Ea poate fi organizată sub forma unor exerciții-joc, a unor demonstrații, instructaje, dar mai ales, pe baza metodei învățării prin descoperire. [301561]

[anonimizat], [anonimizat], culorile să fie folosite respectând realitatea. [anonimizat] (ex : mărul, para), [anonimizat].

Mâna condusă de gândirea și simțirea copilului trebuie să acționeze direct și firesc asupra acestor materiale pentru a le conferi calități plastice noi. Folosirea tehnicilor de lucru nu trebuie să fie un scop în sine întrucât acesta blochează procesul de cultivare a [anonimizat] o virtuozitate exterioară.

[anonimizat] a [anonimizat].

[anonimizat], a [anonimizat], [anonimizat].

Lansarea proiectului ECOPICTURA a însemnat o nouă provocare a noastră pentru a căuta și găsi cele mai potrivite soluții de rezolvare a unei tematici extrem de interesante și tot atât de actuale. Am inițiat o perioadă de testare a copiilor pentru a le evalua nivelul de priceperi și deprinderi și potențialul creativ.Știut fiind faptul că una dintre preferințele copiilor este aceea de a [anonimizat]-am dat ca temă de lucru realizarea figurii umane. Acest prim desen tip caracteristic pentru copiii de aproximativ 3 ani, corespunde unei manifestări a ccea ce numea Luquet, „ realismul intelectual‖.[anonimizat], ci ceea ce știe. Omul desenat de copil este proiecția imaginii pe care și-o face despre propriul său corp. Unii copii au desenat o [anonimizat], gura.[anonimizat]. [anonimizat].Și culorile utilizate sunt de o [anonimizat] , aceste culori fiind totdeauna mai mult „ expresive‖ decât „specifice‖.[anonimizat]-[anonimizat]. Prin activitățile de observare a corpului omenesc se precizează părțile componente ale acestuia și funcțiile lor. Prin diferite jocuri didactice se completează silueta umană cu părtile care lipsesc. Prin exersarea unor jocuri, a [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat]-o permanentă interdependență. O altă probă foarte importantă în evaluarea inițială a copiilor a fost proba ―Forme geometrice‖în care am urmărit evoluția celor trei parametri de bază ai creativității: fluență , flexibilitate,originalitate. [anonimizat], astfel încât să obțină imaginile unor obiecte sau ființe cunoscute. Aceeași probă am aplicat-o și după derularea programului creativ. Analiza rezultatelor a relevat schimbări semnificative în cadrul celor trei parametri : o evoluție sigură a parametrilor fluență ,flexibilitate și o dinamică mai lentă în cazul originalității. 207 Evoluția creativității grafic-figurale înregistrată, poate fi explicată atât prin volumul mai mare de achiziții cognitive și operaționale, cât și prin aportul antrenamentului creativ la care au fost supuși și a climatului creativ asociat acestuia. Rezultatele pozitive semnalate oglindesc aptitudinile creative ale copiilor. Datoria noastră, a adulților, este de a lăsa copilul liber, nesilit, să-și exprime grafic experiența personală, potrivit nivelului său de dezvoltare.Individualitatea preșcolară este justificată psihologic de diferențele cantitative și calitative care există între copii, chiar dacă ei sunt de aceeași vârstă și aparțin aceluiași mediu. În activitatea pe care o desfășurăm, trebuie să Ținem seama permanent de această variabilitate.

Acțiunea experimentală a constat în desfășurarea unei activități pe săptămână cu grupa experimentală conform unui program creativ ce a vizat mai multe categorii de activitate , cu următoarele obiective: Să descopere cât mai multe cuvinte care încep cu sunetele date Să descopere cât mai multe cuvinte care incep cu silabele date Să stabilească cât mai multe asemanări între doi termeni pereche Să schimbe motivate, logic finalul unei bucăți literare Să născocească cât mai multe consecințe ale unei situații date Să ilustreze grafic textul unei lecturi literare Să ilustreze prin desen conținutul unor proverbe si zicători Să completeze linii frânte, curbe, paralele așa încât să rezulte diverse obiecte, personaje, peisaje și să elaboreye titluri originale pentru aceste desene Să combine anumite părți ale animalelor cunoscute pentru a obține imaginea unui animal fantastic, folosind tehnici specifice artei plastice Să completeze prin puncte, amprentele obținute cu degetul, palma sau piciorul înmuiate în tempera, realizând forme spontane Să compună figuri umane, folosind pătratul, triunghiul, cercul.

În cadrul cercetării efectuate am urmărit posibilitățile reale de a organiza activitățile plastice prin metode cu caracter preponderent creativ. Probele de creativitate presupun schimbarea comportamentului copiilor prin trecerea de la atitudinea de confort, imitație, memorare, la atitudinea de efort, elaborări, interpretări personale. Copiii privesc cu interes acest gen de organizare și acționează corespunzător, am putea spune, surprinzător. Important este modul în care educatoarea concepe și administrează sarcini divergente în predarea cunoștințelor, cum promovează și menține un climat creativ, cum controlează producțiile creative și indicatorii de potențial. Rezultatele experimentului desfășurat, atât cele cantitative , cât și mutațiile calitative, devin argumente de validare a ipotezei de la care am pornit, deci copiii preșcolari sunt capabili de performanțe 208 creative superioare când învățarea este de tip creativ ( sarcini de ordin constructiv, de elaborare creativă, situații problemă de tip divergent ) și când climatul educativ angajează și stimulează independența și spontaneitatea creatoare a copiilor. Din analiza produselor plastice ale copiilor, am constat că activitatea creatoare este influențata de modul de planificare, organizare, de comportamentul educatoarei în conducerea acestui tip de activități. De aici, decurg unele măsuri ameliorative care,fiind respectate, imbunătățesc simțitor activitatea creatoare a preșcolarilor. Cadrul ambiental are un rol hotărâtor in declanșarea mecanismelor interioare ale sufletului, in realizarea unui climat propice desfășurării procesului creativ. Decorația pereților trebuie să fie schimbată periodic, aducând astfel o notă de prospețime, de dinamică, de noutate. Un cadru astfel creat oferă copilului posibilitatea unei odihne active, a unei reconfortări prin munca. Viața copiilor in grădiniță trebuie sa aibă un conținut bogat pentru a contribui la dezvoltarea unor interese cât mai diverse. Copiii sunt foarte interesați de concret, iar „faptele vii‖ reprezintă principiul de baza in organizarea vieții copiilor. Activitatea din grădiniță, intotdeauna vie, interesantă, atrăgătoare, supune totodată copilul unor eforturi și încordări, pregătindu-l pentru învingerea dificultăților de mai târziu

În concluzie Programul creativ a dus la schimbarea comportamentului copiilor prin trecerea de la atitudinea de confort, imitație , memorare, la atitudinea de efort, elaborări, interpretări personale. Conștientizarea de către copii apropriului potențial creativ, contribue la dobândirea încrederii în forțele proprii, la exprimarea dorinței de a lucra cât mai mult pentru a se evidenția prin producții cu note deosebite de originalitate. Disponibilitățile creative ale preșcolarilor dovedite în cadrul antrenamentului creativ devin o premisă a dezvoltării creativității, dacă sunt valorificate și în cadrul celorlalte categorii de activitate. Se impune deci, includerea în activitatea copiilor a unor aplicații analoage celor implicate în probele specifice de psihodiagnoză a creativității.

Argumentarea cercetării:

Cunoașterea copilului supus procesului educației este o cerință logică ce se impune cu caracter de permanență și condiționează succesul activității educative. Studierea și cunoașterea copiilor nu poate avea caracter static, cu atât mai puțin ocazional. Este vorba de un proces în care informațiile despre copil, duc la decizii metodologice, adoptive prin a căror aplicare crește ritmic nivelul dezvoltării copilului. Înțeles ca o ființă în devenire, copilul va fi tratat respectând particularitățile de vârstă, dar și individualitatea fiecăruia, observându-i schimbările evolutive sub influența mediului instituționalizat în grădiniță. Organizarea activității desfășurate de educatoare și copii în procesul instructiv-educativ se desfășoară în mai multe forme specifice învățământului preșcolar. Forma principală de organizare a procesului de îmbogățire și dezvoltare a aptitudinilor rămâne activitatea frontală pe categorii de activități: domeniul om și societate (cunoașterea mediului, activitate practică), educarea limbajului, domeniul estetic-creativ (educațieartistico plastică, educație muzicală) șiactivități de educație psiho – motorie (educație fizică). Fiecare din aceste categorii de activități constituie un potențial prilej de formare și dezvoltarea a aptitudinilor în rândul preșcolarilor. Activitățile desfășurate pe arii de stimulare: creație, bibliotecă, știință, artă, construcțiiși, centrate pe copil contribuie în mare măsură la dezvoltarea aptitudinilor copiilor și, implicit la realizarea obiectivului propus.

Activitățile complementare (jocurile de mișcare, jocurile distractive, programe compensatorii și recuperatorii, activități de educație sanitară, educație rutieră) constituie, de asemenea, tot atâtea prilejuri de formareșidezvoltare a aptitudinilor. Prin larga arie de activități desfășurate de la vizite, excursii, până la obișnuitele activități recreative se realizează “sudarea” relațiilor de grup, bazate pe comunicare verbală. Activitățile de tip preșcolar prin specificul lor permit organizarea activităților mai sus menționate atât frontal, cât și pe grupuri mici, mergând până la individualizare acolo unde este nevoie. Pornind de la constatările anterioare, cât și de la premisa că dezvoltarea aptitudinilor preșcolarilor din grădinițe este o latură importantă a activității educatoarelor, am inițiat cercetarea unor aspecte în activitățile de tip preșcolar pornind de la diagnoza stării inițiale a instruirii. Pentru aceasta am elaborat, aplicat și prelucrat rezultate la testările inițiale.

Scopul

Formarea și dezvoltarea aptitudinilor preșcolarilor prin activitățile artistico-plastice.

Obiectivele cercetării:

Depistarea nivelului de dezvoltare a limbajului preșcolarilor din grupă;

Intervenții ameliorative

Identificarea modalităților prin care un cadru didactic depistează de timpuriu aptitudinile într-un anumit domeniu preșcolar;

Analiza atitudinii părințilorfață de investiția în stimularea aptitudinilor;

Ipoteza cercetării

Implicarea părințilorîntr-un program de dezvoltare a aptitudinilor artistico – plastice la vârsta preșcolară, precum și depistarea precoce a acestor aptitidini poate conduce la obținerea de performanțe în domeniul în care copilul dezvolta aptitudini.

Consider cercetarea, ca fiind una de tip experimental, dar și una de tip practic-aplicativ. Prima caracteristică se regăsește în măsurarea parametrilor aptitudinilor înainte și după aplicarea experimentului, cea de a doua vizează o aplicabilitate practică și contribuie la îmbogățirea modalităților concrete de depistare și dezvoltare a aptitudinilor artistico-plastice ale preșcolarilor.

Descrierea lotului de cercetare

Eșantionul este parte dintr-un întreg, selectată după criterii științifice, pe care se realizează o cercetare, determinandu-se, verificandu-se sau atestandu-se anumite caracteristici ale intregului. (Miron Ionescu)

Alcătuirea eșantionului trebuie să se realizeze in așa fel incat acesta să fie reprezentativ pentru o anumită populație, in cazul nostru, populațieșcolară. Eșantionul reprezentativ este grupul extras din populațiașcolară aflată in studiu pe care o poate reprezenta (grup de elevi, clasă, școală). Reprezentativitatea se referă atat la aspectul cantitativ, la mărimea eșantionului, cat și la aspectul calitativ, structura eșantionului. Depinde de o serie de elemente ca-mărimea colectivității de selecție, mărimea ponderii

caracteristicilor cercetate, mărimea dispersiei valorilor extreme față de valoarea medie exprimată prin abatere standard, eroarea limită admisă, probabilitatea cu care este garantată precizia informațiilor culese.

Eșantionarea este operația practică de stabilire a eșantionului reprezentativ statistic și a modalității in care se va lucra cu el. Ea presupune selectarea unui număr limitat , relativ restrans de unități, subiecți, din colectivitatea generală, asupra cărora urmează să se realizeze investigația, urmand ca informațiaobținută să fie aplicată la întreaga colectivitate , cu o anumită probabilitate.

Experimentul prezentat în lucrarea de față s-a desfășurat la Gradinița cu program prelungit Nr. 28 Ploiești, pe parcursul anului școlar 2015- 2016, la grupa mijlocie “Steluțele”. De asemenea, la testare au participat și parinții copiilor .

Grupa de copii este formată din 22 de copii (14 fete si 11 băieți), cu vârsta cuprinsă între 4 și 5 ani. Este o grupă eterogenă, cu copii buni, dezvoltați intelectual. Sunt dezvoltați normal din punct de vedere fizic și prezintă trăsături psihice și acționale caracteristice vârstei lor.

În procesul de gândire începe să se manifeste independența, suplețea și devine mai evident spiritul critic.Atenția trece spre forma voluntară. Preșcolarii manifestă o imaginație vie, fantastică, bogată.

Referitor la procesele afective, putem spune că acestea sunt vii și puternice. Pe cei mai mulți dintre ei totul îi impresionează, îi entuziasmează, îi bucură sau îi întristează.

Pentru a pătrunde mai adânc în acest ansamblu de procese psihice, consider că, mai întâi, trebuie cunoscute particularitățile fiecărui elev,dacă acesta manifestă aptitudini într-un anumit domeniu.

Metode și instrumente de cercetare

Pentru verificarea ipotezei, pe parcursul realizării cercetării, probele de evaluare inițială au constituit un nou mod de restructurare a conținuturilor, dar și un mod de realizare a învățării. Pentru acesta mi-am propus să promovez în activitățileorganizate, starea de concentrare maximă în procesul învățării, orientarea conștientă, selectivă spre desprinderea și fixarea esențialului. Consider că depistarea și dezvoltarea aptitudinilor, mai ales la preșcolari trebuie să constituie un obiectiv constant. Rezultatele constate în urma probelor de evaluare inițială m-au determinat să revin cu explicații ori de câte ori este cazul, să folosescstrategii, metode și tehnici variate de dezvoltare a aptitudinilor la vârsta preșcolară.

Am desfășurat cercetarea asupra unui singur lot de 22 de cazuri (numărul de copii prezenți ai grupei mijlocii “Steluțele”.). Pentru a pune în evidență rolul factorului experimental, am testat clasa înainte de introducerea acestui factor și după, diferențele constatate fiindu-i atribuite. Vorbim despre tehnica cercetării unui lot “înainte și după”. Deci, lotul experimental îl reprezintă 15 copii în momentul în care s-a acționat asupra lor cu ajutorul factorului experimental, iar în lotul de control sunt ceilalți 7 copii din aceeași grupă asupra cărora nu se va aplica factorul experimental. La încheierea cercetării, am comparat rezultatele obținute în ambele situații de lotul considerat, pentru a conchide că diferențele se datorează factorului experimental.

Experimentul aplicat a avut trei faze:

Faza prealabilă, când am ales lotul, am testat cunoștințele preșcolarilor, apoi am înregistrat rezultatele;

Faza administrării factorului experimental, când am supus lotul experimental unei învățări creative a elementelor de limbaj plastic;

Faza înregistrării rezultatelor, când am testat nivelul parametrilor creativității (flexibilitate, originalitate, fluență). După aplicarea experimentului, am înregistrat datele în tabele, apoi le-am comparat cu cele inițiale, această comparație permițându-mi o interpretare obiectivă a rezultatelor celor două testări.

Observația. Am folosit această metodă în toate etapele cercetării, cu scopul de a procura date suplimentare în legătură cu diverse aspecte ale fenomenelor investigate. Pe parcursul cercetării am făcut observații spontane asupra copiilor în timpul activitățilorcomune, în jocuri și alte activități, urmărind manifestarea potențialului creativ individual cât și în grup. Am fost foarte atentă cu preșcolarii pentru a se manifesta liber, deci să nu se simtă observați. Datele culese au fost consemnate în scris și apoi interpretate

Convorbirea – interviul – metode de cercetare directă prin care se discută în mod intenționat cu preșcolarii pentru obținerea unor date (opinii, dorințe, interese, aspirații) în legătură cu anumite fenomene și manifestări. Dialogul purtat cu copiii grupei mari a fost cât mai natural, pe baza unor întrebări bine elaborate, menite să-l stimuleze pe copil să-și exprime gândurile, părerile, trăirile. Am folosit convorbirea în momentul organizării expoziției de desene ale copiilor. Aprecierea a fost făcută cu ajutorul lor, prilej în care am putut descoperi părerile și impresiile despre lucrările colegilor.

3.Chestionarul-Chestionarelesunt modalitati de cercetare, de cunoaștere, prezente în majoritatea disciplinelor ca șiîn activitățile cotidiene, alcătuite din  întrebări cu un anumit grad de generalitate, dar urmărindu-se o ,,radiografiere” a stărilor, atitudinilor, intereselor, pozițiilor subiectului. Se întelege căraspunsurile pot fi mai mult sau mai puțin subiective, de aceea se alcătuiesc fie cu răspunsuri închise(„DA”, „NU”, „NU STIU”), fie cu raspunsuri deschise (libere).

4Analiza produselor activității copiilor – are ca scop relevarea unor trăsături ale personalității acestora prin prisma obiectivării ei în produsele muncii: picturi, desene, modelaje, machete, obiecte confecționate. Analizând aceste produse, am adunat date despre atitudinea lor față de muncă, față de tot ce reprezintă nou și frumos, dar și despre nivelul lor de cunoștințe în domeniul artistico-plastic.

5Testul – considerat un instrument constituit dintr-o probă sau o serie de probe elaborate și administrate în vederea înregistrării unui comportament sau a unei reacții la un stimul dat. În faza aplicării experimentului și în faza înregistrării rezultatelor am folosit testele de E.P.Torrance (diagnostichează potențialul creativ și diferențiat), proba de tip combinat – John Devery, testul “formelor geometrice” (M. Tyson).

Prin aplicarea acestor teste am urmărit măsurarea parametrilor creativității (fluență, flexibilitate, originalitate), înregistrând două nivele: pronunțată și slabă. Rezultatele de la testarea inițială au fost comparate cu cele de la testarea finală și apoi interpretate.

6.Tehnici statistice – rezultatele obținute la testele aplicate le-am înregistrat în tabele de măsurare și comparare. Pentru interpretarea rezultatelor am realizat un grafic din care reiese progresul înregistrat de preșcolarii grupei mari, progres datorat în mare parte factorului experimental introdus la această grupă.

7.Experimentuleste cea mai importantă metodă de cercetare. Spre deosebire de observație presupune modificarea condițiilor de aparițieșidesfășurare a fenomenului.

„Prin experiment întelegem provocarea unui fenomen psihic, în condițiile bine determinate, cu scopul de a găsi sau verifica o ipoteză” (A. Cosmovici, 1996, pag. 37).

În orice experiment intervin mai multe variabile, în funcție de experimentul urmărit. Dar două din categoriile de variabile le întâlnim întotdeauna în experiment și anume variabile independente, manipulate de experimentator, și variabile dependente, răspunsul la variabila manipulată. Pe lângă aceste variabile mai întâlnim variabile străine care pot fi controlate de experinetator pentru a nu influența în mod negativ cercetarea. În orice experiment este necesară o observare inițială a fenomenului psihic ce dorim să- l cecetăm, găsim problema ce trebuie soluționată și lăsăm o ipoteză pentru soluționarea ei. Se desfășoară apoi experimentul, înregistrându- se toate datele, care vor fi prelucrate analizate și interpretate (I. Radu, 1993).

Experimentul este o observare provocată. El constă in reproducerea sau schimbareadeliberată a unor evenimente sau procese educaționale cu scopul de a observa, măsura șievalua prin control sistematic factorii care le influențează, le determină sau cu careinteracționează. El constă in analiza acțiunii unor variabile independente asupravariabilelor dependente intr-osituație controlată, cu scopul verificării ipotezelor cauzale.

În experiment intervin variabilele independente-introduse de cercetător în vedereastudierii efectelor schimbării și variabilele dependente-care sunt rezultatele constatate înurma variabilelor independente; ele sunt supuse măsurărilor și interpretărilor. Se lucrează șicu variabile intermediare, care mijlocesc relațiileîntre primele două.

Exemple:

– Variabile independente – metodele de predare ale profesorului (metodaproblematizării, metoda descoperirii, explicația, convorbirea, etc.)

– Variabile dependente – performanțele copiilor

Variabile intemediare – factori sociali și psihici.

Dintre formele de experimente cunoscute in această cercetare a fost aplicatexperimentul natural, care presupune aplicarea probei sau sarcinii declanșatoareîntr-uncadru obișnuit, familiar, de activitate al copiilor, experimentul colectiv – lucrând cuintreaga grupă și experimentul de lungă durată – pe parcursul unui an.

Metodele prezentate nu le-am folosit în mod izolat ci corelativ, pornind de la premisa că ele nu se exclud, ci se completează si se conditionează reciproc. Metodele nu se folosesc izolat, orice cercetare pedagogică presupunând adoptarea unui complex metodologic pentru a putea astfel surprinde fenomenul în toată diversitatea si complexitatea manifestărilor sale.

Etapele cercetării

Cercetarea s-a desfășurat în trei etape:

Etapa I – m-am axat pe documentare, am stabilit cadrul conceptual al cercetării, am aplicat copiilor șipărinților chestionare ;

Etapa II – s-a aplicat proiectul – program, urmărind efectele acestuia în planul dezvoltării aptitudinilor, în a vedea daca s-a îmbunătățit stima de sinea copiilor participanți la experiment șirelațiile dintre aceștia;

– S-au familiarizat copiii cu diverse metode, procedee și tehnici de lucru;

– S-au aplicat diverse probe: probe de pictură, probe orale, jocuri specifice domeniului plastic;

Etapa III – am aplicat copiilor aceleași probe folosite în prima etapă a cercetării; am sintetizat rezultatele experimentului.

În aprecierea rezultatelor obținute în urma derulării celor trei etape ale cercetării și în cadrul aplicării probelor ( chestionar, test, probă de pictură, joc), se vor avea în vedere următoarele aspecte dominante:

1. Cunoaștereașidiferențierea materialelor și instrumentelor de lucru

2. Aplicarea corectă a regulilor de utilizare a acestora

3. Compunerea în manieră originală și personală a spatiului plastic (aplicarea tehnicilor de lucru)

4. Obținerea efectelor plastice, a formelor spontane și elaborate prin tehnici plastice

5. Interpretarea liberă, creativă a lucrărilor plastice

Etapa I – etapa constatativă

În prima etapă s-a urmărit evaluarea inițială a copiilor prin aplicarea unei probe orale(chestionar), cu scopul de a aflanivelul preșcolarilor din domeniul plastic și dacă aceștiamanifestă aptitudini în acest domeniu.

Ce noțiuni au copiii despre:

– Materialele și instrumentele de lucru pentru desen, pictură, modelaj și regulile de utilizare ale acestora;

– Elementele limbajului plastic (culori, puncte, linii, forme din mediul înconjurător);

– Aplicarea culorii pe suprafețe date sau libere (cu pensula, degetul, palma);

– Combinarea culorilor sau a altor tehnici (fuzionare, presare, suprapunere, plierea hârtiei);

Am stabilit nivelul de cunoștinte al lotului de copii utilizând o probă orală (chestionar-Anexa 1).

Descrierea probelor și interpretarea rezultatelor:

Chestionarul a cuprins următoarele întrebări:

a. Care sunt materialele și instrumentele de lucru pe care le putem folosi în activitătile artistico-plastice ?

b. Care sunt culorile primare?

c. Ce culori se obțin prin amestecul culorilor primare, două câte două?

d. Care sunt culorile calde?

e. Care sunt culorile reci?

f. Cum procedăm să deschidem o culoare ?

g. Cum închidem o culoare?

h. Ce lucrări se pot executa cu ajutorul liniilor și punctelor?

Tot în această etapă am aplicat un chestionar și părinților cu scopul de a afla în ce măsură parinții cunosc aptitudinile copiilor lor și cât sunt de dispuși să le dezvolte.

Multe dintre aptitudini se pierd tocmai din cauza faptului că nu sunt identificate din timp sau pentru că părintele nu reușește să acorde suficientă atențieși să susțină copilul în consolidarea acelei aptitudini.

Chestionarul a cuprins următoarele întrebăriși a fost aplicat unui număr de 11 părinți de la grupă.

Vi se pare important ca grădinița să fie un loc care încurajează creativitatea și susține dezvoltarea aptitudinilor înnăscute ale copilului dv?

Considerați că ati descoperit ce aptitudini are copilul dumneavoastră? (Dacă da,care?).

Încercați să-i cultivați aceste aptitudini? (În ce mod?)

În ce masură v-ar interesa să participați la activități organizate de gradiniță și menite să dezvolte aptitudinile copiilor dvs?

De ce este atât de importantă descoperirea aptitudinilor de cât mai timpuriu?

Considerați în avantajul dumneavoastră ca grădinița să organizeze cursuri pentru dezvoltarea aptitudinilor descoperite la preșcolari?

Rezultatele obținute în prima etapă a cercetării

În cadrul probei orale pe care am aplicat-o lotului de 22 copii, 46% (10 copii) au știut care sunt materialele și instrumentele de lucru specifice activitățilorartistico-plastice; 36% (8 copii) au recunoscut culorile primare, binare, au știut cum se obțin tonurile șinuantele, au clasificat liniile pe categorii și numai 18% (4 copii) au recunoscut culorile calde și reci au știutcum se obțin tonurile șinuanțele fiecărei culori.

Grafic nr. 1

Analizarea datelor obținute de la părinți în urma aplicării chestionarului

În urma analizei și interpretării rezultatelor obținute la întrebarea a s-a constat că din totalul subiecților, un număr de 10 părinți consideră important ca grădinița să fie un loc care încurajează creativitatea și susține dezvoltarea aptitudinilor înnăscute ale copiluluiși numai 2 dintre ei cred că este de importanță medie ca grădinițasă fie locul de dezvoltare a aptitudinilor.

La întrebarea b.și c din chestionarul aplicat 5 dintre părinți afirmă că au descoperit aptitudinile copilor,care au înclinații la pictură, dans, muzică și aptitudni sportive,iar ceilalți 6 spun că nu au descoperit încă dacă copiii lor au înclinații într-un anumit domeniu.Conform răspunsurilor date 3 dintre cei care au descoperit aptitudinile copiilor menționează că participă extra școlar la activitățiși cursuri menite să cultive și să dezvolte aptitudinile depistate, iar ceilalți 2 părinți nu investesc în aptitudinile copiilor din motive financiare și din cauza timpului pe care ar trebui să-l aloce.

Privitor la interesul de a participa la activități organizate de gradinițăși menite să dezvolte aptitudinile copiilor observăm că un număr de 8 părințiîși doresc “foarte mult“ participarea la astfel de activitățiși numai 4 dintre aceștiaraspund cu ”mult” la această întrebare.

Părinții consideră importantă descoperirea aptitudinilor de cât mai timpuriu pentru a i se putea oferi copilului o educație la nivelul abilităților, precum și stimulente care să-i dezvolte aptitudinile.Ei consideră că dacă aptitudinile copiilor nu sunt identificate la timp si nu sunt stimulate adecvat, riscă să rămânăîntr-o stare latentă, să nu fie puse în valoare, să nu se dezvolte atât cât le-ar permite potențialul, sau să și le ascundă.

Toțiparticipanții la chestionar cred că este în avantajul lor ca grădinița să organizeze cursuri pentru dezvoltarea aptitudinilor descoperite la preșcolari deoarece ei ………….

Etapa a II a a cercetării

Investigații făcute în faza de pretestare:

Am aplicat la clasă următoarele tipuri de teste:

Testul „Completează cum dorești”

Una dintre diversele modalitățile utilizate de psihologi pentru a facilita mecanismul proiecției constăîn a prezenta subiectului o situație dezvoltată doar parțial, acestuia revenindu-i sarcina de a completa cum crede că este mai bine, fără a se gândi prea mult timp. În aceastăaccepție se înscrie și testul Wartegg, care este un test din categoria testelor proiectivede testare și are forma unei serii de completare a imaginilor.(Anexa 2)

Testul a fost conceput de către Erik Wartegg în 1940 și adaptat de Peter C. Biedermann și D.ALFONSO în 1960, reprezentând opt situații de viață pe care individul trebuie să le rezolve. Subiecților li se prezintă o foaie cu 8pătrate în care sunt trasate câteva elemente tipice ale celor 4 mișcări grafice de mari dimensiuni (unghi, drepte, curbe, punct). Pornind de la aceste elemente subiecții sunt invitați să construiascăprin completare imaginile dorite.

Obiectivul urmarit: este de a găsi informații cu privire la capacitatea de răspuns a individului, aptitudinile sale organizatorice, creativitatea în completarea imaginilor (peisaje, oameni, obiecte),imaginația, inteligența.

Materiale folosite: foi, creioane, carioca.

Metode: exercițiul, brainstorming, explicația

La fișa din cadrul testului „Completează cum dorești”, copiii au avut de continuat un desen pornind de la anumite semne grafice, pe care trebuiau să le integreze pentru obținereaunorfiguri semnificative, părți din tablouri, obiecte,peisaje, figuri, forme, cât mai diferite, cât mai originaleîn funcție de imaginația,creativitatea fiecăruia.

Această activitate evaluează gândirea divergentă (capacitatea de a găsi soluții sau idei cât mai diverse pornind de la o problemă sau de la un concept) și cele 4 sub-categorii ale sale:

fluența (câte modalități de utilizare se notează)

originalitatea (cât de neobișnuite sunt)

flexibilitatea (cât de diferite sunt modalitățile găsite)

elaborarea (nivelul de detaliere al răspunsului)

Poze din timpul aplicarii testului WARTEGG

La fig nr 1. au desent floare, omuleți, tablou, corabie , gură copac ,planeta

La fig nr 2. au desenat baloane,fluture,barcă,fumul de la horn,valuri

La fig nr 3 au desenat oameni, iarbă ,scări,steaguri,gard,corturi

La fig nr 4 au desenat ferestre casei,ghivece cu flori,stauie

La fig nr 5 au desenat munți,greblă,reflector

La fig nr 6 au desenat forme geometrice,căsuțe,poartă fotbal,tablou

La fig nr 7 au desenat soare,potcoavă,corabie,pasăre,ac

La fig nr 8 au desenat chip de om, mingiuțe, curcubeu,scări.

Expoziție cu desenele copiilor la testarea inițială

În cadrul prelucrării rezultatelor am observat următoarele fenomene:

Testul „Completează cum dorești”m-a ajutat, în mare măsură, la depistarea creativității de care dispun cei 22 copii din lotul experimental, ținând cont de particularitățile de vârstă și individuale. În cadrul acestei probe, copiii și-au pus în evidență capacitatea lor creatoare, adăugând elemente noi la desenele inițiale, au reușit să obțină desene foarte sugestive, dând dovadă de un potențial creator uimitor, deși se află la o vârstă fragedă.

Între unele particularități psihice și creativitate există o corelație pozitivă (odată cu creșterea atenției crește și creativitatea și invers; odată cu scăderea nivelului de gândire, scade și nivelul creativității)

Rezultatele testului„Completează cum dorești”– faza pretestare

Rezultatele probei de tip combinat – factorii creativității – faza pretestare

Grafic nr. 2

Jocurile pe care le-au jucat copiii din lotul experimental, în prima etapă a cercetării, au fost următoarele:

1. Jocul popular “ Culorile” – acest joc are drept scop cunoașterea culorilor și a nuanțelor

2. Jocul popular “ De-a Baba-oarba” – jocul a avut drept scop să determine unele procedee de reflectare artistico-plastică a obiectelor, apelând la diferite mijloace: culoare, formă, compoziție.

3. Jocul popular “ Paparuda” – acest joc are drept scop de a determina combinarea culorilor, varietatea șifrumusețea formelor, elementelor decorative, specifice pentru ornamentare.

Etapa experimental-ameliorativă s-a desfășurat pe o perioadă mai lungă de timp, a fost mai laborioasă și a fost concepută ca o largă acțiune educativă de dezvoltare a inclinațiilorși aptitudinilor artistico-plastice la vârsta preșcolară. Aceasta s-a desfășurat pe perioada anului școlar 2014 – 2015 imediat după etapa constatativă.

În cadrul acestei etape s-a căutat să se demonstreze că obiectivele și ipoteza prezentei cercetări sunt realizabile.

Datele observațiilor făcute mi-au demonstrat eficiența folosirii activităților plastice în depistarea șidezvoltarea aptitudinilor artistico-plastice ale preșcolarilor din grupă.

Am exemplificat cu desenul deoarece copilul, folosind linia, punctul, forma, culoarea, redă un obiect, un personaj, pe care le încarcă cu o anumită semnificatie ideo-afectivă, exprimând cel mai profund sensibilitatea acestuia.

Obiectivele specifice prevăzute în programa de învățământ vizează formarea unor capacități, priceperi, deprinderi și aptitudini ca:

– realizarea de compoziții plastice și redarea expresivă a unui obiect;

– respectarea proporțiilor unui obiect sau între două obiecte;

– așezarea în pagină a elementului temei;

– mânuirea corectă a pensulei și folosirea acuarelelor sau a altor culori de apă;

– familiarizarea copiilor cu elemente de limbaj plastic și tehnic de realizare practică a acestora

În stimularea creativității copiilor preșcolari prin activitățile de picturăși desen un rol important îl au și tehnicile de lucru folosite de educatoare.Înlucrarile realizate am imbinat elementele de limbaj plastic cu cele de tehnică:

Activitățile de educație plastică, desfășurate în cadrul experimentului nostru, cu grupa de copii, a avut în vedere parcurgerea unui curriculum structurat pe obiective și exemple de activități de învățare, corelate cu cele din “Programa de educație plastică pentru învățământul preșcolar”(ANEXA 3). Evaluarea desenelor copiilor am facut-o atât în baza aprecierilor verbale, cât și în baza descriptorilor de performanță (ANEXA 4). Conținuturile activităților de educație artistico-plastică abordate în cadrul experimentului formativ s-au referit la:

spațiul natural și imaginar, reprezentarea lor prin elemente de limbaj plastic;

materialele de lucru și folosirea lor (creioane colorate, creioane cerate, carioca, pastilele și tuburile de culori, pensula, paleta, ceara, paie de băut, hârtie colorată, hârtie gumată, plastilină);

grupele de culori și nonculori, culori primare și culori secundare, obținerea lor;

forma spontană, forma elaborată (obținerea lor);

compunerea spațiului plastic și procedee pentru realizarea unor compoziții plastice: dactilopictură, fuzionarea, hașurarea, dirijarea culorii prin suflare sau stropire, amprentarea, colajul, modelajul etc.

În etapa experimentală s-a lucrat numai cu 15 copii din grupa experimentală în sensul dezvoltării aptitudinilor, în perioada anului școlar 2014-2015. Ședințele au fost atractive și binevenite de copii.Aceștia au comunicat, și-au exprimat sentimenteleprin propriile desene și au redescoperit plăcerea de a picta și a desena.

În grupa de control care a fot formată din 7 copii s-au organizat activități conform planificării obișnuite grupei mijlocii.

Am organizat ,cu grupa experimentală ,o serie de activități, aplicând o strategie de tip euristic, în care metodele și tehnicile de formare și dezvoltare a aptitudinilor și-au gasit locul în funcție de tema plastică sau de conținuturile urmărite în activitățile artistico-plastice. Observarea permanentă a copilului constituie elementul primordial al cunoașterii sale.

Tot în faza experimentală am realizat un Parteneriat cu Muzeul Județean de Artă Prahova„Ion Ionescu -Quintus”

În cadrul parteneriatului am organizat un proiect intitulat„Micii artiști plastici” în perioada octombrie 2015-mai 2016,unde un cadru specializat din cadrul instituției a desfășurat cu grupa experimentală activități specifice menite să dezvolte aptitudinile aristico-plastice la vârsta preșcolară.

Obiectivele proiectului:

Familiarizarea copiilor de vârstă preșcolară cu elemente de limbaj plastic, având ca punct de pornire lucrări reprezentative ale expoziției permanente a Muzeului Județean de Artă Prahova;

Îmbogățirea experiențelor vizual-estetice tematice prin aplicarea elementelor de limbaj plastic (punctul, linia, pata de culoare, forma);

Dezvoltarea capacităților de exprimare plastică individuală și de grup prin compoziții expresive și creative ;

Realizare unor corespondențe între diferite elemente de limbaj plastic și forme, obiecte din mediul înconjurător;

Stimularea expresivității și creativității prin desen, pictură.

Temele activităților propuse au fost:

Linia, punctul, forma și culoarea -elemente principale de limbaj artistico-plastic

Tema plastică “ Să cunoaștem culorile”

Natură statică-Reproducere după Alexandru Ciucureanu

Linia, punctul, forma și culoarea -elemente principale de limbaj artistico-plastic

În cadrul activităților de educație plastică desfășurate cu un cadru specializat de la Muzeul Județean de Artă s-a urmărit, pe lângă familiarizarea copiilor cu elemente de limbaj plastic, dezvoltarea percepției și a gustului estetic, formarea unor deprinderi și a aptitudinilor legate de desen și pictură. Au învățat nu doar aspecte legate de linii, puncte, forme și estetica lor, ci și cum să transpună în lucrări proprii moduri de îmbinare estetică a acestora.

Linia, punctul, forma și culoarea reprezintă elementele unui limbaj metaforic, induc asociații, provoacă ecouri și atitudini estetice. Forța expresiei unui semn plastic depinde de relațiile acestuia cu alte elemente din cadrul compoziției plastice. Aceste relații dintre semnele plastice prin limbajul lor specific definesc expresia compoziției. Familiarizarea treptată a copiilor cu unele elemente de limbaj plastic este principalul mijloc de formare a viitoarei lor culturi artistice, și prin aceasta , de realizare a educației lor estetice.

Chiar dacă linia și punctul – ca elemente de limbaj plastic- au reprezentat o noutate pentru copii, această temă a fost abordată cu mult curaj, în compozitii precum: ”, „Peisaj din linii”, „Castelul fermecat”, „La Zoo”, „Pădurea toamna”, „Copacul înmugurit ”

Dupa indicațiile primite copiii aplică în creații proprii noțiunile noi și modalitățile de lucru propuse.

Rezultatele muncii copiilor…

Punctul are și rol decorativ de înfrumusețare a unor suprafețe conform principiilor artei decorative(repetiția, alternanța, simetria, asimetria, inversiunea etc). Într-o compoziție plastică cu ajutorul punctului se obțin și unele efecte cu caracter expresiv determinate de marimea, culoarea și poziția acestora:

-punctele de marimi diferite pot da impresia de spațiu (mare – aproape, mic – departe);

-punctele realizate în culori calde au tendința de apropiere, pe când cele reci se depărtează;

-caracterul greu – ușor este obținut prin închiderea sau deschiderea culorii (punctele deschise par ușoare, iar cele inchise devin mai grele);

Studierea punctului și a liniei ca elemente decorative se realizează în scopul cunoașterii, înțelegerii și prețuirii artei populare. Creatorii populari au folosit punctul și linia pentru a înfrumuseța obiectele realizate de ei. Linii drepte, curbe, frânte au fost combinate cu puncte și au creat motive populare. Creatorii populari au dat acestor motive diferite nume: valurile mării, dinții lupului, braduțul.

Pentru obținerea unor efecte decorative, punctele se grupează după anumite coordonate și reguli anume stabilite; șiruri orizontale sau verticale, linii frânte sau curbe. Ele pot alterna ca formă sau se pot suprapune.

După prezentarea mai multor obiecte de artă populară, copiilor li se cere să folosească pe foile primite tehnica desenului decorativ în înfrumusețarea obiectului de artă deja conturat.

În realizarea „Castelului fermecat” și „La ZOO” copiii au avut au avut ca sarcină să aplice creativ procedeele de compoziție plastică din forme geometrice, acordîndu-le la subiectul propus .

În cadrul acestei activități s-au familiarizat copiii cu procedeele de construire a formelor geometrice în realizarea unor compoziții plastice și li s-a explicat copiilor că forma este element al limbajului plastic prin care se poate reda conturul unui corp, siluete, chipul unei făpturi.În general, ea reprezintă aspectul exterior, înfățișarea sub care se prezintă orice lucru din natură .

Expoziții cu lucrările copiilor

Momente din timpul activității

În realizarea temelor propuse s-au folosit tehnici diferite. Pentru obținerea peisajului „Pădurea toamna” s-a folosit dactilopictura, tehnica amprentei degetelor (dactilopictura),unde fiecare deget are o altă amprentă, mai mică sau mai mare. Așa se obține o “ștampilă” și se poate decora orice material sau orice suprafață. Multe amprente aplicate laolaltă rezultă un tablou reușit. Tehnica picturii cu palma – se unge palma cu un strat de vopsea mai concentrată și, aplicând-o apoi apăsat pe suprafața de decorat, se obține o pată care sugerează un model oarecare ce poate fi completat cu ajutorul dactilo-picturii obținându-se astfel diferite imagini.

Mâna lucrează firesc prin contactul tactil cu apa, cu materialele pe care copiii le folosesc. Stimulându-se posibilitățile de exprimare artistică, prin metode, mijloace de expresie, copiii realizează prin dactilopictură legile de bază ale unei lucrări, ale unei compozitii. Prin simbolurile grafice reflectate în dactilopictura copiii preșcolari transpun în culoare bogația informațiilor de care dispun și cu care operează, dau libertate memoriei cromatice și figurative Prin contactul mainii direct cu hârtia, copiii încep să știe cum să-și dozeze efortul la apăsare, ating ușor hârtia, cu mișcări fine ale degetelor și ale mâinii întregi. În dactilopictură se pot folosi toate cele cinci degete ale mâinii. Folosind această tehnică, mâna copilului capată o mare flexibilitate, o mai mare siguranță, iar mușchii mici ai mâinii se dezvoltă și se întăresc.

Această tehnică de lucru are darul de a trezi interesul copiilor pentru activitatea de pictură, stimulându-le independența și creativitatea.

Lucrările copiilor cu tema „Pădurea toamna”

Copiilor li s-a prezentat și tehnica umed-peste-umed, care presupune ca acuarela să fie picurată pe hârtia umedă. Efectul final crează iluzia unor contururi difuze, care se integrează perfect în fundalul picturii. Înainte de începerea lucrărilor li se explică copiilor tehnica de lucru a picturii pe suprafată umedă și se specifică faptul că hârtia de pictură trebuie umezită. Abia când luciul suprafeței umezite se piarde, copiii pot începe să picteze.Se pot aplica stropi de apă peste acuarelă pentru a obține efecte difuze și mai variate, dar dacă hârtia este prea udă nu se va obține efectul dorit.

Prin acest procedeu, delimitarea între culori este topită și se obține un aspect catifelat.

Expoziție cu lucrările copiilor

Tema plastică „Să cunoaștem culorile” a prezentat interes sporit pentru preșcolari antrenându-i în realizarea unor lucrări ca: „Baloane pentru copii”, , „Culorile calde”, „Acvariul cu pești”(culorile reci). Culoarea este realitatea subiectivă generată de interacțiunea a trei factori: ochiul, lumina și suprafața obiectului.

Copiii au învățat nu doar gama de culori, tonuri și nuanțe, ci și modelul în care le pot obține și combina în propriile lor creații.Au asimilat cunoștințe noi despre culori primare(roșu, galben și albastru) numite și fundamentale sau de bază deoarece nu iau naștere din combinarea altor culori pigment, dar și despre culorile calde și culorile reci. Culorile din cele două categorii sunt determinate de impresia calorică pe care o culoare sau alta ne-o produce când o privim. Astfel culorile galben, oranj, roșu ne dau senzația de caldură, ne duc cu gândul la soare, foc, zilele călduroase etc. Din contră, culorile albastru, verde, violet, ne dau senzația de frig, rece, răcoare, ne duce cu gândul la zilele friguroase, la răcoarea pădurilor, a apei etc. Cea mai caldă culoare este oranjul, deoarece este obținută din amestecul fizic a două culori calde(R +G). Cea mai rece culoare din categoria culorilor reci este considerată culoarea albastru pur, deoarece celelalte culori reci au în amestec și culori calde (verde = albastru, violet = roșu + albastru).

Am stimulat curiozitatea copiilor în exercițiile de combinare a culorilor, de suprapunere a petelor de culoare, de obținere a tonurilor și nuanțelor, culorilor complementare,prezentând și lucrări model în acest sens.

Expoziții cu lucrările copiilor

Poye cu lucrari …culori calde

Expoziții cu lucrările copiilor

Punem în aplicare ce am aflat….(POZE CULORI CALDE,RECI din timpul activitătii)

O altă temă abordată în cadrul parteneriatului cu Muzeul de Artă a fost „Natura statică”.Acest tip de activitate a avut rolul de a dezvolta copiilor posibilitatea de a percepe în mod activ realitatea înconjurătoare și de a reda prin desen ceea ce ei au văzut, gândit și imaginat. Se știe că desenul după natură înzestrează copiii cu cunoașterea și însușirea regulilor principale și deprinderile necesare reprezentării grafice a obiectelor și fenomenelor, ca și a viziunii lor artistice plastice.

Scopul desenului după natură este de a ajuta copiii să-și însușească cel de-al treilea mijloc de exprimare, pe lângă vorbire și scriere. Acest mijloc are o mare forță decsriptivă și largi aplicații, atât în procesul instructiv- educativ, cât și mai departe în viață, în activitățile constructive de cercetare și de creație.

Actul desenării după natură se subordonează întotdeauna scopului principal: însușirea cunoștiințelor și deprinderilor necesare unui desen expresiv, operativ în viață și de o mare forță emoționlă.

În felul acesta copiii își vor perfecționa abilitățile și aptitudinile lor individuale de interpretare și de reprezentare prin desen, a formelor obiectelor și a relațiilor lor și de asemenea de a folosi desenul în mod operativ în cadrul celorlalte activități.

Studiul naturii statice ajută copiii să observe în mod sistematic diferitele aspecte ale realității înconjurătoare, urmând ca prin acestă observare să li se dezvolte posibilitățile de a le percepe în mod activ, sesizând ceea ce este caracteristic și expresiv, să-i ajute pe copii să descopere, să înțeleagă, să simtă frumosul din natură, să-i introducă în viața zilnică și să-l cultive în realizările lor de la desen

În cadrul desenului după natură se educă atitudinea conștiincioasă față de muncă a elevilor, care implică dezvoltarea simțului de ordine, de organizare și de disciplină.

După ce li s-a explicat copiilor pe înțelesul lor ce înseamnă natura statică, precum și metodele și tehnicile de lucru în realizarea unui astfel de desen, li s-a prezentat o pictură a lui Alexandru Ciucureanu și ei au avut ca sarcină să facă o reproducere a acestei picturii.

Rezultatele noastre.

Dupa ce am studiat natura statică,ne-am apucat de lucru…iată ce am realizat

Lucrarile copiilor

Concluzii :

În urma experimentului efectuat pe eșantionul de cercetare am remarcat la copiii din grupa experimentală o mulțime de modalități prin care fiecare și-a exprimat plastic emoțiile, în funcție de fantezia, aptitudinile și temperamentul fiecăruia; au acoperit suprafața de lucru cu pete de culoare – culori calde, vii, cu linii ample și puncte variate; au manifestat interes și plăcere în realizarea temei propuse.

POZE CU LUCRARILE COPIILOR DIN LOTUL EXPERIMENTAL

Preșcolarii din grupa de control , au realizat lucrări folosind linii ascuțite, iar culorile predominante au fost reci, mohorâte, au delimitat strict contururile; copiii au manifestat puțină inspiratie și creativitate în compozitiile realizate, au manifestat lipsă de interes în realizarea lucrărilor.

POZE CU LUCRARILE COPIILOR DIN LOTUL EXPERIMENTAL SI LOTUL DE CONTROL.

Datele experimentului pedagogic relevă faptul că educarea aptitudinilor la preșcolari este posibilă prin activitătile plastice – de pictură- dacă se folosesc cele mai eficiente metode si mijloace de învătământ, dacă se creează un mediul favorabil.

În urma verificării rezultatelor obținute, am constatat că experimentul natural are un pronunțat caracter formativ și contribuie din plin la reușita activităților plastice din grădiniță, la formarea unor reprezentări temeinice și durabile, care să constituie bazele educării creativității și dezvoltării aptitudinilor preșcolarilor prin acest tip de activități încă din fază incipientă.

Prin convorbirile pe care le-am avut cu preșcolarii, ascultându-i cu interes sau adresându-le întrebări, am aflat care sunt dorințele, problemele și bucuriile lor, cum vorbesc, cum gândesc, dacă au memorie vizuală, dacă sunt atenți, dacă sunt atrași de artele plastice etc. Pentru a obține răspunsurile dorite am avut o atitudine de deschidere și întelegere, am evitat o intervenție bruscă.

Tema plastică “ Să cunoaștem culorile” a prezentat interes sporit pentru preșcolarii din baza experimentală antrenându-i în crearea unor lucrari precum: „Baloane pentru copii”, „Culorile calde”, „Acvariul cu pești”(culorile reci), prezentând și lucrări-model în acest sens, am stimulat curiozitatea copiilor în exercițiile de combinare a culorilor, de suprapunere a petelor de culoare, de obținere a tonurilor și nuanțelor, culorilor complementare.

În redarea temei plastice „Baloane pentru copii”, în care s-a urmărit folosirea culorilor primare, am constatat că cei din lotul de control au folosit mai puțin în lucrări culorile cerute, întâmpinând greutăți în realizarea lucrărilor.

Poye baloane …lot experimental și de control

În cadrul temelor „Culorile calde”, „Acvariul cu pești” s-a urmărit prin tehnicile și metodele folosite copiii să deprindă modul de folosire a culorilor semene, calde sau reci. Subiectele propuse au fost pregătite prin material didactic adecvat, reprezentat de planșe cu culorile calde și cu culorile reci.

Poye culori calde reci …lot experimental și de control

Am sprijinit copiii la aceste teme prin exercitii-joc de combinare si fuzionare a culorilor, exercitii de interpretare a formelor obtinute prin fuzionare si i-am deprins cu tehnici noi de lucru ( tehnica mototolului de hârtie, tehnica sabloanelor, solutiei decolorante etc.)

Obtinerea unor forme spontane prin pată umedă, interpretarea acestora – a oferit libertate imagintiei copilului, interpretarea lor prin asemănarea cu lumea reală stimulând inteligenta creatoare a copiilor. Copiii au evoluat treptat în interpretarea formelor obtinute (fiinte fantastice, obiecte, păsări etc.) si în stăpânirea tehnicii de lucru specifice.

Deoarece linia si punctul – ca elemente de limbaj plastic- nu au reprezentat o noutate pentru copii, această temă a fost abordată cu mult curaj, în compozitii precum: “Crângul cu flori”, “Decorarea unei rame” etc.

Realizând colaje din diverse material colorate (hârtie, textile, plante uscate etc.), copiii au fost pusi în situatia de a face diverse exercitii de gândire, de a recurge la brainstorming, pentru a îmbina aceste material pentru a obtine un produs finit. Jucându-se cu aceste materiale, copilul investeste imaginatia de care dispune si constată că poate da utilitate produselor muncii sale.

Dacă la începutul proiectului – program copiii aveau deprinderi sărace în folosirea tehnicilor plastice, treptat si-au îmbogătit cunostintele, priceperile si deprinderile în acest sens, au devenit mai interesati si mai curiosi pentru lucrurile noi din fiecare activitate.

Desenele copiilor nu reprezintă întotdeauna obiecte noi, nu se disting prin originalitate. Desenele lor ilustrează specificul gândirii copiilor de vârstă prescolară mare, caracterul intuitiv al acesteia, dependenta de imaginatie a operatiilor gândirii.

Am considerat volumul de cunostinte, priceperi, deprinderi, atmosfera creată, jocurile folosite foarte importante pentru stimularea actului de creatie. Interventia mea a constat în a găsi modalităti de a pune copiii în situatia de a lucra, de a gândi, de a persevera. Am încercat să-I ajut, făcând demonstratii privind modul de înmuiere a pastelor de culoare si întinderea culorii, în explicarea si demonstrarea tehnicilor noi de lucru si am insistat permanent pe punerea copilului în situatia de a gândi ce element ear mai putea adăuga lucrării sale, ce culori ar mai putea folosi ( autevaluarea) etc.

Am căutat ca temele propuse să fie generoase si familiare, să creez un ambient stimulativ pentru faptul stiut că limbajul sunetelor are un efect stimulator asupra muncii de creatie a copilului. Melodii adecvate vârstei: ”Înfloresc grădinile”, “Vine, vine

primăvara”, au sustinut activitatea lor, determinând îmbinări originale de elemente si culori pastelate.

O completare a activitătilor de educatie-plastică a fost realizata prin activiatea de tip optional “ Fantezie si culoare”. Copiii au participat în cadrul activitătii optionale cu o curiozitate crescândă, muncind pasionati pentru finalizarea muncii lor. De altfel, la această activitate optională au participat copii care au obtinut în cadrul lectiilor de educatie artistico-plastică lucrări reusite. Le-am dat astfel posibilitatea să-si aprofundeze cunostintele însusite, să-si valorifice cât mai bine potentialul creator.

Rezultatele muncii fiecărei activităti din cadrul optionalului “Fantezie si culoare “ am încercat să le pun în evidentă prin analiza lucrărilor, sub formă de joc: “ Pitic – critic de artă”, prin expunerea lucrărilor reusite la expozitia din sala de grupă, prin expozitii personale ale unor copii talentati, prin folosirea unor lucrări pentru amenajarea spatiului grădinitei si prin participarea cu lucrări la diverse expozitii si concursuri locale si nationale.

De exemplu, am initiat o convorbire cu prescolarul G.M. pentru a afla în ce măsură îsi foloseste imaginatia pentru a reda anotimpul preferat prin desenele realizate. I-am adresat următoarele întrebări:

– Care este anotimpul care îti place cel mai mult ? ( Primăvara)

– Ce culoare are iarba primăvara? ( este mai verde)

– Ce se întâmplă cu pomii primăvara? (înmuguresc si fac flori )

– Ce culoare au florile pomilor primăvara? ( sunt roz dar au si putin galben în mijloc sau sunt albe )

– Cu ce culori ti-ar plăcea să desenezi primăvara? ( cu galben soarele, roz floricelele, albastru cerul fără nori, verde iarba)

Folosind această metodă în cercetarea mea, am reusit să-i cunosc mai bine pe prescolari, să-i înteleg, să răspund cerintelor imediate ale cunoasterii acestei vârste, prin crearea unor situatii si probleme vii, prin abordarea unor teme în cadrul activitătilor plastice care să-i provoace pe copii să-si imagineze, dezvoltându-si astfel spiritul de creativitate.