Variabilitatea Morfologica a Frunzelor de Stejar Pedunculat Si Stejar Brumariu In Arborete Reprezentative din Romania

LISTA DE ABREVIERI (alfabetic)

Variabilitatea morfologică a frunzelor de stejar pedunculat și stejar brumăriu în arborete reprezentative din [NUME_REDACTAT]

Gestionarea durabilă a ecosistemelor forestiere în contextul modificărilor globale de mediu

În cadrul acestui proiect se urmărește evaluarea fenologică și fenotipică a populațiilor autohtone de stejar pedunculat și stejar brumăriu în scopul clarificării existenței unor diferențe morfologice decelabile între cei doi taxoni precum și în vederea identificării decalajelor sau a suprapuneii fenofazelor, caz în care se poate discuta de problema inerfertilițății potențiale.

Realizarea acestor evaluări presupune atingerea unor obiective posibile cum ar fi : determinarea fenologiei înfrunzirii și înfloririi în arborete naturale de stejar și stejar brumăriu din regiunile de proveniență reprezentative pentru acestea în scopul realizării rețelei fenologice pentru cele două specii de cvercinee, identificarea structurii intrapopulaționale pentru categoriile de arbori precoci, intermediari și tardivi, formularea de recomandări privind circulația și utilizarea în cultură a materialelor forestiere de reproducere pentru cei doi taxoni avuți în vedere.

La finalul proiectului se urmărește realizarea unei baze de date fenologice pentru cele două specii de cvercinee cu importanță deosebită în dezvoltarea rețelei fenologice naționale, interpretarea și analiza comparativă a datelor obținute în urma observațiilor fenologice, îmbunătățirea monitoringului, evaluării și prognozei schimbărilor fenologice.

Analiza caracterelor morfologice se va face după metoda lui Kremeret al. 2002 și vor fi analizați descriptori ai frunzelor , caractere cantitative și calitative la fructe și cupe. Pentru analizele fenologice se vor face determinări privind fenologia înfrunzirii și înfloririi, evaluându-se astfel nivelul de interferență al celor două fenofaze, precum și structura intrapopulațională pentru categoriile de arbori precoci, intermediari și tardivi.

Raportul final va cuprinde interpretarea și analiza comparativă a datelor obținute în urma observațiilor fenologice și a măsurătorilor morfologice cu incidență asupra cercetării științifice și nu numai.

Scop și obiective

2.1 Scopul cercetărilor

Scopul cercetărilor constă în selectarea de genofonduri valoroase aparținând celor mai reprezentative populații de stejar pedunculat și stejar brumăriu din România, în cadrul cărora, prin identificarea și cuantificarea caracterelor de diferențiere morfologică la nivelul frunzelor celor doi taxoni (Qurecus robur și Quercus pedunculiflora), să se poată stabili statutul taxonomic al acestor entități considerate uneori specii, alteori unități intraspecifice.

2.2 Obiectivele cercetărilor

1. Analiza situației actuale a resurselor genetice forestiere de stejar pedunculat și stejar brumăriu constituite in situ în vederea identificării și selectării populațiilor reprezentative pentru acestea;

2. Adaptarea si optimizarea metodologiei de lucru utilizând un soft pentru analize foliare și binocularul;

3. Evaluarea nivelului de variabilitate fenotipică (intra- și interpopulațională) la nivelul descriptorilor frunzelor prin compararea valorilor medii ale descriptorilor utilizați și prin analize statistice;

4. Recomandări privind strategia de conservare a resurselor genetice forestiere de stejar pedunculat și stejar brumăriu.

Material și metodă de cercetare

Materialul de cercetare

Fitocenozele din care s-a recoltat materialul biologic analizat (frunze complet dezvoltate) sunt populații naturale cu reprezentativitate pentru arealul celor două specii la nivel național, constituite fie ca resurse genetice forestiere ([NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT] Forestiere, Pârnuță et al, 2011), fie ca materiale de bază (surse selecționată și sursă identificată) pentru producerea materialelor forestiere de reproducere ([NUME_REDACTAT] al Materialelor de Bază pentru producerea [NUME_REDACTAT] de Reproducere, Pârnuță et al, 2012). În urma analizării situației actuale a resurselor genetice forestiere constituite pentru cei doi taxoni, au fost identificate și selectate un număr de 16 fitocenoze: Rupea, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Reșca, Noroieni, Timișoara, Viișoara, Pogoanele, Băneasa, Mitreni, Snagov, Urziceni, [NUME_REDACTAT], Punghina, Grivița și Letea din care, 6 populații pure de Quercus robur (Tabelul 1, Figura 1), 8 populații pure de Quercus pedunculiflora (Tabelul 2, Figura 2) și 2 populații mixte (Tabelul 3, Figurile 1 și 2) cu populația Letea mixtă în cadrul căreia au fost identificați ambii taxoni și populația mixtă Grivița care, pe lângă cei doi taxoni prezintă în compoziție alte două specii de cvercinee de importanță majoră pentru ecosistemele forestiere de silvostepă din România, Quercus pubescens și Qurecus petraea.

În populațiile pure s-au identificat în teren, în medie, câte un eșantion de 50 arbori (49-53) reprezentativi pentru fiecare populație, distanța între aceștia fiind de minimum 50 de metri. În cadrul populațiilor mixte s-a procedat la fel, doar că în fitocenoza Letea cei 100 de arbori (49 de stejar pedunculat și 50 de stejar brumăriu) au fost cartați cu GPS-ul, iar cele 300 de exemplare din fitocenoza Grivița, 221 exemplare de stejar brumăriu, 28 de stejar pedunculat, 10 de gorun, 13 de stejar pufos și 28 cu caractere morfologice ambigue – presupuse a fi din serii introgresive hibridogene au fost atât materializate cu vopsea, cât și cartate cu GPS-ul (Figura 3).

Cu ajutorul unei foarfeci cu braț telescopic Fiskars dinspre interiorul coroanei fiecărui arbore s-au recoltat câte 5 frunze mature care s-au erborizat în vederea analizelor ulterioare. Frunzele poziționate înspre sunt diferite față de cele din interiorul coroanei, cu sinuri mai late și mai adâci și cu suprafața limbul mai micdin punct de vedere al dimensiunilor față de cele situate înspre interiorul coroanei (Borazan et al., 2003). Astfel, din totalul celor 16 populații selectate, din cei 1100 de arbori eșantionați s-au recoltat și suspus analizelor morfologice și statistice un număr de 5550 frunze.

Tabelul 1. Localizarea administrativă a populațiilor eșantionate de stejar pedunculat

Administrarive location of sampled common oak population

Tabelul 2. Localizarea administrativă a populațiilor eșantionate de stejar brumăriu

Administrarive location of sampled grayish oak population

Tabelul 3. Localizarea administrativă a populațiilor eșantionate mixte

Administrarive location of sampled mix oak populations

Figura 3. Arbori eșantionați în cadrul populației mixte [NUME_REDACTAT] trees in the Grivița mix population

3.2 Metoda de cercetare

Diferențele morfologice dintre stejarul pedunculat și cel brumăriu sunt relativ

subtile, departajarea celor doi taxoni reclamând adeseori luarea în considerare a mai multor caractere. În acest sens, s-au efectuat atât evaluarea variabilității intrapopulaționale cât și cea a variabilității interpopulaționale a celor mai reprezentative cvercinee autohtone din genul Quercus, subgenul Lepidobalanus, secția Robur, seria pedunculate din populații cartate ca resurse genetice forestiere, materiale de bază sau surse identificate.

Pentru realizarea analizei variabilității intrapopulaționale la nivelul frunzelor celor doi taxoni s-au utilizat unitățile morfologice intraspecifice (după frunze, Tablele 4 și 5) descrise în Monografia stejarilor din România (Georgescu, C. C., și Morariu, I., 1948), Flora R.P.R. vol.I (Săvulescu et al. I952 ), Arbori și arbuști forestieri și ornamentali cultivați în R.P.R. (Tătăranu, D., și colaboratoorii, 1960), Flora forestieră lemnoasă a României (Stănescu, V., et al., 1997), Dendrologie (Șofletea , N., și Curtu, A. L., 2007). În același scop, în cadrul [NUME_REDACTAT] de Silvicultură și [NUME_REDACTAT] Brașov, precum și în [NUME_REDACTAT] Național de [NUME_REDACTAT] în Silvicultură “[NUME_REDACTAT]” București, toate caracterele morfologice observabile și numărabile ale frunzelor herborizate au fost examinate vizual și comparate cu cele ale arborilor eșantionați, atât pentru stejarul pedunculat cât și pentru stejarul brumăriu. Indicatorul planșelor cu frunze mature herborizate prezintă informații referitoare la specie, subspecie, varietate, formă, subformă, locul și anul recoltării materialului biologic (1941-1968), precum și autorii care au realizat determinările (Borz, Al., Morariu, I.,1941; Georgescu, C. C., Cretzoiu, P., 1941; Georgescu, C. C., Cretzoiu, P., 1942; Morariu, I., 1942; Morariu, I., Teodoru, I., 1942; Radu, I., 1961; Damian, I., 1968).

Tabelul 4. Caracteristici morfologice ale frunzelor funcție de care s-au stabilit unitățile intraspecifice ale stejarului pedunculat

Morphological characteristics of the leaves depending on were determined intraspecific units of pedunculate oak

Tabelul 5. . Caracteristici morfologice ale frunzelor funcție de care s-au stabilit unitățile intraspecifice ale stejarului brumăriu

Morphological characteristics of the leaves depending on were determined intraspecific units of grayish oak

Pentru realizarea analizei variabilității interpopulaționale la nivelul frunzelor celor doi taxoni s-a utilizat protocolul descris în Kremer et al. (2002) cu 14 descriptori, deja testată la noi în studii anterioare (Curtu et al., 2009, Enescu et al, 2010) , față de care a mai fost adăugat încă un descriptor observabil, și anume, culoarea de pe dosul fruzei, în total utilizîndu-se un total de 15 descriptori observabili, numărabili, măsurabili (cu ajutorul pachetului software WinFOLIA, 2007) și calculați, după cum urmează:

Variabile dimensionale (măsurabile) evaluate cu ajutorul pachetului software WinFOLIA (WinFOLIA, 2007, figura 3 a)

lungimea laminei (engl. lamina length, abv. LL);

lungimea pețiolului (engl. petiole length, abv. PL);

lățimea lobului (engl. lobe width, abv. LW) – măsurată de la nervura principală până la marginea lobului cel mai distanțat față de aceasta;

adâncimea sinusului (engl. sinus width, abv. SW);

lungimea laminei de la bază până în zona de lățime maximă (engl. length of lamina at largest width, abv. WP).

Figura 3. Evaluarea caracterelor dimensionale (a), a formei bazei frunzei (b), (Kremer et al, 2002) și a părozității (c), (Kissling, 1997)

The evaluation of the dimensional characters (a), of the basal shape of lamina (b) (Kremer et al., 2002) and of the pubescence(c), (Kissling, 1997)

Figura 3. Evaluarea caracterelor dimensionale (a), a formei bazei frunzei (b), (Kremer et al, 2002) și a părozității (c), (Kissling, 1997)

The evaluation of the dimensional characters (a), of the basal shape of lamina (b) (Kremer et al., 2002) and of the pubescence(c), (Kissling, 1997)

Variabile observate:

forma bazei frunzei (engl. basal shape of the lamina, abv. BS) – evaluată după metoda lui Kremer ( Figura 3 b);

gradul de pubescență al frunzei pe fața dorsală (engl. abaxial laminar pubescence, abv. PU) – evaluată cu ajotorul binocularului pe o scară de la 1 (glabru) la 6 (foarte pubescent), după metoda lui Kissling (Figura 3 c).

Culoarea de pe dosul frunzei (engl. the color on the leaf back side, abv. CL), cu 1 s-a notat culoarea verde închis, cu 2 verde deschis și cu 3 verde-cenușiu-brumăriu.

Variabile numărabile ale frunzelor:

numărul de lobi (engl. number of lobes, abv. NL); lobul a fost numărat atunci când a prezentat o nervură axilară;

numărul de nervuri intercalare (engl. number of intercalary veins, abv. NV);

Metode statistice de prelucrareși interpretare a datelor prim are rezultate din măsurătorile morfologice

Metode statistice de prelucrareși interpretare a datelor prim are rezultate din măsurătorile morfologice

3.3.1 Analiza varianței

Analiza varianței (engl. Analysis of Variance, abv. ANOVA) a fost utilizată pentru prima dată pentru a efectua un studiu comparativ asupra producției unor culturi agricole și pentru a separa sursele biologice de variație, cum ar fi genotipurile semințelor de compoziția solului, precipitații și lumina solară (Fisher, 1921).

Reprezintă una dintre cele mai utilizate analize statistice în cercetările care vizează comparația mai multor grupuri. În cazul studiilor morfologice realizate la cvercinee s-a realizat la trei niveluri – între specii, între populațiile de arbori și între arborii aceleiași populații (Bruschi et al., 2003b; Škvorc et al., 2005; Franjić et al., 2006; Enescu et al., 2010). Obiectivul analizei constă în evidențierea semnificației diferențelor dintre mediile grupurilor (populațiilor) analizate, pornind de la varianța lor. Cu cât mediile supuse comparației sunt mai diferite, cu atât este mai probabil ca această împrăștiere (varianță) să fie datorată unei variabile independente.

3.3.2 Analiza componentelor principale (PCA)

Analiza componentelor principale (engl. [NUME_REDACTAT] Analyse – abv. PCA) este des

întâlnită în domeniul biologiei numerice, mai ales în domeniul taxonomiei, atunci când se urmărește constituirea de grupuri morfologice diferite. Se poate aplica oricărui set de date numai atunci când există cel puțin două observații pentru fiecare individ analizat (Dytham, 2003).

PCA este o metodă factorială care are drept obiectiv construirea de noi variabile sintetice, ca fiind combinații ale celor inițiale, necorelate între ele și de varianță maximă (McCuneși

27

Grace, 2002). Cu ajutorul PCA se poate evidenția grafic existența grupurilor diferite, corespunzătoare taxonilor de cvercinee în studiul de față. Există cazuri unde au fost evidențiate grupuri distincte (Neophytou et al., 2007; Șofletea et al., 2011), dar și situații în care nu s-a constatat existența a două sau a mai multe grupuri (Borazan și Babaç, 2003; Enescu și Șofletea, 2011). De asemenea, există și situații intermediare, când spre exemplu prin evaluarea descriptorilor morfologici ai frunzei descriși și utilizați în prezentul studiu, s -a reușit separarea numai a perechilor Q. pubescens – Q. virgiliana și Q. robur – Q. pedunculiflora (figura 10).

Figura 10. Diagrama P.C.A. (Enescu et al., 2011) – cu 14 variabile (stânga), respectiv cu 4 variabile (dreapta)

P.C.A. diagram (Enescu et al., 2011) – with 14 variables (left), with 4 variables (right), respectively

Totodată, cu ajutorul pachetului software STATISTICA se pot calculași valorile coeficienților de corelație dintre descriptori. Coeficientul de corelație oferă avantajul de a fi un indicator abstract, independent de unitățile de exprimare a datelor inițiale și deci com patibil cu oricare altul. Când valoarea absolută a coeficientului de corelație este apropiată de unitate, se poate afirma că există o puternică dependență liniară între cele două variabile (Moineagu et al., 1976). De asemenea, în funcție de valorile coefic ientului de corelație se poate stabili și puterea corelației (tabelul 2; Zamfirescu și Zamfirescu, 2008).

Tabelul 2. Puterea corelației estimată în funcție de valorile coeficientului de corelație

The correlation power estimated according to the correlation coefficient values

28

(Kelleher et al., 2004; Cristofolini și Crema, 2005 ; Cuza, 2010; Uslu și Bakiș, 2012), distanța Manhattan (Aas, 1993) și distanța Mahalanobis (Franjić et al., 2006).

Dintre metodele “aglomerative”, cele mai des întâlnite în studiile de morfologieși taxonomie sunt metoda simplei înlănțuiri ( engl. [NUME_REDACTAT]) (Ferreira-Dias et al., 2003), metoda înlănțuirii complete (engl. [NUME_REDACTAT]) (Bruschi et al., 2003a) și metoda varianței minime a lui Ward (engl. Ward’s Method) (Ufnalski, 2006).

În urma efectuării tuturor combinațiilor posibile din cadrul soft -ului STATISTICA, respectiv 35 de posibile combinații (cinci metode “aglomerative”, fiecare cu câte șapte distanțe), a rezultat că cea mai bună combinație care generează clustere separate corespunzătoare a două specii distincte a fost reprezentată de metoda Ward și distanța Manhattan (Enescu et al., 2012).

3.3.4 Analiza discriminatorie

Analiza discriminatorie (engl. [NUME_REDACTAT], abv. D.A.) ori analiza discriminantului reprezintă un tip de analiză multivariată, ale cărei obiective sunt identificarea variabilelor cu cea mai mare putere de diferențiere între grupuri, în cazul de față între cei doi taxoni de cvercinee.

Din punct de vedere al tehnicii de calcul, este asemănătoare cu analiza componentelor principale, însă pentru a realiza o analiză discriminatorie între două sau mai multe grupuri (populații de arbori) trebuie ca “subiecții” supuși analizei să aparțină unuia sau altuia dintre grupuri, adică să fie clasificați a priori (Dytham, 2003).

Analiza discriminatorie a fost pentru prima dată folosită în taxonomia plantelor pentru a diferenția trei specii din genul Iris: Iris setosa, I. versicolor și I. virginica (Fisher, 1936), prin evaluarea a patru caracteristici morfologice.

29

Această analiză se pretează în cazul când într-o colectivitate se efectuează măsurători repetate asupra diferitelor caracteristici morfologice ale frunzelor (spre exemplu) și constă în găsirea unei funcții discriminante care, în cazul diferențierii a două specii, va returna semnul + (plus) pentru o specie, respectiv – (minus) pentru cealaltă.

În prezent, găsirea funcției care discriminează cel mai bine între specii este facilitată de folosirea diferitelor pachete software, printre care și STATISTICA (Statistica, 2008). Testarea și validarea unor astfel de funcții s-au realizat în cazul diferențierii lui Quercus prinus de Q. alba

(Ledig et al., 1969), a stejarului pedunculat de gorun (Kremer et al., 2002; Ponton et al., 2004; Kelleher et al., 2004), a gorunului de stejarul pufos (Grossoni et al., 1998; Bruschi et al., 2003b) sau a stejarului brumăriu de stejarul pedunculat (Curtu et al., 2009a).

Reprezentarea grafică a valorilor funcțiilor discriminatorii poate releva existența a două sau mai multe grupuri care corespund sau nu speciilor analizate. Spre exemplu, funcția dezvoltată de Kremer et al. (2002) a permis evidențierea grafică a două grupuri asimilabile celor două specii, cât și a unei zone de interferență (figura 11a). Totodată, norul de puncte din reprezentarea grafică a valorilor celor două funcții discriminatorii pentru 247 de arbori ai speciilor: Q. scytophylla, Q. hypoleucoides și Q. sideroxyla (Penaloza-Ramirez et al., 2010) delimitează trei grupuri congruente celor trei taxoni plus încă două grupări mixte (figura 11b). Similar, distribuția bimodală a valorilor funcțiilor discriminatorii pe prima axă într-un studiu efectuat asupra stejarului pedunculatși gorunului a co ndus la ideea existenței hibrizilor în populația de Q. robur cercetată (Petit et al., 2003).

Figura 11: a) Distribuția valorilor funcției discriminatorii (Kremer et al., 2002); b) Reprezentarea grafică a scorurilor celor două funcții discriminatorii pentru cei 247 de arbori eșantionați (Penaloza-Ramirez et al., 2010)

a) The distribution of the discriminant function values (Kremer et al., 2002); b) The graphic of the scores of the two discriminant functions for the 247 sampled trees(Penaloza-Ramirez et al., 2010)

Concluzii metodologice

4 Rezultate și discuții

4.1 Variabilitatea morfologică intrapopulațională a celor mai reprezentative cvercinee autohtone din genul Quercus, subgenul Lepidobalanus, secția Robur, seria pedunculate din populații cartate ca resurse genetice forestiere, material de bază sau surse identificate

Evaluarea variabilității intrapopulaționale pentru 7 populații de stejar pedunculat: Rupea, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Reșca, Noroieni, Timișoara, Letea robur și 8 populații de stejar brumăriu: Viișoara, Pogoanele, Băneasa, Mitreni, Snagov, Urziceni, [NUME_REDACTAT], Punghina s-a realizat prin identificarea varietăților, formelor si subformelor frunzelor conform unităților morfologice intraspecifice descrise în lieratura de specialitate și sintetizate în metoda de lucru, capitolul 3.2.

Variabilitatea intrapopulațională a stejarului pedunculat

În populația Rupea-Brașov nu au fost identificate exemplare care să corespundă formei parvifolia sau acutiloba, iar numărul de exemplare intermediare a fost de numai 6 (4 arbori f. vulgaris și 2 arbori f. macrophylla). În populația [NUME_REDACTAT]-Iași cel mai mare umăr de arbori aparținând unei forme este de 14 și corespunde f. rotundiloba, iar cei mai putini, 1 sau 2 exemplare, aparțin formelor macrophylla și vulgaris. [NUME_REDACTAT] Mare-Mehedinți prezintă majoritar arbori aparținând f. acutifolia. Dintre cele 14 exemplare apartinând f. vulgaris, 4 dintre acestea sunt intermediare, având parte din frunzele de pe același exemplar fie mai late de 7 centimetri, fie mai mici de 7 centimetri sau mai mari de 13 centimetri față de dimensiunile din literatura (Flora R.P.R…). Ca și în cazul populației [NUME_REDACTAT], 15 dintre arborii populației Reșca sunt asociați formei acutifolia. Nu s-au identificat frunze având f. parvifolia, micrphylla sau var. puberula f. laxa. O caracteristică a populației [NUME_REDACTAT] constă în faptul că majoritatea arborilor au frunzele lobulate, fie f. multilobata fie f. acutiloba – acuți

Tabelul 4.1 Varietățile de frunze identificate în cele 7 de populații pentru exemplarele de stejar pedunculat (ST) și cele care prezintă o morfologie intermediară (INT)

Leaf varieties identified in the 7 populations for pedunculate oak (ST),) and the oaks with an intermediate morphology (INT)

Quercus pedunculiflora K. [NUME_REDACTAT] Punghina-Mehedinți prezintă o variabilitate intraspecifică ridicată, aici fiind prezente șapte dintre cele 10 unități intraspecifice corespunzătoare stejarului brumăriu. Nu a fost identificat niciun arbore care să prezinte frunze cu caractere atipice. În cadrul populației Băneasa-Constanța, după evaluarea parametrilor morfologici evaluați la cei 50 de arbori, 43 dintre ei au fost asimilați unităților intraspecifice corespunzătoare, și anume rotundiloba (1), obtusiloba (39), simplex (4) și frainettoides (1), în timp ce 7 arbori prezintă frunze cu caractere asemănătoare subf. obtusiloba, dar care au, fie lobi cu vârful acut, lobi superiori sublobați inferior, sau au patru perechi de lobi. [NUME_REDACTAT] Catârilor-Mehedinți se remarcă prin faptul că frunzele arborilor eșantionați, deși din punct de vedere descriptiv (variabile observabile și numărabile) corespund unităților intraspecifice consacrate, acestea prezintă dimensiuni care de multe ori depășesc pe cele maxime identificate până acum în literatura de specialitate cu 1 până la 5 centimetri (arborii 5,17,19, 32, 34, 41, 47) sau chiar cu 7 cm mai lungi (arborele 10). În cea mai mare parte, frunzele arborilor eșantionați în populația Mitreni-Călărași au fost atribuite unității intraspecifice var. atrichoclados, f. typica, subf. obtusiloba (33 exemplare din totalul de 52). Dintre cele 33 de exemplare, 5 arbori prezintă și frunze ale căror dimensiuni (LL) sunt mai mari de 15 centimetri, limita maximă până la care au fost identificate frunze aparținând f. typica. Au fost identificate de asemenea frunze corespunzătoare f. Borzae, subf. frainettoides, simplex, acutiloba și stellatoides. 70% din arborii populației Pogoanele-Buzău au fost asimilați subformei obtusiloba. De remarcat este faptul că dintre cei 5 arbori care prezintă frunze aparținând subformei goniolobula, trei dintre aceștia prezintă frunze ale căror lobi au vârful limbului obtuz sau rotunjit, făcând astfel tranziția către subforma obtusiloba, ca în pădurea Lehliu (Georgescu și Crețoiu, …). De asemenea, au mai fost identificate frunze aparținând subformelor simplex și frainettoides. [NUME_REDACTAT]-Ilfov are 40 de arbori din cei 50 analizați cu frunze aparținând subformei obtusiloba. Un singur exemplar prezintă frunze aparținând subformei frainettoides, dar ale căror dimensiuni sunt mai mici față de cele menționate în literatură până în prezent. Dintre cei 50 de arbori ale căror frunze au fost analizate în populația Urziceni-Ialomița, frunzele a 32 de arbori aparțin subformei obtusiloba, 9 subformei simplex, dintre care, la un arbore frunzele prezintă vârful acut, și nu rotund, sau obtuz, conform descrierii din literatură (Schwartz, Georgescu și Crețoiu, …). )

BIBLIOGRAFIE

Beldie, Al., “[NUME_REDACTAT]”. In: “Nyarady, E. (ed.): Flora R.P.R. vol. I”, Editura

”Academiei R.P.R.”, pp. 224 – 261, 1952

Beldie, Al., ”[NUME_REDACTAT], Determinator ilustrat al plantelor vasculare, vol. I”, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] România, p 81-85, 1977

Borazan A., Babac M., ”Morphometric leaf variation in oaks (Quercus) of Bolu, Turkey”, în Ann. Bot. Fennici 40, p 233 – 242, 2003

Curtu, A.L., Șofletea, N., Toader, A.V., Enescu, M., Moldovan, C., Chesnoiu, E. N., ”Stejarul brumăriu: specie sau unitate intraspecifică a stejarului pedunculat?”, [NUME_REDACTAT] nr. 5,pp 24-30, 2009

Enescu, M., Chesnoiu, E.N., Șofletea, N., Curtu, A. L, 2010: [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Robur L. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], Bulletin of the [NUME_REDACTAT] of Brasov, 2(51) Series 2

Georgescu, C.C., Morariu, I., ”Monografia stejarilor din România”. Universul, Bucuresti, 1948

Georgescu C. C., colab., ”Considerațiuni sistematice asupra speciei Quercus pedunculiflora K. Koch în România”. An. ICEF, Ser. I, VII: 3-37 + 3 planșe + 25 fig. + 4 tab, 1941

Georgescu C. C., colab., ”Răspândirea stejarului brumăriu (Quercus pedunculiflora C. Koch)”. An. ICEF, Ser. I, VIII: 165-172 + o planșă, 1942

Georgescu C. C., colab., ”Noi contribuții la sistematica speciei Quercus

pedunculiflora în România”.Rev. Păd., 7-8: 293-300, 1943

Morariu I., 1944, Asupra ecologiei și sociologiei lui Quercus pedunculiflora C. Koch, Rev. Păd., 10-12 p. 257-267

Pârnuță, Gh., Stuparu, El., Budeanu, M., Scărlătescu,V.,Marica, Fl. M., Lalu, I., Filat, M., Tudoroiu, M., Lorent, A., Șofletea, N., Curtu, A-L., Daia, M.,Nica, M. S., Teodosiu, M., Chesnoiu, E. N., Pârnuță, P., Mirancea, I., Marcu, C., 2011: “Catalogul național al resurselor genetice forestiere”, [NUME_REDACTAT], pp 526, 2011

Pârnuță, Gh., Budeanu, M., Stuparu, El., Scărlătescu,V., Chesnoiu, E. N., Tudoroiu, M., Filat, M., Nica, M. S., Teodosiu, M., Lorent, A., Daia, M., Dinu, G.C, “[NUME_REDACTAT] al Materialelor de Bază pentru producerea [NUME_REDACTAT] de Reproducere”, [NUME_REDACTAT], pp 334, 2012

Tătăranu, D., în colaborare cu Pașcovschi, S., Beldie, Al., Spîrchez, Z., Radu, St., Hulea, A., Clonaru, Al., Ocskay, S., “Arbori și arbuști forestieri și ornamentali cultivați în R.P.R.”, [NUME_REDACTAT]-Silvică, p 574-600, 1960

***[NUME_REDACTAT] al surselor pentru materiale forestiere de reproducere (Ed. 2001 ). Aprobat prin OM nr. 261/2001 ([NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT] I nr. 439/06.08.2001)