Testarea Starii de Fertilitate a Solurilor Si Cartarea Agrochimica

BIBLIOGRAFIE

Andronache Ș, Gavrilescu G, Groza L, [NUME_REDACTAT], Nicu M, Paraschiv,E., Monografia orașului Tecuci, Ed. “Pentru literatură și artă” Galați,1999

Avarvarei, I., Macovei, Gh., [NUME_REDACTAT] în contextul integrării europene, Editura „[NUME_REDACTAT] de la Brad, Iași, 1998

Avarvarei, I., Troian, M., Davidescu, V., Caramete, C., Mocanu, R., Rusu, M., Agrochimie, [NUME_REDACTAT], Craiova, 1997

Avarvarei,I., Volf, M., Lisnic, T., Agrochimie curs, vol I, 2001

Avarvarei, I., Volf, M., Metodologia recunoașterii amendamentelor de sol și a îngrășămintelor chimice, Editura „[NUME_REDACTAT] de la Brad, Iași, 2006

Axinte, M., Borcean, I., Roman, Ghe., Muntean, L., Fitotehnie, Editura „[NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iași, 2006

Becherescu, C., Agrochimie, Îndrumător de lucrări practice, [NUME_REDACTAT] din Craiova, 1997

Borlan, Z., Hera, C., Metode de apreciere a stării de fertilitate a solului în vederea folosirii raționale a îngrășămintelor, [NUME_REDACTAT], București, 1973

Borlan, Z., Hera., Ghid pentru alcătuirea planurilor de fertilizare, [NUME_REDACTAT], București, 1975

Borlan, Z., ș.a., Instrucțiuni privind executarea studiilor agrochimice. MAIA, Buletinul IAS. Nr. 1-2, București, 1983

Borlan, Z., Hera, C., Dornescu, D., Kurtinnecz, P., Rusu, M., Buzdugan, I., Tănase, Gh., Fertilitatea și fertilizarea solurilor (compediu de agrochimie), [NUME_REDACTAT], București, 1994

Borlan, Z., Hera, C., Optimizarea agrochimică a sistemului sol-plantă, [NUME_REDACTAT],București, 1984

[NUME_REDACTAT] Agricole de Stat, 1983

Davidescu, D., Calancea, L., Davidescu, V., Lixandru, G.H., Țârdea, C., Agrochimie, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București, 1981

[NUME_REDACTAT], Davidescu, D., Compendium agrochimic, [NUME_REDACTAT] Române, București, 1999

Cod de bune practici agricole, 2003

Filipov, F., Pedologie, Editura „[NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iași, 2005

Jităreanu, G., Samuil, C., Tehnologii de agricultură organică, [NUME_REDACTAT], Iași 2003

Lixandru, Gh., Agrochimie (curs pentru studenți), vol. I, [NUME_REDACTAT] „[NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iași, 1985

Lixandru, Gh., Tărnăuceanu, E., Ciurea, G., Agrochimia (lucrări practice), [NUME_REDACTAT] „[NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iași, 1976

Mogîrzan, A., Fitotehnie, Editura „[NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iași, 2012

Onisie, T., Jităreanu, G., Agrotehnică, Editura „[NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iași, 2000

Rusu, M., Mărghitaș, M., Oroian, I., Mihăiescu, T., Dumitraș, A., Tratat de agricultură, [NUME_REDACTAT], București, 2005

Țârdea, C-tin., Avarvarei, I., Agrochimie (curs), Partea I, [NUME_REDACTAT] „[NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iași, 1987

Vintilă, I., ș.a., Situația agrochimică a solurilor din România. Prezent și viitor, [NUME_REDACTAT], București, 1984

Volf, M., Agrochimie, [NUME_REDACTAT], București, 2008

***www.agricultor.ro

***www.apmgl.anpm.ro

***www.geoportal.ancpi.ro

***www.google.com

***www.icpa.ro

***www.multilingual.bionetsyst.com

***www.porumbzaharat.webs

CUPRINS

Lista tabelelor

Lista figurilor

[NUME_REDACTAT] I Considerații generale

Capitolul 1 Chimizarea agriculturii în contextul societății contemporane

1.1 Problemele chimizării agriculturii în contextul crizei energetice

1.2 Îngrășămintele- mijloc de sporire a fertilității solurilor și a producției

Capitolul 2 Caracterizarea condițiilor naturale și social economice din cadrul

S.C. AGRIMAT MATCA S.A

2.1 Caracterizarea condițiilor naturale

2.1.1 Poziția geografică

2.1.2 Geomorfologia

2.1.3 Geologia depozitelor de suprafață

2.1.4 Hidrografia și hidrologia

2.1.5 Aspectul climatologic

2.1.5.1 Regimul temperaturilor

2.1.5.2 Regimul precipitațiilor

2.1.5.3 Regimul eolian

2.1.6 Principalele tipuri de sol

2.1.7 Vegetația

2.2 Caracterizarea condițiilor social – economice

2.2.1 Mijloace de producție a fermei

2.2.2 Organizarea procesului de producție

Partea a II-a Contribuții proprii

Capitolul 3 Cartarea agrochimică a solurilor

3.1 Modul de lucru

3.1.1 Faza pregătiroare

3.1.2 Faza de teren

3.1.3 Faza de laborator și faza de birou

3.2 Indicii agrochimici ce caracterizează starea de fertilitate a solului

3.2.1 Reacția solului3.2.2 Conținutul în humus și starea de aprovizionare a solurilor cu azot

3.2.3 Starea de aprovitionare a solului cu forme mobile de fosfor

3.2.4 Starea de aprovitionare a solului cu forme mobile de poatsiu

Capitolul 4 Stadiul cercetărilor cu privire la fertilizarea pricipalelor culturi

din cadrul S.C. AGRIMAT MATCA S.A.

4.1 Stadiul actual al cercetărilor cu privire la fertilizarea organică

4.2 Stadiul actual al cercetărilor cu privire la fertilizarea chimică

Capitolul 5 Stabilirea dozelor de îngrășăminte chimice în funcție

de pricipalii indici agrochimici

5.1 Principii de bază ale fertilizării culturilor de câmp

5.2 Stabilirea dozelor de îngrășăminte chimice pentru culturile de câmp în funcție

de indicii agrochimici ai solului

5.3 Îngrășămintele chimice utilizate în unitatea agricolă S.C. AGRIMAT MATCA S.A.

5.4 Epoci și metode de aplicare a îngrășămintelor în cadrul unității agricole

5.5 Stabilirea necesarului de îngrășăminte chimice pentru S.C.AGRIMAT MATCA.S.A

Capitolul 6 Întocmirea planului de fertilizare

6.1 Modul de folosință a terenului

6.2 Dozele de îngrășăminte recomandate

Concluzii și recomandări

ANEXE

Bibliografie

LISTA TABELELOR

LISTA FIGURILOR

PROIECT DE DIPLOMĂ

Testarea stării de fertilitate a solurilor și cartarea agrochimică în condițiile

S.C. AGRIMAT MATCA S.A.

CUPRINS

Lista tabelelor

Lista figurilor

[NUME_REDACTAT] I Considerații generale

Capitolul 1 Chimizarea agriculturii în contextul societății contemporane

1.1 Problemele chimizării agriculturii în contextul crizei energetice

1.2 Îngrășămintele- mijloc de sporire a fertilității solurilor și a producției

Capitolul 2 Caracterizarea condițiilor naturale și social economice din cadrul

S.C. AGRIMAT MATCA S.A

2.1 Caracterizarea condițiilor naturale

2.1.1 Poziția geografică

2.1.2 Geomorfologia

2.1.3 Geologia depozitelor de suprafață

2.1.4 Hidrografia și hidrologia

2.1.5 Aspectul climatologic

2.1.5.1 Regimul temperaturilor

2.1.5.2 Regimul precipitațiilor

2.1.5.3 Regimul eolian

2.1.6 Principalele tipuri de sol

2.1.7 Vegetația

2.2 Caracterizarea condițiilor social – economice

2.2.1 Mijloace de producție a fermei

2.2.2 Organizarea procesului de producție

Partea a II-a Contribuții proprii

Capitolul 3 Cartarea agrochimică a solurilor

3.1 Modul de lucru

3.1.1 Faza pregătiroare

3.1.2 Faza de teren

3.1.3 Faza de laborator și faza de birou

3.2 Indicii agrochimici ce caracterizează starea de fertilitate a solului

3.2.1 Reacția solului3.2.2 Conținutul în humus și starea de aprovizionare a solurilor cu azot

3.2.3 Starea de aprovitionare a solului cu forme mobile de fosfor

3.2.4 Starea de aprovitionare a solului cu forme mobile de poatsiu

Capitolul 4 Stadiul cercetărilor cu privire la fertilizarea pricipalelor culturi

din cadrul S.C. AGRIMAT MATCA S.A.

4.1 Stadiul actual al cercetărilor cu privire la fertilizarea organică

4.2 Stadiul actual al cercetărilor cu privire la fertilizarea chimică

Capitolul 5 Stabilirea dozelor de îngrășăminte chimice în funcție

de pricipalii indici agrochimici

5.1 Principii de bază ale fertilizării culturilor de câmp

5.2 Stabilirea dozelor de îngrășăminte chimice pentru culturile de câmp în funcție

de indicii agrochimici ai solului

5.3 Îngrășămintele chimice utilizate în unitatea agricolă S.C. AGRIMAT MATCA S.A.

5.4 Epoci și metode de aplicare a îngrășămintelor în cadrul unității agricole

5.5 Stabilirea necesarului de îngrășăminte chimice pentru S.C.AGRIMAT MATCA.S.A

Capitolul 6 Întocmirea planului de fertilizare

6.1 Modul de folosință a terenului

6.2 Dozele de îngrășăminte recomandate

Concluzii și recomandări

ANEXE

Bibliografie

LISTA TABELELOR

LISTA FIGURILOR

INTRODUCERE

Fertilitatea reprezintă principala însușire a solului și constă în capacitatea lui de a furniza plantelor substanțe nutritive, apa și o serie de alți factori de vegetație necesari creșterii și dezvoltării. Menținerea și îmbunătățirea permanentă a acestei însușiri se realizează printr-un complex de măsuri agrochimice, aplicabile prin cunoașterea constituienților solului și a numeroaselor procese de natură fizico-chimică și biologică ce se desfășoară în sol permanent.

Pentru dozarea cantitativă a elementelor nutritive și pentru aprecierea stării de fertilitate a solurilor și a nevoii de îngrășăminte și amendamente, există numeroase metode. În cadrul aprecierii stării de fertilitate prin analiză chimică a solului se deosebesc două grupe de lucrări: lucrări ce conduc la aprecierea evoluției fertilității pe o perioadă mai lungă de timp (3-5 ani) și care poartă denumirea de cartare agrochimică și lucrări care conduc la estimarea actuală a stării de fertilitate și care se practică ca mijloc de control al stării de aprovizionare în cursul vegetației sau înainte de însămânțare, pentru corectarea acesteia conform cu cerințele plantelor.

Prezenta lucrare reprezintă un studiu agrochimic, efectuat de către Oficiul pentru [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], având ca beneficiar S.C. AGRIMAT MATCA S.A. , comuna Matca , județul Galați și are ca obiectiv caracterizarea solurilor din punct de vedere agrochimic pentru o mai bună dezvoltare și producția plantelor de cultură.

Motivul alegerii acestei teme este dat de impactul negativ creat de fertilizările neraționale, fără cercetări științifice efectuate în unele unități agricole din România, acțiuni care duc la dereglarea regimului solului.

Obiectivul principal al acestei lucrări îl constituie întocmirea planului de fertilizare pentru principalele culturi, respectiv porumb, grâu și rapiță, din cadrul S.C. AGRIMAT MATCA S.A.. Arealul studiat ocupă o suprafață de 615 de hectare și se află în extravilanul comuneiMatca, județul Galați, cu tarlalele: T81, T83/1, T83/2, T85.

Lucrarea este împărțită în 2 părți, respectiv partea I “Considerații generale” având ca structură capitolul 1 și 2 și conține cercetări științifice referitoare la problemele cu care se confruntă unitatea agricolă, caracterizarea fizico-geografică a teritoriului luat în studiu, cu descrierea principalilor factori pedogenetici. În partea a-II-a ”Contribuții proprii”, structurată pe capitolele 3, 4, 5 și 6. în cadrul cărora se prezintă ansamblul lucrărilor de teren, de laborator, și de birou specifice studiului agrochimic care s-a efectuat în vederea aplicării raționale a îngrășămintelor, diferențiat în funcție de proprietățile solului și ale plantelor de cultură.

Rezultatele testelor efectuate de către specialiștii OJSPA Galați sunt evidențiate prin buletinul de analiză a solului, situațiile sintetice de aprovizionare cu fosfor și potasiu, situația sintetică a stării de reacție a solului, planul de fertilizare și piesele desenate, care evidențiază indicele de azot, starea de aprovizionare cu fosfor și potasiu, reacția solului, nivelul de aprovizionare cu microelemente.

PARTEA I

CONSIDERAȚII GENERALE

CAPITOLUL 1

CHIMIZAREA AGRICULTURII ÎN CONTEXTUL SOCIETĂȚII CONTEMPORANE

1.1 Problemele chimizării agriculturii în contextul crizei energetice

Vocația agriculturii a fost dintotdeauna aceea de a asigura necesarul de hrană al omului, iar producția agricolă a fost încă de la începutul ei consumatoare de energie.

În trecut, când populația aflată pe teritoriul țării noastre nu depășea 1 milion de locuitori, reveneau pe cap de locuitor în medie 5 ha teren arabil și alte 5 ha erau menținute pârloagă, cerințele de hrană prin producția agricolă se rezolvau pe seama energiei solare și în oarecare măsură prin munca umană. Astazi, odata cu creșterea populației a sporit și nevoia de alimente și deci implicit nevoia de a produce mai mult. Agricultura s-a intensificat iar resursele energetice utilizate s-au modificat în ceea ce privește raportul de participare:

Unele resurse energetice sunt fără restricții, cum este energia solară și eoliană, considerate inepuizabile;

Altele sunt regenerabile, cum ar fi materia organică, munca omului și animalelor;

Iar unele sunt limitate (epuizabile), cum ar fi energia fosilă (țiței, cărbune , gaze naturale).

Raportul de participare a diferitelor resurse energetice în procesul producției agricole, diferă corespunzător cu sistemul de agricultură. În agricultura intensivă este în favoarea resurselor limitate date de energia fosilă; raportul de bioconversie fiind de 1:3-4 în agricultura chimizată, mecanizată, irigată, față de raportul de 1:129 în agricultura extensivă de tip pastoral, când producția agricolă era însă mult mai scăzută. Dacă socotim toate formele de energie ce se utilizează astăzi la un hectar pentru cultura plantelor agricole se consumă în medie 10-12 G J, în perspectiva anului 2015 acestea se vor dubla.

Îngrășămintele aplicate reprezintă în medie un consum de energie fosilă de 6,3 G J/ha, adică 50% din energia utilizată pentru obținerea producției agricole vegetale. Dacă adăugăm și consumul de energie încorporat în substanțe folosite la combaterea bolilor și dăunătorilor și în carburanți, consumul se ridică la 2/3 din energia fosilă totală utilizată la unele prășitoare.

Se impune deci ca în contextul implicațiilor crizei energetice mondiale și la noi să fie regândite și îmbunătățite, tehnologiile de cultură, inclusiv aplicate îngrășămintelor, care trebuie să se facă numai de persoane avizate în urma unui control chimic al plantei și al solului, pentru a se evita orice risipă, care în fond înseamnă un consum inutil de energie fosilă și afectarea prețului produsului. De asemenea se impune alegerea mai rațională a sortimentului de îngrășăminte, deoarece și aici apar diferențe în ceea ce privește consumul de energie folosit pentru fabricarea lor. În prezent pentru sinteza unui kg de îngrășământ substanță activă, se consumă în medie 73-91 MJ pentru azot, 13-20 MJ pentru fosfor și 8-14 MJ pentru potasiu, consum ce se diferențiază în raport și cu sursa energetică de bază.

Astfel, pentru un kilogram de azot se consumă în raport cu materia primă de la care se pornește, după cum urmează:

Cărbune 123 MJ/kg;

Petrol 86 MJ/kg;

Gaze naturale 73 MJ/kg.

Deci și industria chimică are posibilități de reducere a consumului de energie folosit la fabricarea îngrășămintelor.

Din totalul energiei utilizate pentru producerea îngrășămintelor chimice 88 % se folosesc pentru realizarea produsului, 11% pentru diverse operațiuni după realizarea îngrășământului și 1 % pentru transport.

Agricultura nu este numai consumatoare de energie ci și producătoare de energie, ea fiind de fapt singura ramură economică care produce mai multă energie decât consumă. În final ceea ce interesează este raportul de revenire (bioconversie) al energiei investite în sporul de energie realizat.

Raportul general de bioconversie ale energiei fosile încorporate în îngrășăminte, în energia cuprinsă în produsele vegetale situează pe primul loc îngrășămintele cu fosfor, urmate de cele cu potasiu, ultimile fiind îngrășămintele cu azot, care de altfel sunt și cele mai mari consumatoare de energie fosilă.

Bioconversia trebuie judecată însă și prin eficiența economică, care este dată de îngrășămintele folosite precum și de valoarea biologică a produselor vegetale. Cunoașterea acestor indici prezintă importanță deoarece același spor de recoltă se poate obține cu doze și raporturi diferite de îngrășăminte.

În contextul crizei energetice care afectează și țara noastră, sporirea producțiilor vegetale nu este posibilă prin restrângerea folosirii îngrășămintelor ci urmarirea creșterii coeficientului de bioconversie și a randamentului energetic printr-o nouă strategie prin care să atragă în circuitul elementelor nutritive din gospodărie, îngrășămintele organice naturale, precum și o serie de reziduuri organice vegetale și animale care, compostate după reguli științifice contribuie la ridicarea coeficientului de utilizare al îngrășămintelor chimice.

Totodata, folosirea îngrășămintelor naturale și a altor reziduuri organice, contribuie nu numai la ridicarea fertilității solului dar și la protejarea mediului ambiant.

Dacă s-ar reduce consumul de îngrășăminte chimice, pe motiv că acestea sunt mari consumatoare de energie fosilă, aceasta ar duce la scăderea producției vegetale la unitatea de suprafață și la mărirea cheltuielilor pe tona de produs. O scădere a producției vegetale ar atrage și scăderea producției animale de lapte, carne, ouă ceea ce ar provoca implicit scăderea nivelului de trai.

1.2 Îngrășămintele – mijloc de sporire a fertilității solurilor și a producției

Dacă sporirea producției agricole prin extinderea suprafețelor de teren agricol se realizează cu costuri imense, în detrimentul cadrului natural, intensivizarea, rămâne singura cale viabilă pentru asigurarea necesarului de hrană oamenilor. (Avarvarei, I., 2009, curs Agrochimie)

Principalele mijloace chimice folosite in agricultură sunt:

a) îngrășămintele – care asigura obținerea producțiilor mari la plantele cultivate si sporirea fertilității solurilor;

b) amendamentele – substanțe cu care se ameliorează însușirile agrochimice negative ale solurilor;

c) pesticidele – ce reprezintă substanțe care asigură protecția chimică a plantelor împotriva bolilor si dăunătorilor;

d) substanțele regulatoare de creștere – utilizate în vederea dirijării proceselor vegetative și de rodire la plante. (Avarvarei, I., Volf, M., Lisnic, T., 2001)

Fertilitatea solului constituie un sistem multidimensional, în care, în afară de cantitatea de elemente nutritive asimilabile, acționează concomitent o serie de însușiri chimice, fizice și biologice ale sistemului sol, regimul de apă, tehnologia de cultivare, care toate trebuie privite ca stări ale unui proces dinamic ce se desfășoară integrat cu factorii de mediu, cerințele plantelor și activitatea de producție a omului.

Un îngrășământ ideal trebuie să aibă următoarele calități:

Conținut ridicat în elemte nutritive majore (N, P, K);

Conținut ridicat al sumei ionilor nutritivi de ordin secundar (Ca+Mg+S );

Conținut scăzut în microelemente (200:1);

Îngrășămintele chimice solide să fie nehigroscopice, sub formă granulată, cu solubilitate ridicată când se introduc în sol;

Îngrășămintele chimice lichide să-și mențină starea lichidă la concentrații mari și la schimbarea temperaturii (să nu cristalizeze);

Ionii nutritivi ce-l conțin să fie utilizați de plante în proporție cât mai mare în cursul perioadei de vegetație (coeficient de utilizare ridicat );

Să se fixeze cât mai puțin în sol în forme neaccesibile pentru plante;

Să nu se piardă cu ușurință prin levigare;

Să aibă reacție ușor alcalină în sol acid și ușor acidă în sol bazic;

Să se fabrice cu ușurință

Să se pastreze ușor și să se împrăștie ușor;

Să aibă preț scăzut.

Toate aceste caracteristici, însă, sunt greu de îndeplinit deodată de un produs folosit ca îngrășământ.

Valoarea fertilizantă se apreciază în primul rând după conținutul în ioni nutritivi ușor asimilabili, cunoscută și sub numele de substanță activă.

Pentru uniformitatea aprecierii comparative a îngrășămintelor, ca și pentru stabilirea dozelor de îngrășăminte, substanța activă din îngrășăminte se exprimă sub formă de oxizi (, O, CaO, MgO ) sau sub formă de elemente (N, P, K, Ca, Mg, etc.). Întrucât plantele nu asimilează elementele sub formă de oxizi ci sub formă de ioni ( , , , , , ), se consideră că este mai corect să se exprime conținutul substanței active a îngrășămintelor sub formă de elemente și nu ca oxizi.

Producerea industrială a îngrășămintelor își are începuturile în secolul trecut, odată cu apariția în [NUME_REDACTAT] a primei fabrici pentru producerea superfosfatului (1843).

Dezvoltarea ulterioară este strans legată de procesele stiințifice în domeniul sintezei îngrășămintelor cu azot (1907), ca și de cerințele crescânde de produse alimentare, odată cu presiunea demografică și cu creșterea nivelului de trai.

La începutul acestui secol (1900), producția mondială de îngrășăminte chimice era de 1686000 t ( N++O). În sortiment predominau îngrășămintele cu fosfor, situația care s-a menținut până în 1960, când raportul N: :O s-a schimbat în favoarea azotului.

Ulterior, datorită progreselor în tehnologia de producere a îngrășămintelor, cât și cerințele crescânde de produse agroalimentare, producția și consumul de îngrășăminte chimice a crescut la 8939000 t în 1939, 137224000 t, în 1950, 28100000 t, în 1960, 71200000 t, în 1970, 115000000 t, în 1980 și aproape 140000000 t (consum în 1990). În ultimii 40 de ani producția aproape s-a dublat la fiecare 10 ani. Raportul mediu total mondial a fost în 1989 de 1:0,5:0,4. După prognoza făcută de specialiști, producția mondială de îngrășăminte chimice va atinge aproape 510 milioane t în anul 2015.

O imagine edificatoare asupra folosirii îngrășămintelor chimice în diferite țări o dă consumul pe hectarul de teren arabil.

Cel mai mare consum de îngrășăminte chimice la hectarul de teren arabil există în :

[NUME_REDACTAT] (947 kg/ha), Singapore (785 kg/ha), Olanda (739 kg/ha), Belgia (521 kg/ha), Germania (437 kg/ha), Japonia (414 kg/ha), [NUME_REDACTAT] (367 kg/ha), [NUME_REDACTAT] Unite (334 kg/ha), Cehia (337 kg/ha), Franța (300 kg/ha).

În unele țări cu suprafețe mari agricole (Rusia, S.U.A., Canada) consumul de îngrășăminte chimice se diferențiază mult în cadrul țării de la o regiune la alta.

În țara noastră condițiile social-economice înainte de 1946 nu au permis folosirea unor tehnologii avansate în agricultură, fapt ce se reflectă atât în cantitățile mici de îngrășăminte folosite, cât și în producția scăzută de cereale. Consumul mediu de îngrășăminte brute la hectarul de teren arabil revenea la 0,217 kg în 1933 și la 0,820 kg în 1938.

După 1955 s-a creat o puternică industrie de îngrășăminte chimice care a dus la o creștere a consumului de îngrășăminte chimice.

Creșterea consumului de îngrășăminte chimice a condus la o mai bună valorificare a factorilor ecologici și genetici ai plantelor cultivate, fapt ce rezultă din corelațtia dintre consumul total de îngrășăminte și creșterea producției vegetale.

Eficiența îngrășămintelor chimice este în strânsă legătură cu metodele de aplicare, care trebuie să țină seama de plantă, sol, tehnologia de cultivare și calitățile agrochimice ale îngrășământului. În principiu, prin metodele de aplicare se urmărește ca ionii nutritivi din îngrășăminte să se găsească cât mai mult în zona activă de absorbție, iar coeficientul de utilizare al substanței active să fie cât mai ridicat.

În raport cu caracteristicile fiziologice ale plantei și însușirile solului, îngrășămintele se aplică în sol, la suprafața lui sau pe părțile vegetative aeriene ale plantei.

Adâncimea de încorporare în sol se corelează cu răspândirea rădăcinilor plantelor pe verticală și orizontală.

Metodele de aplicare a îngrășămintelor chimice se diferențiază în raport cu scopul fertilizării:

De redresare a fertilității;

De menținere a fertilității;

De ridicare (creștere) a fertilității;

De îmbunătățire a condițiilor de nutriție în timpul perioadei de vegetație prin îngrășare suplimentară sau extraradiculară.

CAPITOLUL 2

CARACTERIZAREA CONDIȚIILOR NATURALE ȘI SOCIAL ECONOMICE DIN CADRUL S.C. AGRIMAT MATCA S.A.

2.1 Caracterizarea condițiilor natural

2.1.1 Poziția geografică

[NUME_REDACTAT] este situata in zona centrala a judetului Galati, fiind limitrofa municipiului, aflandu-se la o distanta de 2 km fata de acesta.

Vecinii comunei Matca sunt:

»la N – comuna Munteni
»la E – comunele Corod si [NUME_REDACTAT]
»la S – comuna Draganesti
»la V – municipiul [NUME_REDACTAT] administrativ al comunei este compus dintr-un singur sat: Matca. Coordonatele geografice ale comunei sunt meridianul 27 grade si 30 minute, paralela 45 grade si 53 minute.

Figura 2.1 Poziția geografică a comunei Matca

( www.geoportal.ancpi.ro)

2.1.2 [NUME_REDACTAT] Matca este situată în marea unitate fizico-geografică a [NUME_REDACTAT], mai exact în [NUME_REDACTAT], care este limitată spre nord de colinele Tutovei, spre vest de [NUME_REDACTAT], spre sud si spre vest de [NUME_REDACTAT].

Relieful se prezintă sub forma unor câmpuri ușor înclinate de la nord spre sud și de la est la vest. Extinderea o are terasele Cernicari și Ghidigeni, terase ale Bârladului. Pe terasa Cernicari altitudinea ajunge până la 50 m în dreptul pârâului Corozel. Spre est până la drumul județean 251 spre nord de unde pe terasa Ghidigeni ajunge până la 107,5 m în movilele” [NUME_REDACTAT]”, situat la est între lanurile Mândresca și Sachilarie chiar la intersecția hotarului de est cu drumul județean 251, 112 m în nord-vestul teritoriului si 114 m în nord-estul teritoriului în lanul Seda. Suprafața reliefului este cvaziorizontală cu înclinare predominant între 1-2%, cu denivelări peste 20 cm.

În cadrul teritoriului, în afara reliefului plan, mai distingem văile și versanții. Văile au creat condiții de depunere a materialelor aduse de pe versanți, de textură mijlocie și de formare a aluviosolului coluvic. Dintre văile seci amintim in vestul teritoriului [NUME_REDACTAT] și în nord, o vale ce duce apele din precipitații în iazul de pe teritoriul comunei Corod.

[NUME_REDACTAT] care strabate de la nord la sud întreg teritoriul are un curs de apă semipermanent alimentat pluvio-nival în cadrul căruia 40-50% din apă provine din scurgerea de suprafață și doar 10-35% din alimentarea subterană. [NUME_REDACTAT] are o albie minora îngustă de 20-40 m în malurile abrupte și înalte de 6-8 m în partea nordica a intravilanului și chiar în intravilan rămâne o vale seacă în sudul acestuia. [NUME_REDACTAT] la nord de intravilan s-a creat un mic baraj de acumulare a apei, pe care o folosește la udarea gradinilor de zarzavat.

Versanții sunt altă formă de relief prezentată în cadrul teritoriului. Partea de est a intravilanului este flancată de fruntea terasei Ghidigeni, reprezentată prin versanți deluviali afectați de o serie de procese geomorfologice. Dezvoltarea acestor procese este conditionată în această câmpie de un complex de factori fizico-geografici în care rolul principal revine climatului de câmpie, cu precipitații torențiale, zăpezi puține, lipsa unei vegetații forestiere, depozitele loessoide și nisipurile.Versanții au pantele cuprinse între – și sunt afectați de grupe de eroziune de suprafață și de adâncime.

Grupa pantelor pe clase de eroziune se prezintă astfel:

Tabel 2.1

Grupa pantelor pe clase de eroziune

Versanții sunt complecși, au orientari estice, vestice și nordice.

Versanții cu pantele 12-17, moderat înclinati, au fost terasați și plantați cu viță de vie cu 30-35 de ani în urmă. La ora actuală datorită eroziunii accentuate, textura nisipoasă și luto-nisipoasă, lipsa de precipitații au determinat factorii de răspundere să treacă via la folosința pașunii și chiar s-a trecut la împădurirea unor areale.

2.1.3 Geologia depozitelor de suprafață(litologia)

Din punct de vedere litologic, teritoriul studiat se incadrează în unitatea de platformă, cu un fundament cristalin și o cuvertură sedimentară neogenă cu pietrișuri și nisipuri. Depozitele cuaternare sunt reprezentate de loess și depozite loessoide, constituind materialul parental al solurilor din zona.

2.1.4 Hidrografia și hidrologia

Rețeaua hidrografică aparține bazinului hidrografic al Bârladului prin afluentul de stânga al Bârladului-Corozelul. Principalul curs de apă fiind râul Corozel, care străbate comuna de la N la S Corozel, si are o lungime totala de 41 Km, în intregime pe teritoriul judetului Galați. Deasemeni pe teritoriul administrativ al comunei exista si 3 balti: balta Corod cu S=40 ha, balta Carapcesti cu S= 7200 ha si balta Blînzi cu S=1,7 ha.

Are curs de apa semipermanent, datorită climatului secetos cu precipitații reduse și datorită adâncimii mari a apei freatice cantonate in roci poroase. Pe parcursul lui s-a făcut un mic baraj în nordul satului de unde se udă gradina de zarzavat, iar în sudul satului a existat un baraj care la ora actuală este transformat în pășune.

Despre apa freatică se poate spune că se găsește cantonată în depozite cuaternare de nisip de granulație medie și fină, la adâncimi mari. Am luat în studiu două fântâni, unde adâncimea apei freatice este de 22 m la cea din sud și de 8 m la cea de pe valea Corozelului. Sub raportul mineralizării, acestea conțin 0,6 gr/l săruri, fiind potabile, cu toate că duritatea apei este de 15-25 gg. Influența apei freatice asupra evoluției solurilor este fără importanță. Pentru completarea necesarului de apă din sol s-a trecut la amenajarea sistemului de irigații ce face parte din marele sistem al [NUME_REDACTAT].

Figura 2.2 Harta hidrografică a comunei Matca (www.geoportal.ancpi.ro)

2.1.5 Aspectul climatologic

Datele folosite pentru caracterizarea climatică a teritoriului cartat sunt ale [NUME_REDACTAT] Tecuci. Clima actuală în zona studiata are caracteristici ce o încadrează în sectorul de climă continentală, fiind cuprinsă în zona cu climat de câmpie, cu ierni friguroase și veri

secetoase și călduroase, cu maxime de precipitații la începutul verii.

2.1.5.1 Regimul temperaturilor

Temperaturile medii lunare cele mai coborâte se înregistrează în ianuarie (-3,03°C), februarie (-1,55°C), în anotimpul de iarnă iar în celelalte luni din an, temperaturile medii lunare au valori pozitive care cresc până în iulie (21,65°C) și apoi scad până în ianuarie. Temperatura medie plurianuală la Tecuci este de 9,99°C, cu o amplitudine medie termică de 4,1°C. Cele mai mari amplitudini se înregistrează în sezonul rece, ceea ce indică alternativa înghețului cu dezghețul și consecințele geomorfologice care derivă din acest fenomen.

Valoarea radiației directe la Tecuci este de 1,12 cal./cm2/min. Radiația solară difuză la Tecuci variază între 0,02 calV cmVmin. în diminețile de la sfârșitul iernii și 0,4 cal./cm2/min. în amiezile de la începutul verii, fiind influențată de unghiul de incidență, nebulozitate și opacitatea atmosferei.

În perioada de vegetație de la 1.03-31.10 suma temperaturilor este de 3646ºC, temperatura medie pe interval fiind de 14,9ºC și suma precipitațiilor fiind de 351,4 mm. Durata intervalului de îngheț este relativ mare, 112 zile, primele înghețuri producându-se destul de timpuriu iar ultimile destul de târziu. Numărul zilelor cu brumă este de 11,8 frecvență, în martie fiind de 1,6 iar în octombrie de 2,1.

2.1.5.2 Regimul precipitațiilor

Precipitațiile atmosferice însumează pe teritoriul județului Galați, valori dintre cele mai reduse din țară. Acest fapt este nu numai rezultatul influențelor estice, continentale, dar și consecință a foenizării maselor de aer ce circulă dinspre vest și nord vest. Pe baza observațiilor și a înregistrărilor cantitative a precipitațiilor lichide și solide la [NUME_REDACTAT] Tecuci cantitatea medie anuală de precipitații este de 482,6 mm la Tecuci și împrejurimi și are un caracter de averse. Repartiția pe luni este neuniformă cu maxime de cantitate în luna iunie, mai și iulie iar minimul în februarie, martie și ianuarie. În perioada de lungă vegetație suma precipitațiilor este de 351,4 mm, iar în perioada scurtă de 290 mm.

2.1.5.3 Regimul eolian

Deplasarea orizontală a aerului în spațiul geografic al municipiului Tecuci este strâns legată de amplasarea și evoluția centrilor barici la nivel continental, cât și de particularitățile suprafeței active. Datorită așezării geografice, aici ar trebui ca vânturile de vest să aibă frecvența cea mai mare, însă acestea dețin doar 2,6%.

[NUME_REDACTAT], frecvența cea mai mare revine vânturilor din nord și nord-est, cu peste 30%, datorită evoluției acestora în context cu anticiclonii siberian și scandinav, și cu ciclonii mediteraneean și arab și favorizate de orientarea consecventă (N-S) a [NUME_REDACTAT] în spațiul geografic al municipiului Tecuci. Vânturile din sud se manifestă cu o frecvență de 11%. Putem aprecia că circulația aerului la Tecuci se desfășoară în lungul [NUME_REDACTAT] cu o frecvență de aproape 42%. Durata calmului atmosferic este de 35,8%.

Intre vânturile locale remarcăm crivățul, suhoveiul, austrul, băltărețul și brizele.

2.1.6 Principalele tipuri de sol

Solul este principalul suport al tuturor activităților socio-economice și constituie factorul de mediu expus cel mai ușor la poluare. La nivelul comunei Matca, clasele de soluri caracteristice sunt următoarele: cernoziomul carbonatic format în partea cea mai uscată a stepei de pajisti xerofile cu graminee, soluri cernoziomice, cu profil normal sau cernoziomuri degradate, deci cu profil de la moderat până la puternic erodat, soluri coluviale sau aluvionare de pantă si vale precum si regosoluri si psaneorogosoluri. (www.apmgl.anpm.ro)

Pe suprafața studiată s-a identificat un sol aparținand clasei Cernisoluri, tipul cerniziom, subtipul cambic și tipic, cu o textură lutoasă. Solul prezintă o permeabilitate mare, are o capacitate bună pentru apă și aer și nu prezintă eroziune.

Subtipul de sol cernoziom cambic cunoscut și sub denumirea de cernoziom levigat se definește printr-un orizont “Am” de culoare închisă și un orizont ”Bv” având, cel puțin în partea superioară culori de orizont molic cu crome mai mici de 3,5 în stare umedă. Profilul de sol are următoarea alcătuire: Am – Bv – Cca. (Filipov,F.,2005)

Structura este glomerurală bine dezvoltată conferind acestui sol o permeabilitate bună pentru apă și aer și totodată valori medii ale indicilor hidrofizici (capacitate de apă în câmp și capacitate de apă utilă). Humusul (3,5 % în sol) este de bună calitate de tip mull calcic, gradul de saturație în baze depășește 85 %, reacția solului este slab acidă sau neutră, valorile pH-ului fiind cuprinse între 6-7. (Filipov,F.,2005)

Cernoziomurile cambice au fertilitate bună și sunt cultivate cu cereale (grâu, porumb), plante tehnice (floarea soarelui, sfeclă de zahăr ), legume, vii și pomi fructiferi.Aplicarea irigațiilor pentru completarea deficitului de apă în perioadele secetoase, administrarea îngrășămintelor organice și minerale contribuie la obținerea unor producții mari. (Filipov,F.,2005)

Figura 2.3 Harta solurilor comunei Matca (www. geoportal.ancpi.ro)

2.1.7 [NUME_REDACTAT] vegetală din care face parte teritoriul analizat este stepa, dar nu putem vorbi de o stepă primară, pentru că stepa propriu-zisă a fost modificată antropic. Alcătuirea floristică a stepei constă în ierburi ruderale și plante de cultură: Festuca pseudovina L.- păiuș, Artemisia austriaca L.- pelinița, Salvia nemorosa L.- jaleș, Xanthium spinosum L.- holera, Vicia sativa L.- măzărichea, etc.

2.2 Caracterizarea condițiilor social-economice

Sediul unitații S.C. AGRIMAT MATCA S.A. este situat la est de localitatea Matca, la o distanță de circa 5 km de centrul localității.

Unitatea deține o suprafață de 1511 ha culturi de câmp în extravilan, în care se cultivă grâu, porumb (boabe și siloz), rapiță, orz, floarea soarelui și lucernă.

Organizarea fermei are la bază principiul autonomiei având plan de venituri și cheltuieli proprii.

Ferma este condusă de un inginer șef (Ing. Bârlădeanu) care menține în permanență legătura cu directorul prin intermediul economistului unității și al șefului sectorului de mecanizare.

2.2.1 Mijloace de producție a fermei

Mijloacele de producție constituie un element indispensabil în procesul de producție, în cadrul unităților agricole găsindu-se diferite categorii de mijloace de producție fiecare avănd particularitățile lor.

S.C. AGRIMAT MATCA S.A. dispune de următoarele mijloace fixe indirect productive:

Clădiri administrative;

Clădiri pentru muncitori/locuințe;

Ateliere mecanice;

Magazii pentru insecto-fungicide;

Platforme pentru parcarea mașiniloe și utilajelor;

Mașini agricole;

Silozuri de diferite capacități.

Amplasarea construcțiilor este făcută astfel ca distanța la care se găsesc și legătura cu drumul principal să deservească în condiții bune procesul de producție.

2.2.2 Organizarea procesului de producție

Prin organizarea procesului de producție se înțelege un ansamblu de măsuri având drept scop folosirea rațională a forței de muncă, prin alcătuirea unei formații dotate cu mijloace de producție, în vederea obținerii unei producții de calitate.

Organizării activității de producție ii revin următoarele sarcini:

Utilizarea rațională și integrală a forței de muncă;

Asigurarea efectuării lucrărilor la timp;

Îmbunătățire condițiilor de muncă.

Forța de muncă este asigurată de 8 mecanizatori permanenți, iar ca personal auxiliar unitatea mai are încadrat un număr de 10 muncitori permanenți. În timpul campaniei agricole, unitatea folosește circa 30-35 muncitori zilieri.

Structura salariaților în unitate este următoarea: director general, director economic, inginer șef, inginer chimist-pedolog, economist fermă, contabil, secretară, șef sector mecanizare, un magazioner, 8 mecanizatori, 10 muncitori permanenți.

CAPITOLUL 3

CARTAREA AGROCHIMICĂ A SOLURILOR

Metodele de analiză a solurilor permit să se pună în evidență o serie de proprietăți importante (pH, conținut în săruri, humus) cu rol în mobilitatea și accesibilitatea elementelor nutritive, precum și valabilitatea unor legi ale fertilității.

Obiectivele urmărite prin testarea chimică a solului sunt: aprecierea variabilității stării de fertilitate și cartarea agrochimică a terenului agricol, în vederea formulării de recomandări pentru practică.

Cartarea agrochimică cuprinde un ansamblu de lucrări de teren, de laborator și de interpretare la masa de lucru, prin care se urmarește delimitarea pe hartă la o scară convenantă (1:10 000) a parcelelor cu însușiri agrochimice asemănătoare, stabilirea indicilor agrochimici care caracterizeaă stareaa de fertilitate a terenurilor respective, întocmirea cartogramelor și elaborarea planurilor de fertilizare care sa asigure sporirea treptată sau menținerea la un nivel ridicat a fertilității.

Astfel de studii agrochimice se execută în prezent de către [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] și Agrochimice, deoarece starea generală de fertilitate a solurilor se modifică în timp ca urmare a modului de folosință a terenurilor, exportul de elemente nutritive din sol de cătreplante prin recoltele anuale și tehnologiile de cultivare aplicate. Lucrarea de cartare pentru cultura mare se efectuează periodic și se face diferențiat în raport cu modul de folosire a terenului și gradul de intensitate a culturii, respectiv:

După 4-5 ani pentru culturile de câmp neirigate;

După 3-4 ani pentru culturile de câmp irigate;

După 2 ani pentru culturile legumicole.

3.1 Modul de lucru

Studiul agrochimic al solurilor din unitățile de producție, necesită un volum mare de lucrări și anume:

Delimitarea parcelelor agrochimice omogene de teren din cadrul unității;

Recoltarea probelor agrochimice de sol din parcelele delimitate, în vederea analizei de laborator;

Efectuarea analizelor chimice și stabilirea valorilor indicilor agrochimici care caracterizează starea generală de fertilitate a solurilor;

Interpretarea indicilor agrochimici și întocmirea cartogramelor;

Stabilirea dozelor optime economice de îngrășăminte, în concordanță cu sarcinile de producție ale unității.

Cartarea agrochimică se realizează în trei etape: faza pregatitoare; faza de teren; faza de laborator și analiză( faza de birou).

Figura 3.1 Profil de sol (www.google.com)

3.1.1 Faza pregătitoare

În această fază se impune pregătirea tehnică organizatorică a lucrărilor de teren. Activitatea organizatorică constă în pregătirea personalului, în scopul unei mai bune desfășurări a muncii pe teren.

Principalele materiale topografice, instrumente și utilaje folosite într.o cartare agrochimică sunt:

Baza topografică utilizată de S.C. AGRIMAT MATCA S.A. a fost un plan de amplasament scara 1: 10 000, pe care s-a delimitat suprafața supusă cartării.

Instrumentele folosite au fost: sonda agrochimică de recoltare a probelor de sol, lăzi cu cutii de carton pentru minim 300g sol, numerotate și parafinate.

În faza pregătitoare se impune instruirea muncitorilor cu privire la manipularea sondelor, mărimea parcelei de recoltare, modul de parcurgere a parcelei, densitatea probelor, adâncimea de recoltare a acestora.

3.1.2 Faza de teren

Aceasta fază presupune recoltarea probelor de sol cu sonda agrochimică. Recoltarea probelor de sol am făcut.o alături de muncitorii asigurați de societate, organizațti și supravegheați de către delegații O.J.S.P.A. Galați, inginer [NUME_REDACTAT] și pedolog [NUME_REDACTAT].

O probă agrochimică este alcătuită dintr-o probă medie de sol, care la rândul ei include 15-20 probe parțiale.

Proba medie s-a recoltat pe adâncimea de 0 – 20 cm iar mărimea de recoltare a probei medii agrochimice a fost de 4 ha.

Fiecare probă poarta un număr care se trece pe hartă, apoi se introduce în cutii de carton ceruite și se trimit spre analiza agrochimică laboratorului O.J.S.P.A. Galați, unde se condiționează, se usucă la aer 10-12 zile, se mojarează, se trec prin sita de 2 mm și se supun analizelor curente: pH, humus, baze schimbabile, fosfor și potasiu asimilabil.

S-au recoltat 396 probe sol. Suprafețele de teren după care s-au recoltat probele medii de sol sunt reprezentate pe cartograme prin linii întrerupte și poartă, în mod convențional, denumirea de parcelă de recoltare. Fiecare probă de sol recoltată în teren poartă un număr, care este înscris în partea de jos a fiecărei parcele de recoltare (de exemplu:3365, 401 etc.).

Predarea probelor de sol la laborator s-a făcut prin întocmirea unui borderou întocmit de pedolog [NUME_REDACTAT]. Rezultatele analizelor din laborator s.au trecut pe planul de amplasament.

3.1.3 Faza de laborator și faza de birou

Faza de laborator a fost executată de ing. chimist [NUME_REDACTAT] și colaboratorii și cuprinde totalitatea operațiunilor propriu-zise de laborator din momentul în care probele au fost aduse și până la predarea buletinului de analiză sectorului de cartografie.

La toate probele de sol au fost determinate:

Starea de reacție (pH ) în suspensie apoasă (raport sol/apă 1/ 2,5) potențiometric cu cuplu de electrozi de calomel;

Conținutul de fosfor mobil prin metoda Egner-Riehm-Domingo, în extract de acetat lactat de amoniu (P – AL);

Conținutul de potasiu mobil a fost determinat în aceeași soluție extractivă și după aceeași metodă și în aceeași exprimare.

La fosfor, exprimarea rezultatelor s-a făcut în element P și ppm (părți pe milion). Valorile obținute în cazul pH-ului de peste 6,5 au fost corectat cu un factor de reacție P- AL corectat= P- AL necorectat (1,3 pH – 0,1105 – 2,819).

Valorile rezultate la determinările de mai sus au fost trecute în buletinul de analiză, cât și pe cartograme în cadrul fiecarei parcele de recoltare în ordine pe verticală în urmatooarea ordine: pH, P corectat, K și numărul probei.

La 10 % din totalul probelor recoltate s-a determinat indicele de azot (IN %), după relația:

IN=

Humusul % determinat prin metoda Schollenberger;

V % – gradul de saturație în baze;

Ah – aciditate hidrolitică în aceeași exprimare și cu aceeași metodă.

Humusul s-a realizat pentru determinrea indicelui de azot și pentru a aoferi date specialistului în vederea stabilirii dozelor de erbicide la ha.

.

Figura 3.2 Faza de laborator a cartării agrochimice (www.google.com)

Faza de birou Faza de elaborare a recomandărilor a fost întocmită de pedolog [NUME_REDACTAT] și inginer [NUME_REDACTAT] și constă în interpretarea analizelor de sol, stabilirea necesarului de îngrașăminte pentru culturile planificate,întocmirea cartogramelor pe baza carora se vor elibera recomandările necesare

După înscrierea pe planurile topografice în teritoriu a parcelelor de recoltare a principalelor rezultate de analiză, s-a procedat la multiplicarea acestora pe harți de ozalid și colorarea după scările de interpretare date, întocmindu-se:

Cartograma nr. 1 – Cartograma reacției solului – se colorează conform intervalului pH redat în tabelul de mai jos (după [NUME_REDACTAT] Agricole de Stat, 1983):

Tabel 3.1

Cartograma reacției solui

Cartograma nr. 2 – Cartograma asigurării solurilor cu fosfor mobil corectat – s-a întocmit conform indicatorilor din tabelul de mai jos, pentru culturile de câmp, pajiști naturale și cultivate în zona de câmpie și colinară (după [NUME_REDACTAT] Agricole de Stat, 1983) :

Tabel 3.2

Cartograma asigurării solurilor cu fosfor mobil corectat

Aprecierea asigurarii solului cu azot pe baza indicelui de azot (IN % ) – se notează cu roșu pe cartograma asigrurării solurilor cu fosfor mobil corectat, într.un cerc cu diametrul de 1 – 1.5 cm.

Tabel 3.3

Aprecierea asigurarii solului cu azot pe baza indicelui de azot (IN % )

Cartograma nr. 3 – Cartograma asigurării solurilor cu potasiu mobil – s-a întocmit pentru culturi de câmp, pajiști naturale și cultivate din zona de câmpie și colinară (după [NUME_REDACTAT] Agricole de Stat, 1983):

Tabel 3.4

Cartograma asigurării solurilor cu potasiu mobil

După constituirea parcelelor separat la fiecare indice în parte s-au determinat aritmetic indicii agrochimici pe baza datelor încrise în parcelele de recoltare.

3.2 Indici agrochimici ce caracterizează starea de fertilitate a solului

3.2.1 Reacția solului

Reacția solului reprezintă însușirea acestuia de a se comporta ca un acid sau ca o bază, ca un donor sau ca un receptor de protoni (ioni de ).

Reacția solului este rezultatul acțiunii reciproce dintre sol, climă și vegetație, în urma căreia a avut loc alterarea mineralelor primare și spălarea parțială a bazelor și argilei din orizontul superior al solului. Concentrația ionilor de hidrogen și a hidroxizilor determină aciditatea sau bazicitatea solului.

Din punct de vedere al pH-ului fazei lichide a solului, apreciat după scara menționată mai sus, în soluție apoasă ( după [NUME_REDACTAT] de Stat, 1983) s-a constatat că pe teritoriul luat în studiu reacția slab acidă este foarte frecventă (88,6 %), frecvent neutră (6,3 %), slab alcalină (4,3 %) și foarte rar moderat acidă (0,8 %). Analizând reacția solului pe tarlalele luate în studiu, situația se prezintă astfel:

Pentru T81, predomină reacția slab acidă 5,87 – 6,71 (96,97 %), urmată de reacție neutră 6,97 – 7,13 (3,03 %);

Pentru T83/1, predomină reacția slab acidă 6,21 – 6,61 (66, 67 %), urmată de reacția slab alcalină 7,24 – 7,65 (19,04 %) și de reacția neutră 6,90 – 7,07

(14,29 %);

Pentru T83/2, predomină reacția slab acidă 6,13 – 6,78 (85,00 %), urmată de reacția neutră 6,88 – 7,08 (10,00 %) și de reacția slab alcalină 7,53 (5 %);

Pentru T85, predomină reacția slab acidă 5,91 – 6,68 (96,67 %), urmată de reacție neutră 6,91 (1,67 %) și de reacție slab alcalină 7,29 (1,66 %).

La stabilirea gamei de culturi este foarte important să se țină cont de cerințele acestora față de reacție și de cultivarea plantelor în domeniul cerut de acestea.

Așadar, din analizele efectuate se constată că pe teritoriul analizat din Matca, reacția solului corespunde plantelor de cultură (grâu, porumb boabe, rapită), cunoscut fiind faptul că acestea cresc și se dezvoltă bine la un pH slab acid-neutru (5,81 – 7,20), dar plantele de cultură tolerează și reacția slab alcalină, toleranță care scade în condiții de stres hidric și nutritiv.

Deoarece procentul de sodiu adsorbit (PSA) nu este mai mare de 10 %, iar suma carbonaților și bicarbonaților solubili nu depasește 1 me/100g sol, ceea ce ar însemna un pH > 8,5, nu se impune aplicarea de amendamente, în vederea scăderii valorii pH-ului, dar nici creșterea reacției nu este necesară pe solurile cu reacție slab acidă întrucât nu înregistrează valori sub 75 %.

3.2.2 Conținutul în humus și starea de aprovizionare a solurilor cu azot

Azotul este unul din elementele fundamentale ale nutriției plantelor, cu rol principal de construcție a moleculelor materiei vii, alături de C, H, O,S și P. Nu poate fi înlocuit de niciun element nutritiv. Azotul este considerat un element al creșterii, are un rol important în depozitarea și transferul informației genetice.

Carența azotului duce la încetinirea formării substanțelor protidice, la oprirea creșterii, înfrățirea este slabă, florile avortează, frunzele rămân mici și se deschid la culoare, devenind de un verde deschis, iar, dacă lipsa continuă, se îngălbenesc (Davidescu D., 1981).

Azotul în exces afectează creșterea și metabolismul plantelor, astfel încât după semănat poate apare o ,,intoxicare amoniacală”, motiv pentru care sunt mai indicate îngrășămintele cu azot nitric, care n-au asemenea efecte (Volf, M.,2008).

Dacă există cantități prea mari de azot în sol, glucidele sunt folosite pentru sinteza proteinelor, de aceea celulele sunt mai hidratate și plantele devin suculente. Când plantele duc lipsă de azot, frunzele acestora devin galbene-închis la culoare datorită insuficienței formării cloroplastelor (Volf, M.,2008).

Nutriția abundentă cu azot, în lipsa fosforului și potasiului, duce la scăderea rezistenței la ger a cerealelor și încetinirea ritmului de coacere a fructelor. Are loc o creștere luxuriantă, frunzele sunt suculente, mai groase, iar plantele devin mai sensibile la boli și paraziți. Excesul de azot favorizează modificarea raportului între paie și boabe, înrăutățește calitățile gustative.

La solurile mijlociu aprovizionate cu azot în condiții normale de climă, cu reacție favorabilă, optim asigurate cu fosfor și potasiu, aplicarea îngrășămintelor cu azot pot determina, sporuri de producție de 15 – 30 % la grâu și 10 – 20 % la porumb. La solurile bine asigurate cu azot aplicarea îngrășămintelor cu azot determina sporuri cu până la 15 % la grâu și 10 % la porumb.

Raportând valorile indicelui de azot din probele de sol recoltate de pe teren, la valorile de referință menționate anterior rezultă că pentru toate tarlalele IN-ul prezintă valori mijlocii.

Humusul din sol rezultă prin biosinteză microbiană din resturi vegetale, îngrășăminte organice și alte materiale organice introduse în sol și are un conținut însemnat de N. În urma analizelor, teritoriul analizat este slab mijlociu aprovizionat în humus.

3.2.3 Starea de aprovizionare a solului cu forme mobile de fosfor

Importanța fosforului a crescut pe măsura implicării acestuia în evoluția durabilă a fertilității solurilor. Fiind prezent într-o multitudine de compuși organici din țesuturile vegetale este un element indispensabil și esențial vieții plantelor (Rusu M. și colab., 2005).

Datorită funcțiilor complexe pe care fosforul le îndeplinește în plantă, nu poate fi înlocuit de niciun element nutritiv. Fosforul joacă un rol important în procesul de germinare și răsărire. Semințele provenite de la plantele cu deficiențe de nutriție cu P au capacitate redusă de germinare, plantele au putere slabă de răsărire și creștere imediat după răsărire.

Fosforul este elementul care stimulează cel mai mult creșterea sistemului radicular, fără de care nu poate avea loc nicio creștere a plantei în ansamblu, mărește rezistența plantelor la secetă, ger și boli iar alături de calciu și magneziu contribuie la formarea substanțelor din țesuturile de susținere, mărind astfel rezistența plantelor la cădere. De aceea, mai ales în primele faze de vegetație când are loc creșterea foarte intensă a sistemului radicular, cerințele de fosfor ale plantei sunt ridicate. La cereale fosforul stimulează înfrățitul. Totodată stimulează formarea organelor de reproducere, înflorirea, fructificarea, depozitarea substanțelor de rezervă, maturarea fructelor și semințelor.

Când fosforul este în cantitate insuficientă, plantele se opresc din creștere, frunzele rămân mici, se răsucesc și încep să apară pete sau striații, de obicei de culoare violacee-roșcată. Florile avortează și semințele nu se mai formează.

Pentru teritoriul luat în studiu, din analizele efectuate la laborator s-au constatat că 69,20 % din suprafață prezintă o aprovizionare mijlocie în fosfor mobil (18,6 – 36, 0 ppm, 274 probe), 24,7 % au o aprovizionare bună (36,3 – 70.02 ppm, 98 probe), 3,3 % prezintă o asigurare slabă (10,3 – 17,0 ppm, 13 probe), iar 2,8 % prezintă o aprovizionare foarte bună, excesivă pentru unele culturi (73,0 – 141,9 ppm, 11 probe). Situația pe tarlale este următoarea:

Pentru T81, 56,67 % din probe au o asigurare mijlocie (18,5 – 35,6 ppm), 28,34 % au o asigurare bună (37,2 – 70,2 ppm), 8,32 % au o asigurare cu fosfor foarte bună(73,0 – 93,1 ppm), iar 6,67 % o asigurare slabă (14,9 – 17,0 ppm);

Pentru T83/1, predomină o asigurare cu fosfor mijlocie 95,24 % (22,2 – 35,4 ppm ), iar 4,76 % din probe au o asigurare bună (52,4 ppm);

Pentru T83/2, 90,0 % din probe sunt mijlociu aprovizionate cu fosfor (20,7 – 35,9 ppm), iar 10.0 % sunt bine aprovizionate (43,4 – 45,2 ppm);

Pentru T85, 51,67 % din probe au o asigurare cu fosfor mijlocie (18,9 – 33,9 ppm), 43,34 % sunt bine aprovizionate (36,3 – 69,8 ppm), iar 3,33 % sunt foarte bine asigurate (82,0 – 141,9 ppm) și numai 1,66 % sunt slab asigurate cu fosfor (16,7 ppm ).

3.2.4 Starea de aprovizionare a solului cu forme mobile de potasiu

Potasiul se găsește în toate țesuturile și organele plantelor, mai ales în țesuturile tinere și în creștere, în țesuturile de susținere, fructe și semințe. Participă la transportul și depunerea zaharurilor, intervine în fotosinteza și sinteza clorofilei. Pe lângă acestea, potasiul are rol important în economia apei în plante, translocarea produselor fotosintezei din frunze, în alte organe și mărirea rezistenței plantelor la condiții de mediu nefavorabile (secetă, ger). Plantele bine aprovizionate cu potasiu folosesc pentru producerea unei unități de substanță uscată mai puțină apă. În exces, potasiul contribuie la prelungirea perioadei de vegetație și întârzie maturarea.

Din punct de vedere al solubilității și accesibilității pentru plante, potasiul din sol este divizat în mai multe fracțiuni:

potasiu din soluția solului( este imediat accesibil plantelor, reprezentând o fracțiune destul de mică);

potasiu schimbabil ( se găsește în stare de adsorbție la particulele coloidale de natură minerală sau organică din sol);

potasiu fixat ( este o sursă de completare a potasiului schimbabil sau a celui din soluția solului);

potasiul inert ( element structural ce poate deveni accesibil plantelor pe măsura alterării mineralelor) (Volf, M.,2008).

Potasiul exercită o influență hotărâtoare asupra calității recoltei, îmbunătățește forma, culoarea, aroma fructelor și legumelor, precum și calitatea fibrei la plantele textile.

Insuficiența potasiului se manifestă prin pete albe, gălbui, marginile frunzelor se brunifică și apoi se usucă; se manifestă fenomenul de nanism.

Privind aprovizionarea potasiului mobil, pe ansamblu, teritoriul studiat se încadrează între o asigurare foarte bună cu potasiu mobil (204 – 480 ppm, 337 probe) și una bună (152 – 200 ppm, 50 probe). Procentual, 85,1 % din probe prezintă o asigurare foarte bună și 14,9 % una bună.

Situația pe tarlalele teritoriului luat în studiu, este următoarea:

Pentru T81, 73,34 % din probe au o asigurare foarte bună (208 – 368 ppm), iar 26,66 % au o asigurare bună cu potasiu(156 – 200 ppm);

Pentru T83/1, predomină o asigurare foarte bună cu potasiu – 71,43 % (204 – 296 ppm), iar 28,57 % din probe au o asigurare bună (180 – 200 ppm);

Pentru T83/2, 70 % din probe sunt foarte bine aprovizionate cu potasiu (204 – 328 ppm), iar 30 % sunt bine aprovizionate (176 – 200 ppm);

Pentru T85, 96,67 % din probe au o asigurare foarte bună cu potasiu (204 – 392 ppm), iar 3,33 % sunt bine aprovizionate (188 ppm).

CAPITOLUL 4

STADIUL CERCETĂRILOR CU PRIVIRE LA FERTILIZAREA PRINCIPALELOR CULTURI DIN CADRUL

S.C. AGRIMAT MATCA S.A.

O cerință a bunelor practici agricole este ca fiecare producător agricol să aplice recomandările privind modul de utiizare a diferitelor tipuri de îngrășăminte chimice sau organice și să cunoască foarte bine condițiile de aplicare a acestora. Aceste cunoștințe, alături de evaluarea corectă a cantităților de nitrați din sol permite producătorului agricol să optimizeze raportul între costurile suportate pentru îngrășăminte și valoarea producției obținute, în condițiile de protecție a mediului.

Îngrășămintele minerale au o concentrație mare în nutrienți și posibilități multiple de combinare.

Îngrășămintele minerale, în special cele cu azot, fiind solubile, au calitatea de a putea asigura aproape în totalitate nutrienții necesari plantelor și într-o formă care să permită plantelor absorbția lor directă. În marea lor majoritate, îngrășămintele chimice cu azot sunt solubile aproape în totalitate în apa din sol, ceea ce creează posibilitatea pierderilor de nitrați în anumite circumstanțe și concentrarea lor în timp în apele subterane și de suprafață.

Fosfații prezintă solubilitate mult mai redusă, acumulându-se în fracțiunea minerală coloidală a solului în care sunt reversibil adsorbiți. Cantitatea de fosfați solubilizată de către apa din sol este în mare parte absorbită de către radăcinile plantelor, cantitatea antrenată prin micșorarea apei în staturile mai profunde ale solului este foarte redusă.

Un avantaj important al îngrășămintelor minerale este acela că permit asocierea lor cu îngrășămintele organice sau îngrășămintele verzi.

Administrarea fracționată a îngrășămintelor permite o mai bună combinare între elementele minerale și cele organice și o compensare a creșterii costurilor de aplicare prin utilizarea unor cantități minim necesare.

Este importantă valoarea ridicată de fertilizare a îngrășământului organic și a dejecțiilor pe unitatea de volum. Dacă acestea sunt bogate în nutrienți atunci pentru producătorii agricoli devine rentabilă stocarea și utilizarea lor în locul îngrășămintelor minerale, care sunt mai puțin accesibile din cauza prețurilor ridicate. Acest îngrășământ organic este ieftin și la îndemâna fiecărui producător agricol și, in plus, poate fi completat cu îngrășăminte chimice pentru a realiza necesarul optim de nutrienți pentru culturile agricole.

4.1 Stadiul cercetărilor cu privire la fertilizarea organică

Folosirea îngrășămintelor organice este cea mai veche metodă de fertilizare în cultura mare. Importanța acestor îngrășăminte este deosebită ele ccontribuind la îmbunătățirea proprietăților fizico-chimice și biologice ale solului, atât prin aportul de humus, cât și prin elementele fertilizante. În prezent, noțiunea de îngrășăminte organice are un sens mult mai larg și ea cuprinde, pe langă gunoiul de grajd, îngrășăminte verzi și materia organică rezultată din frunzele căzute, a ramurilor tăiate și tocate, a masei verzi provenite de la cosirea intervalelor înierbate.

Gunoiul de grajd este unul din cele mai eficiente îngrășăminte organice care foarte mult timp a constituit singurul îngrășământ aplicat în culturi. Pe lângă substanțele nutritive pe care le conține, gunoiul de grajd îmbunătățește structura solului, mărește permeabilitatea pentru apă, puterea de reținere a acesteia și reduce aciditatea solului. El este de neînlocuit la pregătirea terenului, în special în cazul solurilor podzolice și nisipoase, slab aprovizionate în humus sau a celor la care s-au aplicat lucrări de nivelare mai profunde. Normele recomandate pentru a fi încorporate în sol odată cu pregătirea terenului, se ridică la 60-80 t/ha răspândite pe toată suprafața.

Îngrășămintele organice influențeaza sporirea producției de boabe la porumb, obținându-se sporuri de 40-100 kg boabe la tona de gunoi de grajd (în funcție de gradul de fermentare). Dozele de gunoi de grajd recomandate sunt în funcție de tipul solului. În cazul solurilor teritoriului studiat, pe terenurile irigate se aplică 30-40 t / ha gunoi semifermentat sau proaspăt, pe soluri mai fertile și neirigate, se vor folosi doze de 20-30 t / ha. Dozele de gunoi se aplica la 4-5 ani în cadrul asolamentului, deoarece porumbul valorifica foarte eficient remanenta gunoiului și în urmatorii doi ani cu sporuri semnificative de producție și eficiență economică. (www.porumbzaharat.webs.com)

Gunoiul de grajd și îngrășămintele chimice cu fosfor și potasiu se aplica prin împrăstierea uniformă pe toata suprafața și se încorporeaza prin arătură.

Gunoiul de grajd semifermentat și mustul de gunoi sunt bine valorificate de cultura grâului. Aceste îngrășăminte pot fi aplicate direct în cultura grâului, sau, mai frecvent, la planta premergătoare (porumb, sfeclă), urmând ca grâul să beneficieze de efectul remanent.

Administrarea îngrășămintelor organice este importantă îndeosebi pe solurile argiloiluviale (acide, cu multă argilă), precum și pe solurile erodate sau prea ușoare, deoarece pe lângă aportul de elemente nutritive, ele îmbunătățesc proprietățile fizice, chimice și biologice ale solului. Dozele administrate pe terenurile destinate culturilor de grâului sunt de 15-20 t/ha, încorporate sub arătură, iar sporurile de recoltă pot depăși 1.500 kg boabe/ha. (www.agricultor.ro)

Împrăștierea îngrășămintelor organice este o operațiune destul de costisitoare; ca urmare, ea prezintă interes în primul rând pentru exploatațiile agricole care dispun de gunoi de grajd și care folosesc, deci, o sursă proprie (și convenabilă sub aspect economic) de substanțe fertilizante. În cazul teritoriului studiat, S.C. AGRIMAT MATCA S.A. dispune și de o fermă zootehnică, având o sursă proprie de îngrășăminte organice.

Gunoiul de grajd semifermentat în doză de 20-30 t/ha este bine valorificat de rapiță, cu condiția să fie încorporat sub arătura de bază. Odată cu gunoiul se vor încorpora și îngrășămintele minerale cu fosfor și potasiu. Deoarece valorifică bine și efectul remanent al gunoiului de grajd, mai indicat este ca acesta să se aplice plantei premergătoare, în plus, timpul dintre recoltarea premergătoarei și semănatul rapiței este scurt și insuficient pentru administrarea corectă a gunoiului. (Mogîrzan,A.,2012)

4.2 Stadiul cercetărilor cu privire la fertilizarea chimică

În agricultura României folosirea îngrășămintelor chimice a devenit un termen uzual. Area semnificativă a cantității de îngrășăminte utilizate în agricultură. În anul 1985 în agricultura României se foloseau 1,2 mil. t îngrășăminte chimice s.a. în 2005 s-au utilizat doar 0,46 mil. tone, ceea ce înseamnă o scădere cu 72 %, sau de la129,9 kg/ha arabil, s-a ajuns la 42 kg îngr.s.a./ha teren arabil. Este greșit însă să se considere că folosirea îngrășămintelor în cantități mari este echivalentă cu o agricultură intensivă. Îngrășămintele își aduc aportul optim la sporirea producției numai în măsura în care sunt încadrate într-un sistem de măsuri tehnologice bine ierarhizat iar dozele ce se folosesc sunt în corelație cu plantele de cultură, solul, factorii climatici și tehnologia de cultură.

Porumbul face parte din categoria culturilor agricole mari consumatoare de substante nutritive. Astfel, pentru realizarea unei tone de boabe, se extrag din sol, în medie, 25 kg N, 10 kg P2O5, 22 kg K2O.În timpul perioadei de vegetatie, fenofazele porumbului unde se consuma cea mai mare cantitate de substante nutritive sunt: începutul cresterii tulpinii, începutul aparitiei paniculului, perioada de la înflorit pâna la maturitatea în lapte a boabelor. (www.porumbzaharat.webs.com)

Absorbția azotului decurge intens din primele faze, până la maturitatea fiziologică. Datorită acestei particularitati insuficiența azotului, în orice fază de creștere a porumbului, stânjenește procesele biosintezei, iar producția de boabe se reduce până la 70%. Insuficiența fosforului, frecvența în primele faze de creștere, determină o slabă dezvoltare a rădăcinilor, o întârziere a aparitiei paniculului, a stigmatelor si vegetației. Potasiul se consuma în cantitați egale celor de azot, dar față de acesta mărește rezistența la cădere, secetă și boli. (www.porumbzaharat.webs.com)

Stabilirea dozelor de îngrășăminte chimice se face în funcție de următorii factori: nivelul producției programate, consumul specific al elementelor nutritive și rezervele existente în sol din aceste elemente. Pe terenurile irigate, care trebuie să realizeze peste 10 t / ha boabe, se vor folosi doze de N200-300 kg / ha.

Diferențierea dozelor de fosfor se face în funcție de nivelul programat al producției de boabe și de starea de aprovizionare a solului cu fosfor mobil.

Dozele de potasiu se aplica în funcție de rezerva solului în acest element nutritiv, astfel: pe solurile slab aprovizionate cu potasiu (sub 10 mg K2O/100g sol) se aplică 100-150 kg / ha K2O; pe solurile cu aprovizionare mijlocie (10-20 mg K2O/100g sol) dozele vor fi de 80-100 kg / ha K2O; pe solurile bine aprovizionate (peste 20 mg K2O/100g sol) dozele nu vor depăsi 60-80 kg / ha K2O. (www.porumbzaharat.webs.com)

Grâul este cunoscut ca o plantă care reacționează foarte bine la aplicarea îngrășămintelor minerale și organice, deși consumul specific de elemente nutritive este relativ redus: 2,3 – 3,3 kg N, 1,1 – 1,8 kg P2O5, 1,9 – 3,7 K2O/100 kg boabe + paiele aferente.

Totuși, grâul este pretențios la îngrășare din cauza anumitor particularități; în primul rând, sistemul radicular al grâului este slab dezvoltat, explorează un volum redus de sol și are o putere mică de solubilizare și absorbție a elementelor nutritive din rezerva solului, în plus, consumul maxim de elemente nutritive al plantelor de grâu are loc într-o perioadă scurtă de timp, de la alungirea paiului și până la coacere, interval în care sunt absorbite circa 80% din azot, peste 80% din fosfor și peste 85% din potasiu; în acest interval, grâul trebuie să aibă la dispoziție cantitățile necesare de elemente nutritive și în forme ușor accesibile.

( www.agricultor.ro )

Grâul absoarbe azot atât din îngrășăminte le minerale aplicate, cât și din rezervele solului, care provin în mare măsură din mineralizarea substanțelor organice. Se consideră că pentru recolte de până la 4.000-5.000 kg boabe/ha, absorbția azotului se încheie, de obicei la înflorit, iar pentru recolte mai mari, absorbția azotului se prelungește până în faza de umplere a bobului.

Trebuie subliniat că, în condițiile în care fosforul și potasiul sunt în cantitate suficientă, mărimea recoltelor este dată de continuitatea nutriției cu azot. ( www.agricultor.ro)

Ca urmare, la stabilirea dozelor de azot și la fracționarea acestora trebuie să se țină cont de: cerințele plantelor de grâu pe faze de vegetație, cantitatea de azot din sol accesibil plantelor de-a lungul vegetației, mobilitatea azotului în sol și pericolul deplasării sale în adâncime, cu apa din precipitații. Alături de azot, îngrășarea cu fosfor este obligatorie pe toate tipurile de sol din țara noastră. Se consideră ca grâul este cereala cea mai sensibilă la insuficiența fosforului, aceasta afectând în primul rând plantele tinere, cu sistemul radicular încă slab dezvoltat. La începutul vegetației, plantele tinere de grâu absorb fosforul ușor solubil din îngrășăminte și abia mai târziu au capacitatea de a folosi fosforul din rezervele solului. Fosforul echilibrează efectul azotului, îmbunătățește rezistența la iernare, cădere și boli, favorizează dezvoltarea sistemului radicular și înfrățirea, îmbunătățește calitatea recoltei, grăbește maturitatea. La stabilirea dozelor de fosfor se ține cont de conținutul solului în fosfor mobil, îngrășarea cu gunoi de grajd, producția scontată și consumul specific. (www.agricultor.ro)

Mărimea dozei de fosfor este cuprinsă, de regulă, între 60 și 320 kg/ha, fosforul fiind încorporat în mod obișnuit sub arătură. Sub formă de îngrășăminte complexe, fosforul se poate administra și la patul germinativ. Îngrășarea cu potasiu este necesară numai pe solurile insuficient aprovizionate cu potasiu (sub 15 mg K2O accesibil/100g sol). Potasiul favorizează sinteza glucidelor, sporește rezistența la ger, cădere și boli. Insuficiența potasiului determină încetinirea creșterii, scurtarea internodiilor, cioroză, necroza marginală a frunzelor. În situațiile în care compoziția chimică a solului impune, se pot aplica 40 – 80 kg K2O/ha, sub formă de sare potasică sub arătură sau sub formă de îngrășăminte complexe, Ia pregătirea patului germinativ. Trebuie subliniat că, într-un sistem intensiv de agricultură, pentru a obține producții mari, se apreciază că administrarea potasiului devine o măsură obligatorie pe toate tipurile de sol. ( www.agricultor.ro)

Rapița este una dintre culturile cu cele mai ridicate consumuri specifice (cantitățile de

elemente nutritive exprimate în kilograme substanță activă convențională, utilizate pentru producerea unei tone de recoltă principală și a cantității corespunzătoare de biomasă).

Dozele recomandate (în lipsa analizelor chimice), variază în funcție de recolta scontată între 80-180 kg N/ha, 50-120 kg P2O5/ha și 65-150 K2O/ha. Pentru realizarea producțiilor, plantele de rapiță folosesc îngrășămintele aplicate și elementele din sol, în funcție de fertilitatea solului. Rapița este o cultură cu exigențe mari față de fosfor. (www.multilingual.bionetsyst.com)

Nefertilizarea cu fosfor (în special pe solurile slab aprovizionate), penalizează puternic producția. La rapiță, carențele de fosfor pot să apară din primele faze de vegetație, chiar din a doua săptămână după răsărire, deoarece fosforul din rezervele seminței se epuizează în primele 7 zile. Absorbția deficitară a fosforului se manifestă cel mai adesea la plantele tinere, după perioade prelungite de vreme rece. În primele stadii ale carenței, plantele pot avea culori normale,dar sunt mai mici. (www.multilingual.bionetsyst.com)

Pentru rapiță, sulful este considerat al treilea element ca importanță, după azot și fosfor. Deocamdată sunt puține îngrășăminte cu sulf pe piață. Cele mai utilizate sunt superfosfatul și sulfatul de amoniu (21% azot și 24% sulf). Cea mai bună variantă pentru acoperirea nevoilor de sulf ar fi folosirea superfosfatului. Datorită conținutului ridicat de sulf, fertilizarea cu 125 kg de sulfat de amoniu este suficientă pentru a acoperi nevoile de sulf a culturii de rapiță.

( www.multilingual.bionetsyst.com)

CAPITOLUL 5

STABILIREA DOZELOR DE ÎNGRĂȘĂMINTE CHIMICE ÎN FUNCȚIE DE PRINCIPALII INDICI AGROCHIMICI

5.1 Principii de bază ale fertilizării culturilor de câmp

Pentru a-și valorifica la maximum potențialul productiv, plantele cultivate au nevoie de cantități corespunzătoare de apă, lumină, dioxid de carbon și nutrienți minerali (azot, fosfor, potasiu, calciu, magneziu, sulf, și o serie de microelemente). Solul este principala sursă de nutrienți minerali și de apă pentru plante. Capacitatea acestuia de a asigura nutrienții necesari plantelor variază în funcție de nivelul lui de fertilitate. (www.icpa.ro)

Îndepărtarea nutrienților din sol prin absorbția lor în plantă, prin levigare sau prin alte procese ce țin de dinamica naturală a solurilor, atrag după ele diminuarea conținuturilor de forme mobile ale elementelor nutritive și declinul treptat al capacității de producție a solurilor Din aceste rațiuni, se impune ca o necesitate obiectivă compensarea prin aplicarea de îngrășăminte minerale și organice, atât a consumului cu recoltele cât și a scăderii mobilității nutrienților prin procese naturale (adsorbție, fixare, imobilizare în substanțe humice, ș.a.) (Borlan ș.a., 1994).

Atât din rațiuni economice cât și din exigențe de protecție a mediului, se impune o corectă gestionare și folosire a îngrășămintelor (fertilizanților) la nivelul fiecărei exploatații agricole sau agrozootehnice. Trebuie conștientizat de fiecare producător agricol faptul că folosirea îngrășămintelor pentru realizarea unor producții profitabile trebuie făcută pe baza unor previziuni realiste, care să țină cont de condițiile pedoclimatice locale, de potențialul productiv al culturilor și nivelul tehnologic al unității agricole. Un accent deosebit, în special în zonele cu vulnerabilitate mare la poluarea apelor cu nitrați de origine agricolă, trebuie pus pe gestionarea îngrășămintelor organice și minerale cu azot, având în vedere comportamentul deosebit de complex al acestui nutrient în sol și ușurința cu care se poate pierde sub formă de nitrați prin antrenare cu apele de infiltrație și scurgerile de suprafață (Cod de bune practici agricole, 2003).

5.2 Stabilirea dozelor de îngrășăminte chimice pentru culturi de câmp în funcție de indicii agrochimici ai solului.

Doza N, P2O5, K2O kg/ha = Y × CSP × ×I, în care:

Y = producția scontată, t/ha;

CSP = consum specific de N, P2O5, K2O pe tona de produs principal kgN/t, kg P2O5/t, kg

K2O /t; (vezi Compendium agrochimic, V. Davidescu și D. Davidescu, 1999)

CU = coeficient de utilizare a N,(50%), P2O5,(25%), K2O(60%) din îngrășăminte, %;

I = indicele de corecție a dozei funcție de starea de aprovizionare a solului cu N,P,K

după analiza solului. (Davidescu, V., 2009)

Tabel 5.1

Indicii de corecție (I) a dozei de îngrășăminte în raport cu caracterizarea agrochimică a solului

Aportul elementelor din gunoiul de grajd, kg/ha = (Dg ×Cg ×Kug)/100

în care,

Dg = doza de gunoi de grajd, t/ha;

Cg = conținutul de N,(5kg/t), P2O5,(2,5kg/t), K2O,(6kg/t) din gunoi, kg element/t;

KUg = coeficient mediu de utilizare a N, P2O5, K2O din gunoi in %

( Davidescu,V.,2009)

Calculul dozelor corectate cu aportul de N, P2O5, K2O din gunoi care vor trebui aplicate sub formăde îngrășăminte chimice.

Necesar îngrășănimte

chimice, kg/ha = Doza N, P2O5, K2O, kg/ha – Aportul de elemente din gunoi de grajd, kg/ha

Calculul dozelor de îngrășăminte brute:

Doza de îngrășământ brut, kg/ha = Doza N, P2O5, K2O kg/ha × ,

Cs.a. = conținut în substanță activă, %.

(Davidescu, V., 2009)

Calculul necesarului de substanță activă și de îngrășăminte brute pentru suprafața cultivată:

Necesarul, kg = Doza × [NUME_REDACTAT] N, P2O5, K2O, kg = Doza N, P2O5, K2O kg/ha × Suprafață, ha

Necesarul de îngrășăminte, kg = Doza îngr., kg/ha × Suprafață, ha

(Davidescu, V., 2009)

La stabilirea dozelor de îngășăminte se iau în considerare analizele agrochimice de laborator, pe baza cărora se stabilesc dozele optime economice de îngrășăminte pe fiecare tip. Stabilirea dozelor optime economice de îngrășăminte chimice se face în substanță activă, după tabelele agrochimice elaborate de I.C.P.A. București, în funcție de asigurarea solului cu elemente nutritive.

5.3 Îngrășăminte chimice utilizate în unitatea agricolă S.C. AGRIMAT MATCA S.A.

Îngrășămintele sunt substanțe minerale sau organice, naturale sau obținute prin sinteză, pornind de la roca naturală. O importantă sursă de îngrășăminte o poate constitui activitatea umană, prin reziduurile provenite de la diferite activități industriale, economice sau agricole. Administrarea îngrășămintelor are drept scop creșterea nivelului și calității recoltelor și de asemenea, creșterea stării de fertilitate a solurillor. Forma de administrare a acestora poate fi lichidă, solidă sau gazoasă. (Volf, M., 2008)

Clasificarea îngrășăminte chimice: In funcție de elementele nutritive, conținute ca element de bază, îngrășăminte chimice se clasifică în următoarele grupe principale:

– îngrășăminte cu azot;

– îngrășăminte cu fosfor;

– îngrășăminte cu potasiu;

– îngrășăminte cu macroelemente de ordin secundar;

– îngrășăminte cu microelemente;

– îngrășăminte complexe și mixte. (Avarvarei,I., Volf, M., Lisnic, T., 2001)

Îngrășămintele folosite pentru fertilitatea solului de S.C. AGRIMAT MATCA S.A., în funcție de pH-ul solurilor (slab acid-neutru) sunt următoarele:

Îngrășăminte cu azot:

Azotatul de calciu – Ca(NO3)2 – salpetru de [NUME_REDACTAT] îngrășământ se prezintă ca o sare albă, cristalizată în sistemul monoclinic. Este foarte higroscopică, din care cauză se hidratează puternic, devenind greu de manipulat ca îngrășământ.Amestecat cu azotat de amoniu sau uree în timpul fabricației, azotatul de calciu formează săruri duble, mai puțin higroscopice. Este un îngășământ universal, utilizabil pe toate solurile și latoate culturile. (Volf, M., 2008)

Azotatul de amoniu – NH4NO3

Acest îngrășământ este o sare albă în stare pură, conținând 35% N, jumatate sub formă nitrică și jumătate sub formă aminiacală. Prezintă doua însușiri fizico.chimice: higroscopicitate ridicată și capacitate de explozie. Ca îngrășământ se recomandă pe toate tipurile de sol și la toate culturile, este mai puțin levigat decât îngrășămintele ce conțin azotatul numai ca NO3. Este cel mai indicat îngrășământ pentru fertilizare grâului de toamnă, primăvară înainte de dezghețul solului. (Volf, M., 2008)

Nitrocalcarul (nitrocalamoniu) – NH4NO3CaCO3

Acest îngrășământ se prezintă sub formă de granule colorate alb-murdar, gri sau gălbui, în funcție de culoarea pulberii de calcar sau de dolomit folosită la preparare. Are reacție fiziologică bazică, datorită conținutului său în dolomită este utilizat pe soluri acide. (Volf, M., 2008)

Ureea – CO(NH2)2

Ureea este o substanță cristalină, incoloră, solubilă în apă și puțin higroscopică, granulată mai rar de cristale. Comparativ cu azotatul de amoniu, ureea are unele calități în plus: este mai concentrată in azot (46,6% N), Mai puțin higroscopică, nu prezintă pericol de explozie, nu este toxică pentru plante. Este prin excelență utilizat pe toate tipurile de sol și la toate culturile; este recomandat a fi aplicat ca îngrășământ înainte de însămânțare, ca îngrășământ fazial în timpul vegetației sau sub formă de stropiri foliare. (Volf, M., 2008)

Îngrășăminte cu fosfor:

1. Superfosfatul concentrat – Ca(H2PO4) ∙ H2O

Acest îngrășământ se prezintă ca o sare de culoare albă sau gălbuie cu 38-50% s.a. asimilabil, din care cea mai mare parte sub formă de precipitat. Se poate folosi ca îngrășământ pe toate solurile și la toate culturile, se aplică toamna înainte de efectuarea arăturii, mai rar primavară înainte de lucrare solului cu grapa de discuri. (Volf, M., 2008)

2. Precipitatul – CaHPO4 ∙ 2H2O

Precipitatul se obține din neutralizarea acidului fosforic cu lapte de var sau cu carbonați de calciu pulbere în suspensie apoasă. Este o pulbere albă cristalină, nehigroscopică, ceea ce îi conferă bune calități în privința păstrării și împrăștierii pe teren. Se aplică toamna înainte de efectuarea arăturii adânci, se recomandă aplicarea pe rânduri sau în cuiburi fără a exista pericolul formării unor soluții de concentrații toxice pentru plantele tinere. (Volf, M., 2008)

3. Făina de fosforite

Se obține prin măcinarea fosforitelor naturale, conține un procent ridicat de fosfați cu structură amorfă, cu solubilitate în solvenți convenționali ridicată. Are un conținut variabil de fosfor, în funcție de proveniență, pe langă fosfor conține și cantități mici de Mg, Mn, Cu, Zn. Este destinată solurilor cu pH sub 7, iar ca îngrășământ, numai pe soluri bogate în precipitații. (Volf, M., 2008)

Îngrășăminte cu potasiu:

1. Sarea potasică

Sarea potasică se obține din amestecul clorurii de potasiu cu săruri naturale brute, fin mărunțite, în acest scop folosindu-se silvinit sau kainit. Are culoare roșie, cenușie, roză sau chiar galbenă, în funcție de culoarea sărurilor brute adăugate. Conține 40-44% K2O și este slab higroscopică. În sol, se dizolva mai întâi cristalele de KCl care sunt solubile. (Volf, M., 2008)

5.4 Epoci și metode de aplicare a îngrășămintelor în cadrul unității agricole

S.C. AGRIMAT MATCA S.A.

În ceea ce privește epocile de aplicare a îngrășămintelor chimice și organice recomandate de Codul de bune practici agricole, situația se prezintă astfel:

Epoca de aplicare a dozelor de îngrășăminte cu azot recomandate

Epocile cele mai adecvate de plicare a îngrășămintelor azotoase sunt cele în care sunt cerințe mari de consum a culturilor de azot, asigurându-se o eficiență maximă a acestui nutrient.

Pentru culturile semănate toamna se aplică ¼ din doza anuală de azot la înființare (se recomandă aplicarea azotului numai sub formă amoniacală sau amidică), restul cantității de azot se aplică în primăvară (fracționat).

Pentru culturile semănate primăvară-vară se recomandă ¼ până la 1/3 din doza la însămânțare, pentru a preveni pierderile prin levigare, iar restul cantității în perioada de consum maxim a plantelor, o dată cu lucrările de întreținere a culturilor.

Epoca de aplicare a dozelor de îngrășăminte cu fosfor recomandate

Îngrășămintele cu fosfor se administrează în cea mai mare parte din doza anuală înainte de semănat (1/2 – 3/4) , o cantitate mică la semănat (1/4), iar restul în timpul perioadei de vegetație.

La aplicarea îngrășămintelor cu fosfor se va ține cont de planta ce urmează a fi cultivată, producția propusă și de faptul că fosforul nu se deplaseză în sol, ci rămâne în cea mai mare parte în stratul unde a fost încorporat. De aceea aplicarea acestora numai in stratul de suprafață are un efect redus.

Întrucât din totalul fosforului introdus în îngrășământ plantele utilizează 1/10 până la 1/2, iar restul se acumulează în sol în compuși mai accesibili plantelor, este recomandat ca dozele de îngrășăminte cu fosfor să fie mai mari față de cantitatea necesară pentru o recoltă.

Epoca de aplicare a dozelor de îngrășăminte cu potasiu recomandate

Toamna, la arătură se aplică 1/2 – 2/3 din doza necesară de potasiu, iar primăvara, la pregătirea terenului pentru semănat sau pentru plantat, se aplică restul de 1/3 – 1/2.

5.5 Stabilirea necesarului de îngrășăminte chimice pentru unitatea agricolă S.C. AGRIMAT MATCA S.A.

Utilizarea îngrășămintelor se face în scopul optimizarii condițiilor de nutriție în vederea sporirii sintezei materiei organice și a realizării unor producții maxime, economice, cu indici calitativi superiori fără a slabi rezistența plantelor la atacul bolilor și dăunătorilor, fără a polua mediul înconjurător.

Pentru unitatea agricolă unde s-a făcut cartarea agrochimică, la stabilirea necesarului de îngrășăminte chimice s-a ținut seama și de valoarea indicilor agrochimici rezultați din cartare, în funcție de care se întocmește planul de fertilizare.

În planul de fertilizare s-au trecut, la fiecare tarla cartată, indicii medii agrochimici (pH, IN, P, K, Ah, Sb); dozele de îngrășăminte chimice se exprimă convențional în kg substanță activă N, , O la hectar. Pentru aplicarea efectivă pe tern se calculează dozele brute de îngrășăminte chimice în kg/ha, în funcție de conținutul lor de substanță activă.

În urma întocmirii planului de fertilizare a rezultat că sunt necesare:

Pentru T81, cultura propusă grâu (236 ha), pentru parcela de fertilizare a) sunt necesare 16,5 t N, 6,3 t și 1,8 t O, iar pentru parcela b) de fertilizare sunt necesare 11,6 t N, 6,6 t și 2,2 t O;

Pentru T83/1, cultura propusă rapiță (70 ha), 6,8 t N, 5,6 t și 2,9 t O;

Pentru T83/2, cultura propusă grâu (81 ha), 8,9 t N, 4,9 t și 1,4 t O;

Pentru T85, cultura propusă porumb (228 ha), pentru parcela de fertilizare a) sunt necesare 16,8 t N și 6,2 t iar pentru parcela b) de fertilizare sunt necesare 10,2 t N și 5,8 t .

Pentru unitatea cercetată se recomandă urmatoarele cantități de îngrășăminte chimice:

Total îngrășăminte chimice – 114300 kg s.a. din care:

Îngrășăminte pe bază de azot – 70800 kg s.a. ceea ce reprezintă în medie 115 kg/ha N s.a.

Îngrășăminte pe bază de fosfor – 35400 kg s.a. ceea ce reprezintă în medie 58 kg/ha s.a.

Îngrășăminte pe bază de potasiu – 8100 kg s.a. ceea ce reprezintă în medie 21 kg/ha O s.a.

CAPITOLUL 6

ÎNTOCMIREA PLANULUI DE FERTILIZARE

Planul de fertilizare face parte integrantă din studiul agrochimic și se întocmește pentru anul agricol în care se efectuează cartarea. Acesta se referă la modul de folosință a terenului, tipul de sol, parcela de chimizare delimitată, indicii agrochimici rezultați din cartare, dozele de îngrășăminte recomandate. În cadrul cartogramelor 1, 2 și 3 este redată situația aprovizionării solului cu fosfor și potasiu, respectiv pH-ul solului din cadrul S.C. AGRIMAT MATCA S.A..

Rubricile și elementele pe care trebuie să le cuprindă un plan de fertilizare sunt următoarele: tarlalele topografice (conturate cu o linie de culoare mov), tipul de sol, planta premergătoare, cultura din plan, parcela de fertilizare (delimitate cu o linie punctată și notate cu litere mici ale alfabetului), principalii indici agrochimici (pH-ul, P-AL, K-AL, humus).

Cu ajutorul acestor elemente, se va întocmi un plan de fertilizare pentru anul 2013, care va servi ca model pentru anii următori. În funcție de aceste elemente se vor stabili dozele optime economice (DOE) de îngrășăminte chimice în s.a. la hectar, ce pot fi aplicate pe culturi și parcele de fertilizare. În final se vor folosi tabelele agrochimice privind stabilirea dozelor optime economice de ingrășăminte chimice în s.a. la hectar, elaborate de Institutul de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT]. Astfel dozele de îngrășăminte cu azot necesare se micșorează dacă solul este sărac în fosfați mobili și nu se aplică îngrășăminte fosfatice, astfel încât nu ne putem aștepta la producții mari iar fertilizarea neechilibrată cu azot, favorizează o creștere luxuriantă a plantelor, înrăutățirea însușirilor fizice și chimice ale solurilor, deprecierea calității producției și proliferarea diferitelor boli.

Când fertilizarea se face concomitent cu îngrășămintele chimice și cu îngrășămintele organice, dozele de îngrășăminte chimice se vor reduce în funcție de dozele de îngrășăminte organice folosite. În situațiile când se aplică îngășăminte naturale, se va ține seama de aportul în substanțe nutritive eficiente ale acestora în acțiunea directă și remanentă (2-3) ani și se scad din dozele optime economice (DOE) de N, , O , pentru a afla astfel concentrațiile ce trebuie completate din îngășăminte chimice.

Îngrășămintele chimice, se aplică în doze optime din punct de vedere economic întotdeauna în completarea cantităților de substanțe nutritive eficiente din sursele naturale și din cele neconvenționale de care pot dispune societățile agricole.

Pentru anii următori cartării, fermierul adaptează planul de fertilizare, în funcție de modificările aparute în planul de cultură și cantitățile de îngrășăminte de care dispune.

6.1 Modul de folosință a terenului

Unitatea agricolă S.C. AGRIMAT MATCA S.A. deține pe suprafața de 1511 ha un număr de 6 specii agricole. Pentru teritoriul studiat am ales 615 ha ,cu un număr de 3 specii agricole, care au fost repartizați astfel:

Culturii porumbului i-au fost alocate un număr de 228 ha

Culturii grâului i-au fost alocate un număr de 317 ha

Culturii rapiței i.au fost alocate un număr de 70 ha

Tabel 6.1

Suprafețele cu speciile cultivate

6.2 Dozele de îngrășăminte recomandate

Dozele de îngrășăminte recomandate pentru unitatea agricolă S.C. AGRIMAT S.A. Matca sunt următoarele:

Dozele de îngrășăminte cu azot au valori cuprinse între 97 și 119 kg/ha s.a.

Dozele de îngrășăminte cu fosfor au valori cuprinse între 52 și 80 kg/ha s.a.

Dozele de îngrășăminte cu potasiu au valori cuprinse între 16 și 42 kg/ha s.a.

În urma calculelor efectuate, pentru teritoriul analizat raportul N:P:K este de 1,0:0,5:1.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Prezentul studiu a fost efectuat pentru S.C. AGRIMAT MATCA S.A., comuna Matca, județul Galați în scopul stabilirii necesarului de îngrășăminte chimice pentru teritoriile deținute în extravilanul comunei.

La aplicarea îngrășămintelor se va ține seama de interacțiunea dintre elemente, folosirea unilaterală a unui îngrășământ putând provoca dezechilibre fiziologice majore care conduc la sensibilitatea la boli, avortarea florilor, întârzierea maturării, creșterea conținutului în acizi organici etc.

În urma analizelor efectuate rezultă că:

Reacția solului este pe ansamblu slab acidă, în cadrându-se în limitele favorabile plantelor;

Aprovizionarea solului cu elemente nutritive este medie, bună și foarte bună, mai rar slab aprovizionate, ceea ce înseamnă că aplicarea înngrășămintelor conform indicilor agrochimici înscriși în planul de fertilizare sau în fiecare parcelă agrochimică va duce la obținerea unor producții superioare, dacă se respectă tehnologia fiecărei culturi.

Pentru teritoriul luat în studiu, din analizele efectuate la laborator s-au constatat că 69,20 % din suprafață prezintă o aprovizionare mijlocie în fosfor mobil , 24,7 % au o aprovizionare bună, 3,3 % prezintă o asigurare slabă , iar 2,8 % prezintă o aprovizionare foarte bună, excesivă pentru unele culturi.

Privind aprovizionarea potasiului mobil, pe ansamblu, teritoriul studiat se încadrează între o asigurare foarte bună cu potasiu mobil și una bună. Procentual, 85,1 % din probe prezintă o asigurare foarte bună și 14,9 % una bună.

La aplicarea îngrășămintelor se va ține seama de însușirile solului, gradul de aprovizionare cu elemente nutritive, necesarul de nutrienți al plantelor și recoltele prognozate, pentru că acestea să nu devină surse de poluare a mediului înconjurător.

La aprovizionarea cu îngrășăminte chimice este necesar să se solicite certificat de calitate al acestora, cu specificația producătorului de îngrășăminte.

În urma calculelor efectuate, pentru teritoriul analizat raportul NPK este 1:0,5:1.

În planul de fertilizare, dozele de îngrășăminte chimice se exprimă convențional în kg substanță activă N, P2O5, K2O la hectar. Pentru aplicarea efectivă pe teren se calculează dozele brute de îngrășăminte chimice în kg/ha, în funcție de conținutul lor în substanță activă.

Planul de fertillizare se recalculează în fiecare an în funcție de culturile planificate.

Indicii agrochimici trecuți în planul de fertilizare sunt valabili 4 ani, iar dozele de îngrășăminte stabilite au valabilitate un an.

OJSPA GALAȚI

Situația sintetică

a stării de reacție a solului în funcție de pH ÎN SUSPENSIE APOASĂ

……

STRUCTURA STĂRII DE REACȚIE PE TARLALE

OJSPA GALAȚI

Situația sintetică

DE ASIGURARE A SOLULUI CU FOSFOR MOBIL (P) ÎN FUNCȚIE DE PAL

….

……..

ASIGURAREA CU FOSFOR MOBIL (P) PE TARLALE

OJSPA GALAȚI

Situația sintetică

DE ASIGURARE A SOLULUI CU POTASIU MOBIL (K) ÎN FUNCȚIE DE KAL

ASIGURAREA CU POTASIU MOBIL (K) PE TARLALE

OJSPA GALAȚI

TABEL DE ANALIZE

AGROCHIMIE

Beneficiar: S.C. AGRIMAT MATCA S.A.

Adresa: [NUME_REDACTAT] analizat: Probe de sol

Eșantioane : Probe prelevate de OJSPA [NUME_REDACTAT] probelor: Cutii de carton

OJSPA GALAȚI

PLAN DE AMENDARE ȘI FERTILIZARE PE ANUL 2013

„S.C. AGRIMAT MATCA S.A. ” , județul GALAȚI

BIBLIOGRAFIE

Andronache Ș, Gavrilescu G, Groza L, [NUME_REDACTAT], Nicu M, Paraschiv,E., Monografia orașului Tecuci, Ed. “Pentru literatură și artă” Galați,1999

Avarvarei, I., Macovei, Gh., [NUME_REDACTAT] în contextul integrării europene, Editura „[NUME_REDACTAT] de la Brad, Iași, 1998

Avarvarei, I., Troian, M., Davidescu, V., Caramete, C., Mocanu, R., Rusu, M., Agrochimie, [NUME_REDACTAT], Craiova, 1997

Avarvarei,I., Volf, M., Lisnic, T., Agrochimie curs, vol I, 2001

Avarvarei, I., Volf, M., Metodologia recunoașterii amendamentelor de sol și a îngrășămintelor chimice, Editura „[NUME_REDACTAT] de la Brad, Iași, 2006

Axinte, M., Borcean, I., Roman, Ghe., Muntean, L., Fitotehnie, Editura „[NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iași, 2006

Becherescu, C., Agrochimie, Îndrumător de lucrări practice, [NUME_REDACTAT] din Craiova, 1997

Borlan, Z., Hera, C., Metode de apreciere a stării de fertilitate a solului în vederea folosirii raționale a îngrășămintelor, [NUME_REDACTAT], București, 1973

Borlan, Z., Hera., Ghid pentru alcătuirea planurilor de fertilizare, [NUME_REDACTAT], București, 1975

Borlan, Z., ș.a., Instrucțiuni privind executarea studiilor agrochimice. MAIA, Buletinul IAS. Nr. 1-2, București, 1983

Borlan, Z., Hera, C., Dornescu, D., Kurtinnecz, P., Rusu, M., Buzdugan, I., Tănase, Gh., Fertilitatea și fertilizarea solurilor (compediu de agrochimie), [NUME_REDACTAT], București, 1994

Borlan, Z., Hera, C., Optimizarea agrochimică a sistemului sol-plantă, [NUME_REDACTAT],București, 1984

[NUME_REDACTAT] Agricole de Stat, 1983

Davidescu, D., Calancea, L., Davidescu, V., Lixandru, G.H., Țârdea, C., Agrochimie, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București, 1981

[NUME_REDACTAT], Davidescu, D., Compendium agrochimic, [NUME_REDACTAT] Române, București, 1999

Cod de bune practici agricole, 2003

Filipov, F., Pedologie, Editura „[NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iași, 2005

Jităreanu, G., Samuil, C., Tehnologii de agricultură organică, [NUME_REDACTAT], Iași 2003

Lixandru, Gh., Agrochimie (curs pentru studenți), vol. I, [NUME_REDACTAT] „[NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iași, 1985

Lixandru, Gh., Tărnăuceanu, E., Ciurea, G., Agrochimia (lucrări practice), [NUME_REDACTAT] „[NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iași, 1976

Mogîrzan, A., Fitotehnie, Editura „[NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iași, 2012

Onisie, T., Jităreanu, G., Agrotehnică, Editura „[NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iași, 2000

Rusu, M., Mărghitaș, M., Oroian, I., Mihăiescu, T., Dumitraș, A., Tratat de agricultură, [NUME_REDACTAT], București, 2005

Țârdea, C-tin., Avarvarei, I., Agrochimie (curs), Partea I, [NUME_REDACTAT] „[NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iași, 1987

Vintilă, I., ș.a., Situația agrochimică a solurilor din România. Prezent și viitor, [NUME_REDACTAT], București, 1984

Volf, M., Agrochimie, [NUME_REDACTAT], București, 2008

***www.agricultor.ro

***www.apmgl.anpm.ro

***www.geoportal.ancpi.ro

***www.google.com

***www.icpa.ro

***www.multilingual.bionetsyst.com

***www.porumbzaharat.webs