și de calitate, capabile să facă față presiunilor concurențiale ale pieței.

Pentru sporirea cantității și calității fructelor trebuie să alegem sortimentele potrivite la înființarea unei livezi, cerințele acestora trebuind să fie în corelație cu condițiile climatice pe care le oferă o anumită zonă de cultură, de asemenea, trebuie să adoptăm un sistem de cultură potrivit, iar tehnologia aplicată pomilor trebuie să fie aleasă corespunzător și respectată cu strictețe, astfel, rezultatele nu vor întârzia să apară.

În ultimele decenii, sortimentul de măr a cunoscut schimbări semnificative, astfel fiind promovate în cultură soiuri care să corespundă cu cerințele consumatorilor, acestea fiind într-o continuă creștere. De asemenea, s-a optat pentru promovarea unor soiuri cu rezistență genetică la boli, care constituie verigi importante ale unei tehnologii economice și performante, cu rezultate imediate prin eliminarea sau diminuarea tratamentelor fitosanitare.

Pentru realizarea unor producții constante și de calitate superioară, odată cu promovarea în cultură a soiurilor rezistente la boli, trebuie să fie cunoscută și comportarea acestora în sisteme de cultură intensive și superintensive, dar și unele particularități biologice de creștere și rodire.

Consecințele introducerii soiurilor de măr cu rezistență genetică la boli, conduc spre o creștere a eficienței economice datorită diminuării consumului de pesticide, utilizate la efectuarea tratamentelor fitosanitare, dar și la obținerea unor fructe mai sănătoase pentru consumator, mai puțin poluate, mai ales dacă ne gândim la obținerea unor fructe ecologice, cererea din prezent fiind în continuă creștere.

Cercetările realizate în cadrul Stațiunii de cercetare și dezvoltare pentru pomicultură- Voinești, în livezile de măr înființate cu material rezistent la boli, reprezintă un model de urmat pentru creșterea suprafețelor cultivate cu astfel de soiuri si realizarea unor livezi moderne in zonele consecrate din țara noastră, conducând la obținerea unor fructe de calitate superioară.

Lucrarea de față ”Cercetări privind relansarea culturii mărului în sistem de mare densitate în Bazinul Pomicol Dâmbovița”, reprezință rezultatul cercetărilor efectuate în perioada 2015-2016, în cadrul Stațiunii de cercetare și dezvoltare pentru pomicultură- Voinești, și are ca scop promovarea sistemului de mare denistate în această zonă prin utilizarea unor noi soiuri de măr nou introduse în cultură pretabile pentru acest sistem, cu caracteristici superioare, productive, de calitate extra și rezistente la boli și dăunători. Lucrarea se finalizează cu o serie de recomandări utile și concluzii, pentru pomicultorii din zonă, interesați de creșterea randamentului producției, dar și calității fructelor. Pe lângă aspectele pe care le-am urmărit în lucrarea de față, ne putem orienta și pe studiul rentabilității acestor tipuri de culturi, pe posibilitățile de valorificare ale fructelor, urmărind astfel aspectele economice ale unor astfel de plantații.

Capitolul I-Situația culturii mărului

Situația culturii mărului pe plan mondial

Cultura mărului are o importanță deosebită pe plan mondial, fiind situată pe locul 3, din punct de vedere al producției, după citrice și banane. Mărul este un fruct foarte bine cotat de consumatori datorită proprietăților alimentare pe care le are, dar și a costului accesibil în comparație cu alte fructe. Din punct de vedere alimentar, merele sunt indicate pentru diferite afecțiuni, precum cele biliare, renale, cronice; de asemenea, acestea au și un efect tonic asupra organismului, ajută la scăderea colesterolului, chiar și la eliminarea unor acizi nedoriți din organism.

1.1.1. Suprafețe cultivate și producția de mere

1.1.2. Sortimente cultivate

Sortimentul mondial al mărului este foarte diversificat, înglobând un număr de peste 13.000 de soiuri, atât de importață mondială, cât și de interes local. Cea mai importantă pondere o au în continuare soiurile din grupa Golden delicious, împreună cu clonele sale: Pinkgold, Reinders etc.). Locul patru este ocupat de soiul Fuji, care a căpătat elan îndeosebi în China, Coreea și Japonia, America de Sud.

Se observă o stabilitate la nivel global a suprafețelor cultivate cu soiuri de culoare roșie, în timp ce suprafețele acoperite de soiurile cu mere galbene se reduc, iar cele cu soiuri bicolore se măresc. Urmărind statisticile oferite de FAO, se observă o scădere a suprafețelor cultivate cu măr, însă se poate vedea o creștere a producției datorată randamentului tot mai ridicat la unitatea de suprafață.

Cel mai răspândit soi în S.U.A., este Red delicious, de asemenea, și soiurile Granny Smith, Fuji, Gala, Pink Lady ocupă suprafețe considerabile, dar și cele care prezintă gena Vf, pentru rezistență genetic la rapăn.

În Italia, soiul Golden delicious se cultivă pe 40,7% din suprafața totală, urmat de grupa Stark- 20,6% și Morgenduft 11,7%. În Franța, se întâlnesc 11 soiuri de măr destinate consumului în stare proaspătă, și anume: Golden delicious, cu ponderea cea mai mare, 60%, Granny Smith, spururi din grupa Stark, Parmen auriu, Renette alb, Renette de Canada, Starking delicious, Richared, Cardinal, Renette de Mans, Renette de Clochard.

Conform statisticilor oferite de EUROSTAT, în Europa, suprafață ocupată cu livezi de măr în anul 2012, a fost de aproximativ 1,29 milioane de hectare.

Recent au fost introduse noi soiuri în Italia: Golden Lasa, Golden Mira, Primiera; în Cehia, soiul Resista, și au fost obținute prin ameliorare și soiuri tolerante la rapăn, precoce și foarte productive: Topa, Natiela, Stugold; în Elveția- Ariwa. Japonia a lansat în cultură soiurile Naga Fu 12, Naga Fu 1, Akifu 1 etc.

Țările din emisfera sudică, prefer soiurile de măr Gala, Braebum, Fuji. În Africa de Sud, 50% din suprafață este cultivată cu soiul Granny Smith, urmat de Gala. De asemenea, soiul Fuji și clonele sale, acopera 80% din suprafețele cultivate în Asia, China și Japonia.

Soiul Prima, primul soi creat cu rezistență genetică, a stârnit un interes major în rândul pomicultorilor, de a înființa plantații cu soiuri rezistente și de a reduce astfel costurile prin diminuarea numărului de tratamente fitosanitare aplicate. În această direcție au fost create un număr mare de noi soiuri cu rezistență precum: Florina, Priscila,Wanda, Remo etc.

1.2. Cultura mărului în România

În România, ………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Tabelul 1 – Situația actuală a livezilor de măr, pe grupe de vârstă, potențial productiv, sisteme de cultură (2013)

1.3. Tendințe și orientări privind cultura mărului

În prezent, tendința majoră în ceea ce privește cultura mărului este reprezentată de îmbogățirea sortimentului cu noi soiuri rezistente la condițiile climatice, de productivitate mare, care au o bună capacitate de păstrare și care să satisfacă cât mai deplin cerințele consumatorilor.

Cu privire la tehnologia de cultură, se urmărește înființarea livezilor moderne, de mare densitate, utilizarea soiurilor cu precocitate, plantarea pomilor cu anticipate, instalarea plaselor pentru protecția antigrindină și obligatorie instalarea sistemului de irigare, cel prin picurare fiind cel mai recomandat.

Cercetătorii urmăresc obținerea unor soiuri mult mai rezistente, experimentele fiind orientate spre crearea de noi soiuri cu rezistență multiplă la boli și dăunători. Sortimentul pomicol nu prezintă schimbări majore în structura de fond în anul 2015, manifestând doar mici oscilații privind ponderea și producția soiurilor.

Una dintre direcțiile majore de cercetare luate în discuție în multe țări este aceea de a crea soiuri cu rezistență genetică la boli, și care să se adapteze și în condiții climatice mai propice și care să asigure producții de calitate și constante.

În prezent, printre obiectivele majore ale dezvoltării pomiculturii în România se înnumără: îmbunătățirea și extinderea sistemului de valorificare a producției, fie în stare proaspătă fie prelucrate; creșterea suprafețelor ocupate cu liveză comerciale; creșterea cantitații și calității fructelor în vederea asigurării consumului intern, dar și valorificării către export; obținerea de material săditor autorizat și certificat și garantarea sănățății acestuia.

Evoluția sistemelor de cultură a mărului

1.4.1 Pe plan mondial

Pentru prima dată, mărul a fost introdus în cultură la început în China și India, apoi s-a răspândit și în alte regiuni de pe glob. Inițial s-a implementant cultura mărului în sistem clasic. Din documentele istorice reiese că încă din anii 3000- 2000 înainte de Hristos exista u numeroase livezi cu diferite specii pomicole. Din scrierile istorice, aflăm că încă din acea perioadă se utilizau pomi alotiți pentru înființarea livezilor.

În Franța au apărut o serie de lucrări, iar ceva mai târziu în Germania, in 1530- 1582, Italia, Olanda și Anglia. Se remarcă o evoluație rapidă în știința tăierilor, respective ideea conceperii diferitelor forme de coroană. În 1662, Abatele Le Gondre, formulează principiile conducerii pomilor pe șpalieri. Au fost introduși în cultură pomii pitici, care au stat la baza creării plantațiilor de mare densitate.

În secolul al XIX-lea se recomandă tot mai mult conceperea sistemelor de formare a coroanei economice adecvate biologiei pomilor. Un rol deosebit în această directie îi revine lui N. Gaucher, care a promovat piramida etajată clasică, destinată pentru pomii pitici, semipitici, dar și pentru soiurile de vigoare slabă altoite pe portaloi viguroși. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, început de secol XX, se remarcă o extindere a plantațiilor cu trunchi înalt, formele palisate nefiind admitare deoarece necesitau mai multe intervenții de dirijare. În paralel, interesul pentru cultura pomilor cu talie mică s-a extins, stimulând alegerea diverselor tipuri de portaltoi vegetative de către stațiunea East-Malling.

Extinderea culturii pomilor pe portaltoi vegetativi și obținerea unor rezultate favorabile au schimbat părerile specialiștilor referitoare la longevitatea pomilor, durata scurtă de viață a pomilor altoiți pe portaltoi vegetativi nu mai este văzută ca un neajuns, ci o metodă de schimbare periodică a sortimentului. Precocitatea, producțiile mari, calitatea superioară a fructelor obținute, reducerea forței de muncă în realizarea lucrărilor, au fost puncte tari pentru modernizarea plantațiilor.

Pe teritoriul Franței, în anii 1950 existau două tipuri de livezi comerciale de măr, respectiv livezile clasice, cu pomii conduși în general sub formă de palmete oblice sau orizontale, cu densități de 800-1200 pomi/ha, și livezi de tip American, cu forme de coroană globuloasă, altoiți pe portaltoi generativi, cu distanțe mari de plantare și densități de 200 pomi/ha. Pomicultura franceză a suferit o modificare mare începând cu anul 1960, urmând linia intensivizării, înființarea plantațiilor de pomi altoiți pe M2, cu densități de 1200-1700 pomi/ha. Cele mai răspândite forme de coroană erau palmeta cu brațe oblice sau orizontale.

1.4.2 În România

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

1.5 Stadiul actual privind tehnologia de cultură a mărului în sistem de mare densitate

Începând cu jumătatea secolului XX, majoritatea țărilor europene, dar și S.U.A. și-au concentrat atenția spre descoperirea de noi tehnologii eficiente, în cultura mărului, pentru garantarea unor producții constante și de calitate. Pentru stabilirea tehnologiei potrivite de cultură a pomilor, în sistem de mare densitate, s-au avut în vedere mai multe aspecte legate de formele de conducere și de tăiere a coroanei, de densitatea de plantare, de modul de grupare a pomilor, de soiurile si portaltoii utilizați, dar și de alte aspecte privind operațiile de recoltare, de întreținere a plantației, respectiv a solului, toate aceste aspecte fiind interconectate.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

1.6 Operațiunile de tăiere și conducere a coroanei pomilor

Operațiunile de tăiere cuprind în sens larg totalitatea intervențiilor aplicate parții aeriene a pomilor prin care se urmărește o echilibrare între procesele de creștere și fructificare, o dispunere favorabilă a ramurilor, în scopul pătrunderii luminii și pentru o ventilație corespunzătoare în interiorul coroanei. Pe lângă tăierile propriu-zile (scurtări, suprimări, etc.), există și alte intervenții care se practică în scopul dirijării ramurilor și lăstarilor, și anume, înclinări, dresări, arcuirea lăstarilor, care au scopul de a completa sau chiar inlocui în anumite situații tăierile, fiind utilizate cel mai des în cazul pomilor tineri (Ghena N. și colab., 2003).

Rezultatele cercetărilor efectuate în cadrul Stațiunii de cercetare-dezvoltare pentru pomicultură Voinești, au demonstrat că prin combinarea modului de intervenție asupra pomilor se pot obține rezultete superioare comparativ cu tehnologia convențională (Petre Gh. și colab. 2005). Prin aplicarea combinată a intervențiilor asupra pomilor, în condițiile de la Voinești, s-au obținut producții cuprinse între 30-40 t/ ha la soiul Florina, 32- 36 t/ ha la Generos, pomii fiind altoiți pe portaltoiul M 106.

În prezent, de interes pentru livezile intensive și superintensive, sunt coroanele de forma globuloasă cu ax central și de volum redus, care favorizează pătrunderea luminii, o ventilație corespunzătoare și repartizarea uniformă a substanțelor fitosanitare pe întreaga suprafață foliară, cele mai cunoscute forme fiind: fusul subțire, fusul tufă ameliorat, axul vertical, fusul nord-olandez, coroana Pillar (Ghena și colab., 2004). Se urmărește alcătuirea unei coroane echilibrate, cu formațiuni de rod repartizate uniform.

„Sistemul V” este o altă formă de coroană care s-a răspândit în ultima perioadă, caracterizat prin pomi în formă de fus subțire, conduși sub un unghi de 15-300 față de verticală, în direcții alternative, cu densității de plantare de până la 5000 pomi/ ha (Havland, 1997, Milka A, Piskor E., 1997). Sunt propuse și alte sisteme de conducere a coroanei, respectiv „Mikado” și Drilling, cu 5000-6000 șarpante la 1200-2000 pomi/ha. Coroana Mikado este alcătuită din 4 șarpante de bază, lipsește axul, iar cea Driling prezintă 3 brațe principale, astfel, vigoarea fiind împărțită pe cele 3-4 brațe, se pot utiliza portaltoi mai viguroși.

Experiențele realizate de Czaplika și Sosna în Polonia (2008), privind folosirea formelor de coroană „V” Guttingen și Drilling au înregistrat creșteri vegetative superioare pentru sistemul de coroană Drilling, mai ales în ceea ce privește diametrul trunchiului. Cu privire la calitatea fructelor, această a fost superioară în cazul sistemului „V” Guttingen. Chiar dacă cheltuielile de exploatare sunt mai mari la „V” Guttingen, producția („V” Guttingen- 48,8 t/ ha), a fost cu mult peste cea obținută în cazul sistemului Drilling (30,4 t/ ha).

Principalul dezavantaj al sistemelor în „V”, îl reprezintă costurile mari pentru instalarea sistemelor de susținere, respectiv forța de muncă necesară tuturor lucrărilor de formare, dresare a coroanelor.

Cele mai utilizate forme de coroană întâlnite în Europa de Est sunt palmeta cu brațe oblice, coroana cu ax central, fusul subțire și fusul tufă (Fideghelli C., și colab., 1997).

Din cercetările efectuate pe soiuri de măr conduși în diferite forme de coroană, Căpraru F. (2010), a constatat că forma coroanei are influență asupra colorării fructelor, dar și asupra suprafeței foliare. S-a observat o mărire a suprafeței foliare cu 8,3% în cazul conducerii pomilor în fus zvelt, și o creștere a procentului de colorare a epidermei fructelor cu un procent de 5,6%, în sistemul „V” Guttingen, la soiul Auriu de Bistrița și 8,5% la Florina.

1.7 Normarea producției

Una dintre cele mai importante tehnici pentru creșterea calităților fructelor și prevenirea formării periodicității de fructificare, o constituie normarea, sau rărirea fructelor. Păstrarea pe pom a unui număr adecvat de flori, respectiv fructe, reprezită o condiție de bază pentru obținerea unei recolte de înaltă calitate, iar pentru realizarea acestei operațiuni se poate recurge atât la rărirea chimică, cât și la cea manuală, acestea fiind măsuri cunoscute în livezile comerciale (Wertheim, 2000, Greene, 2002).

Cercetările efectuate în 2005, de Sumedrea M. Și Sumedrea D., ascupra încărcăturii optime de rod la soiurile Prima și Pionier, conduși sub formă de fus subțire, densitatea fiind de 2777 pomi/ ha, concluzionează că pentru a nu afecta constanța producției, este recomandată o încărcătură de 14,5- 18,7 muguri de rod- fus subțire cu densitatea de 2777 pomi/ha, constată că încărcătura de 14,5–18,7 muguri de rod/cm2 SST, iar pentru soiul Prima, se poate opta și pentru o încărcătură mai mare.

Normarea producției are efecte benefice asupra mărimii fructelor, culorii acestora, dar și altor calități organoleptice. Cercetătorul Childers, considera că rărirea manuală în momentul întăririi sâmburelui este o bună practică pentru fructele din zona temperată, dar este mare consumatoare de timp și forță de muncă (Childers, 1995).

1.8 Irigarea livezilor de măr

Irigarea livezilor de măr presupune aplicarea de udări frecvente cu norme mici de apă, pentru a asigura cantități optime în zona sistemului radicular, în măsură să susțină metabolismul pomilor la un nivel ridicat. Este indicat să se recurgă la metode de irigare localizată, fie la suprafață, fie subteran, în funcție de tipul de sol, de cerințele pomilor și mai ales, de condițiile climatice din zonă.

În prezent, irigarea trebuie văzută ca un instrument indispensabil tehnologiei pomiculturii integrate, deosebit de efficient în reglarea activității productive și vegetative a pomilor (Ghena N. și colab., 2004).

Ținând cont de consumul diferit de apă în funcție de fenofaza pomilor, prin irigare se urmărește menținerea unui regim hidric optim, în concordanță cu intensitatea metabolismului, dar și cu producția.

În prezent se urmărește folosirea eficientă a resursei hidrice, reducerea costurilor, normele de irigare stabilindu-se în funcție de sol, de tipul plantației, de portaltoii utilizați, dar mai ales de condițiile de climă din arealul respectiv. Consumul de apă este variabil în funcție de temperatură și lumină, acestea influențând procesele metabolice ale plantelor, care duc la deschiderea și închiderea stomatelor (D. Dragoni și colab., 2005).

Stabilirea cantității de apă care trebuie să fie administrată este variabilă pe parcursul perioadei de vegetație, nevoie de apă ale mărului fiind diferite, astfel, pentru stabilirea cantității optime trebuie să se țină seama atât de cantitatea zilnică care provine din precipitații, cât și de evapotranspirație. De la înfrunzire până la scuturarea petalelor, respectiv aprilie- începtul lunii mai, necesarul zilnic de apă al pomilor este de 2 mm, de aici rezultând o cantitate de 20 mm/ lună, cantitate asigurată în general de rezervele existente în sol din timpul iernii. Necesitățile hidrice cresc în luna mai la 90-150 mm/ lună, respectiv la 105-120 mm/ lună, în iunie.

În ceea ce privește administrarea suplimentară de apă, în anumite perioade, practica pomicolă impune prudență. În timpul înfloritului nu sunt recomandate udările, lucru care duce la căderea florilor. De asemenea, udările se stopeză cu 2-3 săptămâni înainte de recoltare, altfel acest lucru care ar duce la crăparea fructelor. Prin reglarea corectă a intervalului de aplicare a apei, se poate stimula o mai bună diferențiere a mugurilor de rod.

În urma experimentelor efectuate în Polonia, s-a dovedit că irigarea prin picurare a adus sporuri de producție de 4,72 t/ha în cazul soiului McIntosh, 3,76 t/ha pentru soiul Melba și 4,64 t/ha pentru soiul Spartan.

Cercetările efectuate în 2001 la I.C.P.P Pitești- Mărăcineni, de către Tănăsescu N., asupra modului de aplicare a apei de irigat, au reliefat eficiența sistemului de irigare prin picurare comparativ cu alte metode privind consumul de apă. În cazul microasperiei, s-a observat o repartizare uniformă a apei pe suprafața solului, dar un consum mai mare de apă comparativ cu picurarea, iar în cazul udării prin aspersie, cantitatea de apă a fost repartizată neuniform.

1.9 Protecția fitosanitară

Protecția fitosanitară este o verigă deosebit de importantă a tehnologiei de producție fară de care nu se pot obține în marea majoritate a cazurilor producții de calitate, iar cantitatea scade radical. Lipsa protecției fitosanitare poate cauza pierderi de peste 50% din recoltă, uneori neaplicarea acestora poate conduce la compromiterea totală a recoltei, atât calitativ cât și cantitativ.

În prezent, se optează pentru alternativa utilizării soiurilor cu rezistență genetică la boli și daunători, în scopul diminuării tratamentelor și reducerii costurilor de producție. Caracteristicile noilor soiuri nu satisfac pe deplin cerințele consumatorilor, acestea neatingând calitățile gustative ale celor sensibile la boli. Pentru sortimentul de fructe destinate industrializării se poate folosi o gamă largă de soiuri rezistente capabile de a asigura producții mari și la costuri de producție mici, asigurând o valorificare eficientă din punct de vedere economic.

Capitolul II- Contribuții proprii

2.1 Justificarea temei:

Scopul principal al acestei cercetări este de a pune în evidență particularitățile de rodire și creștere a soiurilor cuprinse în studiu, adaptabilitatea acestora în cadrul Bazinului Pomicol Dâmbovița și aspecte cu privire la producția de mere obținută în cadrul livezilor de mare densitate, în care au fost promovate noi soiuri cu rezistență genetică la boli. Această caracteristică conduce la o reducere a costurilor de întreținere, dar și la un nivel mai redus de poluare al mediului, și implicit, la oferirea unui fruct sănătos către consumator.

În prezent, pomicultorii din zona Bazinului Pomicol Dâmbovița își manifestă interesul spre înființarea de livezi de înaltă densitate, cu soiuri de măr noi, care satisfac cerințele consumatorului, soiuri precoce, care oferă producții mari de fructe, de calitate superioară, la costuri scăzute. Se urmărește de asemenea, retehnologizarea gamei de utilaje, mecanizarea cât mai intensă a lucrărilor și reducerea costurilor de întreținere a livezilor.

Adoptarea sistemelor de cultură la măr, în principal intensive,dar si de înaltă densitate, începe să ia amploare datorită randamentului ridicat la unitatea de suprafață, prin însăși densitatea de plantare a pomilor, precocitatea soiurilor, dar și forma coroanelor, comparativ cu sistemul clasic, la care trebuie să se aștepte formarea în timp a scheletului care să poarte rodul.

În ultima perioadă, sortimentul de măr a suferit o schimbare semnificativă, fiind promovate soiuri care să facă față cerințelor tot mai diverse ale consumatorilor, aflate în continuă creștere. Pe de altă parte, promovarea soiurilor de măr cu rezitență genetic la boli, pentru noile plantații constituie verigi ale tehnologiei economice performante, cu efect imediat asupra diminuării sau eliminării tratamentelor cu fungicide.

Cercetările efectuate în cadrul Stațiunii de cercetare-dezvoltare peentru pomicultură Voinești, dar și în celelalte exploatații private din zona Voinești, s-au derulat în perioada 2015-2016, iar scopul principal a fost de studiere a comportării noilor soiuri de măr în sistem de înaltă densitate, observarea principalelor tendițe în alegerea soiurilor, compararea producțiilor obținute, observarea creșterii vegetative a pomilor, particularitățile de rodire, fenofazele înfloritului, dar și epoca de maturare și consum a fructelor.

2.2 Obiectivele cerctărilor:

1. Studiul compartiv al unor soiuri noi de măr cultivate în sistem intensiv și de mare densitate, urmărind paticularitățile de creșterere și rodire.

2. Observarea comportării soiurilor luate în studiu privind fenofazele înfloritului.

3. Stabilirea epocii de maturare și de consum a merelor.

4. Observarea potențialului productiv al soiurilor.

5. Observarea tendințelor in alegerea soiurilor pentru înființarea noilor plantații comerciale.

6. Stabilirea unui conveer varietal a soiurilor de măr cu rezistență genetică la boli, care se pretează culturii mărului în Bazinul Pomicol Dâmbovița.

2.3 Materialul biologic folosit si metodologia de cercetare:

2.3.1 Metoda de cercetare:

Cercetările s-au efectuat în perioada anilor 2015-2016, atât în cadrul Stațiunii de cercetare-dezvoltare pentru pomicultură Voinești, cât și în cadrul unor plantații private de măr, în sistem intensiv și de mare densitate. S-au urmărit particularitățile de creștere și rodire a soiurilor, fenofazele înfloritului, potențialul productiv al soiurilor, dar și tendințele actuale în alegerea soiurilor de măr.

Observând succesul înregistrat în pomicultura mondială, dar mai ales în cea europeană, prin utilizarea noilor soiuri, dar și noilor sisteme și tehnologii de cultură, pomicultorii din Bazinul Pomicol Dâmbovița au arătat interes în extinderea sistemului de înaltă densitate la măr. Astfel, vechile exploatații pomicole, cu vârsta de peste 40-50 de ani, care ofereau un randament scăzut, au început treptat să dispară, locul lor fiind ocupat de noi plantații înființate cu soiuri competitive.

În cadrul studiului, au fost înregistrate date cu privire la suprafața cultivată, soiurile și portaltoii folosiți, sistemul de întreținere a solului, distanțele de plantare, formele de coroană utilizate, dar și date privind producția. S-au urmărit în paralel, comportarea unor soiuri de măr autohtone dar și străine cu rezistență genetică la boli, în cadrul unei plantații experimentale a Stațiunii de cercetare- Voinești, înființate în 2007.

Soiurile de măr care au fost luate în studiu sunt: Remar, Real, Redix, Iris, Inedit, Luca, Rebra, Enterprise, Saturn, Golden Lasa, Goldrush, Ariwa, Voinicel, comparativ cu soiul Jonathan, soi martor.

Portaltoiul utilizat este M9, distanțele de plantare sunt de 4x1m, rezultând o densitate de 2500 pomi/ha. În privința coroanei, pomicultorii au optat pentru forma de coroană ”fus”.

Fig. 1 Detaliu cu privire la distanțele dintre rânduri, forma de coroană și întreținerea intervalelor dintre rândurile de meri

În ceea ce privește metoda de întreținere a solului, acesta a fost înțelenit pe intervalul dintre meri, fiind menținut curat de buruieni pe rândul de pomi, atât în livada cu pomi cultivați în sistem intensiv, cât și cei în sistem clasic de cultură de mare densitate. În urma unui studiu efectuat asupra solului, a rezultat că acesta are un pH slab acid cu valori cuprinse între 5,7 și 5,9, este un sol brun eumezobazic, cu textură lutoasă, prezintă un conținut în humus mijlociu (2,0- 2,9%).

Metodologia de cercetare folosită în cadrul prezentului studiu, s-a bazat pe observații și determinări asupra soiurilor de măr cu rezistență genetică la boli, comparativ cu soiul Jonathan.

Prin determinările efectuate în camp s-a determinat vigoarea prin măsurători asupra dimensiunii trunchiului, la o înălțime de 30 cm de la nivelul solului, de asemenea, înălțimea și grosimea gardului fructifer. Cu ajutorul acestor date recoltate, s-a calculat volumul coroanei, acesta raportându-se la unitatea de suprafață. Celelalte deteminări din câmp au urmărit producția de fructe pe pom, dar și totală, raportată la hectar. Pentru a reduce la maximum erorile, determinările și observațiile s-au realizat pe pomi de vigoare medie în cadrul soiului.

În ceea ce privește gradul de atac al bolilor, respectiv ”Venturia inaequalis” și ”Podoshaera leucotricha”, s-au efectuat observații și determinări pe frunze și fructe, urmărindu-se frecvența și intensitatea atacului.

Fig. 2 Atac de rapăn ”Venturia inaequalis”(stanga) si făinare ” Podoshaera leucotricha”

În ambele livezi de măr, s-au efectuat în anii 2015 și 2016 măsurători privind vigoarea de creștere și particularitățile de rodire la toate soiurile de măr cu rezistență genetică la boli, comparativ cu soiul luat ca martor, Jonathan.

Pentru a determina vigoarea de creștere a pomilor, s-a luat în studiu un număr de 15 pomi din fiecare soi cultivat în sistem intensiv și câte 30 de pomi la soiul martor, cultivat în sistem clasic de mare densitate.

Pe parcursul observațiilor au fost înregistrate de asemenea, și principalele faze fenologice, respectiv: începutul înfloritului, înfloritul în masă, sfârșitul înfloritului, dar și durata înfloritului, intensitatea acestuia și gradul delegare a fructelor, exprima în procente.

Producția a fost urmărită anual, stabilindu-se data recoltării fructelor, capacitatea de producție a fiecărui soi și producția raportată la un hectar.

Pentru interpretarea datelor cu privire la creșterea vegetativă a pomilor, dar și privind producția, s-a utilizat metoda statistică a blocurilor randomizate, rezultatele fiind raportate la soiul martor.

Prin utilizarea soiurilor cu rezistență genetică la boli, au fost puse în evidență și efectele economice pe care acestea le prezintă, respectiv reducerea semnificativă a costurilor pentru efectuarea tratamentelor fitosanitare, comparativ cu soiurile sensibile de măr, luate ca martor. De asemenea, diminuarea poluării mediului, prin reducerea tratamentelor fitosanitare, cu rezultate benefice asupra sănătății consumatorului.

2.3.2 Condițiile ecologice în care s-au efectuat cercetările:

2.3.2.1 Condițiile de climă:

Cercetarea s-a efectuat în județul Dâmbovița, în zona comunei Voinești, atât în cadrul Stațiunii de cercetare- dezvoltare pentru pomicultură-Voinești, cât și în cadrul unor exploatații pomicole private ale unor producători din zonă.

Clima este temperată, verile fără călduri excesive, iernile potrivit de reci, media temperaturilor anuale de 10,8 °C, cu o sumă a precipitațiilor multianuale de 765,6 mm. În ultima perioadă, în zona Bazinului Pomicol Voinești, se resimte o creștere a temperaturilor diurne, ca o consecință a încălzirii globale, fapt ce se reflectă asupra duratei de strălucire a soarelui, dar și a umidității atmosferice și sumei anuale a precipitațiilor.

Din datele furnizate de Stația Meteorologică a S.C.D.P. Voinești, rezultă că în perioada 2008-2016, temperaturile maxime absolute au fost cuprinse între 33,1 °C și 37 °C, dar fără efect negativ asupra pomilor. În privința temperaturilor minime absolute, acestea au fost cuprinse între -10,0°C și -24°C, fără a avea efecte negative asupra mugurilor de rod sau a creșterilor vegetative.

Tabel 1: Date climatice (valori medii) înregistrate în perioada 2007-2016 la Stațiunea de
cercetare-dezvoltare pentru pomicultură Voinești

* suma anuală

Precipitațiile înregistrate în ultimii 8 ani, au atins în medie suma de 756,6 mm, cele mai multe fiind repartizate în lunile mai-iunie-iulie. Umiditatea atmosferică este mai scăzută în lunile de vară, iar în lunile de toamnă și iarnă înregistrează valori mai mari, în ultimii 8 ani înrgistrând o valoare de 79%. Durata de strălucire a soarelui a insumat peste 1944 ore.

Grindina a fost prezentă frecvent, iar vanturile au avut ca intesitate si frecventă redusă.

2.3.2.2 Condițiile de sol:

Solul pe care s-au efectuat cercetările este brun eumezobazic, pseudogleizat slab, cu textură lutoasă, cu un pH slab acid (5,7-5,9). Conținutul de humus 2,15- 3,25%, este de asemenea mijlociu aprovizionat cu azot, dar bine aprovizionat cu fosfor și potasiu.

În această zonă, clima, dar și solul oferă condiții extrem de bune culturii mărului, dar și altor specii pomicole, precum păr, gutui, prun, piersic, cais.

În privința adâncimii apei freatice, aceasta este variabilă, situându-se între 6-10 metri.

2.3.2.3 Relieful și vegetația:

Cu privire la relief, este caracteristic zonei subcarpatice Meridionale. Livezile sunt amplasate la altitudini cuprinse între 380m și 600m, de-a lungul albiei râului Dâmbovița. Livezile experimentale sunt înființate pe terenuri cu o pantă ușoară, expoziția generală a terenului este sudică.

În cadrul Bazinului Pomicol Dâmbovița, vegetația spontană este diversificată și abundentă, se pot observa diferite specii spontane precum: pluta, plopii, salcâmi, salcia, stejari, iar în cadrul livezilor specia care predomină este mărul, umată de prun și păr, în areale restranse fiind cultivat și piersicul, caisul, dar și arbuști, precum zmeurul, murul sau afinul.

2.3.3 Materialul biologic folosit:

2.3.3.1 Portaltoi utilizat:

În cadrul exploatațiilor avute în studiu, portaltoiul folosit este M9. Este un portaltoi de vigoare mică, preferă solurile fertile, irigate și permeabile, înradacinează superficial. Este portatoiul cel mai des folosit pe plan mondial pentru înființarea livezilor superintensive. Necesită sistem de susținere. Manifestă o rezistetență mai mare la frig comparativ cu M26.

2.3.3.2 Soiurile de măr luate în studiu:

Remar: soi de vigoare mijlocie obținut la SCDP Voinești-Dâmbovița din polenizarea naturală a soiului Prima, prin iradierea semințelor postmaturate. Pomul fructifică pe ramuri scurte de rod, dar și pe nuielușe. Produce constant încă din anul III de la plantare, poate produce până la 29t/ha în cazul altoirii pe portaltoiul MM106. Prezintă imunitate la rapăn (Vf) și rezistență sporită la făinare. Fructele sunt mari, cu greutate în jur de 200 grame, bine colorate în roșu aprins întunecat, dar și striuri de nuanțe diferite. Pulpa este albă-crem, semiconsistentă, suculentă, cu gust bun. Fructele ajung la maturitatea de recoltare în a doua decadă a lunii septembrie.

Fig. Soiul Remar

Real: soi obținut la S.C.D.P. Voinești. Prezintă vigoare mijlocie, rezistență la rapăn și făinare. Este un soi precoce și productiv (20-30 t/ha), fructifică standard, fructele sunt mari, asemănătoare soiului Voinea, dar mai intens colorate. Epicarpul prezintă culoare de fond verde-gălbuie, acoperită cu roșu închis pe toată suprafața. Pulpa este crem, suculentă, dulce, plăcut acidulată și semicrocantă. Soiul își maturează fructele spre sfârșitul lunii august, început de septembrie.

Fig. Soiul Real

Redix: soi obținut la S.C.D.P. Voinești, prin hibridarea sexuată a soiurilor Prima x Golden spur. Este un soi de vigoare mijlocie, fructificare standard, rezistent la rapăn, tolerant la făinare și arsura bacteriană. Soiul este originar din România și a fost omologat în anul 2004. Este un soi de iarnă, perioada maturării fructelor fiind în a doua jumatate a lunii septembrie. Fructele sunt mijlocii, cu o greutate de circa 150-160 grame. Culoarea epicarpului este pe fundal galben-pai fiind acoperită pe 70-80% de roșu-violaceu, aceasta definitivându-se și după recoltare, respectiv în perioada depozitării. Forma fructului este tronconic-alungită, slab costată. Pulpa alb-gălbuie, fermă, sucultă, iar gustul este dulce, acidulat-echilibrat. Fructele se pot păstra peste 3 luni de la recoltare, iar în condiții de depozitare în depozite cu atmosferă controlată, perioada de păstrare se poate extinde până la 6-7 luni.

Fig. Soiul Redix

Iris: soi de vigare submijlocie, foarte precoce, rodind în anul 2 de la plantare, este productiv și înflorește abundent anual. În ceea ce privește tipul de fructificare, soiul rodește atât pe ramuri scurte cât și pe ramuri lungi, nu prezintă riscul intrării în alternanță, având o capacitate foarte mare de diferențiere a mugurilor de rod. Fructele sunt mijlocii ca mărime, de formă sferică, ușor turtită. Producțiile obținute sunt de 35-40 t/ha, în cazul unei densități de 1250 pomi/ha. Maturitatea de recoltare se definitivează spre jumătatea lunii septembrie.

Fig. Soiul Iris

Inedit: obținut la S.C.D.P. Voinești, soi de vigoare mijlocie, ramificat, cu portul etalat, necesită un număr redus de tratamente cu fungicide, prezintă toleranță la făinare și imunitate la rapăn. Fructele sunt mari, sfero-conice, culoarea de fond este verde-albicioasă, iar culoarea acoperitoare este roșu-roz pe aproape toată suprafața fructului. Pulpa este de culoare albă-verzuie, este crocantă. Soiul își maturează fructele la începutul lunii octombrie.

Fig. Soiul Inedit

Luca: obținut din Champion x Prima (Vf), este de vigoare supramijlocie, prezintă ramuri de schelet viguroase, este precoce, prezintă imunitate la rapăn și rezistență mare la făinare. Fructele prezintă calități organoleptice deosebite, au o greutate medie de 160-170 grame, culoarea de fond este galben-verzui, acoperită cu roșu repartizat în striuri, iar pulpa este gălbuie și fermă. Maturitatea de consum a fructelor se realizează în cea de-a doua decadă a lunii septembrie.

Fig. Soiul Luca

Rebra: soi obținut prin hibridarea soiurilor Florina x Ciprian, de vigoare supramijlocie, frutificare tip spur și port etalat. Este rezistent la rapăn și tolerant la făinare, mai productiv comparativ cu Florina. Fructele sunt de mărime mijlocie, forma acestora este globulos-aplatizată, pielița de culoare verde-albicioasă, acoperită pe partea însorită cu roșu sub forma unor striuri. Pulpa este crocantă și suculentă, de culoare verzuie. Soiul își maturează fructele la început de septembrie.

Fig. Soiul Rebra

Enterprise: soi de vigoare supramijlocie, cu rezistență la rapăn, foc bacterian și tolerant la făinare. Este foarte productiv și precoce. Fructele sunt de mărime mijlocie, au formă sfero-conică, culoarea de fond este verde, iar cea acoperitoare galbenă-oranj, chiar roșie. Pulpa este de culoare gălbuie-crem, suculentă și aromată.

Fig. Soiul Enterprise

Saturn: soi de vigoare mijlocie, este productiv și manifestă rezistență la rapăn și toleranță la făinare.

Fig. Soiul Saturn

Golden Lasa: soi de origine italiană, vigoare mijlocie, este foarte productiv, precoce și pretabil plantațiilor superintensive. Fructele sunt de mărime mijlocie, formă este sfero-conică, culoarea de fond este verde, iar pe parcursul maturării aceasta devine gălbuie. Pupla este albă-gălbuie, foarte fermă, crocantă și are gust bun.

Fig. Soiul Golden Lasa

Goldrush: soi de origine americană, de vigoare submijlocie, tolerant la rapăn, ger și foc bacterian. Vigoarea soiului este mică spre mijlocie. Este un soi foarte productiv și pretabil plantațiilor superintensive. Manifestă înflorire secundară abundentă. Fructele sunt medii spre mari, au formă conică, prezintă o culoare de fond verde deschis, iar culoarea acoperitoare galben-oranj. Pulpa este crocantă, foarte dulce, ușor acidulată și de culoare gălbuie. Maturitatea de recoltare este la începutul lunii octombrie.

Fig. Soiul de măr Goldrush

Ariwa: soi de origine elvețiană, rezistent la rapăn și făinare, dar este sensibil la focul bacterian și afide. Este un soi de vigoare mijlocie. Soiul produce fructe de mărime mică spre mijlocie, cu greutatea în jur de 150 grame, fructele sunt de culoare galbenă spre oranje, roșietice pe partea însorită, crocante, prezintă o pulpă fermă, iar gustul este plăcut, dulceag. Fructele au o capacitate bună de păstrare în depozit.

Fig. Soiul de măr Ariwa

Voinicel: soi de vigoare mijlocie, precoce, productiv, obținut la S.C.D.P. Voinești, prezintă imunitate la rapăn și rezistență sporită la făinare. Manifestă o bună capacitate de producție. Fructele sunt de mărime mijlocie spre mare, au formă sferică, culoarea de fond este verde-albicioasă, iar cea acoperitoare este roșie-brună. Pulpa fructului este verzuie, fermă, suculentă, are gust bun.

Fig. Soiul Voinicel

Jonathan: este un soi de vigoare mijlocie-mare, originar din SUA, ramurile de rod sunt reprezentate de ramuri lungi, fructele sunt mijlocii ca mărime, cu greutatea de peste 170-200 g. Fructul este dulce, usor acidulat, intens aromat, pulpa este albă, crocanta, suculentă și fină. Fructele pot fi păstrate 6-8 luni de la recoltare. Forma fructelor este sferică spre tronconică, culoarea epicarpului este un galben-auriu, acoperit parțial sau în totalitate cu roșu, prezintă o rețea de rugină în zona cavității pedunculare. Fructele ajung la maturitatea de recoltare dupa 20-25 septembrie, fiind încadrate în categoria soiurilor de iarnă. Este un soi de măr sensibil la făinare (Podosphaera leucotricha) și rapăn (Venturia inaequalis). Se întânesc mai multe varietăți, printre care Ionared și Ionathan 26.

Fig. Soiul de măr Jonathan

2.4 Rezultate privind evidența unor livezi de mare densitate cultivate în Bazinul Pomicol Dâmbovița

2.4.1 Creșterea vegetativă a pomilor:

Creșterea pomilor este influențată de gamă largă de factori, atât biologici, cum ar fi soiul, portaltoiul, rezistența la boli, dar și tehnologici, spre exemplu asigurarea necesarului de apă și hrană pentru buna desfășurare a proceselor fiziologice, normarea încărcăturii de fructe, sau de agrotehnica aplicată.

În cazul soiurilor luate în studiu, portaltoiul este un factor care nu diferă, fiind utilizat doar portaltoiul M9. Vigoarea pomilor este exprimată sub aspect cantitativ de volumul creșterii vegetative anuale prin dimensiunile trunchiului și coroanei pomilor, acestea fiind dependente de soi, dar și de gradul de fertilitate al solului, sau distantele de plantare.

În urma efectuării măsurătorilor, urmărind creșterea în diametru a trunchiului, într-o perioadă de 10 ani, soiurile altoite pe M9, în sistem de mare densitate și care prezintă rezistență la rapăn și făinare, se clasifică astfel:

-soiuri viguroase (>80mm): Luca (96,18 mm), Golden Lasa (80,44 mm), Enterprise (87,90 mm), Rebra (81,62 mm), Redix (87,23 mm), Remar (85,90 mm).

-soiuri de vigoare medie (65-80 mm): Iris (67,35 mm), Inedit (70,50 mm), Voinicel (67,60 mm), Real (67,50 mm), Ariwa (68,03 mm).

-soiuri de vigoare mică (<65 mm): Saturn (62,39 mm), Goldrush (55,44 mm).

Creșterea trunchiului în anul 10 de la plantare, exprimată prin diametrul trunchiului, efectuată la o înălțime de 30 cm față de sol, a înregistrat diferențe semnificative între soiuri. În cadrul soiului Voinicel, limita de variație s-a situat între 67,60mm si 96,18mm la soiul Luca urmat de soiul Enterprise cu 87,90mm.

Înățimea pomilor în anul 10 de la plantare are valori cuprinse între 205 cm la soiul Iris și 270 cm în cazul soiurilor Redix, Luca și Enterprise, respectiv 275cm în cazul soiului Rebra. Înalțimea pomilor este limitată pri ntermediul tăierilor efectuate în petioada de repaus a pomilor.

Tabel 2: Creșterea vegetativă a pomilor la soiurile de măr cultivate în sistem de mare densitate (2.500 pomi/ha).

Cu privire la gardul fructifer, grosimea acestuia variază între 130-140 cm.

Cu ajutorul datelor referitoaare la vigoarea pomilor, s-a calculat atât volumul de coroană la nivel de pom, cât și raportat la nivel de hectar. Astfel, în anul 10 de la plantare, la nivel de pom, volumul coroanei a fluctuat de la 2,09 mc/pom la soiul Iris, până la 3,30 mc/pom în cazul soiului Enterprise. Un volum mai redus al coroanei a fost înregistrat în cazul soiurilor Goldrush și Inedit, respectiv 2,16 mc/pom, în cazul soiurilor Saturn, Voinicel, volumul coroanei a atins valoarea de 2,34 mc/pom, iar soiurile Rebra, Luca și Redix au înregistrat valori de peste 3mc/pom.

Astfel, raportat la unitatea de suprafață, cel mai mare volum de coroană a fost înregistrat la soiul Enterprise, respectiv 8.250 mc/ha, iar în cazul soiului Iris, s-au constatat cele mai mici valori, respectiv 5.225 mc/ha. În cazul soiului Ionathan, luat ca martor, valorile înregistrate cu privire la volumul de coroană au fost de 2,53 mc/pom, iar raportat la suprafața totală de 6.325 mc/ha.

În urma analizării comparative a datelor recoltate, raportându-ne la soiul martor, Ionathan, s-a constatat că soiurile Enterprise, Luca, Rebra și Redix au depășit semnificativ soiul martor, diferențele fiind asigurate distinct semnificative pozitive. Există și cazuri în care soiurile au înregistrat diferențe mai mari, dar de o semnificație mai redusă față de soiul martor, precum Golden Lasa, Real și Ariwa. Printre soiurile care au înregistrat un volum mai mic al coroanei, se află soiurile Iris, Inedit, Goldrush, dar și Saturn și Voinicel.

Cu referire la creșterile vegetative, soiurile de măr care prezintă o vigoare mică și medie, având volumul coroanei asemănător cu cel al soiului martor Ionathan, se pretează pentru extindere în sisteme de livezi de înaltă densitate.

Fig. 3 Detaliu privind volumul coroanei pomilor

2.4.2 Particularitățile de rodire:

2.4.2.1 Fazele fenologice ale organelor de rod

Pentru realizarea obiectivelor cercetării, s-a urmărit comportarea unor soiuri cu rezistență genetică la boli atât sub aspectul fenologic, cât și al înfloritului și evaluarea rezistenței la atacul principalelor boli. Cercetarea a urmărit evoluția diferitelor etape ale înfloritului în vederea repartizării merilor în livadă pentru asigurarea unei bune polenizări, de asemenea, stabilirea epocilor de maturare a fructelor, dar și potențialului de rodire al fiecărui soi.

Parcurgerea și desfășurarea fenofazelor rodirii s-a desfășurat în funcție de caracterul genetic al soiurilor, dar și în funcție de condițiile cimatice din perioada înfloritului. Soiurile de măr care au o înflorire mai timpurie pot fi afectate în diferite procente, în funcție de zonarea acestora, de înghețurile târzii din perioada primăverii. Soiurile care înfloresc mai târziu beneficiază de temperaturi mai mari și de un risc scăzut în ceea ce privește înghețurile de primăvară, fapt ce conduce la o legare normală a fructelor.

Fig. 4 Înfloritul în masă

Observațiile efectuate s-au realizat pornind de la fenofaza de început al înfloritului, urmată de înfloritul în masă, sfârșitul înfloritului și perioada corespunzătoare maturării de recoltare. Durata înfloritului a fost calculată pe baza datelor înregistrate la începutul și sfârșitul înfloritului. Pentru determinarea maturității de recoltare a fost luat în calcul numărul de zile de la înflorit până la recoltarea merelor. În ceea ce privește începutul înfloritului, se observă o variabilitate, din datele înregistrate, aceasta fiind determinată genetic, indiferentă de evoluția condițiilor climatice de la începutul vegetației, observându-se aceeași succesiune a soiurilor.

Pentru gruparea soiurilor în scopul asigurării polenizării reciproce, este obligatorie cunoașterea fenofazelor înfloritului.

În lunile februarie și martie, ale anului 2016, temperaturile destul de ridicate au creat condiții optime pentru pornirea pomilor în vegetație. Temperaturile ridicate din primele zile ale lunii aprilie au creat condițiile necesare pentru declanșarea înforitului, mediile temperaturilor zilnice din această perioadă fiind cuprinse între 18- 28 °C.

Primul soi la care s-a declanșat înfloritul a fost soiul de măr Iris, căruia în data de 11 aprilie 2016 i s-au deschis primele flori. Soiurile Redix, Jonathan și Luca își deschid de asemenea primele flori la scurt timp, fiind influențate de temperaturile ridicate din acea perioadă. Începând cu data de 13-14 aprilie, celelalte soiuri își deschid primele flori, eșalonându-se pe o perioadă de 4-5 zile.

Cea de-a doua etapă a înfloritului, respectiv înfloritul în masă s-a declanșat la 2-3 zile de la deschiderea primelor flori, temperaturile ridicate influențând acest proces.

Înfloritul s-a realizat pe o durată de 7-9 zile, în funcție de soi, dar și de influența factorilor de mediu, desfășurându-se în perioada 11 aprilie – 24 aprilie 2016.

Intensitatea înfloritului a fost foartă bună la toate soiurile de măr, obținând note de 4-5, fapt ce se observă chiar și în cazul soiului luat ca martor, Ionathan. Cu privire la gradul de legare a fructelor, soiurile Ariwa, Inedit și Saturn au înregistrat valori foarte bune, respectiv 26-36% fructe legate, s-a obținut un procent bu, de 18-20% și în cazul soiurilor Goldrush, Rebra, Iris, Voinicel și Remar, iar în cazul soiurilor Luca, Real, dar și Ionathan s-a înregistrat un procent moderat, de 10-12%. Soiurile Enterprise, Redix și Golden Lasa, cu toate că au obținut o notă bună în privința intensității înforitului, au înregistrat cel mai scăzut procent în privința legării fructelor, respectiv 3-6%.

Tabelul 3 : Fenofazele, durata și intensitatea înfloritului, data maturării fructelor la soiurile de măr cultivate în sistem de mare densitate, în anul 2016

2.4.2.2 Epoca de maturare și de consum a merelor

Raportându-ne la maturitatea de recoltare, soiurile de măr care au fost luate în studiu au contorizat în perioada anilor 2015-2016, un număr de 120-168 zile de la înflorit la maturarea fructelor. Chiar dacă s-au înregistrat diferențe cu privire la momentul care indică sfârșitul înfloritului și maturarea de recoltare a fructelor, în cazul soiurilor luate în studiu, în decursul celor doi ani de studiu, se observă că avansul sau întarzierea intrării în vegetație a pomilor, de la un an la altul, se transmite pe toată perioadă de vegetație. Urmărind tabelul 4., se observă că, fenofaza în care se realizează maturarea fructelor se înregistrează mai devreme sau mai târziu, cu un număr de zile aproximativ egal în cazul aceluiași soi, în cei doi ani de studiu neînregistrându-se diferențe semnificative. Chiar dacă există un decalaj de la an la an în cazul desfășurării fenofazelor organelor de rod, soiurile de măr necesită același număr de zile pentru a-și desăvârși momentul optim de maturare, respectiv de recoltare.

Fig. 5 Fenofaza înfloritului în masă și fenofaza maturării fructelor

Din datele obținute, se observă că soiul de vară Real, are perioada de recoltare în ultima decadă a lunii august și necesită o perioadă de 120-122 zile de la înflorit până la recoltarea, respectiv maturarea fructelor.

În cazul soiurilor de vară-toamnă, Remar și Saturn, care se recoltează la prima și a doua decadă a lunii septembrie, acestea necesită 141 zile de la înflorit până la maturarea fructelor.

Tabel 4: Data recoltării și numărul de zile de la înflorit la coacerea fructelor în anii 2015-2016

Soiurile mai târzii, de toamnă-iarnă, își definitivează perioada de maturare în a doua jumatate a lunii septembrie și până in prima decadă din octombrie, însumând un număr de 149-162 zile de la înflorit la maturare fructelor. Printre acestea, se regăsesc soiurile Voinicel, Redix, Luca, Golden Lasa, Goldenrush, Inedit, dar și soiul martor, Ionathan, cu media de 158 zile.

2.4.2.3 Potențialul de producție al soiurilor de măr

Printre obiectivele principale ale acestui studiu, se regăsește și cel care se referă la capacitatea de producție, aceasta reprezentând caracteristica cea mai importantă a soiurilor, cu impact decisiv asupra promovării în cultură, respectiv utilizării lor la înființarea noilor plantații comerciale.

Arealul favorabil culturii mărului din Bazinul pomicol Voinești le oferă soiurilor condițiile ecologice necesare de valorificare la maxim a potențialul productiv și producerii de fructe de calitate superioară. Productivitatea soiurilor de măr reprezintă o însușire complexă care este determinată genetic, însă promovarea soiurilor în cultură trebuie să fie corelată cu tehnologia aplicată, rezistența soiurilor la boli și dăunători specifici, tipul de fructificare, densitățile de plantare, compatibilitățile de polenizare, tipul portaltoiului utilizat, compatibilitatea la altoire, și un alt aspect dorit, precocitatea de rodire a acestora.

În cei doi ani de studiu, 2015-2016, cantitatea recoltei a fost înregistrată. Analizând aceste înregistrări se observă la nivel de soi că există diferențe în ceea ce privește nivelul producției, aceste date au fost înregistrate în tabelul 5. Producțiile obținute în anii 9-10 de la plantare, respectiv 2015-2016, surprind performanțele sistemului de mare densitate la măr, sistem care se dorește a fi extins în zonele pomicole, cu utilizarea soiurilor productive, capabile să ofere fructe de calitate și în conformitate cu cerințele pieței, consumatorilor.

Urmărind producțiile obținute în anul 9 de la plantare, se observă că soiurile Iris, Enterprise, Remar, Saturn și Real au obținut producții de peste 35 t/ha, dar s-au obținut producții însemnate și în cazul soiurilor Ariwa, Inedit, Redix, Voinicel. Printr-o comparație cu soiul martor, Ionathan, se observă că toate soiurile au înregistrat producții mai mari compartiv cu acesta.

Fig. Aspecte privind capacitatea de producție a unor soiuri de mar studiate

Cele mai mari producții, obținute în anul 10 după plantare, respectiv 2016, s-au obținut la soiurile Iri s, Remar, Real, Inedit, Golden Lasa, acestea fiind cuprinse între valori de 29,3 t/ha și 48,3 t/ha. În cazul celorlalte soiuri studiate, s-au obținut producții cuprinse între 24,5 t/ha și 28,8 t/ha, comparativ cu soiul martor, Ionathan, la care s-a înregistrat o producție de 24,3 t/ha.

Printr-o analiză a mediei producțiilor obținute în anii de studiu 2015-2016, soiurile: Ariwa (31,2 t/ha), Real (32,4 t/ha), Saturn (33,2 t/ha), Enterprise (33,3 t/ha), Inedit (33,5 t/ha), Remar (39,4 t/ha) și Iris (43,2 t/ha), se remarcă cu producții considerabile de peste 30 t/ha. Soiurile Iris (43,2 t/ha), Inedit (33,5 t/ha) și Enterprise (33,3 t/ha), au depășit cu mult producția obținută de soiul Ionathan, luat ca si martor, înregistrându-se diferențe pozitive semnificativ statistice.

Tabelul 5: Producția obținută la soiurile de măr cu rezistență genetică la boli, cultivate în sistem de mare densitate (2500 pomi/ha), în anii 9-10 de la plantare, respectiv 2015-2016.

Încadrarea în conveerul varietal a soiurilor de măr cu rezistență genetică la boli,

cultivate în zona a S.C.D.P. Voinești

2.5 Concluzii și recomandări

…………………………………………………………………………………………………………………………

Bibliografie:

*** FAO, 2009;

Căpraru Fl., Grădinariu G., 2009, „Cercetări privind productivitatea unor soiuri de măr în secvențe tehnologice diferite în condițiile pedoclimatice de la Bistrița”, Lucrări științifice,

www.fao.org.stat/

www.fao.database.org/

*** Anuar statistic Faostat.Fao.org 2009;

Wagner Șt., 1992, „Materialul biologic – element determinant al unui sistem de cultură pomicol”, Mapă documentară ICPP Pitești, nr. 24;

Cepoiu N., 1992, „Priorități pentru cercetarea pomicolă pentru mileniul III”, Rev. Horticultura, nr. 2;

Braniște N., Amzăr V., 2000, „Cultura mărului”, Editura Geea, Râmnicu Vâcea;

Braniște N. și colab., 2004, „Cultura soiurilor de măr cu rezistență genetică la boli în România”;

Braniște N., 2004, „Sortimente la măr în Europa, prezent și tendințe”, Revista Hortinform, nr. 3/139;

Braniște N. și colab., 2004, „Sortimentul de pomi, prezent, trecut și viitor”, InfoAmsem Nr. 1, anul V;

Petre Valeria, Petre Gh., Comănescu Daniel, 2009, „Efectele economice și de protejare a mediului prin promovarea în cultură a unor soiuri de măr cu rezistență genetică la boli”, Revista Agricultorul român nr. 8, pag. 14;

Petre Gheorghe, Petre Valeria, Comănescu Daniel Nicolae, 2009, „Promovarea sistemelor moderne la măr în pomicultura românească”, Revista Agricultorul român nr. 9, pag. 18;

Braniște N. și colab., 2007, „Soiuri de pomi, arbuști fructiferi și căpșuni create în România”, Editura Paralela 45;

*** Pomologia României, vol. II, 1964;

Braniște N., Andreieș N., Ivașcu Antonia, 2003, „Tehnologia obținerii soiurilor de pomi cu rezistență genetică la boli și dăunători”, Editura Medro, București;

Ghena N., Braniște N., 2003, „Cultura specială a pomilor”, Ed. Matrix Pom București;

Petre Gh., Andreieș N., Petre Valeria, 2005, „Tehnologia obținerii unor producții de mere competitive”, Ed. Pildner, Târgoviște;

Ghena N., Braniște N., Stănică Fl., 2004, „Pomicultura generală”, Ed. Matrix Rom București;

Petre Gh., 1984, „Cercetări cu privire la stabilirea tehnologiei culturii mărului în sistem superintensiv”, Teză de doctorat, IANB București;

Mika A., E. Piskor, 1997 – „Growth and croping of dwarf Jonagold apple trees planted at the density ranged from 2000 to 10000 pe ha and trained as slendr spindle, super splindle and V system”, Acta Horticulturae, 451, vol.2, 473 – 478;

Fideghelli C., G. Della Strada, F. Grassi, J. Papp, 1997 – „Aspetti colturali e produttivi della melicoltura europea”, Revista di Frutticoltura, 1, 9 – 12;

Căpraru Fl., 2010, „Teză de doctorat – Studiul agroproductivității unor soiuri de măr cultivate în diferite sisteme tehnologice în condițiile ecologice din bazinul pomicol Bistrița – Năsăud”, U.S.A.M.V. Iași;

Peșteanu A., 2004, „Productivitatea pomilor de măr în funcție de forma coroanelor”, Lucrări științifice, U.S.A.M.V. Iași, anul XLVII (47), seria horticultură, Ed. Ion Ionescu de la Brad, Iași;

Cepoiu N. și colab., 1990, „Contribuții la conducerea și întreținerea coroanei fus subțire la măr, în plantații cu densitate mare”, Lucrări științifice IANB București, vol XXXIII, 45 – 54;

Wertheim S.J. 2000. Developments in the chemical thinning of apple and pear. PLANT GROWTH REGULATION 31: 85-100

Greene D.W. 2002. Chemicals, timing, and environmental factors involved in thinner efficacy on apple. HORTSCIENCE 37 (3): 477-481.

Childers N. F, J. R. Morris and G. S. Sibbett. 1995. Modern Fruit Science. 10th Edition Hort. Publi. Gainesville, Fla

Dragoni D., Lakso A.N., Piccioni R.M., 2004, „Transpiration of an apple orchard in a cool humid climate: measurement and modelling”, Acta Horticulturae (ISHS), nr. 664, pag. 175–180;

Hoza D., 2000, „Pomologie”, Ed. Prahova, Ploiești, pg. 24 – 50;

Brown, S. (2012) Apple. In: Fruit Breeding, Handbook of Plant Breeding, [Badenes ML, Byrne DH]. Springer Science Business Media; Philadelphia, PA: 329-367.

Passos, J.F.M., Costa, P.B., Costa, M.D., Zaffari, G.R., Nava, G., Boneti, J.I., Oliveira, A.M.R. and Passaglia, L.M.P. (2014). Cultivable bacteria isolated from apple trees cultivated under different crop systems: Diversity and antagonistic activity against colletotrichum gloeosporioides. Genet. Mol. Biol. 37: 560-572.