Transporturile Aeriene Interne Comparativ cu Transporturile Aeriene Internationale

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. CONTRACTUL DE TRANSPORT AERIAN

1. 1. Transporturile aeriene. Noțiuni generale

1.2 Apariția, evoluția și reglementările transporturilor aeriene

1.3. Clasificarea transporturilor aeriene civile

1.4. Elementele componente ale sistemului aerian.

CAPITOLUL II. CONTRCTUL DE TRANSPORT AERIAN DE MĂAFRURI, PASAGERI ȘI BAGAJE. BILETUL ELECTRONIC DE AVION
2.1. Noțiunea și încheierea contractului. Executarea, modificarea și răspunderea contractului aerian de transport de mărfuri

2.2. Generalități cu privire la contractul de transport aerian de pasageri și bagaje

2.3. Biletul electronic de avion

2.4. Conținutul contractului de transport aerian de pasageri și bagaje

2.5. Compensarea prejudiciilor morale.

CAPITOLUL III. CONTRACTUL DE TRANSPORT AERIAN INTERNAȚIONAL

3.1. Prezentare generală. Contractul de transport aerian internațional de mărfuri

3.2. Noțiunea și încheierea contractului

3.3. Modificarea contractului de transport aerian. Taxele de transport

3.4. Răspunderea transportului aerian

CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

TRANSPORTURILE AERIENE INTERNE COMPARATIV CU TRANSPORTURILE AERIENE INTERNAȚIONALE

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. CONTRACTUL DE TRANSPORT AERIAN

1. 1. Transporturile aeriene. Noțiuni generale

1.2 Apariția, evoluția și reglementările transporturilor aeriene

1.3. Clasificarea transporturilor aeriene civile

1.4. Elementele componente ale sistemului aerian.

CAPITOLUL II. CONTRCTUL DE TRANSPORT AERIAN DE MĂAFRURI, PASAGERI ȘI BAGAJE. BILETUL ELECTRONIC DE AVION
2.1. Noțiunea și încheierea contractului. Executarea, modificarea și răspunderea contractului aerian de transport de mărfuri

2.2. Generalități cu privire la contractul de transport aerian de pasageri și bagaje

2.3. Biletul electronic de avion

2.4. Conținutul contractului de transport aerian de pasageri și bagaje

2.5. Compensarea prejudiciilor morale.

CAPITOLUL III. CONTRACTUL DE TRANSPORT AERIAN INTERNAȚIONAL

3.1. Prezentare generală. Contractul de transport aerian internațional de mărfuri

3.2. Noțiunea și încheierea contractului

3.3. Modificarea contractului de transport aerian. Taxele de transport

3.4. Răspunderea transportului aerian

CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE

LISTA DE ABREVIERI

Art. [NUME_REDACTAT]. Alineat

B.Of. [NUME_REDACTAT]

C.civ. [NUME_REDACTAT]

C.pen. Codul penal

C.pr.pen. Codul de procedură penală

D.E.X. [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT]

Ed. Editura

H.G. Hotărâre de Guvern

M.Of. [NUME_REDACTAT]

O.U.G. Ordonanța de Urgență de [NUME_REDACTAT]. Pagina

prof. Profesor

R.D. Revista de [NUME_REDACTAT]. Volum

O.N.G. [NUME_REDACTAT]

A.R.R. [NUME_REDACTAT] Română

A.F.R. [NUME_REDACTAT] Română

C.M.R. Acord internațional privind contractele de transporturi rutiere

C.I.M Contrat de [NUME_REDACTAT] Ferroviaire des Marchandises

L.C.L Transport în regim de grupaj

I.A.T.A. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]

INTRODUCERE

[NUME_REDACTAT] explicativ al limbii române, cuvântul transport înseamnă: faptul de a transporta; acea ramură a economiei naționale cuprinzând totalitatea mijloacelor rutiere, aeriene și navale care asigură circulația bunurilor și a personelor; totalitatea bunurilor sau a persoanelor care sunt transportate la un moment dat în condiții determinate.

Lucrarea de față își propune să ofere un fond de informații referitoare la transporturile aeriene naționale și internaționale, fiind structurată în trei capitole, fiecare dintre acestea tratând aspecte relevante cu titlul temei.

În primul capitol „Contractul de transport aerian” sunt relatate noțiunile generale privind transporturile aeriene, apariția evoluția și regelementările transporturilor aeriene, clasificarea și elementele componente ale sistemului aerian.

[NUME_REDACTAT] aerian din 2001, operațiunile de transport aerian public sunt transporturile de persoane, mărfuri, bagaje, poștă, executate pe baze comerciale de către operatorii aerieni care posedă certificat aerian și licență de transport aerian, prin curse regulate și neregulate.

În cadrul dezvoltării comerțului internațional, transporturile aeriene prezintă o importanță deosebit, fiind cea mai dinamică modalitate de transport iar dreptul aerian internațional și intern este reglementat printr-o serie de convenții internaționale, începutul acestora fiind marcat în anul 1890 de statutul juridic al aerostatelor.

Transporturile aeriene publice se execută pe bază de contract de transport, încheiat între operatorul aerian și pasager sau expeditorul de marfă sau poștă. Prin contractul de transport aerian, operatorul aerian se obligă să ducă pe calea aerului la destinație pasagerii, bagajele, marfa sau poșta, iar beneficiarul, să plătească prețul transportului.

Operatorul aerian răspunde pentru orice prejudiciu care a produs decesul sau vătămarea sănătății pasagerilor ori avarierea sau pierderea bagajelor, a mărfii și a poștei.

Dezvoltarea aviației de transport aerian în Romania apare pe 23 iulie 1919, în cadrul Conferinței de pace de la Paris iar [NUME_REDACTAT] susține înființarea unor companii internaționale de transport aerian. La 13 octombrie 1919, s-a încheiat la Paris, Convenția pentru reglementarea navigației aeriene, la care au aderat 26 de state printre care și România.

Primul zbor s-a realizat în în anul 1913, și a fost realizat cu 10 pasageri la bord iar din acel moment avionul a fost desemnat un mijloc de transport important pentru transportarea pasagerilor și a mărfurilor.

Clasificarea transporturilor aeriene se face pin mai multe metode și ținând cont de mai mulți factori care influențează transportul aerian. Clasificarea acestora se poate face după obiectul transportului, existând transporturi de mărfuri și transporturi de pasageri, după destinația transporturilor, iar aicea reamintim, transporturile aeriene interne și transporturile aeriene internaționale.

Elementele componente ale transportului aerian sunt aeronavele si aeroporturile, îmbunătățirea transportului aerian se face acționând asupra perfecționării aeronavelor și asupra perfecționării aparaturii la sol în sensul conducerii automate a procesului de aterizare. Principalele mijloacele de transport aerian sunt aeronavele și elicopterele care se clasificarea după destinație în funcție de destinație civilă, destinație militară, destinație specială.

În cel de-al doilea capitol “Contractul de transport aerian de mărfuri, pasageri și bagaje. Biletul electronic de avion”, avem descries noțiunea și închierea contractului, generalitățile cu privire la contractul de transport aerian de pasageri și bagaje, biletul electronic de avion, conținutul contractului de transport aerian de pasageri și bagaje și compensarea prejudiciilor morale.

Contractul aerian de mărfuri este convenția prin care transportatorul aerian transportatorului aerian se obligă să transporte mărfuri pe calea aerului, să le păzească și să le predea la destinație în schimbul unei taxe de transport plătită de cealaltă parte, fiind expeditorul mărfii. Transporturile aeriene de încărcătură se pot executa numai pe bază de contract, în curse regulate sau prin curse ocazionale, iar contractul se consideră încheiat când transportatorul eliberează scrisoarea de transport aerian călătorului sau expeditorului, forma scrisă a acestui contract fiind cerută ad solemnitate. Scrisoarea de transport aerian cuprinde mențiunile precum datele de identificare ale transportului aerian, ale expeditorului și destinatului, aeroportului de decolare și cel de destinație, felul și calitatea încărcăturii, modul de ambalare, locul și data emiterii documentului.

Scrisoarea de transport aerian face dovada închirierii contractului, pe baza ei expeditorul putând exercita dreptul de modificare a contractului și de valorificare a oricăror pretenții împotriva cărăușului.

Transportul de călători se execută numai pe bază de contract între transportatorul aerian și călător, prin acceptarea de către transportator a ofertei călătorului, de aceea potrivit Codului aerian, momentul încheierii contractului este cel al plății taxei și eliberarea biletului de călătorie. Contractul de transport aerian de pasageri se distinge prin anumite caractere juridice este consensual, oneros, sinalagmatic, comutativ, public și de adeziune.

Biletul electronic la avion constituie o înregistrare electronică asupra vânzării biletului, el reprezintă un extras din contractul de transport aerian încheiat cu pasagerul, contract care se păstrează în sistemul informațional computerizat și se reduce la un cod, alcătuit din 13 cifre cu ajutorul căruia se identifică în bazele de date a companiilor aeriene: numele pasagerului, punctul de plecare, destinația, numărul cursei, orele de decolare și aterizare.

Dificultatea cu care se confruntă pasagerii este că transportatorii naționali nu dispun de filiale și reprezentanțe pe aeroporturile internaționale în care efectuează zboruri prin conexiune, iar în caz de întârziere sau anulare a zborurilor, pasagerii adeseori rămân fără despăgubiri morale și fără întreg pachetul de servicii prevăzut în regulamentul de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor. O problemă cu care se confruntă teoria și practica judiciară constă în faptul că nu există un cadru normativ adecvat și nici o jurisprudență uniformă cu privire la compensarea daunelor morale avute de pasageri în legătură cu transportul aerian, cele mai frecvente sunt daunele morale care sunt solicitate pentru întârzierea și anularea zborurilor sau pierderea și deteriorarea bagajelor.

Cel de-al-III-lea capitol “Contractul de transport aerian internațional” relatează aspecte privind contractul de transport aerian internațional de mărfuri, noțiunea și încheierea contractului, modificarea contractului de transport, taxele și răspunderea transportului aerian.

Contractul de transport internațional de mărfuri se încheie sub forma scrisorii de transport aerian, sau sub forma chitanței de primire a mărfii care face dovada încheierii contractului, primirea mărfii la transport de către transportatorul aerian, precum și condițiile transportului.

Documentul de transport folosit în transportul de mărfuri poartă denumirea de scrisoare de transport aerian și este întocmită de către expeditor în trei exemplare, unul este semnat de expeditor și poartă mențiunea pentru transportator, unul este semnat de transportator și expeditor cu mențiunea pentru destinatar și unul este semnat de transportator care va fi înmânat expeditorului, după acceptarea mărfii.

Transporturile internaționale aeriene de călători și bagaje sunt reglementate prin Convenția de la Montreal, iar potrivit acestei convenții transportatorul are obligația de a emite un document de transport, constatator al contractului de transport, individual sau colectiv care va conține, indicarea punctelor de plecare și de destinație, dacă punctele de plecare și de destinație sunt situate pe teritoriul unui singur stat parte și dacă unul sau mai multe puncte de escală sunt situate pe teritoriul unui alt stat, indicarea a cel puțin unuia dintre aceste puncte de escală.

Contractul de transport internațional de mărfuri se încheie sub forma scrisorii de transport aerian, sau sub forma chitanței de primire a mărfii care face dovada încheierii contractului, primirea mărfii la transport de către transportatorul aerian, precum și condițiile transportului. În cazul contractului de transport aerian intervin anumite obligați în executarea acestui contract, obligații ce revin transportatorului, expeditorului și destinatarului.

Obligațiile transportatorului, constă în a efectua transporturile în ordinea primirii lor, prioritățile de transport având un caracter excepțional, în funcție de natura specifică a încărcăturii, să încarce și să descarce mărfurile în și din aeronavă, să transporte încărcătura la destinație în bune condiții și în termenul stabilit; să avizeze și să elibereze destinatarului mărfurile, precum să continue transportul cu cel mai rapid mijloc de transport dacă pe parcurs zborul se întrerupe, iar dacă expeditorul refuză, să restituie partea de taxă corespunzătoare porțiunii neparcurse, cu excepția primei de asigurare.

Normele care reglementează răspunderea în contractul de transport aerian au caracter imperativ, orice derogare realizată chiar prin înțelegerea părților fiind nulă.

Transportatorul aerian răspunde pentru prejudiciile ocazionate pe toată durata transportului, în caz de pierdere totală sau parțială sau de avaria mărfurilor sau de asemenea de depășirea termenului de executare a contractului de transport.

Despăgubirile se pot determina, pentru mărfurile pierdute a căror valoare a fost declarată la predare se plătesc despăgubiri echivalente valorii respective fără a depăși, însă, valoarea reală a mărfii, sau dacă valoarea mărfurilor nu a fost declarată la predare, despăgubirile sunt corespunzătoare valorii reale a mărfurilor stabilită în funcție de data la care au fost pierdute și pentru mărfurile avariate, despăgubirile reprezintă valoarea deprecierii mărfii.

Expeditorul este răspunzător de daunele suferite de transportator sau de orice altă persoană, ca urmare a declarațiilor sale incomplete, incorecte și inexacte.

CAPITOLUL I.

CONTRACTUL DE TRANSPORT AERIAN

1.1. Transporturile aeriene. Noțiuni generale

[NUME_REDACTAT] aerian din 2001, operațiunile de transport aerian public sunt transporturile de persoane, mărfuri, bagaje, poștă, executate pe baze comerciale de către operatorii aerieni care posedă certificat aerian și licență de transport aerian, prin curse regulate și neregulate.

Transporturile aeriene internaționale de pasageri, bagaje, mărfuri și poștă sunt supuse acordurilor și convențiilor internaționale în domeniul transporturilor aeriene la care România este parte, [NUME_REDACTAT] emite reglementări aeronautice privind desfășurarea activităților de transport aerian public.

De aceea în scopul asigurări siguranței zborului, [NUME_REDACTAT] emite și revizuiește ori de câte ori este cazul, reglementări aeronautice specifice, conforme cu reglementările standarde, practicile recomandate și procedurile elaborate de [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] și de alte organisme internaționale de aviație civilă la care România este parte și asigură controlul respectării acestora.

Transporturile aeriene publice efectuate prin curse regulate sunt acele transporturi aeriene executate după orare publicate și rute prestabilite, destinate să asigure legătura între două sau mai multe aeroporturi și în care capacitatea comercială disponibilă este pusă la dispoziția publicului contra cost.

De aceea în cadrul dezvoltării comerțului internațional, transporturile aeriene prezintă o importanță deosebit, fiind cea mai dinamică modalitate de transport iar dreptul aerian internațional și intern este reglementat printr-o serie de convenții internaționale, începutul acestora fiind marcat în anul 1890 de statutul juridic al aerostatelor, propus de [NUME_REDACTAT].

Transporturile aeriene publice se execută pe bază de contract de transport, încheiat între operatorul aerian și pasager sau expeditorul de marfă sau poștă, iar prin contractul aerian, operatorul aerian se obligă să ducă pe calea aerului la destinație pasageri, bagajele, marfa sau poșta, iar beneficiarul, să plătească prețul transportului.

Operatorii aerieni români, deținători ai unui certificat de operator aerian în termen de valabilitate, pot efectua transporturi aeriene publice interne și internaționale, prin curse regulate sau neregulate, numai în urma obținerii unei licențe de transport aerian, eliberată de [NUME_REDACTAT].

Operatorii aerieni străini pot efectua transporturi aeriene publice, prin curse regulate sau neregulate, spre sau dinspre România, pe baza drepturilor de trafic acordate de [NUME_REDACTAT], în conformitate cu prevederile acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte.

Transporturile aeriene publice se execută pe bază de contract de transport, încheiat între operatorul aerian și pasager sau expeditorul de marfă sau poștă.

Prin contractul de transport aerian, operatorul aerian se obligă să ducă pe calea aerului la destinație pasagerii, bagajele, marfa sau poșta, iar beneficiarul, să plătească prețul transportului.

Operatorul aerian răspunde pentru orice prejudiciu care a produs decesul sau vătămarea sănătății pasagerilor ori avarierea sau pierderea bagajelor, a mărfii și a poștei.

Din definiția contractului aerian putem spune, că acest contract este bilateral întrucât se încheie prin acordul de voință a celor două părți contractate, operatorul și beneficiarul, este de asemenea sinalagmatic întrucât se nasc obligații de ambele părții, este un contract oneros, întrucât fiecare parte urmărește prin propria prestație să obțină o contraprestație.

De asemenea contractul este real deoarece presupune predarea efectivă a mărfii la transport, este un contract de adeziune deoarece ambele părți sunt obligate să se conformeze condițiilor dinainte stabilite, ele pot numai să adere sau nu, fiind neputincioase în schimbul acestor condiții prin voința lor.

Momentul încheierii contractului se consideră momentul în care transportatorul eliberează documentul de transport călătorului sau expeditorului încărcăturii.

De aceea pentru transportul de pasageri se eliberează un document de transport individual sau colectiv care conține la rândul său, indicarea punctelor de plecare și de destinație care sunt situare pe teritoriul pe teritoriu unui singur stat parte și dacă unul sau mai multe puncte de escală sunt situate pe teritoriul unui alt stat, indicarea a cel puțin unuia dintre aceste puncte de escală.

Transportatorul este obligat să elibereze pasagerului o etichetă de identificare a bagajului pentru fiecare articol de bagaj înregistrat, iar pentru transportul de mărfuri se va elibera o scrisoare de transport aerian

Regimul răspunderii operatorului aerian este, pentru transporturile aeriene internaționale, stabilit în conformitate cu convențiile și înțelegerile internaționale la care România este parte, iar pentru transporturile aeriene interne, în conformitate cu prevederile dreptului comun, în măsura în care nu s-a stabilit altfel printr-o lege specială.

În materie de transport aerian, atunci când nu este reglementat printr-un act special, se aplică reglementările noului Cod aerian din 2001, reglementările Convenției de la Montreal pentru unificarea anumitelor reguli referitoare la transportul aerian internațional la care s-a aliniat și România prin O.G. nr 107/2000, cât și alte norme imperative cu caracter general.

Transporturile reprezintă un domeniu important al activității economico-socială prin intermediul cărora se realizează deplasarea în spațiu a bunurilor și persoanelor în vederea satisfacerii nevoilor materiale și spirituale ale societății.

Apariția, evoluția și reglementările transporturilor aeriene

Dezvoltarea aviației de transport aerian în Romania apare pe 23 iulie 1919, în cadrul Conferinței de pace de la Paris iar [NUME_REDACTAT] susține înființarea unor companii internaționale de transport aerian.

La 13 octombrie 1919, s-a încheiat la Paris, Convenția pentru reglementarea navigației aeriene, la care au aderat 26 de state printre care și România.

Actul de constare a autorității aeronautice și a aviației de transport în România, îl constituie Decretul nr.2705, din 26 iunie 1920 prin care este înființată Direcția aviației iar
în această perioadă s-au amenajat două aeroporturi la București – Băneasa și respectiv, la Arad – Gai, iar după aceste urmând amenajarea de alte aeroporturi în orașele Galați și Iași, aterizarea, decolarea și rulajul la sol se făceau pe iarbă.

Inițial zborul aerian s-a considerat un act sportiv, dar într-o perioadă scurtă aeronava să devină un mijloc de transport.

În 1920, aeroporturile Arad și [NUME_REDACTAT] vor fi semnalizate și echipate pentru telegrafiere fără fir, iar în 1923 se instalează, la Băneasa, o antenă care să permită menținerea legăturii radiotelegrafice cu aeronavele aflate la mare distanță.

În anul 1923 se instalează primul sistem de semnalizare de noapte între Timișoara și București, iar în 1925 începe colaborarea previziunilor meteorologice de scurta durată în baza hărților meteo desenate, urmare a informațiilor recepționate prin radio, în cod Morse, de la centrele meteorologice din Europa.

În 1929 este publicat documentul care se numește Instrucțiuni asupra circulației aeriene prin care se aplică în România, Convenția pentru reglementarea navigației aeriene.

Zborurile se executau la vedere iar echipajele își asigurau autoprotecție în zbor, la aterizare și decolare, iar la 1 ianuarie 1930, aviația civila va funcționa în cadrul [NUME_REDACTAT] și Comerțului precum Serviciul central al aviației civile.

În anul 1934, România semnează, Pactul înțelegerii balcanice urmat de Convenția de la București privind reglementarea și dezvoltarea navigației aeriene între Statele care semnaseră și ele anterior, cum ar fi, România, Iugoslavia, Grecia și Turcia, iar în 1935 se publică Regulamentul cu privire la circulația aeronavelor peste teritoriul României.

Primul zbor s-a realizat în anglia în anul 1913, și a fost realizat cu 10 pasageri la bord iar din acel moment avionul a fost desemnat un mijloc de transport important pentru transportarea pasagerilor și a mărfurilor.

Compania românească TAROM a devenit membră IATA în anul 1994 și
în conformitate cu nomenclatorul activităților propus de [NUME_REDACTAT], sectorul transporturilor aeriene cuprinde companiile care activează exclusiv sau în principal în transportul de persoane și de mărfuri, pe calea aerului, în curse de linie sau charter, precum și activitatea prestată cu elicoptere, avioane-taxi și avioane private.

Traficul aerian civil este grupat în două mari sub sectoare cum ar fi, aviația comercială și aviația generală, la rândul său aviația comercială cuprinde transportul de pasageri
și transportul de marfă transportul de mesagerie expres și de poștă.

România este membru al [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], al EUROCONTROL și al [NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT], iar începând cu data de 12 decembrie 2000, România este membru cu drepturi depline la [NUME_REDACTAT] Authority.

România a încheiat un număr de 90 acorduri bilaterale în domeniul transportului aerian iar în ziua de astăzi este în curs de negociere în ceea ce privește, Acordului multilateral între [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Islanda, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], România, [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] asupra înființării unei zone europene comune de aviație (ECAA).

România nu acordă ajutoare de stat nepermise, în domeniul transportului aerian, statul român, prin, [NUME_REDACTAT], Construcțiilor și Turismului este proprietarul Companiei TAROM.

În această calitate, statul alocă fonduri pentru achiziționarea de aeronave de către companie, precum și pentru restructurarea acesteia.

În calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale și de autoritate de stat în domeniul aviației civile, [NUME_REDACTAT], Construcțiilor și [NUME_REDACTAT] are următoarele atribuții, elaborează strategia de dezvoltare a aviației civile, în conformitate cu politica economică a Guvernului și cu planurile de dezvoltare a transporturilor; în acest scop emite reglementările aeronautice specifice care stau la baza serviciilor de transport aerian și a exploatării infrastructurii aferente activităților de aviație civilă.

Transporturile aeriene au la baza lor unele reglementări și funcționează datorită unui cadru legal, de aceea reamintim unele convenții prin care se desfășoară zborurile aeriene, cum ar fi, Convenția internațională de la Paris asupra navigației aeriene din anul 1919, Convenția de la Varșovia din 1929, la care România a aderat prin Decretul nr.1213/1931, modificată prin Protocolul de la Haga din1955, ratificat și de România și care reglementează documentul de transport aerian, transporturile aeriene combinate și răspunderea civilă contractuală a transportatorului pentru pagubele suferite de pasageri, bagaje și mărfurile transportate.

Tot în acest cadru putem reaminti de asemenea și Protocolul final al Conferinței de la Varșovia, Roma din 1913, care reglementează răspunderea delictuală a cărăușului aerian, Convenția privind aviația civilă internațională de la Chicago din 1944 la care România a aderat în anul 1965 și de asemenea Convenția de la Guadalajara din 1961, de completare a convenției de la Varșovia,referitoare la transportul aerian internațional efectuat de o persoană, alta decât cărăușul contractual.

Acest cod a fost la rândul său abrogat și prin Ordonanța de urgență nr. 29/22.08.1997, a fost aprobat noul cod aerian publicat în [NUME_REDACTAT] nr. 2086/08.1997, care a intrat în vigoare la data de 01.01.1998.

Aceste reglementări contractuale internaționale ale dreptului aerian, au determinat o legislație internă pentru fiecare stat care a aderat la anterioarele convenții, în România apărând în anul 1953 Codul aerian aprobat prin Decretul nr.204/1965 și 212/1959.

Clasificarea transporturilor aeriene civile

Clasificarea transporturilor aeriene se face pin mai multe metode și ținând cont de mai mulți factori care influențează transportul aerian.

Așadar clasificarea transportului aerian se poate face după obiectul transportului, existând transporturi de mărfuri și transporturi de pasageri.

De asemenea se clasificarea transportului aerian se poate face și după principiul de organizare și cadrul de reglementate, adică, transporturi aeriene pe curse regulate și transporturi aeriene pe curse speciale.

O altă clasificare a transporturilor se poate face după destinația transporturilor, iar aicea reamintim, transporturile aeriene interne și transporturile aeriene internaționale.

[NUME_REDACTAT] de la Haga din anul 1955, art. 1, se poate numi transport aerian internațional orice transport care are ca punct de plecare și punct de destinație aeroporturile situate pe teritoriul a două [NUME_REDACTAT] contractante, fie pe teritoriul unei singure [NUME_REDACTAT] contractante, dacă aeronava face o escală pe teritoriul un ui stat, chiar dacă acel stat nu este o [NUME_REDACTAT] contractantă.

În același sens, art. 10, din Codul aerian român, prevede că dispozițiile legale române se aplică și aeronavelor civile neînmatriculate din țara noastră, precum și călătorilor și echipajelor aflate la bordul lor,atâta timp cât aceste aeronave zboară în spațiul aerian românesc, cu excepțiile stabilite prin convențiile internaționale.

De aceea putem numi transporturile aeriene, ca fiind acele transporturi executate în limitele teritoriale ale statului nostru, fără escală pe un aeroport situat pe teritoriul altui stat străin. Articolul 44 din Codul aerian civil prevede că operațiunile aeriene civile care pot fi realizate pe teritoriul României se pot clasifica în , operațiuni de transport aerian,operațiuni de lucru aerian și operațiuni de aviație generală.

Transporturile aeriene publice sunt acele transporturi de pasageri, de bagaje, de mărfuri executate pa baze comerciale, de către operatorii aerieni care posedă certificat de operator aerian, prin curse regulate sau neregulate.

Transporturile aeriene în interes propriu se pot numi acele transporturi aeriene executate de persoane fizice în vederea asigurării deplasării în interes personal, precum și transporturile aeriene organizate de persoane fizice sau juridice pentru activitățile proprii cu aeronavele civile proprietate personală.

Operațiunile de lucru aerian sunt cele efectuate de operatorii aerieni pentru nevoile industriei, agriculturi, sănătății publice și protecția mediului, precum și în alte scopuri, pe baza autorizației de operator aerian eliberată de [NUME_REDACTAT].

Operațiunile de aviație generală sunt zborurile care nu fac parte din categoriile anterior prezentate care include zboruri în interes propriu, particulare și de agrement, de antrenament și de școală și sportive.

Elementele componente ale sistemului aerian.

Elementele componente ale transportului aerian sunt aeronavele si aeroporturile, îmbunătățirea transportului aerian se face acționând asupra perfecționării aeronavelor și asupra perfecționării aparaturii la sol în sensul conducerii automate a procesului de aterizare.

Transportul aerian presupune deplasarea de mărfuri sau de persoane pe calea aerului, cu ajutorul unei aeronave și utilizând infrastructura de transport aerian.

Infrastructura de transport aerian, se compune, în principal, din aeronave, aeroporturi și sisteme de control și siguranță a traficului aerian, transporturile aeriene se realizează prin curse cu periodicitate regulată ori prin curse neregulate în sistem charter-party executate pe itinerarii și în condiții negociate între operatorul de transport și client.

Transporturile aeriene publice se realizează pe bază de contract de transport încheiat între operatorul aerian și pasager sau expeditorul de marfă și poștă.

Reglementarea cadru în domeniul transporturilor aeriene este reprezentată de OG nr. 29/1997 privind Codul aerian, cod structurat pe șase capitole ce cuprind reglementări referitoare la spațiul aerian național, aerodromuri, aeronave, personalul aviației civile, operațiunile aeriene civile, definirea unor termeni folosiți de lege.

Principalele mijloacele de transport aerian sunt aeronavele și elicopterele care se clasificarea după destinație în funcție de destinație civilă, destinație militară, destinație specială.

În ceea ce privește destinația civilă pentru pasageri și marfă pot fi curse de linie regulate sau curse de linie neregulată, acest tip de transport se poate realiza cu avioane cargo care sunt doar pentru marfă, sau cu transport combinat, care se poate folosi atât pentru a transporta pasageri și cu marfă transportată în cala avionului și transport de mesagerie.

De asemenea se utilizează și transporturile cu destinație militară care și acestea pot fi cercetare și supraveghere, luptă, de antrenament și transport tehnică de luptă .

Spațiul aerian național este definit, în conformitate cu Codul aerian și cu art. 2 din legea nr. 257/2001, ca fiind constituit din coloana de aer ce se ridică deasupra solului și spațiului acvatic, fiind delimitat lateral prin frontierele terestre, fluviale și maritime stabilite de lege, iar în sus până la limita inferioară a spațiului extra-atmosferic.

De asemenea, potrivit Codului aerian aeronavele civile sunt obligate să aterizeze și să decoleze numai pe aerodromurile autorizate. În cazul zborurilor internațional, aeronavele sunt obligate să aterizeze și să decoleze pe sau de pe un aeroport deschis traficului aerian internațional.

De aceea prin aerodrom se înțelege suprafața determinată pe pământ sau apă, care cuprinde eventual clădiri, instalații sau materiale, destinate să fie utilizate în totalitate sau în parte, pentru sosirea, plecarea sau manevrarea la sol a aeronavelor, dacă acest spațiu este utilizat exclusiv pentru elicoptere se numește helioport.

Aeroportul este considerat acel aerodrom deschis pentru operațiuni comerciale de transport aerian, iar prin aeronavă se înțelege acel aparat care se poate menține în atmosferă cu ajutorul altor reacții ale aerului decât cele asupra suprafeței pământului.

Părțile constructive ale aeroportului sunt :aerogara , aerodromul , instalațiile de deservire tehnică.

Aerogara se mai numește și terminal și este formată din totalitatea clădirilor în care se află serviciile tehnice și administrative care deservesc aeroportul cum ar fi: punctul de control trecere frontiera; vama; serviciul de pază și ordine publică; serviciul de informare aeronautică pentru echipaje; turnul de control, denumit si vigia; serviciul de dirijare la sol a aeronavelor si utilajelor de servire; serviciul meteorologic; sunt amenajate, de asemenea, săli de așteptare pentru pasageri, spatii comerciale, puncte de difuzare a presei, restaurante.

Aerodromul este partea aeroportului destinată circulației și staționării aeronavelor și este compusă din pistele de decolare și aterizare, platforma de încărcare descărcare, platformă de garare și căile de legătură a aeronavelor intre piste și platformă

Aeronavele sunt supuse înmatriculării în Registrul unic de înmatriculare al aeronavelor civile, iar înmatricularea aeronavei este posibilă doar dacă aceasta îndeplinește condiții, cum ar fi, să posede un certificat de tip valid emis sau echivalat de [NUME_REDACTAT] sau un certificat de navigabilitate valid emis sau echivalat de [NUME_REDACTAT] și să satisfacă cerințele reglementărilor naționale privind nivelul de zgomot și de emisii toxice.

Închirierea aeronavelor este de principiul reglementată de art. 21 din Codul aerian, ea fiind socotită ca o activitate complementară a operatorilor aerieni autorizați, iar un operator aerian român poate folosi o aeronavă închiriată numai după aprobarea prealabilă dată de Autoritatea aeronautică civilă română.

De asemenea nu trebuie să fie înregistrat în alt stat și să aparțină unei persoane fizice sau juridice române ori unui cetățean străin cu domiciliul sau reședința în România, sau să aparțină unei persoane fizice sau juridice a unui stat străin cu care România a încheiat o convenție în acest sens, aparține Guvernului sau [NUME_REDACTAT].

În concordanță cu legea potrivit art.33 alin.1 din Codul aerian personalul aeronautic civil este format din personalul aeronautic civil navigant care cuprinde echipajul de conducere de la bordul aeronavelor civile și personalul tehnic sau auxiliar de la bordul aeronavelor, precum și personalul aeronautic civil nenavigant.

Legea definește accidentul aerian ca fiind un eveniment legat de operarea unei aeronave care se produce între momentul în care o persoană se îmbarcă la bordul acesteia cu intenția de a efectua un zbor și momentul în care toate persoanele aflate la bord sunt debarcate.

Evenimentele pot consta în rănirea gravă sau mortală a unei persoane, deteriorarea sau avarierea aeronavei, distrugerea aeronavei, dispariția sau inaccesibilitatea aeronavei.

Transportul aerian în România este deservit de șase aeroporturi internaționale, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Constanța, Timișoara, Arad și Sibiu și de unsprezece aeroporturi naționale din care două la Oradea și Tg. Mureș deschise ocazional și traficului internațional.

[NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] TAROM reprezintă cel mai mare operator aerian român.

În anul 1997 s-a decis privatizarea TAROM-ului cu respectarea anumitor condiții privind acționariatul: Statul român nu va deține mai puțin de 33,4 % din totalul drepturilor de vot în adunarea generală a acționarilor, persoanele fizice salariate ale TAROM vor putea deține 5% din totalul drepturilor de vot, persoanele fizice și/sau juridice de altă cetățenie/naționalitate decât cea română, nu vor putea deține independent sau cumulat mai mult de 49% din totalul drepturilor de vot în [NUME_REDACTAT] a Acționarilor.

CAPITOLUL II.

CONTRACTUL DE TRANSPORT AERIAN DE MĂRFURI, PASAGERI ȘI BAGAJE. BILETUL ELECRONIC DE AVION

2.1. Noțiunea și încheierea contractului. Executarea, modificarea și răspunderea contractului aerian de transport de mărfuri

Contractul aerian de mărfuri este convenția prin care transportatorul aerian transportatorului aerian se obligă să transporte mărfuri pe calea aerului, să le păzească și să le predea la destinație în schimbul unei taxe de transport plătită de cealaltă parte, fiind expeditorul mărfii.

Conform art. 84 din Codul aerian, transporturile aeriene de încărcătură se pot executa numai pe bază de contract, în curse regulate sau prin curse ocazionale, iar contractul se consideră încheiat când transportatorul eliberează scrisoarea de transport aerian călătorului sau expeditorului, forma scrisă a acestui contract fiind cerută ad solemnitate.

De aceea scrisoarea de transport aerian cuprinde mențiunile precum datele de identificare ale transportului aerian, ale expeditorului și destinatului, aeroportului de decolare și cel de destinație, felul și calitatea încărcăturii, modul de ambalare, locul și data emiterii documentului.

Scrisoarea de transport aerian face dovada închirierii contractului, pe baza ei expeditorul putând exercita dreptul de modificare a contractului și de valorificare a oricăror pretenții împotriva cărăușului.

Transportul aerian poate refuza primirea unor mărfuri în situații în care transportatorul este anulat sau suspendat din cauza unor condiții tehnice sau meteorologice, transportul este interzis pe motiv de pericol, pentru securizarea zborului sau a încărcături, transportul nu poate avea loc din lipsă de aeronavă sau deși există cele existente nu corespund pentru caracteristicile mărfii care ar trebui supusă transportului.

Executarea contractului aerian de transport de mărfuri.

Obligațiile transportatorului sunt acelea de a efectua transporturile în ordinea primirii lor, prioritățile de transport având un caracter excepțional, în funcție de natura specifică a încărcăturii, să încarce și să descarce mărfurile din aeronave, să transporte încărcătura la destinație în condiții bune și în termenul stabilit .

De asemenea trebuie să avizeze și să elibereze destinatarului mărfurile, să continue transportul cu cel mai rapid mijloc de transport dacă pe parcursul zborului sa întâmplat ceva și zborul sa întrerupt și dacă expeditorul refuză să restituie partea de taxă care corespunzătoare distanței neparcurse exceptând prima de asigurare.

În cazul în care destinatarul refuză primirea încărcăturii sau nu se prezintă în termen de trei zile de la înștiințare, sau nu poate fi găsit în termen de cinci zile, transportatorul are obligația să înștiințeze de urgență pe expeditore, de aicea rezultă și obligațiile expeditorului și ale destinatarului care trebuie respectate de ambele părți.

Obligațiile expeditorului sunt acelea de a încărca marfa iar în cazul transporturilor masive ci folosirea întregii nave a cărei capacitate de transport poate ajunge până la 115 tone , să dispună asupra mărfii în termen de 15 zile de la înștiințarea transportatorului, iar în cazul în care destinatarul refuză primirea încărcăturii sau în cazul în care nu este găsit trebuie să achite taxa de transport.

La rândul său și destinatarul trebuie să îndeplinească următoarele obligații acelea constând în a se prezenta în termen de 3 zile de la avizarea sa despre sosirea mărfurilor, să descarce mărfurile sub supravegherea transportatorului, în cazul transporturilor masive și să ridice mărfurile perisabile în termen de 6 ore de la avizarea sosirii lor.

Modificarea contractului de transport aerian

Conform art. 91, alin 2 din Codul aerian, expeditorul are dreptul de dispoziție asupra mărfii până la predarea acesteia destinatarului, astfel încât expeditorul să poată să o retragă de la aeroportul de plecare sau de destinație, să o oprească într-un aeroport intermediar.

Expeditorul trebuie să dea această dispoziție în scris și să nu cauzeze prejudicii cărăușului, de acea potrivit art.92 din Codul aerian, coborârea mărfii la o escală anterioară aeroportului de destinație nu dă dreptul expeditorului la restituirea taxei de transport corespunzătoare porțiunii neparcurse.

Răspunderea transportatorului aerian

Un alt aspect important care trebuie readus în discuție este acela care face referire la răspunderea transportului aerian.

Normele care reglementează răspunderea în contractul de transport aerian care au caracter imperativ, iar orice derogare realizată chiar prin înțelegerea părților fiind nulă.

Despăgubirile în cazul acesta se determină pentru mărfurile pierdute a căror valoare a fost declarată la predare se plătesc despăgubiri echivalente valorii respective fără a depăși, însă, valoarea reală a mărfii.

În cazul în care valoarea mărfurilor nu a fost declarată la predare, despăgubirile sunt corespunzătoare valorii reale a mărfurilor stabilite în funcția de data la care au fost pierdute , iar pentru mărfurile avariate, despăgubirile reprezintă valoarea deprecierii mărfii.

Cauze de exonerare de răspundere a transportului și reclamația administrativă, pot fii din culpa expeditorului sau a destinatarului, sau cu forța majoră produsă în afara zborului, sau datorită viciilor ascunse ale lucrurilor transportat.

Conform art.98, din Codul aerian, transportatorul aerian răspunde pentru prejudiciile ocazionale pe toată durata transportului, în caz de pierderea totală sau parțială, avaria mărfurilor depășirea termenului de executare a contractului de transport.

De asemenea, cauze de exonerare de răspundere a transportului și reclamația administrativă, pot fii din lipsa, insuficiența sau defectuozitatea ambalajului, dacă ambalarea este obligatorie sau dacă în cazul întârzierii în executarea transportului, transportatorul poate fi exonerat dacă întârzierea se datorează unor interese de stat sau din motive privind securitatea zborului.

Reclamația administrativă se introduce în termen de 6 luni, fiind însoțită de scrisoarea de transport aerian și în termen de 1 an, când vorbim despre transporturile mixte.

Termenul intră în vigoare din ziua eliberării mărfi, în caz de pierderea parțială ori avariere, iar în cazul pierderii totale, intră în vigoare din ziua în care trebuia eliberată marfa, iar cărăușul are obligația de a rezolva și comunica reclamația administrativă în termen de 30 de zile , respectiv 60 de zile.

2.2. Generalități cu privire la contractul de transport aerian de pasageri și bagaje

Contractul de transport aerian de călători este convenția prin care transportatorul se obligă să transporte un călător sau u grup de călători, pe calea aerului de la aeroportul de decolare până la cel de destinație, călătorul având obligația de a plăti taxa de transport stabilită potrivit dispozițiilor legale.

De asemenea transportatorul își poate asuma obligația de a efectua transportul călătorului pentru o parte din parcurs și cu alt mijloc de transport, caz în care dispozițiile Codului aerian se vor aplică pe porțiunea de transport efectuată pe calea aerului.

Transportul de călători se execută numai pe bază de contract între transportatorul aerian și călător, prin acceptarea de către transportator a ofertei călătorului, de aceea potrivit Codului aerian, momentul încheierii contractului este cel al plății taxei și eliberarea biletului de călătorie.

Persoanele care pot solicita încheierea contractului de transport pot fi persoane admise la transport care îndeplinesc condițiile de vârstă, capacitate și sănătate sau persoane admise condiționat de însoțirea lor de către o persoană cu capacitatea deplină care garantează pentru ele aflate într-o stare psihică anormală, cu boli contagioase sau plăgi.

Transportatorul poate refuza persoanele care prezintă un pericol pentru public sau pentru alți călători, de acea transportul este anulat sau suspendat printr-o dispoziție egală din motive tehnice sau meteorologice excepționale care nu garantează siguranța zborului sau pentru persoane care se prezintă pentru începerea călătoriei într-o stare psihică anormală, suferă de o boală contagioasă, are plăgi deschise, sau nu respectă dispozițiile obligatorii pentru călători sau se află în stare de ebrietate.

De aceea momentul începerii călătoriei este acela al urcării pasagerilor în mijlocul de transport, iar momentul final al executării contractului este acela în care călătorul părăsește aerodromul sau mijlocul de transport pus la dispoziție.

Transporturile aeriene interne de călători și bagaje se execută prin cursele regulate, suplimentare sau ocazionale de trafic aerian public.

Indiferent de felul cursei, întotdeauna transportul de călători pe calea aerului se execută numai pe bază de contract încheiat între transportatorul aerian și călător.

Contractul de transport aerian de călători se încheie prin oferta făcută de călător, în acest sens și acceptarea ei de către transportator, momentul încheierii fiind stabilit prin plata și eliberarea documentului de transport.

Contractul de transport aerian de pasageri se distinge prin anumite caractere juridice este consensual, oneros, sinalagmatic, comutativ, public și de adeziune, iar dacă caracterul consensual al contractului de pasageri este unanim împărtășit atunci în privința transportului de bagaje, apar anumite discuții.

Caracterele juridice ale contractului.

În general, se consideră că contractul de transport de bagaje este real, dar pot fi întâlnite și opinii ce susțin că contractul poartă caracter consensual.

Subliniem că caracterul consensual este propriu doar contractului de pasageri, nu și celui de bagaje, care se încheie la momentul predării bagajului.

Prin încheierea contractului de pasageri se admite doar posibilitatea încheierii ulterioare a celui de bagaje, însă existența ultimului depinde de voința pasagerului.

Spre deosebire de contractul de pasageri, contractul de bagaje nu poate fi perfectat din timp, el se încheie cu cel puțin 40 de minute până la îmbarcare, la ghișeul de înregistrare, prin remiterea bunului și primirea chitanței de bagaj, în care este indicat numărul de identificarea, greutatea și destinația bagajului.

Putem spune că, contractul de bagaje se încheie la momentul transmiterii materiale a bunului, iar acest lucru confirmă pe deplin caracterul său de contract real iar activitatea de transport se desfășoară cu titlu oneros.

Contractul de transport aerian este un contract comutativ, deoarece părțile cunosc întinderea obligațiilor reciproce pe care și le asumă chiar din momentul încheierii contractului și le pot aprecia ca fiind echivalente după valoare.

Înainte de a cumpăra biletul, pasagerul citește în detaliu clauzele contractuale afișate pe paginile web a companiilor aeriene sau a agențiilor de vânzare a biletelor, iar în cazul unui bilet din hârtie, aceste clauze sunt inserate în bilet.

Pasagerul urmărește să ajungă la destinație, iar cărăușul vrea să primească taxa de transport, anunțată din timp sub forma chemării la ofertă prin Internet, pe panourile publicitare sau în mass-media remunerația constituie cauza juridică determinantă și mobilul impulsiv care îl determină pe prestator să aducă la îndeplinire serviciul convenit.

În ce privește taxele de transport, ele sunt coordonate în prealabil cu [NUME_REDACTAT] Civilă, cu privire la modul de aprobare a tarifelor pentru transporturile aeriene internaționale regulate de pasageri și sunt obligatorii pentru toți consumatorii, nefiind susceptibile de negociere.

Contractul de transport aerian face parte din categoria contractelor de prestări servicii, având ca obiect deplasarea în spațiu a călătorilor și bagajelor, sarcină ce incumbă primordial cărăușului. El se angajează să strămute călătorii de la aeroportul de pornire la cel de destinație, aceasta fiind o prestație caracteristică și de bază a contractului.

Specific contractului de transport de pasageri îi este caracterul de adeziune, deoarece se încheie între un comerciant și un consumator, adică între compania aeriană, ce acționează în calitate de întreprinzător, și persoana fizică, care procură biletul pentru necesități personale.

Având milioane de pasageri anual, cărăușul este lipsit de posibilitatea de a negocia clauzele contractuale cu fiecare în parte, iar acesta este principalul argument că contractul de transport aerian de pasageri și cel de bagaje sunt contracte tipice, de adeziune.

În viziunea [NUME_REDACTAT] civil, contractele în care clauzele sunt pre formulate de una din părți, iar cealaltă parte poate doar să accepte încheierea contractului în condițiile impuse sau să renunțe.

În acest context se manifestă și caracterul public al contractului, ce-l obligă pe cărăuș să trateze în mod egal toți consumatorii de servicii aeriene. Ofertele de vânzare a biletelor la avion, inclusiv cele realizate prin Internet, se efectuează de către cărăuș, de agențiile de turism sau de vânzare a biletelor și se adresează unui cerc nedeterminat de persoane și reflectă voința ofertantului de a fi legat prin acceptarea ofertei.

Natura juridică a contractului de transport aerian de pasageri și bagaje

Deoarece legislația nu specifică, doctrina cunoaște controverse cu referire la natura juridică a contractului de transport aerian de pasageri și bagaje.

Se poate spune că contractul de transport de bagaje are o existență autonomă, iar în cazul transportării pasagerilor și a bagajelor se încheie două contracte, diferite după natura lor juridică.

De asemenea putem spune că forma acestor două contracte este diferită, și anume, încheierea contractului de transport de pasageri se confirmă prin bilet, iar contractul de transport de bagaje prin eliberarea unei chitanțe. O argumentare reușită se poate aduce în situația unui contract de bagaje, în care se are în vedere doar bagajele înregistrate, însoțite de o recipisă de bagaje.

Bagajul de mână nu poate constitui obiectul contractului de transport de bagaje, chiar dacă conform Codului civil cărăușul poartă răspundere pentru pierderea și deteriorare bunurilor aflate la pasager.

În schimb, cu referire la legislația națională putem remarca că Codul civil nu definește contractul de transport de călători și nu tratează separat contractul de transport de bagaje, dar dă o definiție generală. În afară de aceasta, obligația cărăușului de a transporta bagajul la destinație și de a-l elibera persoanei împuternicite să-l primească depinde în exclusivitate de acțiunile călătorului, săvârșite după încheierea contractului de transport de călători.

De asemenea se poate afirmă că obligația cărăușului de a transporta bagajul la destinație are caracter facultativ și este cuprinsă în contractul de transport de călători, deși la art.980 alin.(1) din Codul civil legiuitorul definește ce este contractul de transport, definiția respectivă este una generală, ți de acea cauză nu se face o distincție între contractul de transport de pasageri și cel de bagaje.

Anumite reglementări reies și din art.20 alin.(1) al Legii privind securitatea aeronautică, în care se menționează că operatorii aerieni vor accepta bagaje numai de la pasagerii care dispun de bilete de călătorie, altfel spus, pasagerii nu pot beneficia de serviciile transportului de bagaje dacă nu au încheiate contracte de transport aerian de pasageri.

Expunându-ne opinia, respectăm părerile conform cărora în transportul aerian este prezent un singur contract, cel de pasageri, însă aducem argumente importante în favoarea tezei existenței a două contracte, de pasageri și de bagaje, chiar dacă legislația nu se expune, totuși nu se neagă faptul că aceste contracte ar putea avea o existență separată.

De aceea trebuie ținut cont că în primul rând, cumpărând biletul la avion, pasagerul încheie un singur contract, cel de pasageri, și achită un preț dublu, care include și deplasarea bagajelor sale în compartimentul de bagaje, iar decizia sa de a lua bagajul cu sine în salon și a refuza serviciul de cală, nu obligă compania aeriană să-i restituie diferența de cost pentru locul rămas liber în cala avionului.

Astfel că pasagerul din start este nevoit să achite și locul rezervat bagajului de cală, însă decizia încheierii celui de-al doilea contract, de bagaje, îi aparține în exclusivitate, fiind încă la ghișeul de înregistrare, înainte de îmbarcare, în consecință, contractul de transport aerian de pasageri întotdeauna îl precedă pe cel de bagaje.

În al doilea rând, la ghișeul de înregistrare bagajul este cântărit, înregistrat și i se aplică o etichetă de identificare, care confirmă încheierea contractului de bagaje iar din acest moment,se poate vedea că pasagerul deține două contracte, adică cel de pasageri, care devine contract principal, și cel de bagaje, accesoriu, ambele având o existență separată.

Încheierea contractului de transport aerian de pasageri și bagaje

Executarea și încheierea contractului cuprind obligațiile transportului aerian cum ar fi să asigure aeronavele în stare corespunzătoare pentru cursele programate, să asigure locul rezervat și securitatea în timpul zborului, să asigure mijloc de transport din oraș la aeroport și invers, să organizeze continuarea călătoriei cu cel mai rapid mijloc de transport în cazul întreruperii zborului.

Tot de asemenea are datoria să restituie taxe de transport în cazul în care s-a dispus anularea sau suspendarea zborului. Indiferent de felul zborului, regulat sau charter, încheierea contractului de transport aerian cu pasagerul este obligatorie pentru cărăuș, iar prin încheierea contractului se înțelege realizarea acordului de voință asupra clauzelor lui esențiale.

Mecanismul încheierii contractului presupune îmbinarea a două elemente principale cum ar fi oferta și acceptarea, iar în acest sens, propunerea care parvine de la cărăuș poate fi calificată ca ofertă publică, iar reieșind din prevederile art.981 a Codului civil, companiile aeriene și agențiile de comercializare a biletelor nu pot refuza vânzarea biletelor către consumatori fără a avea motive concludente pentru aceasta.

În același timp, cărăușul nu este în drept să impună pasagerilor condiții contractuale disproporționate, ce ar determina un dezechilibru nejustificat dintre prestații și prin cumpărarea biletului la avion, pasagerul demonstrează în exterior consimțământul său față de oferta publică a cărăușului, contractul de transport de persoane se confirmă prin bilet, de regulă, contractul este considerat încheiat din momentul procurării biletului.

Biletul de avion este nominal și nu poate fi transmis altor persoane, el acordă dreptul de a călători într-o singură direcție sau tur-retur, în dependență de alegerea făcută de consumator la data procurării lui.

De asemenea, biletul poate fi eliberat și pentru un grup de persoane, fiind numit bilet colectiv, iar în acest caz este necesară însoțirea lui de o lista nominală a tuturor pasagerilor iar biletul de avion fiind valabil numai pentru data, cursa și între localitățile înscrise în el.

Între forma biletului și cea a contractului de transport nu există nici o legătură, deoarece cu referire la bilet legea solicită prezența lui materială, ca titlu de călătorie, în schimb față de contractul de transport de pasageri lipsesc careva cerințe privitoare la formă.

Putem susține cu tărie această ocazie, deoarece legea nu stipulează norme obligatorii cu privire la forma contractului de transport de persoane, un asemenea contract va fi valabil și în cazul când va fi încheiat în formă verbală, iar într-o altă sursă, același autor afirmă că acceptarea ofertei de către persoana fizică ce procură un bilet se face prin săvârșirea acțiunilor concludente.

Acțiunile concludente se manifestă prin achitarea costului biletului, care reprezintă acceptarea din partea pasagerului a ofertei publice făcute de compania aeriană.

Pentru a înțelege mai bine cum stau lucrurile, este oportun pentru început să distingem între contractul de transport aerian de pasageri încheiat în mod tradițional și cel încheiat în formă electronică.

De aceea, orice act juridic poate fi încheiat verbal, în scris sau în formă autentică, iar actul juridic care poate fi încheiat verbal se consideră încheiat și în cazul în care comportamentul persoanei arată vădit voința de a-l încheia.

Deoarece legea admite încheierea actelor juridice prin acțiuni concludente, din start această modalitate o găsim cea mai adecvată în privința contractului de transport aerian de pasageri, însă ea reprezintă, de fapt, forma verbală.

De aceea în literatura de specialitate s-a pus în discuție natura juridică a obligației principale a transportatorului și anume, dacă este o obligație de rezultat sau de diligență, opinia majoritară fiind aceea că obligația de transport în bune condiții este obligația de rezultat.

Obligațiile călătorului sunt acelea de a achita taxa de transport, de a verifica biletul de călătorie, de a se prezenta la aeroport și de a respecta normele privind conduita călătorilor, dispozițiile administrative ale transportatorului sau presupușilor acestora.

Răspunderea transportatorului aerian, este aceea răspundere care nu poate fi modificată prin convenția părților sub sancțiunea nulității absolute.

Transportatorul răspunde de moartea sau de vătămarea corporală a călătorilor care sunt produse în timpul transportului, fiind exonerat de răspundere dacă face dovada culpei călătorului,

De asemenea transportatorul răspunde și pentru neexecutarea în termen a transportului, fiind exonerat dacă face dovada că întârzierea a fost cauzată de interese de stat, din motive de securitate a zborului sau de un caz de forță majoră.

Reclamația administrativă este reglementată de aceleași reguli ca și în cazul contractului de transport aerian intern de mărfuri.

În ce privește contractele încheiat prin Internet, dificultăți nu există, deoarece Legea comerțului electronic adaugă o nouă formă de încheiere a contractelor, forma electronică, iar după puterea sa doveditoare contractul electronic se echivalează cu contractul întocmit în formă scrisă și este reglementat de regulile generale cu privire la contracte .

2.3. Biletul electronic de avion

Biletul electronic la avion constituie o înregistrare electronică asupra vânzării biletului, el reprezintă un extras din contractul de transport aerian încheiat cu pasagerul, contract care se păstrează în sistemul informațional computerizat și se reduce la un cod, alcătuit din 13 cifre cu ajutorul căruia se identifică în bazele de date a companiilor aeriene: numele pasagerului, punctul de plecare, destinația, numărul cursei, orele de decolare și aterizare.

Potrivit explicațiilor [NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT], biletul electronic conține aceleași informații ca și biletul de hârtie, doar că aceste informații nu mai sunt tipărite pe un bilet clasic, ci se află în format electronic, pe un site web.

Introducerea biletului electronic la avion prezintă anumite avantaje iar unul dintre ele al biletului electronic pentru pasager constă în lipsa pericolului de a fi pierdut, furat sau deteriorat.

Ca al doilea avantaj putem numi în posibilitatea achiziționării lui cât se poate de operativă și comodă prin rețeaua Internet și faptul că oricând poate fi dovedită încheierea contractului, consultând pagina web a companiei aeriene sau rețeaua internațională de rezervare a biletelor.

Cel de-al treilea avantaj îl formează accesibilitatea biletului electronic pentru consumatori grație simplificării procedurii de rezervare și cumpărare, dar și alte avantaje, cum ar fi: noi deschideri către rețeaua internațională a transporturilor, controlul imediat și nemijlocit asupra calității și volumului de vânzări, folosirea tehnologiilor electronice moderne.

În același timp, schimbarea biletelor din hârtie cu cele electronice au micșorat esențial cheltuielile pentru editare, iar potrivit datelor [NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT], biletele electronice permit o economisire de 3 miliarde de euro pe an, în timp ce costurile de imprimare, întreținere și vânzare a biletelor se reduc.

Conform datelor statistice, vânzarea biletelor electronice la avion în prezent domină piața vânzărilor prin Internet din Europa – 57,4%, urmată de serviciile hoteliere cu 16,5% și cele turistice care estimează 15,3%.

Cu toate acestea, biletul electronic prezintă și dezavantaje iar cel dintâi dezavantaj este că achiziționând biletul electronic, pasagerul se informează doar de pe pagina web a agenției de vânzări, care poate conține și erori. În acest context, dintre dezavantajele majore se distinge eroarea umană și criminalitatea informatică din sistemele de rezervare a biletelor.

Contractul în formă scrisă pasagerul nu îl are și acest lucru îl defavorizează atunci când apar situații conflictuale cu privire la transport sau alteori prețul afișat pe pagina web nu corespunde cu cel de pe factură, iar achitând costul biletului prin card bancar, se percep alte sume, deoarece prin Internet agențiile omit intenționat anumite plăți, precum comisionul propriu, taxa de aeroport, taxa de securitate, taxa specifică companiei aeriene.

De aceea constituie un avantaj cumpărarea unui bilet din hârtie, deoarece pasagerul comunică datele personale ce rămân a fi confidențiale, în schimb prin Internet pasagerul nu are garanții că informația sa nu va fi utilizată în scopuri infracționale, iar acesta se poate agrava, deoarece unul din trei consumatori care urmează să rezerve on-line un bilet de avion este înșelat sau indus în eroare.

Putem spune că în ziua de azi este foarte util că paginile web ne dau posibilitate de a ne informa imediat asupra zborurilor, tarifului, tipului aeronavei, totuși pentru navigarea prin Internet sunt necesare anumite deprinderi și cunoștințe speciale, ceea ce lipsește multor consumatori dar alternative nu există.

Altă problema este că consumatorul, cumpărând un bilet electronic de la agențiile autorizate, este informat doar verbal cu referire la drepturile și obligațiile sale, din care reține puține detalii, iar dacă este prejudiciat din cauza necunoașterii ori a lipsei informației clare în formă scrisă, i se invocă că a fost informat și a semnat despre aceasta la momentul procurării biletului.

De asemenea, recomandăm ca la momentul procurării biletului, pasagerului să i se ofere și un exemplar în formă scrisă al contractului de transport aerian de pasageri iar dacă biletul se cumpără prin rețeaua Internet, atunci împreună cu biletul electronic să i se transmită și clauzele contractului, la fel în formă electronică.

Rezervarea biletelor prin Internet. Momentul încheierii contractului

Ofertele făcută prin Internet sunt adevărate oferte de a contracta numai dacă conțin toate elementele esențiale ale viitorului contract și reflectă voința ofertantului de a fi legat prin acceptarea ofertei.

Datorită afișări pe pagina web, se deduce că consumatorul mai întâi a luat cunoștință cu regulile de călătorie, își exprimă acordul de a accepta oferta, acceptarea produce efecte din momentul în care este recepționată de ofertant însă acțiunea respectivă este numai o rezervare a biletului la avion.

Rezervarea în nici un mod nu poate coincide cu încheierea contractului de transport aerian de pasageri iar acceptarea de către consumator a ofertei de vânzare a biletului la avion din Internet este numai un angajament prealabil sau o rezervare care nu atrage careva efecte juridice. Primind rezervarea on-line, compania aeriană sau agenția informează consumatorul prin e-mail sau telefon asupra termenului în care trebuie să facă plata aferentă biletului de avion rezervat.

Numai după ce achitarea a fost efectuată consumatorul primește biletul electronic prin e-mail sau fax, altfel rezervarea se anulează, mai mult ca atât, în [NUME_REDACTAT] pasagerii pot primi deja bilete electronice și pe telefonul mobil cu acces la Internet, așadar, contractul de transport aerian de pasageri poate avea doar caracter real, spre deosebire de cel auto în care călătorul mai întâi urcă în vehicul după care achită prețul și încheie, în așa mod, contractul de transport.

În transportul aerian consensualismul respectiv nu poate fi acceptat, deoarece pasagerul are acces în avion numai după ce a procurat biletul de călătorie.

Cu toate că încheierea contractului se înregistrează în sistemul electronic de rezervare de la data achitării prețului, pe paginile web consumatorii sunt atenționați să ia cu ei și confirmarea scrisă a biletului.

În schimb, dacă consumatorul cumpără biletul electronic de la biroul agenției de vânzări, aceste clauze contractuale îi sunt explicate în mod verbal, în legătură cu care unele agenții mai solicită și semnătura consumatorului, ca dovadă a informării sale.

O mare importanță o are și natura juridică a biletului electronic, care beneficiază de protecție juridică egală cu cea a documentului pe suport de hârtie, prin urmare, biletele electronice sunt echivalate cu cele de hârtie.

contractul electronic se echivalează cu contractul întocmit în formă scrisă și semnat de părți.

Un alt aspect discutabil ține de conținutul biletului electronic, iar în cadrul acestui aspect Convenția de la Montreal nu face delimitare între biletul tradițional și cel electronic, lăsând fără o reglementare clară care ar fi rechizitele obligatorii din conținutul biletului la avion, singura cerință față de mențiunile din bilet este indicarea punctelor de plecare și de destinație și din aceste motive, în doctrină se susține că reglementarea acestui aspect, inclusiv cerințele față de biletul electronic, revine statului.

De acest aspect a fost preocupată și [NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT], care încă în anul 2003 a stabilit că în contractele încheiate prin Internet, unele state dispun de legi speciale privind protecția drepturilor consumatorilor, pe când în alte state se aplică regulile dreptului comun., dar o soluționare a acestei probleme ține stric de competența fiecărui stat.

2.4. Conținutul contractului de transport aerian de pasageri și bagaje

În temeiul art.984 din Codul civil, cărăușul este obligat să transporte pasagerul și bagajele în termenele stabilite de lege sau de contract, de regulă, timpul decolării și aterizării este afișat în regim online pe paginile web a companiilor aeriene și se respectă cu exactitate, cu excepția unor situații meteorologice defavorabile care pot genera întârzierea sau anularea zborurilor.

O obligație importantă a cărăușului este de a acorda pasagerului locul prevăzut în biletul de călătorie, iar în cazul imposibilității, cărăușul este obligat să-i ofere pasagerului, cu consimțământul acestuia, un alt loc, fie și de clasă superioară, dar fără achitarea diferenței, iar dacă pasagerului i s-a oferit un loc de clasă inferioară, cărăușul este obligat să-i restituie pasagerului diferența de cost al biletului.

Pentru persoanele cu mobilitate redusă, cărăușul este obligat să ofere asistență la îmbarcare, iar împreună cu serviciile aeroportuare trebuie să asigure echipamente, brațe speciale pentru fotolii, cărucioare de bord, wc-uri, precum și elemente de iluminare favorabile în acest scop.

La bordul aeronavei, cărăușul este obligat să informeze pasagerii despre regulile de comportare în timpul zborului, să arate locul de aflare a măsurilor individuale de securitate, zonele de ieșire în caz de avarie și posibilitățile de acordare a asistenței medicale.

Contractul de transport generează pentru cărăuș și alte obligații, cum ar fi, menținerea în stare bună a aeronavei, asigurarea securității în timpul zborului, iar în caz de întrerupere a zborului, să asigure transportarea pasagerului și bagajelor lui la destinație cu cel mai rapid mijloc de transport. Dacă acest lucru nu este posibil, atunci cărăușul urmează să restituie pasagerului valoarea biletului, proporțional distanței rămase neparcursă, iar cărăușului îi revine dreptul de a controla, din motive de siguranță a zborului, pasagerii și bagajele lor.

Bagajele pot fi verificate și în absența pasagerului, atunci când acesta nu este prezent pentru a i se putea cere o autorizare, de aici decurge și dreptul cărăușului de a refuza bagajele ce nu corespund cerințelor de transport, în timp ce pasagerii care refuză să se supună controlului, nu vor fi admiși la îmbarcarea în aeronavă..

Obligația de bază a pasagerului este să achite taxa de transport, care se plătește până la transportarea pasagerului și bagajului, iar pasagerul care urmează să verifice biletul primit, dacă corespunde cererii sale, și să se prezinte la aeroport cu cel puțin 40 de minute înainte de zbor, pentru a reuși la înregistrare, altfel, întârzierea sa duce la pierderea locului.

Pasagerul trebuie să prezinte pașaportul cu viza țării de destinație, biletul avion și alte acte necesare pentru a intra în țara de destinație, iar lipsa acestora dă drept cărăușului de a refuza îmbarcarea pasagerului.

O altă obligație a pasagerului se referă la respectarea regulilor de transportare a bunurilor ce pot pune în pericol sănătatea și viața altor pasageri și a echipajului, vinovatul fiind pasibil chiar de privațiune de libertate.

Dispozitivele electronice precum telefoane mobile, cd și dvd player, televizoare portative, radiourile etc., pot avea efecte negative asupra sistemului de zbor, de aceea pasagerii sunt obligați să nu le folosească în timpul zborului în timp ce computerele de tip laptop, casetofoanele, camerele video și aparatele de fotografiat, sunt interzise numai la decolarea și aterizarea avionului.

Pasagerul este în drept să transporte gratuit bagaje în salonul aeronavei, numai ca greutatea lor să nu depășească limita admisă, transportarea bagajelor care depășesc cantitatea admisă gratuit, este supusă unor tarife, la fel, în schimbul unei taxe suplimentare, pasagerii pot efectua o declarație specială de interes asupra bunurilor din bagaje, iar dacă au fost prejudiciați, vor fi despăgubiți la valoare sumei declarate.

Despăgubirea pentru pierderea și deteriorarea bagajelor

Bagajele sunt bunurile de uz personal și alte obiecte pe care le ia o persoană cu sine în călătorie, acestea se pot clasifica în bagaje neînregistrate aflate în paza călătorului, și bagaje înregistrate, care se transmit cărăușului și sunt transportate separat de călător în secția de bagaje a mijlocului de transport.

Bagajele neînregistrate, numite și bagaje de mână, sunt acelea care pentru volumul lor redus sau greutatea mică, rămân în posesia pasagerului în timpul deplasării și sunt transportate gratuit în limitele prevăzute de lege.

Conform prevederilor, Convenției de la Montreal, cu unele excepții, transportatorul nu poartă răspundere în caz de distrugere, pierdere sau avarie a bagajelor de mână, cu alte cuvinte, atâta timp cât bagajele nu au fost înregistrate, ele nu se află în grija transportatorului și acesta nu are de ce să răspundă, deoarece nicăieri nu figurează că i-ar fi fost predate.

Spre deosebire de cele neînregistrate, bagajele înregistrate formează obiectul material al contractului de transport, aceste bagaje fie că depășesc volumul sau greutatea prevăzută pentru bagajele de mână, fie, deși nu depășesc aceste limite, călătorul nu dorește să le aibă în paza sa, încheind astfel contractul de transport de bagaje.

În consecință, tocmai pentru că au fost predate în grija cărăușului, bagajele se consideră pierdute dacă nu au sosit la destinație în termen de 21 de zile de la data la care ar fi trebuit să sosească și pasagerul este în drept să își exercite împotriva cărăușului drepturile ce decurg din contract.

Cărăușul e răspunzător pentru distrugerea, pierderea sau deteriorarea bagajelor numai dacă evenimentul care a provocat dauna s-a produs în timpul călătoriei aeriene.

Așadar, cărăușul e răspunzător de bagaje nu doar când acestea se află la bordul aeronavei, ci și pe parcursul tuturor operațiunilor de îmbarcare, debarcare, depozitare, de la momentul când bagajele sunt predate transportatorului și până la momentul când acestea sunt returnate proprietarului.

De aceea transportatorul devine răspunzător pentru daunele survenite de pe urma distrugerii, pierderii sau deteriorării bagajului înregistrat, cu condiția ca evenimentul ce a provocat distrugerea, pierderea sau deteriorarea să fi avut loc la bordul aeronavei sau în perioada în care transportatorul avea în grija sa bagajul înregistrat.

Cărăușul nu va fi răspunzător numai dacă dauna a survenit datorită unui defect al bagajului, a calității sau a viciului acestuia, răspunderea cărăușului față de pasager va reieși din contractul de transport de pasageri și numai la prezentarea buletinului de bagaje, singura dovadă a înmânării bagajului la transport.

În privința bagajelor neînregistrate, există prezumția de nevinovăție a transportatorului aerian, iar pentru a-i putea atrage răspunderea, pasagerul trebuie să dovedească vina transportatorului, a prepușilor sau a mandatarilor săi.

Conform opiniilor majoritare, expuse în doctrină și jurisprudență, din motivul că bagajele de mână rămân tot timpul la dispoziția și în grija pasagerului, răspunderea pentru eventualele pierderi sau degradări ale acestora are o natură delictuală, iar nu contractuală, iar când este adus cazul când bagajul unui pasager arde din cauza altui pasager care a introdus în salon materii inflamabile, iar cărăușul va fi răspunzător, fiindcă din neglijență nu a împiedicat introducerea acelor substanțe periculoase în mijlocul de transport.

Conform opiniilor majoritare, expuse în doctrină și jurisprudență, din motivul că bagajele de mână rămân tot timpul la dispoziția și în grija pasagerului, răspunderea pentru eventualele pierderi sau degradări ale acestora are o natură delictuală, iar nu contractuală.

Problema limitelor răspunderii în transportul aerian a fost îndelung discutată, cuantumul de 20 de dolari care se achită în prezent pentru fiecare kilogram din greutatea bagajului pierdut sau deteriorat este unul prea mic.

Dacă pasagerul dorește o mai mare siguranță, el își poate asigura în mod individual bagajul la o companie de asigurări pentru a fi despăgubit de aceasta la o sumă mai mare ori își poate procura o poliță de asigurare a bagajelor.

În cazul unui bagaj înregistrat, transportatorul este răspunzător chiar dacă dauna nu s-a produs din vina acestuia, cu excepția cazurilor în care demonstrează că bagajul prezenta anumite defecte.

Este prezentă prezumția de culpă a transportatorului, deoarece bagajele înregistrate se aflau în grija acestuia, iar pentru a se exonera de răspundere, el va trebui să dovedească că paguba s-a produs din cauza viciilor bagajelor.

Reieșind din prevederile Convenției de la Montreal, răspunderea transportatorului în caz de distrugere, pierdere, deteriorare sau întârziere a bagajelor este limitată la suma de 20 de dolari, afară de cazul unei declarații speciale de interes la predare, făcută de pasager la momentul remiterii coletului și contra plății unei taxe suplimentare.

Specificul răspunderii cărăușilor la zborurile realizate prin conexiune

Călătoria se face în baza unui singur bilet operațiunile de acest fel au fost denumite și transporturi succesive. Ele sunt pe larg folosite, în baza lor economisindu-se timpul, iar noile modalități de plată le avantajează în mare măsură, câștigându-se, în final, bani, zborurile succesive sunt cele mai frecvente în transportul aerian de persoane.

Spre deosebire de Codul civil, în codurile cu privire la fiecare tip de transport am estimat că lipsesc careva reglementări exprese cu referire la transporturile succesive, fiind întrebuințată doar expresia trafic mixt direct, ca sinonim al transportului combinat, și doar cu referire la mărfuri.

Practica ne dovedește că companiile aeriene străine care preiau pasagerii aduși de transportatorii noștri pe aeroporturile altor state au încheiate acorduri și contracte de organizare succesivă a transportului cu companiile aeriene. În schimb o altă situație este în cazul transporturilor succesive care se efectuează în baza a două contracte distincte.

Doctrina susține că responsabilitatea civilă revine acelei companii aeriene care a fost antrenată în segmentul de zbor devenit litigios.

Reieșind din prevederile Convenției de la Montreal, stabilim că transportul, chiar dacă este efectuat de către cărăuși succesivi, este considerat un transport unic numai dacă este calificat de către părți ca o singură operațiune, indiferent dacă a fost convenit sub forma unui singur contract sau a unor serii de contracte.

Jurisprudența națională în problemele privind zborurile prin conexiune

Reieșind din faptul că cele mai multe bagaje se pierd la zborurile prin conexiune, practica ne dovedește că compania aeriană finală este, de regulă, cea responsabilă pentru procesarea tuturor reclamațiilor pasagerului, chiar dacă este evident faptul că prima este vinovată de pierderea bagajelor.

În același timp, fiecare companie aeriană are un departament care se ocupa cu înregistrarea reclamațiilor pentru bagajele întârziate, deteriorate sau cu lipsuri din conținut, din momentul introducerii datelor, bagajul este căutat cu ajutorul unui sistem computerizat global de căutare a bagajelor fără de care șansele ca bagajele întârziate să ajungă la destinație sunt minime.

Practica judiciară națională cu privire la transporturile aeriene succesive cuprinde mai multe dosare în care calitatea de pârât o au și agențiile de turism.

În alte state agențiile de turism, de regulă, preiau navele aeriene în locațiune, cu sau fără echipaj, sau le dețin cu titlul de proprietate, și în ambele cazuri turistul încheie contract de prestare a serviciilor turistice cu agenția, în care se includ și serviciile de transport aerian.

În așa fel, agențiile turistice asimilează calitatea de transportatori contractuali, asumându-și prin aceasta răspunderea civilă pentru întârzierea, anularea zborurilor, pierderea și deteriorarea bagajelor.

Cel mai frecvent, agențiile turistice încheie acorduri de colaborare cu companiile aeriene, în temeiul cărora agenția propune, iar turistul încheie contractul de transport cu compania aeriană. Prin aceasta agențiile turistice au tendința de a se elibera de răspundere în legătură cu serviciile de transport aerian, responsabilitatea revenind companiilor aeriene.

Astfel, în majoritatea contractelor de prestare a serviciilor turistice este stipulat că agenția nu este răspunzătoare pentru anulări, întârzieri sau modificări de orar ale companiei aeriene pentru care s-a emis biletul, pentru calitatea zborului sau pentru servicii aferente zborului, obligații care cad direct în sarcina companiei.

În asemenea situații pasagerul se va adresa direct companiei transportatoare, care va despăgubi pasagerul în conformitate cu reglementările internaționale.

Cu referire la pretenții și reclamații, agenția va transmite reclamația respectivă companiei aeriene pentru care a fost emis biletul, iar soluția va fi aceea dată de compania aeriană, în calitate de proprietară a biletului.

Operatorilor turistici nu le este avantajos să încheie contracte de transport cu companiile aeriene din nume propriu și în folosul turistului, după modelul contractului în folosul unui terț.

Este mai simplu de a intermedia și a achiziționa biletele pe numele turistului, iar în contractul de servicii turistice să fie inserată o clauză potrivit cărora agenția turistică se exonerează de orice răspundere în legătură cu acordarea serviciilor de zbor.

2.5. Compensarea prejudiciilor morale

Dificultatea cu care se confruntă pasagerii este că transportatorii naționali nu dispun de filiale și reprezentanțe pe aeroporturile internaționale în care efectuează zboruri prin conexiune, iar în caz de întârziere sau anulare a zborurilor, pasagerii adeseori rămân fără despăgubiri morale și fără întreg pachetul de servicii prevăzut în regulamentul de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor.

O problemă cu care actualmente se confruntă teoria și practica judiciară constă în faptul că nu există un cadru normativ adecvat și nici o jurisprudență uniformă cu privire la compensarea daunelor morale avute de pasageri în legătură cu transportul aerian, cele mai frecvente sunt daunele morale care sunt solicitate pentru întârzierea și anularea zborurilor sau pierderea și deteriorarea bagajelor.

De aceea putem spune că aceste dosarele sunt numeroase, cele mai frecvente sunt în special în cazurile privind întârzierea și deteriorarea bagajelor, iar unul dintre argument este să recupereze paguba morală, invocând că transportarea a fost îndeplinită de către doi transportatori diferiți și nesosirea bagajului la timp nu se datorează unei fapte a companie, iar pasagerul poate acționa numai împotriva transportatorului care a efectuat transportul în timpul căruia s-a produs întârzierea, cu excepția cazului în care, printr-o înțelegere specială, primul transportator și-a asumat răspunderea pentru întreaga călătorie.

Problema dată este diferit abordată în doctrina de specialitate, transportatorul aerian este răspunzător pentru orice daună survenită din cauza întârzierii în transportul aerian de bagaje, la care autorul adaugă și daunele morale, pe când doctrina franceză se dovedește a fi mai restrictivă și menționează că în cazul întârzierilor, prejudiciile morale pot fi reparate, dar numai dacă sunt însoțite și de cele materiale.

Pretențiile cele mai frecvente înaintate de pasageri în legătură cu întârzierea, pierderea sau deteriorarea bagajelor, pe lângă cererile de reparare a prejudiciului material, sunt cele de compensare financiară a retrăirilor și suferințelor psihice avute iar în mare parte, în judecată reclamanții solicită sume exagerate în calitate de prejudiciu moral, motivându-și acțiunile prin stresul și dezamăgirea de care au avut parte după aceea.

Prin deciziile instanțelor de judecată, sumele sunt esențial diminuate, luându-se în considerare caracterul și gravitatea suferințelor psihice avute de pasageri, statutul lor social, dar și naționalitatea companiilor aeriene.

Un alt rol important în ceea ce privește contractul de transport îl joacă asigurarea obligatorie de răspundere civilă din transportul aerian.

Asigurările obligatorii în transportul aerian au apărut odată cu progresul aviației civile, după primul război mondial, iar activitatea și practica de asigurare a fost legată de sistemul unic al asigurărilor de stat, deoarece în acea perioadă statul era singurul asigurător.

Regula generală era că orice prejudiciu care a fost cauzat vieții, sănătății sau bunurilor pasagerului în timpul transportului urmează a fi reparat de către cărăuș, problema însă constă în faptul că survin împrejurări, cum ar fi catastrofele aeriene, când pasagerului nu-i poate fi integral reparată suma prejudiciului.

La baza apariției asigurărilor moderne în transportul aerian de pasageri și bagaje au stat asigurările maritime, care au apărut și au avut apogeul dezvoltării la Londra, în secolul al XV-lea, iar cele dintâi contracte au fost întocmite mai devreme, în secolul al XIV-lea, în orașele Genova, Pisa, Florența și Veneția.

În asemenea situații, cărăușii se confruntă cu mari dificultăți financiare și procese lungi de insolvabilitate, iar pasagerii rămân fără despăgubirile prevăzute de lege, de aceea, ca garanție a executării obligațiilor, a fost introdusă asigurarea obligatorie a cărăușului din transportul aerian față de pasageri.

CAPITOLUL III.

CONTRACTUL DE TRANSPORT AERIAN INTERNAȚIONAL

3.1. Prezentare generală. Contractul de transport aerian internațional de mărfuri, călători și bagaje

Transportul aerian în trafic internațional este reglementat prin Convenția de la Montreal din 1999, care se aplică transporturilor internaționale de persoane, bagaje sau mărfuri, efectuate cu o aeronavă contra unui tarif.

Așadar, contractul de transport internațional de mărfuri se încheie sub forma scrisorii de transport aerian, sau sub forma chitanței de primire a mărfii care face dovada încheierii contractului, primirea mărfii la transport de către transportatorul aerian, precum și condițiile transportului

Transportul internațional reprezintă orice transport în care, conform acordului dintre părți, punctul de plecare și punctul de destinație, indiferent dacă există sau nu o întrerupere a transportului sau o transbordare, sunt situate fie pe teritoriul a două state părți, fie pe teritoriul unui singur stat parte, în cazul în care există o scală stabilită pe teritoriul altui stat, chiar dacă acel stat nu este un stat parte.

Documentul de transport folosit în transportul de mărfuri poartă denumirea de scrisoare de transport aerian și este întocmită de către expeditor în trei exemplare, unul este semnat de expeditor și poartă mențiunea pentru transportator, unul este semnat de transportator și expeditor cu mențiunea pentru destinatar și unul este semnat de transportator care va fi înmânat expeditorului, după acceptarea mărfii.

Semnătura transportatorului și cea a expeditorului pot fi tipărite sau înlocuite de o ștampilă, iar la cererea expeditorului, transportatorul întocmește scrisoarea de transport aerian, și în care se va considera, până la proba contrară, că transportatorul a acționat în numele expeditorului (art. 7 din Convenția de la Montreal).

  Pe lângă cele trei exemplare originale, scrisoarea de transport aerian mai cuprinde: recipisa de primire a mărfii, exemplarul pentru formalitățile de vamă la destinație și câte o copie pentru cărăuș și agenții acestuia.

Răspunderea pentru exactitatea și corectitudinea informațiilor din scrisoarea de transport aerian aparține expeditorului, transportatorul putând fi ținut răspunzător doar pentru informațiile înscrise de el în numele lui în chitanța de primire sau în datele înregistrate pe calculator.

Scrisoarea de transport aerian constituie dovada încheierii contractului, a acceptării mărfii și a îndeplinirii condițiilor de transport, principala obligație asumată de cărăuș prin contractul de transport este aceea de a deplasa marfa la destinație în condițiile convenite cu expeditorul.

O obligație specifică reglementată de Convenție este aceea a expeditorului de a furniza informațiile și documentele care sunt necesare pentru îndeplinirea formalităților cerute de autoritățile vamale, de poliție sau de alte autorități publice, înainte ca marfa să fie livrată destinatarului iar transportatorul nu este obligat să verifice corectitudinea sau suficiența respectivelor informații sau documente.

Transportatorul trebuie să îl anunțe imediat pe destinatar despre sosirea mărfii, iar dacă transportatorul recunoaște pierderea mărfii sau dacă marfa nu a sosit la expirarea unui termen de 7 zile de la data la care ar fi trebuit să sosească, destinatarul este îndreptățit să exercite împotriva cărăușului drepturile ce decurg din contractul de transport.

Cărăușul poate fi tras la răspundere în caz de distrugere, pierdere sau deteriorare a mărfii, precum și în caz de întârziere, transportatorul este răspunzător pentru dauna survenită prin distrugere, pierdere sau deteriorare a mărfii, cu condiția ca evenimentul care a cauzat dauna să se fi produs în timpul transportului aerian, adică în perioada în care marfa se afla în grija transportatorului.

Transportatorul este exonerat de răspundere dacă dovedește că distrugerea, pierderea sau deteriorarea mărfii s-a datorat unui defect al mărfii, calității sau viciului acestuia, ambalării necorespunzătoare a mărfii, unei stări de război sau conflict armat, unei acțiuni a autorității publice realizate în legătură cu intrarea, ieșirea sau tranzitul mărfii.

Transportatorul este răspunzător și pentru dauna survenită din cauza întârzierii în transportul aerian de mărfuri, fiind exonerat de răspundere dacă dovedește că el, prepușii și mandatarii săi au luat toate măsurile care se impun în mod rezonabil pentru a evita dauna sau că le-a fost imposibil să ia respectivele măsuri. În cazul stabilirii răspunderii cărăușului pentru distrugere, pierdere, deteriorare sau întârziere Convenția limitează cuantumul despăgubirilor ce vor fi plătite de transportator, soluționarea litigiilor referitoare la răspunderea transportatorului aerian este posibilă atât pe cale judiciară cât și prin arbitraj.

Destinatarul trebuie să adreseze o reclamație prealabilă transportatorului imediat după descoperirea stricăciunii sau cel mai târziu în 14 zile de la data primirii iar în caz de întârziere reclamația trebuie făcută în maxim 21 de zile de la data la care mărfurile au fost puse la dispoziția destinatarului. Neintroducerea reclamației prealabile în termenul stabilit are ca efect decăderea destinatarului din dreptul de a-l mai acționa în justiție pe transportator, cu excepția cazului de fraudă din partea transportatorului.

Conform prevederilor Convenției de la Varșovia din 1912 privind unificarea unor reguli referitoare la transportul internațional, transporturile internaționale sunt aceea transporturi care potrivit convențiilor părților, au ca aeroport de decolare și aeroport de destinație teritorii a două părți contractuale sau, deși se află pe teritoriul aceluiași stat, fac o escală pe teritoriul altui stat, chiar dacă acesta nu este parte contractantă.

În anul 1945, la Havana, s-a înființat [NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT], și deși companiile românești de transport aerian precum TAROM, ROMAVIA și LAR nu sunt membre ale IATA, condițiile de transport pe care le oferă sunt aceleași ca și condițiile stabilite de IATA și de aceea traficul avioanelor românești și străine în spațiul aerian român este necesar a fi autorizat în prealabil de [NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT].

De aceea prestarea unor servicii aeriene de calitate a impus cooperarea internațională între companiile de navigație prin intermediul unor contracte reglementate din perspectiva recomandărilor IATA.

Putem spune că, contractul interline este o formă de cooperarea prin care doi transportatori aerienei convin să-și recunoască reciproc formele de transport în baza cărora companiile pot îmbarca la bordul navei pasageri, bagaje și mărfuri.

În afară de contractul interline și contractul de reprezentanță pentru vânzări generale se află și contractul de operare în pool care se încheie între partenerii care operează pe aceeași rută, stabilindu-se partajarea echitabilă a traficului în scopul evitării concurenței.

Tot în această categorie intră și contractul de handling prin care companiile aeriene își asiură serviciile necesare la sol, revăzându-și serviciile ce urmează să se presteze, tarifele utilizate și răspunderea între transportatori și agentul de handling , acest contract este reciproc în sensul că fiecare companie figurează reciproc ca agent handling.

De asemenea contractul de reprezentanță pentru vânzări generale se încheie între două companii aeriene care se angajează să se reprezinte reciproc pe piața celeilalte părți ca reprezentat general de vânzări, de regulă cu autoritățile de stat și efectuează reclamă în condițiile respectării instrucțiunilor și regulilor care reglementează tarifele privind prestațiile efectuate și care se deosebește de contractul interline prin aceea că agentul general poate transfera total sau parțial obligațiile sale, inclusiv dreptul de vânzare, de prestații la alte companii sau persoane care devin un fel de subagenți.

În ultimii ani, prin intrarea în exploatare a unor noi tipuri de aeronave, printr-o mai bună organizare a transporturilor, s-a obținut micșorarea timpului de staționare la sol și de încărcare descărcare, prin folosirea unor utilaje și sisteme de manipulare și transport adecvate.

Traficul internațional aerian a înregistrat un ritm anul de creștere de 8,5%, respectiv cu 1,5% mai mult decât cel înregistrat de transportul aerian de pasageri iar în ziua de azi, în traficul internațional sunt transportate pe calea aerului nu numai mărfurile așa numite clasice ca supliment de bagaj la transportul călătorilor, ci au apărut și linii aeriene specializate în transportul mărfurilor.

La acestea au contribuit în primul rând operativitatea și rapiditatea derulării expediției, dar și reducerea în mod constant a prețului de transport, confortabilitatea primirii și expedierii mărfurilor, siguranța și cooperarea între companiile aeriene care simplifică foarte mult activitatea beneficiarilor de transport, această activitatea de transport aerian de mărfuri a fost reglementată de prevederile Codului aerian, din 30 decembrie 1953, iar în prezent, această activitate este reglementată de Codul aerian și de alte reglementări.

Sunt anumite mărfuri pentru care deplasarea cu avionul este avantajoase iar [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] grupează aceste articolele ce se transportă cu aeronavele pe bază de tarife, exceptând excedentul de bagaje al călătorilor în 5 categorii de mărfuri, care, prin rapiditate și siguranță, justifică un tarif mai ridicat.

Acestea sunt articole care necesită urgență și care prezintă o oarecare fragilitate, articole care își periclitează calitatea la un transport de durată, articole care au o valoare ridicată în raport cu greutatea lor articole care trebuie să însoțească pasagerii, dar, datorită volumului mare, nu pot fi transportate ca bagaje personale, diverse articole destinate unor zone care nu dispun de mijloace de transport la sol, dar care sunt accesibile elicopterelor, precum zonele muntoase, insulele, platformele petroliere.

Transporturile aeriene internaționale de călători și bagaje

Transporturile internaționale aeriene de călători și bagaje sunt reglementate prin Convenția de la Montreal, iar potrivit acestei convenții transportatorul are obligația de a emite un document de transport, constatator al contractului de transport, individual sau colectiv care va conține, indicarea punctelor de plecare și de destinație, dacă punctele de plecare și de destinație sunt situate pe teritoriul unui singur stat parte și dacă unul sau mai multe puncte de escală sunt situate pe teritoriul unui alt stat, indicarea a cel puțin unuia dintre aceste puncte de escală.

Utilizarea oricărui alt mijloc prin care se înregistrează informațiile indicate mai sus se poate substitui eliberării documentului de transport la care s-a făcut referire în respectivul paragraf, iar dacă un astfel de mijloc este utilizat, transportatorul va elibera pasagerului o declarație scrisă privind informațiile astfel înregistrate.

Transportatorul va elibera pasagerului o etichetă de identificare a bagajului pentru fiecare articol de bagaj înregistrat, iar pasagerului i se va elibera o înștiințare scrisă prin care i se va indica că în cazul aplicării Convenției de la Montreal, aceasta reglementează și poate limita răspunderea transportatorilor în caz de deces sau vătămare, în caz de distrugere, pierdere ori deteriorare a bagajelor, precum și în caz de întârziere.

Potrivit acestei Convenții, transportatorul este răspunzător pentru dauna rezultată ca urmare a decesului sau vătămării corporale a unui pasager, cu condiția ca accidentul care a provocat decesul sau vătămarea să se fi produs la bordul aeronavei sau în timpul oricăreia dintre operațiunile de îmbarcare sau de debarcare.

În cazul accidentelor de aviație care au avut ca urmare decesul sau vătămarea pasagerilor, transportatorul iar dacă este prevăzut în legislația sa națională va efectua fără întârziere plăți în avans unei persoane fizice sau persoanelor fizice care au dreptul să pretindă despăgubiri, cu scopul de a satisface necesitățile economice imediate ale respectivelor persoane.

Aceste plăți în avans nu constituie o recunoaștere a răspunderii și pot fi compensate din orice sumă achitată ulterior de către transportator cu titlu de daună.

Transportatorul este răspunzător pentru daunele survenite datorită distrugerii, pierderii sau deteriorării bagajului înregistrat, cu condiția ca evenimentul care a provocat distrugerea, pierderea sau deteriorarea să fi avut loc la bordul aeronavei sau în perioada în care transportatorul avea în grijă bagajul înregistrat. Totuși transportatorul nu este răspunzător dacă și în măsura în care dauna a survenit datorită unui defect al bagajului, calității sau viciului acestuia.

În cazul unui bagaj neînregistrat, inclusiv al obiectelor personale, transportatorul poartă răspunderea dacă dauna survine din vina sa, a prepușilor sau a mandatarilor săi.

Dacă transportatorul recunoaște pierderea unui bagaj înregistrat sau dacă un bagaj înregistrat nu a sosit la destinație în termen de 21 de zile de la data la care ar fi trebuit să sosească, pasagerul este îndreptățit să își exercite împotriva transportatorului drepturile care decurg din contractul de transport, iar sub rezerva unor prevederi contrare, în Convenția de la Montreal termenul bagaj desemnează atât bagajul înregistrat, cât și bagajul neînregistrat, transportatorul este răspunzător pentru dauna survenită datorită întârzierii în transportul aerian de pasageri, bagaje sau mărfuri. Cu toate acestea transportatorul nu este răspunzător pentru daunele survenite datorită întârzierii dacă dovedește că el, prepușii și mandatarii săi au luat toate măsurile care se impun în mod rezonabil pentru a evita dauna sau că le-a fost imposibil să ia respectivele măsuri.

La transportul bagajului răspunderea transportatorului în caz de distrugere, pierdere, deteriorare sau întârziere este limitată la suma de 1.000 DST pentru fiecare pasager, în afara cazului în care pasagerul, în momentul în care bagajul înregistrat a fost predat transportatorului, a făcut o declarație specială privind interesul în livrarea la destinație și a plătit o sumă suplimentară, dacă este necesar. În acest caz transportatorul va fi răspunzător pentru plata unei sume care nu va depăși suma declarată, cu excepția cazului în care dovedește că suma este mai mare decât interesul real al pasagerului în livrarea la destinație.

Limitele prevăzute la art. 21 și art. 22 din Convenția de la Montreal nu vor putea împiedica tribunalul de a solicita, în conformitate cu legislația pe care o aplică, achitarea unei sume suplimentare, corespunzătoare unei părți sau întregii sume rezultate din cheltuielile de judecată și din celelalte cheltuieli rezultate în urma litigiului și suportate de reclamant, inclusiv dobânda. Prevederile de mai sus nu se aplică în cazul în care valoarea daunelor solicitate, excluzând cheltuielile de judecată și alte cheltuieli legate de proces, nu depășește suma pe care transportatorul a oferit-o în scris reclamantului, în termen de 6 luni de la data la care a avut loc evenimentul care a provocat dauna sau înainte de introducerea acțiunii în justiție, dacă aceasta este ulterioară respectivului termen.

Transportatorul poate stipula în contractul de transport limite de răspundere mai mari decât cele prevăzute în Convenția de la Montreal sau nici o limită de răspundere, iar orice clauză care are tendința să exonereze transportatorul de răspundere sau să stabilească o limită mai scăzută decât cea stabilită prin Convenția de la Montreal este nulă și neavenită, însă nulitatea oricărei astfel de clauze nu implică nulitatea întregului contract, care rămâne supus prevederilor convenției.

Primirea fără reclamație de către destinatar a bagajelor înregistrate constituie, până la proba contrară, dovada că acestea au fost predate în bună stare și în conformitate cu documentul de transport sau cu informațiile înregistrate în celelalte mijloace, iar în caz de deteriorare destinatarul trebuie să adreseze transportatorului o reclamație imediat după descoperirea deteriorării și cel mai târziu într-un interval de 7 zile de la data primirii, pentru bagajele înregistrate.

De aceea în caz de întârziere, reclamația trebuie făcută cel mai târziu într-un termen de 21 de zile de la data la care bagajele au fost puse la dispoziția sa, orice reclamație trebuie formulată în scris și remisă sau expediată în termenul menționat mai sus.

Dacă nici o reclamație nu este făcută în termenul menționat mai sus, nici o acțiune nu va fi întreprinsă împotriva transportatorului, cu excepția cazului de fraudă din partea acestuia.

3.2. Noțiunea și încheierea contractului

Contractul de transport aerian de mărfuri este convenția prin care transportatorul aerian se obligă să transporte mărfuri pe calea aerului, să le păzească și să le predea la destinație în schimbul unei taxe de transport plătită de cealaltă parte expeditorul mărfii.

[NUME_REDACTAT] aerian, transporturile aeriene de încărcătură cum ar mărfuri, bagaje și expediții poștale se pot executa numai pe bază de contract în curse regulate sau prin curse ocazionale.

Contractul se consideră încheiat când transportatorul eliberează scrisoarea de transport aerian călătorului sau expeditorului, forma scrisă a acestui contract fiind cerută ad solemnitate.

Așadar, contractul de transport internațional de mărfuri se încheie sub forma scrisorii de transport aerian, sau sub forma chitanței de primire a mărfii care face dovada încheierii contractului, primirea mărfii la transport de către transportatorul aerian, precum și condițiile transportului.

De aceea scrisoarea de transport aerian se încheie în trei exemplare originale și în mai multe copii, în funcție de necesitățile beneficiarului de transport.

Copiile scrisorii de transport aerian sunt folosite pentru a confirma primirea de către destinatar pentru îndeplinirea formalităților vamale și pentru realizarea unor decontări pentru prestări.

În afara celor trei exemplare originale scrisoarea de transport aerian mai cuprinde și recipisa de primire a mărfi și exemplarul pentru formalitățile de vamă la destinație. De asemenea scrisoarea de transport aerian trebuie să conțină și următoarele mențiuni cum ar fi aeroportul de decolare și de destinație, mențiunea că transportul este supus prevederilor Convenției de la Varșovia, greutatea, volumul, numărul și dimensiunea coletelor, felul ambalajelor, marcajul și starea mărfii predate la transport.

Scrisoarea de transport cuprinde și documentele necesare îndeplinirii formalităților vamale fiscale, fitosanitare și de altă natură, numele și adresa destinatarului anexate transportului aerian, precum mențiuni în legătură cu modul de plată a taxelor de transport, numele și adresa expeditorului.

De aceea expeditorul, răspunzând pentru exactitatea datelor înscrise în scrisoarea de transport, va suporta orice daună pe care o poate avea transportatorul aerian sau orice altă persoană angajată de acesta.

Expeditorul este răspunzător și pentru faptul că la predarea mărfii nu a transmis instrucțiunile cu privire la operațiunile tehnice și comerciale pentru a pune pe cărăuș în situația de a acționa în cunoștință de cauză.

Contractul de transport aerian de mărfuri este convenția prin care transportatorul aerian se obligă să transporte mărfuri pe calea aerului, să le păzească și să le predea la destinație în schimbul unei taxe de transport plătită de cealaltă parte – expeditorul mărfii.

Conform art. 84 din Codul aerian, transporturile aeriene de încărcătură de mărfuri, bagaje și expediții poștale se pot executa numai pe bază de contract în curse regulate sau prin curse ocazionale, iar contractul se consideră încheiat când transportatorul eliberează scrisoarea de transport aerian călătorului sau expeditorului, forma scrisă a acestui contract fiind cerută ad solemnitate.

3.3. Executarea și modificarea contractului de transport aerian. Taxele de transport

În cazul contractului de transport aerian intervin anumite obligați în executarea acestui contract, obligații ce revin transportatorului, expeditorului și destinatarului.

Obligațiile transportatorului, constă în a efectua transporturile în ordinea primirii lor, prioritățile de transport având un caracter excepțional, în funcție de natura specifică a încărcăturii, să încarce și să descarce mărfurile în și din aeronavă, să transporte încărcătura la destinație în bune condiții și în termenul stabilit; să avizeze și să elibereze destinatarului mărfurile, precum să continue transportul cu cel mai rapid mijloc de transport dacă pe parcurs zborul se întrerupe, iar dacă expeditorul refuză, să restituie partea de taxă corespunzătoare porțiunii neparcurse, cu excepția primei de asigurare;

Dacă destinatarul refuză primirea încărcăturii sau dacă nu se prezintă în termen de trei zile de la avizare sau nu poate fi găsit în termen de cinci zile, transportatorul are obligația să încunoștințeze de urgență pe expeditor.

Obligațiile expeditorului sunt acelea de a să încărca mărfurile, în cazul transporturilor masive cu folosirea întregii nave, a cărei capacitate de transport poate ajunge până la 115 tone, să dispună asupra mărfii în termen de 15 zile de la înștiințarea transportatorului, dacă destinatarul refuză primirea încărcăturii sau nu este găsit,să achite taxa de transport.

Obligațiile destinatarului constă în a se prezinte în termen de 3 zile de la avizarea sa despre sosirea mărfurilor, în vederea preluării mărfurilor, să descarce mărfurile sub supravegherea transportatorului în cazul transporturilor masive, să ridice mărfurile perisabile în termen de 6 ore de la avizarea sosirii lor.

Conform prevederilor de la Varșovia, expeditorul poate dispune următoarele modificării, cum ar fi retragerea mărfii de aeroportul de decolare în timpul călătoriei și chiar la destinație, oprirea mărfii în timpul călătoriei la o escală intermediară a altei persoane decât destinatarul inițial.

De aceea, cărăușul va executa dispoziția de modificare primită dacă prin aceasta nu se aduc prejudicii nici lui nici celorlalți expeditori, expeditorul vând obligația de a suporta cheltuielile pe care le presupune modificarea dispusă.

Dacă executarea ordinelor nu este disponibilă, atunci cărăușul este obligat să-l avizeze pe expeditor, iar după sosirea mărfii la destinație, destinatarul are dreptul să ceară cărăușului remiterea scrisorii de transport aerian și predarea mărfii după ce a executat toate obligațiile ce-i revin.

În cazul în care destinatarul refuză primirea mărfii sau nu poate fi găsit, cărăușul avizează pe expeditor pentru a dispune asupra acesteia.

De asemenea în cazul în care în care pierderea mărfii, recunoscută de către transportator, sau după 7 zile de la data când marfa trebuia să sosească la destinație, destinatarul este autorizat sî-și valorifice toate drepturile ce decurg din contractul de transport.

Taxele de transport

Taxele de transport și celelalte accesorii sunt suportate de expeditor sau destinatar, în funcție de prevederile stabilite de contractul de comerț exterior precum franco-uzină care presupune că transportul mărfii la aeroportul de expediție, taxa de transport arian și taxele accesorii, inclusiv cele pentru aeroportul de destinație și transportul la domiciliu se suportă de destinatar.

Tarifele se aplica numai transportului din punctul de plecare pana la punctul de destinație, dacă nu este altfel prevăzut, iar tarifele nu includ serviciile de transport la sol între aeroporturi sau între aeroport și terminalele pentru oraș.

Tarifele se vor calcula conform regulamentului tarifar în vigoare la data achiziționării biletului, pentru călătoria programată pe zile și pentru itinerariul indicat pe respectivul bilet, de aceea orice modificare a itinerariului sau a datelor călătoriei poate avea impact asupra tarifului aplicat. Tarifele aplicate sunt tarifele publicate sau calculate de transportator, în conformitate cu regulamentul tarifar în vigoare, pentru cursa sau cursele indicate în bilet, din punctul de plecare până la punctul de destinație, pentru o clasă dată de servicii la data la care s-a emis biletul. 

Dacă nu se prevede altfel în contractul de transport sau în orice alt document contractual, tarifele se vor aplica exclusiv pentru călătoria menționată în contract sau în alt document cu aceeași valoare.

De asemenea taxa de aeroport presupune că expeditorul să suporte cheltuielile cu transportul mărfii la aeroport și taxele accesorii pe aeroportul de plecare, iar destinatarul taxa de transport, taxele accesorii pe aeroportul de sosire și transportul mărfii la domiciliu.

Franco-aeroport la destinație, presupune că expeditorul suportă transportul mărfii până la aeroportul de plecare, iar destinatarul taxele accesorii pe aeroportul de destinație și transportul mărfii la domiciliu.

Franco-domiciliu destinatarului, presupune că expeditorul suportă toate cheltuielile aferente transportului până la domiciliul destinatarului.

Toate taxele și costurile impuse de autoritățile guvernamentale, de orice alte autorități sau de operatorii aeroportuari vor fi suportate de pasager, iar la achiziționarea unui bilet, pasagerul va fi informat cu privire la taxele și costurile ce vor fi încasate pe lângă tarif și care, în cele mai mule cazuri, vor fi indicate separat pe bilet.

Aceste tarife, taxe și costuri pot fi mărite după data achiziționării unui bilet, caz în care pasagerul trebuie să achite suma corespunzătoare, iar în celălalt caz, în care tarifele, taxele și costurile scad sau sunt desființate, sumele respective vor putea fi rambursate pasagerului. 

În cazul traficului internațional aerian de mărfuri sunt stabilite tarife unice pe baza normelor IATA, după greutatea sau volumul mărfii, separat pentru mărfurile generale ți pentru mărfuri speciale, de aceea taxele de transport nu include și taxele auxiliare cum ar fi cele vamale și cele de magazinaj.

Tarifele, taxele și costurile se pot achita în moneda țării în care este emis biletul, dacă transportatorul sau agentul autorizat nu specifică și posibilitatea plății în altă valută la achiziționarea biletului sau înainte și de aceea transportatorul poate accepta plați și în altă valută.

3.4. Răspunderea transportului aerian

Încă de la descoperirea și lansarea în trafic a primelor aparate, transportul aerian a constituit un mijloc care a polarizat atenția comunității internaționale datorită unor avantaje certe în raport cu alte mijloace de transport și, mai ales, datorită rapidității și confortului.

Totodată, transportul aerian a ridicat și ridică unele probleme privind siguranța efectuării fiecărei deplasări în condiții de deplină securitate și tocmai datorită particularităților transportului aerian, s-a văzut necesară elaborarea unor norme cât mai complete, în măsură să garanteze nu numai eficacitatea acesteia, ci și un alt grad de securitate pentru călători, cât și pentru marfa.

Astfel, în 1929 s-a adoptat Convenția de la Varșovia privind unificarea anumitor reguli referitoare la transportul aerian, iar în 1924, la Chicago, în S.U.A s-a adoptat Convenția privind aviația civilă internațională.

Datorită evoluției traficului aerian în 1955 s-au făcut mai multe modificări și completări Convenției din 1929 prin Protocolul semnat la Haga la 28 Septembrie 1955 și prin Convenția complementară la Convenția de la Varșovia, încheiată la Guadalajara.

Această convenția privind modificarea anumitor reguli referitoare la transportul internațional aerian se aplică tuturor formelor de transport aerian de persoane, bagaje și bunuri.

De aceea, expresia transport internațional înseamnă potrivit definiției dată de convenție orice transport în care, potrivit contractului încheiat între părți, locul de plecare, indiferent de întreruperi, este situat în interiorului a două părți contractante.

Transportul efectuat de mai multe aeronave în mod succesiv este considerat, în baza Convenției, un transport unitar, în cazul în care a fost organizat de părți în forma unei singure operații. Acest transport poate face obiectul unui singur contract sau a unei serii de contracte fără a-și pierde caracterul său internațional.

Normele care reglementează răspunderea în contractul de transport aerian au caracter imperativ, orice derogare realizată chiar prin înțelegerea părților fiind nulă.

De aceea, conform Codului aerian, transportatorul aerian răspunde pentru prejudiciile ocazionate pe toată durata transportului, în caz de pierdere totală sau parțială sau de avaria mărfurilor sau de asemenea de depășirea termenului de executare a contractului de transport.

Despăgubirile se pot determina, pentru mărfurile pierdute a căror valoare a fost declarată la predare se plătesc despăgubiri echivalente valorii respective fără a depăși, însă, valoarea reală a mărfii, sau dacă valoarea mărfurilor nu a fost declarată la predare, despăgubirile sunt corespunzătoare valorii reale a mărfurilor stabilită în funcție de data la care au fost pierdute și pentru mărfurile avariate, despăgubirile reprezintă valoarea deprecierii mărfii.

În materia răspunderii, se impune distincția dintre răspunderea contractuală a cărăușului aerian, reglementată de Convenția de la Varșovia, pentru daunele ocazionate mărfurile și răspunderea delictuală pentru daunele pricinuite terților la sol, reglementată prin Convențiile de la Roma din ani 1933 și 1952.

De aceea, potrivit Convenției de la Varșovia, orice clauză stabilită de părți în care s-ar înlătura răspunderea transportatorului fașă de prevederile convenției este nulă.

Răspunderea contractuală a transportului aerian este antrenată pentru pierderea totală sau parțială, ori pentru avarierea mărfii și pentru executarea cu întârziere a transportului.

Fiecare transportor de bunuri are dreptul să ceară expeditorului să-i prezinte un document și fiecare expeditor al bunurilor are dreptul să-i ceară transportatorului să accepte acest document.

De aceea, absența, neregularitatea sau pierderea acestui document nu cauzează existenței contractului de transport.

Dacă la cererea expeditorului, transportatorul a întocmit documentul, el va trebui, în caz de nevoie, să dovedească că a făcut acest lucru în numele expeditorului.Expeditorul este răspunzător de exactitatea declarațiilor făcute cu privire la bunuri, date consemnate în documentul de expediție.

Expeditorul este răspunzător de daunele suferite de transportator sau de orice altă persoană, ca urmare a declarațiilor sale incomplete, incorecte și inexacte.

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] este prima dovadă a încheierii contractului, a primirii bunurilor și a precizării condițiilor efectuării transportului.

Expeditorul are dreptul pe răspunderea sa să dispună debarcarea bunurilor pe aerodromul de destinație sau pe unul din aerodromurile de oprire ale aeronavei în drumul acesteia la destinație. El poate să solicite livrarea mărfurilor altei persoane în afara destinatarului, el poate dispune ca mărfurile să fie aduse înapoi pe aerodromul unde au fost îmbarcate.

În cazul în care destinatarul nu acceptă documentul de expediție a mărfurilor, ori dacă nu poate comunica cu expeditorul, acesta își reia dreptul de a dispune de mărfuri.

În caz de pierdere a mărfii sau la expirarea a 7 zile de la data de la care marfa trebuia să sosească, destinatarul își poate valorifica drepturile fașă de cărăuș, iar în cazul avarierii mărfii, destinatarul se poate adresa cărăușului în cel mult 14 de zile de la data primirii ei, iar în cazul întârzierii la transport protestul poate fi înaintat în cel mult 21 de zile.

Primirea mărfurilor fără rezerve de către destinatar creează prezumția relativă că mărfurile au fost predate de către cărăuș în bună stare.

Drepturile și obligațiile cărăușului privesc efectuarea transportului în conformitate cu clauzele stipulate în contract precum și respectarea normelor legale privind garantarea deplinei securități a transportului și asigurarea transportului mărfurilor fără pierderi de la preluarea lor până la momentul predării la destinație.

Cărăușul are dreptul să-i ceară expeditorului să emită și să-i înmâneze documentul numit air consignment note sau să-i ceară expeditorului și să emită documente de expediție separate când există mai mult de un pachet.

Tot cărăușul este răspunzător pentru daune în cazul morții, rănirii unui pasager, dacă accidentul a avut loc la bordul aeronavei ori în cursul oricărei operațiuni de îmbarcare sau debarcare.

Transportatorul este răspunzător pentru distrugerea, pierderea sau pentru orice daune provocate bagajelor sau mărfurilor. Cărăușul este răspunzător pentru pierderile provocate de întârzierea în transportul aerian al pasagerilor, bagajelor sau ale mărfurilor.

Transportatorul nu este răspunzător în cazul în care dovedește că el și agenții săi au luat toate măsurile necesare să evite pierderea ori că a fost imposibil pentru el și pentru agenții săi să ia asemenea măsuri.

Dacă transportatorul dovedește că pierderea a fost provocată din neglijență sau culpa unei persoane, instanța poate potrivit prevederilor Convenției să exonereze cărăușul în tot sau în parte de răspunderea sa.

În cazul în care transportul este efectuat de mai mulți cărăuși succesivi, fiecare cărăuș care a acceptat pasageri, bagaje și mărfuri, fiind una din părțile contractante, acțiunea în despăgubire este îndreptată contra cărăușului în timpul transportului căreia s-a produs accidentul sau întârzierea, cu excepția situației în care printr-un acord expres primul cărăuș și-a asumat răspunderea pentru întregul transport.

Transportatorul aerian va fi exonerat de răspundere în caz de forță majoră, caz fortuit, sau culpa victimei și viciile ascunse ale mărfurilor.

Acțiunea în justiție trebuie introdusă la instanța domiciliului transportatorului, la instanța în circumscripția căreia se află sediul principal al cărăușului sau unde acesta are o agenție prin care s-a încheiat contractul, la instanța aeroportului de destinație.

Dreptul la acțiune se prescrie în doi, termenul curgând de la data sosirii la destinație sau la data la care ar trebui să sosească.

CONCLUZII

Avionul, ca mijloc de transport, apărând relativ recent, a impus apariția unei legislații corespunzătoare atât pe plan intern, cât și pe plan internațional.

[NUME_REDACTAT] de la Haga din 1955, este transport internațional orice transport care are ca punct de plecare și punct de destinație, aeroporturi situate pe teritoriul a două țări contractante, fie pe teritoriul unei singure țări contractante, dacă aeronava face o escală pe teritoriul altui stat, chiar daca acest stat nu este o țară contractantă.

Transportul fără o asemenea escală între două aeroporturi aflate pe teritoriul unei singure țări contractante este considerat un transport intern.

Contractul de transport aerian de mărfuri este acea convenție prin care transportatorul aerian, se obligă să transporte mărfuri pe calea aerului, să le păzească și să le predea la destinație, în schimbul unei taxe de transport, plătită de cealaltă parte – expeditorul mărfii.

Contractul de transport aerian se încheie pe baza prezentării de către expeditor a mărfii ce urmează a fi transportată, plata taxei de transport și eliberarea de către transportator a scrisorii de transport aerian.

Scrisoarea de transport aerian de mărfuri în traficul intern cuprinde următoarele

mențiuni: datele de identificare a transportatorului aerian, a expeditorului și destinatarului; a aeroportului de decolare și cel de destinație; felul și calitatea încărcăturii, modul de ambalare, volumul și numărul coletelor, valoarea rambursului, locul și data emiterii documentului.

Scrisoarea de transport aerian face dovada închiderii și conținutul contractului, pe baza ei expeditorul putând exercita dreptul de modificare a contractului și de valorificare a oricărei pretenții împotriva transportatorului.

Transportatorul aerian are obligația de a transporta încărcătura la destinație, în bune condiții și în termenul stabilit. În acest scop, transportatorul are obligația de a efectua transporturile de marfă în ordinea primirii lor, unele depășiri, în sensul de a acorda priorități de transport, au caracter excepțional și anume, în funcție de necesități sau de natura specifică a încărcăturii.

În cazul în care destinatarul refuză primirea încărcăturii sau nu se prezintă în termen de trei zile de la înștiințare, sau nu poate fi găsit în termen de cinci zile, transportatorul are obligația să înștiințeze de urgență pe expeditor, de aici rezultă și obligațiile expeditorului și ale destinatarului care trebuie respectate de ambele părți.

Potrivit art. 98 din Codul aerian, transportatorul aerian răspunde pentru daunele produse încărcăturii pe toată durata transportului, practice răspunderea transportatorului aerian poate intervene și în cazul celorlalți cărăuși, pentru pierderea totală sau parțială ori pentru avaria mărfurilor și bagajelor.

Contractul de transport aerian de călători este convenția prin care transportatorul se obligă să transporte un călător sau u grup de călători, pe calea aerului de la aeroportul de decolare până la cel de destinație, călătorul având obligația de a plăti taxa de transport stabilită potrivit dispozițiilor legale.

Persoanele care pot solicita încheierea contractului de transport pot fi persoane admise la transport care îndeplinesc condițiile de vârstă, capacitate și sănătate sau persoane admise condiționat de însoțirea lor de către o persoană cu capacitatea deplină care garantează pentru ele aflate într-o stare psihică anormală, cu boli contagioase sau plăgi.

Transportatorul poate refuza persoanele care prezintă un pericol pentru public sau pentru alți călători, de acea transportul este anulat sau suspendat printr-o dispoziție egală din motive tehnice sau meteorologice excepționale care nu garantează siguranța zborului sau pentru persoane care se prezintă pentru începerea călătoriei într-o stare psihică anormală, suferă de o boală contagioasă, are plăgi deschise, sau nu respectă dispozițiile obligatorii pentru călători sau se află în stare de ebrietate.

Momentul începerii călătoriei este acela al urcării călătorului în mijlocul de transport pus la dispoziție de cărăușul aerian pentru a ajunge la aeroport sau urcării în aeronavă, iar momentul final al executării contractului este cel al terminării călătoriei prin ajungerea la destinație, când călătorul părăsește aerodromul sau mijlocul de transport ce i s-a pus la dispoziție pentru a ajunge în localitatea aeroportului de destinație.

Transporturile aeriene interne de călători și bagaje se execută prin cursele regulate, suplimentare sau ocazionale de trafic aerian public.

Spre deosebire de contractul de pasageri, contractul de bagaje nu poate fi perfectat din timp, el se încheie cu cel puțin 40 de minute până la îmbarcare, la ghișeul de înregistrare, prin remiterea bunului și primirea chitanței de bagaj, în care este indicat numărul de identificarea, greutatea și destinația bagajului.

Cărăușul este obligat să transporte pasagerul și bagajele în termenele stabilite de lege sau de contract, de regulă, timpul decolării și aterizării este afișat în regim online pe paginile web a companiilor aeriene și se respectă cu exactitate, cu excepția unor situații meteorologice defavorabile care pot genera întârzierea sau anularea zborurilor.

O obligație importantă a cărăușului este de a acorda pasagerului locul prevăzut în biletul de călătorie, iar în cazul imposibilității, cărăușul este obligat să-i ofere pasagerului, cu consimțământul acestuia, un alt loc, fie și de clasă superioară, dar fără achitarea diferenței, iar dacă pasagerului i s-a oferit un loc de clasă inferioară, cărăușul este obligat să-i restituie pasagerului diferența de cost al biletului.

Transportul internațional reprezintă orice transport în care, conform acordului dintre părți, punctul de plecare și punctul de destinație, indiferent dacă există sau nu o întrerupere a transportului sau o transbordare, sunt situate fie pe teritoriul a două state părți, fie pe teritoriul unui singur stat parte, în cazul în care există o scală stabilită pe teritoriul altui stat, chiar dacă acel stat nu este un stat parte.

Contractul de transport internațional de mărfuri se încheie sub forma scrisorii de transport aerian, sau sub forma chitanței de primire a mărfii care face dovada încheierii contractului, primirea mărfii la transport de către transportatorul aerian, precum și condițiile transportului. În lipsa scrisorii de transport, dovada încheierii contractului de transport aerian se poate face cu orice mijloc legal de probă.

Scrisoarea de transport se întocmește de către expeditor în trei exemplare originale și se predă cărăușului odată cu marfa.

Scrisoarea de transport aerian constituie dovada încheierii contractului, a acceptării mărfii și a îndeplinirii condițiilor de transport, principala obligație asumată de cărăuș prin contractul de transport este aceea de a deplasa marfa la destinație în condițiile convenite cu expeditorul.

Transporturile internaționale aeriene de călători și bagaje sunt reglementate prin Convenția de la Montreal, iar potrivit acestei convenții transportatorul are obligația de a emite un document de transport, constatator al contractului de transport, individual sau colectiv care va conține, indicarea punctelor de plecare și de destinație, dacă punctele de plecare și de destinație sunt situate pe teritoriul unui singur stat parte și dacă unul sau mai multe puncte de escală sunt situate pe teritoriul unui alt stat, indicarea a cel puțin unuia dintre aceste puncte de escală.

Transportul aerian de bagaje se execută pe baza unui contract încheiat între propietarul bagajului, prin prezentarea acestuia și plata tarifului corespunzător și transportator care în urma primirii de transport a bagajului, va elibera un buletin de bagaje.

Buletinul de bagaje face dovada încheierii contractului de transport de bagaje și condițiilor de transport până la proba contrară.

Lipsa, neregularitatea sau pierderea buletinului de bagaje nu afectează nici existența, nici validitatea contractului de transport.

Transportatorul aerian răspunde de dauna cauzată prin pierderea sau avarierea bagajelor înregistrate, pe tot timpul cât se află în detenția și paza sa.