DESIGN VEGETAL – ARBORICULTURĂ ORNAMENTALĂ [301441]
[anonimizat]
– [anonimizat]: Șef Lucr. Dr. SANDU TATIANA
Masterand: [anonimizat]-[anonimizat] I, A.P.U.T.
CUPRINS
1. Evoluția arhitecturii peisagere
2. Funcții compoziționale
3. Principii compoziționale de proiectare peisagistică
4. Stiluri compoziționale
5. Stilurile de amenajări grădini și amenajări spații urbane și evoluția lor în contemporan
6. Planificarea peisajelor pentru urbanizare
7. [anonimizat], elemente de design
8. Peisagistica la un alt nivel
1. [anonimizat], fiind constituite din plante cu rol alimentar; [anonimizat] a [anonimizat] (de exemplu în Orientul Mijlociu) sau când la egipteni a [anonimizat] s-au transformat din utilitare în locuri de meditație religioasă. Într-o [anonimizat], [anonimizat], o serie de edificii și opere de artă (teatre, portice, statui, băi, [anonimizat].).
[anonimizat] a asigura în vecinătatea locuinței cele necesare vieții. De-a [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat].
O primă istorie cuprinzătoare a [anonimizat], a fost scrisă de Norman T Newton cu titlul Design pe teren: dezvoltarea arhitecturii peisagere, 1971. [anonimizat], [anonimizat]. Întrucât împărații erau responsabili pentru furnizarea de bunuri publice (irigații, străzi, ziduri, parcuri și alte bunuri ecologice), distincția dintre public și privat nu era aceeași în lumea antică ca în lumea modernă.
[anonimizat]. [anonimizat], apă, [anonimizat]:
– [anonimizat] (grădini);
– [anonimizat], care sunt deschise publicului (scuar, parc, [anonimizat]).
Romanii au preluat arhitectura peisajului pe o scară extensivă. Vitruviu a scris multe despre acest subiect ce afectează și acum peisagiștii.
[anonimizat] a [anonimizat], grădinăritul a fost “reînviat” [anonimizat], inclusiv spațiile pentru recreere de la Villa d’Este, Tivoli. Grădinile renascentiste s-[anonimizat], în lucrările lui André le Nô[anonimizat]-Vicomte și Versailles.
F1 – [anonimizat]://en.wikipedia.org/wiki/Gardens_of_Versailles
În secolul al XVIII-lea, Anglia a devenit punctul culminant în noul stil al Arhitecturii Peisagere. Personalități ca William Kent, Humphry Repton, și mai cu seama faimosul Lancelot ‘Capability’ Brown au remodelat marile parcuri din Anglia, pentru a semăna cu versiune curată și ordonată a naturii. Multe din aceste parcuri au rămas neschimbate până în zilele noastre.
Termenul de “Arhitectura Peisageră” apare la început de secol XIX, fiind folosit pentru prima dată de către Gilbert Lairg Meason , în titlul cărții sale “Arhitectura Peisageră a Marilor Pictori ai Italiei” (Londra, 1828) – “On The Landscape Architecture of the Great Painters of Italy”. Aceasta cuprindea tipurile de arhitectură regăsite în picturile peisajelor, în care trata modul în care clădirile și structurile erau amplasate în peisaj pentru a produce compoziții frumoase.
F2 – “On The Landscape Architecture of the Great Painters of Italy” (http://www.gedeus.ro/)
De-a lungul celui de al XIX-lea secol, planificarea urbană a devenit tot mai importantă, devenind combinația dintre planificarea modernă și tradiționalul grădinărit, ceea ce a dat Ahitecturii Peisagere concentrarea unică.
În cea de-a doua parte a secolului al XIX-lea Frederick Law Olmsted, a completat o serie de parcuri, care continuă să aibe o mare influență asupra practicanților Arhitecturii peisagere din zilele noastre. Printre acestea se numără Central Park din New York, Prospect Park din Brooklyn precum și sistemul de parcuri numite Emerald Necklace din Boston.
F3 – Emerald Necklace din Boston (https://en.wikipedia.org/wiki/Emerald_Necklace)
F4 – Sistemul de parcuri Emerald Necklace din Boston (https://en.wikipedia.org/wiki/Emerald_Necklace)
Arhitectura peisageră continuă să se dezvolte ca disciplină estetică, și a răspuns multor mișcări de estetică și de arhitectură de-a lungul secolului XX. Astăzi, continuă să se creeze o inovație, pentru a oferi soluții estetice competitive pentru spațiile verzi de-a lungul drumurilor, parcuri și grădini.
Ian McHarg este considerat o influență importantă în legătură cu Arhitectura Peisageră modernă și în planificarea particulară. Cu ajutorul cărții “Design with Nature”, a realizat un sistem de analiză a fiecărei porțiuni dintr-un sit, pentru înțelegerea compilată a atributelor calitative a spațiului.
Mai mulți arhitecți peisagiști care practică în anii 1980 și 1990 au mutat disciplina dincolo de rădăcinile sale în Modernul Înalt. Acesta include pe Martha Schwartz, Peter Walker și Michael Van Valkenburgh. Începând cu mijlocul anilor 1990, s-a produs o nouă schimbare disciplinară față de ceea ce s-a numit Urbanismul Peisajului, un termen care încearcă să îmbine designul urban, designul infrastructurii și peisajul.
Arhitectura peisageră a devenit o profesie la nivel mondial, prezentată pentru recunoaștere de către Organizația Internațională a Muncii și reprezentată la nivel mondial de către Federația Internațională a Arhitecților peisagiști.
Garrett Eckbo și Dan Kiley au fost proeminent arhitecți peisagiști moderni la mijlocul secolului al XX-lea. Munca lor este reprezentată de o trecere de la ceea ce ar putea fi numită estetica "grădinii sălbatice" a arhitecților peisagiști anteriori, influențată de Naturalismul Romantic la o estetică mai rezervată și mai rectilinie. Ambii au studiat sub Warren Manning de la Harvard, care la rândul lui au studiat sub Frederick Law Olmsted.
Arhitectura peisageră este un domeniu multidisciplinar în care se împletesc aspecte din varii specialități artistice, tehnice și științifice, precum: arte vizuale, design, geometrie descriptivă, istoria și teoria arhitecturii, urbanism, noțiuni fundamentale de botanică, pedologie, hidrologie, sociologie, economie, etc.
Scopul arhitecturii peisagere este de a planifica, proiecta și gestiona după anumite principii și tehnici, spații exterioare funcționale în care se vor desfășura activitățile umane.
Activitatea prestată de arhitectul peisagist se adresează atât mediului urban cât și celui rural, indiferent de jurisdicția lui (privat sau public). Peisagistul se ocupă atât de proiecte de scară mică (amenajări grădini și amenajări curți etc.) cât și de mare anvergură (design urban, parcuri etc.).
F5 – Amenajări grădini – https://uk.pinterest.com
F6 – Design urban – https://uk.pinterest.com
F7 – Design parcuri – https://uk.pinterest.com
Printre activitățiile incluse în această profesie se enumeră: grădini, terase, acoperișuri verzi/maro, grădini verticale, parcuri, scuaruri urbane, fâșii verzi și aliniamente stradale, plantații de protecție, campusuri universitare, grădini botanice și zoologice, cimitire, complexe rezidențiale, design urban, etc.
În România domeniul este reprezentat la nivel național de către ASOP (Asociația Peisagiștilor din România), organizație afiliată IFLA. ASOP are ca rol principal recunoașterea și sprijinirea profesiei în țară, alinierea sistemului de învățământ la standarde internaționale și promovarea principiilor enunțate de Convenția Europeană a Peisajului ratificată de România în 2002.
Fiecare epoca istorică a creat programe noi de spații verzi și amenajări peisagere, din necesități funcționale care și-au făcut apariția pe parcursul evoluției social-economice și tehnico-materiale:
– parcurile și grădinile antice regale/imperiale de agreement sau de vânătoare;
– dotările de competiții sportive dispuse în zone înverzite la vechii greci;
– grădinile școlilor filosofice antice grecești, amplasate la marginea Atenei și a altor orașe;
– interesul Evului Mediu pentru grădinile închise, de mici dimensiuni, destinate fie meditației religioase, fie vieții intime familiale;
– pasiunea medievală pentru grădinile secrete cu plante rare, aromatice, medicinale;
– parcurile regale/imperiale din Renaștere, Baroc și Clasicism, create atât pentru a avea un rol simblic-reprezentativ, cât și pentru serbările galante ale curții, sau pentru odihnă și relaxare;
– opțiunea pentru peisajul liber, în special în societatea industrializată engleză de la sfârșitul secolului XVIII și din secolul XIX;
– moda stilului liber peisager, adus de englezi din Orient, se răspândește în secolul XIX în tot Occidentul;
– apariția și extinderea parcurilor publice, destinate relaxării locuitorilor orașelor, având rol foarte important în combaterea poluării orașelor industrializate din secolul XIX;
– nevoia de igenizare a orașului și principiile urbanismului modern de dezvoltare a sistemului verde urban în secolul XX;
– conștientizarea importanței funcțiilor urbane ale spațiilor verzi în secolul XX;
– accentul pus, spre sfârșitul secolului XX, pe amenajările peisagere ecologice și durabile, care să combată poluarea sub toate formele sale;
– extinderea conversiilor și reabilitărilor funcționale peisagere care salvează zonele degradate și poluate din orașe și din teritorii, în secolul XXI.
Atât designul grădinii cât și arhitectura peisagistică se referă la compoziția spațiului exterior în funcție de obiectivele vitruvian și la utilizarea celor cinci elemente compoziționale ale designului de grădină și peisaj: Vegetație, Forma de teren, Apă, Pavaj, Structuri.
Urmând în linii mari această evoluție, cu etapele ei principale, se poate valorifica creativ moștenirea trecutului, preluând principii, funcții și modalități de construire a peisajului valabile și astăzi și integrându-le, cu alte coordonate, în concepția grădinilor prezentului și viitorului.
2. Funcții compoziționale
Spațiile verzi imprimă unui teritoriu o valoare decorativă, exprimată prin satisfacția pe care o are omul față de vegetația arborescentă, arbustivă, floricolă sau erbacee, care prin diferitele ei componente dau impresia de frumusețe.
În general, spațiile amenajate peisagistic au o contribuție benefică la ridicarea gradului de confort urban, la calitatea și sanitatea vieții umane, nu doar prin aceste funcții, ci prin atributele lor.
Importanța decorativă a vegetației în peisajul arhitectural al unui oraș este și mai mare, în geometrismul construcțiilor spațiile verzi introducând varietate și culoare.
Un ansamblu arhitectural își sporește expresivitatea artistică dacă este încadrat sau înconjurat de vegetație lemnoasă, gazon sau oglinzi de apă.
Plantațiile accentuează perspectiva unui obiectiv arhitectural sau maschează diferite aspecte inestetice. Însușirile decorative ale vegetației lemnoase (culoarea frunzișului, textura coroanei, flori, fructe, lujeri) sau chiar a vegetației ierboase, variază pe parcursul unui an, diferind în funcție de fenofază, imprimând peisajului trăsături caracteristice anotimpului respectiv.
J.O. Simons definește frumusețea ca fiind „armonia tuturor părților, indiferent de subiectul în care apare, asamblate într-o astfel de proporție și legătură, încât nimic să nu poată fi adăugat, diseminat sau modificat, decât în dauna operei”. (Simonds, J.O., 1967)
Frumusețea spațiilor verzi amenajate este amplificată datorită faptului că frumosului natural i se adaugă frumosul artistic, unele spații verzi fiind caracterizate printr-un grad mai mare de prelucrare artistică (grădinile, parcurile, pădurile parc și chiar pădurile de recreare).
Funcția urbanistică – prin prezența lor în cadrul țesuturilor urbane, zonele verzi pot avea un rol important, clarificând uneori zonificarea funcțională urbană. Prin prezența lor, funcție de dimensiunile ariei ocupate și de amplasament, spațiile plantate și amenajate peisagistic contribuie la:
– separarea între anumite zone funcționale care se disturbă reciproc: circulație-locuințe, circulație-zonă de învățământ, carosabil-pietonal, locuințe-industrie etc.
– unificarea sau tranziția între spații urbane diverse – de exemplu un centru istoric poate fi legat de o zonă construită modern printr-o zonă plantată și amenajată peisagistic în mod judicios;
– delimitarea creșterii dezordonate a aglomerației urbane.(Dascălu, 2016)
Funcția urbanistică:
F8- Singapore Bishan Park (https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Singapore_Bishan_Park.jpeg)
F9 – Puente Oblicuo, Madrid, Spania (http://renataenguatemala.blogspot.ro/2012/06/parque-madrid-rio.html)
F10 – Central Park, New York (https://ro.wikipedia.org/wiki/Central_Park)
F11 – Gubei Promenade, Shanghai, China (http://www.landezine.com/index.php/2011/04/gubei-pedestrian-promenade-by-swa-group/)
F12 – Gubei Promenade, Shanghai, China (http://www.landezine.com/index.php/2011/04/gubei-pedestrian-promenade-by-swa-group/)
Funcția estetică – este strâns legată de una din necesitățile de bază umane, anume, nevoia de frumos. Amenajările peisagistice îndeplinesc o funcție estetică urbană, fie prin valoarea lor proprie, fie prin capacitatea lor de a contribui la potențarea valorică a unor zone:
– pot potența valoarea arhitecturală a cadrului construit, sau a spațiilor urbane istorie sau moderne;
– pot oferi valoare ambientală spațiilor urbane lipsite de valoare arhitecturală istorică sau modernă;
– pot masca aspecte inestetice din unele zone;
– au valoare estetică proprie prin formă, volumetrie, colorit sau prin combinațiile lor. (Dascălu, 2016)
Funcția decorativă a numeroase zone verzi este completată și amplificată de oglinzile sau de cursurile de apă.
Apa folosită în diferite modalități (oglinzi, bazine, cascade, fântâni arteziene) induce o „vibrație” proprie ce amplifică efectul decorativ al elementelor din cadrul compozițional respectiv.
Funcția decorativă este completată și de estetica sonoră a unui spațiu verde, componentă exprimată prin foșnetul frunzelor, vâjâitul vântului prin coroana arborilor, murmurul apei, ciripitul păsărelelor, etc.
Calitatea estetică (decorativă) a unui peisaj, a unei zone verzi sau a unui spațiu verde este de cele mai multe ori o rezultantă obținută prin reunirea tuturor componentelor într-un ansamblu peisagistic ce produce plăcere, încântare, admirație necondiționată, și care exercită o atracție spontană.
F13 – Parcul Klyde Warren, Dallas
F14 – Parcul Klyde Warren, Dallas (http://www.landezine.com/index.php/2014/11/klyde-warren-park-by-the-office-of-james-burnett/klyde_warren_park-office_of_james_burnett-15/)
F15 – Billancourt Park, Franța – http://www.landezine.com/index.php/2017/06/nature-at-mooring-boulogne-park-by-agence-ter/
F16- Beiqijia Technology Business District, China (http://www.landezine.com/index.php/2016/11/beiqijia-technology-business-district-by-martha-schwartz-partners/)
F17- Beiqijia Technology Business District, China (http://www.landezine.com/index.php/2016/11/beiqijia-technology-business-district-by-martha-schwartz-partners/)
Funcția educativă – este oferită de capacitatea amenajărilor de a contribui la educația cetățenilor, la corectarea unor comportamente greșite, la structurarea unor personalități umane care să devină pozitive și civilizate, prin:
– dezvoltarea simțului estetic și a bunului gust;
– dezvoltarea imaginației și a creativității;
– informarea privitor la științele naturii sau a unor domenii diverse în cadrul unor parcuri tematice, precum parcurile-botanice, zoologice, culturale, expoziționale, istorice etc. (Dascălu, 2016)
F18 – Grădina Botanică Myriad, Oklahoma (www.alamy.com)
F18 – Grădina Botanică Myriad, Oklahoma (www.alamy.com)
Funcția socială – este strâns legată de cea educativă, contribuind la cristalizarea simțului civic al locuitorilor, la dezvoltarea respectului de sine, a respectului pentru oraș.
Spațiile amenajate pot reprezenta: locuri de stabilire a contactelor sociale care contribuie la dezvoltarea sociabilității;
– locuri propice dezvoltării simțului de cooperare, a respectului reciproc, locuri favorabile renunțării la atitudini de discriminare diversă și la agresivitate;
– spații care încurajează inițiativa civică, pentru binele colectiv, dezvoltând și respectul de sine. (Dascălu, 2016)
F19 – Brooklyn Bridge Park – https://www.nycgo.com/attractions/brooklyn-bridge-park
F20 – Brooklyn Bridge Park – https://www.nycgo.com/attractions/brooklyn-bridge-park
Funcția de recreere, de loisir – este legată de cele trei ritmuri umane: activitate/muncă, recreere și somn. Spațiile create pot constitui loc de odihnă activă sau pasivă, prin culturalizare, promenadă, sport, distracții, joc, grădinărit, turism etc.
F21 – Promenada Sea Organ, Croația (http://www.landezine.com/index.php/2009/07/198/attachment/053/)
F22 – Promenada Sea Organ, Croația – jocuri de gradene (http://www.landezine.com/index.php/2009/07/198/)
F23 – Rooftop Park, Olanda (http://www.landezine.com/index.php/2015/10/rooftop-park-bulwark-sint-jan-by-oslo/bolwerk-sint-jan-photo-niels-van-empel-2/)
F24 – Rooftop Park, Olanda (http://www.landezine.com/index.php/2015/10/rooftop-park-bulwark-sint-jan-by-oslo/)
F25 – Rooftop Park, Olanda (http://www.landezine.com/index.php/2015/10/rooftop-park-bulwark-sint-jan-by-oslo/)
F27 – BUGA 05 Playground, Germania ( http://www.landezine.com/index.php/2009/07/buga- 05-playground/)
F28 – BUGA 05 Playground, Germania ( http://www.landezine.com/index.php/2009/07/buga- 05-playground/)
F29 – BUGA 05 Playground, Germania (http://www.landezine.com/index.php/2009/07/buga-05-playground/)
F30 – Royal Botanic Gardens, Cranbourne, Australia (http://www.landezine.com/index.php/2013/04/the-australian-garden-by-taylor-cullity-lethlean-and-paul-thompson/)
F31 – Royal Botanic Gardens, Cranbourne, Australia (http://www.landezine.com/index.php/2013/04/the-australian-garden-by-taylor-cullity-lethlean-and-paul-thompson/)
Funcția sanitar – igienică
Armoniile combinate ale elementelor peisagere, potențele curative ale apei și ale vegetației, toate acestea pot contribui la:
– la îmbunătățirea microclimatului prin echilibrarea temperaturii, umidității și curenților de aer;
– ameliorarea și purificarea compoziției fizico-chimice a atmosferei;
– echilibrarea energiilor atmosferice și telurice;
– prevenirea, ameliorarea și vindecarea poluării psiho-emoționale. (Dascălu, 2016)
F32 – Promenada High Line, New York (https://www.nycgovparks.org/parks/the-high-line)
F33 – Promenada High Line, New York (https://www.nycgovparks.org/parks/the-high-line)
3. Principii compoziționale de proiectare peisagistică
Atunci când se realizează un spațiu verde, se ține seama de anumite principii și legi, care conduc în final la realizarea frumosului. Fiecare component, viu sau inert, are în el însuși caracteristici potențiale estetice care se pot transforma în frumos sau frumusețe atunci când se organizează unitar mai multe componente. Frumusețea este realizată prin ordine, armonie și proporționalitate, elemente care stau la baza proiectării estetice ale unei unități de spațiu verde. Legătura dintre conținut și formă este indisolubilă în proiectarea spațiilor verzi.
Parcurile și grădinile sunt creații peisagistice unitare, care prin mijloace proprii exprimă un scop, îndeplinesc anumite funcții și au un conținut artistic de sine stătător.
Integrarea elementelor naturale și a celor construite într-un complex de spații, forme și volume armonioase menite să asigure relații optime pentru om, ca beneficiar al grădinilor, trebuie să urmeze anumite principii de compoziție.
La proiectarea spațiilor verzi se ține seama de anumite principii și legi și anume de principiul armoniei și proporției, acestea constituind, de fapt, principiile care stau la baza proiectării estetice a unității de spații verzi.
Principiile care stau la baza proiectării sunt:
– Principiul funcționalității sau al proiectării organice a suprafețelor și a formelor planului. Acest principiu se constituie ca o parte a proiectării integrate, durabile și ecologice.
Proiecatrea organică presupune adaptarea optimă la toate condițiile de sit, punerea în valoare a calităților acestuia, integrarea perfectă în cadrul sistemului general urban sau teritorial din care face parte zona proiectată. Proiecatrea organică urmărește armonizarea între funcțiune, sit și mijloacele de realizare a conceptului peisagistic. Proiectarea organică ar trebui să opereze cu elemente multifuncționale.
Simonds spunea în cursul lui de Arhitectura peisajului că proiectarea organică ar putea începe prin: alegerea celui mai convenabil sit care să ne sugereze folosințele cele mai adecvate și folosirea întregului său potențial.(Dascălu, 2016)
F34 – Grădina Speculațiilor Cosmice, Scoția (http://www.amusingplanet.com/2013/08/charles-jenckss-peculiar-landscaping-art.html)
F35 – South Pointe Park in Miami Beach, Florida, USA (https://ro.pinterest.com/pin/297519119111679093/)
– Principiul unității între conținut și formă
Acest principiu presupune o multitudine contopită bazată pe o concepție dominantă care realizează legătura între părțile componente într-un întreg și în acest mod se obține în final unitate în diversitate. Elementele scuarului sunt legate unele de altele, fiecare este subordonat la unul altuia si toate elementele principale de centrul compoziției.
Funcțiunile necesare vor putea fi exprimate printr-un joc de forme și volumetrii, într-o manieră stilistică proprie creatorului proiectului, cu condiția ca stilul și maniera de proiectare să fie adaptate necesităților cadrului construit, sau natual, existent.
Trebuie să existe o unitate formală/stilistică în concordanță cu tipologia funcțională cerută de amplasament: conceptul, formele și în final stilul compozițional, vor fi daptate cerințelor majore funcționale ale sitului și vor fi toate în deplină armonie. (Dascălu, 2016)
F 36 – Urban dock LaLaport Toyosu, Japonia (http://www.landezine.com/index.php/2011/11/toyosu-landscape-architecture/)
F 37 – The Park – Cigler Marani Architects, Praga (http://maraniarchitects.com/project/park/)
– Principiul compatibilității funcției cu ambientul presupune alegerea acelor folosințe ale spațiilor verzi care să se integreze în mediul înconjurător, această realizându-se astfel încât peisajul modificat obținut să fie plăcut și funcțional.
F38 – Tianjin Eco-City (http://www.landezine.com/index.php/2017/05/tianjin-eco-city-by-grant-associates/)
F39 – Tianjin Eco-City (http://www.landezine.com/index.php/2017/05/tianjin-eco-city-by-grant-associates/)
– Principiul armoniei și al valențelor estetice
Pentru obținerea armoniei într-o compoziție a unui proiect, ar trebui realizate echilibrul, proporția și unitatea stilistică între toate elementele componente ale spațiului amenajat. Conceptele de concordnță și contrast intervin și ele ca posibile căi de realizare a armoniei.
Valența estetică în proiectarea peisagistică se constituie ca o importantă calitate, în condițiile realizării unei compatibilități eficiente între relaționările funcționale și cele conceptual-formale, luând în considerație toate detaliile elementelor morfologice implicate în finalizarea concretă a proiectului.
Armonia este un principiu universal, pe care vechii greci, iubitori de perfecțiune, îl urmăreau ca scop suprem.(Dascălu, 2016)
F40 – Duchess Residences, Singapore (https://mkpl.sg/duchess-residences/)
F41- Beiqijia Technology Business District, China (http://www.landezine.com/index.php/2016/11/beiqijia-technology-business-district-by-martha-schwartz-partners/2-central-park/)
F42- Beiqijia Technology Business District, China (http://www.landezine.com/index.php/2016/11/beiqijia-technology-business-district-by-martha-schwartz-partners/2-central-park/)
4. Stiluri compoziționale
Există diverse stiluri în care o grădină poate fi amenajată. Particularitățile caracteristice ale unui stil sunt strâns legate de condițiile naturale ale amplasamentului, dar mai ales de contextul social al perioadei în care se realizează lucrarea de amenajare.
Stilul în arhitectura peisajelor indică modul de armonizare a elementelor naturale (relief, apă,vegetație etc.) cu cele artificiale (alei, bazine, fântâni, statui etc.) în vederea realizării unei ținute artistice distincte.
De-a lungul veacurilor, stilurile în arhitectura peisajului au diferit, axându-se totuși pe două tipuri caracteristice:
– geometric (regulat sau arhitectural)
– peisager (natural sau liber).
Din combinarea acestor două a rezultat al treilea stil – stilul mixt (combinat)
Stilul geometric
Aspectul general al unei amenajări astfel este unul care sugerează ordine și formalitate.
Proiectul de amenajări se face în așa fel încât accentul să fie pus mai mult pe calitățile elementelor construite, decât pe elementele vegetale.
Alegerea plantelor într-o grădina geometrică se face după criterii arhitecturale, cu scopul de a evidenția construcțiile. Plantele sunt dispuse regulat, geometrizat. Decorul vegetal este subordonat astfel elementelor construite.
Ordonarea generală a compoziției într-o grădina geometrică se face în funcție de un element principal, dominant.
În grădinile geometrice antice și mai apoi în cele inspirate de acestea (grădinile evului mediu și grădinile din perioada renascentist-barocă), elementul principal care dădea tonul lucrării era reprezentat de un edificiu. Acest edificiu genera un alt element definitoriu în amenajarea acestor grădini și anume axa de compoziție. În funcție de această axă, elementele componente ale grădinii, atât cele construite cât și cele vegetale, erau organizate simetric. O altă proprietate a axei era aceea de a crea o perspectiva principală a proiectului.
Acest stil a fost folosit de-a lungul a 5000 de ani de istorie a omenirii și a servit, în general, pentru înfrumusețarea reședințelor celor ce aparțineau clasei stăpânitoare. Există câteva variante în funcție de epocă, sistemele sociale și politice ale popoarelor respective, de situația geografică, condițiile climatice, etc..
Principiile care stau la baza stilului geometric sunt următoarele:
– compoziția se bazează în general pe forme geometrice regulate, rezultate din asocierea liniilor drepte și acelor curbe;
– scopul principal este punerea în valoare a clădirii principale (palat, castel, edificiu public, etc.) care constituie de fapt punctul cel mai important al ansamblului;
– armonizarea planului se face pe baza unei axe de simetrie, alcătuită dintr-o perspectivă mai largă asupra clădirii principale;
– se impune adeseori adaptarea și transformarea naturii după nevoile compoziției (relieful terenului poate fi nivelat, apele pot fi rectificate, vegetația poate fi astfel condusă încât să se poată vedea intervenția omului);
– compoziția necesită și numeroase elemente artificiale de construcție sau de ornament (trepte, parapete, colonade, fântâni, pavilioane, grupuri sculpturale, vase cu flori, etc.);
– terenurile recomandate pentru amenajarea în stil geometric sunt cele plane, totuși în anumite condiții o neuniformitate a terenului produce efecte decorative deosebite;
– un ansamblu în stil geometric se compune, în general, din clădirea principală, cu dependențele sale, plus grădina sau parcul;
– așezarea clădirii, de obicei, se face în apropierea drumului public putând astfel avea acces direct sau indirect, prin alei mărginite cu vegetație;
– din mijlocul fațadei clădirii și perpendicular pe ea pornește axa principală de compoziție care se oprește asupra unui element important, natural sau artificial. Axa principală desparte grădina sau parcul în două părți simetrice în ansamblul lor;
– la compozițiile mai vaste axa principală este întretăiată de axe secundare (transversale sau oblice) ce formează perspective secundare, cu rolul de a înlătura eventual monotonia grădinilor prea mari;
– grădina amenajată în stil geometric este alcătuită din partere cu forme geometrice regulate, plantate cu flori, având desene simple sau complicate, ornamentate cu bazine de apă, vase de flori, grupuri sculpturale, arbuști de talie mică tăiați în forme geometrice regulate, etc.;
– parcul amenajat în stil geometric este alcătuit dintr-o pădure ale cărei margini constituie un perete de verdeață spre restul amenajării, cu arbori plantați la distanțe egale și destul de des, uneori cu coronamentul tăiat în forme geometrice. Aleile care străbat parcul vor fi rectilinii, presărate din loc în loc cu piețe circulare sau poligonale, săli verzi, labirinturi, desișuri, etc..
F43 – Villa Lante (erininroma.wordpress.com)
F44 – Villa Lante cu Fântâna renumită (http://www.gedeus.ro/stiluri-compozitionale-amenajari-gradini)
Stilul peisager
A apărut ca o reacție împotriva rigidității și a caracterului prea artificial al stilului geometric.
Prin adoptatarea stilului peisager în arhitectura peisajului se urmărește ca elementele artificiale să fie astfel armonizate cu cadrul natural încât să pară integrate în natură, iar priveliștile să depășească limitele teritoriului amenajat, legând peisajul exterior de cel interior.
Principiul simetriei, caracteristic stilului geometric, este înlocuit cu principiul echilibrului, care presupune că întreaga compoziție, neuniformă prin linii și volume, să se compenseze și echilibreze de o parte și de alta a liniei de perspectivă.
Amenajările în cadrul stilului peisager sunt constituite, în general, din plantații joase (peluze, pajiști, staturi de flori, etc.) încadrate cu masive de arbori, distribuiți neregulat dar după principii bine stabilite. În acest peisaj se încadrează apa sub formă de lacuri, heleștee, cursuri de apă, cascade, care trebuie să apară cât mai naturale posibil.
O concepție deosebită este cea referitoare la trasarea aleilor, care contrar stilului geometric, sunt curbe și sinuoase, astfel încât să formeze itinerarii comode, agreabile și să atingă obiective bine precizate. Curbele și sinuozitățile aleilor, diferitele schimbări de direcție trebuie să fie justificate de relieful și obstacolele naturale ale terenului. Într-o compoziție care are o clădire centrală rețeaua de alei trebuie să fie concentrică, unind clădirea cu punctele îndepărtate.
Vegetația constituie elementul principal al compoziției și se dispune diferit pe parcursul compoziției. Astfel, lângă clădire se introduc specii de talie mică, cu înflorire frumoasă și bogată, care să permită observarea clădirii cu ușurință. Pe suprafețele mari gazonate se plantează izolat, la distanțe relativ mari specii de arbori și arbuști exotice, decorative prin formă, frunze, flori, fructe, etc.. Pe măsură ce ne depărtăm de clădire se pot folosi arbori și arbuști indigeni, care sunt adaptați cel mai bine condițiilor locale.
În ceea ce privește vegetația sunt încurajate formele naturale de creștere și gruparea acestora în masive cu contur neregulat.
În proiectarea spațiilor verzi în stil peisager se disting două concepții: modelul englez, în care domină peluze întinse, alei în iarbă, grupări rare de vegetație, etc. și modelul francez, în care construcțiile mici sunt mai numeroase, vegetația este mai bogată și cu aspecte mai romantice.
La crearea unei amenajări care abordeaza compozitii libere sunt folosite linii sinuoase si forme neregulate. Aspectul general al amenajarilor libere (peisagere) creaza impresia de naturalete si sugereaza pitorescul, salbaticul.
Atât grădinile chinezești cât și cele japoneze sunt guvernate de simbolism filosofic, regulile compoziției fiind subordonate acestuia. Principiul după care se realiza îl reprezenta reîntoarcerea omului la natură. De-a lungul epocilor istorice au aparut mai multe curente, de exemplu în Japonia existau grădini ale ceaiului, grădini aride, grădini zen, grădini miniatur.
F45 – Katsura Imperial Villa, Kyoto (http://www.japan-guide.com/e/e3914.html)
F46 – Stourhead park (https://www.flickr.com/photos/richwall100/3896006367)
F47 – Parc Montsouris, Paris; Jean-Charles Alphand, Baron Haussmann, Gabriel Davioud, Jean-Pierre Barillet-Deschamps
Stilul mixt
Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului XIX-lea, odată cu apariția grădinilor orășenești se constată necesitatea rezolvării problemei compoziției acestora, mai puțin rigidă din punct de vedere al stilului. Parcurile în stil geometric nu puteau fi realizate în orașe din cauza costului ridicat dar și datorită tendințelor de găsire al unor elemente naturale, liniștitoare, care nu se puteau încadra acestui stil.
Din combinarea stilului natural cu cel geometric a apărut stilul mixt care presupune tratarea unor părți de compoziție în stil geometric iar a altor părți în stil peisager, în așa fel încât să se realizeze o unitate organică.
Traseele drepte, cu profile transversale largi, capabile să primească mari mase de oameni se folosesc în părțile centrale ale compoziției, acolo unde se grupează și construcțiile. În zonele mai îndepărtate traseul devine sinuos, vegetația este dispusă cât mai asemănător cu cea existentă în natură, creând astfel colțuri mai liniștite.
În general, axele de perspectivă sunt mai scurte, nefiind indicat ca o axă de perspectivă începută în stil geometric să fie continuată în stil peisager.
Se recomandă ca aleile trasate în stil geometric să fie mai puțin numeroase iar cele trasate în stil peisager să fie mai înguste și cât mai variate ca traseu.
F48 – Royal Botanic Gardens, Cranbourne, Victoria, Australia (http://www.archdaily.com/393618/the-australian-garden-taylor-cullity-lethlean-paul-thompson)
Tianjin Bridged gardens – Qiaoyuan Wetland Park by Turenscape Design Institute (https://ro.pinterest.com/pin/361906520029725921/)
Hargreaves Associates University of Cincinnati Campus Green (http://www.hargreaves.com/work/university-of-cincinnati-campus-green/)
Burj Khalifa – SWA Group, Dubai, UAE (http://www.landezine.com/index.php/2012/02/burj-khalifa-landscape-architecture/)
Burj Khalifa – SWA Group, Dubai, UAE (http://www.landezine.com/index.php/2012/02/burj-khalifa-landscape-architecture/)
https://ro.pinterest.com/
Cicada Landscape http://cicada.com.sg/
Plantațiile din spațiile verzi tratate în stil mixt se dispun diferențiat. Astfel, în apropierea intrărilor, a clădirilor, se execută o amenajare floristică și dendrologică mai bogată, cu vegetație mai scundă, uneori tunsă, din loc în loc folosindu-se și arbori izolați, foarte decorativi.
Apele se pot prezenta sub diverse forme: bazine, fântâni arteziene, mici căderi, lacuri mici naturale, ape curgătoare, etc., urmărindu-se încadrarea acestora în peisaj.
5. Stilurile de amenajări grădini și amenajări spații urbane și evoluția lor în contemporan
Grădinile moderne, indiferent de stilul ales, sunt tratate ca o extensie a casei, cu o importanță egală sau chiar mai mare ca aceasta din urmă.
Compoziția este dictată de funcțiunile pe care grădina trebuie să le îndeplinească pentru satisfacerea nevoilor recreative ale omului modern.
Grădinile moderne nu sunt constrânse de regulile stilistice ale secolelor trecute, compozițiile lor prezentând modalități originale și ingenioase de exprimare a formelor și volumelor.
Stilul geometric
Impune proiectantului să trateze vegetația conform cu principiile simetriei, ordinei, geometrizării formelor, a ritmărilor regulate etc. Plantațiile vor fi dispuse în rânduri drepte. Pe marginea aleilor se vor folosi metode de plantare deasă și se va interveni prin tăieri curente.
Zidurile verzi, bordurile și gardurile vii vor trebui să formeze labirinte dispuse asemănător încăperilor unei construcții. Parterele și rondurile, perfect geometrice cu o vegetație dispusă foarte regulat în motive stilizate de inspirație folclorică vor forma adeseori elementele principale de administrație de la ferestrele clădirii.
Proiectantul va ține seama ca, în proiectarea clădirii să se amplaseze o vegetație scundă, care să permită o bună vizibilitate iar construcția să apară bine degajată.
Pancras-Plaza-Kings_Cross-London – http://www.landezine.com
Symantec-Chengdu-Tom-Fox – http://www.landezine.com
San-Martín-de-la-Mar-Square-by-Zigzag-Arquitectura-2
Thomas Jefferson University Lubert Plaza – https://ro.pinterest.com/pin/354799276865678533/
Granada landscape architecture – http://www.wg-arquitectos.com/P04.html
Beiqijia Technology Business District, China (http://www.landezine.com/index.php/2016/11/beiqijia-technology-business-district-by-martha-schwartz-partners/2-central-park/)
https://ro.pinterest.com
https://ro.pinterest.com
https://ro.pinterest.com
The Park office complex, Praga by Cigler Marani Architects – https://ro.pinterest.com/pin/359302876502366878/
Parcul Lakeshore East, Chicago
Magic Breeze Landscape Design by Penda More – https://ro.pinterest.com/pin/422564377524948081/
https://ro.pinterest.com/pin/65020788351933812/
STILUL NATURAL
Presupune ca vegetația să fie dispusă în mod liber, ca în natură, dar urmărind unele principii de compoziție proprii astfel ca întreaga compoziție să ne apară cât mai pitorească.
În general, la amplasarea vegetației se vor respecta următoarele principii:
– cu ajutorul vegetației se va dirija privirea vizitatorilor către priveliști îndepărtate;
– axele de perspectivă vor fi mărginite de plantații având liziere sinuoase, foarte plăcute privirii;
– suprafețele gazonale, pajiștile bine întreținute vor trebui să constituie adevărate covoare verzi dispuse în valonamente line;
– elementele inestetice vor fi mascate cu ajutorul vegetației (racordările de pantă, încrucișările de alei, neregularitățile valonamentelor, construcțiile inestetice, etc.);
– evidențierea elementelor frumoase cu ajutorul vegetației se va face prin utilizarea contrastelor, nuanțelor de culoare diferită, formelor particulare, fundalurilor potrivite;
– pe terenurile denivelate se va evita amplasarea simetrică a plantațiilor;
– plantațiile de al racordări de alei, intersecții ș.a., trebuie să alcătuiască grupuri unitare cu forme bine constituite;
– se vor evita plantațiile făcute astfel încât lizierele să aibă o linie prea uniformă;
– exemplarele izolate din nișele sau din exteriorul grupărilor vor fi, de preferat, din aceeași specie cu cele de la marginea masivului și vor fi dispuse astfel ca la o diseminare naturală;
– forma etajată a masivelor plantate va trebui să urmărească linia generală a valonamentului;
– se va evita plantarea în cadrul grupărilor la distanțe egale între exemplare sau în aliniament și nici în mod perfect simetric față de o axă imaginară.
Royce E. Pollard Japanese Friendship Garden | by Clark College (https://ro.pinterest.com/pin/316940892495974540/)
Canadian Museum of Civilization by Claude Comier Associates (https://ro.pinterest.com/pin/536069161865223186/)
Grădina Botanică Cranbourne, Australia (http://www.archdaily.com/393618/the-australian-garden-taylor-cullity-lethlean-paul-thompson)
”Where-the-river-runs”_Penda_Garden-Exposition, Wuhan_China (http://www.ecobuildingpulse.com/news/landscaping-project-highlights-global-water-crisis_c)
6. Planificarea peisajelor pentru urbanizare
Fie că sunt publice, fie private, ariile verzi fac parte din cadrul nostru de viață, sunt un atribut al gradului de civilizație. Măsură în care sunt bine proiectate, de la scară teritorială și urbană până la cea locală, punctuală, dar și priceperea cu care sunt înființate, îngrijite, restaurate sau transformate fac ca diferitele categorii de peisaje să-și exercite bine funcțiile ecologice, recreative, estetice spre folosul nostru.
Arhitectura peisageră poate fi privită, datorită virtuților sale, ca un instrument care ar putea să integreze și să fixeze în prezentul viu și activ, în masa peisajului urban existent, atât spațiile trecutului, cât și spațiile noi, devenite deja istorie datorită scurgerii inexorabile a timpului. (Dascălu, 2016)
Deși ”obiectul” de arhitectură pare că a pus stăpânire pe oraș subordonându-l, deseori chiar agresându-l, creațiile arhitecturii peisagistice ar putea să-l ”umanizeze” prin prezența elementelor naturale cu care aceasta operează: vegetația, pământul și apa.
Transformarea zonelor urbane în zone din beton, armături metalice, piatră și sticlă, cu zone industriale puternic poluante, cu o circulație primejdioasă, face adeseori din spațiile verzi o prezență de o deosebită importanță, vitală chiar pentru menținerea centrului urban. (Sandu Tatiana, 2012)
Prin amenajările sale, peisagistica poate să dea spațiilor urbane un magnetism deosebit, poate crea spații noi de tip interstițial, care se interpătrund, deschizând țesuturile urbane și oferind un nou tip de coerență spațială polarizatoare. Astfel, strada nu mai este un coridor, clădirile agresive și masive se pot individualiza și detaliile lor sunt puse în valoare, chiar potențate ca frumusețe. În acest fel omul se poate bucura de prezența naturii, chiar în mijlocul construcțiilor sufocante. (Dascălu, 2016)
Grație prezenței compozițiilor peisagistice în cadrul construit urban, sau în cel teritorial, calitățiile propuse de mișcarea modernă timpurie din arhitectură – lumină, deschidere, lizibilitate – pot fi din nou înțelese, acceptate și aplicate.
Modul în care pot fi percepute vizual spațiile urbane amenajate peisagistic poate fi legat și de semnificațiile pe care le are pentru fiecare individ ambianța naturală, fizică și socială.
Fiecare dintre noi are nevoie de o anumită ambianță urbană, pe care până la urmă o percepe și o apreciază după personalitatea sa psiho-afectivă și conform motivațiilor date de activitățile sale în această ambianță.
În cadrul spațiului urban, percepția ambianței urbane creată prin amenajare peisagistică are o influență covârșitoare asupra psihicului, personalității și comportamentului uman.
Felul în care fiecare om percepe orașul și spațiile sale este foarte important pentru hotărârile ce se pot lua la nivelul factorilor de decizie în legătură cu reabilitarea cadrului urban cu valoare arhitecturală.
Aceste decizii ar trebui să conducă la crearea unor ambianțe urbane care să satisfacă și necesitățile de confort urban ale locuitorilor, și exigențele cerute de valoarea arhitecturală a unor spații publice. Dacă prin aceste decizii aspectul urban este mutilat din cauza unor intervenții eronate, lipsite de discenământ, apr perturbații importante în psihicul locuitorilor.
Importanța spațiilor verzi alcătuite din plante lemnoase rezidă din rolul pe care acestea îl au în îmbunătățirea condițiilor de viață, a condițiilor climatice și edafice din centrele populate iar în ultimul timp, mai ales pentru efectul important al acestora în lupta împotriva poluării, în special în centrele urbanistice sau industriale. (Sandu Tatiana, 2012)
În raport cu peisajul natural care adeseori, în societatea modernă a fost mult transformat de om și chiar alterat sau distrus, în prezent se caută a se proiecta un peisaj nou, adaptat civilizației moderne actuale printr-o dezvoltare susținută, care să aibă caractere de utilitate, de bună funcționalitate, de protecție și de efect. (Sandu Tatiana, 2012)
În mod evident, dorim accesul la aer curat, la soare, la orașe frumoase, la râuri strălucitoare, la păduri străvechi, la adunarea unor locuri în care să se întâlnească cu alți oameni. Cu imaginație și pricepere, utilizările terenurilor pot fi integrate.
Comunitățile ar trebui să găsească noi așezări care să conserve peisajul existent și să creeze noi bunuri publice. Planificarea este necesară – dar nu prea mult.
Planificarea peisajelor poate produce așezări bogate în bunuri publice. Ar trebui, așa cum a spus Nan Fairbrother, "să facem noi peisaje pentru noile noastre vieți" (Fairbrother, 1970: 8).
Urbanizarea ar trebui să fie precedată de planuri de peisaj.
Toate orașele lumii sunt în creștere – iar calitatea designului urban în noile zone este profund deprimantă. În mare măsură, problema provine din încredințarea designului fiecărei componente specialiștilor – fără a acorda o atenție deosebită proiectării spațiului dintre clădiri ("peisajul exterior"). Inginerii de drumuri proiectează drumuri, constructori și arhitecți, case de design și blocuri de apartamente, constructori de design industrial. Apoi, la sfârșitul zilei, s-ar putea sa i se dea unui grădinar să verifice spațiul dintre clădiri, cu rezultate brutale. Dacă se dorește ca orașul să aibă un spațiu liber între clădiri și pe lângă clădiri, atunci planurile de peisaj ar trebui să fie precedate de dezvoltarea urbană. Principiul se aplică pe amplasamentele verzi și în proiectele de reînnoire și regenerare urbană.
Straturile superioare vor reprezenta planuri, idealuri și aspirații. Planurile convenționale arată "în jos" tendințele actuale ale lumii existente și ale proiectelor într-un mod deprimant. Planurile viitoare vor arăta "în sus" lumii speranțe și vise. Proiectele de dezvoltare ar trebui să fie luate în considerare în ceea ce privește bunăstarea mediului și creativității existente în ceea ce privește mediile viitoare.
Scopul arhitecturii peisagere este să creeze armonie între oameni și teren.
Arhitecții de peisaj lucrează la trei nivele: proiectarea grădinii, proiectarea urbană și planificarea peisagistică regională.
Arhitectura peisagistică poate fi definită ca arta compunerii formei de relief, a vegetației, a apei, a clădirilor și a pavajelor pentru a crea un spațiu public armonios, modern, sustenabil, ecologic, de efect. Este una dintre cele mai importante profesii din lume.
În arhitectura grădinilor se lucrează cu toate dimensiunile spațiului, construindu-se peisaje care sunt percepute atât prin privirea de la distanță, cât mai ales prin parcurgerea și implicarea vizitatorilor în interiorul lor. Ca și în arhitectura constucțiilor, în grădini se creează, se organizează și se modelează spații prin intermediul formelor și volumelor, folosindu-se efecte de perspectivă, de contrast și armonie, de culoare, de umbră și lumină.
7. Compoziții vegetale în cadrul grădinilor moderne – elemente de design
Arhitectura peisageră se îndreaptă azi, din ce în ce mai hotărât, către un limbaj propriu, specific și independent. Însumând atât potențele artei cât și ale științelor arhitecturii și urbanismului, ea primește o nouă expresie mai ales din veșnic schimbătoarea relație dintre om și natură.
Prin amenajări adecvate, folosind judicios diversele elemente morfologice peisagistice, terenul, vegetația, apa și obiecte de mobilare urbană, se pot obține virtuți sau calități importante care generează confort urban: coerență spațială-compozițională-stilistică, unitatea în diversitate, armonie, euritmie. Se pot obține efecte de contemplare, relaxare, odihnă, meditație, dinamizare, care alungă stresul zilnic și creează o stare de optimism.
O amenajare abilă poate să focalizeze atenția utilizatorilor spațiului urban respectiv pe valoarea cadrului construit, pe detaliile sale stilistice, poate astfel să potențeze valoarea cadrului construit. Prin acest tip de reabilitare spațiul urban va căpăta magnetism și va genera contactele umane atât de necesare sudării unei colectivități, cu alte cuvinte, va crea locuri propice comunicării, ieșirii din anonimat și singurătate. Aceste locuri publice reanimate vor putea să informeze, să educe, să comunice simboluri urbane, mesaje comunitare pozitive, să întărească sentimentul de apartenență și identitate urbană, de încredere și siguranță publică, să genereze sau să consolideze conștiința urbană, sentimentul de respect și responsabilitate față de oraș și aspectul său. (Dascălu, 2012)
Pentru fiecare om natura se dezvăluie potrivit caracterului său, firii sale.
Pentru proiectantul ambientului urban natura se va dezvălui potivit intereselor sale: atât ca fundal etern viu, cadru binefăcător și sursă de inspirație, cît și ca sprijin și suport pentru fiecare proiect al său. Pentru succesul proiectelor sale, este fundamental ca peisagistul să observe, să cunoască și să înțeleagă natura.
Observând siturile urbane, rurale sau chiar pe cele naturale, se evidențiază faptul că au diverse tipologii. După calitatea spațiului, descoperim: situri închise, situri deschise, situri opuse.
Plantele sunt componentele esențiale ale ambianței naturale. Ele constituie materialul viu și predominant verde, de o infinită diversitate, care îmbracă solul, formele de relief, se asociază cu rocile, apele, elementele construite. Ele alcătuiesc suprafețe și volume vegetale, dau viață peisajelor prin variația sezonieră și evoluția în timp a acestora.
Proiectarea elementelor de vegetație din cadrul spațiilor verzi se bazează pe efectele dominante ale plantele lemnoase, amenajările floricole și suprafețele gazonate.
La alegerea și dispunerea plantelor se va ține seama de: stilul adoptat, regulile de compoziție, specificul local, condițiile pedo-climatice, proprietățile plantelor etc.
Stil modern / Grădina modernă
Stilul acesta se asociază cu minimalism și cu reintoarcere la forme geometrice. Compoziția este expresivă, surprinde prin contrastul de culori, forme și materiale.
Diferența între stilul modern și cealalte stiluri este tratarea plantelor – ele sunt amplasate pe același loc cu elemente statice și cea mai importantă este forma lor, tipul de creștere și culoarea frunzelor.
Favorabile sunt plante mari cu aspect neobijnuit, care îndeplinesc funcții ale sculpturilor – trebuie să șocheze și să inspire. În cadrul compoziților vegetale moderne cel mai des utilizate sunt ierburile decorative și plantele lemnoase care se folosesc în cadrul artei topiare și pentru gardurile verzi.
Importantă este și apa în formă de bazine geometrice sau cascade moderne. Culoarea dominantă este verdele sau în combinații cu alte culorii. Foarte des culoarea dominanta aleasă trebuie să fie nenaturală, rar găsita în natură – albastru intens, turquaz.
Există multe elemente din sticlă, metal, ceramică, plastic, este unul din stilurile de grădini în care se folosește foarte mult betonul, piatra, deck-ul, pietrișul, gazonul, plantele pretabile la tuns și arta topiară, ierburile decorative, iluminatul nocturn modern.
Perry Residence. Landscape designed Andrea Cochran (https://ro.pinterest.com/pin/551691023076439531/)
Iluminat nocturn (https://ro.pinterest.com/pin/590816044835776209/)
Bench micropark on busy london street by WMBstudio (http://www.designboom.com/architecture/wmbstudio-bench-micro-park-london-12-01-2015/)
Grădinile moderne abordează stilul elegant, simplu și aerisit care subliniază volumetria și nu pune accentul prea mare pe vegetație
Grădinile moderne celebrează spațiile exterioare elegante în care se poate petrece în aer liber. Într-o grădina modernă plantele sunt doar un element din compoziție , și nu motivul principal pentru care a fost realizată grădina.
Peisajul este subliniat prin extinderi orizontale de suprafețe din lemn, piatră sau beton, deseori completate cu oglinzi de apă . Garduri vii tunse geometric, arbori solitari deosebiți sau tufe plantate în masive asigura volumetria grădinii. Abordarea modernă în amenajarea grădinilor a luat un avant mai ales în climatele temperate unde spațiul grădinii poate fi folosit ca o cameră în aer liber.
https://ro.pinterest.com/pin/386746686731059293/
Clar și curat, stilul modern se potrivește grădinilor de toate dimensiunile și poate furniza o oază de liniște pentru un stil de viață agitat specific marilor orașe. Pentru asta se bazează pe dimensiuni, proporții și spații libere pentru a crea emoție într-o atmosfera deliberat dezordonată. Aceste grădini oferă scenă perfectă pentru un trăi de calitate în aer liber.
Majoritatea grădinilor moderne au la bază un plan geometric , în care liniile orizontale ale suprafețelor rectangulare sugerează ideea de mișcare. Liniile verticale ale copacilor, gardurilor vii sau pereților asigura prin contrast echilibrul necesar. Materialele sunt alese în funcție de calitatea și efectul texturii lor – podelele din lemn, betonul, gresia și pietrișul decorativ au calitatea de a face suprafețele pe care le acoperă să pară mai mari și sunt adesea întrerupte de suprafețe line de apă sau de arbori cu forme ciudate.
Peluza cu gazon fin , garduri vii tunse geometric și plante puține sunt elemente tipice pentru majoritatea grădinilor moderne, deși nu există nici un motiv pentru nu a folosi o paletă mai complexă dacă se potrivește cu designul.
https://ro.pinterest.com/pin/67976275603133123/
Elemente cheie ale unei grădini moderne:
– Asimetria – cu toate că un proiect modern poate fi dominat de o axă centrală , ea este folosită doar pentru a sugera simetria și nu este elementul dominant. Suprafețele rectangulare din gazon, apa, suprafețe cu pavele sau masive plantate se întrepătrund pentru a crea un model neregulat dar foarte clar definit.
Apa în cadrul grădinilor moderne (https://ro.pinterest.com/pin/411657222163692324/)
– Materiale moderne – liniile simple din oțel, beton, sticlă sau lemn subliniază precizia proiectului. Lumina, fie naturală, fie artificială este folosită pentru a scoate în evidență textura suprafețelor.
– Plantarea în masive – plantele, de multe ori limitate ca și număr de specii, sunt plantate în grupuri mai mari sau mai mici.
Iarba decorativă și florile perene sunt folosite pentru a accentua spații și a crea dinamism.
– Mobila modernă – cu stilul ei arhitectural sau minimalist își găsește perfect locul într-o grădina modernă – șezlonguri sculpturale, fotolii elegante, mese simple și scaunele din același registru nu trebuie să lipsească.
– Oglinzi de apa – o piscina creaza o suprafata linistita si aduce lumina in gradina. Suprafata ei reflectiva contribuie la senzatia de spatiu a unei gradini moderne
– Elemente în antiteză – deși multe grădini moderne se bazează pe un caroiaj geometric, elementele curbe pot fi folosite cu mare succes pentru a sparge matrița geometrică a grădinii
https://www.andysturgeon.com/gardens/royal-academy-of-engineering/
Majoritatea caselor urbane beneficiază de grădini cu suprafețe mici, care necesită multă pricepere în amenajare pentru a putea fi utilizat eficient fiecare colțișor.
https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/originals/d9/35/86/d93586edb78fffdc52e703140ff257c0.png
Realizarea conceptului de design reprezintă o etapă-cheie deoarece o amenajare realizată după un proiect greșit se dovedește a fi uneori mai greu de remediat. Stilul de amenajare este, de asemenea, foarte important. Se pare că stilul modern, minimalist și futurist sunt cele mai recomandate pentru grădinile mici.
Peisagiștii pun un accent puternic pe designul geometric și regula simetriilor. De exemplu, plantele și florile cultivate după aceste coordonate oferă grădinii un aspect organizat, ordonat și modern.
Acest tip de dispunere a vegetației poate creea senzația de decor simplist, însă acest aspect poate fi eliminat prin îmbinarea mai multor tipuri de arbuști, plante și flori, cu forme și dimensiuni diferite. Astfel, acestea vor oferi grădinii un look sofisticat, uneori chiar și un aer exotic.
https://www.andysturgeon.com/gardens/riverside-garden-2/
Deși există anumite materiale care sunt asociate mai mult cu stilul modern, cum ar fi betonul sau piatra, practic, orice material poate fi introdus într-o grădină modernă. De exemplu, pot fi contruite garduri interioare, alei și borduri din lemn care să ofere un aspect foarte modern unei grădini urbane, ca în imaginile de mai jos:
Elementele de decor sunt “piesele” care completează designul modern al grădinii: o cascadă de apă cu design modern (în locul unei fântâni arteziene clasice), ghivece supradimensionate, mobilier de relaxare cu design futurist etc.
https://www.andysturgeon.com/gardens/rhs-chelsea-flower-show-2005/
Gazonul și curtea echilibrează volumul casei. Liniile orizontale ale gardului și pavajele dreptunghiulare care se potrivesc cu dimensiunile ușilor creează un aspect expansiv și coeziv.
Grădinile sunt de obicei la noi în țară văzute mai degrabă prin prisma tradiționalismului și a informalului; rebele, lăsate în seama naturii mai degrabă decât a omului, acestea au un aer pitoresc, însă par și mai puțin îngrijite. Puținele grădini formale, de inspirație clasică, nu sunt suficiente pentru a compensa acest stil majoritar. Din fericire, există tendința din ce în ce mai evidentă a celor care își fac case noi spre decorarea grădinilor în stil contemporan. Materiale de construcție special concepute și bine alese pot fi folosite pentru spații exterioare și ajuta acum la crearea unui mediu natural atât ordonat, cât și perfect integrat în natură.
Se poate spune că grădina modernă este doar o extensie a modernismului în arhitectură, dar ce înseamnă de fapt înseamnă acest lucru? Și care sunt principiile care ghidează amenajarea unei grădini contemporane?
Simplitatea. Într-o grădină contemporană principiul este ca în minimalism „mai puțin înseamnă mai mult“. Dezordinea distrage atenția de la tema generală.
Geometria echilibrată sau sentimentul că există o geometrie. Aceasta nu trebuie să fie o abordare rectilinie sau prea circulară, ci să aducă aminte că există o structură „constructivistă“. Aleile curbate sau în serpentine, dar perfect conturate, sunt un exemplu.
Plantele. Schemele de plantare contemporane pot fi cel mai bine identificate prin câteva elemente:
a) O alegere a doar câteva soiuri de plante.
b) Plantele impresionante, „dramatice“. De obicei, sunt alese unele cu frunze sau texturi puternice, dar la noi și plantele inedite, spre exemplu palmierii sau bambusul, creează acel spațiu de inspirație modernă și totodată exotică.
Materialele puține. Alegerea pentru amenajări și mobilierul de grădină a doar câteva materiale elementare, care fac și contraste puternice între ele. Unii designeri folosesc chiar plastic, beton sau o întreagă gamă de produse sintetice, dar care au un efect contemporan puternic.
Peste toate, o bună grădină contemporană trebuie să se bazeze pe o proiectare și o execuție care să insufle un sentiment de ordine, echilibru, de spațiu locuit în plin mediu natural, care să inspire la relaxare și odihnă.
https://www.avso.org/interior-design-ideas/103-examples-of-modern-garden-design
Stilul contemporan, pentru amenajări grădini și amenajări curți, își are originea în ultima parte a secolului al 20-lea. A evoluat din stilul modernist și cu toate că mulți le confundă, este considerat a fi un curent distinct, postmodernist.
Când ne referim la lucrările de amenajări grădini contemporane, remarcăm în primul rând faptul că au în comun îmbinarea mai multor texturi și materiale (lemn, pietriș, sticlă, beton, gresie, metal, iarbă, etc.) ce păstrează o imagine de ansamblu simplă și curată dar puternic grafică. Deoarece în acest stil accentul cade pe partea construită (alei, jardiniere, pavilioane, terase, etc.), de obicei sunt mai ușor de întreținut.
Chiar dacă pentru aceste proiecte de amenajări grădini partea minerală dictează ritmul principal, partea vegetală nu este deloc ignorată, ci din contra, plantele sunt alese cu mare grijă, în special după caracteristici arhitecturale (port, culoare, textura a frunzișului; populare fiind gramineele și alte plante ierboase, perene).
În lucrările de curți și grădini contemporane se întâlnește o conexiune accentuată a interiorului cu exteriorul. Astfel, sunt folosite parasolare sau pergole decorative ce se extind de la casă înspre interiorul unei grădini, se conturează terase mobilate cu fotolii sau canapele pentru exterior (zona de lounge, ce poate fi văzută că o extensie a sufrageriei în afară casei) și baruri sau bucătării outdoor.
În proiectele de amenajări grădini și amenajări curți contemporane pot fi abordate concepte moderne ce țin de sustenabilitate, ecologie și durabilitate: acoperișurile verzi/maro, panourile fotovoltaice și/sau solare, iluminatul cu LED-uri, captarea și colectarea apelor pluviale, pavajul permeabil sau pereții verzi.
Este un stil adaptabil, putând primi cu destul de multă ușurință influențe de la altele stiluri de amenajări curți (asiatic, românesc sau chiar cottage). Acest stil oferă așadar rezultate care conțin spații funcționale și confortabile, eliminând atmosfera rece și apăsătoare a stilului modernist.
Caracteristici pentru proiectele de amenajări grădini și amenajări curți contemporane:
Forme asimetrice, linii curate (curbe și/sau drepte);
Jocuri de texturi și materiale (de regulă naturale);
Culori naturale, pământii;
Accent pe iluminat decorativ;
Spații calde, primitoare, confortabile;
Crează o legătură interior-exterior puternică;
Sunt populare plantele mici – gramineele și plantele perene (specifice locului);
Ideal pentru grădini și curți mici sau că zone punctuale în grădini mai mari.
Charlotte Rowe – courtyard at night
Randle Siddeley Landscape Architecture & Design
Rhee Residence by DC West Construction
Gubbins House by Antonio Zaninovic Architecture Studio
8. PEISAGISTICA LA UN ALT NIVEL
Cicada Landscape – https://ro.pinterest.com/pin/589408669952370695/
Bing He Wan, Chengdu, China (http://cicada.com.sg/projects/bing-he-wan)
Bing He Wan, Chengdu, China (http://cicada.com.sg/projects/bing-he-wan)
O singură picătură de apă creează valuri pe o mișcare și o energie de reverberare a iazului pe toată suprafața, afectând totul în jur.
Rândul de arhitectură bisectează peisajul în două teritorii distincte – nord și sud. Diviziunea este transformată într-un duet de peisaje armonioase. Pe măsură ce situl este îngust, extinderea sinuoasă a peisajului creează o impresie robustă a spațiului.
Nordul întruchipează spiritul grădinii contemporane din curtea chineză – spații poetice bogate cu simbolism tradițional, îmbrățișate de detaliile și spațiile moderne. Douăsprezece ziduri de piatră formează spațiile și prezintă fiecare personaj al zodiacului chinezesc. Ca o atingere modernă, linii dinamice de lumină traversează peisajul înviorând potecile de piatră.
Partea sudică se joacă ca o artă a terenului – avioane grafice care se întorc și se mișcă în toate dimensiunile. Spațiile libere deschise contravin în mod adecvat grădinilor mai intime din nord. Cărămizile ciudate de lumină se vărsă de la cascada de avion înclinată, creând o caracteristică peisagistică nouă.
Xing Yuan, Zhuhai, China
(http://cicada.com.sg/projects)
Xing Yuan, Zhuhai, China
(http://cicada.com.sg/projects)
Xing Yuan, Zhuhai, China
(http://cicada.com.sg/projects)
Contextul site-ului proiectului „condominium„ – un oraș de pe litoral – a oferit spațiu pentru o creație mai jucăușă, cu forme abstracte și subtil abstracte. Datorită scalei mari a sitului, designul a urmat cele patru faze ale dezvoltării, creând zone distincte care pot fi apreciate ca o secvență continuă, o călătorie de la "mare" la "munte".
Secvența începe cu o grădină "acvatică", care prezintă forme de alunecare paralelă de valuri de lemn, piatră și plantare. A doua fază are inele concentrice de beton, care dau loc în a treia fază unei ambianțe tropicale întinse. Succesiunea se termină cu un peisaj geologic, ale cărui grădini și iazuri sunt punctate cu roci și formele "geologice" exagerate care oferă o conexiune vizuală la o serie de dealuri care au vedere spre sit.
InterContinental Sanya Resort
Location:Sanya, China
http://cicada.com.sg/projects/intercontinental-sanya-resort
InterContinental Sanya Resort
Location:Sanya, China
http://cicada.com.sg/projects/intercontinental-sanya-resort
InterContinental Sanya Resort
Location:Sanya, China
http://cicada.com.sg/projects/intercontinental-sanya-resort
Această oază ecologică se află de-a lungul unei plaje frumoase, situată între o panoramă montană pitorească și vedere panoramică la ocean. Peisajul este conceput pentru a maximiza stațiunea de 130.000 de metri pătrați și a îmbrățișa apropierea de natură. Elementele extinse de apă din întreaga stațiune, inclusiv caracteristicile cascadelor de apă și iazurile acvatice cu grădini plutitoare, servesc la delimitarea diferitelor zone de activitate, precum și la orientarea structurii spațiale.
Îmbunătățirea simțului stațiunii, arborii și palmierii sunt punctați în jurul peisajului, plantați fie ca grupuri într-un cadru formal, fie informal în păduri. Efectul general este acela al unui mediu contemporan, dar natural, care echilibrează energia urbană cu seninătate calmă.
Jiang Wan Cheng Phase 3
Location:Nanjing, China
Jiang Wan Cheng Phase 3
Location:Nanjing, China
Yue Wan
Location:Chongqing, China
Yue Wan
Location:Chongqing, China
Extreme garden wall in Madrid, Spain (https://ro.pinterest.com/pin/383017143287641209/)
Peisagistica operează folosind câteva elemente morfologice de bază: terenul, apa, vegetația și mobilierul. Fiecare din aceste elemente are trăsături specifice pe care proiectarea peisagistică le folosește pentru a oferi confort și un grad mai înalt de calitate a vieții urbane. Cu toate aceste elemente se poate opera în diverse maniere formale și stilistice, ajungându-se în final la concepte compoziționale complexe. (Dascălu, 2016)
De-a lungul timpului, creațiile stilistice, indiferent de particularitățile lor, au folosit multe principii peisagere, elemente morfologice și detalii compoziționale pe care le folosim și în prezent, valorificând astfel lecțiile prețioase ale istoriei.
https://ro.pinterest.com/
Eras De Cristo by Federico Wulff Barreiro – http://www.wg-arquitectos.com/P05.html
Burj Khalifa – SWA Group, Dubai, UAE (http://www.landezine.com/index.php/2012/02/burj-khalifa-landscape-architecture/)
Ecorium of the National Ecological Institute (Seocheon-gun, South Korea) – https://ro.pinterest.com/pin/500040364859911728/
Autumn Huahin condominium by Sansiri – https://ro.pinterest.com/pin/500040364859309375/
Shell structured house by ARTechnic architects – https://ro.pinterest.com/pin/500040364859195453/
BIBLIOGRAFIE
Dascălu Doina Mira, 2006. Peisagistica: o posibilă terapie pentru problemele mileniului al III-lea. Ed. Societății Academice "Matei – Teiu Botez".
Dascălu Doina Mira, 2011. Time perception through landscape effects. Proceedings of International Conference VSU.
Dascălu Doina Mira, 2016. Design peisagistic. Ed. „Ion Ionescu de la Brad”, Iași.
Dascălu Doina Mira, 2016. Proiectarea Peisagistică. Ed. „Ion Ionescu de la Brad”, Iași.
Iliescu Ana-Felicia, 2003. Arhitectură peisageră. Editura Ceres, București.
Jurov C., 2006. Arhitectura ambianțelor – elemente de teorie cognitivă și psihologie ambientală în arhitectură. Editura Capitel. București.
Meason G. L. – On the Landscape Architecture of the Great Painters of Italy (London, 1828).
Palade L., 1973 –Arhitectură peisageră. Lucrări practice. Lito. Iași.
Preda M.,Palade L.,1972 –Arhitectura peisajului. Editura Ceres București.
Sandu Tatiana, 2012 – Arhitectura peisajului – Curs pentru licență, Editura PIM, Iași .
Sandu Tatiana, 2013 – Arhitectura peisajului – Lucrări practice, Ed. „Ion Ionescu de la Brad”, Iași.
Simonds, J.O.,1967 –Arhitectura peisajului, Editura Tehnică București.
Șonea, V., Palade L., Iliescu Ana-Felicia, 1979 – Arboricultură ornamentală și arhitectură peisageră. Editura Didactică și Pedagogică București.
Truică I., 2011 – Arta compoziției. Editura Polirom, Iași.
Bourassa S.C., 1991. The Aesthetic of Landscape. Editura Belhaven, New York.
Constantinescu Viorica, 1992. Arta grădinii. Editura Meridiane, București.
Krauel R., 2008. The art of Landscape. Editura Links, Barcelona.
Krier R., 2006. Urban Space. Editura Academy, Basel.
Laurian R., 1965. Urbanismul. Editura Tehnică, București.
http://cicada.com.sg/projects/jiang-wan-cheng-p3
http://documents. tips/documents/curs-9-incursiune-in-istoria-peisagisticii.html
http://en.wikipedia.org/wiki/Gilbert_Laing_Meason
http://gradina.acasa.ro/amenajarea-gradinii-117/istoria-arhitecturii-peisagistice-184729.html#ixzz4j1VLaKSd
http://radiostil.ro/in-ulima-vreme-gradinile-contemporane-au-castigat-din-ce-in-ce-mai-mult-teren-asta-deoarece-se-dezvolta-tot-mai-multe-proiecte-rezidentiale-urbane-unde-spatiul-exterior-este-limitat-prilej-bun-de/
http://silvagroup.ro/servicii-prestate/peisagistica/
http://www.amusingplanet.com/2013/08/charles-jenckss-peculiar-landscaping-art.html
http://www.gardenvisit.com/history_theory/garden_landscape_design_articles/landscape_theory/origin_term
http://www.gardenvisit.com/landscape_architecture/landscape_plans_planning/eid_environmental_impact_design/urbanisation_expansion_growth
http://www.iseoverde.ro/ce-tuia-alegem-in-gradina-noastra-care-thuja-este-mai-buna-pentru-plantat-in-gradina-noastra-functie-de-zona-in-care-locuim/
http://www.rogradini.ro/gradini-moderne-amenajari-gradini-minimaliste
http://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/gradini-contemporane-ce-anume-face-o-gradina-sa-fie-moderna–8000.html
https://en.wikipedia.org/wiki/Gilbert_Laing_Meason
https://en.wikipedia.org/wiki/History_of_landscape_architecture
https://www.magnolia.ro/blog/stiluri-de-gradini/
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: DESIGN VEGETAL – ARBORICULTURĂ ORNAMENTALĂ [301441] (ID: 301441)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.