Tehnologia Culturii Cepei la S.c. Ivacom Serv S.r.l

CUPRINS

CUPRINS

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

Proiectul de dimplomă cu tema „Cultura cepei și valorificarea producției la SC.IVACOM. SERV.SRL”, are ca obiectiv principal, îmbogățirea cunoștințelor legate de modul cum se cultivă ceapa, studierea tehnologiei specifice fiecărei specii în parte și evidențierea importanței lor în legumicultură și alimentație.

Motivul alegerii acestei teme este de a oferi producătorilor noțiuni, absolut necesare pentru cultivarea plantelor legumicole bulboase în condiții cât mai performante, cu scopul de a realiza producții ridicate și de calitate superioară.

În cadrul lucrării sunt tratate și specii perene de ceapă, mai puțin cunoscute în țara noastră,prin cultivarea cărora se pot obține numeroase avantaje, atât în ceea ce privește destinația producției, cât și din punct de vedere economic. Unele specii legumicole bulboase sunt prezentate sub aspectul valorii lor terapeutice, alături de numeroase rețete pentru tratarea diferitelor afecțiuni în mod natural, ceea ce mărește interesul pentru obținere și consumul acestora pe parcursul întregului an.

Ceapa este o specie legumicolă bienală sau trienală ce face parte din grupa legumelor bulboase, această grupă de plante legumicole cuprinde specii care aparțin aceleiași familii botanice-Liliaceae și aceluiași gen-Allium, având numeroase caracteristici biologice și tehnologice comune. [NUME_REDACTAT] are peste 400 de specii, dar din punct de vedere economic ne interesează doar câteva. Astfel: -partea comestibilă, numită generic ” bulb” se formează în sol, prin suprapunerea unor frunze cărnoase, metamorfozate, care învelesc unul sau mai mulți muguri vegetativi. În primele faze de creștere vegetativă se consumă și tulpina falsă și frunzele aeriene din rozetă, numite ceapă sau ustroi verde”de stufat”: organele acestor plante au miros și gust specifice, datorate conținutului lor în uleiuri eterice: au exigențe ecologice asemănatoare: sunt plante cu rezistență apreciabilă la frig și de aceea, culturile se pot înființa primăvara timpuriu, unele dintre ele pot ierna în câmp, iar altele se comportă ca plante perene: cer soluri fertile, bine structurate cu unele excepții ( ceapă de apă ,prazul ), se irigă mai puțin și cu norme moderate de apă. Toate părțile plantelor din această grupă conțin substanțe puternic mirositoare. Organele acestor plante au miros și gust specifice,datorate conținutului lor în uleiuri eterice. Plantele din această grupă sunt rezistente la amplitudini mari la aproape toți factorii. Sunt plante de zi lungă pretențioase la lumină. Speciile din această grupă sunt frecvent cultivate la noi în țară și se comportă în cultură ca plante anuale ( ceapa, ustroiul, prazul). În mai mică măsură se cultivă și plante bulboase perene ceapa eșalotă, ceapa și ustroiul de Egipt ,ceapa de tuns și altele).

Origine și răspândire

Ceapa este originară din [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] unde crește în flora spontană . Este o specie foarte veche , cultivată încă din antichitate, cu 5000-6000 de ani înaintea erei noastre, pe valea Nilului. [NUME_REDACTAT] s-a răspândit în Grecia, Italia și alte țări ale Europei ,iar mai târziu în America. În prezent pe glob sunt cultivate cu ceapă circa 2 milioane hectare, țări mari producătoare fiind Rusia, SUA, China, India, Turcia și Japonia.

La noi în țară,ceapa este o plantă legumicolă de bază,fiind cultivată pe circa 25.000 ha,în toate zonele și cu precădere în bazinele legumicole,Ișlanița,Dărăști,Făgăraș,Tibucani,Vinga etc.

Lucrarea „Cultura cepei și valorificarea producției la SC.IVACOM.SERV.SRL.”este structurată pe V capitole.În al doilea capitol intitulat”Tehnologia culturii cepei reflectate în literatura de specialitate”prezintă importanța culturii și utilizarea producției în alimentație,speciile și soiurile de ceapă, de asemenea tehnologia culturii, cuprinde și lucrările solului împreună cu sămânța și materialul semincer, continându-se cu lucrările de întreținere,irigare, încheind cu recoltarea culturii și păstrarea producției de ceapă.

În capitolul III „Cercetări proprii” Despre scopul cercetărilor efectuate în vederea lucrării în care am facut studiul asupra tehnologiei culturii cepei în condițile pedoclimatice din Suraia -Vrancea, obiectivele urmărite precum și metoda de lucru utilizată în cadrul acestei lucrări în care s- a constat studii bibliografice la nivel macroeconomic, folosind diferite surse de informare.

Capitolul IV „Prezentarea culturii cepei la SC.IVACOM.SERV.SRL.” în care am prezentat structura organizatorică a societății unde am efectuat studiul de caz al lucrării de față atât al sectorului de producție a cepei,cât și sectorul mecanizat alcătuit din utilajele agricole.

Capitolul V al lucrarii,intitulat ‚,Tehnologia culturii cepei la SC.IVACOM.SERV.SRL’’. în care vă prezint desfășurarea experiențelor dobândite în acest studiu .În cadrul acestui capitol am efectuat caracterizarea climatică și edafică a comunei Suraia, județul Vrancea, unde este amplasată cultura. Metodele folosite în acest capitol au fost lucrările de pregătire ale terenului (arat, pregătirea patului germinativ, modelare), lucrările de plantat ale culturii (materialul semincer, epoca de plantare și parametrii tehnologici ai lucrării de plantat), precum și lucările de întreținere(pașile, irigarea, erbicidarea, fertilizare, combaterea bolillor și dăunătorilor), urmând recoltarea și păstrarea producției de ceapă la SC.IVACOM.SERV.SRL.

În urma cercectărilor efectuate au fost înregistrate cele mai bune performanțe, atât pentru valorificare cât și pe plan economic.

La realizarea acestei lucrări am făcut studiul principalelor noțiuni din literatura de specialitate din acest domeniu legumicultura și tehnologia la cultura legumelor bulboase.

Legumicultura este știința care se ocupă cu studiul particularităților biologice ale diferitelor specii de plante legumicole, cu relațiile bio și ecosistemice ale acestora, cu realizarea condițiilor corespunzătoare cerințelor speciilor și soiurilor de plante legumicole, în scopul valorificării în măsură cât mai mare a potențialului lor biologic și pentru obținerea unor producții ridicate, de calitate superioară, eșalonate în tot cursul anului și condiții economice avantajoase.

Legumicultura poate fi împărțită în două părți distincte: legumicultura generală și legumicultura specială. Legumicultura generală se ocupă cu unele aspecte de ordin general privind cultura legumelor, care creează o bază de cunoștințe utile pentru legumicultura specială. Legumicultura generală tratează importanța alimentară și economică a culturii legumelor, bazele biologice ale culturii legumelor, ecologia plantelor legumicole, înmulțirea plantelor legumicole, cadrul organizatoric pentru producerea legumelor, baza materială necesară, tehnologia generală a producerii legumelor în câmp, sere, solarii, a producerii semințelor și ciupercilor comestibile.

Partea specială cuprinde tehnologia de cultură a fiecărei specii legumicole în câmp liber, adăposturi din mase plastice, răsadnițe și sere. De asemenea tratează importanța alimentară și economică, originea și aria de răspândire, particularitățile biologice și relațiile cu factorii de mediu. Pe glob se cultivă circa 250 de specii de plante legumicole. Există și în prezent o preocupare permanentă pentru descoperirea și cultivarea de noi plante legumicole.

În țara noastră se cultivă un număr mare de specii de plante legumicole.

Marea majoritate a plantelor legumicole se cultivă în câmp liber, dar unele dintre ele se pretează foarte bine și la cultura forțată și protejată.

Legumele au o importanță deosebită în alimentația omului. O alimentație rațională este de neconceput fără folosirea zilnică a legumelor într-un sortiment variat. Notiunea de "legumă" trebuie înțeleasă în sens larg. Aceasta reprezintă părțile de plante folosite în alimentație.Prin ponderea pe care o ocupă în alimentația omului, consumul de legume constituie un indicator important pentru aprecierea nivelului de trai. De aceea producerea legumelor are o însemnătate economică deosebit de mare pentru toate țările.

Prin dezvoltarea culturilor forțate în sere, a celor protejate în diferite adăposturi și odată cu trecerea la concentrarea legumiculturii, profilarea și specializarea unităților, importanța economică a legumiculturii a căpătat noi dimensiuni. Legumicultura a devenit factor determinant pentru crearea și devoltarea unor direcții și unități de producție economică și industrială specializate de exemplu,( de producerea elementelor constructive pentru sere și adăposturi din mase plastice, de realizare a mașinilor agricole și tractoarelor specifice pentru cultura legumelor protejate și în câmp, de fabricare a mijloacelor de transport adecvate și de prelucrare industrială a produselor legumicole). Importanța economică a culturii legumelor rezidă și din faptul că acestea permit o folosire intensivă a terenului.

Un alt aspect de importanță economică, se referă la faptul că prin cultura legumelor se asigură o mai bună valorificare a terenurilor decât prin multe alte culturi, datorită posibilităților de efectuare, pe scară largă, a succesiunilor, atât la cultura în câmp liber, dar mai cu seamă la cea protejată. Cultura legumelor constituie o sursă importantă de venituri pentru unitățile cultivatoare și în gospodăriile populației. Exportul de legume aduce venituri mari țării noastre, favorizând dezvoltarea comerțului exterior cu alte țări. Se exportă în mod curent: tomate, castraveți, ardei, vinete, ceapă și conserve diferite.

Prin valorificarea eșalonată a producției pe tot parcursul anului se creează un echilibru dinamic între venituri și cheltuieli.

CAPITOLUL II

TEHNOLOGIA CULTURII CEPEI REFLECTATĂ ÎN LITERATURA DE SPECIALITATE

2.1. Importanța culturii și utilizarea producției în alimentație

Ceapa este cultivată pentru bulbi, frunze și tulpină falsă. Bulbii sunt folosiți pentru prepararea unei game foarte diversificate de mâncăruri ca și în industria conservelor. Sub formă de ceapă verde se folosește pentru consum în stare proaspătă.

Ceapa conține numeroase elemente nutritive cum ar fi: lipide, săruri minerale, hidrați de carbon, proteine, vitamine (B1, B2) fier, potasiu și substanțe volatile cu conținut de sulf, numite “fitoncide” care au acțiune antibiotică. Ceapa conține 6,5-8 % zaharuri, amniocizi liberi (asparagină, arginină, acid aspartic, acid glutamic). Nu conține amidon. Conține vitamine (A-3,75mg/100g, C -30 mg/100g, E, PP, B1, B2, B6) ,săruri minerale(Ca, P, K, Fe, Mg, Zn, Mg), fitoncide.

Efectul terapeutic se datorează precursorilor substanțelor aromatice care sunt importantele ”magazii de compuși sulfurici” ce au un puternic efect antibaterial și antifungic. Se recomandă în prevenirea și tratarea arterosclerozei și bolilor cu coronariene, scăderea nivelului colesterolului sanguin. Extractele de ceapă și ustroi sunt indicate în tratamentul diabetului, cancerului și astmului.

Compușii volatili aromatici din bulbii și semințele de ceapă au efecte puternice asupra altor organisme. Astfel, pot fi toxici pentru unele ciuperci, bacterii parazite și nematozi.

Experiențele ”în vitro” (Fenwick și Hanley-1985) au demonstrat că extractul de ceapă și ustroi a inhibat mai mult de 80 de specii de fungi patogeni-allicina ar putea fi indicată ca fungicid sau fungistatic (Brewster J .L.1994).1

___________________

1 [NUME_REDACTAT] – ’’Tratat de legumicultură’’

Beneficii pentru organism

Aliment apreciat în antichitate pentru virtuțile sale terapeutice, tonice și antiinfecțioase, ceapa este un factor de sănătate și de longevitate. Uz intern: astenie, retenție de apă, edeme cardiace și renale, pleurezie, ascită, oligurie, afecțiuni respiratorii, guturai, bronșită, astm, laringită, varice, tromboflebită, arterioscleroză, parazitoze intestinale, îmbătrânire precoce, impotența sexuală, boli reumatice, gripă, diabet zaharat, obezitate, viermi intestinali, surmenaj fizic și intelectual, astenie, prostatită, infecții intestinale și urinare, insomnii, litiază urică, gută. Uz extern: abcese, panarițiu, furunculoză, înțepături de insecte, nevralgii dentare, degerături, crăpături, arsuri, negi, plăgi, ulcere, surditate.

Beneficiile nutriționale: Ceapa este un puternic anti-septic, care este bogat în vitaminele A, B și C. Este o sursă puternică de acid folic, calciu, fosfor, magneziu, crom, fier și fibre.

Anemia: Conținutul ridicat de fier din ceapă este benefic pentru tratarea anemiei.

Anti-coagulant: Doar prin consumul unei jumătăți de ceapă crudă pe zi se poate reduce semnificativ colesterolul și ajută la prevenirea atacurilor de cord.

Anti-inflamator: Agenții anti-inflamatori din ceapă sunt utili în reducerea simtomelor de boli inflamatorii, cum ar fi artrită și gută.

Anti-septic: Lupta cu infecțiile provocate de bacterii, inclusiv, Ecoli și Salmonella, este eficientă împotriva tuberculozei și infecțiilor tractului urinar, cum ar fi cistită. Ceapa este un antiseptic deosebit de eficient. Un pansament cu suc de ceapă poate evita infectarea tăieturilor sau a arsurilor mici.

Tensiunii arteriale: Fie că o mâncați crudă sau fiartă, ceapa ajută la scăderea tensiunii arteriale. De asemenea, subțiază sângele, dizolvă cheagurile de sânge și curață sângele de grăsimi nesănătoase.

Colesterol: O jumătate de ceapă crudă mâncată, zi de zi contribuie semnificativ la corectarea trombozei, scăderea colesterolului LDL și previne atacurile de cord.

Cancerul de colon: Fructo-oligozaharide din ceapă stimulează creșterea bacteriilor bune din colon și ajută la reducerea riscului de a dezvolta tumori la nivelul colonului.

Constipație și flatulență: Folosirea cepei din belșug în bucătărie ajută la ameliorarea constipației cronice și flatulenței.

Diabet: Cromul din ceapă ajută celulele, la diabetici, pentru a răspunde în mod adecvat, reduce nivelul de insulină și îmbunătățește toleranța la glucoză.

Tulburări ale urechii: În unele culturi, vata de bumbac este înmuiată în suc de ceapă și se pune în ureche pentru a videca bolile de ureche.

Căderea părului: Un studiu a arâtat că dacă sucul de ceapă se aplică pe scalp de două ori pe săptămână timp de 2 luni va determina regenerarea părului. Categoric acest tratament costă mult mai puțin decât alte soluții mai complexe.

Întărește sistemul imunitar: Iuțeala din ceapă crește circulația sângelui și provoacă transpirație. Utilă, în vreme rece pentru a îndepărta infecțiile, pentru a reduce febra și a transpira în caz de răceală sau gripă.

Osteoporoză: Un compus a fost recent identificat în ceapă, care împiedică avansarea osteoporozei. Deosebit de benefică pentru femeile care sunt la risc pentru osteoporoză, că urmare a menopauzei.

Respiratorii: Se amestecă cantități egale de suc de ceapă și miere și se ia 3-4 lingurițe din acest amestec în fiecare zi. El ajută la lichefierea mucusului și previne formarea ulterioară a acestuia. Aceasta este de asemenea, una dintre cele mai bune măsuri preventive împotriva răcelilor comune.

Debilitate sexuală: Ceapa este un afrodiziac puternic și este al doilea după usturoi. Pentru aceasta, ceapa albă este cea mai eficientă.

Infecții ale tractului urinar: Fierbem ceapă în apă, până ce jumătate din apă se evaporă, apoi trecem prin sită fiertura, se lasă să se răcească și se bea. Proprietățile anti-bacteriene ajută la ameliorarea senzației de arsură la urinare.

Prin urmare mâncați orice tip de ceapă: ceapă galbenă, albă sau roșie, praz, ceapă verde, arpagic fie în suc de ceapă, în sosuri , mâncăruri fie crudă, în salate!

Aport caloric

Principalii constituenți cunoscuți: fructani, vitaminele A, B, C; săruri minerale – sodiu, potasiu, fosfat și nitrați calcaroși, fier, sulf, iod, siliciu; acizi – fosforic și acetic; disulfura de alil și de propil; ulei volatil; glucochinina; oxidaze diostaze (acestea din urmă sterilizate; prin căldură), principii antibiotice.

Sfaturi de consum

Ceapa poate fi mâncată sub toate formele. Ceapa opărită sau fiartă eliberează vitaminele fără a le schimba structura biochimică. Se folosește și călită, în diferite mâncăruri. Ceapa prăjită își pierde toate virtuțile, se modifică, poate face rău, de aceea trebuie uitată. Crudă este cea mai recomandată. Ceapa verde este indicată în salate, dar merge ca și condiment sau adaos la aperitive foarte bine. Crudă, cu sare sau în salată, este un aliment perfect sănătos.

Utilizare în alimentație

Salate, ciorbe, supe, aperitive, pește, fripturi, ceai etc. Se poate folosi și sucul crud de ceapă.

Tratamente cosmetice sau recomandări medicale

În medicină, împreună cu usturoiul, ajută la restabilirea și normalizarea circulației sanguine. Are o acțiune antimicrobiană, reglează metabolismul și mai ales a lipidelor, stimulează sistemul imunitar, ajută la combaterea răcelii. Ceapa face tenul splendid, dându-i,deopotrivă culoarea, frăgezimea, catifelarea și transparența petalelor de trandafir și crin amestecate. Cu ajutorul ei dispar coșurile, acneea, eczemele, iar pereții intestinelor sunt netezi, supli și irigați la fel de bine ca și pielea feței.

Utilizarea în medicină:

În secolul al VI-a în India, ceapa era folosită ca diuretic. Era, de asemenea, considerată benefică pentru inimă, ochii, și articulații.

În medicină chineză, ceapa era utilizată pentru a calma ficatul, a umezi intestinele, la bolile de plămâni, pentru constipație, pentru scăderea tensiunii arteriale, precum și pentru vindecarea rănilor sau ulcerații ale pielii. Ceapa de primăvară sau ceapa verde, este folosită pentru a induce transpirație. O rețetă pentru răceala comună constă în 20 de fire de ceapă verde, de primăvară fiartă cu orez și făcută terci. Se adaugă un pic de oțet și se mănâncă cald. Apoi, se învelea bolnavul în pături pentru a transpira. În timpurile coloniale în SUA, feliile de ceapă sălbatică, erau considerate leac pentru pojar.

Studiile medicale actuale au arătat că ceapa este eficace în reducerea colesterolului LDL “colesterol rău” în timp ce crește HDL, “colesterolul bun”. În plus, ceapa ucide bacteriile infecțioase, ajută la controlul zahărului din sânge, este de ajutor în dizolvarea cheagurilor de sânge și ajută la prevenirea cancerului.

S-a descoperit că ceapa galbenă și ceapa roșie, conține quercetin, un antioxidant puternic, care acționează ca un agent anti-cancer, pentru blocarea formării celulelor canceroase. Consumul regulat de ceapă asigură suficient antioxidant quercetin pentru a oferi protecție împotriva cancerului. De menționat că ceapa albă, întâlnită și prin piețele noaste, nu conține acest antioxidant.

Suferinzii de astm pot beneficia, de asemenea, de calitățile cepei, deoarece cercetătorii au descoperit un compus de sulf conținut de ceapă, care poate preveni reacția în lanț biochimică care duce la atacurile de astm.

Seleniul, un mineral găsit în ceapă și usturoi, s-a demonstrat, de asemenea, ca fiind anti-cancerigen.

2.2. Sistematica-specii,soiuri.

Specii de ceapă

Numeroase țări cu tradiție în legumicultură cultivă pe suprafețe mari, alături de ceapă comună, diferite specii de ceapă perenă, a căror organe de rezervă subterane (bulbi, rizomi) rezistente la frig, permit prelungirea duratei de viață, a plantelor pe mai mulți ani.

Speciile perene de ceapă reprezintă o grupă botanică aparte numită „Aggregatum”datorită faptului că formează în sol, numeroși bulbi comestibili de dimensiuni mai mici decât ai cepei comune, grupați sub formă de mănunchiuri.

Cultivarea acestor plante legumicole prezintă numeroase avantaje pentru producători. În primul rând este vorba de destinația mixtă a producției: pentru frunzele verzi și tulpinele false, de primă apariție primavara timpuriu, când oferta de alte produse vegetale este redusă, ca și pentru bulbi. Avantajele economice, reies din reducerea cheltuielilor de producție, prin eliminarea costurilor anuale pentru lucrările de pregătire a terenului și pentru procurarea semințelor sau a materialului săditor.

Dintre speciile de ceapă perenă, vă prezint în continuare cele mai importante soiuri de ceapă:

Ceapa de [NUME_REDACTAT] culturii: Ceapa de Egipt se cultivă pentru consumul în stare verde, primavara timpuriu, până la apariția pe piață a cepei de stufat. Frunzele verzi de ceapă de Egipt au o valoare alimentară deosebită care face ca această legumă sa fie apreciată în alimentație, mai ales primăvara timpuriu, perioadă în care alte legume proaspete lipsesc.

Origine și răspândire: [NUME_REDACTAT] Apropiat, de unde este originară ceapa de Egipt se întâlnește în flora spontană. Are o largă răspândire în țările riverane [NUME_REDACTAT]. La noi în țară se cultivă pe suprafețe restrânse, în special în jurul orașelor mari ca: București, Timișoara și Cluj.

Particularități botanice și biologice (fig.2.1.)2: Ceapa de Egipt este o plantă perenă și prezintă însușirea ca, în loc de semințe, formează în inflorescență bulbi aerieni mici, care se folosesc ca material de înmulțire. O cultură durează 6-8 ani.

Fig.2.1.Ceapa de [NUME_REDACTAT] sol formează bulbi, ca și ceapa obișnuită, dar care sunt de mărime mijlocie, formă neregulată și au o culoare roșie-cărămizie.

Tulpinile florifere, asemănătoare ca formă și mărime cu cele de la ceapa obișnuită, apar în anul al doilea de la plantare, și apoi în fiecare an, de-a lungul duratei de viață. În vârful accestei tulpini se formează bulbili aerieni. În condiții de secetă și temperaturi ridicate, la forma proliferum, o parte din bulbili aerieni, emit la rândul lor tulpini florifere scurte, în vârful cărora se formează un nou etaj de bulbili, iar uneori se poate forma chiar și al treilea etaj de bulbili aerieni.

____________________

2 http://agroromania.manager.ro

Exigențe ecologice: Ceapa de Egipt manifestă pretenții modeste față de factorii de mediu, în special față de temperatură și lumină. Necesită pentru cultură soluri ușoare, potrivit de umede, neutre, îngrășate cu gunoi de grajd bine descompus. Față de regimul de apă are cerințe mai mari, în special în a doua parte a perioadei de vegetație, cănd se formează bulbilii.

Tehnologia culturii: Ceapa de Egipt se cultivă de obicei în câmp și mai rar în sistem protejat, iar înființarea culturilor se face prin plantarea bulbililor.

Cultura în câmp: Pregătirea terenului constă în arătura timpurie (în septembrie), o dată cu încorporarea în sol a circa 30t/ha gunoi de grajd bine descompus și urmată de mărunțire prin grăpare. Bulbilii se plantează toamna, pe la jumătatea lunii septembrie, câte 2-3 la un loc. Pe suprafețe restrânse, în grădini individuale, se plantează pe teren nemodelat, în rânduri echidistante la 40 cm între rânduri și 6 cm pe rând, urmărind ca până în anul trei, prin recoltări repetate, să se rărească plantele pe rând la 30 cm. Adâncimea de plantare este de 3-4 cm, iar necesarul de bulbili pentru înființarea unui hectar de cultură este de 800-1000 kg. Pe suprafețe mari, plantarea se face pe teren modelat în straturi cu lățimea la coronament de 104 cm, câte 3 rânduri pe brazdă, la 40 cm distanță.Distanța pe rând, adâncimea de plantare și norma de bulbili sunt aceleași ca la plantarea ca pe teren nemodelat.

Lucrări de îngrijire: De la plantare și până toamna târziu, când încetează vegetația, dacă este nevoie, se irigă de 1-2 ori și se prășește pentru a evita înburuienarea culturii.

Primăvara, când cultura își reia vegetația, se efectuează lucrări curente de îngrijire: prășit, fertilizare cu 100-150 kg/ha azotat de amoniu, când frunzele au 4-5 cm înălțime irigare la nevoie, cu 250-300 m3 apă/ha; combaterea bolilor și dăunătorilor.

În anii următori se aplică aceleași lucrări, în plus după recoltarea bulbililor, în luna august, tulpinile se taie de la bază.

Plantația durează 6-8 ani și începe să producă chiar din primăvara primului an de cultură.

Recoltarea cepei verzi se face prin smulgerea plantelor sau desfacerea unor părți din tufă. Lucrarea se execută pe timp uscat și numai când solul este uscat. După recoltare, plantele se spală, se curăță frunzele uscate și se fac legături.

Productia este de 20-30 t/ha în primii doi ani de cultură și de 30-45 t/ha în anii 3, 4 și 5, după care descrește la 20 t/ha, semn că plantația trebuie desființată.

Cultura protejată a cepei de Egipt se face cu scopul de a avea ceapă verde în timpul iernii. În acest scop bulbilii aerieni se planteză începând din luna iulie și până în septembrie. Se plantează în brazde late de 150 cm, cu poteci între ele de 50 cm, pentru a putea fi acoperite la venirea iernii cu tocuri de răsadnițe. Pe aceste brazde plantarea se face în rânduri la 20-15 cm și la adăncimea de 3-4cm.

Până la sosirea iernii, culturii i se aplică lucrările de îngrijire obinșnuite.

Cu puțin timp înainte de venirea gerului, peste cultură se așează tocuri de răsadnițe, care se acoperă apoi cu ferestre, iar în lunile ianuarie-februarie printre tocuri, se așează bălegar proaspat de cal, pentru a proteja plantele dar și pentru a le forța vegetația.

Protejarea culturilor se face cu tunele joase de polietilenă, care se instalează deasupra culturilor înființate anterior, imediat ce zapada s-a topit și solul este uscat pentru a fi lucrat. Astfel se obțin recolte extra-timpurii primavara.

[NUME_REDACTAT]

Importanța culturii: [NUME_REDACTAT] se cutivă pentru frunzele sale, care primăvara devreme sunt utilizate la prepararea salatelor și a unor mâncăruri specifice (stufat). De asemenea, bulbii mai mici și mai iuți, ca cei de ceapă comună,sunt folosiți la condimentarea diferitelor preparate culinare și conservelor de legume.

Origine si raspândire: Este originară din zonele învecinate [NUME_REDACTAT]. Se întâlnește în stare sălbatică în [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT]. Se cultivă de foarte mult timp, dar de abia în sec. al XVI-lea este menționată de J.Bauhin,sub numele de ceapă Fertilis. În prezent ceapa Eșalotă se cultivă pe suprafețe mari în China, Japonia țările fostei URSS ca și în țările din vestul Europei. În țara noastră are un areal restrâns, se cultivă pe suprafețe mici, în special în Transilvania, zonele subcarpatice din Muntenia și Oltenia și nordul Moldovei.

Particularități botanice și biologice: [NUME_REDACTAT] este o plantă perenă care în cultură se poate trata ca și anuală (Fig.2.2.)2. În sol formează bulbi „frați”, care sunt prinși pe un disc comun. În funcție de sol, bulbii sunt în număr diferit (3-5 până la 25-30), au formă ovoidă, sferică sau turtită și dimensiuni mai mici decât cei de ceapă comună (o legatură conține 48-70 bulbi care cântăresc 350-580g). La exterior sunt acoperiți cu tunici exterioare aspre de culoare brună-cărămizie. Bulbii au aceeiași structură ca și cei de la ceapa comună.

La suprafața solului primavara timpuriu, se formează frunze verzi tubulare, care nu mai formează tulpini false, ci cresc direct din pământ în rozete bogate, înalte de 30-40 cm. La unele soiuri viguroase, plantele ajung la 60-80 cm înălțime.

Tulpina floriferă este goală în interior și poartă o inflorescență globulară cu flori albe. Deși în condițiile de la noi din țară planta formează semințe, răsărirea acestora este dificilă, iar înființarea culturilor se face frecvent cu ajutorul bulbilor frați detașati de pe discul comun, sau prin despărțirea tufelor.

Fig.2.2.[NUME_REDACTAT]

Exigențe ecologice: [NUME_REDACTAT] este puțin pretențioasă față de condițiile de mediu, de aceea se poate cultiva în toate zonele. Bulbii rezistă la temperaturi de 8 -10 0 C, iar înființarea culurilor se poate face din toamnă, sau primăvara timpuriu. Cere soluri ușoare, nisipoase, alcaline, bogate în humus, nesuportând solurile grele, umede și acide, sau îngrășate cu gunoi de grajd în anul culturii.

Cultivarea: Cele mai răspândite soiuri sunt:

[NUME_REDACTAT] comună (cu bulbi mici, de formă alungită, de culoare gri-galbenă, foarte rezistenți la păstrare).

[NUME_REDACTAT] daneză (cu bulbi mari ,sferici, galbeni-rosiatici)

[NUME_REDACTAT] rusească (cu bulbi foarte mari, sferici, roșiatici, foarte productivă și cu o mare rezistență a bulbilor la păstrare).

În țara noastră se cultivă mai ales populații locale cum sunt:

[NUME_REDACTAT]; [NUME_REDACTAT]; [NUME_REDACTAT].Numeroase studii privind biologia acestor populații și stabilirea tehnologiei de cultivare au fost efectuate la Catedra de Legumucultură a Facultații de Horticultură din București, de catre prof. Dr.Popescu V. și colaboratorii.

Tehnologia de cultivare: Pregătirea terenului se face la fel ca la ceapa obișnuită. Plantarea bulbilor se poate face fie toamna, în perioada septembrie-noiembrie, astfel încât plantele să fie bine înrădăcinate înainte de îngheț, sau primăvara, cel mai târziu în luna martie. Pentru plantare se aleg bulbii sănătoși, de dimensiuni medii, cărora li se îndepărtează membranele uscate din vârf, care ulterior pot împiedica un răsărit normal și uniform.

Se plantează în rânduri echidistante, la20-25 cm între rânduri și la 8-10 cm pe rând. Adâncimea de plantare este de 2-3 cm primavara și 5-6 cm toamna.

Pentru un hectar de cultură sunt necesare 1200-1400 kg bulbi. Plantarea se face manual, în șănțulețe ce se deschid anterior (manual sau mecanic), în care bulbii se așează în poziție verticală și se acoperă apoi cu pământ.

Lucrările de îngrijire sunt aceleași ca la ceapa prin arpagic. Prașitul și fertilizarea fazială trebuie efectuate la timp, pentru a avea culturi neînburuienate și bine aprovizionate cu elemente nutritive în fazele critice (primăvara, când plantele își reiau vegetația și la creșterea intensă a frunzelor). Irigarea nu este necesară la culturile înființate din toamnă și în zonele și anii cu precipitații normale. La culturile înființate în primăvară în anii și zonele secetoase se fac două udări, cu norme de 250-300 m3 apa/ha, care preced cel puțin 1-2 zile, fertilizări faziale. Când este cazul se combat bolile și dăunătorii.

Recoltarea frunzelor verzi începe primăvara devreme și se face prin rupere sau tăiere, de 2-3 ori. Bulbii se recoltează prin smulgere, când frunzele încep să se îngălbenească și se înmoaie. Are loc la sfârșitul lunii iunie, începutul lui iulie în cazul culturilor plantate toamna și la începutul lunii august, pentru cele care au fost plantate în primăvară. Plantele se dislocă cu ajutorul săpăligilor, se lasă timp de 2-3 zile cu pământul cu care au fost recoltate, sub un șopron, apoi se curăță bulbii de pământ și frunze, și se sorteză după mărime.

Producția este de 20-25 t/ha, din care după sortare, bulbii de dimensiuni mai mari se folosesc pentru consum, iar ceilalți se păstrează ca material pentru înființarea culturilor din anul următor.

Depozitarea pentru păstrare se face în aceleași condiții ca la ceapa obișnuită.1

Ceapa de iarnă (Sin. [NUME_REDACTAT], Cepșoară)

Importanța culturii: Ceapa de iarnă se cultivă pentru consumul tulpinilor false și al frunzelor verzi, atât primăvara timpuriu, cât și în perioada de vară-toamnă.

Origine și raspânedire: Este originară din [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], se cultivă datorită rezistenței mari la frig până în regiunile arctice, la 700 latitudine nordică. Ceapa de iarnă este răspândită în Siberia, China și Japonia sub denumirea de „ceapă japoneză pentru mușuroit”. În țara noastră se cultivă pe suprafețe restrânse în Transilvania.

Particularități botanice și biologice (Fig.2.3.)2: Ceapa de iarnă este o plantă perenă,iar o cultură bine întreținută poate dura 4-5 ani .

Fig.2.3.Ceapa de iarnă

Plantele formează în sol bulbi puțin îngroșați, iar la suprafața solului tufe bogate cu numeroși „frați” (tulpini false), care,prin mușuroire repetată în timpul creșterii, pot atinge 40-50 lungime.

Exigențe ecologice: Este o plantă puțin pretențioasă față de condițiile de cultură, rezistentă la ger și indiferentă față de fotoperioadă, de aceea ceapa de iarnă se poate recolta primăvara cu 2-3 saptămâni mai devreme decât ceapa obișnuită, dar și în perioada de vară-toamnă. Ceapa de iarnă dă rezultate bune pe soluri ușoare sau mijlocii.

Cultivare: La noi în țară se cunoaște soiul de Cluj.

Tehnologia de cultură: Pregătirea terenului se face din toamnă, prin fertilizare de bază (40-60)t/ha, gunoi de grajd și îngrșăminte chimice) și arătura adâncă.

Cultura se înființează prin semănat direct, plantarea răsadului sau despărțirea tufelor.

Semănatul direct se face din toamnă sau din primăvară în perioada aprilie-mai,folosind 4-6 kg sămânță /ha.Producerea răsadului se face ca la ceapa de apă, iar plantarea acestuia are loc în perioada iunie-iulie.Despărțirea tufelor se face toamna în august-septembrie,plantând separat fiecare fir prevăzut cu o porțiune de disc și rădăcini.Ceapa de iarnă se cultivă în benzi 3-4 rânduri,cu distanțe de 60-65 cm între benzi, 15 cm între rânduri și 8-10 cm între plante pe rând.

Lucrări de îngrijire: În fiecare an,în timpul vegetației plantele se mușuroiesc de 3-4 ori,pe măsură ce tulpinele cresc. Se fac 3-4 fertilizări faziale, aplicându-se în total 20 de kg/ha azotat de amoniu,150 kg/ha super fosfat și 175 kg/ha sare potasică. Cultura se irigă doar în perioadele de secetă.Se combat, la nevoie, bolile și dăunătorii.

Recoltarea începe după 12 luni de la înființarea culturilor,se face din martie-aprilie timp de 40 de zile până la formarea fuștilor. Plantele se smulg sau se taie de la suprafața solului, parțial, lăsând cel puțin un bulb la plantă, pentru regenerarea culturii în anul următor.

În momentul recoltării, tulpinile false pot atinge 50 de cm lungime și 3-3,5 cm grosime, iar producția realizată poate fi de 12-15 t/ha. După curățarea de pământ, plantele se valorifică în legături (40-45 mii /ha).1

[NUME_REDACTAT] (Sin.Rakkyo)

Importanța culturii:Această plantă este cultivată pentru frunzele verzi și bulbii mici utilizați în industria conservelor pentru obținerea produsului ,,Pickles”, consumat în cantități mari în multe țări. Bulbii de rakkyo se îmbuteliază în recipiente umplute cu oțet colorat cu caramel și se pasteurizează la 80oC. În funcție de solicitări, în oțet se adaugă zahăr sau sare rezultând produsele,,pickles dulce”, sau ,,pickles sărat”.

Origine și răspândire: Originară din regiunile mediteraneene și Asia, rakkyo este răspândită mai ales în Japonia și China dar se cultivă și în SUA și țările din nordul și vestul Europei.

Particularități botanice și biologice: Plantele sunt asemănătoare cu cele de ceapă de iarnă, au rozete mari de frunze tubular-machiate, lungi de 30-60 cm.În sol se formează bulbi mici,oval-alungiți, de culoare argintie, verde-albicios sau purpurie, acoperiți cu tunici exterioare subțiri și transparente. În funcție de soi, o plantă poate forma 6-9 bulbili de câte 4-10 g, sau 10-25 bulbili de 1,5-3g fiecare. Tulpina floriferă se termină cu o umbrelă sferică mare.

Rakkyo se caracterizează prin faptul că plantele intră în repaus vegetativ la începutul verii, când frunzele se usucă, pentru a-și relua vegetația către toamnă.Înflorirea are loc după repausul vegetativ, dar plantele nu formează semințe și înmulțirea se face prin bulbili.

Tehnologia culturii: Este asemănătoare cu cea a cepei eșalote. Plantarea bulbilor se face toamna sau primăvara devreme, la distanțe de 10/10 cm sau 15/15 cm.

Recoltarea are loc la începutul verii, când se folosește pentru industrializare. Se obțin producții de 6-8 t/ha.

Păstrarea bulbilor peste iarnă se poate face prin stratificare în nisip sau în pământ mărunțit.1

Ceapa de Tuns (Sin.Purul)

Importanța culturii: Se cultivă pentru frunzele fine, folosite pentru ornamentarea și condimentarea unor salate sau aperitivelor și ca plantă decorativă pentru borduri. [NUME_REDACTAT], ceapa de tuns este mult cultivată în sere și în ghivece pentru consumul de ceapă verde în timpul iernii, iar în Danemarca și [NUME_REDACTAT] se fac culturi în câmp destinate prelucrării prin deshidratare sau congelare .

Origine și răspândire: Ceapa de tuns este originară din Europa unde crește în stare spontană, și ocupă un areal mare de cultură în Europa și [NUME_REDACTAT]. În țara noastră este puțin și sporadic răspândită.

Particularități botanice și biologice. Planta este perenă, o cultură durează 4-5 ani.

Ceapa de tuns formează bulbi foarte mici, puțin îngroșați, de formă ovală. La suprafața solului are aspectul unor tufe dese, înalte de 20-30 cm, alcătuite din numeroase tulpini false (Fig.2.4.)3. Din acest motiv se înmulțește de obicei pe cale vegetativă, prin despărțirea tufelor, dar și prin semințe (mai ales pentru înființarea culturilor comerciale). Frunzele sunt tubulare, de dimensiuni mici. Inflorescențele globuloase sunt alcătuite din flori mici de culoare albastru-violaceu. Semințele sunt asemănătoare cu cele ale cepei comune, însă au o facultate germinativă mai mică și care se păstrează doar un an.

Fig.2.4.Ceapa de tuns

Exigențe ecologice: Ceapa de tuns este o plantă cu pretenții reduse față de condițiile de vegetație, dar mai sensibilă la frig comparativ cu alte legume bulboase. Reușește bine pe soluri umede, nisipo-argiloase, alcaline și fertile.

____________________

3 http://gradinahobby.blogspot.ro.

Cultivare: Este cunoscut soiul Uriaș de Erfurt, care formează o rozetă de frunze bogată și înflorește foarte frumos. În general se cultivă în populații locale.

Tehnologia de cultură: Ceapa de tuns se cultivă pe straturi,în benzi distanțate la 50-65 cm, cu rânduri dese (10-15 cm între ele), sau în benzi de câte 2-3 rânduri, sub formă de borduri.

Culturile se înființează prin plantare primăvara timpuriu, a părților vegetative rezultate din despărțirea tufelor, sau a răsadului produs în prealabil în sere sau răsadnițe, prin semănat în februarie. Pentru a avea frunze în timpul iernii, se poate forța prin plantare în lădițe, în sere, sau ghivece ținute în bucătării.

Lucrări de îngrijire: În timpul vegetației, irigarea este lucrarea de îngrijire esențială, pentru a se evita îngălbenirea sau moartea frunzelor. Fiind sensibile la temperaturile scăzute, se recomandă ca peste iarnă, plantele să fie protejate cu frunze, paie sau în strat de mraniță.

Recoltarea are loc prin tăierea sau tunderea frunzelor ajunse la dezvoltarea normală, chiar în perioada de înflorire, de la sfârșitul luni mai-iunie până în septembrie, când se sistează pentru a permite plantelor să acumuleze substanțele de rezervă pentru anul viitor. Cu cât frunzele se taie mai regulat, planta lăstărește și creșterile noi sunt mai viguroase. Dacă lucrarea nu se face la timp, se formează mai timpuriu tulpinile florifere. În primul an după înfiițarea culturilor se taie frunzele de trei ori, iar anii următori de 5-6 ori pe an. Producția anuală de frunze este de 6-7 t/ha.1

[NUME_REDACTAT]

Importanța culturii: Această plantă este mult cultivată în Asia pentru frunzele și tupinele false, verzi sau înălbite și pentru inflorescențele tinere care sunt comestibile. Se utilizează, ca plantă decorativă, pentru inflorescențele sale atractive, cu flori albe (Fig.2.5.)3.

Particularități botanice și biologice: În sol, planta formează un rizom cu fibre cafenii, iar la suprafața solului anual, apar rozete mari de frunze, care sunt plate și cu aromă de ustroi.

Fig.2.5.Ceapă chinezească(allium tuberosum)

Tehnologia de cultură: Culturile se înființează primăvara, prin semănat direct în câmp, prin răsaduri sau prin despărțirea tufelor.

Lucrări de îngrijire: În primul an după înființarea culturilor, udările se aplică numai la începutul vegetației, când începe creșterea frunzelor, apoi se sistează pentru a favoriza înrădăcinarea. La culturile semănate direct, se face răritul plantelor la distanță de 20 cm pe rând. Pe măsură ce apar, tulpinile florifere se îndepărtează, pentru a permite dezvoltarea rizomilor. Anual, primăvara, înaintea începerii vegetației, straturile se curață de frunzele uscate și se face o ușoară mușuroire de-a lungul rândurilor sau se așterne un strat de pământ de 4-5 cm. În regiunile reci, iarna și primăvara timpuriu se recomandă protejarea culturilor cu tunele joase sau tocuri de răsadnițe.

Recoltarea începe în anul al doilea după înființarea culturii, când frunzele au aproximativ 20 cm lungime. Anual, frunzele se taie de 4-8 ori, iar după fiecare recoltare se recomandă o fertilizare cu azot administrat în apa de irigat. [NUME_REDACTAT], dupa ultima recoltare a frunzelor verzi, plantele se acoperă cu tunele cu polietilenă neagră sau cu ghivece (individual ) pentru obținerea tulpinilor false înălbite. [NUME_REDACTAT],pentru producția de inflorescențe comestibile se cultivă soiuri și hibrizi cu înflorire timpurie. Tulpinile florifere se taie când au 30-40 cm lungime și butonii florali sunt încă verzi.

Atât tulpinile înălbite cât și florile sunt foarte perisabile și necesită valorificare imediată ca și asigurarea temperaturilor scăzute în timpul transportului și păstrării.1

Soiuri de ceapă:

Soiuri si hibrizi românesti:

Diamant este soiul cel mai cultivat la această dată în țara noastră, din această grupă de soiuri si hibrizi (prin semănare direct în câmp), dar intr-un procent mult mai mic decât ceapa din arpagic. A fost omologat în anul 1977 și reînscris în anul 1999. Bulbul este de formă aproape sferică, greutatea de 120-300g, tunicile exterioare sunt de culoare galben-auriu(Fig.2.6.)4. Foile interioare sunt albe, cu grosime de 1-1,5mm, suculente, cu gust dulce-placut, puțin iute. Este un soi care se păstrează bine peste iarnă. Acest soi este indicat sa fie folosit atât pentru consum în stare proaspătă, cât și pentru industrializare.

Fig.2.6. [NUME_REDACTAT] de Buzău este singurul soi care se cultivă la noi în țară prin răsad, dar și semănat direct în câmp. A fost inregistrat la ISTIS în anul 1971 și reînscris în anul 1999. Este un soi tardiv, cu perioada de vegetație de 135-145 zile. Bulbul este mare, de formă tronconică, alungit mult spre bază și rotunjit la partea superioară, având diametru la mijloc de 7-10cm., ajungând la greutatea de 250-300g. (Fig.2.7.) Capacitatea de păstrare este mijlocie, iar rezistența la mană este, de asemenea, mijlocie. Este indicat pentru consum în stare proaspătă.

Fig.2.7. Aurie de [NUME_REDACTAT] de Făgaraș este un soi autohton care se cultivă în Transilvania. A fost omologat în anul 1952 și reînscris în anul 1999. Este un soi pretențios la umiditate, și de aceea nu se cultivă în regiunile secetoase. Bulbul este mare, având greutatea de 120-150g. Forma bulbului este sferic turtită. Culoarea tunicilor exterioare este roșie-violacee intensă (Fig.1.8.). Perioada de vegetație este de 130-140 zile. Este rezistent la mană și sensibil la viroze. Capacitatea de păstrare este mijlocie. Se cultivă pentru a fi consumat în stare proaspătă.

Roșie de Arieș a fost omologat în anul 1952 și reînscris în lista oficială în anul 1999. Bulbul are forma sferică, cu greutatea de 100-200g, culoarea tunicilor pergamentoase exterioare este roșie-violacee intensă. Are o capacitate mai mică la păstrare, bulbii pornesc în vegetație în timpul iernii într-un procent destul de mare. Acest soi se cultivă cu bune rezultate în Transilvania unde în general umiditatea este mai mare. În perioada 2000-2002 au fost omologați un număr de trei soiuri și cinci hibrizi obținuti la ICLF Vidra, cultivare de perspectivă pentru toate zonele din țara noastră.

Ariana, soi semitardiv (129 zile) obținut la I.C.L.F.Vidra în 2000, productiv, cu bulb de culoare brună-maronie, de forma larg ovoidă. Bulbul este de mărime mijlocie cu un conținut de substanță uscată de 14%, cu poziția discului în afară. Este un soi tolerant la mană și la putregaiul alb, și are o bună capacitate de păstrare.

Luciana – soi semitardiv (129 zile) obținut la I.C.L.F.Vidra în 2000. Bulbul este de culoare maro, are forma larg obovat-rombic, mare (125g), cu poziția discului în afară, cu 1-2 muguri vegetativi, cu 12,6% substanță uscată. Este un soi tolerant la mană și mijlociu de rezistent la putregaiul alb, are o capacitate de producție ridicată și capacitate de păstrare bună.

Ana – soi obținut la I.C.L.F. Vidra in 2000, cu perioada de vegetație de 122 zile. Bulbul are dimensiune mijlocie-mare, de formă elipsoidală, culoarea maro. Este soiul cu cel mai ridicat procent de substanță uscată, 15%, putând ajunge în funcție de condițiile de mediu și tehnologie la 18%. Este tolerant la mană și are o capacitate de păstrare foarte bună.

Milena F1 – hibrid tardiv, 131 zile, obținut la I.C.L.F.Vidra în 2001. Bulbul are forma larg ovoidală, cu greutate mare, culoare maro, foarte bine acoperit de tunici. Este un hibrid tolerant la mană, cu o capacitate foarte bună de producție și de păstrare.

Gloria F1 – hibrid obținut la I.C.L.F.Vidra în 2001, cu o perioadă de vegetație de 126 zile. Bulbul are o formă larg obovoidă, mărime medie, tunicile sunt de culoare brună și aderă foarte bine pe bulb. Este tolerant la mană, are o capacitate foarte bună de păstrare.

Kitty F1 – hibrid obținut la I.C.L.F.Vidra în 2002, are o perioadă de vegetație de 130 zile. Bulbul este mare, de formă în secțiune larg ovoidă spre circulară, cu tunicile de culoare maro foarte aderente pe bulb. Este tolerant la mană, se păstrează foarte bine, pornirea în vegetație în timpul păstrării fiind foarte tardivă.

Marrona F1 – hibrid obținut la I.C.L.F.Vidra în 2002, tardiv (130 zile). Bulbul este mare, cu tunici de grosime mijlocie de culoare maro. Forma bulbului în sectiune este larg ovoidă spre circulară. Hibridul este tolerant la mană, putregaiul alb și putregaiul cenușiu. Are o capacitate foarte bună de păstrare, pornirea în vegetatie este foarte târzie (8-10 luni).

Soiuri și hibrizi străini

Wolska – soi de ceapă ceaclama, de origine poloneză. Este un soi tardiv, 135-145 zile, cu bulbi de formă globuloasă, destul de mari, a căror greutate variază între 120-150g. Tunicile pergamentoase exterioare sunt de culoare gălbuie, și îmbracă foarte bine bulbul. Foile exterioare sunt colorate în alb-gălbui, sunt suculente, bogate în substanță uscată, nu prea iuți. Bulbii se păstrează bine peste iarnă. Se recomandă sa fie cultivat în zonele din estul și sud-estul țării. Se recomandă a se consuma în stare proaspată, dar și utilizarea la industrializare.

Banko – soi creat de firma Sluis&[NUME_REDACTAT] BV-Olanda. Este un soi tardiv, având o perioadă de vegetație de 139-145 zile. Bulbul are dimensiunea mijlocie spre mare. Forma bulbului este eliproidală. Culoarea exterioară a bulbului este galben-pal. Bulbii sunt rezistenți la înmugurire pe timpul păstrării îndelungate. Este tolerant la putregaiul cenușiu și la mană. Realizează producții foarte bune, depășind 40t/ha. Bulbii sunt destinați pentru a asigura consumul curent de lungă durată prin păstrarea foarte bună a acestora în depozite.

Copra F1 – hibrid creat la firma Bejo-Zaden BV-Olanda. Bulbul are dimensiuni mijlocii. Forma bulbului este globuloasă spre globulos înaltă. Epiderma (pielița) este aderentă și are culoarea de baza maro. Bulbii sunt foarte rezistenți la înmugurire pe timpul păstrării îndelungate. Este un hibrid timpuriu, cu o perioadă de vegetație de 77 zile. Este tolerant la mană, la putregaiul cenușiu și putregaiul alb. Realizează producții de peste 40t/ha, putând chiar depăși 50t/ha.

Armstrong F1 – hibrid creat de firma [NUME_REDACTAT] BV-Olanda. Bulbii sunt foarte rezistenți la înmugurire pe timpul păstrării îndelungate. Este un hibrid semitimpuriu, cu o perioadă de vegetație de 95-101 zile. Tunicile pe bulb, în zona coletului sunt foarte strânse. Este tolerant la mană și putregaiul cenușiu. Este un hibrid productiv, depășind 45t/ha. Bulbii sunt destinați pentru consum curent pe o perioadă îndelungată.

Daitona F1 – hibrid creat de firma [NUME_REDACTAT] BV-Olanda. Bulbul are dimensiuni mari și are o formă globuloasă, ușor înaltă. Epiderma (pielita) este de culoare maro și aderentă pe bulb. Bulbii sunt foarte rezistenți la înmugurire pe timpul păstrării îndelungate. Este un hibrid semitârziu, cu o perioadă de vegetație de 116-122 zile. Este tolerant la mană, este rezistent la secetă, fiind recomandat în special pentru zilele secetoase. Se pot realiza producții ce depășesc 40t/ha, depășind chiar 50t/ha.

Pacific F1 – hibrid creat la firma Van der Have BV-Olanda. Bulbul are dimensiuni mijlocii, având forma globuloasă. Epiderma este aderentă și are culoarea de bază galbenă. Este un hibrid timpuriu, cu o perioadă de vegetație de 77-81 zile. Este mijlociu de rezistent la mană, tolerant la putregaiul alb. Capacitatea de producție este de peste 45t/ha putând depăși 55t/ha. Bulbii sunt destinați pentru consumul curent de toamnă și în prima parte a iernii.

Spirit F1 – hibrid creat de firma [NUME_REDACTAT] BV-Olanda. Bulbul are dimensiuni mijlocii de forma eliptic-aplatizată. Epiderma (pielita) este mijlociu aderentă spre aderentă, de culoarea bronzului (galben spre maro). Este un hibrid semitardiv cu o perioadă de vegetație de 106-112 zile. Se pot obține producții de cca 40t/ha. Bulbii sunt destinați pentru păstrare îndelungată în depozite, în vederea asigurării consumului curent.

Django F1 – hibrid creat la firma Van der Have BV-Olanda. Bulbul este de dimensiune mijlocie, de forma globuloasă ușor turtită, de culoare maro. Este un hibrid timpuriu cu perioadă medie de vegetație de 77-81 zile, fiind cu 25 zile mai timpuriu decat soiul Diamant. Se comportă ca mijlociu rezistent la mană, cu toleranță ridicată la putregaiul cenușiu. Capacitatea de producție este de 35-44t/ha. Bulbii sunt destinați pentru consum curent de toamnă și în prima parte a iernii.

Romito F1 – hibrid creat la [NUME_REDACTAT] BV-Olanda. Este un hibrid timpuriu cu o perioadă de vegetație de 75-81 zile. Bulbul este globulos, ușor turtit. Capacitatea de producție este de 30t/ha. Bulbii sunt deși.4

2.3. Particularități botanice și biologice

Rădăcina este de două feluri. Primul fel de rădăcină apare în momentul germinării, este o rădăcină normală și trăiește până la formarea bulbului. După formarea bulbului apare cel de-al doilea tip de rădăcină, care se numește rădăcină adventivă și este fasciculată, se dezvoltă superficial în sol(Fig.2.8).

Fig.2.8.Particularități botanice la ceapă.

Tulpina. Ceapa prezintă două tipuri de tulpini. În perioada vegetativă, tulpina este subterană și reprezintă o formațiune sub formă de disc, plasată la baza bulbului.

___________________

4 http://www.gazetadeagricultură.info/plante/legume/445-ceapă/376-soiuri-și-hibrizi-de-ceapă.html

Tulpina din perioada de reproducere se formează dintr-un mugure din interiorul bulbului. Această tulpină este goală pe interior, cu o înalțime de 50-100 cm, în formă de fus.

Bulbul este format din tecile frunzelor interne care sunt cărnoase și de culoare albă, gălbuie sau roșie, și tecile externe care sunt subțiri, pergamentoase, de culoare cafenie sau roșiatică (Fig.2.9). Frunzele interne se formează pe tulpina sub formă de disc pe care se formează și mugurii interni.

Fig.2.9.Forme de bulbi la diferite soiuri de ceapă

Inflorescența. La extremitatea tulpinii florifere, în anul al doilea sau al treilea, se formează florile dispuse într-o inflorescență globuloasă de tip cimă umbeliformă. (Fig.2.10)

a b

Fig.2.10. Inflorescența la ceapă în diferite faze: ( a-Capsule ; b-flori deschise)

Florile sunt hermafrodite, actinomorfe, trimere și pentaciclice. Corola, formată din șase petale, este de culoare albă sau liliachie. Androceul este format din șase stamine concrescute la bază cu perigonul florii. Gineceul este tricarpelor sincarp, cu câte două ovule în fiecare carpelă.

Fructul este o capsulă sferică valvicid-loculicidă ce conține până la șase semințe.

Semințele sunt de formă treidrică sau poliedrică, cu diametrul de 3-4 mm, de culoare neagră, cu tegumentul tare.5

2.4. Cerințe față de factorii de vegetație.

Factori de mediu

Solul (substratul de cultură)

Plantele de ceapă se dezvoltă normal pe solurile ușoare sau mijlocii cu textura nisipo-lutoasă, cu o structură bună, permeabile, dar și cu o capacitate optimă de reținere a apei, fertile, cu reacție neutră sau uneori alcalină (ph = 6,5-7,8). Culturile de ceapă nu dau rezultate bune pe solurile grele (argiloase), compacte, nelucrate adânc, excesiv de umede, reci, acide. Pentru cultura de ceapă semănată direct o condiție esențială pe care trebuie sa o îndeplinească solurile este aceea de a nu forma crustă. Solurile aluviale aflate într-o fază avansată de solificare sunt cele mai bune.

[NUME_REDACTAT] superficială a plantelor de ceapă și explorarea unui volum scăzut de pământ pretind o umiditate ridicată, mai ales în prima perioadă de vegetație.

De aceea, umiditatea în sol până la adâncimea de 30-40 cm trebuie sa fie de 80-90% din capacitatea de câmp până la formarea bulbului, adică în perioada de creștere intensivă a rădăcinilor și frunzelor.

În perioada formării și creșterii bulbului, umiditatea trebuie să fie de 70-80% și 60-70% în timpul maturizării bulbului, adică după ce bulbul a ajuns la mărimea tipică soiului.

____________________

5 http://www.agricool.ro/ceapa.html

Este recomandat ca apa în sol să fie într-o cantitate cât mai mică, cu circa 2-3 săptămâni înainte de recoltare, deoarece are o maturizare mai rapidă a bulbului, acesta intrând în perioada de repaus.

Umiditatea atmosferică nu trebuie sa fie mai mare de 60-70%.

[NUME_REDACTAT] în privința temperaturii variază destul de mult în funcție de faza de vegetație a plantelor.

Sămânța de ceapă începe să germineze la o temperatură de 2-40C, dar temperatura optimă de germinare este de 18-200 C.

Formarea și creșterea rădăcinilor sunt favorizate la o temperatură moderată în sol de 12-200C.

Iar aceste procese sunt stagnate la temperatura de peste 250C. Când în sol temperatura este de 5-70C, rădăcinile se formează și cresc într-un ritm mai lent.

Temperatura optimă pentru formarea și creșterea frunzelor este de 18-240C, iar în prezența temperaturilor mai mici, de 8-100C frunzele nu se mai formează și nici nu mai cresc.

Formarea, creșterea și maturizarea bulbilor au loc la o temperatură optimă de 25-300C. În prezența unor temperaturi mai mici de 10-15o C, bulbul nu se mai formează, iar la temperaturi de peste 300C creșterea bulbilor încetinește foarte mult sau chiar se oprește.

[NUME_REDACTAT] joacă un rol deosebit de important pentru creșterea și dezvoltarea plantelor de ceapă.Se recomandă să se asigure o durată a zilei de cca 8-10ore, până la formarea bulbilor, când plantele de ceapă trebuie să-și formeze un aparat foliar și radicular bogat, și de 14-16 ore pe zi în timpul formării și creșterii bulbilor. Pentru aceasta se va semăna cât mai de timpuriu posibil (sfârșitul lunii februarie-începutul lunii martie), plantele având astfel la dispoziție în mod natural, la începutul perioadei de vegetație zile scurte de lumină și temperatură moderată, iar mai târziu zile lungi de lumină și temperatura mai ridicată, ceea ce favorizează obținerea unei producții bune.

[NUME_REDACTAT] culturile de ceapă terenurile nu trebuie sa fie situate în locuri închise, lipsite de mișcarea aerului, aceste culturi trebuie amplasate în locuri deschise, expuse permanent mișcării aerului sub formă de vânturi ușoare. Creșterea concentrației în bioxid de carbon în sol la nivelul rădăcinilor, din cauza unei cruste puternice la suprafață inhibă absorbția apei și a sărurilor minerale, inhibiție care se menține și după ce ulterior s-a asigurat pătrunderea aerului prin spargerea crustei.

Nivelul concentrației în bioxid de carbon este foarte important și pentru spațiile unde sunt păstrați bulbii de ceapă. Daca în mediul în care sunt păstrați bulbii de ceapă crește mult concentrația bioxidului de carbon, chiar datorită respirației lor și lipsei de aerisire, lipsa de oxigen în mediul exterior va determina un proces de respirație intramoleculara, ceea ce provoacă alterarea bulbilor. Din această cauză bulbii de ceapă nu se pot păstra în silozuri (șanțuri) săpate în pământ, sau în orice fel de spații fără o aerisire corespunzatoare.

Hrana (elementele nutritive)

Ceapa este o specie pretențioasă la consumul de elemente nutritive, reacționând puternic atât în cazul deficitului, cât și a excesului de elemente nutritive. Pentru realizarea unei tone de bulbi, plantele de ceapă extrag din sol și consumă 3kg N, 1,2kg P2O5, 4,8kg K2O, 1,8kg CaO substanță activă.

Pe orice tip de sol pe care se cultivă ceapa, nu dă rezultate bune fertilizarea cu cantități mari de gunoi de grajd proaspăt în anul cultivării.

Azotul favorizează creșterea organelor vegetative ale plantelor de ceapă, dar în cantitați prea mari devine dăunător în sensul creșterii excesive a frunzelor în detrimentul bulbului, duce la încolțirea bulbilor și creșterea proporției de putrezire în timpul păstrării. Fosforul favorizează creșterea rădăcinilor, iar potasiul migrarea substanțelor nutritive din frunze și depunerea lor în bulbi, sub formă de rezerve, mărind capacitatea de păstrare a bulbilor.6

____________________

6 http://agraris.ro/vegetal/cerințele-față-de-factorii-de-mediu-pentru-ceapă

2.5. Tehnologii de cultură

În țara noastră, pentru obținerea bulbilor, ceapa se cultivă în câmp. După modul de înființare, se deosebesc trei sisteme de cultură: prin arpagic; prin semănat direct în câmp (ceapă ceaclama) și prin răsad (ceapă de apa).

Pentru consumul de ceapă verde (de stufat), culturile se efectuează atât în câmp cât și în sisteme protejate sau forțate.

Cultura cepei prin arpagic se practică mult în țara noastră, ocupând 60-70% din suprafețele cultivate cu ceapă, deoarece se obțin producții ridicate, de bună calitate, iar bulbii au o capacitate mare de păstrare peste iarnă.

Bune premergătoare pentru ceapă sunt culturile fertilizate cu îngrășăminte organice care lasă terenul curat de buruieni, cum ar fi ardeiul, tomatele timpurii, vinetele, varza timpurie, castraveții de vară, cartofii timpurii, dovleceii, pepenii etc.

La acest sistem de cultură se deosebesc două etape distincte: cultura pentru producerea arpagicului ca material de plantare și cultura pentru producerea bulbilor de consum.

Producerea arpagicului se realizează pe terenuri ușoare care nu formează crustă, curate de buruieni și nu prea bogate în humus. Terenul se pregătește, încorporând odată cu arătura 80 kg P2Q5 și 130 kg K2O la hectar (doze orientative), iar premergător însămânțării, primăvara, se aplică azotat de amoniu pentru doza de 80 g N/ha. Modelarea terenului se face în straturi înălțate cu coronamentul de 104 cm și ecartamentul de 150 cm.

Semănatul se face în perioada 10-20 martie, după schema cu 7 rânduri pe strat, distanțate la 15 cm,folosind 80-100kg sămânță pentru 1 ha, la aâncimea de 1,5-2cm cu ajutorul mașinii de semănat semințe mici. Semănătura se tasează cu tăvălugul și se erbicidează preemergent cu Mecloran 4 kg/ha sau Satecid 8kg/ha.

Lucrările de îngrijire ce se aplică în timpul vegetației sunt: plivitul manual de doua ori, 2-3 udări în anii secetoși, folosind norme de udare de 300 m3/ha, tratamente pentru combaterea manei tăvalugirea culturii cu 2-3 săptămâni înainte de recoltare, pentru oprirea creșterii frunzelor.

Recoltarea se efectuează manual sau mecanic, în luna iulie când vârful frunzelor este îngălbenit pe o lungime de 2-3cm. După recoltare, arpagicul se lasă expus 5-6 zile pe teren, la soare, pentru a se usca, apoi se strânge, se condiționează și se ambalează în lădițe de 9-12 kg.

Sortarea se face cu selectoare pentru arpagic, prevăzute cu site. Bulbii se grupează pe două calități: calitatea I cei cu diametrul de 7-14 mm și calitatea a-II-a cei cu diametrul de 15-20 de mm. Bulbii cu diametrul mai mare de 20 mm se folosesc pentru culturile de ceapă verde.

Producția brută de arpagic este de 8-10 t/ha, iar producția de arpagic calibrat este de 5-6 t/ha. Unitățile specializate pot obține 15-18t/ha de arpagic calitatea I și a-II-a.

Păstrarea arpagicului se face în depozite speciale, la temperaturi de 1-20C, sau la 19-20oC. Dacă se păstrează la temperaturi cuprinse între aceste limite (3-17oC, care sunt propice vernalizării), plantele vor forma tulpini florifere în număr mare. Umiditatea relativă a aerului trebuie să fie de 50-70%.

Cultura pentru obținerea bulbilor de consum se realizează în anul următor.

Pregătirea terenului se execută în două etape: toamna și primăvara. Toamna se face: discuitul pentru desființarea culturii anterioare și afânarea solului: nivelarea de întreținere, fertilizarea de bază cu 112g P2O5/ha, 70kgK2O/ha substanță activă (pe un sol mediu aprovizionat cu substanțe nutritive): arătură adâncă la 28-30 cm. Primăvara se efectuează: fertilizarea cu150-200g/ha azotat de amoniu (se poate înlocui, cu rezultate foarte bune, cu aplicarea concomitent cu plantarea, de Complex III în doză de 150kg/ha: erbicidarea cu Treflan 24 E-2 I/ha în amestec cu 400 l apă: modelarea terenului în straturi înălțate cu lățimea la coronament de 104cm.

Plantarea arpagicului este recomandabil să se facă din toamnă, în intervalul 10 IX-I X și nu mai târziu, pentru a avea loc înrădăcinarea. Plantarea de primăvară se face în perioada 10-20 martie.(Fig.2.11)7 și (Fig.2.12)7

Fig.2.11. Schema de înființare a culturii de ceapă din arpagic în brazde înălțate de 1,4

Fig.2.12 Schema de înființare a culturii de ceapă din arpagic în brazde înălțate de 1,5 m.

Înainte de plantare, arpagicul se tratează cu Germisan 50g/kg. Pentru evitarea formării tulpinilor florifere, este recomandabil ca arpagicul să fie ținut la temperaturi de 35-400C. Durata tratamentului diferă cu dimensiunile arpagicului: 10 zile pentru cel de 8-10 mm diametru, 20- 25 zile la cel de 14-16 mm și 55-60 zile la cel de 20-22 mm.

Plantarea se face cu M P B-8 sau M P B-12 în agregat cu U-650. Se plantează 4 rânduri pe stratul înălțat la distanța de 28 cm între rânduri, și de la 3-3,5 cm pe rând, realizând o densitate de 800-850 mii plante la hectar. Adâncimea de plantare este de 2-3 cm pe solurile mai compacte și 4-5 cm pe solurile mai nisipoase sau la plantările din toamnă. Cantitatea de arpagic necesară la hectar este de 800-1300kg, în funcție de mărimea arpagicului și densitatea plantelor stabilită pentru un ha.

___________________

7 http://hortitom.ro/tehnologii/ceapa-de-sămânță/

Producția de ceapă de arpagic obținută la soiul Stuttgart în funcție de epoca de plantare, densitate și mărimea arpagicului (2002-2004) (Tabelul..2.1.)8

Tabelul.2.1.Epocile de plantare, densitățile și mărimea arpagicului la soiul Stuttgart

__________________

8Dr.ing.[NUME_REDACTAT]-Cultura legumelor bulboase

Lucrările de îngrjire constau din prașile, erbicidat, fertilizat, irigat și combaterea bolilor și dăunătorilor.

Se aplică 1- 2 prașile manuale pe rând și trei prașile mecanice între rânduri. La nevoie se poate face erbicidarea cu produse specifice. Fertilizarea se realizează prin aplicarea îngrășămintelor, la faza formării primelor 3- 5 frunze și la începutul îngroșării bulbului. La un sol mediu aprovizionat, se recomandă 150kg/ha azotat de amoniu și 70-80 g/ha sare potasică. În condiții normale, se aplică 3 udări, pe rigole lungi, folosind norme de udare de 250-300m3/ha. Irigarea se sistează cu 2-3 săptămâni înainte de recoltat.

O atenție deosebită se acordă combaterii bolior și dăunătorilor. Cei mai frecvenți agenți patogeni sunt: Erwinia carotovora ( putregaiul bacterian al bulbilor de ceapă): Peronospora destructor ( mana cepei): Alternaria porri ( alternarioza cepei și prazului ): Sclerotium cepivorum ( putregaiul alb al cepei și ustroiului): Botrytis allii (putregaiul cenușiu al cepei) : Helminthos porium allii (helmintosporioza ustroiului ). Dintre dăunători pagube mari se produc: Ditylenchus dipsaci(nematodul bulbilor ), Rhizoglyphus echinopus (păianjănul bulbilor ), Lilioceris merdisera ( gândacul roșu al cepei ), Melolontha melolontha ( cărăbușul de mai ), Delia antiyua ( musca cepei ), Suillia lurida ( musca ustroiului ). Prevenirea și combaterea acestora se face prin metodele prezentate. Toate preparatele folosite la tratamente se asociază cu Detersin sau Aracet, ca adeziv. Tratamentele se întrerup cu circa 20 de zile înainte de recoltare.

Recoltarea se realizează de la sfârșitul lunii iulie până la jumătatea lunii august, prin dislocarea bulbilor cu DLR-4 sau cu MCR -1, 2.

Este bine ca înainte de recoltare să se facă tăvălugirea culturii, în vederea uscării frunzelor și grăbirii maturării bulbilor. În același scop, cu 10-12 zile înainte de recoltare se aplică desicanți ca: Regone 2-6kg/ ha: Ethrel 2-3l/ha: aldehidă maleică în concentrație de 0,1-0,3% (300 l soluție la hectar ).

După recoltare, ceapa se lasă câteva zile pe teren, în șire sau grămezi mici, pentru a se usca, apoi bulbii se adună, se curăță de frunze, se sortează și se depozitează.

Producțiile la hectar sunt cuprinse între 20 și 25 tone, iar în cazul hibrizilor, depășesc 30-40t/ha.

Cultura cepei prin semănat direct în câmp (ceapa ceaclama) se practică mai mult pe plan mondial, și se va extinde și la noi în țară, deoarece permite obținerea bulbilor pentru consum într-un singur an și se realizează cu cheltuieli mai mici cu circa 32% față de ceapa din arpagic. Cele mai bune rezultate se înregistrează în regiunile umede, unde răsăsirea este uniformă, dar și în celelalte zone, dacă se însămânțează toamna sau primăvară cât mai timpuriu și dacă se aleg terenuri mijlocii spre ușoare cu posibilități de irigare, care nu formează crustă la suprafață.

Tehnologia cepei prin semănat direct se aseamănă foarte mult cu a cepei din arpagic. În cazul semănatului din toamnă este necesar ca plantele din culturile premergătoare să elibereze terenul cât mai devreme, permițând astfel executarea lucrărilor de pregătire a solului la timp și în condiții bune.

Lucrările de pregătire a terenului se face cu multă atenție, pentru a realiza un pat germinativ cât mai bun. Acestea se diferențiază în funcție de data la care se face înființarea culturii. Dacă se seamănă toamna, se execută arătura de toamnă și se grăpează imediat, apoi se lasă câteva zile să se așeze pământul sau se tăvălugește solul. Când se seamănă primăvara, arătura din toamnă se lasă negrapată, iar primăvara se lucrează cu cultivatorul sau combinatorul. Fertilizarea de bază se face în funcție de rezultatele analizelor agrochimice. Cele mai bune rezultate se obțin când pregătirea terenului, inclusiv modelatul, se face din toamnă.

Înființarea culturii se poate face toamna târziu, în ultima decadă a lunii noiembrie, sau primăvara devreme (1-10 martie). Pe stratul înălțat se seamănă 2 benzi, a câte 2 rânduri distanțate la 20 cm, iar între benzi se lasă 44 cm. Adâncimea de semănat este de 2-3 cm, iar cantitatea de sămânță pentru 1 hectar este de circa 8 kg. Se seamănă cu SUP-21, cu Saxonia sau chiar cu SPC-6 adaptată. După semănat se tăvălugește cu TI-3,05-L445.

Lucrările de îngrijire pe terenurile semănate din toamnă se iau măsuri de reținere a zăpezii, prin instalarea parazăpezilor, precum și evacuarea apei care băltește în zonele mai joase. Primăvara timpuriu, când terenul se zvântă și permite deplasarea tractoarelor și agregatelor, se distruge crusta pentru a da posibilitatea plantelor să răsară, fără a fi dezrădăcinate. În continuare se aplică 3-4 prașile mecanice și cel puțin una manuală.

La acest sistem de cultură, o atenție deosebită trebuie acordată distrugerii buruienilor prin erbicidare cu diferite produse, ca: Dual 3 l/ha sau Ramrod 6 kg/ha, imediat după semănat și Basagram 3 l/ha, când plantele au 2-3 frunze normale. Rezultate foarte bune în combaterea buruienilor perene, se obțin cu erbicidul Pantera 40 EC, al firmei americane CROMPTON UNIROYAL CHEMICAL, distribuit în România de către CROMPTON EUROPE BV (UNIROYAL CHEMICAL). Acest produs se aplică în doză de 1,5 l într-o cantitate de 200-300 l apă/ha și poate fi folosit în combaterea costreiului, chiar până la înălțimea acestuia de 70 cm.

Când plantele au 3-4 frunze, se efectuează răritul pe rând, la distanță de 3,5-4 cm.

Se fac 1-2 fertilizări, când plantele au 1-2 frunze și când încep formarea bulbului. Irigarea se face cu cantități mari de apă decât la ceapa de arpagic, aplicându-se 6-8 udări. Combaterea bolilor și dăunătorilor se face la fel ca la ceapa de arpagic.

Cu 3-5 săptămâni înainte de recoltare, se sistează atât fertilizarea cât și irigarea culturii, în vederea desăvârșirii maturării bulbilor și uscării tunicilor exterioare. În același scop, se recomandă tăvălugitul culturii. Nu se mai fac tratamente cu pesticide, pentru a evita poluarea bulbilor.

Recoltarea se efectuează manual sau mecanizat, în prima jumătate a lunii septembrie. Se recoltează când bulbii de ceapă au ajuns la un grad de dezvoltare specific soiului și peste 80% din plante au rozetele înclinate la pământ. Întârzierea recoltării influențează negativ calitatea producției și capacitatea de păstrare a bulbilor, care sunt mai expuși la încolțire și la atacul bolilor. Conidiționarea se face ca la ceapa din arpagic. Se pot obține producții de 15-20 t/ha și chiar mai mari, dacă se aplică o tehnologie corectă.

Cultura cepei prin răsad (ceapa de apă sau ”Caba”) se practică pe suprafețe mai reduse, pentru satisfacerea preferințelor pentru consumul cepei ca salată. Acest sistem de cultură va avea extindere limitată datorită tehnologiei mai laborioase, cu un consum foarte mare de forță de muncă, necesitat de producerea răsadului.

Pregătirea terenului este asemănătoare cu cea practicată la celelalte sisteme de cultură. Modelarea se face în straturi late, cu coronamentul de 104 cm, sau înguste (pe terenuri mai grele), de 50 cm la coronament.

Producerea răsadului se face pe brazde reci și, rareori, în răsadnițe neîncălzite. Semănatul se efectuează de la jumătatea lunii martie până în prima decadă la lunii aprilie, în rânduri distanțate de la 4-5 cm, și la 0,5 cm pe rând. Se seamănă la adâncimea de 2-3 cm, orientând rândurile transversal pe brazde, apoi se acoperă semințele cu un strat de circa 1 cm mraniță, care contribuie la menținerea umidității în sol la nivelul semințelor, favorizează răsărirea uniformă și constituie îngrășământ starter pentru răsaduri. Sunt necesari 300-400 m2 brazde reci, pentru a produce răsadurile folosite la un hectar de cultură. Norma de sămânța este de 3,5-4 kg sămânță pentru 1 hectar (15-50 g/m2). Răsadul nu se repică și se îngrijește prin lucrările obișnuite. În 40-50 zile, răsadul formează 3-4 frunze, are înălțimea de 15 cm și grosimea de 3-4 mm, fiind bun de plantat. În vederea plantării în câmp, răsadurile se sortează riguros, se fasonează scurtându-se rădăcinile la 5-6 cm și frunzele la o treime din lungimea lor, apoi se mocirlesc.

Plantarea răsadurilor are loc în intervalul 10-30 mai, cel târziu până la 10 iunie. Se plantează manual, folosind plantatorul de lemn. Pe straturile late, se plantează două benzi, aceeași schemă că la ceapa de ceaclama, iar pe rând, distanța între răsaduri este de 6-8 cm. Pe straturile înguste se plantează două rânduri la 30 cm între ele, cu aceeași distanță între plante pe rând. Adâncimea de plantare trebuie să fie aceeași cu adâncimea la care răsadurile au stat în locul de producere.

Lucrările de îngrijire în timpul vegetației sunt asemănătoare cu cele aplicate la ceapa ceaclama, cu precizarea că trebuie acordată o atenție deosebită udării culturii imediat după plantare pentru prinderea răsadurilor și în continuare, deoarece plantele acestor soiuri sunt foarte pretențioase față de apă. Se aplică 10-12 udări în total, cu norme de 350-400 m3/ha, astfel încât plafonul umidității din sol să nu scadă sub 80%.

Recoltarea are loc în a două jumătate a lunii septembrie. Se aplică lucrările obișnuite de condiționare. Producția ce se obține este de 25-30 t/ha.

Cultura cepei pentru stufat (ceapa verde) se realizează din apragicul cu diametrul mai mare de 20 mm sau din bulbi cu dimensiuni mai mici rezultați din culturile de producție. Ceapa verde se obține în timpul iernii în spații protejate și primăvară foarte devreme din câmp, calorificându-se la prețuri ridicate și asigurând venituri importante pentru cultivatori.

În câmp culturile de ceapă de stufat se înființează din toamnă, la jumatatea lunii septembrie. Se plantează mecanic cu MPB-12, 4 rânduri pe strat, la 28 cm și la 2,5 cm de rând, asigurând 1 milion de plante/ha. Sunt necesare 4,5 tone material de plantat.

În vegetație, cultura se irigă, se prășește și se fertilizează la sfârșitul iernii, cu 100 kg/ha azotat de amoniu.

Recoltarea are loc în prima jumătate a lunii aprilie și se face eșalonat. Se obțin circa 20 t/ha.

Se valorifică sub formă de legături.1

2.6. Aplicarea îngrășămintelor

Cel mai bun mod de a calcula normele de aplicare a îngrășămintelor minerale este așa numită abordare “balanța”, care ia în considerare aplicarea de substanțe nutritive, în corelare cu condițiile de asimilare a solului și a îngrășămintelor.

Potrivit normelor FAO, normele de nutrienți pentru ceapa în kg pe tona de producție este N – 4,29; P2O5 – 1.70; K2O – 4.57, CaO – 0.75, și MgO – 0,43.

La aplicarea metodelor de irigare prin picurare este utilizată pe scară largă fertirigarea, prin introducerea îngrășămintelor solubile în apa de irigare.

În același timp, în timpul perioadei de vegetație se demarcă trei etape de creștere, în care se introduc cantitați diferite de îngrășământ.

Astfel, de la semănat și până la apariția a 2-3 frunze se introduce: azot – 10%, fosfor – 25%, și potasiu – 10% din cantitatea totală.

În timpul perioadei de creștere intensivă a frunzelor – respectiv, 30, 30 și 35%, și magneziu – 40%.

Alte îngrășăminte sunt aplicate în perioada de la debutul formării bulbului și înainte de uscarea frunzelor.

Este foarte importantă asigurarea uniformă cu calciu pe tot parcursul sezonului de creștere.

Pe solurile acide ceapa crește slab, și se recomandă cultivarea prin arpagic sau răsaduri. Acest lucru se datorează sensibilității puternice a plantelor tinere la aciditatea solului. Prezența în col a impurităților și a microorganismelor este principalul motiv pentru randamentul scăzut al roadei de ceapă.

În mod deosebit este afectată răsărirea plantelor de ceapă la etapele inițiale de creștere.Astfel, după semănat semințele germina și răsar încet abia dupa 20-25 zile, apoi pentru încă trei săptămâni ceapa formează lent primele 2-3 frunze. Această perioadă este critică în tehnologia de cultivare a cepei, și prin urmare, este practic aproape imposibil de nu folosi erbicide.

Rezultate bune sunt obținute prin aplicarea erbicidelor Stomp 330 cu norma de aplicare a preparatului 2,5-4,5 l / ha, ținând seama de proprietățile fizice și de umiditate ale solului.

Acest preparat se aplică la a 4-5 a zi dupa semănat.

Rezultate bune sunt obținute prin amestecul Stomp (1,5 l / ha) și Rubiconul (1,0 l / ha), cu încorporarea obligatorie în sol pe vreme uscată. În faza de 2 – 4 frunze pot fi utilizate si alte erbicide admise.

2.7. Lucrările solului

Desființarea culturilor premergatoare pe suprafețe mari se face prin discuire, la adâncimea de 8-12 cm (2 treceri perpendiculare una pe alta), particulele de sol să aibă diametrul sub 5 cm, iar resturile vegetale să fie încorporate în totalitate.

Pe suprafețe mici, desființarea culturii premergatoare se face manual, prin scoaterea în afara parcelei a resturilor vegetale și afânarea adâncă la cazma.

Afânarea solului la adâncimea de 60 cm, se face o dată la 3-4 ani pe suprafețe mari.

Nivelarea de întreținere (exploatare) se practică în scopul corectării microdenivelărilor apărute în anul de cultură la plantele premergatoare. Prin această lucrare (2 treceri perpendiculare una pe alta, cu nivelatorul NM-3,2 pe suprafețele mari și manual pe suprafețe mici), se asigură o pantă uniformă de 1-3‰, gradul de nivelare fiind de 80%.

Deschiderea rigolelor pentru modelat solul pe suprafețe mari, la adâncimea de 18-20 cm, uniforme ca adâncime și drepte este necesară dacă mărunțirea s-a efectuat cu mult timp înainte de modelare, timp în care solul s-a tasat, sau pe solurile cu o textura grea.

Modelarea solului se face în brazde înălțate, cu ecartament de 150 cm,coronament de 104 cm,rigole cu deschiderea de 46 cm și adâncimea de 16-18 cm. Brazdele sa fie drepte pe toată lungimea lor, bine împachetate și cu un grad uniform de tasare.

Lucrãrile de pregãtire a terenului se fac cu multã atenție, pentru a realiza un pat germinativ cât mai bun. Acestea se diferențiazã în funcție de data la care se face înființarea culturii. Dacã se seamãnã toamna, se executã arãtura de toamnã și se grãpeazã imediat, apoi se lasã câteva zile sã se așeze pãmântul sau se tãvãlugește solul. Când se seamãnã primãvara, arãtura din toamnã se lasã negrãpatã, iar primãvara se lucreazã cu cultivatorul sau combinatorul.

Fertilizarea de bazã se face în funcție de rezultatele analizelor agrochimice.

Cele mai bune rezultate se obțin când pregãtirea terenului, inclusiv modelatul, se face din toamnã.

Înființarea culturii se poate face toamna târziu, în ultima decadã a lunii noiembrie, sau primãvara devreme (1-10 martie). Una din schemele de semãnat este: pe stratul înãlțat se seamãnã 2 benzi, a câte 2 rânduri distanțate la 20 cm, iar între benzi se lasã 44 cm. Adâncimea de semãnat este de 2-3 cm, iar cantitatea de sãmânțã pentru 1 hectar este de circa 4 kg. Se seamãnã cu SUP-21, cu Saxonia sau chiar cu SPC-6 adaptatã. Dupã semãnat se tãvãlugește cu TI-3,05 în agregat cu tractorul L-445.

Lucrări executate toamna. Pentru combaterea deflației eoliene se vor semăna benzi de protecție din secară. Lățimea și distanța dintre ele se aleg în funcție de gradul de solificare al nisipului. Lățimea benzilor din secară va fi egală cu lățimea de lucru a semănătorii, iar lățimea spațiului cultivat dintre benzi va fi de 11,2 – 12 m pe solurile nisipoase spulberabile (8 brazde de 1,4 sau 1,5 m) și 16,8 – 18,0 m pe solurile nisipoase mai solificate (12 brazde). Semănatul secarei se face în perioada 1 – 15 septembrie. Pregătirea terenului pentru înființarea benzilor din secară se face prin 1 – 2 treceri cu grapa cu discuri pe aliniamentul benzilor jalonat în prealabil.

Lucrări executate primăvara. Pentru evitarea fenomenului de deflație eoliană, lucrările de pregătire a terenului pentru înființarea culturii se execută primăvara. Imediat ce starea terenului permite se administrează 30 t/ha gunoi de grajd bine fermentat. Lucrarea se execută cu mașina de administrat gunoi de grajd MIG – 5 în agregat cu tractorul U – 650. Imediat după fertilizarea organică terenul se ară la adâncimea de 28 – 30 cm cu plugul PP3 – 30 M sau P2V.

La înființarea culturii se fertilizează mineral la nivelul de N75, P2O5 100, K2O 100, prin aplicarea a 225 kg/ha azotat de amoniu, 250 kg/ha superfosfat și 250 kg/ha sare potasică. Aplicarea îngrășămintelor chimice se poate face cu MA – 3,5 + U – 650. Pentru încorporarea îngrășămintelor și nivelarea arăturii terenul se lucrează cu grapa cu discuri GD – 3,2 în agregat cu tractorul U – 650.

Cultura de ceapă din arpagic se înființează pe teren modelat în brazde înălțate cu lățimea de 1,4 m lucrarea fiind executată cu MMS – 2,8, sau cu lățimea de 1,5 m folosind AMFS – 4,5.7

[NUME_REDACTAT] să se bazeze pe testele de laborator (analize) ale solului făcute atât înaintea semănatului cât și în timpul perioadei de vegetație. Este important să se țină seama și de numărul de plante care trebuie hrănite. De asemenea, dozele și momentele de aplicare a îngrășămintelor diferă și în funcție de tehnologia aplicată: dacă cultura se inființează în toamnă sau în primavară.

În cazul semănatului din toamnă a unui sol obișnuit i se va administra înaintea semănatului 50-60 kg P2O5/ha, 180 kg K2O/ha și 65 kg N/ha. În cazul în care se seamană cu o semănatoare prevăzută cu fertilizatoare, atunci se recomandă ca azotul să se administreze o dată cu semănatul localizat pe rând, nu mai mult de 50 kg azotat de amoniu la hectar.

Recomandăm a se folosi doar 1/3 de N ,înainte de semănat sau în momentul semănatului și 2/3 când plantele pornesc din nou în creștere după perioada de iarna, la începutul lunii martie 30 kg N/ha, și apoi la jumatatea lunii aprilie 55 kg N/ha. Plantele pot intra în iarnă cu un sistem radicular puternic și un habit scurt. Daca se folosește în toamnă prea mult azot, acesta poate reduce rezistența la îngheț a plantelor. Trebuie avut grijă la fertilizarea cu potasiu deoarece acest element mineral este necesar pentru toleranța la îngheț. În cazul semănatului din primavară recomandăm aplicarea azotului în etape: 2/3 înainte de semănat sau o dată cu semănatul și 1/3 când plantele de ceapă au atins o înalțime de aproximativ 10cm.

În baza analizelor se recomandă ca în stratul de sol (cca 30cm adancime) să se aplice o cantitate totală de maxim 180 kg N/ha.

Aplicarea unei cantitați mici de N, înainte de semănat va avea ca rezultat obținerea unor plante tinere neuniforme.

Azotul în exces poate cauza gâtuiri și îngroșări ale frunzelor, foliaj abundent, precum și bulbi mici și de o calitate mai slabă ce nu garantează o păstrare bună. Acești bulbi sunt de asemenea mai ușor atacați de boli.

Lipsa fosforului asimilabil din soluția solului poate cauza o slabă maturizare a plantelor. În acord cu rezultatele analizelor de sol se pot administra 200-220kg P2O5/ha atunci când solul este foarte sărac în fosfor. În mod normal se vor administra 90-120kg P2O5/ha. Pentru aceasta se recomandă 450-500kg superfosfat/ha.

Absența potasiului din sol poate cauza încetinirea creșterii, îngroșarea gâtului, un verde foarte închis și apariția unor necroze pe marginile frunzelor îmbătrânite. Se pot administra peste 440kg K2O/ha pe solurile fără potasiu disponibil. Normal se administrează 200-225kg K2O/ha, ceea ce reprezintă aproximativ 550kg sulfat de potasiu și 30% magneziu necesar pentru echilibru cu potasiu.

Lipsa magneziului disponibil se observă foarte bine atunci când foliajul este redus, cu frunze atârnate și striații galbene pe frunze. Deficiența de magneziu se poate manifesta pe solurile calcaroase ușoare și pe solurile cu prea mult fosfor. O fertilizare foliară cu 1,5% soluție de sulfat de magneziu, aplicată seara înainte de apusul soarelui va preveni aparitia unor simptome nedorite pe frunze și poate rectifica deficitul.

Afânarea solului

În timpul perioadei de vegetație este foarte importantă și se realizează prin prașile mecanice și daca este cazul manuale (numai dacă trebuie distruse buruienile). În urma unor ploi torențiale sau a efectuării irigațiilor prin aspersie se poate forma o crustă puternică la suprafața solului care favorizează acumularea de bioxid de carbon în sol la nivelul rădăcinilor, inhibând absorbția apei și a sărurilor minerale.

Această lucrare este bine să se facă la timp când solul are umiditatea optimă și la o adâncime de până la 8-10 cm. Nu este bine să se întârzie efectuarea acestei lucrări pentru că dacă această lucrare se execută când solul a format crusta groasă, există riscul ca bucățile de crustă să acopere plantele de ceapă, iar buruienile aflate pe aceste bucăți continuă să vegeteze, mai ales dacă la puțin timp după prașit cad precipitații sau se irigă.

Această lucrare de afânare a solului și de distrugere a buruienilor în cadrul tehnologiei modernizate pe care o prezint, trebuie să se efectueze cu un cultivator cu lațimea de lucru de 1,5 m. În prezent, în țara noastră nu avem un cultivator cu lățime de lucru de 1,5 m, care să lucreze la prășit strat cu start, culturi semănate în benzi de un metru pe 5 sau 6 rânduri.

Fabricarea acestui cultivator nu ridică probleme deosebite, întrucât toate reperele care intră în compunerea lui sunt în fabricație de serie, putându-se face chiar zonal în cadrul oricarei ferme.

Cultivatorul va fi realizat cu 7 secții, cu 5 sau 4 pentru prașit între rânduri iar 2 secții, pentru prășit urmele lăsate de roțile tractorului.

În cadrul acestei tehnologii modernizate, dacă erbicidele administrate cu multă competență își dovedesc eficacitatea, nu mai este nevoie să se efectueze prașile manuale. Acestea se vor aplica la această cultură ori de cate ori este nevoie pentru distrugerea buruienilor de pe rândul de plante și pentru afânarea solului.

2.8. Sămânța și materialul semincer,producerea răsadurilor

Producerea semințelor de ceapă

În condițiile din țara noastră, la ceapa de arpagic, semințele se obțin în al treilea an, iar la ceapa ceaclama și ceapa de apă, semințele se obțin în al doilea an de cultură (Fig.2.13.).

Ca material de înmulțire se folosesc numai semințe de calitate, din cultivare recunoscute și cu indici de calitate corespunzători categoriile biologice superioare. De asemenea arpagicul folosit trebuie să fie sănătos, cât mai uscat și să corespundă calitattiv.(Fig .2.14.)

Ceapa este o plantă alogama, se va avea în vedere asigurarea distanțelor de izolare de 1500-2000 m între parcelele plantate cu soiuri diferite.

Fig.2.13.Sămânța de ceapă

Fig.2.14.[NUME_REDACTAT] bulbilor-plante mama (în anul I din sământă, sau al II-lea din arpagic), se face, în toate cazurile, ca și a celor destinați consumului, aplicându-se cele mai corespunzătoare tehnologii, mai ales sub aspectul combaterii buruienilor, a bolilor și dăunătorilor. În timpul vegetației, în cultură se efectuează 2-3 purificări biologice, în vederea asigurării puritătii varietale. În vederea recoltării mecanizate a bulbilor, culturile producătoare de bulbi plante-mama nu se tratează cu desicanți, deoarece există pericolul inhibării totale a creșterii mugurilor din interiorul bulbilor, din care trebuie să pornească tulpinile florale. La recoltare se efectuează o sortare riguroasă a bulbilor. Păstrarea acestoara se face în aceleași condiții ca cele recomandate la ceapa pentru consum.

Culturile semincere

Se înființează pe terenuri alese cu grijă: bogate în substanțe nutritive, adăpostite de vânturi în timpul verii, dar nelipsite de curenții ușori, care provoacă o bună aerisire. Trebuie evitate văile sau locurile joase, închise, cu umiditate atmosferică mare ca și regiunile cu temperaturi mai scăzute, și precipitații abundente în luna iunie și începutul lunii iulie, când ceapa înflorește. Cele mai potrivite sunt terenurile situate la bază sau pe coama dealurilor, sau cele aflate pe platouri deschise. Trebuie neapărat asigurată distanța de izolare, spre a evita corcirea între diferite soiuri de ceapă; s-a constatat că ceapa nu se corcește cu prazul.

Ca plante premergatoare se recomanadă aceleași culturi ca și în cazul producerii bulbilor.

Lucrările de pregătire a terenului în vederea plantării bulbilor palnte-mama, constau în:mobilizarea superficială a solului; nivelarea de exploatare; fertilizarea cu îngrășăminte organice și chimice (15-20 t /ha gunoi de grajd bine descompuns,350kg/ha superfosfat și 150 kg /ha sulfat de potasiu sau sare potasică); arătura adâncă de bază ; mobilizarea solului după arat;prerigolarea și modelarea. Toate acestea trebuie efectuate cel mai târziu în luna octombrie, procedându-se ca și la culturile premergatoare de bulbi, și folosind aceleași utilaje. Terenul se modelează în straturi înălțate cu lățimea la coronament de 50 cm. În vederea plantării, pe mijlocul fiecarui strat înălțat se deschide, cu ajutorul cultivatorului CL-2,8 în agregat cu tractorul L-445, o rigolă adâncă de 8-10 cm .

Plantarea de toamnă a semincerelor de ceapă este mai răspândită ,aducând producții mai mari cu 15%. O condiție esențială este ca să se planteze cu o lună înainte de îngheț (de obicei în octombrie) pentru ca bulbii să se poată înrădăcina. Tot materialul destinat culturilor de sămânță se tratează înainte de înfințarea culturii .

Pe 1 ha de ceapă pentru sămânță se folosesc 4-6 t bulbi în funcție de greutatea medie a acestora.Se plantează pe fiecare strat înălțat câte un rând, la 96-100 cm distanță și la15-20 cm între plante pe rând, realizând astfel o densitate de 50000-70000 plante- mame/ha adâncimea de plantare este de 6-8 cm pe soluri obișnuite și 8-10 cm pe soluri mai nisipoase.

În cultură se lasă culuoare pentru accesul utilajelor cu care se efectuează tratamentele fitosanitare. Astfel, după fiecare 8 straturi plantate cu semincere, se lasă liber 2 straturi, care pot fi cultivate cu ceapă pentru bulbi de consum, deci cu plante cu talie joasă, astfel ca peste ele să fie posibilă trecerea cu tractorul în vederea stropirii mecanizate a semincerilor de ceapă din cultură.

Dintre lucrările obișnuite de întreținere menționăm: erbicidat cu 3 kg /ha GESAGARD 50 WP sau cu 1,5 kg/ha AFALON când plantele au formată rozeta de frunze verzi deasupra, suprafeței solului; două fertilizări faziale, mai ales la creșterea masivă a tulpinelor florifere; 5-6 udări pe rigore; 2-3 prașile, până la înflorit; 3-4 tratamente pentru combaterea bolilor și dăunătorilor .

Ca lucrări specifice sunt necesare purificările biologice repetate, îndepărtând toate plantele necorespunzătoare. Cea mai importantă fază de purificare este la sortarea bulbilor plante- mama, înaintea plantării.

Pentru a se evita căderea tupinelor florifere, în culturile semincere se efectuează palisarea, prin legarea de-a lungul rândului, a tulpinelor florifere de la plantele învecinate, sau prin montarea șpalierului cu o sârmă, la rândurile marginale (1 și 8) al benzilor lăsate pentru accesul utilajelor de tratament. În același scop, se bilonează, o dată sau de două ori rândurile de plante semincere (prima dată până la înălțimea de 40 -50 cm iar a doua oară înainte de înflorit .

În anii ploioși sau reci când polenizarea este mult mai îngreunată, se paote realiza înbunătățirea acesteia cu ajutorul albinelor. În acest scop în apropierea culturilor, se instalează în timpul înfloritului câte doi trei stupi cu albine pentru fiecare ha de cultura cu seminceri de ceapă.

Semincerele de ceapă înfloresc în iulie iar recoltarea acestora se face eșalonat, în luna august, atunci când 10 % din capsulele fiecarui inflorescențe sunt crăpate și se văd semințele negre. Se recomandă să se recolteze dimineața pe rouă, pentru a se evita scuturarea semințelor complet maturate, care sunt cele mai valoroase. Tijele florale se taie de la baza inflorescențelor, manual, sau utilizând mașini obișnuite (combina C-72), adaptate și reglate în mod corespunzător. După recoltare inflorescențele se adună în remorci sau camioane căptușite cu prelate sau cu folii din polietilenă și se transportă sub șoproane, așezându-se pe stelaje din plase de sârmă, în condiții de aerisire foarte bună și adăpostite de ploaie, în vederea uscării semințelor.

Treieratul se face în staționar, cu batozele sau cu combina C-72 Gloria ,la care se fac adaptările și reglajele corespunzătoare. Semințele se condiționează cu selectoarele adecvate, care realizează sortarea cu ajutorul sitelor și a unui curent de aer ([NUME_REDACTAT]), sau în cazul unor cantități mici, prin scufundarea lor în apă și eliminarea celor seci .

După condiționare, se face perfectarea uscării semințelor în mod lent, la temperaturi de 24-280 C, până ce umiditatea lor ajunge la 12%,apoi se pun în saci, se etichetează și se depozitează.

Producția medie de semințe de ceapă este de 400-700 kg/ha.

Cultura cepei prin răsad (ceapa de apă sau “Caba”) se practică pe suprafețe mai reduse, pentru satisfacerea preferințelor pentru consumul cepei ca salată. Acest sistem de cultură va avea o extindere limitată datorită tehnologiei mai laborioase, cu un consum foarte mare de forță de muncă, necesitat de producerea răsadului.

Pregaătirea terenului este asemănătoare cu cea practicată la celelalte sisteme de cultură. Modelarea se face în straturi late, cu coronamentul de 104cm, sau înguste (pe terenuri mai grele), de 50cm la coronament.

Producerea răsadului se face pe brazde reci și, rareori, în răsadnițe neîncălzite. Semănatul se efectuează de la jumatatea lunii martie până în prima decadă a lunii aprilie, în rânduri distanțate la 4-5 cm, și la 0.5 cm pe rând. Se seamănă la adâncimea de 2-3 cm, orientând rândurile transversal pe brazde, apoi se acoperă semințele cu un strat de circa 1 cm mraniță, care contribuie la menținerea umidității în sol la nivelul semințelor, favorizează răsărirea uniformă și constituie îngrășământ starter pentru răsaduri. Sunt necesari 300-400 m pătrați reci, pentru a produce răsaduri folosite la un hectar de cultură. Norma de sămânță este de 3.5-4 kg sămânță pentru 1 hectar (15-20 g/m pătrat). Răsadul nu se repică și se îngrijește prin lucrările obișnuite. În 40-50 zile, răsadul formează 3-4 frunze, are înalțimea de 15 cm și grosimea de 3-4 mm, fiind bun de plantat. În vederea plantării în câmp, răsadurile se sortează riguros, se fasonează scuturându-se rădăcinile la 5-6 cm și frunzele la o treime din lungimea lor, apoi se mocirlesc.

Plantarea răsadurilor are loc în intervalul 10-30 mai, cel târziu până la 10 iunie. Se plantează manual, folosind plantatorul de lemn. Pe straturile late, se plantează două benzi, aceeași schemă ca la ceapa ceaclama, iar pe rând,distanța între răsaduri este de 6-8 cm. Pe staturile înguste se plantează două rânduri de 30 cm între ele, cu aceeași distanță între plante pe rând. Adâncimea de plantare trebuie să fie aceeași cu adâncimea la care răsadurile au stat în locul de producere.

Lucrările de îngrijire în timpul vegetației sunt asemănătoare cu cele aplicate la ceapa ceclama, cu precizarea că trebuie acordată o atenție deosebită udării culturii imediat după plantare pentru prinderea răsadurilor și în continuare, deoarece plantele acestor soiuri sunt foarte pretențioase față de apă. Se aplică 10-12 udări în total, cu norme de 350-400 m cubi/ha, astfel încât plafonul umidității din sol să nu scadă sub 80%.

Recoltarea are loc în a doua jumatate a lunii septembrie. Se aplică lucrările obișnuite de condiționare. Producția ce se poate obține este de 25-30 t/ha.1

2.9.Lucrări de întreținere,erbicidare,combaterea bolilor și dăunătorilor

Lucrările de întreținere

Prima lucrare delicată este asigurarea unui sol fără crustă în momentul răsăririi plantelor. Această lucrare se face fie prin administrarea unei udări cu o normă mică de apă, fie prin trecerea pe teren cu o grapă ușoară.

O lucrare indispensabilă este prășitul culturii, care se realizează ori de câte ori este necesar.

Pentru a nu scăpa de sub control buruienile, la început se face un plivit, atunci când apar primele buruieni, mai puține la număr, după care, în momentul răsăririi în masă a buruienilor, se efectuează obligatoriu o erbicidare.

[NUME_REDACTAT] foarte importantă erbicidarea care trebuie efectuată imediat după semănat. Această erbicidare se va face după efectuarea semănatului, nu mai târziu de prima săptamână înainte ca ceapa să răsară, de preferat când solul este umed (chiar daca se întârzie câteva zile), în condiții răcoroase. Trebuie avută de asemenea, mare atenție la doza care se aplică pentru ca daunele cauzate culturii de ceapa să fie minime, contactul cu erbicidele fiind întotdeauna periculoase, în special contactul rădăcinilor firave, superficiale din primele faze de vegetație, care va duce la întarzierea creșterii, producând amânarea timpului de recoltare, și, în ultima instanță, scăderea producției și a calității.

Buruienile au fost și sunt dușmanii de temut a producătorilor de ceapă, din care cauza cu mare greutate a fost adoptată această tehnologie prin semănare direct în câmp. De multe ori cultura a fost compromisă atât din cauza că s-a aflat pe terenuri cu grad foarte mare de îmburuienare, cât și din cauza faptului că deseori au fost folosite erbicide expirate sau nu au fost administrate corespunzător.

Erbicidarea preemergentă va fi efectuată folosindu-se erbicidul STOMP 6 l/ha, administrat printr-o pulverizare fină, foarte uniformă pe suprafața solului, formându-se o peliculă fără a apărea benzi de suprapunere (fitotoxice pentru ceapă), sau benzi neerbicidate.

Erbicidul STOMP administrat preemergent formează o peliculă cu valoare reziduală lungă care distruge buruienile când încearcă să treacă prin aceasta. Pentru o acțiune cât mai îndelungată în timp a acestui erbicid se recomandă, a nu se interveni prea des cu lucrări mecanice de afânare a solului și de distrugere a buruienilor sau prașile manuale care distrug pelicula erbicidată anulând efectul erbicidului.

Când efectul erbicidului STOMP încetează, încep să apară buruieni care se vor distruge în primele faze de vegetație prin erbicidarea postemergentă cu GOAL .

Pentru buna combatere se aplică GOAL când buruienile sunt în stadiul de 2-4 frunze (maximum 7-10cm înalțime). Buna acoperire cu erbicid și umectarea buruienilor sunt esențiale pentru eficiența maximă în combatere. Cât este posibil se va evita deranjarea solului în vederea folosirii activității reziduale a erbicidului ajuns pe sol pentru o perioadă mai lungă.

Erbicidul GOAL combate peste 18 specii de buruieni dicotiledonate și o parte din buruienile monocotiledonate. Se va aplica 0,75-1,0 l/ha GOAL în 300-500 l soluție/ha. În cazul în care după o perioadă de timp va apare un al doilea val de creștere al buruienilor, un nou tratament de 0,5-0,75 l/ha va fi suficient pentru a le distruge.

Pentru combaterea buruienilor monocotiledonate se va folosi erbicidul ,, FUSILADE FORTE, , 1 l/ha. Pentru eficiență maximă acesta nu se va administra în condiții de secetă sau umiditate excesivă, se va aplica în perioada de creștere vegetativă intensă a buruienilor monocotiledonate (cand au 4-5 frunze). O pulverizare fină sporește efectul produsului asigurând o bună acoperire a buruienilor.

Combaterea bolilor și dăunătorilor

Mana cepei (Peronospora destructor Casp)(Fig.2.15). Pe frunze apar pete alungite de culoare gălbuie, la suprafața cărora, în condiții de umiditate atmosferică ridicată și la temperaturi de 10-18grade C, se dezvoltă un puf cenușiu violaceu, format din fructificațiile ciupercii.(conidiofori și conidii).Combatere. În timpul perioadei de vegetație se aplică 3-5 tratamente în funcție de condițîile climatice și de modul de irigare, la intervale de 8-12 zile, folosindu-se produsele Ridomil gold plus 0,3%, Ridomil gold MZ 0,25%, Planet 0,25%, Sandofan C 0,25%, Ripost M 0,2%, Acrobat MZ 0,2%, [NUME_REDACTAT] 0,25%, Previcur 607 SL- 0,15% + Dithane M45 – 0,2%. Se pot utiliza de asemenea fungicide de contact:Dithane M45-0,2%, Sancozeb 0,2%, Vondozeb 0,2%, Folpan 50-0,2%, Folpan 80 – 0,15%, Bravo 500- 0,2%.

Fig.2.15.Mana cepei (Peronospora destructor Casp)

Putregaiul cenușiu al cepei (Botrytis allii Munn) (Fig.2.16). Boala apare frecvent în anii cu primaveri bogate în precipitatii. Pe frunzele plantelor apar pete albicioase, mici (1-3mm), rotunde sau ovoidale, ușor cufundate în țesuturi. La suprafața țesuturilor atacate apare un puf cenușiu. La plantele mai avansate în vegetație atacul apare în zona coletului care se înmoaie și putrezește. În secțiuni longitudinale prin bulbi se constată că aceștia sunt cuprinși de un putregai umed care progresează din partea apicală spre cea bazală.Combatere. Primul tratament se aplică cu 6 săptămâni înainte de recoltare, iar al doilea 3 săptămâni mai tarziu, folosindu-se produsele Rovral 0,1%, Sumilex 0,1% sau Calidan 0,15%

Fig.2.16.Putregaiul cenușiu al cepei (Botrytis allii Munn)

Putregaiul alb al cepei (Sclerotium cepivorum Berk). Atacul apare frecvent pe terenurile grele, în anii cu precipitații abundente. Primul semn al bolii este îngălbenirea și uscarea vârfului frunzelor care progresează lent spre baza acestora. Rădăcinile sunt distruse și are loc o putrezire umedă a tunicilor, urmată de acoperirea acestora cu un miceliu alb, afânat, superficial. Dacă infecția se produce târziu, putrezirea acestora continuă în timpul păstrării.Combatere. Se va repeta o rotație a culturii pe 5-6 ani. În 6-8 săptămâni după răsărire se va aplica un tratament cu Rovral 0,25%, Ronilan 0,25%, Calidan 0,25%, folosindu-se 1000 litri soluție/ha. După tratament se va efectua o irigare prin aspersie cu 10-15 litri apă/m2, care are ca scop antrenarea fungicidelor în zona rădăcinilor plantelor.

Putregaiul bacterian al bulbilor de ceapă (Erwinia carotovora Jones) (Fig.2.17.). Atacul apare începând cu a doua perioadă de vegetație și este favorizat de umiditatea ridicată a solului.Coletul plantelor bolnave devine moale, pe secțiunea longitudinală prin bulbi. Se constată că tunicile sunt înmuiate. În timpul păstrării, atacul progresează, în final bulbii putrezesc în întregime și prezintă un miros neplacut, specific. Combatere. Respectarea unui asolament de 3-4 ani. La apariția atacului plantele bolnave vor fi îndepărtate din cultură și distruse prin ardere. [NUME_REDACTAT] 20-0,1% dă rezultate bune dacă tratamentele se aplică preventiv. Principalii dăunători care trebuie combătuți la timp sunt: musca cepei și tripsul comun.

Fig.2.17.Putregaiul bacterian al bulbilor de ceapă(Erwinia carotovora Jones)

Musca cepei (Delia antiqua Meig.) (Fig.2.18.). Este un dăunător specific producând însemnate pagube. Specie cu două generații de adulți pe an, larvele din prima generație atacă frunzele și bulbii în formare, iar cele din a doua generație numai bulbii.În interiorul unui bulb de ceapă se dezvoltă între 5-10 larve, care produc galerii profunde, atacul fiind însoțit de degradarea țesuturilor pe care secundar se instalează diferite ciuperci saprofite. Frunzele plantelor atacate se îngălbenesc, se vestejesc și se usucă. Cele mai mari pagube le produc larvele din prima generație, atunci când plantele sunt tinere. În anii cu condiții optime de dezvoltare (în special în primaveri cu precipitații puține și temperaturi ridicate), dăunătorul poate cauza pierderi cuprinse între 30-50%. Iernează în stadiul de pupa în sol, la 10-12cm adâncime, primii adulți apărând primavara la sfârșitul lunii aprilie-începutul lunii mai. Depune eșalonat 50-70 de ouă pe sub bulgării din apropierea plantelor gazda.Durata perioadei de incubație este de 5-8 zile, stadiul de iarna 15-20 zile iar cel de pupa 5-8 zile. Pentru limitarea atacurilor se recomandă respectarea rotației culturilor, strângerea resturilor vegetale rămase în câmp după recoltare, efectuarea arăturilor adânci de toamnă, semănarea anticipată de benzi capcană formate din ceapă. Chimic,se aplică pentru fiecare generație două tratamente (la interval de 10-12 zile), în perioada de maximă apariție a adulților, cu produsele Diazol 60 EC- 0,15%, Zolone 35 EC-0,20%, Sinoratox 35 CE- 0,15%.

Fig.1.18.Musca cepei (Delia antiqua Meig.)

Tripsul comun (Thrips tabaci Lind.). Este un dăunător specific culturilor de ceapă, atacă frecvent în anii calduroși și secetoși. Atacul se manifestă frecvent pe parcursul lunilor iunie-iulie, plantele se opresc din creștere, frunzele sunt lipsite de turgescență, iar cultura privită în lumina soarelui are o culoare argintie. Pentru combatere se recomandă două tratamente la interval de 10-12 zile cu Diazol 60EC- 0,2%, Mospilan 20EC- 0,03%, Supersect 10EC-0,03%. Pentru ca tratamentele aplicate împotriva bolilor și dăunătorilor să aibă o eficiență maximă, recomandăm urmatoarele: având în vedere că frunzele de ceapă sunt lucioase din cauza stratului de pruina, în soluția de stropit se va adăuga un adeziv (de preferat Aracet 0,2%); duzele aparatelor de stropit trebuie să asigure o pulverizare fină și uniformă, un tratament eficace nu înseamnă o ”îmbăiere” a plantelor, ci picături foarte fine care nu se ating între ele; cantitatea de soluție pentru cultura de ceapă trebuie sa fie de minimum 600 l/ha.9

____________________

9 http://www.gazetadeagricultura.info/plante/legume/445-ceapa/407-cultura-cepei-prin-semanat-direct.html

2.10.Irigarea.Metode,utilaje folosite,norme de udare,momentul udărilor.

[NUME_REDACTAT] recomandă a se efectua prin aspersie, care dă rezultatele cele mai bune, asigurând o aprovizionare uniformă a solului cu apă.

Dacă la ceapă din arpagic umiditatea din sol trebuie să fie constantă (70-80% din capacitatea de câmp), pe tot parcursul perioadei de vegetație, la ceapă semănată direct, umiditatea în sol variază în funcție de faza de vegetație. După cum se cunoaște, în faza a I-a de creștere a plantelor (apariția primei faze adevărate), acestea încep să-și pregătească singure hrana.

Aceasta este perioada cea mai critică pentru plantele de ceapă, și impune o umiditate în sol de 80-90% din capacitatea de câmp, și cantități însemnate de substanțe nutritive în stratul superficial al solului.

După această fază, umiditatea solului trebuie să fie constantă, 70-80% din capacitatea de câmp, până la sistarea completă a creșterii frunzelor în sistemul radicular,după care trebuie să scadă la 60-70% până la recoltare.

Nu se poate recomanda aplicarea unui anumit număr de udări pe timpul perioadei de vegetație, acesta depinzând de numărul și volumul precipitațiilor care au loc de la răsărire la sistarea completă a creșterii frunzelor și a sistemului radicular.

În cazul înființării culturii de toamnă, după semănat este necesar să se irige, pentru a realiza o germinație rapidă și uniformă.

Dacă toamna este uscată, plantele tinere nu vor forma 3-4 frunze până la îngheț fără o irigare adecvată. În mod normal, primăvara ceapa care a trecut peste iarnă nu are nevoie de irigație, dar în cazul unei primăveri uscate, acest lucru este necesar.

Irigarea se face cu norme de udare mici de 200-300 m3/ha, doar cât să nu lase plantele să se usuce în condiții de secetă. Cantitățile mari de apă fac ca bulbii să se dezvolte prea tare, astfel declașând arpagicul.

Soluțiile pentru irigarea culturilor de ceapă

Irigarea culturilor de ceapă nu este o sarcină ușoară și poate fi realizată folosind metode și sisteme diferite. Atunci când proiectați un sistem de irigații pentru culturile de ceapă trebuie să aveți în vedere următoarele:

– Necesarul maxim de apă pe zi

– Distribuirea uniformă a apei

– Asigurarea condițiilor optime pentru germinație

– Aplicarea îngrășămintelor

– Aplicarea și activarea erbicidelor și pesticidelor

– Predispoziția culturii la bolile foliare în condiții de umiditate

Irigarea prin aspersie cu volum redus:

Această metodă de irigare se caracterizează printr-o acoperire completă, cu o uniformitate ridicată de distribuire a apei, o rată redusă de precipitații și un impact scăzut al apei asupra solului (Fig.2.19). Aceasta asigură o soluție completă de irigare și fertilizare pe parcursul întregii perioade de creștere. Întrucât câmpul este irigat în mod uniform, nu există limitări în ceea ce privește modelul de semănat. Este ideală pentru germinație și fazele de început și esențială atât pentru irigații tehnice în vederea pregătirii solului, cât și pentru activarea erbicidelor și pesticidelor.

Fig.2.19.Irigarea cepei prin aspersie

Bazându-se pe metoda de irigare prin aspersie cu volum redus, NaanDanJain pune la dispoziție două sisteme: IrriStand și Amirit. Aceste două sisteme sunt proiectate ca soluție completă pentru gestionarea eficientă a producției de ceapă moderne în toate fazele de dezvoltare ale culturii.

Irigarea prin picurare:

Este o metodă de irigare localizată, caracterizată printr-o eficiență ridicată a utilizării apei și o umezire minimă a frunzelor, reducând astfel predispoziția la bolile foliare. Linia de picurare este instalată din 2 în 2 rânduri de răsaduri, ceea ce permite ajungerea apei la toate plantele. Între picurătoare se păstrează o distanță de 20-30 cm pentru a asigura o linie udată uniform. De regulă, debitul picurătoarelor este de 1-2 l/h sau 3-5 l/h/metru în cazul benzilor de picurare.

[NUME_REDACTAT]

Irristand este un sistem de aspersoare cu debit redus care simulează o ploaie fină. IrriStand are la bază un sistem de țevi PE flexibile proiectat special pentru a îndeplini cerințele de dezvoltare specifice culturilor de ceapă în toate fazele de dezvoltare.

[NUME_REDACTAT]

Având la bază conceptul IrriStand, sistemul Amirit include țevi PE de 50 mm în segmente de 10–12 metri.

Principalele avantaje al acestui sistem sunt flexibilitatea, portabilitatea și ușurința în operare.

Gama de aspersoare de de1/2 pentru sistemele Amirit si Irristand.

Super10: Mecanism compact cu bilă, protejat ermetic, pentru distanțe între aspersoare de 12 m. Disponibil cu regulator de debit.

5022-U: Aspersor de impact pentru distanțe de până la 12 m. Recomandat pentru utilizare la presiuni reduse. Disponibil cu regulator de debit.

5022-SD: Cel mai bun produs pentru distanțe mari (până la 14 m) asigură o acoperire uniformă maximă și o udare de aproape. Asigură o rezistență ridicată în condiții de vânt puternic.

2005 AquaMaster:Microaspersor pentru sistemul Irristand, proiectat pentru a funcționa la presiuni extrem de joase. Uniformitate ridicată de distribuire a apei, pentru distanțe de până la 7 m.10

2.11.Recoltarea cepei

Calitatea producției, dar mai ales capacitatea sa de păstrare este direct determinată de momentul recoltării. Astfel, recoltarea mai timpurie presupune acumulări mai mici de 9% substanță uscată, ceea ce ar determina deprecierea produselor prin deshidratare, reducerea capacității de păstrare și pierderi excesive în greutate, dar mai ales de calitate.

Recoltarea tardivă a bulbilor chiar dacă au acumulat peste 12% substanță uscată, atrage deprecierea tunicilor învelitoare ale bulbilor, pierderi în greutate prin deshidratare sau chiar reluarea vegetației în condiții de umiditate (ploi sau stocare necorespunzătoare).

Identificarea momentului optim constă în urmărire periodică a evoluției vegetației și maturizării bulbilor și coincide momentului când treimea superioară a frunzei s-a îngălbenit și are tendința de a se apleca spre sol, tulpina falsă se înmoaie, iar tunicile sunt la începutul colorării, fără fisuri sau exfolieri, închizând prin suprapunere zona tulpinii false.

Se va efectua recoltatul ziua, după ce nu mai există rouă pe plante, pe timp uscat și când solul este reavăn.

Dacă recoltarea se efectuează manual, costul acestei lucrări este foarte mare și mai cu seama pe suprafețe mari nu îl recomandăm. Recoltarea este mult mai eficient să se facă mecanic, folosind mașina MRC-1,2 cu tractorul L-445 sau U-650, iar după dislocare bulbii rămân pe câmp în benzi, timp de 6-7 zile pentru solarizare (uscarea frunzelor). În perioada de solarizare a bulbilor, producția de ceapă scade cu circa 5% ca urmare a pierderii apei intercelulare.

În faza a doua, cu aceeași mașină dar echipată cu transportor, bulbii sunt adunați și încărcați într-un mijloc de transport.

____________________

10http://www.gazetadeagricultură.info/plante/legume/445-ceapa/407-cultura-cepei-prin-semănat-direct.html

În cazul aplicării tehnologiei prin semănare direct în câmp toamna cu trecere peste iarnă, recoltarea producției destinată se poate imediat face direct trecând peste faza de solarizare și încărcând producția direct în mijloacele de transport după ce bulbii au fost dislocați și scuturați de către părțile active ale mașinii de recoltat.

Producătorilor de ceapă pe suprafețe mari le recomandăm dotarea cu mașini de recoltat și de condiționat ceapă. Prin utilizarea acestora prețul de producție va scădea semnificativ și profitul obținut pe hectarul cultivat cu ceapă va fi mult mai mare.

Cultivarea acestei specii devine foarte rentabilă dacă se reușește ca producția să depășească 30 t/ha și dacă se reușește ca aceasta să se valorifice superior. Este foarte important a se stabili procentul din recolta care se valorifică imediat după recoltare și cantitatea care se depozitează pentru a fi valorificată în special pe timpul iernii și în primăvara anului următor. Când se obține o producție mare se poate valorifica imediat după recoltare la un preț destul de scăzut și profitul va fi unul pe măsura așteptărilor. În cazul în care producătorul dispune de spații pentru depozitare, recomandăm păstrarea și valorificarea bulbilor după câteva luni, cunoscându-se faptul că prețul se dublează sau chiar se triplează.

Costurile de producție la hectarul de ceapă cultivat după tehnologia modernizată prezentată se situează la circa 6000 lei. Prin urmare la o producție de 30 t/ha (considerată o producție mică dacă se respectă tehnologia prezentată), în urmă valorificării la recoltare la un preț de 0,5 lei/kg se va obține un profit de 9 000 lei. Profitul va crește considerabil dacă producția se va păstra și va fi valorificată după 4-5 luni de la recoltare la un preț cel puțin dublu. Acest calcul simplu de eficientă economică sperăm că va determina fermierii, producătorii de ceapă, să adopte rapid această tehnologie modernizată care să le aducă profituri mari.4

2.12. Păstrarea și condiționarea producției de ceapă

Tehnologia de păstrare și valorificare a cepei.

Ceapa este o legumă mult folosită în prepararea hranei, în industria conservelor, și poate fi utilizată în producerea cepei deshidratate în solzi sau făinuri. Consumul de ceapă se face din depozite în perioada ianuarie-mai iar în rest consumul se bazează pe aprovizionarea direct de la producători, atît ca ceapă bulbi cît și ca ceapă verde. Soiurile cultivate au însușiri de păstrare diferite, la ceapa de apă Aurie de Buzău durata este mai redusă decît la ceapa din arpagic ([NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]) sau ceapa ceaclama (Diamant, Roșie de Arieș, Roșie de Făgăraș, Wolska, Banko, sau soiuri noi din [NUME_REDACTAT], Pacific, Armstrong, Daitona, Spirit). Recoltarea se face imediat ce frunzele s-au îngălbenit, bulbul și-a format tunicile de protecție de culoarea specifică soiului. Zvîntarea se face în cîmp sau în șoproane timp de 3 -5 zile, după care se taie cozile la 4 cm și se sortează conform SR 1424-86 pe 2 calități: cal I peste 40 mm și cal II 25 – 40 mm. Condițiile de păstrare sunt prevăzute în SR 9127/5-74. Tradițional ceapa și usturoiul se păstrează în pivnițe, sub formă de cununi (funii) care se suspendă de grinzile tavanului. În magazii ceapa se păstrează în straturi de 20 – 30 cm pe rafturile stelajelor, sau în lăzi cu capacitate de 30 – 40 kg așezate în așa fel ca să se asigure aerisirea. Temperatura nu trebuie să scadă sub -3° C. În șanțuri stratificată în nisip se păstrează de regulă ceapa de sămînță. Păstrarea se poate face și în podul magaziilor în strat de 15 – 20 cm și la venirea înghețului se acoperă cu rogojini și se controlează lunar. Ceapa înghețată nu se mișcă din loc și se lasă să se dezghețe treptat. Păstrarea în depozite specializate cu ventilație mecanică se face la înălțimea de 3 – 3,5 m , într-o celulă de 12X24 m se pot păstra 500 – 800 t. Umplerea celulelor se face în 5 – 6 zile și în acest timp se face ventilarea cepei depozitate pentru a se elimina o parte a căldurii cu care a venit din cîmp și a celei degajate în procesul respirației precum și a apei rezultate din transpirație. În faza de zvîntare debitul de aer necesar este de 80 – 100 mc/h/t. În zilele cețoase nu se ventilează aer din exterior ci se face recircularea acestuia cum de altfel se face și cînd temperatura exterioară este sub 0° C. Toamna se face ventilarea noaptea cînd aerul este mai rece. Păstrarea în depozite frigorifice se poate face prin admisia aerului rece prin pardoseală sau prin partea superioară. În cazul celulelor cu ventilare prin pardoseală zvîntarea cepei se face prin circularea de aer cald, iar în faza de păstrare se introduce aer rece. Depozitarea se face în vrac la 3 – 3,5 m înălțime. În celulele cu admisia aerului prin partea superioară depozitarea se face în lăzi palete sau în saci stivuiți pe palete cu montanți, care se paletizează pe 4 rînduri. Boxpaleții se stivuiesc pe 7 – 9 nivele și aerul rece de la bateriile de răcire este refulat din partea superioară, avînd o circulație de sus în jos prin masa produselor. Sistemul permite și accesul aerului de afară, în acest fel scăzînd consumul energetic cu cca 20 %.

Tabelul.2.1. Condiții de păstrare a cepei pe faze tehnologice

Apariția unui miros puternic de ceapă ca și încolțirea bulbilor denotă că în depozit este o umiditate relativă ridicată și că ceapa a început să putrezească.

Tehnologia de păstrare și valorificare a arpagicului.

Arpagicul reprezintă materialul de înmulțire a cepei și se sortează manual sau cu mașini de sortat arpagic pe 3 calități cal.I 7 – 14 mm, cal. II 14 – 20 mm, cal. III 20 – 25 mm. Recoltarea se face manual sau mecanic cînd 1/3 din lungimea frunzelor s-au îngălbenit și tulpinile false se apleacă. Ambalarea se face la saci de 20 kg. Depozitarea arpagicului se face pe stelaje în strat gros de 15 – 20 cm sau în lăzi de 15 – 20 kg stivuite pînă la 2m înălțime cu intervale pentru aerisire. La arpagicul mare dacă se păstrează la 5 – 8 ° C formează un număr mare de tulpini florifere (fuști), acest fenomen putînd fi evitat dacă la păstrare se evită temperaturile între 0 – 18 ° C. În acest scop toamna și primăvara cînd temperaturile sunt mai ridicate se încălzesc spațiile de depozitare la 18 – 20 ° C iar iarna păstrarea se face la -2….-3° C. Pe timpul cît arpagicul este înghețat se evită mișcarea lui și i se asigură o dezghețare lentă. Umiditatea relativă a aerului trebuie să fie de 65 – 70 %. Păstrarea se face pentru un interval de 6 – 7 luni, pierderile lunare de greutate și prin stricare nefiind mai mari de 3,5 – 4 % dacă se respectă condițiile de păstrare.11

___________________

11 Tehnologii de păstrare și condiționare-curs

CAPITOLUL. III.

CERCETĂRI PROPRII

3.1. Scopul cercetărilor

Cercetǎrile efectuate în vederea lucrării a fost studiul asupra tehnologiei culturii cepei în condițiile pedoclimatice din Suraia – Vrancea.

Principalul material care derivă din această țintă sunt:

– Împlinirea unei caracterizări din punct de vedere al condițiilor pedoclimatice si de localizare a culturii studiate.

– Analiza interacțiunii dintre factorii climatici (temperatură și precipitații) dar și condițiile de vegetație ale plantelor;

– Folosirea unei tehnologii adecvate culturii cepei din arpagic;

– Realizarea efectului regimului de apă asupra producției de ceapă;

– Realizarea efectului fertilizării asupra producției de ceapă;

– Realizarea efectului desimii plantelor asupra producției de ceapă;

– Realizarea consumului de apă;

– Realizarea optimului tehnic și al celui economic la cultura de ceapă;

– Asigurarea tratamentelor fitosanitare la cultura de ceapă;

3.2. Obiectivele urmărite și materialul studiat.

Metoda de lucru folosită în cadrul acestei lucrări a constat din studii bibliografice la nivel macroeconomic pe bază de studiu folosind diferite surse de informare. Materialul biologic săditor utilizat la înființarea culturii experimentale prezintă indicii genetici și calitativi corespunzători pentru determinarea în condiții optime a influenței condițiilor pedoclimatice asupra potențialului productiv al cepei de arpagic în condițiile de la Suraia.

Informațiile culese au fost înscrise în fișa – chestionar, care a stat la baza acestui studiu. Atât la nivel macroeconomic cât și la nivel de eșantion au fost culese date referitoare la principalele elemente cu caracter biologic, factorii tehnologici, manageriali și economici, care au fost sistematizate, prelucrate și interpretate prin metodele specifice unor astfel de cercetări.

3.3. Metoda de lucru utilizată

Rezultatele din producție s-au realizat pe baza analizei, adică stăpânirea celor trei factori experimentali dar și influența producției lor asupra factorilor realizați în fiecare an experimental. Primul factor studiat a fost influența densității de plantare asupra producției realizate și a calității producției de marfă obținută, al doilea element de studio a fost influența tehnologiei de cultură a cepei din arpagic asupra indicatorilor productive și economici și corelarea elementelor tehnologice cu condițiile pedoclimatice din terenul experimentat.Al treilea aspect al metodelor de cercetare în care am remarcat, valorificarea și conservarea producției de ceapă, aspect care influențează indicatorii tehnico-economici ai studiului efectuat în cadrul prezentei lucrări de licență.

Datele primare pentru studiul de ansamblu le-am preluat de la antreprenorul societății unde am studiat tema lucrării cât și din evidențele și datele statistice culese de la:

– Registrul agricol al comunei Suraia;

– [NUME_REDACTAT] pentru Agricultură și [NUME_REDACTAT] Vrancea;

– Literatura de specialitate națională și internațională;

Aceste date, centralizate, calculate și prelucrate au fost analizate prin prisma îmbinării și corelării cu numeroasele observații făcute direct în teren și cu datele statistice oficiale, cu raportarea rezultatelor finale la cerințele perioadei de tranziție la economia de piață, condițiile și posibilitățile actuale și de perspectivă.

CAPITOLUL. IV.

PREZENTAREA CULTURII DE CEAPĂ LA SOCIETATEA SC.IVACOM.SERV.SRL.SURAIA

4.1. Structura organizatorică.

Societatea are sediu și domeniu de activitate, în comuna Suraia, județul Vrancea. Societatea cu o vechime de peste 20 de ani are ca domeniu de activitate cultivarea răchitei și procesarea acesteia în produse finite ( coșuri,coșulețe) (Fig.4.1.), împletituri din răchită de o calitate excepțională. Produsele finite fiind exportate în proporție de 95%, în țări ca: Elveția, Anglia, Franța, Germania, Belgia etc. Societatea deține o suprafață totală de 27 ha, teren agricol care în proporție de 80% este cultivat cu răchită, (materie primă), iar 20% din suprafață cultivată cu legume: pepeni, fasole, ceapă. Terenul cu cultura de ceapă este situat în extravilanul [NUME_REDACTAT] pe malul Siretului având o suprafață de 2ha (ceapă).

Fig.4.1.Produse finite(coșuri,coșulețe)

4.2. Prezentarea sectorului de producere a legumelor.

Solul din zonă este bogat în nutrienți și clima este propice unor astfel de culturi. Această cultură a fost înființată după cultura de grâu. După recoltarea grâului s-a ierbicidat cu Randup (6 l/ ha), fertilizarea de toamnă cu superfosfat ( 300kg/ha) și sare potasică (150kg/ha), după care s-a executat o arătură adâncă și discuitul. În primăvară înainte de plantat s-a efectuat fertilizarea solului cu azotat de amoniu și o lucrare de modelare a terenului cu combinatorul. A fost folosită tehnologia prin plantare a arpagicului direct în câmp, în proporție de 90% din totalul suprafeței cultivată cu ceapă, care a fost realizată mecanic. S-a folosit la plantat soiul de arpagic Stuttgart. Plantarea arpagicului s-a făcut cu mașina de plantat bulbi MPB-12, care la o trecere plantează 12 rânduri grupate în 3 benzi a câte 4 rânduri. Distanța de plantare între rânduri este de minim 25 cm, pentru a se putea mecaniza lucrarea de prășit și de afânat solul între rânduri. După plantat se tăvălugește și se erbicidează cu premergent cu STOMP-33 CE (6 l/ha), se fac prașile repetate și se plivește pe rândul de plante. În anii secetoși se aplică 1-2 udări dar anul acesta fiind un an bogat în precipitatii nu s-au efectuat udări, însă după fiecare ploaie s-au făcut stropiri cu zeamă bordaleză1%, pentru prevenirea și combaterea atacului de mană. Recoltarea se face la sfârșitul lunii iulie începutul lunii august când vârful frunzelor este îngălbenit. Recoltarea cepei se efectuează manual în două etape: prima fiind dislocarea cepei iar, a doua etapă este adunarea cepei de pe suprafața solului. Pentru o păstrare cât mai îndelungată trebuie ca ceapa sa fie lasată la uscat timp de cateva zile, expunandu-le la soare cu tot cu frunze si întorcându-le frecvent.Cât timp sunt încă umede, cepele nu au voie să se atingă, pentru că o atingere cât de mică le face să încolțească și să putrezească. Dacă nu putem și nu avem unde usca ceapa la soare, putem să o asezăm într-un loc cald, uscat și bine aerisit. Înaintea depozitării, trebuie tăiată coada cepei, păstrând doar câțiva milimetri de frunze. După ce s-a uscat și tăietura, ceapa este pregatită de depozitat, în lădițe pâna la livrare sau consumare. Putem păstra ceapa și cu tot cu frunze numai că acestea trebuiesc împletite în funii sau mănunchi. Calitatea producției, dar mai ales capacitatea sa de păstrare este direct determinată de momentul recoltării. Astfel, recoltarea mai timpurie presupune acumulări mai mici de 9% substanță uscată, ceea ce ar determina deprecierea produselor prin deshidratare, reducerea capacitatii de păstrare și pierderi excesive în greutate, dar mai ales de calitate. Valorificarea producției se face direct în piață și supermarketuri, iar producția de ceapă nevalorificată toamna se păstrează pe timpul iernii în locuri special amenajate, cele mai bune condiții de păstrare pe timp de iarnă a cepei, sunt întrunite în locuri bine aerisite, întunecate cu umezeală scăzută și cu temperaturi pozitive ce nu depășesc 15oC.

Cultivarea cepei deși este costisitoare, pin producția superioară la hectar aduce venituri consistente. În țară la noi există trei categorii de producători de ceapă: -producători de subzistență care produc ceapă pe câțiva metri pătrați doar pentru nevoile proprii, ceade a doua categorie este reprezentată de producătorii din zone cu tradiție, (Fagăraș,Târgu-Frumos, Râmnicu-Sărat,Vinga) care produc ceapă atât pentru nevoile proprii cât și pentru comercializare. Categoria fermierilor legumicoli care cultivă ceapă pe suprafețe mari, practică tehnologii moderne, obțin producții mari (peste 40% pe ha) și de bună calitate. Proprietarul acestui teren acționează ca și manager, acesta ocupându- se personal de organizarea lucrărilor de pregătire a terenului, arat, plantat, fertilizat, irigat și recoltat.

4.3. Prezentarea sectorului de mecanizare(tractoare,mașini agricole)

Societatea deține:Utilaje ca:

Tractor (U650) (Fig.4.1) a fost construit de fosta uzină Tractorul din Brașov este un tractor universal, pe roți pentru lucrările agricole și pentru transport. Este un tractor de putere mijlocie,echipat cu motor Diesel de 47,8 KW (65 CP) la 1800 rot/min, cu injecție directă și pornire electrică. Domeniul larg de utilizare a tractorului este asigurat de priza de putere independentă sau sincronă și de gama mare de viteze realizate din cutia de viteze cu 5+1 trepte, dublate prin intermediul unui reductor. Efortul depus de tractorist este minim datorită servomecanismului hidraulic al direcției. Pentru acționarea mașinilor agricole tractorul este echipat cu instalație hidraulică cu mecanism monobloc,cu reglaj automat de forță și poziție. Constucția osiilor din față și spate permite variația ecartamentului.

Caracteristici tehnice ale tractorului (U 650):

masa de exploatare ( cu cabină):3620kg,

raza minimă de viraj ( cu roata interioară virată):3,40 m. Tractorul poate lucra pe terenuri cu pantă maximă de 120m (transversal direcției de mers).

Cotele de gabarit la tractorul U650 sunt : ecartamentul roților din față;1320…1970 mm-ecartamentul roților din spate; 1400…2050 mm, distanța între puntea față și puntea spate (ampatamentul): 2430 mm; înălțimea tractorului fără cabină 1900 mm; înălțimea tractorului cu cabină: 2630 mm; lungimea tractorului:4070 mm

Ttractor (U260) (Fig.4.2.)

Mașina de plantat bulbi (MPB-12) (Fig.4.3.) folosită pentru plantatul arpagicului, Prin construcție, aceste mașini de plantat se pretează pentru plantarea mecanică a usturoiului, arpagicului, precum și a bulbilor de lalele, ghindă, nuci, etc. Mașina poate funcționa cu dozatoare cu cupă sau racleți acționați cu lanț, plasând usturoiul, arpagicul sau alt material de plantat în brazda deschisă de brăzdar.

La modelul de bază, distanța dintre rânduri este fixă, dar se produce și modele cu distanță variabilă între rânduri. Distanța dintre plante se poate regla prin schimbarea pinionului acționat de roata de acționare.

Acoperirea brazdelor este asigurată prin roțile de acoperire plasate după brăzdat, care produc o compactare adecvată a patului germinativ și o calitate bună a semănăturii.

Bulbii (cățeii) de usturoi sau arpagicul se introduce în coșul de alimentare al mașinii, de unde cupele acționate prin lanț vor prelua materialul de însămânțat, care ajunge în sol, în brazdele deschise de brăzdar, ce se poate regla la o adâncime de 5-12 cm, la densitatea dorită. Reglajele verticale și orizontale ale brăzdarului se vor fixa cu șuruburi. Neregularitățile terenului sunt contracarate de transmisia cardanică, suspendările flexibile și de plăcile reglabile cu dispozitiv pentru menținerea adăncimii.

Pe solurile puternic compactate (sau pe timp de secetă mare, pe terenuri nemărunțite) cuțitele de brăzdat montate pe partea din față a șasiului asigură afânarea solului înaintea brăzdatului, și astfel lucrarea se poate realiza și în condiții nefavorabile (demontarea ansamblelor de reglaj fin).

Un MIG500, (Fig.4.4) acesta este destinat împrăștierii îngrășămintelor chimice granulate, praf sau amestecuri de îngrășăminte chimice, pe suprafețe medii-mari. Se utilizează și pentru lucrări comunale,pentru împrăștierea materialelor antiderapante pe drumuri ( sare nisip sau amestecuri). Sunt prevăzute cu regulator dublu pentru limitarea împrăștierii dreapta/ stânga sau pe întreaga lățime. Discul de împrăștiere este prevăzut cu 6 didtribuitoare radiare, acest model are o capacitate de 500 l, o rază de împrăștiere a îngrășămintelor de 6-18m la o rotație de 540/min și o greutate de 54kg..

Dotări:

rezervor (pâlnie) din oțel,

disc de împrăștiere care este prevăzut cu 6 distribuitoare radiare ,

regulator dublu (limitator lățime), cuplă pentru remorcă,

paravan de protecție pentru a evita împrăștierea pe tractor.

Instalație pentru erbicidat (Fig.4.5.). Mașinile de erbicidat(meturi stropitori) sunt concepute pentru a efectua o tratare chimică a culturii de câmp, precum și a plantelor cu îngrășăminte minerale lichide și nu numai. Aceste mașini sunt echipate cu un sistem de filtrare triplu,fitinguri cu duza reglate prin robinet. Pulverizatorul poate fi echipat cu sistem de stabilizare și capete de pulverizare funcționale.

Fiecare mașină de erbicidat (met, stropitoare) este echipată cu:

sistem de filtrare triplu-manometru(cu glicerină, opțional)

rezervor de apă pentru spălarea mâinilor-pompă cu debit de 120 și 140 de litri pe minut-rezervor amestec,

rezervor spălare mâini-robineți-duze (cu un cap, cu două sau cu trei capuri de pulverizare)

site

distribuitor –lance (6 -8-10-12-15m)

racord furtunuri

Sistemul de stabilizare a mașinii de erbicidat poate fi manual sau hidraulic.

Mașina de întins folie și picurare (Fig.4.6.), este un dispozitiv care prepară terenul pentru plantat, întinde linia de picurare și folia de mulcire. Lățimea foliei poate fi între 600 și 1600 mm iar lățimea bilonului între 300 și 800 mm.

Tambur de udat (Fig.4.7.), este una dintre cea mai performantă instalație de irigat cu tambur și turelă rotativă care permite irigarea terenurilor opuse fără repoziționarea șasiului

Caracteristici tehnice:

diametrul exterior furtun 50 mm-160 mm

lungime furtun L=200 mm-750 m cu sau fără motopompă încorporate, cu sau fără compresor de golire

aspersorul de capăt are 3 duze interschimbabile

ridicare manuală sau hidraulică

rotație tambur 360

picioare telescopice hidraulice

priza de forță pentru înfășurare rapidă

turboreductor performant cu by-pass încorporate

cărucior port

rampă cu ecartament reglabil,

părțile încălzite la cald

manometru

furtun flexibil de alimentare

reductor 4-6 viteze sincronizate.

Semănătoare de porumb și pompă de udat atașată la priza tractorului.(Fig.4.8.)

Fig.4.1.Tractor(U650)

Fig.4.2.Tractor(U260)

Fig.4.3Mașină de plantat bulbi(MBP-12)

Fig.4.4.Mașină de împrăștiat îngrășăminte.(MIG500)

Fig.4.5. Instalație de erbicidat

Fig.4.6.Mașină de întins folie și picurare

Fig.4.7.Tambur de udat

Fig.4.8.Pompă de udat

4.4 Prezentarea dotărilor, forței de muncă și a rezultatelor economice la SC. IVACOM.SERV.SRL.SURAIA

Costurile de producție la hectarul de ceapă cultivat după tehnologia modernizată se situează la circa 4000 lei. La două hectare de ceapă s-au plantat 1500 kg /ha de arpagic, cumpărat cu 4lei/kg, din depozit după care la final se estimează o producție în proporție de 40-50t/ha. Investitiile inițiale sunt destul de mari dar sunt compensate prin accesarea de fonduri europene prin programele dedicate agriculturii, investiții: utilaje, sistem de irigații, semințe, îngrășăminte și carburanți. Managerul (proprietarul fimei) are contracte de colaborare pe perioada recoltării cu diferite supermaketuri, din localitatea Focșani unde acesta își valorifică marfa la un preț estimat de 0,70- 0,80 ron pe kg, estimându-se la final un venit de 28000 ron/ha, din care se scade cheltuielile totale rezultând profitul.

CAPITOTUL .V.

TEHNOLOGIA CULTURII CEPEI LA SC.IVACOM.SERV.SRL.

5.1.Caracterizarea climatică și edafică a zonei în care este amplasată cultura.

Comuna se află în extremitatea de est a județului, pe malul drept al Sretului, râu ce formează limita cu județul Galați.

Activitătile specifice zonei sunt:

Exploatare minerală

împletituri

legumicultură

pomicultură

cultura cerealelor

Activitățile economice principale ale comunei Suraia sunt:

[NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] turistitice ale zonei sunt:[NUME_REDACTAT] cu salba de lacuri, în care se poate practica pescuitul.

Cultura este amplasată în comuna Suraia, și este situat într-un climat temperat-continental cu mari variații sezoniere.

Caracterul continental accentuat al climei este dat de amplitudinea termică anuală ridicată, de persistența secetei atmosferice și de indicele de ariditate scăzut. Verile sunt călduroase, iar iernile geroase. Temperatura medie anuală este cuprinsă între 9-100 C (9,60 C media multianulă la stația meteo Focșani). Temperaturile cele mai scăzute se produc în luna ianuarie -5,760 C media multianuală,iar cele mai ridicate în luna iulie și august +28,560 C media multianuală a lunii iulie.

Tabelul.5.1. Temperaturile medii, minime și maxime la stația meteo [NUME_REDACTAT] zi cu bruma are loc în medie în prima decadă a lunii octombrie, iar ultima zi cu brumă este de regula în ultima decadă a lunii aprilie. Intervalul zilelor fară îngheț se extinde la 200-210 zile, iar cel al zilelor cu temperaturi sub 00 C sunt de 105-110 zile cu o frecvența maximă în luna ianuarie.

Numărul zilelor cu temperaturi de peste 250 C este 90 (zile de vara).

Umezeala aerului sub forma tensiunii vaporilor de apa variază direct proporțional cu temperatura aerului și are valori maxime în luna iulie (17,2mb) și un minim în luna ianuarie 4,2 mb. Media multianuală a umiditătii relative a aerului este de 78%.

Nebulozitatea se datorește activitătii ciclonice frontale dinspre [NUME_REDACTAT] în timpul iernii și respectiv a celei anticiclonice din lunile august-septembrie. Media multianuală a nebulozității este de 5,8 zecimi. Numarul mediu al zilelor cu cer senin (0 – 3,5 zecimi) este de 54.

Durata medie de stralucire a soarelui este de 2000 ore/an. Media zilelor cu soare este de 280, iar cea a zilelor fără soare este de 81. Precipitațiile atmosferice media multianuală este de cca 500 mm, astfel la stația Boțârlau media este de 467 mm, la stația Tecuci 490 mm, iar la stația Focșani 550,6 mm repartizată pe luni astfel:

Tabel nr. 5.2.Precipitații medii lunare la stația meteo [NUME_REDACTAT] cea mai mare de precipitații cade în lunile mai, iunie și iulie, iar cele mai scăzute precipitații din perioada de vegetație se înregistrează în lunile ianuarie și februarie.

În anotimpul rece al anului precipitațiile sunt în general sub formă de ninsoare. Numărul mediu al zilelor cu zapadă este de 25% an. Numărul mediu al zilelor cu ploaie este de cca 56% pe an. În afară de precipitațiile sub formă de ploaie și zapadă în zonă apar și alte fenomene hidrometeorologice ca: lapovița, poleiul, chiciura, roua, bruma, ceața și grindina.

Vânturile sunt dictate de mișcarea meselor de aer. Ele au o frecvență mai mare din direcția NV, N urmate de cele din S și SE.

Tabelul.5.3.Frecvența (%) și viteza (m/s) medie a vântului pe direcții și anotimpuri (stația meteo Focșani).

În intervalul decembrie martie, vânturile au cea mai mare intensitate, mai precis cele din nord (4,4 m/s). Dinamica maselor de aer este determinată de acțiunea centrilor barici, cum sunt: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și cu o intensitate mai mică anticiclonii secundari: anticiclonul groenlandez și anticiclonul scandinav.

Caracterizând în general climatul de la Suraia – Vrancea după Koppen este un climat de antestepă cu formula climatică B.S.a.x cu urmatoarea semnificație:

B – doua epoci de secetă primăvara și toamna

S – stepa sub limita zonei de secetă

A– temperaturile lunii celei mai calde 220C

X– maximul precipitațiilor la începutul verii

Din analiza principalelor elemente meteorologice înregistrate se poate caracteriza climatul prin urmatoarele trăsături specifice:

1.Temperatura ridicată vara care uneori dăunează culturilor

2.Geruri mari iarna care în perioada de repaos vegetativ produc efecte negative asupra culturilor în unii ani

3.Precipitații relativ moderate repartizate inegal pe anotimpuri

4.O lungă perioadă de secetă la sfârșitul iernii și începutul toamnei

5.Zapada puțină cazută iarna este uneori spulberată de vânt

6.Brumele timpurii de toamnă și mai ales cele târzii de primavară dăunează uneori plantațiilor pomicole.

Teritoriul comunei Suraia se încadrează într-o zona de luncă cu aspect de silvostepă.

Suprafețe împădurite alternează cu suprafețe ocupate de ierburi mezohigrofile asociați de graminee cu leguminoase.

Buruienile cele mai frecvent întalnite în culturi sunt: volbura (Consolvulus arvensis), pălămida (Cirsium arvense), pirul (Agropirom sp.), loboda sălbatică (Atriplex sp.), susai (Sonchus arvense), cornuți (Xanthium sp.), Stuf (Phragmites sp.), mur de miriște (Rubus cesius), troscot (Polygonum aviculare), laptele cucului (Euphorbia sp.) etc.

În urma cartării pedologice pe teritoriul Suraia – Vrancea au fost identificate urmatoarele tipuri de soluri:

-cernoziomuri

-soluri brune eumenobazice

-soluri gleice

-vertisoluri

-protosoluri aluviale

-soluri aluviale

În urma studiului condițiilor de experimentare pentru fiecare zonă în parte putem aprecia criteriile care au fost avute în vedere la alegerea staționărelor respective.

Solul are o mare însemnătate pentru cultura plantelor legumicole deoarece acesta este principalul mijloc de producție și în legumicultură. Cantitatea și calitatea produselor ce se realizează depind nemijlocit de fertilitatea solului.

Solurile folosite pentru cultura legumelor se caracterizează printr-o fertilitate naturală destul de ridicată și au un potențial de producție corespunzător.

Uneori cultura legumelor se practică și pe soluri nisipoase sau nisipolutoase. La acestea se intervine pentru crearea fertilității artificiale prin lucrări agrotehnice, prin aplicarea îngrășămintelor, prin asolamente raționale.

Solul servește ca suport mecanic pentru plantele legumicole și ca mediu din care rădăcina plantei absoarbe apa și elementele minerale.

La cultura legumelor în câmp, dar mai ales la cea protejată, deoarece se intervine foarte mult cu măsuri de ameliorare și îmbunătățire prin administrarea unor mari cantități de îngrășăminte organice și minerale,modificarea însușirilor solului este mai accentuată.

De aceea este mai potrivit să folosim noțiunea de "substrat de cultură" .

Însușirile solului pentru legumicultură se referă la: textură, structură, conținutul în săruri (soluția solului), reacția solului și capacitatea de tampon. Textura solului se definește după conținutul procentual de argilă, praf și nisip.Cu cât conținutul în argilă este mai mare, iar cel de nisip mai redus, solul va fi greu și mai puțin potrivit pentru cultura legumelor.Se apreciază că cele mai bune soluri pentru cultura legumelor sunt :cu textură ușoară și mijlocie, nisipo-lutoasă și luto-nisipoasă. Solurile cerute de cele mai multe specii legumicole pot avea un conținut de argilă de 10 – 30 % și nisip 40 – 45 %. Solurile cu textură nisipoasă sunt foarte permeabile, nu rețin apa, nu au coeziune și plasticitate, se încălzesc ușor, dar se răcesc foarte repede, se lucrează ușor, sunt sărace în elemente nutritive.

Pentru alegerea terenurilor cu favorabilitate optimă (pentru cultura de ceapă) se recurge la întocmirea hărtilor de favorabilitate după criterii măsurabile, excluzându-se suprafețele cu unele limitări și restricții. Pentru cultura cepei sunt indicate terenuri plane, ușor înclinate, cu panta pâna la 1-3%, bine nivelate și obligatoriu cu posibilități de irigare. Recomand celor care doresc sa înființeze culturi de ceapă pe terenuri neirigabile să nu o faca pentru a nu pierde banii investiți.

Ceapa nu are preferințe față de tipul de sol, se poate cultiva pe toate tipurile (ușoare sau grele), cu condiția ca structura să asigure o buna aerare, un bun drenaj și capacitatea de a preveni formarea unui strat compact (crusta) la suprafață.

Cele mai bune soluri sunt cele nisipo-lutoase sau luto-nisipoase, cu un Ph mai mare de 5,5.

Ceapa nu trebuie cultivată pe același loc mai devreme de cinci ani, nu trebuie cultivată pe soluri infestate cu boli și dăunători și cu grad ridicat de îmburuienare.

5.1.1.Locul culturii în asolament. Plante premergătoare

Cultura de ceapă se află în extravilanul comunei Suraia mai exact pe malul Siretului, structura solului de aici fiind nisipo-lutoasă, prielnică culturii. Terenul este permeabil cu apă freatică la 3-4 m adâncime,cu un grad scăzut de îmburuienare, neinfestat cu boli și dăunători având un pH de 6,5-7,8.

Cultura de ceapă a fost înființată după cultura de grâu una din plantele bune premergătoare.

Foarte bune premergatoare mai sunt leguminoasele: (mazăre, fasole), care lasă terenul bine aprovizionat cu azot, cerealele păioase (bune reprimatoare de buruieni).
Aceste culturi eliberează terenul devreme și permit pregatirea lui în perioada optimă.
Bune premergatoare sunt tomatele timpurii și tomatele de vară, iar corespunzatoare sunt bostănoasele (castraveții, pepenii, dovleceii, dovleacul de copt).

Este bine de reținut că ceapa nu trebuie să se cultive pe același sol decât o dată la 3-4 ani.

5.1.2 Lucrarile de pregatire ale terenului.Arat, pregatirea patului germinativ,modelare.

După recoltarea plantei premergătoare (grâu) s-a erbicidat cu Randup 6 L/ha și s-a fertilizat solul cu superfosfat (300kg/ha) și sare potasică 150kg/ha după care s-a efectuat o aratură adâncă de 20-25 de cm din toamnă cu tractorul (U-650) și plugul.Lucrările de ferilizare a solului s-a facut cu mașina de împraștiat îngrășăminte (MIG500) și nivelarea arăturii care s-a efectuat cu GD-3,2 în agregat cu tractorul U-650. În primăvară, se mărunțeste terenul cu grapa cu discuri sau cu combinatorul, pe adancimea de 8-10cm și se efectuează fertilizarea solului cu azotat de amoniu. Cel mai bun pat germinativ este cel care are stratul superficial de 5-10cm foarte bine pregatit.

Toate lucrările menționate se execută în cel mai scurt timp posibil pentru ca semănatul să se facă cât mai devreme.

5.1.3 Lucrarile de plantat

a)Material semincer,Categoria biologică.Indicii de calitate

La plantat s-a folosit ca material semincer sămânța de arpagic Stuttgart,cu diametru cuprins între 14-22mm cu o densitatea de, 460000 plante/ha.

Înainte de plantare sămânța de arpagic este supusă unui tratament termic (30-35o C sau 20 -30oC timp de 40 zile), deoarece în cultură, nu emite tulpini florale și dă producții sporite. Bulbii de arpagic se calibrează în funcție de diametru ( numai când sunt uscați) cu site portabile, realizându-se trei categorii STAS: categoria 1 -7-14mm, categoria a 2 14-21mm, categoria a 3 21-25mm. Arpagicul reținut pentru producerea bulbilor de ceapă uscată este cel de categoria a 1 și a 2-a. Arpagicul mai mic dă producții de calitate bună, iar cel mare (categoria a 3 a) emite tulpini florale anticipate (fuști) în culturile de ceapă –bulbi pentru consum. Producția este de 6-10 t/ha, în funcție de mărimea arpagicului.Arpagicul sortat se păstrează în lădițe suprapuse (în care se transportă ulterior la plantare) la temperaturi de -2oC….2 o C sau 18-20oC. Temperaturile dintr e aceste intervale favorizează apariția fuștilor. Păstrarea în vrac sau pe polițe se face cu pierderi mari. La plantarea de toamnă, până la 1 octombrie, cele mai bune rezultate le dă arpagicul de calitatea1. La plantarea de primăvară,până la 10 martie, rezultate mai bune dă și arpagicul de calitatea a 2 a. Toamna se plantează o cantitate mai mare de arpagic (15-20/ față de primăvară) pentru compensarea pierderilor datorate înghețului. Asupra producției de bulbi are ca influență atât densitatea, mărimea arpagicului, cât și epoca de înființare a culturii. Adâncimea de plantare este de 4-5 cm toamna și 3-4 cm primăvara.

Indici de calitate

Valoarea de întrebuintare,este dată de ansamblul însușirilor și indicilor calitativi ai acesteia. Acești indici se pot grupa astfel:

biologici și morfologici: ereditatea, autenticitatea ,proveniența, forma, mărimea, aspectul suprafeței, culoare, luciu, miros, gust;

indici fiziologici: viabilitate, facultate germinativă, energie germinativă;

indici tehnologici: putere de străbatere, puritate, stare sanitară, greutate, umiditate, valoare culturală.

b)Epoca de plantare

Plantarea arpagicului se poate face atât toamna cât și primăvara, pentru realizarea unei producții sporite,o are prinderea epocii de plantare.

La plantarea de toamnă, până la 1 octombrie,cele mai bune rezultate le dă arpagicul de calitatea1. La plantarea de primăvară, până la 10 martie,rezultate bune dă și arpagicul de calitatea a 2 a. Toamna se plantează o cantitate mai mare de arpagic pentru compensarea pierderilor datorită înghețului.

Ca epocă de plantat din toamnă sau stabilit : 10 septembrie, 20 septembrie, 1 octombrie și o epocă de primăvară, 1 martie. Ca material de plantat s-a folosit arpagic Stuttgart cu diametru cuprins între 7-14 mm și 14-22 mm,ca densități au fost stabilite 3 variante: 360000 plante/ha,460000 plante/ha și 650000 plante/ha. Epoca cea mai favorabilă a fost 10-20 septembrie realizându-se o producție medie de 4,6 t/ha la varianta la care s-a folosit arpagic de 14-22 mm, iar densitatea a fost cea maximă, de 560000 plante/ha.Producție bună se obține și în cazul folosirii unu arpagic mai mic (7-14 mm), tot la varianta înființată la data de 10 -20 septembrie și la densitatea de 560000 plante/ha. Nivelul acestora a fost de 45,5 t/ha. Comparând producțiile obținute la cele două variante înființate în aceeași epocă, folosind aceeași densitate, dar arpagic de dimensiuni diferite, se constată că producția mai mare o dă varianta înființată cu arpagic mare de 14-22mm, cu toate că procentul de tije florale (18%) este mult mai mare decât în cazul folosirii arpagicului de 7-14mm ( cu numai 4% procent de emitere a tijelor florale). Bulbii rezultați din plante la care au apărut tije florale, cu toate că acestea se îndepărtează timpuriu, nu se pot valorifica la fel ca bulbii care s-au dezvoltat în cadrul plantelor normale, fără tije normale.producția ridicată la această variantă se explică prin faptul că plantându-se arpagicul devreme, acesta înrădăcinează foarte bine, în primăvară timpuriu intră în vegetație, plantele sunt viguroase și formează bulbi mai mari decât bulbii rezultați din arpagic de 7-14 mm. Procentul de emitere a tijelor florale este cu atât mai mare cu cât epoca de plantare este mai timpurie și diametrul arpagicului mai mare de(14-22mm). Producția cea mai mică, indiferent de mărimea arpagicului s-a obținut la variantele la care s-a plantat în perioada 10-20 octombrie

Este o epocă limită pentru înființarea culturilor din ceapă din arpagic deoarece după această perioadă temperatura în sol scade destul de mult pentru o înrădăcinare normală, existând riscul ca o parte din bulbi să înghețe în sol peste iarnă. Din punct de vedere economic desimea de 460000 plante/ha este cea mai rentabilă. Ținând seama de prețul arpagicului și de cheltuielile cu plantatul, mărirea desimii cu 100000 plante/ha influențează mult costurile de producție. Arpagicul având un preț ridicat, diferența de preț a producției obținute în cazul folosirii unor desimi maxime nu acoperă cheltuielile făcute cu materialul de plantat.Epoca de plantat în primăvară s-a stabilit să fie cât mai devreme posibil, respectiv la începutul lunii martie, cel târziu până la data de 8-10 martie.

Cu cât cultura se înființează mai târziu primăvara, cu atât mai mult scade producția obținută la unitatea de suprafață.

Asupra producției de ceapă o mare influență are densitatea,mărimea arpagicului,cât și epoca de îființare a culturii.

c)Parametrii tehnologici ai lucrării de plantat.Densitate,adâncime.

[NUME_REDACTAT](Fig.5.1) s-a plantat la începutul lunii martie, mecanizat cu mașina de plantat bulbi (MPB-12) (Fig.5.2.) care la o trecere plantează 12 rânduri grupate în 3 benzi a câte 4 rânduri. Adâncimea de plantare este de 3-4 cm și densitate de 460000 plante/ha. Folosind mașina s-a redus consumul de forță de muncă de la 40-50 de zile om/ha la plantarea manuală,la 1-2 zile om/ha la plantarea mecanizată. Distanța de planare între rânduri este de minim 25 cm,pentru a se putea mecaniza lucrarea de prășit și afânat solul pe intervalul dintre rânduri. A fost necesară tasarea solului după plantare pentru a pune bulbii în contact cât mai bun cu solul. Tăvălugitul după semănat se aplică numai când solul nu este prea umed, pentru a grăbi răsărirea și a avea o răsărire uniformă, tăvălugirea solului a fost făcută cu tăvălugul inelar, pentru a se evita formarea de crustă. Pentru rezultate bune la plantarea mecanică a arpagicului a fost necesar ca materialul să fie condiționat și calibrat.

Fog.5.1. [NUME_REDACTAT]

Fig.5.2.Mașina de plantat bulbi MBP-12

5.1.4. Lucrările de întreținere, Prașile, irigare, erbicidare, fertilizare, combaterea boli daunători.

[NUME_REDACTAT] timpul perioadei de vegetație este foarte important să se realizeze prin prașile mecanice și dacă este cazul manual (numai dacă trebuie distruse buruienile). În urma unor ploi torențiale sau a efectuării irigațiilor prin aspersie se poate forma o crustă puternică la suprafata solului care favorizează acumularea de bioxid de carbon în sol la nivelul rădăcinilor, inhibând absorbția apei și a sărurilor minerale.

Această lucrare este bine sa se facă la timp când solul are umiditatea optimă și la o adâncime de până la 8-10 cm. Nu este bine să se întarzie efectuarea acestei lucrări pentru că dacă această lucrare se execută când solul a format crusta groasă, exista riscul ca bucățile de crustă să acopere plantele de ceapă, iar buruienile aflate pe aceste bucați continuă să vegeteze, mai ales daca la puțin timp după prășit cad precipitații sau se irigă.

Această lucrare de afânare a solului și de distrugere a buruienilor în cadrul tehnologiei modernizate pe care o prezentăm, trebuie să se efectueze cu un cultivator cu lățimea de lucru de 1,5 m. În prezent, în țara noastra nu avem un cultivator cu lătime de lucru de 1,5 m, care să lucreze la prășit strat cu start, culturi semănate în benzi de un metru pe 5 sau 6 rânduri.

Fabricarea acestui cultivator nu ridică probleme deosebite, întrucat toate reperele care intră în compunerea lui sunt în fabricație de serie, putându-se face chiar zonal în cadrul oricarei ferme.

Cultivatorul va fi realizat cu 7 secții, cu 5 sau 4 pentru prășit între rânduri iar 2 sectii, pentru prășit urmele lăsate de roțile tractorului.

În cadrul acestei tehnologii modernizate, dacă erbicidele administrate cu multă competență își dovedesc eficacitatea, nu mai este nevoie să se efectueze prașile manuale. Acestea se vor aplica la această cultură ori de câte ori este nevoie pentru distrugerea buruienilor de pe rândul de plante și pentru afânarea solului.

Ceapa din arpagic, în funcție de temperatura și umiditatea solului răsare în 14 – 21 zile, sau chiar mai mult atunci când după semănat urmează o perioadă fără precipitații (Fig.5.3), (Fig.5.4.). Răsărirea este favorizată de menținerea umidității în stratul de până la 5 cm, în lipsa precipitațiilor fiind necesară irigarea prin aspersiune cu o normă de până la 100 m3/ha. Având în vedere că răsărirea are loc într-o perioadă de timp relativ lungă și că ceapa din arpagic parcurge primele faze de creștere într-un ritm lent, pentru a evita îmburuienarea, înainte de răsărirea culturii se erbicidează cu STOMP 330 EC 4 – 6 l/ha. Sunt distruse astfel buruienile dicotiledonate și parțial cele monocotiledonate pentru o perioadă de 35 – 40 zile. După ce plantele de ceapă și-au format 2 – 3 frunze, la apariția buruienilor dicotiledonate cultura se erbicidează cu GOAL 2 EC 1 l/ha.

După răsărire se fac 3-4 prașile, se plivește cultura de buruieni și se stropește cu zeama bordeleză împotriva manei.

Prășitul se execută pe intervalul dintre rânduri, superficial, cu săpăliga sau cu alte echipamente agricole, fără a răni sistemul radicular sau a disloca plantele.

Fig.5.3.Ceapa din arapgic la 20 de zile după răsărire

Fig.5.4.Ceapa de arpagic la 60 de zile după răsărire

[NUME_REDACTAT] s-a efectuat prin aspersie,care a dat rezultate foarte bune și a asigurat o aprovizionare uniformă a solului cu apă. (Fig.5.5.) Dacă la ceapa de arpagic umiditatea din sol trebuie să fie constantă (70-80% din capacitatea din câmp), pe tot parcursul perioadei de vegetație, la ceapa semănată direct, umiditatea din sol variază în funcție de faza de vegetație.

Fig.5.5.Irigarea prin arpersie

După cum se cunoaște, în faza a 2 de creștere a plantelor ( apariția primei faze adevărate), aceastea încep sa-și pregătească singure hrana. Aceasta este perioada cea mai critică pentru plantele de ceapă, și impune o umiditate în sol de 80-90% din capacitatea de câmp, și cantități însemnate de substanțe nutritive în stratul superficial al solului. După această fază, umiditatea solului trebuie să fie constantă, 70-80% din capacitatea de câmp, până la sistarea completă a creșterii frunzelor în sistemul radicular, după care trebuie să scadă la 60-70% până la recoltare. Nu există un anumit număr de udări pe timpul perioadei de vegetație, acesta depinzând de numărul și volumul precipitațiilor care au loc de la răsărire, la sistarea completă a creșterii frunzelor și a sistemului radicular. În cazul înființării de toamnă după semănat este necesar să se irige, pentru a realiza o germinație rapidă și uniformă.

[NUME_REDACTAT] după înființarea culturii (semănat), pentru combaterea buruienilor dicotiledonate, cât și a celor monocotiledonate, se efectuează erbicidatul (Fig.5.6.). Această erbicidare se face nu mai târziu de prima săptămână înainte ca ceapa să răsară, de preferat când solul este umed(chiar dacă se întârzie câteva zile),în condiții răcoroase.

Fig.5.6.Erbicidarea culturii de ceapă

Trebuie să avem mare atanție la doza care se aplică pentru ca daunele cauzate culturii de ceapă să fie minime, contactul cu erbicidele, fiind întotdeauna periculos, în special contactul rădăcinilor firave, superficiale din primele faze de vegetație, care va duce la întârzierea creșterii, producând amânarea timpului de recoltare, și în ultima instanță, scăderea producției și a calității. Buruienile au fost și sunt dușmanii de temut a producătorilor de ceapă, din care cauză cu mare greutate a fost adoptată această tehnologie prin semănare direct în câmp. De multe ori cultura a fost cmpromisă atât din cauză că s-a aflat pe terenuri cu grad foarte mare de îmburuienare, cât și din cauza faptului că deseori au fost folosite erbicide expirate sau nu au fost administrate corespunzător.

Pe timpul perioadei de vegetație se efectuează trei erbicidări postemergente care au ca scop distrugerea buruienilor care apar după terminarea efectului erbicidului STOMP. Se efectuează o erbicidare postemergentă în momentul în care plantele de ceapă sunt în faza de 3-4 frunze. Erbicidarea preemergentă va fi efectuată folosindu-se erbicidul STOMP 6l/ha (Fig.5.7.), administrat printr-o pulverizare, fină, foarte uniformă pe suprafața solului, formându-se o peliculă fără a apărea benzi de suprapunere (fitotoxice pentru ceapă), sau benzi neerbicidate. Erbicidul STOMP, administrat preemergent formează o peliculă cu valoare reziduală lungă care distruge buruienile când încearcă să treacă prin aceasta.

Fig.5.7.Erbicidul STOMP-330 EC

Pentru o acțiune cât mai îndelungată în timp a acestui erbicid se recomandă a nu se interveni prea des cu lucrări mecanice de afânare a solului și de distrugere a buruienilor sau prașile manuale care distrug pelicula erbicidală anulând efectul erbicidului. Când efectul erbicidului STOMP încetează, încep să apară buruieni care se vor distuge în primele faze de vegetație prin erbicidarea postemergentă cu GOAL. Pentru combaterea buruienilor dicotiledonate se folosește erbicidul GOAL în doză de 0,4l/ha, iar pentru combaterea buruienilor monocotiledonate se folosește erbicidul FUSILADE SUPER în doză de 0,5l/ha.

Pentru buna combatere se aplică GOAL când buruienile sunt în stadiul de 2-4 frunze (maximum 7-10 cm înălțime). Buna acoperire cu erbicid și umectarea buruienilor sunt esențiale pentru pentru eficiența maximă în combatere. Cât este posibil se va evita deranjarea solului în vederea folosirii activității reziduale a erbicidului ajuns pe sol pe o perioadă mai lungă. Erbicidul GOAL combate peste 18 specii de buruieni dicotiledonate și o parte din buruienile monocotiledonate. Se va aplica 0.75-1,0 l/ha GOAL în 300-500 l soluție/ha. În cazul în care după o perioadă de timp va apare un al doilea val de creștere al buruienilor,un nou tratament de 0,5-0,75l/ha, va fi suficient pentru a le distruge.

Pentru combaterea buruienilor monocotoledonate se va folosi erbicidul FUSILADE FORTE 1 l/ha. Pentru eficiența maximă acesta nu se administrează în condiții de secetă sau umiditate excesivă se va aplica în perioada de creștere vegetativă intensă a buruienilor monocotiledonate (când au 4-5 frunze). O pulverizare fină sporește efectul produsului asigurând o bună acoperire a buruienilor.

[NUME_REDACTAT] să se bazeze pe testele de laborator (analize), ale solului făcute atât înaintea semănatului cât și în timpul perioadei de vegetație. Este important să se țină seama și de numărul de plante care trebuie hrănite.

De asemenea dozele și momentele de aplicare a îngrășămintelor diferă și în funcție de tehnologia aplicată:dacă cultura se înființează în toamnă sau în primăvară.

În cazul semănatului din toamnă unui sol obișnuit se va administra înaintea semănatului 50-60 kgP 205/ha, 180kg K2O/ha și 65kg N/ha.

În cazul în care se seamănă cu o semănătoare prevăzută cu fertilizatoare, atunci se recomandă ca azotul să se administreze o dată cu semănatul localizat pe rând, nu mai mult de 50kg azotat de amoniu la hectar.

Se recomandă a se folosi 1/3 de N înainte de semănat sau în momentul semănatului și 2/3 când plantele pornesc din nou în creștere după perioada de iarnă, la începutul lunii martie 30 kg N/ha și apoi la jumătatea lunii aprilie 55kg N/ha.

Plantele pot intra în iarnă cu un sistem radicular puternic și un habit scurt. Dacă se folosește în toamnă prea mult azot, acesta poate reduce rezistența la îngheț a plantelor.

Trebuie avut grijă la fertlizarea cu potasiu deoarece acest element mineral este necesar pentru toleranța la îngheț. În cazul semănatului din primăvară recomandăm aplicarea azotului în etape: 2/3 înainte de semănat sau o dată cu semănatul și 1/3 când plantele de ceapă au atins o înălțime de aproximativ 10cm.

În baza analizelor se recomandă ca în stratul de sol(cca 30cm adâncime) să se aplice o cantitate totală de maxim 180kg N/ha. Aplicarea unei cantități mici de azot înainte de semănat va avea ca rezultat obținerea unor plante tinere și neuniforme.

Azotul în exces poate cauza îngroșări și gâturi un verde foarte închis și aparitia unor necroze pe marginile frunzelor îmbătranite. Se pot administra peste 440kg K2O/ha pe solurile fără potasiu disponibil. Normal se administrează 200-225kg K2O/ha, ceea ce reprezintă aproximativ 550kg sulfat de potasiu și 30% magneziu necesar pentru echilibru cu potasiu.

Lipsa magneziului disponibil se observă foarte bine atunci cand foliajul este redus, cu frunze atârnate și striații galbene pe frunze. Deficiența de magneziu se poate manifesta pe solurile calcaroase ușoare și pe solurile cu prea mult fosfor. O fertilizare foliară cu 1,5% soluție de sulfat de magneziu, aplicată seara înainte de apusul soarelui va preveni apariția unor simptome nedorite pe frunze și poate rectifica deficitul.

Combaterea bolilor și dăunătorilor

Mana cepei (Peronospora destructor Casp). Pe frunze apar pete alungite de culoare gălbuie, la suprafața cărora, în condiții de umiditate atmosferică ridicată și la temperaturi de 10-18 grade C, se dezvoltă un puf cenușiu violaceu format din fructificațiile ciupercii. (conidiofori și conidii).

Combatere. În timpul perioadeî de vegetație se aplică 3-5 tratamente în funcție de condițiile climatice și de modul de irigare, la intervale de 8-12 zile, folosindu-se produsele Ridomil gold plus 0,3%, Ridomil gold MZ 0,25%, Planet 0,25%, Sandofan C 0,25%, Ripost M 0,2%, Acrobat MZ 0,2%, [NUME_REDACTAT] 0,25%, Previcur 607 SL- 0,15% + Dithane M45 – 0,2%. Se pot utiliza de asemenea fungicide de contact: Dithane M45-0,2%, Sancozeb 0,2%, Vondozeb 0,2%, Folpan 50-0,2%, Folpan 80 – 0,15%, Bravo 500- 0,2%

Putregaiul cenușiu al cepei (Botrytis allii Munn). Boala apare frecvent în anii cu primaveri bogate în precipitații. Pe frunzele plantelor apar pete albicioase, mici (1-3mm), rotunde sau ovoidale, ușor cufundate în țesuturi. La suprafața țesuturilor atacate apare un puf cenușiu. La plantele mai avansate în vegetație atacul apare în zona coletului care se înmoaie și putrezește. În secțiuni longituinale prin bulbi se constată ca aceștia sunt cuprinși de un putregai umed care progresează din partea apicală spre cea bazală.

Combatere. Primul tratament se aplică cu 6 săptămâni înainte de recoltare, iar al doilea 3 săptămâni mai tarziu, folosindu-se produsele Rovral 0,1%, Sumilex 0,1% sau Calidan 0,15%

Putregaiul alb al cepei (Sclerotium cepivorum Berk). Atacul apare frecvent pe terenurile grele, în anii cu precipitații abundente. Primul semn al bolii este îngălbenirea și uscarea vârfului frunzelor care progresează lent spre baza acestora. Rădăcinile sunt distruse și are loc o putrezire umedă a tunicilor, urmată de acoperirea acestora cu un miceliu alb, afânat, superficial. Daca infecția se produce târziu, putrezirea acestora continuă în timpul păstrării. Combatere. Se va repeta o rotație a culturii pe 5-6 ani. În 6-8 săptămâni după răsărire se va aplica un tratament cu Rovral 0,25%, Ronilan 0,25%, Calidan 0,25%, folosindu-se 1000 litri solutie/ha. După tratament se va efectua o irigare prin aspersie cu 10-15 litri apă/m2, care are ca scop antrenarea fungicidelor în zona rădăcinilor plantelor.

Putregaiul bacterian al bulbilor de ceapa (Erwinia carotovora Jones). Atacul apare începand cu a doua perioadă de vegetație și este favorizat de umiditatea ridicată a solului. Coletul plantelor bolnave devine moale, pe secțiuni longitudinale prin bulbi. Se constată că tunicile sunt înmuiate. În timpul păstrării, atacul progresează, în final bulbii putrezesc în întregime și prezintă un miros neplăcut, specific.

Combatere. Respectarea unui asolament de 3-4 ani. La apariția atacului plantele bolnave vor fi îndepărtate din cultură și distruse prin ardere. [NUME_REDACTAT] 20-0,1% dă rezultate bune dacă tratamentele se aplică preventiv. Principalii dăunatori care trebuie combătuti la timp sunt: musca cepei și tripsul comun.

Musca cepei (Delia antiqua Meig.) Este un dăunator specific producând însemnate pagube. Specie cu două generații de adulti pe an, larvele din prima generație atacă frunzele și bulbii în formare, iar cele din a doua generție numai bulbii. În interiorul unui bulb de ceapă se dezvoltă între 5-10 larve, care produc galerii profunde, atacul fiind însoțit de degradarea țesuturilor pe care secundar se instalează diferite ciuperci saprofite. Frunzele plantelor atacate se îngălbenesc, se vestejesc și se usucă. Cele mai mari pagube le produc larvele din prima generație, atunci când plantele sunt tinere. În anii cu condiții optime de dezvoltare (în special în primaveri cu precipitații puține și temperaturi ridicate), dăunătorul poate cauza pierderi cuprinse între 30-50%. Iernează în stadiul de pupa în sol, la 10-12cm adâncime, primii adulți apărând primăvara la sfârșitul lunii aprilie-începutul lunii mai. Depune eșalonat 50-70 de ouă pe sub bulgării din apropierea plantelor gazda.Durata perioadei de incubație este de 5-8 zile, stadiul de iarnă 15-20 zile iar cel de pupa 5-8 zile. Pentru limitarea atacurilor se recomandă respectarea rotației culturilor, strângerea resturilor vegetale rămase în câmp după recoltare, efectuarea arăturilor adânci de toamnă, semănarea anticipată de benzi capcane formate din ceapă. Chimic,se aplică pentru fiecare generație două tratamente (la interval de 10-12 zile), în perioada de maximă apariție a adulților, cu produsele Diazol 60 EC- 0,15%, Zolone 35 EC-0,20%, Sinoratox 35 CE- 0,15%.

Tripsul comun (Thrips tabaci Lind.). Este un dăunător specific culturilor de ceapă, atacă frecvent în anii călduroși și secetoși. Atacul se manifestă frecvent pe parcursul lunilor iunie-iulie, plantele se opresc din creștere, frunzele sunt lipsite de turgescență, iar cultura privită în lumina soarelui are o culoare argintie. Pentru combatere se recomandă două tratamente la interval de 10-12 zile cu Diazol 60EC- 0,2%, Mospilan 20EC- 0,03%, Supersect 10EC-0,03%. Pentru ca tratamentele aplicate împotriva bolilor și dăunătorilor să aibă o eficiență maximă, recomandăm urmatoarele: având în vedere că frunzele de ceapă sunt lucioase din cauza stratului de pruina, în soluția de stropit se va adăuga un adeziv (de preferat Aracet 0,2%); duzele aparatelor de stropit trebuie să asigure o pulverizare fină și uniformă, un tratament eficace nu înseamnă o ,,îmbăiere” a plantelor, ci picături foarte fine care nu se ating între ele; cantitatea de soluție pentru cultura de ceapă trebuie să fie de minimum 600 l/ha.

5.1.5.Recoltarea culturii de ceapă.

Calitatea producției, dar mai ales capacitatea sa de păstrare este direct determinată de momentul recoltării. Astfel, recoltarea mai timpurie presupune acumulări mai mici de 9% substanță uscată, ceea ce ar determina deprecierea produselor prin deshidratare, reducerea capacității de păstrare și pierderi excesive în greutate, dar mai ales de calitate.

Recoltarea tardivă a bulbilor, chiar dacă au acumulat peste 12% substanță uscată, atrage deprecierea tunicilor învelitoare ale bulbilor, pierderi în greutate prin deshidratare sau chiar reluarea vegetației în condiții de umiditate (ploi sau stocare necorespunzătoare).

Identificarea momentului optim constă în urmărire periodică a evoluției vegetației și maturizării bulbilor și coincide momentului când treimea superioară a frunzei s-a îngălbenit și are tendința de a se apleca spre sol, tulpina falsă se înmoaie, iar tunicile sunt la începutul colorării, fără fisuri sau exfolieri, închizând prin suprapunere zona tulpinii false.

Se va efectua recoltatul ziua, după ce nu mai există rouă pe plante, pe timp uscat și când solul este reavăn.

Dacă recoltarea se efectuează manual(Fig.5.6.), costul acestei lucrări este foarte mare și mai cu seamă pe suprafețe mari nu îl recomandăm. Recoltarea este mult mai eficientă să se facă mecanic, folosind mașina MRC-1,2 , cu tractorul L-445 sau U-650, iar după dislocare bulbii rămân pe câmp în benzi, timp de 6-7 zile pentru solarizare (uscarea frunzelor). În perioada de solarizare a bulbilor, producția de ceapă scade, cu circa 5% ca urmare a pierderii apei intercelulare.

Fig.5.6.Recoltarea manuală a cepei din arpagic

În faza a doua, cu aceeași mașină dar echipată cu transportor, bulbii sunt adunați și încărcati într-un mijloc de transport.

În cazul aplicării tehnologiei prin semănare direct în câmp toamna cu trecerea peste iarnă, recoltarea producției destinată se poate face imediat, direct trecând peste faza de solarizare și încărcând producția direct în mijloacele de transport după ce bulbii au fost dislocați și scuturați de către părțile active ale mașinii de recoltat.

Producătorilor de ceapă pe suprafețe mari le recomandăm dotarea cu mașini de recoltat și de condiționat ceapa. Prin utilizarea acestora prețul de producție va scadea semnificativ și profitul obținut pe hectarul cultivat cu ceapă va fi mult mai mare.

Cultivarea acestei specii devine foarte rentabilă dacă se reușește ca producția să depășească 30 t/ha și dacă se reușește ca aceasta să se valorifice superior. Este foarte important a se stabili procentul din recolta care se valorifică imediat dupa recoltare și cantitatea care se depozitează pentru a fi valorificată în special pe timpul iernii și în primavara anului următor. Când se obține o producție mare se poate valorifica imediat după recoltare la un preț destul de scăzut și profitul va fi unul pe măsura asteptărilor. În cazul în care producătorul dispune de spații pentru depozitare, recomandăm păstrarea și valorificarea bulbilor după câteva luni, cunoscându-se faptul că prețul se dublează sau chiar se triplează.

Costurile de producție la hectarul de ceapă cultivat după tehnologia modernizată prezentată, se situeaza la circa 6000 lei. Prin urmare la o productie de 30 t/ha (considerată o producție mică dacă se respecta tehnologia prezentată), în urma valorificării la recoltare la un pret de 0,5 lei/kg se va obține un profit de 9 000 lei. Profitul va crește considerabil dacă producția se va păstra și va fi valorificată după 4-5 luni de la recoltare la un preț cel puțin dublu. Acest calcul simplu de eficiență economică sperăm că va determina fermierii, producătorii de ceapă, să adopte rapid această tehnologie modernizată care să le aducă profituri mari.

5.1.6.Păstrarea producției până la livrare.

După sortarea bulbilor pe calități s-au ales două sisteme de păstrare și anume depozitarea cu ventilație naturală, adică în spatiu improvizat în care există posibilitatea dirijării temperaturii și umidității relative a aerului și în depozite frigorifice, în care atât temperatura și umiditatea relativă a aerului sunt menținute constant pe toată durata păstrării

Pentru o păstrare cât mai îndelungată trebuie ca ceapa să fie lăsată la uscat timp de câteva zile,expunându-le la soare cu tot cu frunze și întorcându-le frecvent (Fig.5.7.). Cât timp sunt încă umede, cepele nu au voie să se atingă,pentru că o atingere cât de mică le face să încolțească și să putrezească. Dacă nu putem și nu avem unde usca ceapa la soare, putem să o așezăm într-un loc cald, uscat și bine aerisit.

Fig.5.7.Cepa lasată la uscat la soare

Înaintea depozitării, trebuie tăiată coada cepei, păstrând doar câțiva milimetri de frunze. După ce s-a uscat și tăietura, ceapa este pregătită de depozitat, în lădițe până la livrare sau consumare. Putem păstra ceapa și cu tot cu frunze numai că acestea trebuiesc împletite în funii sau mănunchi. (Fig.5.8.)

Fig.5.8.Împletirea cepei

Cele mai bune condiții de depozitare sunt întrunite în locurile bine aerisite, cu umezeală scăzută și cu temperaturi pozitive, dar care să nu depășească 15oC.(Fig.5.9.).

Fig.5.9.Depozitarea cepei

5.1.7 Valorificarea producției de ceapă de la SC.IVACOM. SERV.SRL.

Valorificarea producției se face direct în piață și supermarketuri, iar producția de ceapă nevalorificată toamna se păstrează pe timpul iernii în locuri special amenajate, cele mai bune condiții de păstrare pe timp de iarnă a cepei, sunt întrunite în locuri bine aerisite,întunecate cu umezeală scăzută și cu temperaturi pozitive ce nu depășesc 15oC.

Ceapa este una din cele mai rentabile specii legumicole, dacă se reușește să se aplice toate verigile, de la înființarea culturii la recoltare, din cadrul unei tehnologii moderne. Profitul obținut va fi cu atât mai mare cu cât se va obține o producție ridicată și de calitate, cu cheltuieli cât mai scăzute.

Tendința țărilor cu agricultura modernă este aceea de a menține sau chiar de a reduce suprafața cultivată cu ceapă, dar de sporire a producției medii la hectar prin aplicarea celor mai performante tehnologii.

În țara noastră, creșterea producției totale de ceapă s-a pus pe seama creșterii suprafeței cultivate și nu a creșterii producției medii la hectar. După suprafața totală cultivată cu ceapă (36,8 mii ha), România se situează pe primul loc în Europa, iar după producția totală obținută (296 mii tone), ne situăm pe locul șase după Spania, Italia, Anglia, Olanda și Polonia.

5.1.8. Indicatori economici la cultura cepei la S.C.IVACOM.SERV.SRL.

Eficiența economică a culturii cepei la noi în țară este în general foarte redusă, cauzele principale fiind atât producțiile foarte scăzute, (sub 10t/ha), cât și costurile de producție ridicate (costuri ridicate ale seminței sau arpagicului, gradul redus de mecanizare, consum mare de forță de muncă manuală).

În prezent, cea mai răspândită tehnologie de cultivare a cepei este cea prin arpagic, (cca 70% din suprafața cultivată cu ceapă), cu toate că această metodă este mai puțin eficientă economic, drept pentru care a fost cu mulți ani în urmă abandonată de către toate țările mari cultivatoare de ceapă, țări cu o agricultură modernă.

Primul pas care trebuie făcut pentru creșterea producției și a rentabilității acestei culturi este înlocuirea urgentă a tehnologiei din arpagic cu tehnologia prin seminare direct în câmp, care este o tehnologie superioară, confirmată și de faptul că peste 85% din totalul suprafeței cultivată cu ceapă în lume se realizează utilizând această tehnologie.

Tot din punct de vedere economic desimea de 460000 plante/ha este cea mai rentabilă. Ținând seama de prețul arpagicului și de cheltuielile cu plantatul,mărirea desimii cu 100000 plante/ha influențează mult costurile de producție. Arpagicul având un preț ridicat, diferența de preț a producției obținute în cazul folosirii unor desimi maxime nu acoperă cheluielile făcute cu materialul de plantat.

CONCLUZII

În urma observațiilor efectuate la societatea SC.IVACOM.SERV.SRL. din localitatea Suraia județul Vrancea, am urmărit evoluția culturii de ceapă cultivată prin arpagic soiul Stuttgart, prin toate etapele de la înființarea culturii până la recoltarea și valorificarea produției, din care am tras următoarele concluzii:

Cele mai bune producții se obțin pe terenurile ușoare,( nisipo-lutoase ), unde răsărirea este uniformă cu posibilități de irigare, care nu formează crustă.

Când se seamănă primăvara, o mare importanță o are pregătirea terenului din toamnă(erbicidare totală,ferilizare,arat, nivelare ).

Este importantă prinderea epocii optime de plantare (intre 8 și 10 martie),calitatea materialului săditor, pregatirea terenului în vederea plantării mecanizate.

Efectuarea la timp a lucrărilor de întreținere(pașile,irigare,erbicidat,fertilizare faziala), la erbicidat se are în vedere prepararea corectă a compoziției soluției de erbicidat.

Numărul de udări în timpul perioadei de vegetație depinde de numărul și volumul precipitațiilor care au loc de la răsărirea plantelor.

Erbicidarea se face în săptămâna dinainte ca ceapa să răsară.

Răsărirea plantelor s-a înregistrat dupa 25-28 de zile de la semănat.

În luna aprilie înălțimea plantelor a oscilat între 20 si 23 cm,iar la fianlul perioadei aceasta a atins valori între 58-68 cm.

Numărul mediu de frunze a variat pe parcursul perioadei de vegetație, de la 2-3 frunze la sfârșitul lunii aprilie pana la 6-7 frunze la sfârșitul perioadei de vegetație.

Începutul formării bulbului a avut loc după 45-51 zile de la răsărirea plantelor.

Maturitatea tehnologică a bulbilor s-a definitivat după 60-64 zile de la începutul formării bulbului.

Perioada totală de vegetație a bulbilor – plante mamă a fost de 148-158 zile, în

condițiile climatice ale anului 2013

Între greutatea bulbului și numărul de frunze al plantei nu s-a manifestat nici o corelație.

Momentul optim al recoltării constă în urmărirea periodică a evoluției vegetației și maturizării bulbilor când o treime din frunze s-a îngălbenit și se apleacă spre sol(sfârșitul lunii iulie începutul lunii august).

Producția totală a culturii de ceapă la soiul Stuttgart a oscilat între 40t/ha și 50t/ha.

Păstrarea și depozitarea cepei se face în spații,cu ventilație naturală sau în spații inprovizate în care există posibilitatea dirijării temperaturii și umidității.

Aceste concluzii desprinse din observațiile asupra culturii cepei din studiul de caz prezentat sunt menite să îmbunatățească tehnologia culturii cepei prin arpagic în condițiile pedoclimatice de la Suraia.

BIBLIOGRAFIE