SPECIALIZAREA MASTERAT: ANALIZA ȘI EVALUAREA IMPACTULUI DE MEDIU [301495]

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE ȘI CERCETĂRII ȘȚIINȚIFICE

UNIVERSITATEA “OVIDIUS” DIN CONSTANȚA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE NATURII ȘI ȘTIINȚE AGRICOLE

SPECIALIZAREA MASTERAT: ANALIZA ȘI EVALUAREA IMPACTULUI DE MEDIU

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator științific:

Lector univ. dr. Liviu-Daniel GALAȚCHI

Masterandă:

NEDELCU Mădălina

CONSTANȚA

2018

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE ȘI CERCETĂRII ȘȚIINȚIFICE

UNIVERSITATEA “OVIDIUS” DIN CONSTANȚA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE NATURII ȘI ȘTIINȚE AGRICOLE

SPECIALIZAREA MASTERAT: ANALIZA ȘI EVALUAREA IMPACTULUI DE MEDIU

FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI

STRATEGII DE DEZVOLTARE DURABILĂ A MUNICIPIULUI TULCEA

Coordonator științific:

Lector univ. dr. Liviu-Daniel GALAȚCHI

Masterandă:

NEDELCU Mădălina

CONSTANȚA

2018

“[anonimizat], nu vor mai exista scuze pentru lipsa performanțelor. Nu vor mai exista țări “sărace”, ci doar țări ignorante. [anonimizat]. [anonimizat].”

Peter F. Drucker

Cuprins

Introducere…………………………………………………………………………

1. Conceptul de dezvoltare durabilă …………………………………………………

1.1 Scurt istoric al dezvoltării durabile ………………….…………………

1.2 Principiile fundamentale ale dezvoltării durabile ………….…………..

1.3 Strategia României în domeniul protecției mediului și dezvoltării durabile..

2. Capitalul natural al municipiului Tulcea………………………………………………….

2.1. Localizarea geografică /amplasarea teritoriului…………………………………

2.2. Relieful și resursele naturale……………………………………………………………

2.3. Vegetația………………………………………………………………………………………

2.4. Fauna……………………………………………………………………………………………

2.5. Calitatea factorilor de mediu: aer, apă, sol………………………………………..

2.6. Condiții climatice…………………………………………………………………………..

3. Evoluția orașului ca așezare umană…………………………………………….

3.1 Locuințe și terenuri……………………………………………………….

3.2 Rețeaua stradală……………………………………………………………

3.3 Transportul public…………………………………………………………

3.4 Managementul deșeurilor………………………………………………….

4. [anonimizat]……………………………………….

4.1 Modalități de valorificare a deșeurilor textile…………………………………

4.2. Analiza SWOT……………………………………………………………

4.3. Matrice de impact…………………………………………………………

4.4. Indicatori de poluare globală Rojanschi………………………………….

Concluzii………………………………………………………………………………

Bibliografie……………………………………………………………………………

Introducere

Strategia de dezvoltare durabilă a Municipiului Tulcea definește o imagine clară a [anonimizat]-a asumat pentru un orizont de timp. [anonimizat], orașele intră mereu în competiție în vederea atragerii capitalului uman sau financiar. Strategia de dezvoltare simbolizează un document important pentru evoluarea viitoare a municipiului Tulcea.

Procesul de creare a strategiei a fost complex, a oferit posibilitatea identificării nevoilor de dezvoltare ale municipiului și ulterior, s-au selectat domeniile prioritare și tipurilor de intervenții pentru perioada vizată. Consultările publice și implicarea administrației locale au stârnit idei și opinii valoroase, pe baza cărora s-au conturat elementele strategiei de dezvoltare a municipiului Tulcea.

Strategia va îngădui concentrarea și ajustarea continuă a eforturilor administrației publice locale, îndreptate către satisfacerea nevoilor locuitorilor municipiului și către creșterea calității vieții acestora.

Municipiul Tulcea își propune să devină un centru de dezvoltare, cu un mediu economic competitiv și cu resurse umane potrivite realității socio economice interne. Acest progres va putea deveni posibil prin, valorificarea durabilă a resurselor naturale, creșterea adaptabilității locuitorilor la particularitățile socio economice locale, promovarea incluziunii sociale, facilitarea accesului la utilități, servicii de calitate în domeniile asistență socială, sănătate și educație și creșterea competitivității și atractivității economice la nivelul municipiului Tulcea.

Strategia de dezvoltare este un procedeu util autorității publice locale din mai multe perspective, admite identificarea nevoilor de dezvoltare, respectiv potențialului de dezvoltare a zonei, îngăduie folosirea eficientă a resurselor, prin direcționarea acestora către prioritățile de dezvoltare stabilite, permite identificarea unor soluții la problemele cu care se confruntă și rezolvarea acestora, acceptă atragerea de fonduri din surse rambursabile sau nerambursabile, aprobă transparența decizională, elaborarea strategiei implicând un proces de consultare publică.

Scopul strategiei de dezvoltare durabilă este de a îmbunătății calitatea mediului pe cât posibil cu resursele disponibile, și de a stabili prioritățile.

Obiectivul strategiei de dezvoltare durabilă este dat de rezolvarea problemei de mediu prin eforturile depuse pe termen lung și angajamentele măsurabile pentru atingerea scopului stabilit.

Mulțumiri:

La finalul studiului, doresc să mulțumesc domnului profesor lector universitar Dr. Liviu-Daniel GALAȚCHI pentru modul în care m-a îndrumat în elaborarea acestei lucrări, doamnei Bădulescu Monika de la Primăria Municipiului Tulcea pentru ajutorul acordat, doamnelor bibliotecare de la Biblioteca județeană Tulcea și nu în ultimul rând părinților ce m-au susținut necondiționat.

Conceptul de dezvoltare durabilă

Scurt istoric al dezvoltării durabile

Conceptul a fost legat inițial de problemele de mediu și de criza resurselor naturale, în special a celor de energie de acum 30 de ani. Termenul însuși este tânăr și s-a impus în vara lui 1992, după Conferința privind mediul și dezvoltarea, organizată de Națiunile Unite la Rio de Janeiro.

Durabilitatea pornește de la ideea că activitățile umane sunt dependente de mediul înconjurător și de resurse. Sănătatea, siguranța socială și stabilitatea economică a societății sunt importante în stabilirea calității vieții.

Figura nr. 1 – Schema dezvoltării durabile (sursă – original)

Discuțiile prin care s-a ajuns în final la dezvoltarea durabilă au debutul la începutul anilor 70. În 1972, Conferința privind Mediul Ambiant care a avut loc la Stockholm a pus pentru prima dată în mod serios problema deteriorării mediului înconjurător în urma activităților umane care amenință viitorul omenirii. În 1983, își începe activitatea Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare, condusă de  Bruntland, după o decizie adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite.

Orașele sunt principalele motoare ale creșterii economice și de aceea trebuie să devină țintele unui management de calitate. Rezultatele unei strategii de dezvoltare locală se concentrează pe formarea unui mediu ce asigură ȋndeplinirea condițiilor ce au fost menționate anterior.

Procesul de organizare strategică are rolul de a permite clădirea unor relații bazate pe ȋncrederea între grupurile diferiților actori locali, ca sistem de includere social, creează și ȋmbunătățește capacitatea grupurilor factorilor interesați de a fixa un management de calitate, schimbă comportamentul instituțional prin dezvoltarea abilității omologate interne de a îndruma economia și gestiona societatea civilă, încurajează oamenii să studieze temeinic dezvoltarea orașului lor, spre deosebire de trecut, prin faptul că permite unei mulțimi critice de locuitori să gândească strategic, determină o abordare strategică orientată spre complexitatea dezvoltării durabile.

Procesul de planificare strategică se desfășoară prin următoarele etape: pregătirea: identificarea factorilor ce declanșează schimbări la nivel local, a sistemelor de management al proceselor și a partenerilor cheie, analiza: colectarea informațiilor, baza pentru comparație, analiza punctelor tari și a punctelor slabe.

Pentru a ajunge la un consens în ceea ce privește viziunea comună asupra problemelor și priorităților orașului, se formulează strategia: definirea unei viziuni și a unei misiuni, definirea și evaluarea obiectivelor, identificarea rolurilor actorilor locali și dezvoltarea planurilor în condițiile disponibilităților financiare existente, implementarea proiectelor, mobilizarea resurselor și a planurilor de investiții integrate.

Strategia de dezvoltare trebuie să fixeze și o serie de măsuri pentru monitorizarea și evaluarea progresului orașului în comparație cu viziunea și misiunea definită.

Dezvoltarea strategică a comunităților locale constituie o prioritate pentru că modul în care se dezvoltă localitatea îi afectează prezentul și șansele la viitor.

O comunitate durabilă apreciază și promovează un mediu înconjurator, sănătos, utilizează eficient resursele, extinde și asigură o economie locală viabilă.

Comunitatea durabilă are o concepție asupra dezvoltarii susținută și promovată de toți membrii ei. Orice comunitate urbană modernă trebuie să integreze și să promoveze o viziune strategică în ceea ce privește dezvoltarea sa viitoare.

Lipsa unei viziuni similare duce la o activitate administrativă haotică, în cadrul căreia se pot rata oportunități și se consumă irațional resurse prețioase.

Experiența internațională a arătat că proiectele și programele operaționale activează cel mai bine atunci când fac parte dintr-un cadru coerent și când există o coordonare la nivel strategic.

Însă, pentru a da roade, planificarea strategică trebuie însoțită de promovarea, la nivelul administrației publice, a unui management strategic integrat, la toate nivelurile, capabil să identifice și să speculeze oportunitățile apărute în beneficiul comunității.

Strategia locală de dezvoltare durabilă reprezintă un instrument dedicat ce are drept scop asigurarea progresului economic, echitabil pe plan social, protejând, în același timp, resursele și mediul pentru generațiile viitoare.

Este un demers pe termen lung, un proiect de viitor și trebuie să respecte principiile comunicării și consultării. Este viziunea viitorului comunității, ȋmpărtășită la nivel local și transpusă în planuri de acțiune concrete.

Acest cadru de relatare este menit să faciliteze luarea deciziilor la nivel local. Nu este doar un plan de acțiuni și nici un plan permanent și neschimbat, ci poate fi evaluat regulat și astfel ȋmbunătățit în mod continuu. Dezvoltarea nu semnifică doar profituri mai mari și standarde mai înalte de trai pentru un mic procent din populație, ci creșterea nivelului de trai al tuturor. Dezvoltarea nu ar trebui să cuprindă distrugerea sau folosirea nesăbuită a resurselor noastre naturale, nici poluarea mediului ambiant. Problema cea mai mare a dezvoltării durabile este opoziția între nevoile de creștere ale populației și limitele impuse de resursele planetei precum și degradarea continuă a mediului.

1.2 Principiile fundamentale ale dezvoltării durabile

Principiile Dezvoltării Durabile, așa cum au fost formulate în 1992, în Declarația de la Rio asupra Mediului și Dezvoltării:

Principiul 1: Oamenii stau în centrul preocupărilor dezvoltării durabile. Ei au dreptul la o viață sănătoasă și productivă în armonie cu natura.

Principiul 2: Statele, în acord cu Carta Națiunilor Unite și cu principiile dreptului internațional, au dreptul suveran de a-și exploata propriile resurse ca urmare a politicilor lor de mediu și de dezvoltare, și responsabilitatea de a asigura faptul că activitățile desfășurate sub controlul lor nu cauzează daune mediului altor state sau zonelor aflate dincolo de limitele jurisdicției naționale.

Principiul 3: Dreptul la dezvoltare trebuie îndeplinit astfel încât să întrunească nevoile de dezvoltare și de mediu ale generațiilor prezente și viitoare.

Principiul 4: Pentru atingerea dezvoltării durabile, protecția mediului trebuie să constituie parte integrantă a procesului de dezvoltare și nu poate fi considerată izolată de acesta.

Principiul 5: Toate statele și toți oamenii trebuie să coopereze în scopul esențial al eradicării sărăciei, ca cerința indispensabilă a dezvoltării durabile, pentru a diminua inegalitățile între standardele de viața și pentru a satisface mai bine nevoile majorității oamenilor lumii.

Principiul 6: Situației speciale și nevoilor țărilor în curs de dezvoltare, în deosebi a celor mai puțin dezvoltate și a celor mai vulnerabile cu privire la mediu, trebuie să li se acorde prioritate specială. Acțiunile internaționale în domeniul mediului și dezvoltării trebuie, de asemenea, să se adreseze intereselor și nevoilor tuturor țărilor.

Principiul 7: Statele trebuie să coopereze într-un spirit de parteneriat global, pentru conservarea, protecția și refacerea sănătății și integrității ecosistemului Pamântului. Dată fiind contribuția diferită la degradarea mediului la nivel global, statele au responsabilități comune dar diferențiate. țările dezvoltate recunosc responsabilitatea pe care o poartă în atingerea dezvoltării durabile la nivel internațional, având în vedere presiunile pe care societățile lor le au asupra mediului global și tehnologiile și resursele financiare pe care le dețin.

Principiul 8: Pentru a atinge dezvoltarea durabilă și o caliate mai bună a vieții pentru toți oamenii, statele trebuie să reducă și să elimine modelele nesustenabile de producție și consum și să promoveze politici demografice potrivite.

Principiul 9: Statele trebuie să coopereze pentru a-și întări capacitatea administrativă internă pentru dezvoltarea durabilă, prin creșterea nivelului de înțelegere științifică prin schimburi de cunoștințe științifice și tehnologice și prin intensificarea dezvoltării, adaptării, răspândirii și transferului tehnologiilor, inclusiv a tehnologiilor noi și inovatoare.

Principiul 10: Problemele de mediu sunt cel mai bine tratate prin participarea tuturor cetățenilor de la nivelul relevant. La nivel național, fiecare individ trebuie să aibă acces corespunzător la informații de mediu care sunt deținute de autoritățile publice, inclusiv la informații asupra activităților și materialelor periculoase de la nivelul comunităților lor, și oportunitatea de a participa la procesul de luare a deciziilor. Statele trebuie să faciliteze și să încurajeze conștientizarea și participarea publicului făcând informația disponibilă la nivel cât mai larg.

Principiul 11: Statele trebuie să promulge legislație de mediu eficace. Standardele de mediu, obiectivele de management și prioritățile trebuie să reflecte contextul de mediu și de dezvoltare căruia li se aplică. Standardele aplicate de unele tari pot fi nepotrivite și cu un cost economic și social nejustificat pentru alte țări, în special pentru țările în curs de dezvoltare.

Principiul 12: Statele trebuie să coopereze pentru a promova un sistem economic internațional deschis care să conducă la crestere economica și dezvoltare durabilă în toate țările, pentru a se adresa mai bine problemelor privind degradarea mediului. Măsurile de politică comercială în scopuri legate de mediu nu trebuie să constituie mijloace de discriminare arbitrară sau nejustificată sau vreo constrângere ascunsă asupra comerțului internațional. Acțiuni unilaterale care să se ocupe cu probleme de mediu din afara jurisdicției țării importatoare trebuie să fie evitate. Măsurile de mediu care se adresează problemelor de mediu transnaționale sau globale trebuie, cât mai mult posibil, să se bazeze pe un consens internațional.

Principiul 13: Statele trebuie să dezvolte legislația națională privind obligația și despăgubirea pentru victimele poluării și ale altor pagube de mediu. Statele tebuie de asemenea să coopereze într-o manieră promptă și mai hotărâtă pentru a dezvolta legi internaționale privind obligativitatea și despăgubirea pentru efectele adverse ale pagubelor de mediu cauzate de activități de sub jurisdicția sau controlul lor zonelor aflate dincolo de jurisdicția acestora.

Principiul 14: Statele trebuie să coopereze în mod eficace pentru a descuraja sau preveni mutarea și transferul către alte state a oricăror activități sau substanțe care cauzează degradarea severă a mediului sau care se descoperă ca sunt periculoase pentru sănătatea umană.

Principiul 15: Pentru a proteja mediul, abordarea precaută trebuie sa fie larg aplicată de către state conform cu capacitățile lor. Acolo unde există amenințări de pagube serioase și ireversibile, lipsa de certitudine științifică deplină nu trebuie să fie folosită ca argument pentru amânarea măsurilor eficiente din punct de vedere al costurilor de prevenire a degradării mediului.

Principiul 16: Autoritățile naționale trebuie să se străduiască să promoveze internalizarea costurilor de mediu și utilizarea instrumentelor economice, luând în considerare modul de abordare conform căruia poluatorul trebuie, în principiu, să suporte costul poluării, având datoria privind interesul public și fară a distorsiona comerțul internațional și investițiile.

Principiul 17: Evaluarea impactului asupra mediului, ca instrument național, trebuie întreprinsă pentru activități propuse pentru care există posibilitatea să aibă un impact advers semnificativ asupra mediului și care sunt supuse deciziei unei autorități naționale competente.

Principiul 18: Statele trebuie să anunțe imediat alte state cu privire la orice dezastre naturale sau alte pericole ce au probabilitatea de a produce efecte dăunătoare subite asupra mediului acelor state. Toate eforturile vor fi făcute de către comunitatea internațională pentru a ajuta statele astfel lovite.

Principiul 19: Statele trebuie să furnizeze înștiințări prealabile și în timp util, ca și informații relevante statelor potențial afectate, asupra activităților ce ar putea avea un efect advers transnațional de mediu semnificativ și trebuie să se consulte cu acele state într-un stadiu timpuriu și în bună credință.

Principiul 20: Femeile dețin un rol vital în managementul mediului și dezvoltare. Participarea lor deplină este de aceea esențială pentru atingerea dezvoltării durabile.

Principiul 21: Creativitatea, idealurile și curajul tinerilor lumii trebuie să fie mobilizate pentru crearea unui parteneriat global pentru a atinge dezvoltarea durabilă și pentru a asigura un viitor mai bun pentru toți.

Principiul 22: Locuitorii indigeni și comunitățile lor, ca și alte comunități locale dețin un rol vital în managementul mediului și dezvoltare datorită cunoștințelor și obiceiurilor lor tradiționale. Statele trebuie să le recunoască și să le susțină în mod just identitatea, cultura și interesele și să le permit participarea eficientă la atingerea dezvoltării durabile.

Principiul 23: Mediul și resursele naturale ale oamenilor sub asuprire, dominație sau ocupație trebuie să fie protejate.

Principiul 24: Războiul este în mod intrinsec distructiv pentru dezvoltarea durabilă. Statele trebuie de aceea să respecte legile internaționale care furnizează protecție pentru mediu în timp de conflict armat și să coopereze la dezvoltarea în continuare a acestora, dacă este necesar.

Principiul 25: Pacea, dezvoltarea și protecția mediului sunt interdependente și inseparabile.

Principiul 26: Statele trebuie să își rezolve toate disputele legate de mediu în mod pașnic și prin mijloace potrivite în acord cu Carta Națiunilor Unite.

Principiul 27: Statele și oamenii trebuie să coopereze în bună credință și într-un spirit de parteneriat la îndeplinirea principiilor cuprinse în această declarație și la dezvoltarea în continuare a legilor internaționale în domeniul dezvoltării durabile.

1.3 Strategia României în domeniul protecției mediului și dezvoltării durabile

În cadrul Strategiei naționale pentru dezvoltare durabilă a României Orizonturi 2020-2030, pentru orizontul 2020 este definit ca obiectiv strategic atingerea nivelului mediu actual cu referință la cifrele anului 2006 al Uniunii Europene potrivit indicatorilor de baza ai dezvoltării durabile. Provocările și obiectivele stabilite urmăresc structura Strategiei de Dezvoltare Durabilă a Uniunii Europene.

Pornind de la o serie de provocări înscrise în Strategia de dezvoltare durabilă a Uniunii Europene, au fost stabilite următoarele obiective generale pentru România:

Prevenirea schimbărilor climatice prin limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră

Transport durabil

Producție și consum durabil

Conservarea și gestionarea resurselor naturale

Sănătatea publică

Incluziunea sociala, demografia și migrația

Sărăcia globală și sfidările dezvoltării durabile

Educație și formare profesională

Cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică, inovarea

Creșterea sustenabilă

Dezvoltarea regională și acțiunea locală

Amenajarea teritoriului și planificarea spațială

Dimensiunea culturală a dezvoltării durabile

Capacitatea administrativă și calitatea serviciilor publice

Politica externă și de securitate

Întocmirea Strategiei Naționale pentru Dezvoltare Durabilă a României într-o formă verificată conform obiectivelor hotărâte la nivel comunitar și prevederilor metodologice ale Comisiei Europene a fost stabilită prin Hotărârea de Guvern nr. 1216/2007.

Documentul Strategiei de dezvoltare durabilă, aprobat de către Guvernul României în data de 12 noiembrie 2008, reprezintă un proiect comun al Guvernului României, prin Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile și al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, prin Centrul Național pentru Dezvoltare Durabilă.

Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă este o cale pe termen mediu și lung și conține obiective țintă, măsuri de implementare și evaluarea surselor de finanțare realiste pentru orizontul anilor 2020 și 2030.

Ca orientare generală, documentul confirmă realizarea următoarelor obiective strategice pe termen scurt, mediu și lung:

Orizont 2020: Atingerea nivelului mediu actual al țărilor Uniunii Europene privind principalii indici ai dezvoltării durabile.

Orizont 2030: Apropierea semnificativă a României de nivelul mediu al țărilor membre ale Uniunii Europene din punctul de vedere al indicatorilor dezvoltării durabile.

Obiectivele redate în strategie, în urma dezbaterilor la nivel național și regional, vizează menținerea, consolidarea, extinderea și adaptarea continuă a înfățișării structurale și a capacității funcționale ale capitalului natural, ca bază pentru menținerea și sporirea capacității sale de suport față de presiunea dezvoltării sociale și creșterii economice și față de impactul prevăzut al schimbărilor climatice.

Îndeplinirea acestor obiective strategice va asigura, pe termen mediu și lung, o creștere economică ridicată și o reducere semnificativă a decalajelor economico-sociale dintre România și celelalte state membre ale Uniunii Europene.

Se vor dezvolta o serie de strategii sectoriale în România, în următoarea perioadă, care vor avea ca scop îmbunătățirea capitalului uman prin creșterea ocupării, îmbunătățirea incluziunii sociale, precum și dezvoltarea unor politici educaționale.

Inventarul acestora cuprinde:

Strategia Națională pentru Ocupare în perspectiva 2020 – va asigura o coordonare mai bună a priorităților politicilor privind ocuparea, luând în considerare obiectivele Strategiei Europa 2020.

Strategia Națională de Reducere a Sărăciei 2014-2020 – are scopul de a reduce sărăcia printr-o incluziune activă pe piața muncii a persoanelor marginalizate. Această strategie va alcătui principalul cadru strategic în domeniul incluziunii sociale și a reducerii sărăciei, elaborând obiectivele și principalele acțiuni prioritare până în 2020.

Plan de Acțiune al Strategiei pentru incluziunea cetățenilor români aparținând minorității Romă pentru perioada 2012-2020 – va cuprinde măsuri privind întărirea mecanismului de monitorizare și implementare a Strategiei Guvernului României pentru incluziunea acestor cetățeni și coordonarea la nivel guvernamental a tuturor fondurilor disponibile din surse de finanțare diferite pentru măsuri ce promovează incluziunea socială a Romilor.

Strategia pentru Sănătate 2014-2020 – are scopul de a ușura accesul la servicii de sănătate mai bune și mai sigure, în special pentru grupurile vulnerabile.

Strategia pentru Reducerea Părăsirii Timpurii a Școlii – are ca obiectiv promovarea și susținerea integrării sau reintegrării în sistemul educațional. Având în vedere că România are cea mai mare rată a părăsirii timpurii a școlii comparativ cu media Uniunii Europene, este necesară asigurarea cadrului legislativ pentru a preveni și reduce numărul celor ce părăsesc școala.

Strategia Națională pentru Învățarea pe tot Parcursul Vieții – are drept obiectiv crearea cadrului strategic pentru a stimula și crește participarea la educația pe tot parcursul vieții.

Strategia pentru Dezvoltarea Infrastructurii Educaționale – elaborarea unei hărți a infrastructurii educaționale și de pregătire profesională.

În următoarea perioadă se vor dezvolta strategii sectoriale, care vor avea drept scop dezvoltarea infrastructurii moderne pentru creștere și ocupare, spre exemplu: Master Planuri Generale pentru Transport; Planuri de mobilitate urbană.

În vederea optimizărea utilizării și protecției surselor naturale și valorilor culturale, pentru următoarea perioadă se au în vedere o serie de documente de planificare strategică, astfel:

Strategia Energetică a României 2007-2020; Strategia Națională privind Schimbările Climatice 2013 – 2020; Adoptarea Planului de Acțiune încorporat în Planul de Acțiune privind Schimbările Climatice; Strategia Națională privind Managementul Deșeurilor.

Figura nr. 2 – Orizont 2020-2030 (sursă – original)

Conform Indexului Societății Durabile pentru România, regiunea Sud – Est se caracteriza, în anul 2009, printr-un nivel scăzut al intervențiilor în domenii precum reciclarea deșeurilor, consumul de energie din surse regenerabile, gradul de ocupare al populației și rata sărăciei. Într-un al doilea plan de intervenții, conform aceluiași index, se impun acțiuni în domeniile: buna guvernare, starea pădurilor, amprenta ecologică. Cele mai bune rezultate la nivelul regiunii se înregistrează pentru conservarea biodiversității și cooperare internațională.

Tabel nr. 1 – Indicatori de dezvoltare durabilă (sursă – Plan Urbanism Tulcea)

Figura nr.3 – Indicatori de dezvoltare durabilă exemplificați în detaliu (sursă – original, date Plan Urbanis Tulcea)

Capitalul natural al Municipiului Tulcea

2.1 Localizarea geografică/ amplasarea teritoriului

Municipiul Tulcea este reședința celui de-al IV-lea județ ca mărime din țară, situat în Regiunea de Dezvoltare Sud – Est a României, în extremitatea nordică a Dobrogei, pe malul drept al Dunării.

Figura nr.4 – Harta județului Tulcea – încadrare la nivelul țării (sursă – pe-harta.ro/tulcea/)

Municipiul este întins pe șapte coline și are o suprafață totală de 19.994,7 ha. și include în teritoriul administrativ o localitate principal, orașul Tulcea și un sat ce-i aparține Tudor Vladimirescu situat în fața orașului, pe malul stâng al Dunării.

În interiorul județului se învecinează cu comunele tulcene:

Ceatalchioi (1), la nord

Pardina (2), la nord- est

Maliuc (3), Nufaru (4), la est

Valea Nucarilor (5), la sud – est

Mihail Kogălniceanu (6), la sud

Frecăței (7), la vest

Somova (8), la nord-vest

Figura nr. 5 – Harta Municipiului Tulcea – încadrare la nivelul județului Tulcea (sursă – pe-harta.ro/tulcea/)

Municipiul este situat la jumătatea distanței dintre Chilia și Sfântul Gheorghe, la 8 km. aval de prima bifurcație a Dunării și se află la o distanță de 125 km de orașul Constanța, 267 km de București, pe șosea.

Relevante pentru susținerea activităților din teritoriu și pentru dezvoltarea economică a acestuia sunt elementele infrastructurii de transport care traversează zona.

Aceste activități traversează zonele următoare cu diferite mijloace de transport, drumul european E87 care face legătura dintre Tulcea, Constanța, Mangalia și granița cu Bulgaria, culoarele de zbor Tulcea-București, Tulcea-Constanța și căile fluviale pentru transportul pasagerilor și a mărfurilor pe cele trei brațe ale Dunării: Chilia, Sulina, Sfântul Gheorghe.

Zona a devenit o importanță deosebită la nivel național, regional și județean datorită echipării teritoriului cu obiective naturale ajunse și turistice, reprezentate de fluviul Dunărea, Rezervația Biosferei Delta Dunării, Lacurile Zaghen și Ciuperca, precum și bălțile Somovei.

Relieful și resursele naturale

Tulcea reprezintă zona unde Dunărea, după ce a străbătut 2.860 km, ajunge să-și trimită apele în Marea Neagră, prin cele trei brațe: Chilia, Sulina și Sfântu Gheorghe.

Teritoriul orașului Tulcea se află în concavitatea formată, spre sud, de un strâns cot al Dunării și este încadrat, către est și vest, de terminațiile nordice ale unor culmi deluroase.

Orașul se poate înscrie și în limitele mai largi ale apelor care formează un alt inel în jurul său, întrerupt numai în partea sudică. Astfel, la nord se află cotul Tulcea al Dunării, la est lacul Zaghen, iar la vest bălțile Somovei.

Cele trei patru văi afluente Dunării formează, o arie depresionară, situată oarecum în prelungirea malului concav din cotul Dunării. Această depresiune, împreună cu cele două culmi laterale cuprind cea mai mare parte din intravilanul localității.

Teritoriul administrativ al Municipiului Tulcea se întinde pe dealurile din jur, cuprinzând o parte din culmile și versanții acestora, dar și pe malul stâng al fluviului în porțiunea de luncă din interiorul cotului Brațului Tulcea, localitatea Tudor Vladimirescu, așezare rurală amplasată intr-o zonă inundabilă.

Cele șapte coline ce au altitudini reduse 100-200 m și circumscriu orașul Tulcea, reprezintă, de fapt, cele mai vechi formațiuni geologice ale Europei.

Dintre acestea, cele mai apropiate sunt:

Hora Tepe la NE,

Dealul Carierei la SE,

Dealul Mare la Sud

Dealul Taberei.

Municipiul Tulcea este situat, pe de o parte, în aria depresionară formată din interferența dintre Dunărea Maritimă și Delta Dunării și, pe de altă parte, în Podișul Dobrogei de Nord, o regiune geografică diferită de primele două, prin structura geologică, altitudine, geneza și aspectul reliefului.

Această învecinare a celor mai vechi formațiuni geologice ale Europei munți, podișuri și dealuri, întrerupte de depresiuni, cu cele mai noi formațiuni geomorfologice Delta Dunării, dar și legătura cu fluviul Dunărea, conferă Municipiului diferențiere și oferă baza dezvoltării unui centru urban cu funcții comerciale, industriale, agroindustriale și turistice complexe.

Figura nr.6 – Harta reliefului – încadrare la nivelul județului Tulcea (sursă – pe-harta.ro/tulcea/)

Resursele naturale neregenerabile identificate la nivelul Municipiului Tulcea sunt cele din perimetrul Rezervației Biosferei Delta Dunării: nisip cuarțifer pentru siderurgie, minereuri de metale grele în nisipurile grindurilor litorale, turbă.

Resurse de apă din punct de vedere hidrografic, Municipiul Tulcea este dominat de prezența fluviului Dunărea, care are direcția de curgere nord-vest spre sud-est. Evoluția calității apei fluviului Dunărea reprezintă sursa principală a sistemului de alimentare cu apă potabilă a Municipiului Tulcea și de aceea i se acordă o importanță deosebită.

2.3. Vegetația

Vegetația este grupată în trei categorii: acvatică, palustră și de uscat, având caracteristici distincte.

Vegetația acvatică este reprezentată prin plante hidrofile submerse și plante cu frunze plutitoare:

-plantele hidrofile submerse au fixate rădăcinile în nămolul lacului Zaghen, ca de exemplu broscărița Potamogetum crispus, mărarul Potamogetum pectinatus, coada calului Hippures vulgaris.

-plantele cu frunze plutitoare sunt reprezentate în special prin nufărul alb Nimphea alba, nufărul galben Nimphea luteum, iarba broaștelor Hydrocaharis morsusranae, broscărița Potamogetum natans, mătasea broaștei Spyrogira sp, alge characee.

-vegetația palustra, specifică spațiilor mlăștinoase predominate de stufăriș format din stuf, plaur, papură, pipirig și rogoz.

– vegetația de uscat este reprezentată de pădurile de lunci constituite din sălcii Salix alba, plop canadian Plopus canadensis și arțar american Acesnegunda, de pădurile de amestec compuse din tei Tilia tomentosa, fag Fagus sylvatica, paltin Acer platanoides, precum și din pajiști reduse ca suprafață.

Fond forestier, pădurile, cel mai complex și cuprinzător ecosistem terestru, cu legi proprii de dezvoltare, au importanță economică, socială și ecologică. Lor li se datorează cel mai înalt grad de stabilitate și calitate a factorilor fundamentali ai mediului aerul, apa și solul.

Valoarea economică a pădurilor din municipiu este redată de masa lemnoasă ce poate fi exploatată pentru industrializare construcții, mobilier, celuloză și pentru încălzirea locuințelor, de vegetație produse accesorii ale pădurii: plante medicinale, fructe de pădure, ciuperci comestibile, răchită, dar și de condițiile pe care le oferă turismului.

În județul Tulcea toate pădurile sunt incluse în fondul forestier național și sunt administrate de structurile Regiei Naționale a Pădurilor prin Direcția Silvică Tulcea și Ocoalele silvice arondate.

2.4. Fauna

Nevertebratele sunt reprezentate de unele specii de insecte de interes comunitar, ca de ex. croitorul Cerambyx cardo, rădașca Lucanus cervus.

Amfibienii importanți sunt diferitele specii de broasca râioasă Bufo bufo, iar ca reptile de interes comunitar există broasca țestoasă dobrogeană Testudo graeca, gușterul vărgat Lacerta trilineata, gușterul Lacerta viridis.

Păsările reprezintă o varietate de specii, dar sunt și foarte numeroase deoarece municipiul Tulcea este situat pe culoarul de migrație și de hrănire, fără zone de cuibărit, precum Călifar alb Tadorna tadorna, Pelican Pelecanus onocrotalus. În cadrul Rezervației Biosferei Delta Dunării, specialiștii au identificat 331 de specii de păsări dintre care 9 specii au fost declarate monument al naturii.

Mamiferele din Municipiului Tulcea sunt reprezentate prin specii de interes comunitar , ca de exemplu liliacul Myotis myotis, popândăul Spemophilus citellus, vidra Lutra lutra, lupul Canis lupus, nurca Mustela lutreola, dihorul de stepa Mustela eversmanni.

Peștii fac și ei parte dintr-o mare varietate, și se pot împărți în patru categorii principale:

-pești marini migratori în Dunăre pentru reproducere, ca de exemplu păstrăvul mare Salmo trutta hebrax, scrumbia de Dunăre Alosa pontica, morunul Huso huso, păstruga Acipenser stellatus.

-peștii din Dunăre care pătrund în bălți pentru reproducere, ca de exemplu somnul Silurus glanis, crapul Cyprinus carpio, plătica Abrami brama, șalăul Stizostedion lucioperca.

-peștii care trăiesc și se reproduc atât în apele stătătoare, cât și în cele curgătoare spre exemplu bibanul Perca fluviatilis, știuca Esox lucius, oblețul Albumus albumus.

-peștii care trăiesc în bălti și lacuri ca zvârluga Cobitis taenia, roșioara Scardinius erytropthalmus, carasul Carassius auratus, guvizi Gobius sp, bibanul Lepomi gibbosus.

2.5. Calitatea factorilor de mediu: aer, apă, sol

AER

Calitatea aerului înconjurător este reglementată prin L 104 /2011 Legea privind calitatea aerului înconjurător, ce transpune Directiva 50/2008 adoptată de Parlamentul și Consiliul European privind calitatea aerului ambiental și un aer mai curat pentru Europa, lege are ca scop protejarea sănătății umane, a mediului ca întreg și îmbunătățirea acesteia în celelalte cazuri.

Calitatea aerului este exprimată printr-o serie de indicatori, care arată fenomenul de poluare sub forma răspândirii în aer a unor substanțe poluante, rezultate din activitățile antropice. Datele privind cantitatea poluanților la nivelul aerului respirat sunt furnizate de sistemele de monitorizare a calității aerului.

La nivelul municipiului Tulcea funcționează din 2008 două stații automate de monitorizare a calității aerului, ce fac parte din Rețeaua Națională de Monitorizare a Calității Aerului, amplasate în concordanță cu directivele europene privind calitatea aerului, în vederea protecției sănătății umane, a vegetației și ecosistemelor pentru a evalua influența diferitelor tipuri de surse de emisii poluante.

Calitatea atmosferei municipiului Tulcea ar putea fi afectată de activitățile ce se desfășoară la S.C. Alum SA, S.C. Energoterm S.A. și S.C. Feral SRL, rezultă că în anul 2011 nu au fost înregistrate depășiri pentru poluanții monitorizați.

Pentru reducerea efectelor poluării aerului la nivelul orașului Tulcea, administrațiile publice locale precum și agenții economici au luat măsuri în acest sens:

– reducerea emisiilor de pulberi în atmosferă de la traficul rutier și prin reabilitarea și modernizarea infrastructurii

– mărirea suprafețelor de spații verzi în cadrul orașului

– extindere conductă de gaze naturale

– promovarea mijloacelor de transport în comun și a celor alternative

APĂ

Calitatea resurselor de apă existente la nivelul municipiului Tulcea monitorizată de către Autoritatea de Sănătate Publică Tulcea.

Principala sursă a sistemului de alimentare cu apă potabilă a municipiului Tulcea este fluviul Dunărea, de aceea calitatea apei este foarte importantă.

În municipiul Tulcea nu există stație de epurare, apa uzată menajeră fiind evacuată neepurată direct în fluviul Dunărea.

Sursele de apă pentru aprovizionarea populației din municipiu sunt:

-suprafață fluvial Dunărea – 79%;

subteran foraje Bogza – 21%.

Treptele de tratare ale apei sunt:

-apa de suprafață– decantare, filtrare, dezinfecție cu clor gazos și înmagazinare;

apa din subteran– înmagazinare și dezinfecție cu clor gazos.

Examenul probelor de apă chimic și bacteriologic din zonele de îmbăiere luate în evidență de Autoritatea de Sănătate Publică Tulcea, conform inspecție și controlului, precum și conform prevederilor H.G.459/2002, H.G 88/2004, nu relevă depășiri de la parametrii pentru care se calculează conformarea la norme.

SOL

Resurse de sol caracteristice regiunii, ca profil și factori de fertilitate, sunt:

– cernoziom brun – roșcat teritoriile unde se găsesc cernoziomuri în principal la pășunat, doar o mică parte este folosit la fermele piscicole

– soluri aluviale – sunt caracteristice în principal Luncii Dunării și grindurilor din partea fluvială a Deltei

– loess prăfos argilos galben cafeniu cu humus există pe zonele colinare din sudul extravilanului municipiului Tulcea

– loess remaniat prăfos argilos sau prăfos nisipos cu humusul erodat sau de grosime sub 10 cm, există în zonele construite

– sol stâncos, lipsit de humus, amestecat cu fragmente de roci tari predominant calcaroase, apare pe suprafețe limitate pe dealurile Carierei, Bididia.

În zona Dealurilor Tulcei, solurile, prin varietatea și fertilitatea lor, joacă un rol foarte important pentru dezvoltarea culturilor agricole Terenul agricol din Municipiului este împărțit în teren agricol productiv și teren agricol neproductiv.

Calitatea solurilor se reflect prin efectuarea a trei sau patru campanii de recoltare anual.În general solurile analizate sunt slab alcaline conform pH-ului, în funcție de conținutul de săruri dizolvate, probele de sol s-au încadrat în marja nesalinizate moderat salinizate.

2.6 Condiții climatice

Clima în municipiului Tulcea, este continental excesivă, cu precipitații reduse de 420 mm/an, cu umiditate atmosferică ridicată, cu veri călduroase și ierni reci însoțite chiar și de viscole. Din zona continentală a Rusiei bate un vânt rece numit crivăț, cu un aer rece pe direcția de la nord-est spre sud-vest,de aceea iarna Dunărea îngheață. Vara vânturile puternice au un aport de aer cald și uscat, care usucă solul vegetal prăfos.

Valorile medii lunare ale temperaturii înregistrate la stația meteo Tulcea în perioada 2007-2011, se prezintă astfel:

Tabel nr. 2 – Valori medii lunare de temperatură (sursă: stația meteo Tulcea)

Tabel nr. 3 – Temperaturi extreme (sursă: stația meteo Tulcea)

Figura nr. 7 – Temperaturi extreme (sursă: original)

Evoluția orașului Tulcea ca așezare umană

3.1. Locuințe și terenuri

Conform informațiilor cuprinse în fișa localității de la Direcția Județeană de Statistică Tulcea, situația locuințelor la nivelul municipiului Tulcea este reprezentată în tabelul următor:

Tabel nr. 4 – Situația locuințelor în municipiul Tulcea în perioada 2006 – 2011 (sursă – Plan urbanism Tulcea

În urma acestor date primite se observa o creștere ușoară a numărului total de locuințe la nivelul municipiului Tulcea în perioada 2007-2011, și totodată se observă aplatizarea curbei de creștere a indicatorului statistic începând cu anul 2008, precum și o refacere a procesului de creștere încă din cursul anului 2010.

Tabel nr. 5 – Evoluția numărului total de locuințe existente (sursă- Plan urbanism Tulcea)

Figura nr. 8 – Evoluția numărului de locuințe (sursă-Plan Urbanism Tulcea)

Dinamica existentă, trece dintr-o categorie în alta, precum și exactitatea deficitară a datelor de statistica oficială, analiza s-a fundamentat pe informațiile de la Direcția Urbanism, Amenajare teritoriu a Municipiul Tulcea.

Tabel nr.6 – Bilanț teritorial intravilan existent în municipiul Tulcea 1 ianuarie 2012 (sursă – Plan Urbanism Tulcea)

3.2 Rețeaua stradală

Problemele existente la nivelul rețelei stradale a Municipiului Tulcea conduc la o reducere a capacității de circulație a străzilor, ce compun rețeaua majoră de circulație, făcând-o nefuncțională pe multe arii și reducând capacitatea acestora de a prelua fluxurile de trafic.

Transportul locuitorilor la gara feroviară, precum și la cea fluvială se face printr-o singură arteră principală, care preia astfel toate categoriile de trafic autovehicule, vehicule de transport public,dar a carei capacitate este limitată.

Pe strada Isaccei trecerea la nivel cu calea ferată creează probleme tuturor locuitorilor. De asemenea, trecerea la nivel cu calea ferată, spre zona industrială, către toate unitățile de pe platforma șantierului naval, creează probleme, ceea ce impune rezolvarea acestei probleme importante pentru agenții economici și salariații acestora.

Tabel nr. 7 – Evoluția indicatorilor relevanți rețelei stradale a municipiului Tulcea (sursă- Plan Urbanism)

Capacitatea de circulație străzilor este redusă de existența autovehiculelor parcate în lungul străzilor. Parcajele amenajate se dovedesc a fi insuficiente, staționarea autovehiculelor în lungul străzilor fiind prezentă atât în zonele rezidențiale, cât și în cele comerciale.

Intersecțiile semaforizate funcționează cu program fix, în majoritatea cazurilor au o alocare a timpilor de verde mare care conduce la timpi de așteptare.

Iluminatul stradal a fost în atenția autorităților publice și va rămâne în viitor având în vedere în primul rând necesitățile comunității dar și imaginea pe care Municipiul Tulcea dorește să o promoveze.

Sistemul de iluminat va necesita o analiză pentru dezvoltarea viitoare, bazată pe principiile dezvoltării durabile, pentru promovarea variantelor tehnice avansate ce au în vedere eficientizarea energetică.

Tabel nr. 8 – Iluminatul stradal în municipiul Tulcea (sursă-PMUD Tulcea)

3.3 Transportul public

Transportul urban

Transportul public urban are un rol important în viața unui oraș prin facerea legăturilor între diferitele zone funcționale, între zonele rezidențiale și cele industriale, recreaționale și cultural administrative. Transportul public ajută totodată prin facilitarea accesului populației din zonele dezavantajate ale orașului la serviciile de interes general.

Transportul public local de călători garantează:

-accesul cetățenilor la și de la locul de muncă

-accesul la zonele comerciale în vederea aprovizionării cu bunuri de consum

-accesul și crearea de facilități pentru educare și recreere

-risc minim al excluderii sociale: transport pentru persoanele cu handicap, persoane în vârstă

Societatea care desfășoară activitatea de transport public de persoane în municipiul Tulcea, a generat 12 trasee locale distribuite pe teritoriul municipiului

Traseele de transport public nu acoperă destul de bine teritoriul municipiului din cauza configurației și stării străzilor. S-a mai constatat că toate liniile de transport trec prin zona centrală, încărcând traficul pe str. Isaccei, până la depășirea capacității de circulație, în același timp, gara și zona trecerii peste Dunăre nu este legată de nici un mijloc de transport în comun.

Pe de altă parte, nu putem vorbi de un sistem de transport integrat atractiv care să constituie o relație armonioasă între diferite moduri alternative de transportul public-vehicule individuale,vehicule pe două roți, deplasări pietonale.

Tabel nr. 9 – Centralizatorul străzilor cu trafic intens (sursă- PMUD Tulcea)

Principalele surse de zgomot în mediul urban includ transportul rutier, feroviar, aerian și activitățile din zonele industriale din mijlocul aglomerărilor. Activitățile din sectorul construcțiilor, activitățile publice, sistemele de alarmare, precum și cele din sectorul specific de consum și de recreere precum restaurante, discoteci, mici ateliere, animale domestice, stadioane, concerte în aer liber, manifestări culturale în aer liber sunt alte surse generatoare de zgomot.

În municipiul Tulcea zgomotul este produs în principal de mijloacele de transport rutier și într-o mai mică măsură de activitățile industriale, de construcții și de unitățile de alimentație publică .

3.4 Managementul deșeurilor

Gestionarea deșeurilor constituie una dintre problemele importante cu care se confruntă Romania în ceea ce privește protecția mediului. O abordare integrată trebuie să țină cont de principalele procese de colectare, transport, tratare, valorificare, eliminarea deșeurilor.

Deșeurile municipale reprezintă totalitatea deșeurilor generate în mediul urban din gospodării, instituții, unități comerciale și prestatoare de servicii, deșeuri stradale colectate din spații publice, străzi, parcuri, spații verzi, deșeuri din construcții și demolări, nămoluri de la epurarea apelor orășenești.

Deșeurile reprezintă una din cele mai acute probleme legate de protecția mediului, din cauza cantităților mari generate și depozitării necontrolate a acestora.

Obiectivele prioritare locale în domeniul gestionării deșeurilor țin cont de principiile generale care stau la baza acestor activități:

-prevenirea sau reducerea producerii de deșeuri prin: dezvoltarea de tehnologii cu consum redus de resurse natural, dezvoltarea tehnologiei și comercializarea de produse care, nu au impact sau au cel mai mic impact posibil asupra creșterii volumului deșeurilor ori asupra riscului de poluare,

-reutilizarea, valorificarea deșeurilor prin reciclare sau orice alt proces prin care se obțin materii prime secundare ori utilizarea deșeurilor ca sursă de energie.

Evoluția anuală a indicatorului de generare a deșeurilor municipale

Evoluția anuală a indicelui de generare a deșeurilor municipale este determinată, în principal, de schimbările economice, schimbările privind consumul de bunuri de larg consum, schimbări în tehnologiile de producție.

Stabilirea tendinței acestui indicator s-a realizat pe baza datelor statistice disponibile și ținând seamă de prevederile Planului Regional și Planului național de gestionare a deșeurilor.

Aplicarea indicelui de creștere are ca rezultat creșterea deșeurilor municipale, pentru perioda considerate.

Tabelul nr.10 – Evoluția indicatorului de generare a deșeurilor municipal (sursă -Plan Urbanism Tulcea)

F

Figura nr. 9 – Indicator de generare deșeuri în mediul urban (sursă- Plan Urbanism Tulcea)

Evoluția indicatorului de generare a deșeurilor din mediul urban din figura nr.9 și tabelul nr.10, este într-o continuă creștere, ajungând de la o valoare de 0,90 kg/loc x zi în anul 2005 la 0,96 kg/loc x zi în anul 2013, generând o mărire a volumului de deșeuri rezultat într-o zi.

Cantitățile de deșeuri în tone colectate selectiv în municipiul Tulcea, timp de un an din anul 2010

sunt:

Tabel nr. 11 – Cantitățile de deșeuri colectate timp de 1 an (sursă- PMUD Tulcea)

Figura nr.10 – Ponderea deșeurilor colectate din municipiul Tulcea (sursă- PMUD Tulcea)

Colectarea deșeurilor din mediul urban din figura nr.10 și tabelul nr.11, a demonstrat că aceste cantități generate de municipiu într-un an pot face diferența dintre categorii, cea mai mare cantitate fiind generată de deșeurile din plastic.

Studiu de caz – Analiza situației existente

În vederea atingerii obiectivelor strategice propuse, consider esențială susținerea colectivă a strategiei din partea tuturor actorilor locali ai comunității municipiului Tulcea, precum și efortul comun în implementarea proiectelor de dezvoltare a municipiului.

Strategia de dezvoltare se raportează la mediul existent prin analizele efectuate la nivel sectorial, precum și prin analizele documentelor strategice de nivel comunitar, național, regional și corelarea rezultatelor analizelor cu datele statistice existente.

În urma analizelor, consultărilor publice organizate la nivelul municipiului Tulcea a fost creionat profilul strategic al municipiului Tulcea, totalitatea trăsăturilor locale care pot afecta în mod pozitiv sau negativ zona, influențând pe termen lung dezvoltarea.

Situația analizată s-a bazat pe consultarea unor documente oficiale care prezintă date statistice, consultări publice. Ca orice comunitate urbană, comunitatea locală din municipiul Tulcea deține anumite caracteristici specifice, care îi asigură o diferențiere de alte comunități similare.

Strategiile relevante pentru un oraș durabil sunt:

Soluționarea stării necorespunzătoare a sistemelor de captare, tratare, și înmagazinare a apei destintată alimentării populației din mediul urban se v-a face prin realizarea unui proiect prioritar pentru extinderea sistemelor de alimentare cu apă și canalizare pentru stația de epurare ape uzate menajere. Principalele surse de poluare a apelor Dunării o constituie, agenții economici care deverseaza apele uzate fie în rețeaua de canalizare orășenească fie în Dunăre, transportul fluvial, precum și apele menajere provenite din ape care sunt evacuate fără epurare. Necesitatea unei stații de epurare a apelor menajere pentru orașul Tulcea de aceea constituie o problema primordiala pentru administrația publică locală . Având în vedere că o mare parte a apei potabile necesare municipiului Tulcea este preluată din Dunăre, considerăm că se impune cu necesitate luarea tuturor măsurilor pentru eliminarea surselor de poluare, astfel încât să se poată preleva o apa cât mai curată pentru acest scop.

O altă soluție pentru limitarea evacuărilor de noxe în atmosferă, se va face prin modernizarea instalațiilor de epurare a gazelor arse la cuptoare și realizarea legăturilor de la analizoarele montate pe coșurile cuptoarelor în vederea monitorizării continue a emisiilor atmosferice de la toate cuptoarele de elaborare a feroaliajelor în vederea măririi capacității de epurare și pentru diminuarea emisiilor.

Datorită poluării atmosferei prin emisiile de gaze de eșapament mulțumită traficului rutier intens, s-a ajuns la concluzia și la necesitatea imediată a construirii mai multor piste de bicilete,a unor zone de stocare sau închiriere biciclete și a unor puncte de încărcare a autovehiculelor electrice. Se mai poate ține sub control nivelul de poluare prin aplicarea tehnicilor și tehnologiilor pentru reținerea poluanților sau prin introducerea de tehnologii mai puțin poluante.

Poluarea atmosferei datorită insuficienței spațiilor verzi, a condus la luarea unor decizii fapt pentru care suprafețele necesare de spațiu verde ce îi revine unui locuitor trebuie să fie de minim 26 mp, de aceea în acest sens s-a realizat un proiect de amenajare și reamenajare a spațiilor verzi din cadrul municipiului Tulcea pe lângă pistele de bicicliști și totodată reabilitarea spațiilor verzi dintre blocuri.

Poluarea solului și a apelor subterane datorită infiltrărilor de ape uzate provenite de la populație prin evacuarea necontrolată pe sol sau colectarea apelor uzate în puțuri absorbante sau în fose septice în zona urbană în care încă nu există rețea de canalizare, posibilitatea de contaminare, prin antrenare, inundare, infiltrare în sol, a surselor de apă subterane, impactul asupra sănătății umane și asupra mediului poate fi semnificativ, de aceea s-a luat în considerare amenajarea zonelor de la periferia municipiul cu rețele de canalizare.

Educația ecologică și informarea comunității este și ea necesară chiar dacă toate acțiunile programate a se realiza în perioada 2008-2010 pentru rezolvarea acestei probleme au fost îndeplinite, educația ecologică și informarea comunității reprezintă o problemă de mediu constantă pentru care se consider a fi necesare măsuri cu caracter permanent.

O problemă importantă o reprezintă existența unui segment din populație afectată de zgomotul având ca sursă de poluare sonoră, traficul rutier. Nivelul de zgomot echivalent la bordură sau la fațada clădirilor înregistrează în exclusivitate, în zonele din vecinătatea căilor rutiere intens solicitate, valori peste limitele admise de standardele și normativele din domeniu. Mai mult de jumătate din populație locuiește sau îsi desfășoară activitatea zilnică în zone expuse la poluarea sonoră, impactul asupra sănătății umane fiind considerabil. Impactul asupra calității vieții, prin existența unui zgomot de fond permanent, este semnificativ, datorită stării de disconfort create, de aceea s-au luat măsuri în acest sens și s-au implementat proiecte pentru punerea în funcțiune a mai multor piste de biciclete și realizarea un hărți strategice de zgomot și planurile de acțiune aferente acestora.

Protecția și conservarea naturii și a diversității biologice se realizează prin conservarea lor, utilizarea durabilă a habitatelor naturale, a speciilor de floră și faună sălbatică, reconstrucția ecologică a sistemelor deteriorate și gestionarea durabilă a pădurilor și susținerea rolului acestora în viața social-economică a țării.

Dezvoltarea unui sistem de management integrat al deșeurilor se va realiza prin implementarea planului de gestionare a deșeurilor la nivel local, prin inchiderea treptată a depozitelor de deșeuri care nu îndeplinesc standardele legale, prin promovarea principiilor reciclării, reutilizării, prin exploatarea propriu-zisă a componentei utile din deșeurile industriale specifice fiecărei unități poluatoare Alum , Feral.

Totodată se poate crea acest sistem de management și prin dezvoltarea sistemelor de colectare selectivă a deșeurilor de ambalaje, deșeurile de echipamente electrice și electronice, baterii și acumulatori, anvelope, prin aplicarea unor tehnologii moderne care generează mai puține deșeuri, prin reconstrucșia ecologică a zonelor care au fost afectate de depozitarea deșeurilor, prin gestionarea separată a deșeurilor toxice provenite din activitățile casnice.

În cadrul fiecărui domeniu prioritar au fost identificate o serie de măsuri și acțiuni, cu diferite nevoi de rezolvare a problemelor observate, care ulterior au generat diferite intervenții sau proiecte de dezvoltare.

Pentru o planetă durabilă avem nevoie de o mână de ajutor din partea fiecăruia!

Figura nr.11 – Planeta durabilă (sursă – Expoziție Ziua Mediului)

4.1 Modalități de valorificare a deșeurilor textile

Produsul ales pentru acest proiect este „sacoșa de cumpărături ecologică”. Principalul motiv pentru care am ales această variantă este acela de a afla mai multe despre produsele eco-friendly și de a împărtăși și celorlalți câteva informații. În acest fel contribui într-o mică măsură la campaniile lansate împotriva pungilor de plastic. Un alt motiv, este faptul că a devenit un subiect destul de mediatizat.

Pungile de plastic sunt oferite de hypermarket-uri, dar și de supermarket-urile de cartier la prețuri extrem de accesibile, de aceea nu au o viață prea lungă fiind aruncate de cetățeni pe stradă, în parcuri, în pădure, în râuri.

Eco-design constă în integrarea aspectelor de mediu în faza de proiectare, luându-se în considerare întreg ciclul de viață al produsului de la achiziționarea materiilor prime până la aruncarea produsului. Particula “eco” înseamnă în același timp economie și ecologie.

Plastic în cifre

-În 2006 au fost folosite 1,3 miliarde de ambalaje din plastic în România, iar în prezent numărul acestora este în creștere cu 30%.

-În România, numărul pungilor din plastic se ridică la cinci miliarde.

-Un român folosește în medie 250 de pungi de plastic într-un an.

-Un român folosește aproape zilnic o pungă pentru maxim de 20 de minute.

-O pungă din plastic se fabrică într-o secundă.

-O pungă din plastic se degradează în 450 de ani.

Un proiect care susține și promovează un mediu mai sănătos și mai curat, contribuind la reciclarea materialelor, hainelor vechi prin transformarea lor în torbe și genți.

Mediul înconjurător este foarte important și o știm cu toții, dar, din pacate, nu îi acordăm atenția cuvenită și, voluntar sau involuntar, îi facem rau în mod constant. De aceea m-am gândit să combin, să valorific, în felul acesta, nu numai că mediul este scutit de dispersarea deșeurilor în natură, dar resursele utilizate cu producția își sporesc eficiența printr-o nouă utilizare a produselor.

Figura nr. 12 – Promovarea pungilor reutilizabile (sursă – Patrula de reciclare)

Am decis să mă alătur inițiativelor de a proteja mediul înconjurător și de a promova sacoșele din material textil, încurajând populația să le folosească în detrimentul pungilor de plastic.

Un element ce face parte din viața noastră de zi cu zi este punga de plastic, folosită ca modalitate de transport a alimentelor și ca spațiu de depozitare.

Utilizarea pungilor din plastic cu rost și fără a deveni o consecință periculoasă,
în fiecare zi, ieșim din magazin cu cel puțin două pungi din plastic noi, plus la asta mai adăugăm încă câteva pungi mici utilicate de vânzător pentru a diviza produsele.

A ajuns să fie o normalitate sau mai exact tipic românilor, fiecare dintre noi are acasă o “pungă cu pungi”, am început să percepem punga de plastic ca pe un element indispensabil când mergem la cumpărături și să considerăm că aceasta a existat dintotdeauna.

În România, lucrurile s-au mișcat mai greu și conform statisticilor, România ocupă locul 4 la consumul pungilor de plastic, cu o medie de 252 de bucăți pe locuitor. Nici măcar ecotaxa pusă pe pungile de plastic nu a diminuat consumul. Începând cu vara acestui an, pungile din plastic subțire și foarte subtire cu mâner vor fi interzise și în România.

Principalele materii prime din care se fac sacoșele de cumpărături ecologice sunt: țesătură de bumbac 100%, țesătură de iută 100% și ață din bumbac 100%.

Materialele folosite pentru primele modele de pungi de cumpărături sunt iuta și satenul, hârtie pentru modelul ecologic, pistol de lipit, carton rigid pentru adâncimea torbei.

Iuta are o suprafață plăcută la atingere, dar și la privit, se distinge printr-un luciu aparte, dar și prin flexibilitatea texturii.

Figura nr. 13 – Pregătirea materialelor (sursă-original)

Am folosit o mașină de cusut cu motor încorporat, 2 ace, cusătură rigidă, tăietor automat de fir, ștergător de fir.

Figura nr. 14 – Confecționarea sacoșei din material textil (sursă-original)

Modelul de geantă realizat este dreptunghiular, cu mânere lungi din satin, materialul din care s-a realizat este iuta, culoarea crem, inscripție semn ecologic din satin. Geanta este rezistentă confecționată dintr-un material natural, se poate spăla și călca.

Figura nr.15 – Coaserea mânerelor (sursă-original)

Figura nr. 16 – Realizarea semnului ecologic (sursă-original)

Figura nr. 17 – Finalizarea sacoșei ecologice (sursă-original)

4.2. Analiza SWOT

Tabel nr. 12 – Analiza SWOT (sursă- original)

4.3 Matrice de impact

Tabel nr. 13 – Criterii de clasificare(sursă-original)

Tabel nr. 14 – Matrice de impact (sursă- original)

Activitățile care afectează mediul sunt următoarele: lipsa canalizării, emisiile rezultate din industrie, depozitarea neconformă a deșeurilor, traficul ruiter intens și lipsa stației de epurare în municipiul Tulcea.

4.4 Indicatori de poluare globală Rojanschi

Am calculat indicele de poluare globală știind că s-au identificat următoarele note de bonitate:

-Aer 6

-Apă 7

-Sol 8

-Starea de sănătate a populației 7

Figura nr. 18 – Indice de poluare globală (sursă-original)

Si = 2*b*h/2 Si = 2*5*3/2=15

Sr = b*h/2 +b*h/2 Sr = 3,5*2/2 +3,5*2/2 = 7/2 +7/2= 7

Ipg = Si/Sr Ipg =15/7=2,14

Am întocmit indicele de poluare globală a mediului, și am constatat că se încadrează între 2<i<3 mai exact mediu supus efectului activității umane, provocând strare de discomfort formelor de viață, pe lângă acest rezultat indicele mai are și alte scări de la 1 la 6 după cum urmează:

i = 1 – mediu natural neafectat de activitatea umană

1<i<2 – mediu supus efectului activității umane în limite admisibile

2<i<3 – mediu supus efectului activității umane, provocând stare de disconfort formelor

de viață

3<i<4- mediu afectat de activitatea umană, producând tulburări formelor de viață

4<i<6 – mediu grav afectat de activitatea umană, periculos formelor de viață

i peste 6 – mediu degradat, impropriu formelor de viață