UTILIZAREA DISPOZITIVELOR EXPLOZIVE IMPROVIZATE ÎN TEATRELE DE OPERAȚII [301637]

ACADEMIA FORȚELOR TERESTRE

„NICOLAE BĂLCESCU”

SIBIU

DISERTAȚIE

TEMA: „UTILIZAREA DISPOZITIVELOR EXPLOZIVE IMPROVIZATE ÎN TEATRELE DE OPERAȚII”

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC

Lt. col. conf. univ. dr. ing.

ILIE FLORIN

AUTOR

Student: [anonimizat]

2017

REFERAT DE APRECIERE

a disertației

1. Numele și prenumele absolvent: [anonimizat]:

2. Domeniul de studii:

3. Programul de studii universitare de masterat:

4. Tema disertației:

5. Aprecieri asupra conținutului teoretic al disertației (se marchează cu X):

6. [anonimizat] a disertației:

7. Aprecieri privind redactarea disertației:

8. Considerații finale:

Apreciez disertația cu nota

și o recomand

pentru a fi susținută în prezența comisiei examenului de disertație.

[anonimizat], deși incidentel IED raportate sunt în scădere. Tehnologia a [anonimizat] o calitate superioară. [anonimizat].

Evenimentele recente neplăcute întâmplate pe continentul european au demonstrat vulnerabilitatea țărilor la atacuri IED. [anonimizat]. [anonimizat]. Odată cu migrarea refugiaților către Europa a [anonimizat].

Obiectivul principal al lucrării mele este de a ilustra utilizarea dispozitivelor explozive improvizate în teatrele de operații și efectele resimțite utilizării lor. Armatele participante la misiuni în teatrele de operații se dezvoltă simultan pe mai multe planuri în jurul dispozitivelor explozive improvizate. [anonimizat], dar și reacția armatelor în combaterea acestora.

[anonimizat]-[anonimizat], [anonimizat]-urilor la dezvoltarea armatelor participante la misiuni NATO.

[anonimizat], [anonimizat]-urilor. [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat]. Am încheiat capitolul cu prezentarea importanței lecțiilor învățate.

Al treilea capitol reprezintă partea practică a lucrării în care am realizat un dispozitiv exploziv improvizat. În cadrul părții practice am realizat o [anonimizat] modul de funcționare, avantajele folosirii de către a inamicului, dar și posibili indici de demascare. Am încercat realizarea unui IED inovativ atât prin modul de funcționare, dar și prin viziunea teroristă de utilizare a IED-ului.

La final am prezentat concluziile lucrării, contribuția personală și propuneri pentru valorificarea informațiilor și continuarea studiului. Conținutul fiecărui capitol este reluat pe scurt și apar datele cheie ale prezentării.

CAPITOLUL 1: STUDIU DE CAZ PRIVIND UTILIZAREA DEI-URILOR LA ÎNCEPUTUL TEATRELOR DE OPERAȚII ȘI ACUM

ISTORIC DEI

Termenul de dispozitive explozive improvizate a fost consacrat de Armata Britanică în perioada anilor ’70, după ce Armata Republicană Irlandeză provizorie (IRA) a utilizat pe scară largă capcane explozive, folosind dispozitive anti-manipulare sau dispozitive explozive controlate de la distanță prin diferite tehnici și procedee, precum și bombe fabricate din îngrășăminte sintetice (azotat de amoniu) și SEMTEX de contrabandă provenit din Libia. Membrii IRA au dezvoltat noi dispozitive explozive, tactici și tehnici în domeniu, producând un număr însemnat de victime, atât în cadrul armatei britanice (militari angajați în operațiuni de eliminare a IED-urilor), cât și din rândul civililor sau autorităților locale care își doreau pacea în regiune.

Abrevierea de DEI/IED provine de la Dispozitiv Exploziv Improvizat pentru limba română, iar pentru limba engleză Improvised Explosive Device. Cea mai uzuală abreviere este cea de IED.

Chiar dacă IED-urile sunt considerate ca o nouă tehnologie, ele de fapt au o lungă istorie. Nave încărcate cu exploziv au fost folosite începând cu secolul XV, în timp ce diferite bombe și mine au fost utilizate în timpul războiului civil al SUA. Termenul IED a fost utilizat de către armata britanică făcând referire la dispozitive capcane utilizate de armata republicană irlandeză în Irlanda de Nord. Aceste dispozitive utilizau Semtex, care până nu de mult era dificil de utilizat și îngrășământ ca și explozibil.

Cu toate acestea, în trecut, utilizarea unor astfel de arme a fost destul de limitată și, de regulă, cu consecințe în plan tactic. Capcanele sau dispozitivele explozive au fost folosite atunci când insurgenții nu au avut la dispoziție ceva mai eficient, însă s-au dovedit deosebit de eficace împotriva unor ținte militare neprotejate, cum s-a întâmplat în operațiile multinaționale din Irak și Afghanistan.

Capcanele explozive (mine cursă) și dispozitivele explozive improvizate au fost, de asemenea, folosite încă din perioada celui de-al Doilea Război Mondial pentru a produce întârzieri ale acțiunilor inamicului, în special pentru a acoperi retragerea trupelor sau pentru a produce perturbări ale operațiilor de aprovizionare, de exemplu deraierea trenurilor care aprovizionau forțele de pe front. În timpul Războiului din Vietnam, „IED-urile” au fost folosite împotriva vehiculelor și a personalului, producând panică și efecte psihologice negative asupra forțelor americane. Treizeci și trei la sută dintre victimele americane în Vietnam și douăzeci și opt la sută din decese au fost atribuite, în mod oficial, IED-urilor și minelor artizanale fabricate de către insurgenți.

Termenul de DEI este un termen din ce în ce mai controversat în secolul XXI întrucât din ce în ce mai multă lume face referire la acest concept și este extrem de utilizat în teatrele de operații datorită atacurilor dese ale insurgenților.

Astăzi, DEI-urile sunt considerate arme tactice care restricționează libertatea de mișcare și creează disfuncții în derularea operațiilor forțelor regulate și în desfășurarea activităților de sub controlul autorităților locale, fiind o metodă de luptă răspândită a forțelor opozante, în special în războaiele de insurgență. Deși sunt utilizate la nivel tactic, prin țintele atacate și efectele produse, ele pot avea efecte strategice, afectând atât economia operațiilor militare, cât și anumite procese politice. Ele reprezintă o amenințare globală și de durată la adresa securității locale și regionale, cu atât mai mult cu cât victimele acestor mijloace sunt deseori civili inocenți.

EVOLUȚIA UTILIZĂRII DEI-URILOR

În anul 2004 România a devenit membră NATO. Devenind membră acestui parteneriat militar, România s-a implicat prin dislocarea de militari în teatrele de operații din Irak și Afghanistan, dar și în alte țări în funcție de misiunile NATO. Însă cele mai periculoase zone au fost, sunt și vor fi cele din Orientul Mijlociu.

România a dislocat primul batalion de infanterie în Afganistan în iulie 2002. Batalionul era format din 405 militari provenind din Batalionul 26 infanterie ''Neagoe Basarab'', sub comanda Forței Internaționale de Asistență pentru Securitate (ISAF). Aceasta a reprezentat prima acțiune de luptă a Armatei Române în afara frontierelor naționale după cel de-Al Doilea Război Mondial.

Țara noastră a fost unul dintre contributorii importanți la ISAF. Participarea României la ISAF a fost fundamentată prin Hotărârea nr. 38 din 21 decembrie 2001 a Parlamentului României, care acorda Guvernului împuternicirea de a stabili forțele, mijloacele, finanțarea și condițiile pentru asigurarea acestei participări. La sfârșitul anului 2014, misiunea ISAF s-a încheiat.

O campanie de atacuri cu dispozitive explozive improvizate presupune mai multe etape precum: obținerea de fonduri, recrutarea de personal, construirea dispozitivelor improvizate, alegerea țintelor, transportul dispozitivelor la ținte, executarea atacurilor, observarea și evaluarea atacurilor, părăsirea zonei atacului, diseminarea informațiilor despre atac pentru propagandă, instruire și recrutare.

În poza următoare sunt evidențiate atacurile cu IED săvârșite în perioada 2004-2009 pe terenul afgan. Se poate observa clar că la începutul misiunii ISAF atacurile cu IED nu erau o prioritate deoarece talibanii nu descoperiseră puterea lor distrugătoare. După ce talibanii au văzut câte probleme poate crea un incident IED, au început să le folosească tot mai des și mai răspândit.

Analizând datele din figura 1 și figura 2 rezultă că în perioada 2004-2009 un număr de 2187 civili au fost uciși în urma atacurilor cu IED, iar un număr de 1430 militari din cadrul NATO au fost uciși în aceleași circumstanțe. Deși “războiul” se duce între forțele armate, civilii sunt adesea implicați în conflictul armat. Scopul talibanilor este de a rezulta un număr cât mai mare de fatalități în cadrul militarilor, iar pentru aceasta rănesc sau ucid civili. În momentul în care un civil este în pericol, militarii devin mai vulnerabili, iar șansa de a fi rănit crește. Dacă un IED este detonat într-o zonă publică, locuitorii intră în panică, nu mai colaborează lucid cu autoritățile, îngreunând munca militarilor și a forțelor de ordine. Totodată la locul exploziei se prezintă militari pentru investigarea zonei și curățarea acesteia. Este un moment prielnic pentru talibani să detoneze un alt IED sau să angajeze cu foc militarii.

Anul 2010 a fost cel mai tragic pentru NATO, înregistrându-se un număr de 711 de militari decedați la datorie pe tărâm afgan. De asemenea pentru populația civilă statistica nu este mai pozitivă. 1141 de civili și-au pierdut viața în urma atacurilor cu IED. Din păcate în rândul victimelor civile s-a stabilit un număr mai mare în anul următor. În 2011 1398 de civili și 566 de militari au decedat în urma exploziilor dispozitivelor explosive improvizate.

Comparând datele din perioada 2004-2009 și perioada 2010-2011 rezultă că în doi ani atacurile IED au vătămat mai multe persoane decât în 6 ani. În prima perioadă 2187 de civili și 1430 de militari au decedat față de a doua perioadă în care au decedat 2539 civili și 1277 militari. Această creștere a victimelor se datorează creșterii simpatizanților pentru grupările teroriste care a generat o creștere a productivității de dispositive explosive improvizate, urmând o creștere semnificativă a atacurilor IED.

În perioada 2003-2011, în cadrul Războiului din Irak, IED-urile au fost folosite pe scară largă împotriva forțelor de coaliție, dar și împotriva autorităților locale și chiar a populației civile, în scopul împiedicării și descurajării acesteia să sprijine forțele coaliției sau să-și exercite drepturile democratice, iar până la sfârșitul anului 2007 au fost responsabile pentru cel puțin 64% din decesele Coaliției din Irak. Conform Pentagonului, 250.000 tone (650.000 de tone in total) de muniție din Irak au fost jefuite, oferind o sursă mare de muniție pentru insurgenți.

În poza din dreapta sunt prezentate atacurile IED care au avut loc în Pakistan în perioada 2006-2012. În anul 2007 a avut loc “explozia” atacurilor IED, culminând în anul 2009. Un număr ridicat de trist în numărul victimelor s-a înregistrat în acel an. Surprinzător este scăderea drastică a utilizarea IED-urilor începând cu anul 2010. Un probabil motiv ar fi retragerea trupelor americane din Pakistan. Începând cu 2011, Statele Unite ale Americii și-a retras trupele din Pakistan. Totuși un număr important de IED-uri încă sunt plantate și se mai plantează pe pământul pakistanez deoarece talibanii nu luptă doar împotriva forțelor aliate, dar și împotriva guvernelor și populației care nu se aliază crezurilor lor.

Chris Hitchcock, jurnalist la publicația Action On Armed Violence, a concluzionat un raport despre violența explozivă săvârșită la nivel global pe care a studiat-o în perioada 2011-2015. Raportul lui se numește “Patterns of Harm”(Tipare de vătămare) și a fost publicat în iunie 2016. Prin “violență explozivă” se înțelege un atac exploziv care a rănit ușor sau mortal o persoană.

Conform raportului în perioada 2011-2015 atacurile cu dispozitive explozive improvizate au continuat să fie utilizate la o scară largă și foarte des. În anul 2013 au avut loc cele mai multe decese cauzate de IED-uri. În anii următori s-a înregistrat o scadere a deceselor în rândurile militarilor, însă categoria cea mai afectată a fost cea civilă. În acest interval de 5 ani s-au înregistrat 188325 decese și vătămări cauzate de violență exploxivă, conform figurei 5.

Din totalul de 188325 de cazuri raportate, în 77% dintre ele civili au fost implicați și anume 145565. Față de anul 2011, în anul 2015 s-a remarcat o creștere de 54% a fatalităților.

În figura din dreapta este

reprezentat procentajul despre victime în funcție de arma folosită. Din totalul de 188325: 59% (111112) au fost cauzate de atacuri IED, 23% (43315) au fost din cauza mijloacelor explozive propulsate de la sol, 15% (28249) din cauza mijloacelor explozive lansate din aer și 3% (5649) din cauze incerte.

În figura 7 și figura 8 sunt reprezentate datele despre numărul de civili și militari răniți sau decedați în perioada 2011-2015. Schematic se observă cum numărul de civili vătămați a crescut cu 41% în anul 2013 față de anul 2011, reprezentând maxima negativă atinsă până acum. Numărul de civili implicați în atacuri IED a scăzut, însă este îngrijorător de ridicat.

Conform figurei 2 în perioada 2011-2015 un număr de 1231 militari din cadrul NATO au fost uciși de un dispozitiv exploziv improvizat, iar din 2016 și până în prezent doar 20 de militari și-au pierdut viața în teatrul de operații afgan. În cadrul NATO se fac eforturi imense pentru fiecare soldat să se întoarcă în viață acasa, iar asta se reflectă în numărul mic de decese. Pe când în rândul militarilor non-NATO, în perioada 2011-2015, s-au înregistrat 41529 militari răniți și decedați la nivel global.

În figura de mai sus este exemplificată răspândirea atacurilor IED pe harta mondială. Perioada 2011-2015 a fost una groaznică atât pentru militari, cât și pentru populația civilă. În acest interval, în 110 țări s-au înregistrat cazuri de violență explozivă, dintre care aproximativ 60% au fost incidente cu dispozitive explozvie improvizate. Statistica din raportul “Patterns of Harm” indică perioada 2011-2015, perioada cu cele mai multe victime și atacuri IED de până acum.

Utilizarea IED-urilor a trecut la alt nivel. Din Evul Mediu când erau denumite simple “bombe”, dispozitivele explozvive improvizate au devenit o armă tactică indisponibilă grupărilor teroriste. Rolul lor de a distruge un obiectiv sau a nimici trupe nu mai e așa limitat, ci s-a extins la roluri de hărțuire, creare de panică sau șantaj. Răspândirea atacurilor IED a crescut de la Orientul Mijlociu spre Africa, iar recent Europa este principal țintă. Nu au scăpat cele două continente americane sau Oceania, însă în aceste zone incidentele IED au fost puține și nesemnificative. Singure zone unde nu s-au raportat incidente IED sunt cele nepopulate, mai exact zonele deșertice, zonele înghețate și zonele tropicale precum pădurea amazoniană. Violența explozivă a acaparat aproape tot pământul populat de om.

1.3 DISPOZITIVELE EXPLOZIVE IMPROVIZATE, INAMIC IMPREVIZIBIL ÎN TEATRELE DE OPERAȚII

Atacurile IED au fost, sunt și vor fi cauza celor mai multe accidentări și decese din teatrele de operații și nu numai. În anul 2009 a avut loc o creștere remarcabilă a atacurilor IED, culminând în anul 2013 când s-au raportat cel mai mare număr de atacuri IED, implicit și numărul fatalităților.

În figura de mai sus sunt prezentate atacurile IED care au avut loc la nivel mondial în decursul a 7 zile din 6 până în 12 mai 2014. În această perioadă, atacuri IED au fost identificate în 15 țări. Cele mai multe s-au întamplat pe continentele Africa și Asia. Celelalte au avut loc în America de Sud și Europa. Într-un interval extrem de scurt s-au produs 15 atacuri IED, ceea ce reflectă utilizarea favorită a dispozitivelor explozive improvizate de către forțele insurgente sau teroriste.

În ceea ce privesc atacurile cu dispozitive explozive improvizate se poate observa în imaginea de mai sus cât de răspândite ca număr, amploare, formă și locație. Într-un interval de doar câteva zile s-au sesizat foarte multe atacuri, ilustrând faptul că atacurile IED sunt din ce în ce mai întânite pe zi ce trece.

Însă un număr mare de civili cad victime atacurilor talibane. Peste 80% dintre victimele atacurilor sinucigașe în Afganistan au fost civili sau membri ai armatei afgane.

NATO trimițând tot mai mulți militari în Orientul Mijlociu pentru îndepărtarea regimului taliban, insurgenții s-au văzut nevoiți să apeleze la un mijloc de alungare a trupelor, sigur pentru ei, dar cât mai dăunător pentru forțele aliate. Talibanii au descoperit că dispozitivele explozive improvizate sunt acel mijloc. La început foloseau Victim Operated IED (VOIED), adică DEI-uri acționate de victimă. Astfel talibanul trebuia doar să amplaseze DEI-ul într-un loc tactic, iar victima avea șanse mari să inițieze DEI-ul. Un VOIED simplu este placa de presiune.

Insurgenții preferă folosirea dispozitivelor explozive improvizate în locul confruntărilor directe în care forțele internaționale și cele afgane îi pot învinge.

Tipuri de dispozitive IED:

RCIED ( Radio Controlled IED) – IED inițiat prin comandă radio (exemple: stații de emisie – recepție, alarme auto, telecomenzi pentru ușile de garaj, pentru jucării, telefoane fără fir);

CWIED (Command Wire IED) – IED inițiat prin fir (sunt IED-uri cu funcționare la întreruperea circuitului);

VOIED (Victim Operated IED) – IED inițiat de victimă (exemple: o mină cursă inițiată de acțiunile unei persoane, vestă explozivă);

VBIED (Vehicle Borne IED) – IED într-un vehicul capcană (VBIED poate fi cu inițiere prin telecomandă sau prin fir, cu întârzietor sau cu șofer sinucigaș).

Cel mai adesea inamicul folosește IED-uri cu inițiere comandată, fie prin radio (RCIED), fie prin fir(CWIED). În ambele situații, trebuie ca inamicul să supravegheze dispozitivul exploziv. Astfel inamicul se află în afara ariei de explozie.

IED-ul a evoluat foarte mult din punct de vedere al ingeniozității în creare. Asta se datorează și evoluției tehnologiei, iar inamicii profită de acest lucru. Dacă la început un IED era o placă de presiune sau o muniție neexplodată la care era atașat un declanșator, în prezent există IED-uri mult mai sofisticate sau complicate. Talibanii mereu o să fie imprevizibili prin ingeniozitate. Totuși forțele aliate, prin centrele EOD, găsesc metode prin care militarii să fie pregătiți la amenintările curente. Pot spune că utilizarea tehnologiei în fabricarea și detonarea IED-urilor, a transformat dispozitivele explozive improvizate în “Smart IED”.

Un “Smart IED” se poate clasifica a fiind un IED care poate fi declanșat de mai multe mijloace, conține aparatură electronică, are senzor de mișcare, temporizator pentru autodistrugere sau alte tehnologii. Un “Smart IED” nu înseamnă doar tehnologie, ci și inovație. Inovația fiind benefică pentru inamicii, pentru forțele aliate s-ar traduce prin imprevizibilitate. Multe victime s-au înregistrat în urma unor atacuri IED neinterceptate.

În aprilie 2013, în regiunea Kabul, Afganistan, un IED a fost atașat la un măgar care a explodat în fața unei secții de poliție, omorând un polițist și rănind 3 civili. Atacurile prin care un IED este atașat de un animal și inițiat au fost o surpiză atât pentru populație cât și pentru militari. Aceste IED-uri poartă denumirea de Animal Borne IED. Aceste atacuri IED folosind animale au fost imediat prelucrate militarilor, însă inamicul suprinde prin folosirea cailor, măgarilor sau câinilor. Ceea ce ar parea de necrezut într-o țară civilizată este aplicat de către inamici în teatrele de operații.

Din categoria DEI-urilor imprevizibile fac parte:

DEI-urile plantate în borduri; cel mai adesea sunt plantate în piețe populate sau pe rutele de patrulare ale militarilor;

DEI-urile plantate în spatele indicatoarelor de circulație; acest IED a afectat un număr ridicat de vehicule, era acționat printr-un senzor de mișcare. Ținta lor erau coloanele militare. Prin îmbinarea senzorului de mișcare și a unui temporizator la inițierea exploziei îl clasifică pe acest dispozitiv un “Smart IED”. Astfel erau țintite vehiculele din mijlocul coloanei;

DEI-urile atașate de animale amintite mai sus;

Vestele sinucigașe detonate de către copii sau femei;

DEI-urile amplasate în vehicule ale unor instituții publice, cum ar fi mașini de poliție, ambulanțe sau mașini poștale.

Armata română, prin misiunile NATO desfășurate în teatrele de operații, a avut neplăcerea de a se confrunta cu dispozitive explozvie improvizate. Pentru armata română IED-ul reprezintă un inamic neconvențional. Din nefericire 26 de militari români și-au pierdut viața în teatrele de operații, cei mai mulți în urma atacurilor IED. Numărul militarilor români care și-au pierdut viața în misiunile României desfășurate sub comanda NATO este de 26, cea mai mare parte a acestora fiind victimele dispozitivelor explozive improvizate care au fost declanșate în timpul misiunilor de patrulare cu transportoarele amfibii blindate.

În figura de mai sus sunt prezentate cele mai periculoase 10 țări pentru un civil la ora actuală. Clasamentul s-a realizat în funcție de numărul de civili uciși și răniți din cauza violenței explozive. Pe primele 3 locuri se află Irak, Siria și Pakistan. Siria este în război civil din anul 2011. Irak, Pakistan și Afganistan participă la acest război civil. La acest război participă și cele mai radicale grupări și anume: Al-Qaida și ISIS. Pe teritoriul acestor țări s-au desfășurat misiuni NATO, iar prezența militarilor a atras și mai mult atenția grupărilor teroriste. Acest lucru este susținut de numărul mare de atacuri IED și victime cauzate de acestea. Următoarele țări din clasament sunt: Yemen, Nigeria, Gaza, Libia, Somalia și Ucraina. În toate aceste țări s-au înregistrat atacuri IED. Este clar faptul că pericolul cel mai mare se află în zona țărilor Siria, Irak, Pakistan, Afganistan, țări foarte apropiate ca teritoriu. Aceste 4 țări sunt țările cele mai afectate de către atacurile IED. România a fost prezentă în această regiune prin dislocarea de militari care au participat la diverse misiuni NATO. Militarii români și-au desfășurat activitatea într-o zonă cu grad ridicat de risc a unui atac cu dispozitive explozive improvizate, uni dintre militari fiind chiar răniți sau uciși.

1.4 CONCLUZII

Dispozitivul exploziv improvizat rămâne unul dintre armele cele mai letale pe care inamicul le poate folosi împotriva forțelor proprii. DEI-urile au evoluat extrem de mult în ultimii ani făcând un număr imens de victime.

Am studiat cum a fost afectată armata română la nivel de personal în misiunile din teatrele de operații de la aderarea acesteia la NATO, precum și populația civilă implicată. Am comparat doua intervale de timp, 2004-2009 și 2010-2015.

În prima perioadă s-au înregistrat mai puține victime, atât civile cât și militare, decât în a doua perioada. Pentru România prima perioadă s-a soldat cu 11 victime, iar a doua cu 15 victime, cele mai multe victime fiind în anul 2009, în număr de 6.

Dacă în intervalul 2004-2009 în Afganistan s-au înregistrat un număr de 3420 de civili răniți și decedați și un număr de 1430 militari NATO decedați, în următoarea perioadă s-au raportat 145565 de victime și răniți civili, iar 42760 de militari au fost răniți sau au decedat. Anul 2010 a fost cel mai tragic pentru NATO în care 711 militari au căzut la datorie. Victimele însumate din anii 2010 și 2011 depășesc victimele însumate în intervalul 2004-2009, iar numărul lor a crescut în anii următori.

Din totalul de victime un procent de 59% au fost cauzate de atacuri IED. IED-urile sunt la ora actuală cel mai letal mijloc al inamicului. Sunt folosite pe întreaga suprafață populată a globului, doar zonele neatinse de civilizație au rămas neatinse de un atac IED.

Scopul inamicului este să producă cât mai multe daune și victime cu minimalizarea fatalităților printre forțele sale. Astfel IED-ul devine cel mai eficient mijloc al său. Prin acționarea de la distanță sau de către victimă, IED-urile îi conferă inamicului un avantaj în teatrele de operații.

La aderarea României la NATO, cunoștințele noastre despre dispozitivele explozive improvizate erau limitate, asta datorită și faptului că nu am luat contact cu ele. Pe parcursul anilor, militarii români au căpătat cunoștințe despre acest “inamic imprevizibil”.

Evoluția IED-urilor este în creștere, atât în teatrele de operații, cât și în afara lor. Exodul populației civile din Siria în Europa a crescut riscul atacurilor IED, fapt vizibil prin atacurile IED tot mai dese.

CAPITOLUL 2: DEZVOLTAREA ARMATELOR PRIVIND IMPLICAȚIILE UTILIZĂRII DISPOZITIVELOR EXPLOZIVE IMPROVIZATE ÎN TEATRELE DE OPERAȚII

La nivel mondial, creșterea instabilității politice și economice a generat în ultimii ani diferite atacuri teroriste și conflicte regionale în care principalele arme folosite au fost reprezentate de dispozitivele explozive improvizate. Acest tip de incidente sunt în ultimul timp într-o continuă creștere, fiind din ce în ce mai elaborate și folosind tehnici tot mai diversificate, devenind astfel o permanentă sursă de amenințări la adresa personalului militar și civil.

Utilizând diferite tipuri de mecanisme de inițiere de la unele foarte simple cum ar fii un telefon mobil, până la unele mai complicate precum senzori inflaroșu, dispozitivele explozive improvizate au devenit surse de amenințări nu doar în zonele de conflict ci și acolo unde elementele teroriste descoperă lipsa formațiunilor de contracarare a acțiunilor acestora.

Dispozitivele explozive improvizate sunt responsabile pentru mai mult de 2000 de morți și numeroși răniți ai armatei forțelor coaliției care au acționat în Afganistan și Irak. IED-urile sunt folosite pentru atacuri complexe și sofisticate, existând riscul de a fi relativ ușor combinate cu materiale chimice, biologice și radiologice, pentru a crea arme de distrugere în masă.

Sub contextul amenințărilor mereu prezente ale dispozitivelor explozive improvizate, armatele participante la misiuni în teatrele de operații, se dezvoltă permanent pentru contracararea acestora.

2.1 STRUCTURA EOD – INAMICUL DEI-URILOR

În termeni generali, EOD (Explosive Ordance Disposal) reprezintă totalitatea măsurilor care duc la neutralizarea unui dispozitiv exploziv improvizat.

Specializarea EOD s-a desprins din marea specializare geniu. Prima apariție a militarilor destinați să neutralizeze bombe a apărut în anul 1940 în Anglia. În cadrul bătăliei “Battle of Britain”, aviația germană a bombardat Anglia. Câteva dintre bombe nu s-au inițiat, iar britanicii le-au denumit UXB (Unexploded Bomb/Bombă neexplodată), denumire care mai târziu se va consacra în UXO. Nașterea domenilui EOD are loc în anul 1941 în cadrul armatei S.U.A sub denumirea de “ U.S. Army Bomb Disposal”, iar consacrarea specialității are loc în anul 1957 când este realizată emblema EOD.

În urma creșterii impresionante a amenințărilor specifice din teatrele de operații a apărut o nouă specialitate a armei geniu – EOD ,,Explosive Ordonance Disposal”. Noile provocări la adresa securității statelor lumii de la începutul secolului XXI au produs mutații serioase pe scena internațională care au relevat importanța structurilor EOD.

Ca urmare a aderării României la NATO, au fost create structuri cu responsabilități permanente la pace, capabile să îndeplinească misiuni specifice în teatrele de operații, menite să coopereze cu structurile similare din cadrul Alianței, concomitent cu dezvoltarea în cadrul instituției de învățământ și instrucție a armei geniu a unei structuri specializate și a unui sistem performant de pregătire a specialiștilor necesari pentru aceste intervenții. Astfel în anul 2004 apar primele structuri specializate EOD.

Specialitatea EOD a cunoscut în ultimii ani o dezvoltare impresionantă ca urmare a creșterii amenințărilor specifice din teatrele de operații cărora specialiștii în controlul mecanismelor explozive trebuie să le facă față.

Misiunea structurii EOD este asigurarea sprijinului EOD pentru unitățile și marile unități din aria de resposabilitate, pentru eliminarea sau reducerea pericolului generat de muniții/dispozitive explozive improvizate care amenință personalul, operațiile, obiectivele și materialele.

Misiuni care asigură îndeplinirea misiunii de bază:

– conducerea intervenției la incidentele EOD;

– asigurarea protecției EOD a forței în zona de responsabilitate.

Sarcinile ce revin structurii EOD:

– executarea asanării poligoanelor;

– executarea recunoașterilor, cercetarea traseelor de deplasare, raioanelor de dispunere pentru neutralizarea și distrugerea munițiilor/dispozitivelor explozive improvizate;

– participarea la inspectarea, iventarierea și distrugerea stocurilor de muniții și explozivi;

– asigurarea protecției forței în raioanele de responsabilitate;

– rezolvarea incidentelor EOD;

– cooperarea cu structuri similare ale altor instituții cu atribuții privind siguranța națională, pentru realizarea schimbului de informații EOD și desfășurarea în comun a unor acțiuni specifice;

– participarea la recuperarea muniției și armamentului de la populația civilă din zona de operații;

– culegerea, procesarea și diseminarea în scop tehnic, prin examinarea, identificarea și raportarea muniției noi sau întâlnite pentru prima dată;

– asigurarea protecției EOD pe timpul vizitelor VIP în teatrele de operații;

– participarea la restabilirea operativității pistelor de decolare-aterizare după atacul executat de inamic.

Specialitatea EOD este probabil cea mai periculoasă ramură din fiecare armată prin prisma interacțiunii directe cu IED-urile. Operatorii EOD își riscă viața în acțiunilor lor de neutralizare a dispozitivelor explozive. Importanța EOD în teatrele de operații a crescut considerabil astfel încât cererea de operatori EOD este mare. Însă recrutarea de operatori se poate face din rândul geniștilor. În România există Centrul de Pregătire EOD, unde militarii parcurg doctrina EOD. Cea mai recentă doctrină împotriva IED-urile este C-IED. Această doctrină pregătește specific operatorii EOD pentru lupta contra oricărui tip de IED.

Pregătirea C-IED, chiar dacă este recent implementată în Armata Română, are o importanță majoră. Prin pregătirea, instruirea trupelor în operațiuni C-IED se urmărește minimalizarea pierderilor umane și înfrângerea sistemului IED. Este obligatorie această pregătire înaintea oricărei misiuni care conține pericolul existenței unui IED și totodată un efort comun între învățător-învățăcel pentru asimilarea corectă a informațiilor și TTP.

2.2 DEZVOLTAREA ECHIPAMENTELOR DE PROTECȚIE ȘI DISPOZITIVELOR DE DETECTARE A DEI-URILOR

2.2.1 Echipamente de protecție împotriva DEI-urilor

Cei mai mulți militari care au decedat în urma unui atac IED s-a întamplat în timpul unei misiuni de patrulare. Militarii fie că patrulau pe jos sau erau îmbarcați într-un vehicul, explozia unui IED produce victime. Pentru diminuarea victimelor produse de explozii, armatele participante în TO mențin pasul cu tehnologia și în dezvoltarea echipamentelor de protecție individuală pentru militari și a vehiculelor de transport. În vederea prevenirii incidentelor IED armatele moderne sunt dotate cu noile dispozitive de detectare a dispozitivelor explozive improvizate.

Echipamentul de protecție de bază al militarilor care participă la misiuni în teatrele de operații constă în cască de protecție făcută din kevlar, vestă anti-glonț, genunchiere și mănuși. Acest echipament poartă denumirea de PASGT (Personnel Armor System for Ground Troops). Chiar dacă acest sistem personal de protecție al trupelor terestre a evoluat mult în ultimii ani și conferă o protecție superioară împotriva gloanțelor, schijelor, însă împotriva unui dispozitiv exploziv improvizat nu este eficient. Picioarele și mâinile militarilor sunt cele mai vulnerabile în cazul unui atac IED.

Astfel armata S.U.A a dezvoltat un costum special incidentelor IED, un costum EOD. Este format din casca EOD (figura 13) și costumul propriu-zis, care este format din vestă cu mâneci și pantaloni (figura 12).

Costumul EOD 10 este cel mai performant sistem de protecție personală împotriva IED-urilor. Este semnificativ mai ușor, mai confortabil și oferă mai multă mobilitate decât modelul anterior. Însă în comparație cu PASGT, militarul se deplasează mult mai greu în costumul EOD, dar are o protecție mărită

Pantalonii și vesta costumului EOD 10 au un design inovativ prin care se reduce greutatea costumului și efortul depus de militar. Noile sisteme de ventilație al aerului permit operatorului EOD să rămână focusat. Materialele noi din care este construit costumul și design-ul fit le conferă militarilor o utilizare a costumului mult mai liberă în zone dificile și pentru o perioadă mai mare de timp.

Casca EOD 10 a fost complet regândită pentru a spori câampul vizual și protecția militarilor. Casca are integrat un sistem de comandă vocală și noi metode de iluminare.

Costumul și casca EOD 10 oferă operatorilor EOD protecție echilibrată superioară împotriva a patru amenințări cauzate de o explozie: suprapresiune, fragmentație, impact și căldură. Este cea mai mare realizare de până acum în domeniul protecției individuale împotriva IED-urilor.

De asemenea tehnica militară a fost îmbunătățită. Convoaiele erau adesea implicate în atacuri IED. Blindajul vehiculelor a fost mărit fără a afecta celelalte proprietăți a vehiculului. Forma podelei vehiculelor blindate a fost schimbată din forma în linie dreaptă în forma literei V. Astfel suflul exploziei este direcționat spre exterior.

Cel mai eficient vehiculul împotriva dispozitivelor explozive improvizate este MRAP-ul (Mine-Resistant Ambush Protected/Vehicul Protejat Rezistent la Abuscadele cu Mine). Inovația acestui vehicul este blindajul gros care asigură protecție împotriva DEI-urilor. Militarii aflați în interiorul sunt protejați în cazul în care MRAP-ul detonează un IED. Forma vehiculului este practic o capsulă blindată aflată pe roți. În cazul unui incident IED, capsula blindată rămâne intactă, roțile și motorul sunt afectate.

MRAP-ul a fost supus la diverse teste pentru a verifica rezistența la explozii. Datele tehnice despre MRAP sunt confidențiale, puține fiind publice, la fel și testele executate. În cazul unui test, MRAP-ul a fost supus unei detonări a unei încărcături de 30 kg, vehiculul fiind aruncat la o înalțime echivalentă etajului 3 al unui bloc de apartamente. Efectul exploziei se poate vedea în figura 15. În urma testului capsula blindată nu a fost avariată. MRAP-ul deține nivelul 7 la protecție, cel mai înalt nivel de protecție împotriva exploziilor.

În anul 2015 producția de HMMWV(Humvee) a fost oprită de către guvernul american.  Oshkosh Corporation a obținut un contract cu Ministerul Apărării american pentru construcția noilor vehicule blindate denumite Joint Light Tactical Vehicle. Acest model are un nivel mai scăzut de protecție împotriva exploziilor, însă conferă mobilitate și viteză superioare MRAP-ului.

2.2.2 Metode de detectare a DEI-urilor

Detectarea minelor, a metalelor sau nemetalelor se întamplă încă de la începutul primului război mondial. De atunci și până astăzi detectoarele au fost îmbunătățite considerabil. Pentru lupta împotriva dispozitivelor explozive improvizate, detectarea acestora este esențială.

Detectarea unui DEI este complicată deoarece poate să nu conțină elemente metalice sau să fie adânc îngropat făcând rezultatele emise de detector să fie greu interpretate. Detectoarele moderne oferă un procent ridicat de identificare a DEI-urilor. Însă prețul ridicat al unui detector, unele ajung la 20000 dolari, rezultă într-o producție scăzută. Nu toate patrulele de militari au în dotare un detector. În această situație, identificarea DEI-urilor se face vizual sau cu un binoclu. Această recunoaștere este periculoasă. Se recomandă utilizarea unui sistem de detectare.

În ziua de azi metodele de detectare a unui IED, UXO sunt diversificate incluzând:

detectoare de mine cu semnale acustice și vizuale;

animale special antrenate;

senzori chimici;

senzori electromagnetici și analiză cu senzor hiperspectral;

radar;

senzori electro-optici;

semnături magnetice,

senzori termici.

Din categoria detectoarelor UXO/IED cel mai cunoscut detector este VMR 3 (figura 16). Este un detector cu doi senzori folosit pentru detectarea metalelor și nemetalelor, minelor și IED-urilor.

Capul de detectare funcționeză în modurile de lucru: metale, nemetale, GPR (ground penetrating radar/radar cu pătrundere în pământ) și toate la un loc.

Detectorul în funcție de modul selectat informează utilizatorul prin semnale acustice, vizuale cu indicatori LED și prin vibrații. VMR 3 este printre cele mai folosite detectoare în teatrele de operații fiind un mijloc de detectare a IED-urilor foarte eficient.

Pentru detectarea UXO se folosesc două tehnologii:

Metoda inducției pulsului activ – sistemul inducției pulsului activ oferă avantaje extraordinare în detectarea UXO în pământurile mineralizate unde senzorii magnetici indică prea multe alarme false.

Metoda Magnetometrului Gradient (figura 17) – detectoarele de UXO sunt magnetometrii diferențiali, au doi senzori aliniați geometric care răspund diferit la elementele feroase. Această metodă poate fi folosită la detectarea la suprafață, în găuri și sub apă.

Robotica este în continuă dezvoltare în industria civilă. La fel este și în industria militară. Armatele NATO beneficiază de cele mai noi și performante sisteme robotice de detectare, identificare a unui IED. Roboții sunt manipulați de un operator EOD specializat. Un robot EOD au funcții de vizualizare a câmpului tactic prin camerele video, deplasare prin câmpul tactic și ridicarea anumitor obiecte utilizând un clește.

La momentul actual cei mai buni 5 roboți EOD sunt următorii:

iRobot 510 PackBot (figura 18) – este un robot robust care poate executa diverse sarcini utile în timp ce inspectează și detectează IED-uri. În jur de 4500 de unități sunt folosite în scopuri militare. Poate ridica o greutate maximă de 13 kg și poate atinge o viteză maximă de 9 km/h. Configurația de bază include calculator on-board, GPS, acceloremetru, compas, inclinometru;

TALON – Familia de roboți TALON sunt folosiți la nivel mondial în detectarea IED, misiuni EOD, recunoașteri, comunicații, CBRN, securitate, apărare și operațiuni de salvare. Robotul TALON și-a demonstrat calitățile în timpul misiunilor EOD din Irak și Afganistan, dar și la Ground Zero după atacul de la World Trade Center. Un robot TALON poate ridica o greutate de până la 52 kg, atinge o viteză maximă de 8,3 km/h, comunicațiile au rază de acțiune de până la 800 m și are un braț rotativ 360o;

Remotec Andros – Peste 1000 de roboți Andros au fost trimiși în teatrele de operații pentru contracararea amenințărilor provocate de IED-uri. Robotul este dotat cu microfon, difuzor, cameră video, iluminare video, braț rotativ 360o. Robotul este controlat printr-o consolă mobilă. Raza de acțiune este de 1000 m și poate funcționa până la 6 ore cu o singură baterie.

tEODor (telerob Explosive Ordnance Disposal and observation robot) – Este folosit de către grupurile EOD din întreaga lume. Mai mult de 450 unități sunt dislocate în peste 41 de țări, dintre care 20 țări membre NATO. tEODor este o inovație în domeniul roboților. Este dotat cu un braț mobil pe șase axe, disruptor, sistem de analiză integrat, spațiu de stocare pentru alte sisteme EOD. Este controlat radio și poate atinge o viteză maximă de 3 km/h. Sistemul video include două camere video pentru deplasare, o cameră video pentru o vedere de ansamblu și opțional camere pentru timp de noapte sau camere cu infraroșu.

Dragon Runner – Este un robot de greutate ușoară, se poată căra în spate, capabil de asistență EOD pe orice tip de teren. Robotul face parte din înzestrarea armatei britanice și australiene. Este potrivit pentru lupta urbană. Este dotat cu camere pentru zi și noapte, camere pentru zoom și senzori de mișcare. Raza de acțiune este de 650 m.

Armata trimite nu numai militari în Afganistan, ci și câini special dresați. Scopul este unul multiplu: astfel au fost trimiși câini specializați pentru detectarea explozibililor, pentru paza perimetrului, pentru căutat persoane. Numărul lor nu este cunoscut, dar se pare că Armata a ajuns la concluzia că cel mai bun mijloc de pază si căutare este, în același timp și cel mai vechi, și anume câinele. MWD (Military Working Dog) sunt câini special dresați în centre EOD pentru familiarizarea acestora cu substanțe explozive și cu condițiile unui teatru de operații.

Armata Română deține un centru special de antrenament și crestere a câinilor lângă Râmnicu Vâlcea. Acolo sunt pregătiți să servească Armata Română numai câini din rasa ciobănesc german.

Binomul om-câine, care odată cu dezvoltarea tehnologică, părea cam perimat se încăpățânează să nu moară. Această aventură comună începută cu zeci de mii de ani în urmă, își continuă cursul, iar prezența unui câine într-o subunitate militară aflată pe front este un lucru extraordinar, atât pentru moralul trupelor, cât mai ales pentru siguranța lor.

Studiile au arătat că acești câini special antrenați pentru misiunile EOD au adus un aport semnificativ la îndeplinirea misiunilor. Folosindu-se de abilitățile speciale de a mirosi substanțele explozive, oferă o siguranță sporită militarilor aflați în patrulă. Patrulele care au avut un câine militar au avut un procent al deceselor și răniților mai scăzut decât al patrulelor fară un câine militar în componență.

2.3 ADAPTAREA PROCEDURILOR STANDARD DE OPERARE LA INCIDENTELE IED

Tehnologia este în deplină dezvoltare. Robotica, tehnica militară, echipamente de protecție sau alte dispozitive electrice sunt produsul tehnologiei avansate. Dar care este produsul experienței? După fiecare misiune executată într-un teatru de operații, militarii se întorc cu un bagaj enorm de cunoștințe. Evenimentele, incidentele IED, întâmplările la care au participat direct sau indirect reprezintă un avantaj enorm pentru următorii militari care vor fi dislocați în teatrele de operații. Produsul experienței se numesc “lecții învățate”.

Lecțiile învățate în cadrul unei rotații se transmit mai departe la următoarea rotație în cadrul briefing-rilor de pregătire a misiunii, prin videoteleconferințe. Lecțiile învățate au dus la creare unor procedure standard de operare la diverse situații, inclusive incidente IED.

Din “lecțiile învățate” reieșite în urma acțiunilor desfășurate de către forțele participante în teatrele de operații din Afganistan, Irak și nu numai, au rezultat proceduri menite să minimalizeze în special pierderile umane, dar și cele materiale. Aceste proceduri au mărit rata de îndeplinire a misiunilor și au micșorat rata deceselor. Două proceduri aplicate mai des sunt regula celor 5 C și procedeul 5/0/25-200.

La descoperirea unui IED neexplodat militarii aplică regula celor 5 C:

CONFIRMĂ:

Prezența IED-ului suspect trebuie confirmată;

Atenționarea celorlalte vehicule din cadrul coloanei despre prezența IED-ului se poate face prin semen și semnale sau cu stația radio;

Această operațiune presupune vizualizarea posibilului IED de la o distanță de siguranță, folosind acoperirile/obstacolele din zonă și aparatura optică din dotare.

CARĂ-TE (evacuează zona):

Zona în care a fost confirmată prezența IED-ului trebuie evacuate pe o rază de cel puțin 300m;

După ce autovehiculele au ieșit din zona periculoasă se verifică noua locație aleasă, folosind procedeul 5-25 pentru a fi sigur că nu mai există și alte dispositive explosive.

COMUNICĂ:

Se raportează la eșalonul superior despre prezența IED-ului folosind raportul UXO/IED;

Raportul întocmit trebuie să cuprindă dacă este posibil cât mai multe detalii despre dispozitivul suspect (prezența firelor, antenelor, fitilului detonant etc.);

CORDON (securizarea zonei):

Zona în care a fost descoperit IED-ul trebuie să fie securizată pentru a nu permite accesul personalului neautorizat;

La securizarea zonei trebuie avută în vedere blocarea căilor de comunicație;

Trebuie acordată o atenție deosebită cercetării perimetrului zonei pentru a identifica cabluri de comandă a IED-ului, alte dispozitive explosive sau prezența insurgenților în zonă.

CONTROL:

Se interzie accesul în zona periculoasă, acces având doar echipa EOD care urmează să neutralizeze IED-ul și la nevoie, personal medical;

IED-ul trebuie ținut tot timpul sub observație, folosind la nevoie aparatura optică din dotare;

În cadrul cordonului de securitate se va înființa punctul de control al incidentului care va fi amplasat pe cât posibil pe calea de comunicație pe care urmează să sosească echipa EOD.

CE NU TREBUIE SĂ FACĂ ÎN CAZUL DESCOPERIRII UNUI IED:

să nu intre în panică;

să nu se atingă obiectul identificat;

să nu se apropie de obiect;

nu se invită colegii să privească obiectul, poate exploda oricând;

să nu execute foc asupra obiectului;

nu se ridică fitilul detonant, firele dimprejur și nu se trag de ele

nu se focalizează atenția asupra IED-ului descoperit, mai pot fi alții în zonă.

Procedeul 5/0/25-200

Detalii:

5 metri

– verificarea se face vizual, din autovehicul, acoperind 360°

– nimeni nu debarcă decât după ce șeful de mașină transmite semnalul ZONA LIBERĂ;

– dacă unul dintre militari identifică posibil IED în sectorul său, șeful de autovehicul va lua decizia de a muta vehiculul la o distanță de siguranță, evitând să se deplaseze pe deasupra sau pe lângă IED.

0 metri

– înainte de a debarca, privește în jos și verifică locul pe care calci;

– după ce debarci apleacă-te și verifică sub vehicul;

– de cele mai multe ori este recomandat ca șoferul și top gunner-ul să rămână îmbarcați.

25 metri

– execută o verificare vizuală a sectorului tău, ieși de pe drum și verifică în amănunt până la cel puțin 25 m de vehicul, identifică orice element ieșit din comun;

– după ce te deplasezi în afara drumului, privește înapoi către vehicul – din afară vei avea o altă imagine.

200 metri

– top gunner-ul va executa observarea permanentă până la 200 m pentru a identifica prezența elementelor inamicului – un IED este întotdeauna supravegheat;

– după verificarea zonei de 25 m în jurul vehiculului, militarii din echipa de verificare ocupă poziții de tragere și execută observarea.

2.4 CONCLUZII

Progresul impresionant din domeniul tehnologic înregistrat în ultimele decenii a fost folosit de insurgenți, teroriști și alte forțe armate pentru a crea dispozitive explozive improvizate cu ușurintă, fapt care a dus la creșterea numărului fatalităților din ultimii 10 ani. Acest progres tehnologic împreună cu ingeniozitatea sumbră a insurgenților au creat IED-uri care au surprins în mai multe rânduri forțele armate, dar și civile.

De progresul tehnologic nu beneficiază doar inamicul, ci și forțele proprii. Numeroase îmbunătățiri s-au făcut în domeniul echipamentelor de protecție individuală, în rândul vehiculelor blindate și în cadrul roboților EOD.

Progres pentru contracararea IED-urilor este vizibil prin recrutarea operatorilor EOD și menținerea operativității structurii EOD în România. Progresul se face prin voința fiecărui militar de a stopa amenințările IED.

Tehnicile, tacticile și procedurile (TTP) specifice sunt acum însușite de către totți participanții la acțiunile din teatrele de operații. Modul de reacție în caz de incident cu IED, modul de raportare și acțiunile structurilor responsabile cu domeniul EOD sunt cunoscute în mare parte de către toți militarii. Aceasta a fost posibilă datorită efortului depus de către echipele mobile de instruire române sau străine, dar și datorită lecțiilor învățate împărtășite de militarii care au luptat în teatrele de operații.

CAPITOLUL 3: PARTE PRACTICĂ: REALIZAREA UNUI DISPOZITIV EXPLOZIV IMPROVIZAT

3.1 INTRODUCERE

Atacurile IED nu o să înceteze prea curând. IED-ul este “jucăria” preferată a teroriștilor. Aceștia nu vizează să producă vătămări doar în rândul militarilor, ci oricărei persoane care se opune viziunii teroriste. Din păcate, “terenul de joacă” se mută treptat din Orientul Mijlociu spre Europa. Pagina de Facebook “Utopia Group” a publicat o poză sarcastică pe data de 5 iunie 2017 la adresa Europei după atentatele recent săvârșite în mai multe țări.

Poza de mai sus este o reprezentare a hărții Europei pe formatul jocului Minesweeper, unde rolul jocului era de a găsi minele ascunse. Poza indică numărul de atentate, incidente IED înregistrate pe continentul european. Interesant este faptul că jocul nu s-a terminat. Mai sunt spații “nejucate”. Jocul se poate termina în două moduri: ori murim de o bombă declanșată, ori identificăm efficient toate bombele plasate. Jocul se reia cu o altă așezare a minelor. Din păcate, butonul “New” este și în jocul inamicului, demonstrându-ne că poate ataca aceeași țară de mai multe ori.

Pentru partea practică am decis să realizez un dispozitiv exploziv improvizat inovativ, un model de IED rar întâlnit, dar extrem de dăunător la nivel de individ.

Voi realiza un IED înăuntrul unui binoclu. De regulă, IED include o sursă de alimentare, un întrerupător de armare, un declanșator, încărcătura principală de exploziv și un container/corp al dispozitivului. Faptul că sunt utilizate tehnologii comerciale, elemente componente care se pot procura ușor, permite unor indivizi relativ neantrenați să construiască și să amplaseze astfel de dispozitive.

Binoclul este un obiect folosit pentru a privi la mare distanță. În teatrele de operații precum și în orice misiune militară, binoclul este nelipsit. Acest obiect poate fi folosit în scopuri de recunoaștere, observare, dar și în scop de relaxare, curiozitate. Prin construirea unui IED într-un binoclu, inamicul vizează atât o victimă civilă, cât și una militară. Rănirea unei persoane prin intermediul unui binoclu ar produce panică surpinzătoare deoarece nimeni nu se gândește că un simplu binoclu te-ar putea răni.

Dacă militarii se află în patrulă, panica și explozia binoclului atrag după sine aplicarea SOP, ceea ce înseamnă că misiunea militarilor este întârziată, iar ei sunt canalizați într-un loc restrâns. Fiind un VOIED (Victim Operated IED), inamicul poate urmări de la distanță declanșarea IED-ului, putând profita de situația creată.

Ideea de a face acest IED mi-a fost inspirată de conversațiile avute cu operatorii EOD din cadrul Grupului 3 EOD din Bistrița. În cadrul lucrării practice voi prezenta materialele folosite la construirea acestui IED, precum și modul de funcționare.

3.2 MATERIALE FOLOSITE

La realizarea IED-ului am cumpărat următoarele materiale:

– 1xbinoclu – 90 lei

– 1xbaterie 9V – 10 lei

– 1xdiodă – 2 lei

– 1xbec LED – 1 leu

– 1xtranzistor – 3 lei

– 1xtiristor – 10 lei

– 1xîntrerupător -5 lei

Dioda – Această diodă este fotosensibilă. Când aceasta captează orice sursă de lumină, se transmite curent. Curentul prin diodă crește proporțional cu intensitatea luminii.

Tranzistor

Rezistență

Binoclul este corpul IED-ului, bateria este sursa de alimentare, dioda fotosensibilă este declanșatorul, iar becul LED reprezintă încărcătura de exploziv. Prin aprinderea LED-ului se marchează explozia IED-ului.

3.3 MOD DE FUNCȚIONARE

La realizarea acestui IED am alocat o zi de lucru. Un timp estimativ de construire ar fi 4-6 ore.

Am realizat două sisteme electrice de declanșare a IED-ului. Primul sistem este alcătuit din sursă de alimentare (baterie 9V), tiristor, declanșator (dioda fotosensibilă), întrerupător de armare și încărcătura de explozie (bec LED). Acest sistem electric este cel mai utilizat de teroriști.

întrerupător

dioda

tiristor

LED

Sursa de alimentare

În figura de mai sus este reprezentat sistemul electric al IED-ului. Sistemul se montează în interiorul binoclului cu dioda fotosensibilă îndreptată spre lentila de mărire. Întrerupătorul este pornit. Dioda este acoperită cu bandă izolatoare. Când banda este dată jos, dioda captează lumina și curentul produs inițiază încărcătura, concret se aprinde LED-ul.

Al doilea sistem electric este alcătuit din mai puține componente, fiind cel care este montat în binoclu. Al doilea sistem este format din sursă de alimentare (baterie 9V), tranzistor, declanșator (dioda fotosensibilă) și încărcătura de explozie (bec LED).

Diferența dintre cele două sisteme constă în modul de funcționare. În cazul primului sistem: deschidem întrerupătorul și odată ce dioda a captat lumină, sistemul se inițiază. Dacă acoperim dioda, becul rămane aprins. Adică inițierea IED-ului are loc o singură dată. Doar dacă resetăm sistemul prin deconectarea sursei de alimentare, închiderea și deschiderea întrerupătorului se va putea observa o nouă inițiere a IED-ului. În lumea reală această resetare a sistemului este reprezentată prin crearea de noi IED-uri.

În cazul celui de-al doilea sistem, acesta este armat tot timpul. Se așteaptă inițierea IED-ului prin expunerea diodei la lumină. Dacă acoperim și descoperim dioda, lumina se va stinge și se va aprinde ori de câte ori se repetă această acțiune. În figura 32 este exemplificat modul de funcționare al acestui sistem electric. Am ales să montez acest sistem deoarece a fost creat în scop educativ, să se poată observa inițierea unui IED de către orice doritor.

Am finalizat lucrarea practică prin montarea sistemului în corpul binoclului. Am deșurubat corpul lentilei stanga de mărire deoarece acolo este cel mai mult spațiu. De asemenea în corpul lentilei din dreapta se poate introduce exploziv adițional pentru o intensitate mărită a exploziei.

Am înșurubat corpul lentilei la corpul binoclului. Am pus capacele pe lentile. IED-ul este gata să fie “inițiat”.

3.4 CONCLUZIILE PĂRȚII PRACTICE

Prin IED-ul realizat am demonstrat cât de ușor se poate realiza un dispozitiv exploziv improvizat cu costuri reduse. Acest tip de IED declanșat de către victimă îl consider printre cele mai mișelește moduri de a vătăma o persoană. Din nefericire, în teatrele de operații prin astfel de IED-uri, inamicul vizează rănirea militarilor, dar și a civililor.

Acest IED binoclu îl pot considera a fi un “Smart IED” deoarece este un produs fin, elegant, cu șanse de reușită foarte mari. Modul de declanșare este unul inovativ, se bazează pe catalogarea binoclului fiind un obiect “nevinovat” și prin declanșarea printr-un sensor fotosensibil. Acest model de IED poate fi îmbunătățit prin dublarea declanșatorului prin diferiți senzori cum ar fi: senzor de înclinație care ar iniția IED-ul la mișcarea acestuia sau un senzor termic care ar iniția IED-ul în momentul când victima pune mâna pe binoclu.

La prima vedere acest “Smart IED” pare greu de identificat deoarece nu prezintă urme exterioare de uzură, tot sistemul de declanșare este înăuntru (nu se poate observa), iar un astfel de IED nu s-a găsit în viața reală, deci bănuiala că un binoclu ar putea fi un IED este aproape de 0%.

Însă orice dispozitiv exploziv improvizat are indici de demascare, chiar dacă sunt mai puțin vizibili, ei există. La acest IED putem identifica următorii indici de demascare:

un militar ar trebui să aibă în dotare un binoclu sau cel puțin grupa din care face parte. Dacă ar avea nevoie de un binoclu, nu ar trebui să ridice orice binoclu de pe stradă;

unui binoclu străin pe stradă care nu este atins de nimeni ridică semne de suspiciune;

greutatea acestui binoclu IED este mai mare decât a unui binoclu obișnuit. Un militar ar simți această diferență;

binoclul ar putea prezenta urme de uzură, forțare, zgârieturi în zonele de îmbinare a pieselor.

Acest dispozitiv exploziv improvizat poate fi folosit drept model pentru următoarele lucrări științifice. Se poate folosi în instituțiile de învățământ la modulele de instrucție genistică sau la materia “Explozivi și muniții”. Studenții geniști, militarii care se pregătesc pentru teatrele de operații pot studia acest IED pentru aprofundarea cunoștințelor și pentru învățarea posibilelor metode de construire a unui IED.

CONCLUZII

Atacurile, incidentele cu IED nu vor dispărea curând, iar plecările continue în teatrele de operații expun militarii la pericolele cauzate de un IED. Grupările teroriste nu o să renunțe la atacurile IED. Intențiile lor de a vătăma persoane, de a produce panică în rândul populației și de a înlătura prezența NATO din Orientul Mijlociu sunt strâns legate de utilizarea dispozitivelor explozive improvizate.

Progresul impresionant din domeniul tehnologic înregistrat în ultimele decenii a fost folosit de insurgenți, teroriști și răuvoitori pentru a crea dispozitive explozive improvizate cu ușurintă, fapt care a dus la creșterea numărului fatalităților din ultimii 10 ani. Acest progres tehnologic împreună cu ingeniozitatea sumbră a insurgenților au creat IED-uri care au surprins în mai multe rânduri forțele armate, dar și civile. Armatele moderne s-au raliat împotriva sistemului IED și au folosit progresul tehnologic pentru combatarea amenințărilor create de dispozitivele explozive improvizate.

Violența explozivă prin atacurile IED produce cele mai multe victime din teatrele de operații. Îngrijorător este faptul că în ultimii ani, violența explozivă a devenit tot mai prezentă în Europa. Atacurile explozive abătute asupra marilor orașe europene au întristat întreaga populație a Pământului. Pentru împiedicarea producerii altor asemenea evenimente, conducătorii a majoritatea țărilor precum și armatele acestor țări construiesc un efort comun de eliminara a violenței explozive.

Reamintesc faptul că lucrarea este structurată în două părți, una teoretică (cuprinzând două capitole) și una practică (cuprinzând un capitol), ambele având noțiuni de referință despre dispozitive explozive improvizate.

În primul capitol din partea teoretică am prezentat un scurt istoric despre dispozitivele explozive improvizate. Am continuat cu un studiu de caz despre utilizarea DEI-urilor în perioada 2004-2015. Am analizat datele și am prezentat grafice cu statisticile despre zonele unde au fost înregistrate atacuri IED. Am împărțit perioada de 12 ani în doua intervale egale și le-am comparat. Doar în anii 2011 și 2012 numărul de victime cauzate de atacuri IED depășea numărul de victime cumulate în anii 2004-2010. Anul 2010 a fost cel mai tragic pentru NATO, pierzându-și viața 711 militari, iar anul 2013 pentru populația civilă consemnându-se cu peste 22000 de fatalități. De la aderarea României la NATO în 2004, 26 de eroi și-au pierdut viața servind patria în teatrele de operații.

În al doilea capitol am relatat dezvoltarea tehnologică a armatelor în jurul inamicului comun, dispozitul exploziv improvizat. Structurile militare care depun cel mai mare efort în combaterea sistemului IED sunt grupurile EOD. Un grup EOD este format din militari experimentați a căror misiune principală este neutralizarea IED-urilor. Tehnica militară s-a dezvoltat enorm privind standardele de protecție a militarilor, astfel că MRAP-ul deține cel mai înalt certificat de siguranță din categoria vehiculelor. Echipamentele de protecție individuală și de detecție au primit îmbunătățiri majore. Cea mai atractivă parte a tehnologiei moderne este robotica. Astfel s-au construi roboți EOD capabili să fie manipulați întrucât neutralizarea DEI-urilor să fie realizată în condiții de siguranță.

La partea practică am ales să realizez un dispozitiv exploziv improvizat într-un binoclu. Această idee este inovativă, un asemenea IED neîntâlnindu-se în teatrele de operații. Modul de declanșare a IED-ului se realizează printr-un senzor sensibil la lumină, atunci când victima ridică binoclul să se uite prin el. Șansele de inițiere a acestui IED sunt foarte mari deoarece se bazează pe elementul surpiză și pe faptul că binoclul nu este considerat un obiect suspicios, din contră, atrage prin curiozitatea de a privi prin el. Prin realizarea acestui am demonstrat cât de ușor se poate realiza un IED modern. Îl consider un “Smart IED” deoarece atât modul de funcționare cât și filosofia de utilizare sunt mai sofisticate decât multe IED-uri rudimentare.

Utilizarea masivă a violenței explozive a dus la înregistrarea de atacuri IED pe întreaga zonă populată a Pământului, singurele zone neafectate fiind zonele deșertice, înghețate sau tropicale. Această utilizare fără margini a dispozitivelor explozive improzivate a dus chiar la realizarea unui clasament cu 10 cele mai periculoase țări unde să trăiești. Podiumul este completat de către Irak, Siria, Pakistan. Afganistan ocupă locul 4, iar vecina noastră Ucraina încheie clasamentul cu locul 10.

În urma elaborării lucrării mi-am aprofundat cunoștințele despre sistemul IED, despre pericolele produse de dispozitivele explozive improvizate și despre modul cum s-au dezvoltat armatele raliate în lupta împotriva IED-urilor. În urma lucrării consider că mi-am îndeplinit obietivele. Analizând studiul de caz și situația îngrijorătoare a continentului european privind vulnerabilitatea la atacuri IED fac următoarele propuneri pentru combaterea amenițărilor IED:

orice suspiciune privind identificarea unui DEI să fie tratată cu seriozitate și alertate imediat autoritățile;

măsurile de securitate să fie revizuite și corect aplicate;

informarea populației despre modul de acționare în caz de atac IED pentru prevenirea panicii;

respectarea procedurilor standard de operare întocmai;

fiecare contact cu un dispozitiv exploziv improvizat este o experiență crucială care se poate transforma ușor într-o lecție învățată.

În concluzie pot afirma că această temă este una de actualitate, care își găsește întrebuințare în domeniul militar, în special când ne gândim la eroii căzuți la datorie, la populația afectată și la protecția celor în viață. De asemenea evidențiez faptul că cercetarea nu trebuie să se oprească aici, studiul de caz putând fi aprofundat prin construirea unor dispozitive explozive inteligente, deoarece tehnologiile “smart” pot fi folosite împotriva noastră.

BIBLIOGRAFIE

Autori români

Mesea, Contracararea dispozitivelor explozive improvizate, în „Revista armei geniu”, nr. 1/2014

G. Chiriloiu, Aspecte specifice instruirii subunității de geniu în operații de Counter-IED, Sibiu, 2015

Exercițiu tactic complex, volumul 3, editura Academia Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” Sibiu, 2014

S. Donea, Utilizarea DEI-urilor în contextul amenințărilor secolului XXI, Sibiu, 2014

A. Peter, Grupul 3 EOD – Bistrița, în „Revista armei geniu”, nr. 1/2014

Autori străini

H. Darah, Taliban using bigger IEDs to attack NATO Troops, CanWest News Service, 2009

Infografie

http://www.defenceindustryreports.com/ieds_learning_from_history.html

https://www.agerpres.ro/flux-documentare/2016/05/07/militari-romani-victime-in-teatrul-de-operatii-din-afganistan-in-perioada-2002-2016-cronologie–15-08-27

National Research Council, Disrupting Improvised Explosive Device Terror Campaigns, publicată în 2008, http://www.nap.edu/catalog/12437.html

Mapping Incidents in the Leaked War in Afghanistan Reports

http://icasualties.org/oef/

https://aoav.org.uk/wp-content/uploads/2015/03/ied_data.pdf

STUDY- IED sufferings in AF-Pak

Global IED Attacks, https://www.c-ied.org/community/jieddojknife.aspx

http://www.revista.forter.ro/2009_1_t/04-to/02.html

https://www.revolvy.com/main/index.php?s=Animal-borne%20bomb%20attacks

http://www.click.ro/news/national/tragic-vezi-cati-militari-romani-si-au-pierdut-viata-misiunile-romaniei-cadrul-nato

A. Eisele, Improved Explosives Becoming More Deadly in Iraq, The Hill, publicată în 28 martie2013, http://www.hillnews.com/thehill/export/TheHill/News/Iraq/explosives1.html

The Origins of U.S. Army Explosive Ordnance Disposal

http://www.forter.ro/arme/geniu

https://fas.org/man/dod-101/sys/land/pasgt.htm

http://www.celeointernational.com/english/p2-2.htm

https://www.med-eng.com/products/personalprotectiveequipment/medengeodiedd/eod10suithelmet.aspx

http://www.eod-technology.com/catalogue/eod-9a-helmet/

http://www.mistralinc.com/Technologies/Survivability

http://www.coroflot.com/patrickfeehan/technical-illustrations

http://www.vallon.de/products.lasso?a=mine-detection&b=917

http://www.vallon.de/products.lasso?a=uxo-detection

http://www.army-technology.com/features/featuredetect-and-diffuse-the-top-5-military-robots-for-explosive-ordnance-disposal-4372678/

http://www.army-technology.com/projects/talon-tracked-military-robot/

http://www.telerob.com/de/produkte/teodor

https://facebook.com