Inginerie și management [301686]
Universitatea din Oradea
Facultatea de Inginerie Managerială și Tehnologică
Domeniul : Inginerie și management
Programul de studiu : Inginerie și management în domeniul construcțiilor
Forma de invățămant : [anonimizat]. Univ.dr. ing. Prada Marcela Florina
Absolvent: [anonimizat]. Dumitru Branc
Oradea
2016
[anonimizat]. Oradea la sfarșitul secolului 19 inceputul secolului 20 respectiv anii 1890…1910 reprezintă un număr considerabil de clădiri ce alcatuiesc majoritatea construcțiilor din centrul istoric al mun. Oradea; [anonimizat]-au depăsit perioada normată de exploatare/[anonimizat], la diferite elemente portante.
[anonimizat]/consolidare în vederea asigurării cerinței esențiale de rezistență și stabilitate . Totodata în cadrul lucrării se va realiza o antiteza între măsurile tehnice clasice de intervenție și măsurile moderne ce pot fi aplicate unor astfel de clădiri.
Pentru un rezultat cat mai exact considerentele teoretice se vor aplica în 2 [anonimizat] a unor construcții puternic degradate sub acțiunea încărcărilor de exploatare.
Lucrarea își propune ca scop fundamental o [anonimizat], durata de execuție.
CUPRINS
INTRODUCERE………………………………………………………………………………………………………… 2
Cap.1 – [anonimizat]………………… 4
CD.1. Obiectul prevederilor………………………………………………….……… 4
CD.2.Informații specifice necesare pentru evaluarea siguranței construcțiilor din zidărie.……6
CD.2.1. Date generale privind construcția……………………………………………………..…..6
CD.2.2.Date privind starea fizică a construcției…………………………………………………..11.
CD.2.3. Date privind geometria structurilor din zidărie…………………………………………..14
CD.2.4. Detalii constructive specifice structurilor din zidărie……………………………………15
CD.2.5. Proprietățile materialelor…………………………………………………………………19
CD.3. Evaluarea siguranței seismic………………………………………………………………..26
CD.3.3. Evaluarea calitativă a clădirilor din zidărie……………………………………………….26
CD.3.3.1. Evaluarea calitativă preliminară (pentru metodologia de nivel 1)…………….……..….27
CD.3.3.2. Evaluare calitativă detaliată (pentru metodologia de nivel 2 și 3)……………….…..….29
Cap.2 Studiu de caz nr.1 – Reabilitarea si consolidarea Bisericii reformate din loc. Les, com. Nojorid, jud. Bihor
1. Obiectul proiectului…………………………………………………………………………….31
2. DATE GENERALE PRIVIND CONSTRUCȚIA…………………………………………………………..31
3.COLECTAREA INFORMAȚILOR PENTRU EVALUAREA STRUCTURALA ………….32
4. EVALUAREACALITATIVA………………………………………………………………………………….33
5.EVALUAREA CONSTRUCTIEI LA ACTIUNI SEISMICE………………………………………..35
6.SOLUȚII CONSTRUCTIVE ÎN VEDEREA CONSOLIDARII CONSTRUCTIEI………….36
7.CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI…………………………………………………………………………….37
8. Proiectul de consolidare……………………………………………………………………………………………38
Cap.3 Studiu de caz nr.2 – Lucrari de consolidare si reparatii capitale la Casa Memoriala “Aurel Lazăr” – Corp B mun. Oradea, str. Aurel Lazăr nr. 13, judetul Bihor.
1. Obiectul proiectului…………………………………………………………………………..…42
2. DATE GENERALE PRIVIND CONSTRUCȚIA……………………………………………………………42
3.COLECTAREA INFORMAȚILOR PENTRU EVALUAREA STRUCTURALA ……………42
4. EVALUAREACALITATIVA……………………………………………………………………………………44
5.EVALUAREA PRIN CALCUL A SIGURANTEI CONSTRUCTIEI LA ACTIUNI SEISMICE SI SARCINI GRAVITATIONALE…………………………………………………………………………………….46
6.MODIFICARI SI SOLUTII CONSTRUCTIVE…………………………………………………………….47
7.CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI………………………………………………………………………………49
8. Proiectul de consolidare …52
Cap 4. Solutii clasice si moderne de reabilitare si consolidare a constructiilor din zidarie
4.1 Considerente generale. ………………………………………………………………………………………………….56
4.1.2 Masuri de interventie pentru degradari aparute din sarcini gravitationale…………………………..56
4.1.3 Masuri de interventie pentru degradari aparute din sarcini orizontale seismice……………………56
4.2 Implementarea solutiilor de consolidare………………………………………………………..…57
4.3 Lucrări provizorii de consolidare……………………………………………………………….……58
4.4 Consolidări cu elemente din beton armat (în sistem „carcasă”) ……………………………………..58
4.5 Consolidări cu elemente metalice ……………………………………………………………….….59
4.6 Consolidări cu armături în galerii forate…………………………………………………………..…60
4.7 Intervenții cu armături post-tensionate………………………………………………………….……61
4.8 Consolidări prin izolarea bazei………………………………………………………………..….…61
4.9 Concluzii……………………………………………………………………………………………63
Bibliografie ……………………………………………………………………………………..…..…64
Cap.1 – CLĂDIRI DIN ZIDĂRIE – Considerații teoretice
CD.1. Obiectul prevederilor
Necesitatea evaluării siguranței seismice a clădirilor din zidărie este evidentă și stringentă deoarece acestea constituie o parte importantă a fondului construit existent în România și, prin natura lor constructivă, acestea prezintă un nivel ridicat de vulnerabilitate seismică.
În sprijinul acestei afirmații reamintim unele date statistice.
Recensământul din 1992 a înregistrat, pentru clădirile de locuit din România următoarele categorii de clădiri cu pereți din zidărie :
M2 – construcții cu pereți din cărămidă, piatră sau înlocuitori cu planșee din beton armat;
M3 – construcții cu pereți din cărămidă, piatră sau înlocuitori cu planșee din lemn;
În funcție de aceste categorii de materiale, locuințele din orașe cu structura din zidărie, raportate la totalul locuințelor au fost înregistrate după cum urmează (valori rotunjite):
Locuințe cu structura din zidărie
Tabelul CD.1
Procentele se referă la numărul total de locuințe (4.000.000)
Din tabel rezultă că, din punct de vedere al ponderii în fondul costruit existent de locuințe, clădirile din zidărie reprezintă peste 1/3 din total.
Dintre acestea, repartiția în funcție de perioada de construcție este dată în tabelele CD.2a și CD.2b. Din aceste tabele trebuie să se rețină faptul că o mare parte dintre aceste clădiri au vechime mare și, implicit, sunt afectate de uzura fizică și morală.
Locuințe în clădiri P, P+1E
Tabelul CD.2a.
Procentele se referă la numărul total de locuințe în clădiri P, P+1E (1.100.000)
Din tabel rezultă că circa 2/3 din totalul acestor clădiri sunt construite înainte de anul 1960 (deci fără măsuri de protecție seismică) și, ca atare constituie un obiectiv principal al prezentului Cod având în vedere vulnerabilitatea ridicată și numărul mare de persoane adăpostite.
Locuințe în clădiri P+2E (tip bloc).
Tabelul CD.2b.
Procentele se referă la numărul total de locuințe în clădiri ≥ P+2E (2.900.000)
Tabelul CD.2b arată existența în orașe a unui număr important de locuințe în clădiri cu înălțime P+2E cu pereți structurali din zidărie nearmată și planșee din lemn (M3), alcătuire structurală care este una dintre cele mai vulnerabile în cazul producerii cutremurului de proiectare (și, în unele cazuri, chiar la cutremure mai puțin severe).
Cazul particular al Municipiului București
Cunoașterea datelor specifice pentru Capitală este semnificativă deoarece, din cauza concentrării mari de populație, aceasta reprezintă și o concentrare deosebit de mare de construcții de locuințe în raport cu celelalte orașe din țară și, în special, cele cu peste
200.000 locuitori și ca atare problema reducerii riscului seismic prin reabilitarea fondului construit îmbracă aspecte mult mai complexe.
Datele care urmează au fost preluate din [Georgescu, E.S.: Modele analitice și abordări integrate de evaluare și reducere a riscului seismic, cu aplicații în managementul prevenirii dezastrelor. Teză de doctorat, UTCB, 1999] și se bazează, în principal, tot pe rezultatele recensământului din 1992. Perioadele de construcție avute în vedere în studiul menționat pentru orașul București sunt aproximativ aceleași ca și cele folosite pentru ansamblul țării iar clasificarea din punct de vedere al materialelor de construcție este identică.
Datorită diversității tipologiei arhitectural-structurale și a nivelului de protecție seismică inițială ale fondului existent de clădiri din zidărie și datorită numărului ridicat de persoane adăpostite riscul seismic al acestei categorii de clădiri este ridicat în special în mediul urban (mai ridicat decât în mediul rural).
Numărul și ponderea clădirilor din București cu pereți structurali din zidărie în funcție de perioada de construcție (valori rotunjite)
Tabelul CD.3
Numărul și ponderea clădirilor cu pereți structurali din zidărie și planșee flexibile din București în funcție de regimul de înălțime și de perioada de construcție. (valori rotunjite)
Tabelul CD.4.
CD.2.Informații specifice necesare pentru evaluarea siguranței construcțiilor din zidărie
CD.2.1. Date generale privind construcția
(C1-a) Informațiile privitoare la data (perioada) execuției servesc pentru identificarea premizelor de degradare în timp a calității fondului construit (inclusiv degradări din cauze neseismice) și a nivelului de siguranță disponibil al clădirilor.
Datele referitoare la anul de construcție sunt grupate, de regulă, în cinci etape majore, fiecare cu anumite elemente caracteristice, esențiale pentru aprecierea nivelului de vulnerabilitate:
Protecția seismică inițială (prin proiectare).
Numărul și severitatea cutremurelor suportate de la data construcției până în momentul expertizării.
Aceste etape sunt:
Înainte de anul 1944: clădiri fără protecție seismică inițială și care au suportat cutremurul din 1940
Între 1945 ÷ 1960: clădiri fără protecție seismică inițială dar care nu au suportat cutremurul din 1940
Între 1961 ÷ 1978(80): clădiri cu protecție seismică inițială insuficientă, corespunzătoare normativelor P13-63 și P13-70 și hărții de zonare seismică din STAS 2963-63
Între 1981-1991: clădiri cu protecție seismică inițială satisfăcătoare corespunzătoare normativului P100 -78(81) și hărții de zonare seismică din STAS 11100/0-77.
După 1992: clădiri cu protecție seismică inițială bună, asigurată prin Normativul
P100-92 și harta de zonare seismică din acesta.
(C1-b) Sistemul de construcție cu pereți structurali din zidărie este caracteristic pentru cele mai vechi clădiri de cult sau laice existente în România.
În domeniul clădirilor laice, ca destinație, clădirile cu pereți structurali din zidărie acoperă în întregime gama funcțiunilor de locuit, social-culturale și industriale.
În fondul construit existent pot fi identificate câteva categorii distincte de clădiri cu pereți structurali din zidărie care au caracteristici comune și ca atare au niveluri de vulnerabilitate similare.
Clădiri de locuit modeste, pentru una sau două familii, cu parter sau parter și etaj (denumite și locuințe ieftine).
Clădiri de locuit modeste cu mici unități comerciale la parter (centrul istoric al Capitalei, de exemplu).
Clădiri de locuit individuale pentru pătura bogată (așa numitele "palate", de exemplu, în București: Stirbey, Ghica, Cantacuzino etc)- figura CD.1a.
(a) (b)
Fig.CD.1. Clădiri reprezentative din zidărie
Palatul Krețulescu, str, Știrbey Vodă, București (b) Abatorul din Timișoara -1905
Clădiri publice cu dimensiuni mici și moderate pentru administrație, învățământ, cultură (școlile din programul "Spiru Haret", clădirile administrațiilor financiare, etc).
Clădiri publice monumentale (de exemplu, în București: Tribunalul, sediul CEC, Cercul Militar, etc.,).
Clădiri industriale cu dimensiuni mici și moderate (figura CD.1b).
Din punct de vedere al conformării arhitectural-structurale clădirile cu pereți structurali din zidărie se caracterizează printr-o mare varietate de forme atât în plan cât și în elevație.
Alcătuirea structurilor pentru această categorie de clădiri se încadrează, în general, într-una din următoarele categorii:
Clădiri cu pereți structurali din zidărie simplă (nearmată) și cu planșee din:
bolți masive din zidărie;
profile metalice laminate și boltișoare din cărămidă;
grinzi din lemn;
beton armat monolit;
elemente prefabricate de dimensiuni mici.
Clădiri cu pereți structurali din zidărie cu centuri și stâlpișori din beton armat
(zidărie confinată) cu planșee din:
beton armat monolit;
elemente prefabricate de dimensiuni mici;
elemente prefabricate de dimensiuni mari (semi-panouri, panouri, predale cu suprabetonare).
Clasificarea dată mai sus poate fi asociată cu evoluția în timp a tehnicilor și materialelor de construcții.
Alcătuirea clădirilor cu pereți structurali din zidărie realizate la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, este bazată în exclusivitate pe conceptul "gravitațional" și se caracterizează, în principal prin:
amplasare neuniformă a pereților în plan ceea ce conduce la disimetrii pronunțate;
alcătuire neuniformă a pereților în plan vertical;
goluri de uși și ferestre care nu se suprapun pe verticală (la pereți interiori și, de multe ori, și la fațade);
discontinuități în fluxul forțelor verticale (pereți interiori și exteriori rezemați pe grinzi – de cele mai multe ori datorită intervențiilor ulterioare);
reduceri ale rezistenței și rigidității prin goluri verticale (pentru coșuri de fum sau ventilații) sau slițuri orizontale pentru conducte (în cazul unor intervenții ulterioare);
Sunt în general locuințe unifamiliale de dimensiuni mici dar și clădiri publice curente sau monumentale. Din punct de vedere al alcătuirii în plan se întâlnesc în general forme simple, uneori compacte, iar în cazul clădirilor monumentale forme în plan cu geometrie riguroasă. Cele mai simple clădiri au fost realizate în "autoconstrucție", fără proiecte, în timp ce clădirile monumentale au fost proiectate de arhitecți binecunoscuți (unii chiar din străinătate). Din informațiile de care dispunem, numai pentru foarte puține dintre aceste clădiri au fost făcute calcule de rezistență.
Clădirile sunt dezvoltate pe subsol general sau parțial și 1÷2 niveluri. Aproape toate aceste clădiri au poduri înalte. La multe dintre aceste clădiri s-au făcut, în timp, diferite intervenții (supraetajări, modificări de goluri, desființări de pereți structurali, în special la fațade pentru crearea de vitrine, etc.) care au constituit surse pentru diminuarea capacității de rezistență.
Zidurile portante au grosimi mari, care ajung până la 2÷3 lungimi de cărămidă (circa 75 ÷ 85 cm), dar sunt executate din materiale cu rezistențe slabe sau mediocre. Deși s-au folosit cărămizi din argilă arsă, rezistența medie de rupere la compresiune a acestora nu depășește decât rareori 7.5 N/mm2. Mortarele folosite pentru zidărie sunt mortare de var, dar cu conținut redus de liant (raport var:nisip de 1:5 sau chiar 1:7), iar la confecționarea lor s-a folosit, de multe ori, nisip cu conținut ridicat de argilă. Din acest motiv, rezistența la compresiune a mortarelor respective, nu depășește decât în cazuri izolate 0.4 N/mm2 (mortare M4 conform clasificărilor anterioare). Efectul cumulat al rezistențelor slabe ale materialelor și, în multe cazuri, al manoperei necorespunzătoare constituie sursa unei vulnerabilități ridicate pentru această clasă de
structuri.
Pereții de subsol sunt executați, în cele mai multe cazuri, tot din zidărie ca și fundațiile. Uneori se întâlnesc fundații din piatră și, cu totul izolat la această categorie, fundații din beton simplu, de calitate slabă sau foarte slabă. La subsol, clădirile nu au izolație hidrofugă ceea ce, în multe cazuri, a dus la deteriorarea zidăriei aflate în contact cu umiditatea.
Planșeele sunt realizate, în cele mai multe cazuri, după cum urmează:
Planșeul peste subsol:
din bolți masive de cărămidă rezemate pe zidurile portante sau pe arce de zidărie în zonele în care unele ziduri au fost suprimate pentru a face loc unor funcțiuni care necesitau spații libere mai mari (este cazul clădirilor cele mai vechi);
din profile laminate din oțel (de formă I sau din șină de cale ferată) și bolțișoare din cărămidă; soluția a fost folosită cu precădere în ultimul deceniu al secolului XIX și în primele două decenii ale secolului XX;
din grinzi din lemn (soluție mai rar folosită deoarece condițiile de umiditate din subsoluri conduceau rapid la degradarea/putrezirea lemnului).
Planșeele nivelurilor curente:
din profile laminate și bolțișoare de cărămidă;
din grinzi și podină din lemn.
Fig. CD.2 Tipuri de planșee la clădiri vechi
Toate aceste tipuri de alcătuire constructivă se încadrează în categoria planșeelor cu rigiditate nesemnificativă în plan orizontal.
Învelitoarea, din materiale ceramice (țiglă sau olane) sau din tablă este susținută în toate cazurile pe șarpante de diferite forme din lemn ecarisat. Din alcătuirea învelitorii rezultă, la pod, de cele mai multe ori, calcane și/sau frontoane cu înălțimi mari, neancorate de șarpantă, care prezintă un pericol ridicat de cădere în cazul cutremurului.
Fig. CD.3 Clădire avariată prin căderea calcanului alăturat (București, 1977)
Clădirile proiectate și realizate după introducerea betonului armat (orientativ după anul 1915) se dezvoltă în elevație cu subsol, parter și 2÷3 niveluri (atingând uneori înălțimi chiar mai mari – P+5E, de exemplu), uneori cu retrageri la nivelurile superioare. Nici aceste clădiri nu beneficiază de o concepție generală de alcătuire adecvată zonelor
seismice. În condițiile evoluției continue a orașelor, forma în plan a acestor clădiri a început să devină predominant neregulată urmărind formele parcelelor de teren disponibile. Toate aceste clădiri sunt realizate pe baza unor proiecte întocmite de arhitecți iar structurile au fost, în mai multe cazuri, calculate de ingineri, dar numai pentru efectul încărcărilor verticale și a căror rezistență la cutremur se datorează numai rezervelor "naturale" de rezistență ale pereților structurali.
Din punct de vedere funcțional, clădirile sunt atât locuințe unifamiliale (bine cunoscutele "vile") dar și clădiri/blocuri cu mai multe apartamente de locuit sau cu alte funcțiuni (hoteluri, de exemplu).
Alcătuirea structurală cu grinzi și stâlpi de beton armat a reprezentat o posibilitate nouă pentru arhitecți și pentru promotorii clădirilor cu multe apartamente de a obține o flexibilitate sporită a spațiilor (cerută de multe ori și de dorința de a amenaja magazine la parter) prin soluții constructive care nu ar fi fost posibile în varianta zidăriilor portante.
Structura verticală este realizată în această etapă, în majoritatea cazurilor, tot din pereți structurali din zidărie simplă (fără centuri și stâlpișori), dispuși în special pe conturul clădirii, și este completată, dacă este nevoie, cu stâlpi și grinzi din beton armat, la interior, destinați să preia încărcările verticale în zonele în care nu s-au prevăzut pereți structurali sau aceștia au fost suprimați pentru a se crea spații libere mai mari.
Rezistențele materialelor sunt ceva mai bune decât cele de la grupa precedentă. Astfel cărămizile ajung, aproape întotdeauna, la marca C100 iar mortarul utilizat este, de multe ori, de tip "var-ciment" ceea ce permite atingerea în mod curent a rezistenței de 10 daN/cm2 (M10) și, izolat, chiar mai mare.
Participarea inginerilor structuriști la proiectarea acestor clădiri a avut ca rezultat reducerea densității și grosimii pereților portanți la strictul necesar pentru preluarea încărcărilor verticale (o parte dintre amintitele rezerve "naturale" care rezultau din grosimea mare a zidurilor portante, a dispărut pe această cale). Astfel grosimile pereților exteriori variază între 1÷1½ cărămizi (28÷42 cm) iar pereții structurali interiori s-au redus până la grosimea de ½ cărămidă (14 cm). În multe cazuri, în special atunci când la parter au fost amenajate magazine, o parte din pereții structurali de la etaje sunt rezemați pe grinzi (de beton armat sau metalice).
Adesea se întâlnesc și pereți structurali din zidărie americană (perete dublu strat cu gol interior, conform definiției actuale) constituită din două straturi de cărămidă așezată pe cant (7.0 cm grosime) și gol interior de 14 cm astfel încât, aparent, grosimea peretelui este tot de 28 cm.
La multe dintre aceste clădiri, pereții subsolului au fost realizați, ca și înainte, din zidărie dar și din beton slab (de regulă, nearmat) iar fundațiile din beton simplu de calitate slabă (în fapt s-a urmărit numai eliminarea zidăriei de cărămidă la care, sub efectul umezelii din pământ, s-au constatat degradări rapide).
Pentru această categorie de clădiri, planșeele au fost executate aproape în exclusivitate din beton armat monolit, dar fără centuri. În unele cazuri, la clădiri mai vechi, planșeul peste subsol a fost executat din profile metalice și bolțișoare de cărămidă iar planșeul peste ultimul nivel este din lemn.
Învelitorile au fost realizate, deobicei, din materiale ceramice sau tablă (în care caz sunt susținute pe șarpante din lemn) dar, uneori, spre sfârșitul intervalului, se întâlnesc și învelitori de tip terasă așezate pe planșeul din beton de peste ultimul nivel locuibil.
Fig.CD.4 Clădire "ieftină" P+E+M în București (vilă?)
CD.2.2.Date privind starea fizică a construcției
(C1a) Formele de afectare /degradarea fizică a materialelor structurii menționate în acest paragraf se produc ca urmare a unui complex de cauze primare:
Lipsa măsurilor inițiale de protecție
alegerea necorespunzătoare a materialelor în raport cu condițiile de solicitare
materiale cu rezistențe slabe;
materiale
materiale foarte deformabile;
materiale neomogene;
detalii constructive inadecvate pentru condițiile de solicitare și expunere
lipsa elementelor de protecție (șorțuri, șape,etc)
lipsa unor elemente de repartiție;
lipsa de legături sau legături necorespunzătoare între elemente;
planșee cu rezemări insuficiente;
lipsa hidroizolațiilor verticale la subsoluri și a hidroizolației orizontale sub pereții de cărămidă;
execuție necorespunzătoare
zidării cu rosturi neumplute;
Exploatare necorespunzătoare
– condiții higrotermice care favorizează producerea condensului.
Lipsa lucrărilor de întreținere și/sau de reparații curente
pierderi de apă din conducte și canalizări interioare și exterioare;
lipsa/defecțiunile sistemului de jghiaburi și burlane;
lipsa tencuielilor pe fațade;
Cauzele primare ale deteriorărilor structurilor din zidărie provenite din interacțiunea cu terenul de fundare pot proveni din:
teren de fundare necorespunzător:
teren în pantă supus alunecărilor active ;
teren compresibil sau sensibil la umezire;
teren cu rezistență insuficientă;
teren neuniform;
variația nivelului apelor subterane (inclusiv efectul apelor de infiltrație, sau al pierderilor din rețele):
coborârea nivelului apelor;
ridicarea nivelului apelor;
(a) (b)
Fig.CD5.Efectul ridicării nivelului apei subterane
Alura ruperii din figura CD.5(b) indică prezența unei zidării cu elemente slabe și mortar cu rezistență ridicată (ruperea prin elemente).
modificări ale terenului în vecinătatea construcției:
săpături sau demolarea construcțiilor alăturate;
umpluturi sau executarea unor construcții alăturate
(a) (b) (c)
Fig.CD6. Avarierea zidăriei din cedarea terenului de fundare
Avariere gravă produsă de o săpătură adâncă pentru o clădire alăturată înainte de subzidire (b)(c) Cedarea terenului de fundare prin umezire îndelungată provenită de la rețeaua de canalizare
În multe situații deteriorarea clădirilor din zidărie se poate produce din cauza interacțiunii necontrolate între teren și structură care poate proveni din:
alcătuirea necorespunzătoare a fundațiilor:
fundații cu dimensiuni insuficiente;
încărcări neuniforme pe fundații;
adâncimi de fundare insuficiente față de limita de îngheț;
fundare pe terenuri cu caracteristici geotehnice diferite;
lipsa legăturilor între fundații;
amenajarea necorespunzătoare a spațiului exterior:
amenajare exterioară care nu asigură îndepărtarea apelor de ploaie de construcție;
acțiuni dinamice asupra terenului de fundare:
vibrații din trafic;
vibrații/ șocuri produse de lucrări de construcții (baterea piloților);
cutremure.
Cunoașterea fundațiilor existente și în special identificarea cotelor de fundare și a naturii terenului de fundare se realizează prin: sondaje geotehnice, gropi deschise sau sondaje geoelectrice. Se recomandă ca sondajele să se execute în subsolul clădirii (pentru a se reduce volumul de săpătură și a se evita acumularea apei din precipitații în gropi). Pozițiile sondajelor se consemnează în planuri care fac parte integrantă din raportul de expertiză
Fig. CD.7a.Indicarea poziției sondajelor (S) la fundațiile unei clădiri cu pereți structurali din zidărie
(C2) Releveul avariilor/degradărilor care face parte integrantă din raportul de evaluare.consemnează sub formă de desene constatările expertului. Desenele sunt de regulă completate/explicitate prin fotografii (releveu foto)
Fig. CD.7b.Releveul avariilor la subsolul unei clădiri cu pereți structurali din zidărie
CD.2.3. Date privind geometria structurilor din zidărie
(C1) Dintre datele privind geometria structurilor din zidărie enumerate în acest paragraf continuitatea pe verticală a pereților structurali are o importanță deosebită deoarece:
Definește regularitatea /neregularitatea structurală
Constituie reper privind intervențiile în timp asupra structurii (suprimarea/ adăugarea unor pereți)
Oferă informații privind fluxul încărcărilor spre fundații și zonele/elementele unde se produc concentrări de eforturi
Din acest motiv în cazul în care prin examinarea vizuală se constată discontinuitatea pe verticală a pereților se recomandă întocmirea unor planuri care să materializeze aceste situații.
(d)
Fig.CD.7c.Identificarea continuității pe verticală a pereților structurali Fig.CD.7d.Releveul unei clădiri cu pereți structurali din zidărie și planșeu din profile metalice și bolțisoare de cărămidă.
Releveul trebuie să consemneze și:
Poziționarea și dimensiunile în plan și în elevație ale golurilor (uși, ferestre) și ale zonelor de perete cu grosime redusă (nișe);
Poziționarea în plan și dimensiunile elementelor principale ale planșeelor din lemn sau metalice, grosimea plăcilor de beton; planșee parțiale sau cu goluri mari.
CD.2.4. Detalii constructive specifice structurilor din zidărie
Examinarea vizuală a alcătuirii și stării de afectare a zidăriei se poate face numai după îndepărtarea tencuielilor.
Expertul trebuie să indice executantului condițiile/măsurile necesare pentru această operație dintre care menționăm:
Pentru desfacere nu se vor folosi utilaje care pot deteriora construcția sau pot transmite vibrații clădirilor învecinate.
Lucrările vor începe numai după debranșarea tuturor instalațiilor și în special a instalațiilor electrice și de gaz.
Molozul rezultat nu se va depozita pe planșee
Executarea lucrărilor de decopertare se va face cu respectarea tuturor prevederilor privind protecția muncii, paza și stingerea incendii și normele sanitare.
Constructorul va sesiza de urgența expertului toate anomaliile constatate cu ocazia decopertărilor și va opri lucrările până la examinarea situației.
(C1) Informațiile privind detaliile constructive specifice structurilor din zidărie sunt necesare pentru:
Identificarea calității zidăriei
aspectul cărămizilor (omogenitatea culorii care indică și gradul de ardere)
omogenitate (numai cu cărămizi, mixt – cărămidă & piatră);
țesere/umplerea rosturilor
Cunoașterea calității efective a zidăriei, exprimată în principal prin aceste caracteristici
, permite expertului să aprecieze oportunitatea aplicării unor coeficienți de reducere a rezistențelor zidăriei față de valorile recomandate în Cod (la paragraful D.3.4.1.3.1)
(b)
Fig.CD.8 Zidărie neomogenă (cărămidă&piatră de râu),
Vedere generală
detaliu zidărie cu multe fragmente de cărămizi și cu raport de țesere necorespunzător
Identificarea alcătuirii buiandrugilor/riglelor de cuplare în cazul pereților cu goluri:
materiale (beton/lemn/arc plat din zidărie)
condiții de rezemare
starea de afectare (reazeme suprimate, de exemplu)
Pe baza acestor constatări expertul va aprecia capacitatea efectivă a buiandrugilor / riglelor de cuplare de a asigura legătura între montanți (capacitatea de rezistență la încovoiere/forfecare) și va decide asupra modelului de calcul (console izolate, legate prin planșee sau cadru echivalent).
(b)
Fig.CD.9 Buiandrugi din lemn fără rezistență la încovoiere
Buiandrug din lemn cu rezemare insuficientă pe zidărie degradată
Buiandrug din lemn rezemat pe montanți din lemn (cadrul ușii ?)
Existența șarpantelor care dau împingeri în pereții de reazem contribuie la cedarea pereților prin încovoiere perpendicular pe plan sau prin răsturnare.
Fig.CD.10 Efectul împingerilor laterale date de șarpante
[Marini,A.,Plizzzari,G., Tecniche di analisi, di rinforzo e di miglioramento sismico di edifici storici, Corso di perfezionamento, Universita di Brescia , 2007.]
Identificarea capacității de rezistență la încovoiere a buiandrugilor (capacitate de cuplare a montanților) este necesară pentru stabilirea modelului de calcul în cazul pereților cu goluri de uși/ferestre.
De asemenea, investigarea tipului și a calității legăturilor între pereți la colțuri, ramificații și intersecții servește pentru stabilirea modelului de calcul al secțiunii transversale a pereților structurali.
Fig.CD.11. Modelarea intersecțiilor de pereți pentru calcul
În lunga lor existență clădirile vechi din zidărie au schimbat de mai multe ori proprietarul. Din punct de vedere al siguranței, aceste schimbări au generat, aproape în toate cazurile, intervenții brutale la pereții structurali, în special deschiderea, modificarea dimensiunilor și/sau poziției sau închiderea improvizată a unor goluri și chiar supraînălțarea pereților .
(b)
Fig.CD12.Intervenții în timp asupra pereților structurali din zidărie
Supraînălțarea pereților (la schimbarea funcțiunii clădirii)
Modificarea golurilor la fațadă cu deteriorarea bolților plate de peste goluri
(d)
Fig. CD.12. Intervenții în timp asupra pereților structurali din zidărie
Închiderea unui gol cu materiale eterogene (elemente din BCA + cărămizi)
Micșorarea înălțimii unui gol
(C2) Numărul minim elementelor dintr-o anumită categorie care se inspectează este stabilit prin reglementările tehnice specifice. Valorile date în SR EN 1998-3 sunt superioare celor din Codul P100-3. Este evident că sporirea numărului de verificări/încercări deși reprezintă costuri suplimentare în faza de expertizare asigură premizele unei cunoașteri mai exacte a proprietăților clădirii și posibilitatea de a adopta valori CF mai mici
Procentajul elementelor care trebuie verificate pentru detalii
Tabelul CD.5a
Numărul elementelor care trebuie testate pentru fiecare nivel al clădirii
Tabelul CD.5b
CD.2.5. Proprietățile materialelor
Operațiile de relevare a structurii și de tesatere a materialelor sunt dificil de realizat în condiții bune (uneori chiar imposibil de executat!) deoarece la faza întocmirii expertizei clădirile sunt, de regulă, în exploatare, iar structura este acoperită de finisaje care nu pot fi desfăcute fără a afecta funcționarea clădirii. În aceste condiții expertul recurge la folosirea datelor obținute la clădiri presupuse "similare" din punct de vedere al caracteristicilor constructive fără posibilitatea de a verifica în ce măsură această similitudine există cu adevărat.
Calitatea zidăriei poate fi apreciată numai după îndepărtarea finisajelor (tencuieli, placaje, lambriuri).
Îndepărtarea limitată pentru examinarea prin sondaj poate conduce la informații incomplete mai ales în cazul clădirilor vechi pentru care s-au folosit materiale eterogene fie la construcția inițială fie la intervențiile ulterioare.
Obținerea datelor privitoare la caracteristicile zidăriei se poate face prin:
examinare vizuală;
extragerea carotelor și încercarea lor în laborator
încercări in-situ
Alături de cercetarea vizuală în prezent, pe plan mondial, există numeroase procedee tehnologice avansate pentru cercetarea instrumentală a calității zidăriei.
Principalul avantaj al acestor metode este posibilitatea de a extinde rezultatele investigațiilor locale (punctuale) privitoare la proprietățile mecanice, determinate pe epruvete, pe arii mai mari (prin corelare, pe baze experimentale) dând astfel o imagine mai completă a caracteristicilor structurii. De asemenea prin astfel de metode este posibilă și urmărirea eficienței lucrărilor de intervenție (de exemplu, prin verificarea modificării densității materialului, dacă se execută injectarea crăpăturilor/golurilor).
Radiografiere (cu raze gamma): permite identificarea neomogenităților / discontinuităților profunde în zidărie (identificarea golurilor, armăturilor, altor elemente inglobate în zid); în general sunt necesare aparate cu radiații puternice ceea ce implică și măsuri corespunzătoare de protecție.
Termografie în infraroșu: identificarea stratificației (de exemplu straturi vechi de tencuială) și existența unor goluri sau discontinuități (de exemplu, starea de fisurare, fracturi sau goluri incomplet umplute); permite și verificare operativă în faza de intervenție prin vizualizarea traseului materialelor introduse în fisuri/crăpături.
Metode magnetice: permit poziționarea elementelor metalice înglobate în zidarie (armături, ancore,etc).
Metode radar: se bazează pe recepționarea energiei electrice, transmisă sau reflectată și permit identificarea diferitelor straturi de zidărie (mai ales în cazul zidurilor mixte, groase) a golurilor și a altor elemente înglobate în zidarie (beton, de exemplu).
Încercări cu ultrasunete: se folosesc cu precădere pentru materiale omogene cum este zidăria din piatră naturală; în cazul zidăriei de cărămidă adâncimea de pătrundere este insuficientă pentru a furniza informații concludente.
Endoscopie: permite verificarea alcătuirii interne a zidăriei prin mini camere introduse în goluri de mici dimensiuni (cu diametrul de 1020 mm) practicate în perete; adâncimea pe care se face cercetarea este de circa 10001200 mm în funcție de tipul aparatului folosit; zonele cu fisuri mari pot fi cercetate cu aparate prevăzute cu tub flexibil care se adaptează traseului; aceste aparate, dotate cu fibra optică, furnizează fotografii sau imagini video ale structurii interioare a zidăriei.
(a) (b)
Fig.CD.13 Procedee de cercetare nedistructivă a zidăriei
Imaginea în infraroșu a unei clădiri din zidărie (b).Instalație pentru încercări cu ultrasunete
(b) (c)
Fig. CD.14 Cercetarea zidăriei prin endoscopie
(a) Vederea generală a încercării (b) zonă de zidărie cu degradare în dreapta sus
(c) zonă de zidărie fără degradări
Totodată, prin această abordare nu se pot căpăta informațiile necesare referitoare la omogenitatea calității materialelor pe ansamblul clădirii.
Pe de altă parte, este evident că sporirea numărului de teste și extinderea acestora la un număr mai mare de elemente conduce la creșterea gradului de încredere în valorile obținute. Nivelul de cunoaștere a proprietăților mecanice ale zidăriei determină și tipul metodelor de calcul care pot fi folosite.
De exemplu, precizia rezultatelor obținute prin folosirea metodelor de tip element finit, cu urmărirea comportării postelastice a structurii, depinde de cunoașterea cât mai exactă a legilor constitutive ceea ce nu se poate realiza fără executarea unui număr suficient de mare de încercări in-situ și/sau în laborator.
Sporirea numărului de teste este necesară și în cazurile în care împrăștierea rezultatelor obținute pe numărul minim de teste prevăzut de reglementări este mare (orientativ, cu coeficient de variație 25%).
Din acest motiv stabilirea planului de investigare este o problemă deosebit de dificilă pentru inginerul evaluator deoarece inspecțiile și testele trebuie să furnizeze informații cât mai multe și cât mai precise în condițiile unor intervenții cât mai limitate asupra clădirii.
În lipsa încercărilor, sau cu un număr mic de încercări, valorile de calcul folosite nu sunt individualizate pentru a ține seama de proprietățile efective ale materialelor din clădire și de omogenitatea acestora și, în consecință, erorile care rezultă pot fi în ambele sensuri și din acest motiv reglementările prevăd penalizarea valorilor forfetare cu factori de încredere care conduc la reduceri substanțiale, acoperitoare, ale rezistențelor de calcul. Subestimarea rezistențelor efective poate conduce la măsuri mai ample de intervenție, și deci mai costisitoare, în timp ce supraestimarea acestora poate ascunde vulnerabilitatea reală a clădirii.
În normele americane [FEMA 356 Prestandard and Commentary for the Seismic Rehabilitation of Buildings, November 2000 ] nivelurile de cunoaștere și factorii de cunoaștere (k) care înmulțesc valorile medii ale proprietăților mecanice, se determină în funcție de:
obiectivele de performanță stabilite pentru lucrările de intervenție;
procedeele de calcul;
conditiile de evaluare;
sursele de informare privind detaliile și materialele.
În cazul încercărilor uzuale, numărul minim de probe pentru cazul în care nu este cunoscută rezistența de proiectare a zidăriei este de cel puțin șase probe pentru întreaga clădire, dar cel puțin câte una pentru fiecare tip de element de construcție. Numărul încercărilor se dublează dacă valoarea medie a rezultatelor încercărilor este mai mică decât valoarea forfetară dată în tabelul 6 [FEMA 356 Prestandard and Commentary for the Seismic Rehabilitation of Buildings, November 2000 ]. Dacă se realizează cel puțin numărul minim de încercări, factorul de cunoaștere se ia k=1.0. În absența testelor pe materialele din lucrare, valorile forfetare sau cele din documentație se corectează prin reducere cu factorul de cunoaștere k = 0.75. Tot reglementările americane [ FEMA 310 Seismic Evaluation Handbook ] impun obligația ca pentru clădirile cu pereți structurali din zidărie nearmată și cu planșee cu rigiditate nesemnificativă în plan orizontal (de regulă, planșee din lemn) valorile de calcul ale rezistenței medii la forfecare în rost orizontal vte și cele ale rezistențelor ancorelor să se stabilească prin încercări (nu se admite folosirea valorilor forfetare date în text).
Teste specifice pentru evaluarea proprietăților mecanice ale zidăriei
Pentru clădirile cu pereți structurali din zidărie se utilizează cu precădere încercări de tip nedistructiv. Sunt definite astfel încercările care nu afectează echilibrul static al elementului sau al clădirii din care acesta face parte. Extragerea de carote este considerată tot încercare nedistructivă dacă dimensiunile acestora sunt nesemnificative în raport cu dimensiunile elementului respectiv.
Încercările pentru determinarea proprietăților mecanice ale zidăriei necesare pentru evaluarea prin calcul a rezistenței și rigidității acesteia se pot executa in-situ sau în laborator.
Ambele categorii de încercări permit determinarea valorilor rezistențelor la compresiune, la întindere din încovoiere și la forfecare precum și a legilor constitutive ale zidăriei și, implicit, a modulilor de elasticitate E și G.
În cazul clădirilor cu pereți structurali din zidărie nearmată, Eurocode EN 1998-3, Anexa C, prevede în exclusivitate teste in-situ și nu menționează posibilitatea unor
teste de laborator pe epruvete de zidărie extrase din lucrare sau confecționate cu elemente din lucrare care reprezintă o practică curentă în multe țări. Preluarea EN 1998-3 ca normă națională (SR EN) impune cunoașterea acestor procedee, însușirea și utilizarea lor.
Încercări de laborator
Încercări pentru determinarea rezistenței la compresiune
Forma și dimensiunile epruvetelor care se extrag prin carotare din zidăria existentă și procedeul de încercare se stabilesc prin reglementările fiecărei țări sau prin reglementări cu caracter internațional (Euronorme, de exemplu).
Fig. CD.15 .Piesele componente ale carotierei
[Brencich, A Tecniche diagnostiche et loro analisi critiche Universita degli Studi di Genova , DISEG – Dipartamento di Ingegneria Strutturale et Geotecnica, 2003]
Epruvetele extrase prin carotare permit deasemeni identificarea structurii interne a zidăriei (de exemplu, straturile din care aceasta este alcătuită).
În USA, reglementările [FEMA 274 NEHRP Commentary on the guidelines for the seismic rehabilitation of buildings , october 1997 ] și [FEMA 310 Seismic Evaluation Handbook] permit determinarea rezistenței la compresiune și prin încercări pe prisme confecționate cu cărămizi extrase din construcție și cu mortar proiectat pe baza rezultatelor analizei chimice a mortarului existent [ACI 530.1/ASCE 6TMS 602 Specifications for Masonry Structures, Section 1.4.B.3] soluție care evită degradarea mortarului inerentă la extragerea din perete. Acest tip de încercare nu poate ține însă seama de efectele reologice sau fizice care au afectat zidăria originară.
Încercări pentru determinarea rezistenței la întindere din încovoiere
Încercările pentru determinarea rezistenței la întindere se efectuează pe epruvete (fragmente de perete) alcătuite din mai multe elemente pentru zidărie suprapuse, solicitate la încovoiere perpendicular pe plan. Proba este solicitată la încovoiere în raport cu axa minoră și ruperea se produce prin depășirea aderenței între mortar și elementul de zidărie în zona întinsă din încovoiere. Încercarea furnizează date mai exacte decât încercarea de întindere directă care este influențată, în mare măsură, de neomogenitatea contactului între mortar și element și de comportarea fragilă a ansamblului încercat.
În USA încercarea este reglementată prin standardele ASTM C1072-99 și ASTM E518-00.
Fig.CD.16. Schema încercării la întindere din încovoiere (wrench bond)
Deși încercările pe epruvete extrase din lucrare sunt cele mai simple, trebuie menționate și unele limitări ale utilizării acestora care sunt determinate de următoarele considerente:
epruvetele trebuie să fie de dimensiuni mari pentru a fi reprezentative pentru comportarea de ansamblu a zidăriei; această condiție nu poate fi realizată în toate cazurile (în special în cazul monumentelor istorice pentru care intervențiile trebuie să fie cât mai puțin invazive);
încercările pe epruvete extrase din clădire implică și costuri legate de transportul la laborator, regia laboratorului și, nu în ultimul rând, costurile pentru refacerea pereților din care s-au extras epruvetele;
în zidăriile vechi, datorită rezistenței scăzute a mortarului (sau degradării acestuia în timp) prelevarea epruvetelor fără a fi deteriorate implică folosirea unor procedee complicate și în consecință costisitoare.
Încercări in-situ
Încercări cu prese plate (engl. flatjacks, ital. martinetti piatti)
Încercările de laborator pe epruvete extrase din lucrare pot fi înlocuite cu încercări in- situ de tip nedistructiv cu prese plate (procedeu preluat din geologie).
Aceste încercări permit determinarea următoarelor caracteristici ale zidăriei existente:
Efortul unitar de compresiune într-un punct oarecare al peretelui
Rezistența de rupere la compresiune
Proprietățile de deformabilitate
Rezistența de rupere prin forfecare în rost orizontal.
Încercările se pot face în orice zonă a elementului de construcție (perete, stâlp, arc) și astfel permit obținerea unei imagini cuprinzătoare a stării de eforturi pentru ansamblul clădirii.
În raport cu încercările în laborator pe epruvete extrase din lucrare, încercările in-situ cu prese plate prezintă, în primul rând, avantajul rapidității de execuție al încercării propriu zise și al obținerii rezultatelor. Aceste avantaje, la care se poate adăuga și faptul că încercarea se poate repeta imediat dacă rezultatele apar ca fiind mult diferite, fac posibilă utilizarea acestui tip de încercări atât în etapa de expertizare cât și pe parcursul lucrărilor de intervenție, de exemplu, dacă în urma decopertărilor se constată existența unor zone de zidărie cu caracteristici mecanice inferioare celor medii pe clădire.
Pentru determinarea efortului unitar de compresiune în zidărie se folosește o singură presă și două linii de repere pentru măsurarea deformațiilor verticale.
Presa se introduce într-o fantă creată în rostul orizontal al zidăriei existente, în poziția în care se dorește măsurarea efortului unitar de compresiune. La tăierea fantei, ca urmare a eliminării efortului interior din rostul respectiv se produce o deformație a peretelui care este înregistrată de reperele de măsurare. Presiunea la presă care anulează deformația produsă la tăierea fantei măsoară efortul unitar de compresiune în zidărie. În cazul pereților cu forme complexe (I,L,U) încărcați neuniform la nivelul planșeelor, procedeul permite evaluarea corectă a distribuției eforturilor unitare de compresiune în inima și în tălpile profilului.
Fig.CD17. Încercare cu presa plată pentru determinarea efortului unitar de compresiune
Pentru determinarea efortului unitar de rupere la compresiune și a legii -se folosesc două prese plate paralele dispuse la o distanță de circa 50 cm pe verticală.
Zidăria aflată între cele două prese este supusă la compresiune axială cu efort unitar determinat de presiunea la prese iar între punctele de măsurare se citesc deformațiile laterale și axiale. Repetând operația pentru mai multe valori ale forței axiale se poate trasa curba -pe care se determină modulul de elasticitate la compresiune. Presiunea în prese poate fi sporită până la ruperea zidăriei determinând astfel rezistența ultimă a acesteia.
Rezistența zidăriei la forfecare în rost orizontal în prezența unei forțe de compresiune se poate determina folosind montajul cu două prese plate și o presă cilindrică sau plată care "împinge" un element de zidărie legat în masiv numai prin mortarul din rosturile orizontale (Shove test).
Există trei variante ale acestui procedeu în funcție de elementele pentru zidărie care sunt afectate de intervenție. Cea mai redusă intervenție asupra peretelui implică numai desfacerea rosturilor verticale adiacente elementului care se încearcă. Într-unul din rosturile desfăcute se introduce o presă plată care împinge elementul, generând astfel forfecarea rosturilor orizontale (rupere prin lunecare în rost orizontal) iar celălalt rost este desfăcut pentru a permite deplasarea elementului fără a fi împiedicat de cel alăturat. Cunoscând efortul unitar de compresiune (0), determinat tot cu prese plate, se poate determina direct efortul unitar tangențial cu una din formulele cunoscute.
(b)
Fig.CD.18 Încercări cu două prese plate
Încercari pentru determinarea rezistenței la compresiune (a) și rezistenței la forfecare (b)
Încercare in-situ la compresiune diagonală
Este de fapt o încercare distructivă care impune izolarea unui panou de zidărie de dimensiuni semnificative și solicitarea lui cu forțe aplicate pe una sau pe ambele diagonale
Fig. CD.19. Încercare in-situ la compresiune diagonală
În USA desfășurarea încercării este reglementată prin standardul ASTM E519-81. Rezultatele obținute reprezintă numai aproximativ proprietățile peretelui real deoarece, spre deosebire de acesta, starea de eforturi normale și tangențiale din panoul încercat este în general neuniformă, iar redistribuția eforturilor după amorsarea fisurării nu se poate produce. Ca atare valorile obținute prin acest procedeu nu pot fi folosite pentru evaluarea comportării post elastice.
Trebuie menționat și faptul că, pentru a se obține rezultate cât mai exacte, panoul încercat trebuie să aibă dimensiuni importante (peste 1.20 x 1.20 m) ceea ce este greu de realizat pentru un număr semnificativ de probe. În plus operația este costisitoare deoarece implică și lucrări importante de refacere a continuității peretelui.
Evaluarea rezistenței mortarului prin proba de smulgere
Constă în introducerea în mortarul din rost a unui șurub cu diametrul de circa 6 mm și măsurarea forței necesare pentru extragerea acestuia. Valoarea forței la care se produce smulgerea permite calculul rezistenței mortarului la compresiune, încovoiere și întindere folosind relații stabilite pe baza experimentărilor.
Fig. CD.20. Încercarea rezistenței mortarului prin proba de smulgere (pull-out)
CD.3. Evaluarea siguranței seismice
CD.3.3. Evaluarea calitativă a clădirilor din zidărie
Evaluarea calitativă urmărește să stabilească măsura în care regulile de conformare generală a structurilor și de detaliere a elementelor structurale și nestructurale sunt respectate în construcțiile analizate. Natura deficiențelor de alcătuire și întinderea acestora reprezintă criterii esențiale pentru decizia și soluțiile de reabilitare seismică.
Principalele componente ale evaluării calitative privesc următoarele categorii de condiții:
Condiții privind traseul încărcărilor
Aceste condiții au în vedere existența unui sistem structural continuu și suficient de puternic care să asigure un drum neîntrerupt, cât mai scurt, în orice direcție, al forțelor verticale (permanente și utile) și al forțelor seismice din orice punct al structurii până la terenul de fundare.
Fig.CD.21 Etaje slabe (exemple)
Condiții privind redundanța
Evaluarea va stabili dacă există pericolul ca la atingerea rezistenței de rupere într-unul din elementele structurii, sau în câteva elemente, clădirea să prezinte riscul de pierdere a stabilității generale sau parțiale (de exemplu, numai la un etaj).
Condiții privind regularitatea / neregularitatea configurației clădirii
Evaluarea trebuie să evidențieze lipsa sau existența unor abateri de la condițiile de compactitate, simetrie și regularitate, care pot afecta negativ răspunsul seismic. Astfel vor fi identificate discontinuitățile în distribuția rigidității și a rezistenței la forțe laterale (etaje slabe), a geometriei, a maselor.
Aceste condiții se verifică, separat, în plan și pe verticală
Condiții pentru planșeele clădirilor
Evaluarea seismică trebuie să stabilească măsura în care planșeele pot distribui în condiții sigure forțele seismice orizontale la elementele structurale verticale (de exemplu, la pereți structurali).
Comportarea planșeelor este optimă atunci când acestea sunt realizate ca diafragme rigide și rezistente pentru forțe aplicate în planul lor. Aceste condiții sunt îndeplinite, la nivel maximal, de planșeele de beton armat monolit.
În figura următoare sunt prezentate două cazuri în care planșeele nu respectă condiția de indeformabilitate în plan orizontal
planșee mixte constituite atât din plăci din beton armat cât și din grinzi și podină din lemn
planșee cu goluri mari (AGol > 0.5 XY).
Fig. CD.22 Planșee cu rigiditate nesemnificativă în plan (exemple de alcătuire)
Condiții privind infrastructura și terenul de fundare Se identifică, în această etapă, următoarele elemente:
sistemul fundațiilor și al infrastructurii și se evaluează rigiditatea acestuia;
natura terenului și eventualele efecte ale acestuia asupra structurii.
CD.3.3.1. Evaluarea calitativă preliminară (pentru metodologia de nivel 1)
(C1-a) Evaluarea calitativă preliminară are în vedere caracteristicile alcătuirii arhitectural structurale care conform experienței acumulate cu ocazia cutremurelor anterioare influențează decisiv caracterul răspunsului seismic al clădirii
Regimul de înălțime
Rigiditatea planșeelor în plan orizontal
Regularitatea geometrică și structurală
Pentru metodologia de nivel 1 condițiile de regularitate geometrică și structurală se identifică prin prezența/absența deficiențelor de alcătuire generală/de ansamblu a construcției:
Clădiri cu deficiențe de alcătuire în elevație (DAE).
discontinuități flagrante ale structurii pe verticală care conduc la formarea unor etaje "slabe" (parter flexibil, săli mari susținute pe "grinzi cadru", etc.);
etaje în consolă (bowindow-uri);
retrageri din planul fațadelor cu rezemări de ordinul II (stâlpi rezemați pe grinzi).
Clădiri cu deficiențe de alcătuire în plan (DAP).
forme complexe în plan (convexe, concave, neregulate);
clădiri cu excentricități mari între centrul maselor și centrul de rigiditate (care au pereții structurali sau nucleele dispuse excentric față de centrul de greutate al planșeului);
forma alungită în plan (raport lungime/lățime > 45, de exemplu);
planșee incomplete (supante) sau planșee cu goluri mari.
Clădiri fără deficiențe importante de alcătuire (FDA ).
clădiri care se apropie de prevederile generale de alcătuire din Codul P100-1/2006.
(C6) Avariile caracteristice în pereții din zidărie, care se iau în considerare pentru evaluarea calitativă preliminară conform acestui paragraf, depind în mare măsură de alcătuirea geometrică a pereților și de dispunerea golurilor
(b)
(c)
(d) (e)
Fig. CD.23. Avarii caracteristice în pereți de zidărie
(a) Perete plin (b) Pereți cu goluri dispuse neregulat (c) Pereți cu goluri dispuse regulat (d) Perete cu un montant suprimat la parter (e) Perete cu montanți cu dimensiuni diferite și elemente orizontale cu
deschidere mare
Avarii la planșee cu grinzi metalice și bolțișoare de cărămidă:
– Avarii grave: Fisuri cu deschidere peste 1 mm în bolțișoare, paralele cu grinzile și însoțite de multe fisuri transversale.
Fig. CD.24 Avarierea unui planșeu cu grinzi metalice și bolțișoare din zidărie
CD.3.3.2. Evaluare calitativă detaliată (pentru metodologia de nivel 2 și 3)
(C2) Criteriile de evaluare calitativă au fost selecționate în principal pe baza experiențelor acumulate după cutremurele severe care s-au manifestat în ultimele decenii.
Au fost luate în considerare atât experiența țărilor abvansate din punct de vedere tehnologic cât și experiența țărilor în curs de dezvoltare în care nivelul de calitate al materialelor și al punerii în operă sunt similare cu cele din România
considerat că prevederile din Codul de proiectare P100-1 reprezintă nivelul general acceptabil în condițiile actuale din România atât din punct de vedere tehnicși tehnologic cât și din punct de vedere al efortului material
În particular se recunoaște, în primul rând, efectul favorabil al:
calității alcătuirii generale arhitectural-structurale în plan și în elevație;
calităților zidăriei (materiale componente și execuție)
efectelor negative provenite din mediul natual și antropic
Valorile punctajelor acordate sunt fără îndoială orientative. Judecata expertului bazată pe experiența sa trebui să intervină pentru a "personaliza" nivelul notelor acordate fiecărui criteriu (de exemplu, acordarea unui punctaj maxim pentru elemente nestructurale într-o clădire în care acestea reprezintă un procent minim din valoare modifică " birocratic" scorul general dar nu contribuie la evidențierea vulnerabilității reale a clădirii.
Cap.2 Studiu de caz nr.1 – Reabilitarea si consolidarea Bisericii reformate din loc. Les, com. Nojorid, jud. Bihor
Obiectul proiectului il constituie realizarea documentatiei necesare privind realizarea lucrarilor de consolidare si reparatii la Biserica evanghelica reformata din Localitatea Les, nr.cad. 288, com. Nojorid, judetul Bihor.
Date oferite de expertiza tehnica
Evaluarea calitativa a construcției în ceea ce privește performanta acesteia la acțiuni seismice cat și la alte tipuri de acțiuni (acțiuni climatice, acțiuni provocate de tasări diferențiate,acțiuni provocate de ascensiunea capilară a umidității, acțiuni provocate de fenomenul de gelivitate,etc.)
Prezentarea soluțiilor constructive de reparare, reabilitare și consolidare astfel încât construcția să se asigure ,,nivelul de performanta de baza"definit conform NormativuluiP100/3-08-anexaA(dinacțiuni seismice)cat și din alte tipuri de solicitări.
DATE GENERALE PRIVIND CONSTRUCȚIA
Perioada de execuție:
– 1850-1853: biserica
– 1890: turnul bisericii
Destinația: lăcaș de cult reformat
Condiții de amplasament:
Zona seismică (conform P100/1-2006) :ag = 0.12g ; = 0.7 sec.
Zona climatică : = 1.5KN/mp
Zona eoliană : q ref = 0.5 KPa
Clasa de importanță : IV
Forma, dimensiunile in plan si alcatuirea constructiei.
Constructia este alcatuita din doua zone functionale distincte;
Zona aferenta navei (axele 1-4/B-C), are in plan forma dreptunghiulara (fara intranduri si iesinduri) cu dimensiunile de 5.80×11.50 m ). Inaltimea constructiei este de circa 3,95 m din care inaltimea libera este de 3,77 m . Peste nava s-a prevazut un acoperis tip sarpanta din lemn cu invelitoare din tabla prevăzut cu scurgerea in trei ape. Înălțimeaconstrucției la nivelul streașinei este de 3,70 m, iar la nivelul coamei este de 7,00 m, considerat de la nivelul cotei ±0,00 care se situează cu circa 25 cm peste nivelul terenului amenajat.
Zona aferenta turnului (axeleA-B/2-3),este situată in partea frontala a navei. Acesta are în plan forma dreptunghiulara cu dimensiunile de 2,96>< 3,57 m. Înălțimea turnului pana la nivelul acoperișului este de 7,85 m. Acesta are prevăzut un nivel intermediar la cota +3,70 m, aferenta zonei clopotelor. Peste turn s-a prevăzut un acoperiș tip șarpantă din lemn cu învelitoare din tabla de forma piramidala. Înălțimeaacoperișului turnului este de 4 ,65 m, considerat dela nivelul planșeului de pod (cota +7,85). Înălțimea turnului la partea superioara a acoperișului este de 12,50 m.
Zona de sub turn constituie un pridvor (S = 4,84 mp) prin care se accede in sala bisericii (S=48,60mp).
Structura de rezistenta
Structura de rezistenta a construcției este alcătuită din pereți portanți realizați din zidărie simpla (format vechi) . Aceștia sunt dispuși pe zona perimetrala a navei și respectiv pe zona perimetrala a turnului . Grosimea pereților noi este de 45 cm (50-55 cm cu tencuiala) , iar grosimea pereților turnului este de 60 cm (67 cm cu tencuiala). Grosimea acestora se diminuează la 45 cm peste cota planșeului intermediar (cota +3,70).
Planșeul peste nava situat la cota+3,90, cat și planșeul intermediar al turnului situat la cota +3,70, sunt realizate din grinzi de lemn (20×20 cm) dispuse in sensul transversal al construcțieiși rezemate pe perețiiportanți longitudinali ai navei (axele 1 și 4) și respectiv ai turnului (axele 2 și 3). La partea inferioara s-a prevăzut o astereala din scândură peste care s-a realizat o tencuiala pe trestie.
Sub perețiiconstrucției s-au prevăzutfundații continue realizate din
zidărie de cărămidă, având grosimea pe zona superioara (pe înălțimea de circa 40 cm) egala cu grosimea pereților (45 cm). Sub acestea s-a realizat o talpa de
fundare cu înălțimea de circa 3o cm și lățimea de 60 cm. Înălțimea totaa din spate a construcției , ca urmare a comportării nefavorabilein timp a (partea din spate a fundației din axa 4 și respectiv axa C). Acestea au simplu. Pe zonele subzidite fundațiile au
evazări înspre exterior de circa 15-20 cm și adâncimea de fundare de 1,20 m.
Sub pereții turnului s-au prevăzut fundații având lățimea tălpii de circa 80 cm și adâncimea de fundare de circa 90 cm. Fundarea construcției, pe zona navei, s-a făcut pe stratul constituit din,argila maronie cu tente ruginii", plastic vârtoasa, având Pconv. = 330 kPa. Aceasta face parte din categoria terenurilor de tip P.U.C.M. (puțin active). In zona turnului fundarea s-a făcut pe stratul alcătuit din ,,umpluturi cu pământuri consolidate" (argile cu praf maronii, plastic vârtoase) , având Pconv. = 200 kPa. Terenul de fundare se găsește în stare ,,umeda" sau ,,foarte umeda".
Materiale utilizate
cărămizi pline marca C7,5 … C10
mortar de var marca M2 … M2,5
lemn de rășinoase calitatea II
COLECTAREA INFORMAȚILOR PENTRU EVALUAREA STRUCTURALA
Conform Codului P100/3-08, pct. 4.3.1 (tab. 4.1) In vederea evaluării structurii construcției se aplica,,niveluldecunoaștere"KL1(cunoașterelimitata).Utilizareaacestuiniveldecunoaștereapresupusefectuareadecătre expertultehnicaurmătoarelorinvestigațiilaconstrucțiaexistentă:
Stabilirea geometriei structurii – s-a efectuat pe baza releveului constând din planuri orizontale, secțiuni verticale și fațade.
Examinarea vizuala a elementelor construcției cu accent pe verificarea elementelor structurale.
Stabilirea modului de alcătuire a elementelorstructurale și nestructurale:
nu se dispune de nici un fel de documentație tehnica cu privire la realizarea construcției
s-au efectuat sondaje la câteva elemente structurale (fundații, pereți portanți, planșeu pod).
Modul de stabilire a caracteristicilor materialelor utilizate:
nusedispundeinformații directe referitoarelacaracteristicile materialelor utilizate (specificații ale proiectului, buletine de analiza, etc.)
S-a efectuat un studiu geotehnic constând din doua sondaje deschise la fundații și doua penetrări dinamice mijlociii identificându-se următoarele date cu privire la fundații și terenul de fundare:
Dimensiunile geometrice ale fundațiilor
Materialele din care sunt realizate și starea tehnica a acestora
Natura terenului de fundare
Stratificația terenului de fundare și caracteristicile geotehnice ale acestora.
Moduldestabilireacaracteristicilormaterialelorutilizate:
Nu se dispune de informații directe referitoare la caracteristicile materialelor utilizate(specificații ale proiectului,buletine de analiza,etc.)
nu s-au efectuat verificări în laborator și nici insitu pentru determinarea caracteristicilor materialelor
s-au luat în considerare caracteristicile materialelor in acord cu normele specifice actuale care fac referire la materialele de construcție utilizate in diferite etape istorice. '
EVALUAREACALITATIVA
Avândînvedereurmătoareleconsiderațiicuprivirelastareatehnicaaconstrucțieișialcătuireastructuralaaacesteia:
Construcția cu o vechime de circa140 de ani nu a avut de suferit avarii sau degradări cauzate de eventuale acțiuni seismice
Degradările actuale ale structurii de rezistenta nu suntcauzate de acțiuni seismice ci de alte cauze(tasări diferențiate,umiditate ascensionala, întreținere necorespunzătoare,etc.
din punct de vedere a modului de alcătuire structurala constructia este parțial conformată în vederea preluării eventualelor sarcini seismice.
Caatareseconsidera caînconformitate cuprevederile NormativuluiP100/3-08 pentru evaluarea siguranțeiseismice a construcțieise va utiliza,,metodologia de nivel 1" prin evaluare calitativa preliminara și evaluaresimplificataprincalcul(conformanexaD.32).
4.1.Condiții privind configurația structurala a construcției
Construcția are in plan regularitate structurala întrucât sunt Îndeplinite următoarele criterii:
Este simetrica în raport cu axa longitudinala și aproximativ simetrica în raport cu axa transversala
Este compacta,cu contur regulat,fara colturi,,intrând"
distribuția în plan a pereților structurali nu conduce la disimetrii importante ale rigidității laterale, ale capacitații de rezistenta sau ale încărcărilor permanentein raport cu direcțiile principale ale clădirii
distanta între centrul de greutate (CG) și centrul de rigiditate (CR) nu depășește pe fiecare direcție 10% din lungimea laturii pe direcția respectiva (pe direcția transversala acestea coincid).
Construcția nu are asigurata regularitate structurala în elevație din următoarele considerente:
turnurile bisericii se considera ca o ,,neregularitate" în elevație a structurii întrucât din punct de vedere structural aceasta reprezintă o continuitate pe verticala a pereților structurali care pe zona respectiva sunt mai inalti cu 3,90m decât restul construcției. Măsura îndeplinirii altor criterii în raport cu normele tehnice în vigoare(P100/1-06,CR6-06,NP112-04,etc.):
lungimea construcției nu depășeste lungimea tronsonului maxim admis pentru structuri din zidărie neconfinată(50m)
pereții portanți ai construcției sunt realizați din zidărie simpla (neconfinată) dar aceștia au grosimi relativmari 45-60cm
construcția are prevăzuți pereți portanți nu mai pe zona perimetrala
pe direcție transversala construcția nu dispune de pereți portanți sau de contravântuire, cu excepția celor de capete
zona cea mai dezavantajata la preluarea sarcinilor seismice pedirecția transversala o constituie cei doi pereți laterali ai navei.Aceștia sunt încărcați cu sarcina provenita din acoperiș și planșeu și in plus au prevăzute 2 goluri de ferestre. Ca atare sarcina seismica este preluata în plan perpendicular de cei patru șpaleți situați între golurile de ferestre
planșeul construcției are rigiditate nesemnificativa în plan orizontal.(Nu corespunde prevederilor Normativului P100/1-06 pentru construcții din clasa de importanta III situate în zonecu seismicitate ag=0,12g)
fundațiile construcției nu respecta adâncimea minima de fundare prevăzută de STAS 6054/77 pentru amplasamentul respectiv (80 cm), avândadâncimea de 70 cm
construcția este fundata pe un teren bun de fundare care face parte din categoria terenurilor P.U.C.M.,fara a fi asigurate conditiile constructive minime pentru fundarea pe astfel de terenuri (adancimea de fundare de minim1,50m cu prevedere de centuri din b.a.),ceea ce a condus la o comportare nefavorabila a fundat,iilor.
Determinarea valorii indicatorului R1-se face pe baza caracteristicilor generale ale clădirii, conform cu P100/3-08 (tabel D.1a), după cum urmează:
planșeele nerigide; încadrarea la pct. 2.2
regim de înălțime (parter); încadrarea la pct. 1.1
condiție de regularitate (curegularitate in plan si fara regularitate in elevatie) :incadrarealapct.3.2
ConformtabelD.1arezultaR1=55%
Starea generala de afectare – determinarea valorii indicatorului R2
Degradări și avarii semnalate la construcția existenta:
Fisuri și microfisuri in perețiiportanți exteriori, dezvoltate în general la zonele cu goluri (la parapeții și buiandrugii golurilor). De asemenea – exista crăpăturiși fisuri accentuate la fundațiile și perețiisituați la colturile navei, în zonele de evacuare a apei pluviale de la burlane.
Cauzele care au condus la apariția in timp a acestor degradări sunt în principal următoarele:
fundarea construcției la o adâncime sub adâncimea minima de îngheț (80 cm), adâncimea de fundare a navei fiind de numai 70 cm, cu excepția zonelor unde s-au efectuat subzidirifundarea pe terenuri de fundare din categoria P.U.C.M. (puțin activ), fără a se prevedea soluțiile de fundare specifice pentru fundarea pe astfel de terenuri
infiltrațiile apei din precipitații și de la scurgerile pluviale ale burlanelor,la talpa fundațiilor, au influențat negativ comportarea fundațiilor ca urmare a fenomenului contractil al terenului de fundare sub acțiuneavariației de umiditate
tasări inegale ale terenului de fundare influențata de umiditatea ridicataa terenului de fundare
lipsa centurilor din b.a. din fundații și pereți.
La construcție nu s-au sesizat degradări sau avarii cauzate de acțiuni seismice.
Fisurile și microfisurile întâlnite la pereții portanți ai construcției se încadrează la ,,avarii moderate" (Av = 60%).
la elementele de planșeu s-au observat următoareledegradări: fisuri vizibile pana la 1 mm deschidere orientate pe direcția grinzilor de planșeu.
Degradările elementelor orizontale se pot încadra la ,,avarii nesemnificative" (Ah = 30%)
R2 = Av + Ah = 60% + 30% = 90%
Degradări ale elementelor nestructurale:
degradarea finisajului i a tencuielii exterioare cauzata de acțiuneaprecipitațiilor, de fenomenul de gelivitate cat și de faptul ca mortarul din tencuieli este de marca inferioara (fără ciment).
EVALUAREA CONSTRUCTI EI LA ACTIUNI SEISMICE
5.1 Condiții și ipoteze de evaluare a construcției la acțiuni seismice
Având în vedere ca pe direcție longitudinala construcția este bine conformata în vederea preluării sarcinilor seismice orizontale s-a considerat ca nu este necesara verificarea prin calcul a construcției la acțiuni seismice orientate pe direcția longitudinala.
Pe direcție transversala construcția nu este conformata in vederea preluării sarcinilorseismice, neavânddispuși pe direcțiatransversal pereți portanți sau de contravântuiri cu excepția celor de la capete. Ca atare sarcinile seismice sunt preluate perpendicular pe planul pereților longitudinali.
Zonaceamai,,labila"la acțiuni seismiceorientatepe direcția transversala este zona naveisituata între cele doua goluri de fereastra.
Având în vedere următoarele considerente de ordin tehnic:
Pereții portanți au grosime relativ mare (45 cm) în comparație cu înălțimea relativ mica a construcției (3,75 m)
pe parcursul existentei acesteia (circa 200 ani) aceasta nu a avut de suferit ca urmare a acțiunii seismice.
In aceste condițiifără a se efectua un calcul a construcției la acțiuni seismice se considera' ca valoarea indicatorului R3 se situează'minima admisa de normativul P100/3-08 (Rmin = 0,66).
5.2 Încadrareaconstrucțieiîn clasa de risc seismic
Încadrareaconstrucțieiîn clasa de risc seismic se efectuează conform prevederilor Normativului P100/3-08 (pct. 8.2), cupa cum urmează:
pentru R1 = 55%; conform tab. 8.1 rezulta C.Rs II
pentru R2 = 90%; conform tab. 8.2 rezulta C.Rs III
pentru R3 > 66% conform tabel 8.3 rezulta C.RsIII
Coroborândîncadrarea data de cei patru indicatori (R1,R2,R3) se consideră încadrarea construcției în clasa de risc seismic III acesteia îi corepund construcțiile care sub acțiunea unui cutremur de intensitate nominala prescrisa pot prezenta degradări structurale care nu afectează semnificativ siguranța structurala dar la care degradările nestructurale pot fi importante.
SOLUȚII CONSTRUCTIVE ÎN VEDEREA CONSOLIDARII CONSTRUCTIEI
Având invedererezultateleobținute prinevaluarea calitativaaconstrucției,încadrarea, construcției de bazain clasa de risc seismic III cat și faptul cain decursul timpului construcția nu a suferit niciun fel de degradări dinacțiuni seismice, se considera ca nu sunt necesare efectuarea unor intervențiistructurale de natura sa îmbunătățească comportarea acesteia la un eventualseism.
Avândin vedereînsă faptul ca structura construcției a suferit degradări cauzate de alte acțiuni și anume de acțiunea contractila a terenului de fundare i respectiv de tasarea diferențiata a fundațiilorșiin special a fundațiilor , se considera ca este absolut necesara luarea unor masuri constructive care sa stopeze fenomenul i sa remedieze degradările provocate structurii (fisuri și crăpături).
Ca urmare se propun efectuarea următoarelorlucrări de intervențieși consolidare a structurii de rezistenta:
Subzidirea fundațiilorperimetrale ale navei pana la intersecția cufundațiileturnului, pe tronsoanele unde nu s-a realizat anterior subzidire . Consolidarea prin subzidirea fundațiilor se va face prin realizarea prin subturnare a unei tălpi de fundație din beton armat (C12/15) cuînălțimea de minim 50 cm, astfel ca adâncimea de fundare realizata sa fie de minim 1,30 m. Aceasta se va evaza de la elevațiafundației (de 45 cm grosime) cu minim 15 cm, i respectiv cu 8-10 cm de la fata tălpiifundației. Turnarea se va face pe tronsoane cu lungimea de maximum 1,00 m,in etape diferite (minim 3 etape). Armatura transversala (etrierii) vor fi de minim Ǿ12 mm si va avea o ramura verticala dispusa pe toata înălțimea fundației existente
( 85 cm). Armatura longitudinala (minim 6Ǿ8) va fi discontinua și va avea rol constructiv .
Se va cămășui fundația la exterior pana la cota -0,10 cu beton armat (C16/20) in grosime de minim 15 cm de la fata elevatiei și respectiv 8..10 cm de la fata tălpii fundației. Longitudinal vor fi prevăzute armaturi Ǿ12/15-20 cm. Acestea vor fi continui inclusiv la colturi. Se va asigura conlucrarea camașuielii cu fundația existenta prin conectori Ǿ6/40 cm introduși in zidărie și ancorați chimic. Cămășuiala se va ancora in fundația turnului (30 cm lungime).
La cota -0.10 se va prevedea o centura continua din b.a. (30×30 cm),
armata longitudinal cu minim 4Ǿ14 (PC52). Acesta se va introduce in peretele existent pe o adâncime de 15 cm, iar 15 cm din lățimea acesteia va fi la partea superioara a cămășuielii, înglobând armatura din cămășuiala . Din centura se var prevedea conectori din b.a. (15x 15 cm) dispuși la intervale de 1,00-1,50 m, care vor penetra complet elevația pe toata lățimea acesteia (45 cm). Centura se vaincastrain fundația turnului pe adâncime de 45 cm.
Se vor prevedea doua centuri din b.a. (30×30 cm) dispuse la cota+1,25 (sub nivelul ferestrelor) si respectiv la partea superioara a pereților (aproximativ la cota +3,50). Acestea vor fi înglobate complet în grosimea peretelui (45 cm). Realizarea centurilor se va face pe tronsoane cu lungimea de 2-2,50 m. In etape diferite (minim 3 etape). Se va asigura continuitatea armaturilor longitudinale. ·Este indicat ca aceste centuri sa fie prevăzute continuu pe întreg perimetrul exterior al construcției , inclusiv la pereții turnului.
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Reabilitarea și consolidarea Bisericii Reformate situatein comuna Leș, județul Bihor, se pot face în condițiile tehnice descrise In prezenta expertiza tehnica.
Din punct de vedere al asigurării la acțiuni seismice nu sunt necesare nici un fel de intervenții structurale la construcție aceasta având asigurata performanta minima la acțiuni seismice, putând fi încadrata în clasa de risc seismic III (CRsIII).
Proiectul de consolidare
8.1 Descrierea constructiei
Constructia avand regimul de inaltime parter s-a executat in jurul anilor 1850…1853(biserica) respectiv 1890 (turnul birericii). Sistemul constructiv este caracteristic constructiilor executate in acea perioada respectiv pereti structurali din zidarie de caramida plina format vechi, simpla nearmata, avand grosimi de 45 cm pe zona navei si de 60 cm pe zona turnului ; Fundatiile sunt de tip fundatii continue rigide din zidarie de caramida plina evazate fata de peretii structurali, latimea fundatiilor fiind de aproximativ 60 cm ; Acoperisul este de tip sarpanta din lemn cu invelitoare din tigla, avand scurgerea in 3 ape ;
Foto nr.1 – Vedere de ansamblu anterior consolidarii ;
8.2 Degradari ale constructiei.
Conform investigatiilor efectuate in situu de catre colectivul de proiectare, conform expertizei tehnice nr.1379/2014 intocmita de expert tehnic
ing. Ioan Haiduc, se constata degradari importante la structura de rezistenta a constructiei :
Fisuri si microfisuri la peretii structurali dezvoltate cu precadere in zonele cu goluri (parapeti, buiandrugi) ;
Fisuri pronuntate la colturile navei pe zonele de evacuare a apelor meteorice de pe acoperis ;
NOTA : degradarile si neconformitatile enuntate anterior au fost constatate de expertul tehnic si proiectant existand posibilitatea prezentei si altor degradari neconsatate datorita problemelor de acces si gabarit. Acestea se vor constata pe parcursul executiei lucrarilor cu informarea proiectantului si a expertului tehnic pentru dispunerea masurilor tehnice adecvate.
Cauzele acestor degradari sunt :
Fundarea constructiei la o adancime sub adancimea minima de inghet (80cm), adancime de fundare pe zona navei fiind de 70 cm, cu exceptia zonelor unde s-au executat subzidiri ;
Fundarea pe terenuri dificile din categoria P.U.C.M. (putin activ), fara a se lua mijloace specifice constructive pentru acesta situatie ;
Evacuarea apelor meteorice s-a efectuat in mod necorespunzator – apele s-au infiltrat in terenul de fundare pe langa fundatii acest fapt conducand la afuerea partiala a terenului de fundare precum si la modificarea umiditatii pamantului – care conform naturii lui este contractil, modificandu-si volumul la aceste variatii de umiditate ;
Sistemul constructiv existent nu include confinarea zidariei – lipsa centuri si stalpisori ;
Foto nr.1 ; Foto nr. 2- Fisuri /Rupturi la colturile constructiei si in zona mediana a navei ;
Foto nr.3 ; Foto nr. 4- Fisuri/Rupturi in zona consolidarilor efectuate anterior realizate fara
intocmirea studiilor preliminare ;
Foto nr.5 – Fisuri la interiorul constructiei – pe zona navei ;
8.3 Masuri de interventie la structura existenta
Pe baza solutiilor dispuse si descrise in expetiza tehnica nr.1379/2014 intocmita de expert tehnic ing. Ioan Haiduc se vor propun urmatoarele masuri :
La nivelul fundatiei se vor executa subzidiri pe intreg perimetrul navei ; subzidirea se va executa etapizat pe segmente ; Se va realiza o camasuire perimetrala a fundatiilor existente cu beton armat, la cota -0.10 m se va dispune o centura perimetrala ; aceasta se va executa in etape pe segmente de max. 2.00m, continuitatea barelor din centuri se va asigura prin suprapunerea barelor din centuri pe o lungime de 85…90 cm. La cota centurilor (-0.10 m) se vor executa pinteni de conlucrare dispusi la 1.50 m interax ;
Centurile si barele din camasuiala fundatiilor se vor incastra in fundatia turnului precum si in subzidirile executate anterior pe o adancime de 25 cm.
La nivelul peretilor se va executa o camasuire perimetrala pe intreaga suprafata exterioara a constructiei avand grosimea de 4 cm, aceasta se va realiza din mortar M100 T ; Tehnologia de executie a camasuilelii presupune desfacerea tencuielilor, curatirea rosturilor cu peria de sarma si adancirea lor pe 0.5…1.00 cm dupa care se va elimina praful si impuritatile cu jet de apa sub presiune ; camasuiala peretilor va fi armata cu plasa STPB #4/100, plasa se va incastra in camasuiala fundatiilor, precum si in centurile intermediare ;
Pentru o confinare suprerioara a peretilor existenti se vor dispune 2 centuri din beton armat monolit avand sectiunea de 25×30 cm ; Prima va fi situata la cota inferioara a ferestrelor (+1.25 m), iar cea de-a 2 a se va executa la cota superioara a peretilor (cota +3.70 m). Centurile se vor realiza etapizat pe tronsoane , nu se va trece la o etapa ulterioara decat dupa 48 ore de la betonarea etapei precedente, nu se va executa mai mult de 2 segmente/etapa ; continuitatea barelor din centuri se va asigura prin suprapunerea barelor din centuri pe o lungime de 85…90 cm. Nu se va trece la executia centurilor de la cota +3.70m decat dupa finalizarea centurilor de la cota +1.25m.
Prin aplicarea soluțiilor constructive descrise mai sus se asigură rezistența și stabilitatea construcției, în contextul păstrării caracterului istoric al acesteia. Orice modificare adusă prezentului proiect se va face doar cu acordul proiectantului pe bază de note sau dispoziții de șantier și avizate de expertul tehnic.La executie se vor respecta prevederile din expertiza tehnica.
Conform normativului P100/1-2013, cladirea este amplasata in zona seismica pentru care acceleratia seismica de proiectare ag = 0,10g, perioada de colt Tc = 0,7sec, se incadreaza in clasa de importanta IV si categoria de importanta D. La executie se vor respecta specificatiile referitoare la materiale si executie din cadrul normativului CR6-2013 Cod de proiectare pentru structuri din zidarie, P100-1/2013 Cod de proiectare a structurilor la actiunea seismica ,NP112-
Fundatii, CP012-2007 Cod de producere a betonului precum si restul reglementarilor tehnice specifice aflate in vigoare.
Tehnologia de executie a constructiei este una obisnuita necomportand tehnici si lucrari speciale.
Cap.3 Studiu de caz nr.2 – Lucrari de consolidare si reparatii capitale la Casa Memoriala “Aurel Lazăr” – Corp B mun. Oradea, str. Aurel Lazăr nr. 13, judetul Bihor.
Obiectul proiectului il constituie realizarea documentatiei necesare privind realizarea lucrarilor de consolidare si reparatii capitale la Casa Memoriala “Aurel Lazăr” mun. Oradea, str. Aurel Lazăr nr. 13, judetul Bihor.
OBIECTUL ȘI NECESITATEA EXPERTIZEI TEHNICE
Obiectul expertizei tehnice:
Obiectul expertizei tehnice îl constituie clădirea având regim de înălțime parter, cu suprafața construită de circa 107,9 mp, având ca destinație casă memorială „Aurel Lazăr”, situată în Oradea, str. Aurel Lazăr nr. 13.
Necesitatea expertizei tehnice:
Prin tema de arhitectură se propune efectuarea de reparații capitale la clădirea existentă, în vederea reabilitării structurale și funcționale a acesteia.
Acte normative vizând necesitatea expertizei tehnice:
Legea nr. 50/91 cu completări și modificări ulterioare privind autori- zarea lucrărilor de construire
Legea nr. 10/95 privind calitatea în construcții
H.G. 925/95 privind modul de elaborare al expertizelor tehnice
P100/3-08 Cod pentru evaluarea seismică a clădirilor existente
Date oferite de expertiza tehnică
verificarea stării tehnice a construcției și modul de comportare în timp al acesteia
evaluarea calitativă a construcției în ceea ce privește performanța acesteia la acțiuni seismice (evaluarea nivelului minim de asigurare la acțiuni seismice) cât și la alte tipuri de acțiuni (acțiuni climatice, eoliene, acțiuni provocate de tasări diferențiate, etc.)
prezentarea soluțiilor tehnice constructive care se vor aplica în proiectul tehnic (arhitectură și rezistență), în vederea reabilitării și refuncționalizării construcției impusă de înființarea în spațiul acesteia a Centrului cultural.
DATE GENERALE PRIVIND CONSTRUCȚIA
Perioada de execuție: 1900-1905
Nr. de nivele: 1 nivel (P)
Destinația:
inițială: birouri
propusă: casă memorială
Condiții de amplasament:
zona seismică (conform P100/1-2013): ag = 0,15 g și perioada de colț a spectrului de răspuns seismic Tc = 0,7 sec
zona climatică: So,k = 1,5 kN/mp
zona eoliană: qref = 0,5 kPa
clasa de importanță: III (gama= 1,0)
Forma, dimensiunile în plan și elevație, modul de alcătuire al construcției
Construcția are în plan formă dreptunghiulară cu dimensiunile de 5,70×19,15 m, având teșit colțul exterior din stânga sub un unghi de 45°, lungimea laturii teșite fiind de 2,17 m.
Înălțimea construcției este de 3,40 din care înălțimea liberă este 3,05 m.
Construcția are prevăzut un acoperiș tip șarpantă din lemn cu învelitoare din țiglă prevăzut cu scurgerea într-o singură apă sub un unghi de circa 34°.
Pe latura longitudinală din spate (axa B), la nivelul podului este prevăzut un perete calcan din zidărie de cărămidă în grosime de 15 cm, având înălțimea de 4,35 m. Deasemenea și pe latura frontală (axa 1) este prevăzut un perete calcan de formă triunghiulară, dispus la nivelul podului. Cele două calcane sunt ancorate de structura șarpantei.
Structura de rezistență
Structura de rezistență a construcției este alcătuită din pereți portanți realizați din zidărie de cărămidă de tip vechi. Grosimea pereților interiori și exteriori este de 30 cm (35-40 cm cu tencuială).
Pereții nu sunt confinați și nu au prevăzute nici centuri de b.a. la partea superioară.
Raportată la prevederile Normativului CR6-06 și respectiv P100/1-06, structura de rezistență a construcției se încadrează la „structuri cu pereți deși” având înălțimea nivelului sub 3,20 m, distanța maximă admisă între pereții structurali de 5,00 m și respectiv aria maximă admisă a panoului de perete cuprins între pereții perpendiculari pe acesta de 25,00 mp.
Construcția are prevăzut un planșeu realizat din grinzi de lemn dispuse în sens transversal, cu rezemare pe pereții portanți lonitudinali. La partea superioară s-a prevăzut o astereală din scândură peste care s-a dispus un strat din mortar de argilă în grosime de 3-4 cm.
Structura șarpantei este de tip fermă, tălpile acesteia fiind rezemate pe pereții portanți longitudinali.
Construcția are prevăzute fundații continue realizate din zidărie de cărămidă având înălțimea totală (față de cota ±0,00) de 0,95 m, și adâncimea de fundare de 0,80 m față de cota terenului amenajat care este la circa -0,15 m.
Fundarea s-a făcut pe stratul alcătuit din „umpluturi neomogene alcătuite din pământuri argilo-nisipoase, moloz și elemente de nisip” având Pconv. = 200 kPa.
Materiale utilizate
cărămidă marca C7,5
mortar de var-ciment marca M2,5
lemn de construcție cal. II
COLECTAREA INFORMAȚIILOR PENTRU EVALUAREA STRUCTURALĂ
Conform Codului P100/3-08, pct. 4.3.1 (tab. 4.1) în vederea evaluării calitative a structurii de rezistență a construcției se utilizează „nivelul de cunoaștere” KL1 (cunoaștere limitată). Utilizarea acestui nivel de cunoaștere a presupus efectuarea de către expertul tehnic a următoarelor investigații la construcția existentă:
Stabilirea geometriei structurii – s-a efectuat releveului construcției, constând din planuri orizontale și secțiuni transversale.
s-au identificat elementele structurale în raport cu elementele constructive generale.
Stabilirea modului de alcătuire a elementelor structurale și nestructurale:
nu există documentația tehnică în baza cărei s-a realizat construcția
s-au efectuat sondaje la câteva elemente și subansamble ale construcției (elemente de planșeu, pereți portanți, fundații).
Stabilirea calității materialelor utilizate:
nu se dispun de informații directe referitoare la caracteristicile materialelor utilizate
nu s-au efectuat verificări în laborator și nici in situ pentru determinarea caracteristicilor materialelor
se iau în considerare caracteristicile materialelor în acord cu documentele normative specifice care fac referire la materialele utilizate în construcții în perioada respectivă.
Verificarea comportării în timp și starea tehnică a construcției s-a efectuat prin „inspecție în teren limitată”. Aceasta presupune obținerea datelor pe baza unei verificări vizuale punându-se accent pe verificarea elementelor structurale (fundații, elevații, pereți portanți, planșee, elemente de acoperiș terasă, etc.).
S-a elaborat de către S.C. Prospect Geo 2000 S.R.L. un studiu geotehnic constând dintr-un sondaj la fundații și respectiv un foraj de prospecțiune geotehnică.
EVALUAREA CALITATIVĂ
Conform Codului P100/3-08 (anexa D3.2) pentru construcții din zidărie neconfinată cu planșee nerigide, indiferent de zona seismică se prevede pentru evaluarea construcției la acțiuni seismice utilizarea „metodologiei de nivel II”. Evaluarea calitativă se efectuează pentru construcția existentă în situația actuală (P) și respectiv pentru construcție în situația propusă.
Condiții privind configurația structurală – Determinarea valorii indicatorului R1
În situația existentă
– Calitatea sistemului structural: neîndeplinire moderată (5 puncte)
pereți portanți din zidărie simplă fără sâmburi din b.a. și fără centuri b.a. la partea superioară
planșee din grinzi de lemn având legătură necorespunzătoare cu pereții
pereții portanți sunt dispuși pe ambele direcții; existând secțiuni de zidărie activă suficiente și aproximativ egale pe ambele direcții
– Calitatea zidăriei: neîndeplinire minoră (8 puncte)
zidărie cărămidă (fmed = 7,5 N/mm2) cu mortar M2,5
rosturi regulate și omogene
nu există zone slăbite
este asigurată țeserea zidăriei între pereții situați pe două direcții
– Tipul planșeului: criteriu neîndeplinit (0 puncte)
planșee nerigide în plan orizontal
– Configurația în plan: criteriu îndeplinit (10 puncte)
construcția este regulată în plan, având formă dreptunghiulară
– Configurația în elevație: criteriu îndeplinit (10 puncte)
construcție regulată în elevație
– Distanța între pereți: criteriu îndeplinit (10 puncte)
structura de rezistență se încadrează parțial la structuri cu pereți deși (tip fagure)
– Elemente care dau împingeri laterale: criteriu îndeplinit (10 puncte)
nu există elemente structurale (arce, bolți) care dau împingeri laterale
– Tipul terenului de fundare și al fundațiilor: neîndeplinire majoră (2 puncte)
Teren necorespunzător de fundare alcătuit din umpluturi neomogene, dar face parte din categoria terenurilor P.U.C.M.
fundații din zidărie de cărămidă fără centuri din b.a.
– Interacțiuni posibile cu clădiri adiacente: neîndeplinire moderată(8 puncte)
există corpuri adiacente cu care interacționează clădirea
10) – Elemente nestructurale: neîndeplinire moderată (5 puncte)
– există elemente nestructurale (calcane) care prezintă risc de prăbușire
R1 = Σ(p1…p10 )= 5 + 8 + 0 + 10 + 10 + 10 + 10 + 2 + 8 + 5 = 70
În situația propusă
condițiile 2, 3, 4, 5, 6, 7, 9 și 10 rămân identice
condiția 8 – se prevăd centuri din b.a. la partea superioară a pereților portanți: neîndeplinire minoră (8 puncte)
R1 = 5 + 8 + 0 + 10 + 10 + 10 + 10 + 8 + 8 + 5 = 76
Starea generală de afectare. Determinarea valorii indicatorului R2
În situația existentă
Avarii la elementele verticale (pereți și fundații)
microfisuri și fisuri în pereții exteriori cauzate de tasări diferențiate și de lipsa unor fundații corespunzătoare, accentuate de infiltrațiile apei la baza fundațiilor; dezvoltate în special la zonele cu goluri (la parapeți și buiandrugi)
conform tabelului D.3 (P100/3-08) avariile se încadrează la „avarii moderate” extinse pe mai puțin de 2/3 din suprafața pereților (Av = 60).
Avarii la elemente orizontale (planșeu, acoperiș)
degradări locale ale elementelor șarpantei ca urmare a infiltrațiilor apei de la învelitoare (căpriori, pane, tălpi)
degradarea completă a învelitorii
nu s-au depistat degradări structurale (fisuri, deformații, etc.) la elementele orizontale (planșee, grinzi) dar există infiltrații ale apei de la învelitoarea deteriorată care în timp pot afecta rezistența grinzilor din lemn – se încadrează la avarii moderate dezvoltate pe mai puțin din 1/3 din suprafața planșeului (Ah = 15).
R2 = Av + Ah = 60 + 15 = 75
Nu există avarii sau degradări ale elementelor construcției produse ca urmare a unor eventuale acțiuni seismice.
În situația propusă
La elementele verticale
se consolidează pereții portanți exteriori prin cămășuire cu plase sudate și mortar de ciment
se consolidează prin subzidire și cămășuire fundațiile exterioare
se prevăd centuri din b.a. la partea superioară a pereților și respectiv a fundațiilor perimetrale
se consideră avarii moderate extinse pe mai puțin de 1/3 din suprafață (Av = 65).
La elementele orizontale
se reface învelitoarea acoperișului tip șarpantă și se înlocuiesc elementele degradate de la șarpantă și planșeu pod
se consolidează tălpile fermelor (prin plătuire) (Ah = 30). R2 = 65 + 30 = 95
EVALUARE PRIN CALCUL A SIGURANȚEI CONSTRUCȚIEI LA ACȚIUNI SEISMICE ȘI SARCINI GRAVITAȚIONALE
Evaluarea indicatorului R3
Având în vedere regimul de înălțime al construcției (P), iar structura realizată din pereți portanți se încadrează la structuri cu pereți deși, evaluarea siguranței construcției la acțiuni seismice s-a făcut utilizând „metodologia de nivel II”.
Această metodă presupune un calcul simplificat care constă în evaluarea forței tăietoare capabile minime prin secțiunea cea mai defavorabilă, și anume secțiunea orizontală care cuprinde golurile de ferestre și uși de la nivelul parterului.
Pentru evaluare s-au luat în considerare secțiunile de pereți (șpaleți) situați între goluri, orientați cu axa longitudinală pe una din direcțiile principale. Având în vedere că aria pereților orientați după direcția transversală (direcția y) este mai mică decât a celor orientați după direcția longitudinală (dir. x), evaluarea forței tăietoare capabile s-a făcut după această direcție, rezultând Fb,cap. = 53,0 tf.
Evaluarea forței tăietoare de bază s-a făcut conform prevederilor Normativului P100/1-06, rezultând Fb = 39,6 tf.
Raportul între Fb,cap și Fb reprezintă valoarea indicatorului R3, aceasta fiind R3 = 1,33.
Având în vedere că valoarea minimă a indicatorului R3, conform prevederilor Normativului P100/3-08 este 0,65 rezultă că nu sunt necesare lucrări de intervenție la elementele structurale ale construcției în vederea măririi siguranței la acțiuni seismice a construcției existente (parter), chiar și în condițiile supraetajării acesteia.
Încadrarea construcției în clasa de risc seismic
5.2.a În situația actuală
pentru R1 = 70%; conform tab. 8.1 rezultă CRsIII pentru R2 = 75%; conform tab. 8.2 rezultă CRsII I pentru R3 = 133%; conform tab. 8.3 rezultă CRsIV
Conform cu cei trei indicatori se poate încadra construcția în clasa de risc seismic III (CRsIII). Această clasă de risc seismic corespunde construcțiilor care sub acțiunea unui seism de cod pot suferi degradări structurale minore dar la care degradările elementelor nestructurale pot fi importante.
5.2.b. În situația propusă pentru R1 = 76% rezultă CRsIII pentru R2 = 95% rezultă CRsIV pentru R3 = 133% rezultă CRSIV
Având în vedere indicatorul R1 cât și faptul că în situația existentă (P) construcția se încadrează la clasa de risc seismic III, și în situația propusă construcția rămâne încadrată la aceași clasă de risc seismic (CRsIII).
MODIFICĂRI PROPUSE. SOLUȚII CONSTRUCTIVE
Prin tema de arhitectură elaborată de S.C. Metopa Arh S.R.L. se propune repararea și reabilitarea acestei construcții în vederea amenajării pe spațiul acesteia a casei memoriale „Aurel Lazăr”.
În vederea asigurării rezistenței și stabilității construcției, la realizarea lucrărilor de reabilitare, se vor adopta următoarele soluții tehnice constructive și de consolidare:
Fundațiile exterioare din axele A/1-6 și 1/A-B se vor consolida prin subzidire și cămășuire astfel:
Se va prevedea subzidirea fundațiilor prin realizarea unui bloc de fundare cu înălțimea de minim 1,0 m și lățimea mai mare cu minim 15 cm decât lățimea fundațiilor existente (45 cm) astfel ca să se asigure o adâncime de fundare de minim 1,80 m de la nivelul terenului amenajat (pe terenul constituit
din pietriș, având Pconv. = 400 kPa). Subturnarea se va face pe tronsoane cu lungimea de 1-2,20 m, în etape diferite (minim 3 etape).
Fundația existentă (din zidărie de cărămidă) se va cămășui pe fața laterală cu beton armat (15 cm grosime) pe înălțime de 80 cm (armare cu o singură plasă de armătură).
La partea superioară a cămășuielii (la cota -0,15), pe zona retrasă a fundației se va prevedea o centură de b.a. (45×30 cm), din care 15 cm vor fi prevăzuți în grosimea elevației (de 30 cm grosime). Centura se va realiza pe tronsoane cu lungimea de 2-2,50 m, în etape succesive. La capătul fiecărui tronson se va prevedea un conector din b.a. (30×30 cm) care va penetra complet elevația de zidărie de cărămidă.
La partea superioară a pereților interiori transversali se va prevedea o centură continuă din b.a. dispusă pe toată lățimea peretelui (30×25 cm), situată la cota +3,05 și legată de centura perimetrală. Anterior realizării centurilor de la pereți se va desface tavanul precum și astereala superioară a planșeului.
Se vor consolida prin cămășuire în mod obligatoriu pereții perimetrali exteriori care prezintă fisuri (axele A/1-2 și 1/A-B). La realizarea cămășuirii pereților se va adopta următoarea tehnologie:
Se va desface tencuiala de pe ambele fețe ale pereților, și se vor adânci rosturile.
Pe ambele fețe se va aplica o plasă sudată tip STNB – Ø4/10 cm, dispuse la o distanță de 0,5-1 cm de fața peretelui.
Prinderea și menținerea în poziție a plaselor sudate se va face cu conectori Ø6/60 cm (OB37), introduși prin găuri (Ø12-14 mm) practicate în pereți. Conectorii vor fi prevăzuți la ambele capete cu ciocuri la 90°. După introducerea conectorilor găurile se vor injecta cu lapte de ciment.
Se vor tencui suprafețele pereților cu mortar M10 în grosime de 3-3,5 cm.
La nivelul planșeului peste parter (palnșeu pod):
Se va desface astereala superioară (inclusiv stratul superior de argilă).
Se va verifica starea tehnică a grinzilor, procedându-se la consolidarea sau înlocuirea elementelor care prezintă secțiuni afectate (după caz) – prin dispoziție de șantier.
Se va reface astereala superioară.
Peste astereala superioară se va prevedea un strat de termobeton în grosime de 5 cm, slab armat (cu plasă sudată Ø3/20 cm).
Se va desface astereala inferioară (tavanul) și se va înlocui cu tavan realizat din plăci de gips-carton pe schelet metalic ușor, iar între grinzi se va prevedea termoizolație din vată minerală.
La nivelul șarpantei:
Se va efectua revizia generală a acesteia procedându-se la înlocuirea sau consolidarea elementelor degradate – prin dispoziție de șantier.
Se vor consolida prin plătuire cu 2 dulapi (5×15 cm) tălpile fermelor.
b) La elemente nestructurale
Se va înlocui învelitoarea din țiglă cu alta identică, inclusiv jgheaburile și burlanele.
Se vor reface tencuielile interioare și exterioare (conform pct. a la pereții cămășuiți).
Se va prevedea refacerea finisajelor interioare și exterioare. Nu este indicat prevederea de izolație termică din polistiren expandat pe fața exterioară a pereților.
Se vor reface pardoselile, fiind prevăzute în principiu următoarele straturi:
strat de rupere a capilarității (15 cm grosime) din pietriș monogranular
folie PVC
beton de pardoseală (C12/15) armat constructiv (plasă STNB Ø6/10 cm), în grosime de 8-10 cm
șapă de egalizare (2-3 cm)
pardoseală finită.
La dispunerea foliei PVC cât și la realizarea betonului de pardoseală, se va avea în vedere că pe zona perimetrală a pereților să se prevadă un spațiu de aerare cu lățimea de 2-3 cm.
Se va înlocui tâmplăria.
Se va asigura asigurarea colectării apelor de la burlane și evacuarea acestora la canalizarea pluvială.
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Refuncționalizarea și reabilitarea construcției existente, în vederea amenajării pe spațiul acesteia a casei memoriale „Aurel Lazăr”, poate fi făcută în condițiile tehnice descrise în prezenta expertiză tehnică.
Prin adoptarea acestor soluții constructive se asigură rezistența și stabilitatea construcției precum și funcționarea acesteia în condiții optime. Deasemenea se asigură performanța minimă în vederea preluării acțiunilor seismice, aceasta putând fi încadrată în clasa de risc seismic III (CRsIII).
BREVIAR DE CALCUL
Evaluare sarcini gravitaționale
Acoperiș tip șarpantă [daN/mp]
Evaluare sarcini din zăpadă
Sk = i × Ce × Ct × So,k = 0,8 × 0,8 × 1,0 × 150 = 96 daN/mp
i = 0,8 (0 < < 30°)
Ce = 0,8 (expunere normală) Ct = 1,0
So,k = 150 daN/mp
Planșeu peste parter (planșeu pod) – existent [daN/mp]
Verificarea capacității de rezistență la acțiuni seismice
Evaluare forță tăietoare de bază Evaluare sarcină masică
Ac = 108 mp Au = 83 mp
Aper. = 108 – 83 = 25,0 mp
Agol = 0,15 × Aper. = 0,15 × 25,0 = 3,75 mp
Gper. = 25,0 × 3,05 × 1.800 – (3,75 × 1,75 × 1.800) = 125.400 daN = 125,4 tf
Gpl. = 108 × (140 + 165) = 32.900 daN = 32,9 tf
Gtot = 125,4 + 32,9 = 158,3 tf
Aper.part. = 0,75 × Aper. = 0,75 × 25,0 = 18,75 mp (se scade tencuiala) Anet.per. = 0,80 ×Aper.part. = 0,8 × 18,75 = 15,0 mp (se scad golurile)
o = 158.300 : (15,0 × 104) = 1,05 daN/cmp
Determinare forță teietoare de bază
Fb = 1 × Sd(T1) × m ×
1 = 1,0 (clasa de importanță III)
= 1,0 (construcție cu un nivel – conform P100/3-08; cap. 6.7.2(2) )
Sd(T1) = ag × (T1) : q
ag = 0,15 g
T1 = KT × H3/4 = 0,045 ×3,053/4 = 0,103
KT = 0,045 (structuri cu pereți din zidărie)
H = 3,05 m
pentru T1 = 0,103 sec și Tc = 0,7 sec, rezultă conform spectrului de răspuns sesimic
(T1) = 0 = 2,50
q = 1,5 (conform P100/3-08, tab. 6.1) Sd(T1) = 0,15 g × (2,5 : 1,5) = 0,25 g
m = G : g
Fb = 1,0 × 0,25 g × (G : g) × 1,0 = 0,25 G = 0,25 × 158,3 = 39,6 tf
Determinarea forței tăietoare capabile și a indicatorului R3
Az,min. = min(Az,x; Az,y) = Az,y
Anet.per.transv. = 0,4 × Anet.per. = 0,40 × 15,0 = 6,00 mp Fb,cap = Az,min × k × [1 + (2 × o) : (3 × k)] 1/2
k = 0,06 N/mmp = 0,60 daN/cmp
Fb,cap = 6,00 × 104 × 0,60 × [1 + (2 × 1,05) : (3 × 0,60)] 1/2 = 52.990 daN = 53,0 tf R3 = Fb,cap : Fb = 53,0 : 39,6 = 1,33 >> R3,min = 0,65
Concluzie:
Nu sunt necesare intervenții la structură în vederea sporirii siguranței construcției la acțiuni seismice.
Proiectul de executie
8.1 Descrierea constructiei
Constructia avand regimul de inaltime parter s-a executat in jurul anilor 1905. Sistemul constructiv este caracteristic constructiilor executate in acea perioada respectiv pereti structurali din zidarie de caramida plina format vechi, simpla nearmata, avand grosimea de 30 cm – brut (35..40 cm incl. tencuiala); Fundatiile sunt de tip fundatii continue rigide din zidarie de caramida plina evazate fata de peretii structurali, latimea fundatiilor fiind de aproximativ 45 cm ; Acoperisul este de tip sarpanta din lemn cu invelitoare din tigla, avand scurgerea in 1 apa ;
Foto nr.1 – Vedere de ansamblu anterior consolidarii ;
8.2 Degradari ale constructiei.
Conform investigatiilor efectuate in situu de catre colectivul de proiectare, conform expertizei tehnice nr.1628/2014 intocmita de expert tehnic
ing. Ioan Haiduc, se constata degradari importante la structura de rezistenta a constructiei :
Fisuri si microfisuri la peretii structurali dezvoltate cu precadere in zonele cu goluri (parapeti, buiandrugi) ;
Fisuri si microfisuri la elementele orizontale – planseul peste parter si sarpanta cauzate de inflitratiile apei meteorice prin invelitoare ;
NOTA : degradarile si neconformitatile enuntate anterior au fost constatate de expertul tehnic si proiectant existand posibilitatea prezentei si altor degradari neconsatate datorita problemelor de acces si gabarit. Acestea se vor constata pe parcursul executiei lucrarilor cu informarea proiectantului si a expertului tehnic pentru dispunerea masurilor tehnice adecvate.
Cauzele acestor degradari sunt :
Fundarea constructiei la o adancime sub adancimea minima de inghet (80cm), adancime de fundare pe zona fiind de 70 cm ;
Fundarea pe terenuri dificile din categoria umpluturilor istorice consolidate (alicarie de caramida) fara a se lua mijloace specifice constructive pentru acesta situatie ;
Evacuarea apelor meteorice s-a efectuat in mod necorespunzator – apele s-au infiltrat in terenul de fundare pe langa fundatii acest fapt conducand la afuerea partiala a terenului de fundare precum si la modificarea umiditatii pamantului;
Sistemul constructiv existent nu include confinarea zidariei – lipsa centuri si stalpisori ;
Foto nr.3 – Vedere structura sarpanta ;
Foto nr.2 – Fronton acces curte interioara ;
8.3 Masuri de interventie la structura existenta
Pe baza solutiilor dispuse si descrise in expetiza tehnica nr.1628/2014 intocmita de expert tehnic ing. Ioan Haiduc se vor lua urmatoarele masuri :
La nivelul fundatiei se vor executa subzidiri la peretii exteriori perimetrali , subzidirea se va executa etapizat pe segmente ; Se va realiza o camasuire perimetrala a fundatiilor existente cu beton armat, la cota -0.50 m se va dispune o centura perimetrala ; aceasta se va executa pe toata lungimea camasuita a fundatiei;
La nivelul peretilor exteriori perimetrali ax A (intre sir 1-6) ax 1 (intre sir A si B) se va executa o camasuire pe ambele fete ale peretilor avand grosimea de 4 cm, aceasta se va realiza din mortar M100 T ; Tehnologia de executie a camasuilelii presupune desfacerea tencuielilor, curatirea rosturilor cu peria de sarma si adancirea lor pe 0.5…1.00 cm dupa care se va elimina praful si impuritatile cu jet de apa sub presiune ; camasuiala peretilor va fi armata cu plasa STPB #4/100, plasa se va incastra in camasuiala fundatiilor, precum si in centura de beton armat de la cota +3.05 m;
Pentru o confinare superioara a peretilor existenti se va dispune la partea superioara a pertetilor (cota +3.05 m) o centura din beton armat monolit avand sectiunea de 25×30 cm ; Centurile se vor realiza etapizat pe tronsoane , nu se va trece la o etapa ulterioara decat dupa 48 ore de la betonarea etapei precedente, nu se va executa mai mult de 2 segmente/etapa ; continuitatea barelor din centuri se va asigura prin suprapunerea barelor din centuri pe o lungime de 85…90 cm. Se va asigura legatura dintre centurile aferente peretilor transversali cu peretii exteriori – acest lucru se va face prin inglobarea armaturilor din centurile peretilor tranversali in centurile din peretii exteriori pe o lungime de min. 85 cm .
La nivelul planseu peste etaj se vor lua urmatoarele masuri :
in cazul planseului din grinzi de lemn – desfacerea asterelei superioare inclusiv a stratului acoperitor alcatuit din mortar de argila (5 cm grosime) ; efecturarea unei inspectii amanuntite a grinzilor de planseu si consolidarea acestora/inlocuirea acestora ; prevederea unei termoizolatii din vata minerala dispus intre grinzile planseului – inclusiv bariera de vapori ; se va reface astereala superioara cu dispunerea unei sape de protectie realizata din termobeton slab armat (STPB ф4/20) cu o grosime de 5 cm ;
La nivelul sarpantei se va interveni dupa cum urmeaza :
Se vor consolida talpile fermelor prin platuirea acestora cu 2 dulapi (5×15 cm)/ ferma, solidarizati reciproc prin buloane M12 ;
dupa desfacerea completa a invelitorii, a asterealei si eliminarea molozului din pod, se va proceda la verificarea amanuntita a elementelor sarpantei. Se vor Inlocui total sau partial elementele degradate ale sarpantei cu unele noi avand aceleasi sectiuni cu cele originale. Fasonarea si debitarea atat a elementelor degradate ale sarpantei (pane, corzi, moaze,talpi, grinzi, capriori, etc.) care se vor inlocui cat si a celor suplimentare (contravantuiri longit. contravantuiri oblice, contrafise), se va face numai dupa verificarea punctuala a cotelor intre punctele de rezemare. Se va folosi lemn (cal.I) de rasinoase ecarisat si neinfestat. Lemnul va fi tratat cu substante (omologate) de protectie insectofungicide si se va ignifuga.
Prin aplicarea soluțiilor constructive descrise mai sus se asigură rezistența și stabilitatea construcției, în contextul păstrării caracterului istoric al acesteia. Orice modificare adusă prezentului proiect se va face doar cu acordul proiectantului pe bază de note sau dispoziții de șantier și avizate de expertul tehnic.La executie se vor respecta prevederile din expertiza tehnica.
Conform normativului P100/1-2013, cladirea este amplasata in zona seismica pentru care acceleratia seismica de proiectare ag = 0,15g, perioada de colt Tc = 0,7sec, se incadreaza in clasa de importanta IV si categoria de importanta D. La executie se vor respecta specificatiile referitoare la materiale si executie din cadrul normativului CR6-2013 Cod de proiectare pentru structuri din zidarie, P100-1/2013 Cod de proiectare a structurilor la actiunea seismica ,NP112-Fundatii, CP012-2007 Cod de producere a betonului precum si restul reglementarilor tehnice specifice aflate in vigoare.
Tehnologia de executie a constructiei este una obisnuita necomportand tehnici si lucrari speciale.
Cap 4. Solutii clasice si moderne de reabilitare si consolidare a constructiilor din zidarie
4.1 Considerente generale.
In general, in functie de seismicitatea amplasamentului se disting 2 categorii mari de degradari ale constructiilor cu structura portanta din zidarie:
a. pentru zonele cu seismicitate redusa si moderata (≤0.15g) pentru constructiile avand regimul de inaltime ≤P+2E, se constata ca degradarile aparute pe parcursul duratei de existenta a constructiei nu provin de la actiunile seismice; in consecinta cauzele principale ar fi :
– tasari diferentiate ale constructiei;
– calitatea inferiorara a materialelor folosite – la fabricarea mortarului de zidarie s-a folosit un liant nehidraulic- piatra de var, care supus la fenomenul de imbatranire isi micsoreaza caracteristicile mecanice specifice;
– proasta conformare a constructiilor – disimetrii aparute ca urmare a dispunerii peretilor structurali si de contravantuire din considerente arhitecturale/de compartimentare;
– neregularitati in elevatie – prin dispunerea adecvata a rosturilor structurale;
– exploatarea neconforma a constructiei – deterioarea elementelor de invelitoare, tinichigerie precum si lipsa trotuarelor de protectite;
– fenomenul de gelivitate, umiditate ascensionala;
b. pentru zonele cu seismicitate mare (>0.15g) ,pe langa posibilele cauze enuntate anterior la pct a, intervin si degradarile survenite din actiunile orizontale de natura seismica;
In consecinta, in functie de nivelul actiunii seismice specific amplasamentului se disting urmatoarele masuri de consolidare a structurilor din zidarie:
In consecinta, in functie de nivelul actiunii seismice specific amplasamentului se disting masuri de consolidare a structurilor din zidarie:
4.1.2 Masuri de interventie pentru degradari aparute din sarcini gravitationale:
– subzidiri la fundatii, camasuiri la peretii structurali, confinarea zidariei cu stalpisori si centuri din beton armat monolit, repararea fisurilor prin injectare cu mortar expandabil;
4.1.3 Masuri de interventie pentru degradari aparute din sarcini orizontale seismice:
– pe langa cele prezentate la pct.4.1.2 se enumera urmatoarele : izolarea bazei, tiranti verticali forati, dispunerea peretilor de contravantuire, camasuirea peretilor cu materiale compozite (SIKA WRAP,CARBODUR), inclocuirea planseelor fara rigiditate semnificativa in plan orizontal cu plansee din beton armat monolit acesta avand rolul de a colecta fortele orizontale de natura seismica si de a le distribui peretilor structurali;
4.2 Implementarea solutiilor de consolidare
Conform M.P. 025-04 – Metodolofie pentru evaluarea riscului și propunerile de intervenție necesare la structurile construcțiilor monumente istorice în cadrul lucrărilor de restaurare ale acestora, lucrările de intervenție asupra clădirilor monument istoric, în perioada dintre cutremure (soluții structurale, metodele și procedeele de intervenție) vor urmări compatibilitatea cu:
importanța monumentului din punct de vedere al valorii culturale;
tipul și gradul de afectare și cauzele afectării monumentului;
perioada medie de revenire a cutremurului pentru care se face intervenția;
De asemenea, conform aceleiași metodologii, lucrările de intervenție trebuie să îndeplinească o serie de calități:
eficacitate: intervenția trebuie să fie eficientă și eficacitatea trebuie demonstrată prin verificări calitative și cantitative;
compatibilitate: intervenția trebuie să fie compatibilă cu structura originară și cu materialele acesteia din punct de vedere chimic, mecanic și arhitectural;
durabilitate: intervenția trebuie realizată folosind materiale și procedee a căror durabilitate a fost demonstrată a fi comparabilă cu cea a celorlalte materiale ale construcției; o intervenție cu materiale având durabilitate mai redusă este acceptabilă numai dacă înlocuirea perioadică a acestora poate fi avută în vedere;
reversibilitate: intervenția trebuie să fie cât mai reversibilă cu putință astfel încât să poată fi înlăturată dacă o soluție diferită este adoptată în viitor.
Din punct de vedere constructiv, se poate formula o clasificare a tehnicilor de consolidare astfel(Pleșu, 2013):
consolidarea prin substituire se referă la înlocuirea zonelor avariate structural, folosind
materiale și elemente cu performanțe superioare;
consolidarea pasivă are ca scop principal îmbunătățirea proprietăților materialelor în zonele de structură avariate;
consolidarea activă presupune introducerea unor elemente structurale noi, care să se împotrivească cauzelor avarierii structurii;
reconstruirea presupune demolarea elementelor distruse și refacerea acestora la condițiile
inițiale.In funcție de scopul lucrărilor de intervenție la nivelul structurilor, acestea se pot clasifica în următoarele tehnici de consolidare (Pleșu, 2013):
confinarea este folosită în principal la creșterea rezistențelor elementelor structurale prin împiedicarea deformațiilor;
armarea presupune montarea în zidăriile existente a unor materiale noi, cu proprietăți mecanice superioare determinând o creștere a rezistenței și rigidității structurale;
extinderea se referă la modificarea unei secțiuni prin suplimentarea acesteia cu material noi;
înlocuirea materialelor presupune desfacerea și refacerea elementelor avariate;
legarea/conectarea diferitelor elemente sau subansambluri structurale cu scopul de a seasigura o compatibilitate a deformațiilor;
– ancorarea constă în fixarea unui element sau a unei părți dintr-o structură de o altă structură
suport;
dezvoltarea structurală presupune îmbunătățirea generală a caracteristicilor elementelorsau a structurii în ansamblu;
pretensionarea se referă la schimbarea stării de tensiuni dintr-un element prin intermediul
unor încărcări exterioare sau prin precomprimare;
izolarea constă în preluarea (disiparea) energiei seismice și a vibrațiilor prin intermediul
unor sisteme externe amplasate de regulă la nivelul fundațiilor.
4.3 Lucrări provizorii de consolidare
Din aceste lucrări fac parte operațiunile menite să asigure un nivel minim de siguranță monumentelor de cult avariate, cu scopul de a împiedica provizoriu prăbușiri parțiale sau generale în cadrul complexului construit. De regulă, aceste tipuri de lucrări trebuie sa aibă un caracter economic și să fie concepute și puse în operă într-un timp foarte scurt.
Fig. 4.88 – Lucrări provizorii de sprijinire a turlelor Bisericii Mănăstirii Golia din Iași
4.4 Consolidări cu elemente din beton armat (în sistem „carcasă”)
Conceptul intervenției de consolidare în sistem „carcasă” reprezintă un sistem clasic în experiența românească de consolidare a clădirilor de cult și a fost introdus de către prof. ing. A. Cișmigiu la începutul anilor 90. Acesta rezultă din asocierea intimă a structurii din zidărie existentă cu o structură nouă din beton armat prin aderență și încleștare mecanică, astfel încât compozitul obținut sa se comporte ca o structură unitară la acțiuni seismice și nu numai (fig. 4.89..4.91).
Fig. 4.89 – Schema de consolidare a Bisericii Sf. Gheorghe din Huși cu elemente din beton armat în sistem „carcasă” (Crișan, 2010)
4.5 Consolidări cu elemente metalice
Datorită formelor variate în care se fabrică și a gamei ample de caracteristici mecanice ale oțelului, elementele metalice prezintă o flexibilitate operativă deosebită potrivită rezolvării majorității.problemelor de consolidare în cazul monumentelor de cult. Posibilitățile sunt numeroase, de la consolidări individuale ale elementelor avariate până la consolidarea întregului complex structural, cu îmbunătățirea răspunsului seismic al structurii. In contextul necesității consolidării rapide a monumentelor de cult afectate de seisme și a refacerii socio-urbanistice a zonei afectate, utilizarea elementelor metalice reprezintă o soluție optimă având în vedere reversibilitatea și exploatarea la maximum a proprietăților acestui material. Avantajele sunt evidente și se referă la reversibilitate, rezistență mecanică ridicată, dimensiuni și greutate redusă a elementelor atașate, reciclabilitate, expresivitate figurativă, ușurință de pus în operă (Dogariu, et al., 2015).
Intervențiile la monumentele de cult utilizând elemente metalice pot consta din:
consolidarea individuală a elementelor avariate;
realizarea de centuri sau șaibe în plan orizontal cu elemente plane sau spațiale;
consolidarea zidurilor cu cadre asociate din platbenzi;
limitarea deplasărilor și a împingerilor elementelor cu tiranți orizontali;
refacerea șarpantelor;
Fig. 4.92 – Intervenții cu tiranți metalic orizontali la baza arcelor și cupolelor Biserica Domnească din Curtea de Argeș
4.6 Consolidări cu armături în galerii forate
Soluția de consolidare a monumentelor de cult cu armături în galerii forate și injectate este considerată o soluție minimală însă, aceasta reprezintă, în anumite condiții, o soluție reversibilă sau cel mult una cu intervenții minimale la integritatea arhitecturală a monumentului.
Aceasta constă în introducerea unor armături în galerii forate (cu diametrul 60.. 120mm, injectate cu un mortar adecvat) în structura de zidărie. In România a fost redactată de către ing. Mircea Mironescu o “Metodologie privind investigarea, expertizarea și proiectarea soluțiilor de consolidare a construcțiilor vechi din zidărie aparținând patrimoniului național, utilizând bare din oțel” conform Redactării I/432/2002/MTCT.
Fig. 4.96 – Vedere izometrică a soluției de consolidare la o cladire de cult
In concluzie, utilizarea soluției cu armături în galerii forate și injectate cu mortar nu prezintă dificultăți reale la punerea în operă și se pretează construcțiilor vechi cu structura din zidărie de piatră sau cărămidă cu ziduri groase, cu următoarele avantaje (Dascălu, 2004):
nu afectează paramentul interior și exterior al zidurilor (problemă întâlnită în cvasitotalitatea
cazurilor de consolidare a monumentelor de cult);
nu afectează decât în mică măsură materia originală a monumentului și în unele cazuri poate fi reversibilă;
este o metodă rapidă și relativ exactă în execuție, în special la conexiunile reduse în lungime.
4.7 Intervenții cu armături post-tensionate
Post-tensionarea modernă a structurilor de rezistență a monumentelor de cult a fost introdusă odată cu dezvoltarea betonului precomprimat și reprezintă în prezent un domeniu foarte activ de cercetare. Procesul constă în aplicarea unei forțe de compresiune în elementele structurale prin post-tensionarea unor tendoane de înaltă rezistență.
Forța aplicată generează o distribuție uniformă a tensiunilor de compresiune care compensează rezistența slabă la întindere a zidăriei și asigură stabilitatea structurală în puncte cheie, identificate prin evaluarea vulnerabilității la acțiuni seismice.
Fig. 4.101 – Consolidarea Turnului Bisericii San Giorgio din Trignano cu dispozitive NiTi SMA (Indirli et al., 2001)
4.8 Consolidări prin izolarea bazei
In cazul clădirilor istorice din zidărie, cu sisteme structurale rigide dar fragile, răspunsul dinamic amplifică mișcarea de înaltă frecvență, fapt care le face vulnerabile la mișcări armonice ale terenului. Aceasta metodă de consolidare reduce șocul în clădire cât și deformabilitatea sistemului structural. Avantajele și dezavantajele utilizării consolidării prin izolarea bazei la structurile din zidărie, monumente istorice constau din (Purcaru, 2012):
realizarea intervențiilor numai la nivelul fundațiilor, numai lucrările de conservare
executându-se la la suprastructură;
nu sunt alterate picturile interioare, frescele, paramentul exterior, des întalnite la zidăriile
monumentelor de cult;
intervenția prin încorporarea sistemului de izolare la nivel de fundație reprezintă o sarcină uriașă care modifică conceptul de bază al structurii existente;
costurile de intervenție sunt mult mai mari decât în cazul unei reabilitări seismice bazată pe tehnici tradiționale;
Consolidarea structurilor de rezistență a monumentelor de cult prin izolarea bazei se bazează pe faptul că această metodă face ca perioada fundamentală a clădirii la translație crește, scăzând coordonata spectrului accelerațiilor de răspuns seismic implicit „input-ul” seismic. Mai mult, amortizarea suplimentară contribuie și ea la scăderea accelerațiilor de răspuns. O structură din zidărie izolată la bază este compusă din două elemente principale: suprastructura, cu o mișcare sensibil redusă în accelerații și sistemul de izolatori care filtrează mișcarea terenului. Reducând forța seismică preluată de sistemul structural, acesta poate fi calculat practic cvasi-gravitațional (Iancu, et al., 2013).
Fig. 4.102 – Efectul izolării bazei raportat la spectrul de accelerații (Iancu, et al., 2013)
Fig. 4.106 – Izolatori de tip pendul cu frecare (Iancu, et al., 2013)
Dintre metodele de consolidare ale structurilor istorice din zidărie, cea prin izolarea bazei constituie opțiunea cu cele mai multe avantaje, metoda încadrându-se în principiile generale de restaurare structurală prevăzute în convențiile internaționale. Mai mult aceste intervenții rezolvă în totalitate problema hidroizolării verticale sau orizontale a bazei, eliminând o serie de cauze care produc degradări importante întâlnite în cvasi-totalitatea monumentelor de cult.
4.9 Concluzii
Alegerea unui sistem de consolidare structural la clădirile cu structura portantă din zidarie de caramidă plină presată construite în jurul anilor 1870…1910, care să fie eficient din punct de vedere tehnic și economic, cu o durată cat mai redusa de execuție, presupune o analiză a structurii de rezistență; acest fapt îi revine colectivului de proiectare (expert tehnic, inginer proiectant, verificator de proiecte) care trebuie să analizeze soluția optimă de consolidare pentru fiecare caz în parte.
Dacă soluțiile clasice de consolidare și-au arătat eficacitatea, trecand testul timpului, nu acelasi lucru se poate spune și despre anumite metode “avansate”; acestea din urmă , în schimb au avantajul economisirii de resurse (sunt sustenabile) precum și o durata redusa de execuție, rămane să și dovedească eficacitatea lor în timp.
Bibliografie
1. Cod de proiectare pentru structuri din zidarie – Indicativ CR6 – Anexa D, Ancheta publica – COMENTARII – contract nr.455/2010 – UTCB , S.C. PROVEST PROIECT S.R.L.;
2. Evaluarea si reabilitarea structurilor istorice din zidarie – Teza de doctorat – doctorand ing. Lucian Soveja – Universitatea tehnica Gheorghe Asachi Iasi – Facultatea de constructii si Instalatii; – Iasi 2015;
3.Expertiza tehnica nr.1628/2014 – S.C. REZEXPERT S.R.L. – expert tehnic ing. Ioan Haiduc;
4.Expertiza tehnica nr.1379/2014 – S.C. REZEXPERT S.R.L. – expert tehnic ing. Ioan Haiduc;
5. Proiect tehnic nr. 62/2014 – Reparații capitale si consolidare biserică, loc. Leș, nr. cad. 288 com. Nojorid, jud. Bihor – ing. Dumitru Branc;
6. Proiect tehnic nr. 81/2014 – Reparații la casa memorială “Aurel Lazăr” – Corp B, mun. Oradea, str. Aurel Lazăr nr.13, jud. Bihor– ing. Dumitru Branc;
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Inginerie și management [301686] (ID: 301686)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.