Studiul Populatiei de Vaci de Rasa Holstein Friza de la S.c. Agro Complex Lunca Pascani S.a. In Vederea Ameliorarii la Bovine

CUPRINS

Lista figurilor

Lista tabelelor

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1 AMELIORAREA LA BOVINE

1.1. Obiectivele ameliorării la bovine

1.1.1. Caracterele urmărite la producția de carne

1.1.2. Caracterele urmărite la producția de lapte

1.1.3. Caracterele de reproducție

1.1.4. Caractere de viabilitate și rezistență la îmbolnăviri

1.1.5. Caractere de exterior

1.2. Metode de ameliorare folosite la bovine

1.2.1. Ameliorarea bovinelor în rasă pură

1.2.2. Ameliorarea bovinelor prin încrucișare

1.3. [NUME_REDACTAT] Friză

CAPITOLUL 2 SCOPUL LUCRĂRII, MATERIALUL BIOLOGIC ȘI METODE DE CERCETARE

2.1. Scopul lucrării

2.2. Materialul biologic

2.3. Metode de cercetare

CAPITOLUL 3 REZULTATE PROPRII

3.1. Caractere morfologice

3.2. Caracterele de reproducție

3.3. Caractere de producție

3.3.1. Cantitatea de lapte

3.3.2. Procentul de grăsime și procentul de proteină

CONCLUZII

Bibliografie

PROIECT DE DIPLOMĂ

STUDIUL POPULAȚIEI DE VACI DE RASĂ HOLSTEIN FRIZĂ DE LA S.C. AGROCOMPLEX LUNCA PAȘCANI S.A., ÎN VEDEREA AMELIORĂRII

CUPRINS

Lista figurilor

Lista tabelelor

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1 AMELIORAREA LA BOVINE

1.1. Obiectivele ameliorării la bovine

1.1.1. Caracterele urmărite la producția de carne

1.1.2. Caracterele urmărite la producția de lapte

1.1.3. Caracterele de reproducție

1.1.4. Caractere de viabilitate și rezistență la îmbolnăviri

1.1.5. Caractere de exterior

1.2. Metode de ameliorare folosite la bovine

1.2.1. Ameliorarea bovinelor în rasă pură

1.2.2. Ameliorarea bovinelor prin încrucișare

1.3. [NUME_REDACTAT] Friză

CAPITOLUL 2 SCOPUL LUCRĂRII, MATERIALUL BIOLOGIC ȘI METODE DE CERCETARE

2.1. Scopul lucrării

2.2. Materialul biologic

2.3. Metode de cercetare

CAPITOLUL 3 REZULTATE PROPRII

3.1. Caractere morfologice

3.2. Caracterele de reproducție

3.3. Caractere de producție

3.3.1. Cantitatea de lapte

3.3.2. Procentul de grăsime și procentul de proteină

CONCLUZII

[NUME_REDACTAT] figurilor

Fig.1.1. Piramida ameliorării 20

Fig. 2.1. Ferma S.C. [NUME_REDACTAT] Pașcani S.A. 29

Fig. 2.2. Fân de lucernă înfoliat 30

Fig. 2.3. Parcul de furaje 30

Fig. 2.4. Silozul de porumb 31

Fig. 2.5. Furaj complementar pentru rumegătoare 31

Fig. 2.6. Premix vitamino-mineral 31

Fig. 2.7. Moară pentru nutrețuri 32

Fig. 2.8. Remorca tehnologică automatizată 32

Fig. 2.9. Cușete viței 34

Fig. 2.10. Tancul de administrare al laptelui praf la viței 34

Fig. 2.11. Întreținerea liberă a vacilor în adăposturi închise 35

Fig. 2.12. Zona de furajare 35

Fig. 2.13. Adăpătoare cu nivel constant 36

Fig. 2.14. Aparat electric de pansaj 36

Fig. 2.15. Stand de contenție 36

Fig. 2.16. Ajustarea omgloanelor 36

Fig. 2.17. Sală de muls de tip Side by Side 38

Fig. 2.18. Sală de muls de tip Side by Side 38

Fig. 2.19. Tanc de răcire a laptelui 38

Fig. 2.20. Evacuarea dejecțiilor cu ajutorul lamei racloare 39

Fig. 2.21. Containerul cu paiete de material seminal congelat 39

Fig. 2.22. Paietă cu material seminal congelat 39

Fig. 2.23. [NUME_REDACTAT]-Et 40

Fig. 2.24. Pedometru 40

Fig. 2.25. Retenție placentară 41

Fig. 2.26. Avortul la [NUME_REDACTAT] 41

Fig. 2.28. [NUME_REDACTAT] 42

Fig. 2.29. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] 42

Fig. 2.30. Zoometrul 44

Fig. 2.31. [NUME_REDACTAT] 45

Fig. 2.32. Panglica metrică 45

Fig. 3.1. Determinarea înălțimii la grebăn 53

Fig. 3.2. Determinarea lungimii oblice a trunchiului 54

Fig. 3.3 Determinarea lărgimii crupei 54

Fig. 3.4. Determinarea perimetrului toracic 55

Fig. 3.5. Determinarea perimetrului sfârcurilor 55

Fig. 3.6. Determinarea lungimii sfârcurilor 55

Fig. 3.7. Determinarea distanței dintre sfârcuri 56

Fig. 3.8. Înălțimea la grebăn, lungimea oblică a trunchiului și lărgimea crupei la vacile de lapte de rasă [NUME_REDACTAT] 56

Fig. 3.9. Perimetrul toracic și masa corporală la vacile de lapte de rasă [NUME_REDACTAT] 57

Fig. 3.10. Perimetrul sfârcului, lungimea sfârcului și distanța dintre sfârcuri la vacile de lapte de rasă [NUME_REDACTAT] 57

Fig. 3.11. Vârsta primei fătări, intervalul între fătări și repausul mamar 61

Fig. 3.12. Durata gestației, natalitatea și fecunditatea 62

Fig. 3.13. Structura de vârstă a efectivului de femele de rasă [NUME_REDACTAT] 63

Fig. 3.14. Structura de vârstă a efectivului de masculi de rasă [NUME_REDACTAT] 63

Fig. 3.15. Efectivul matcă de taurine de rasă [NUME_REDACTAT] 64

Fig. 3.16. Dinamica producției de lapte, în funcție de lactație 66

Fig. 3.17. Producția de lapte zilnică pe vacă furajată 66

Fig. 3.18. Producția medie de lapte pe zi la ferma S.C. [NUME_REDACTAT] Pașcani S.A 67

Fig. 3.19. Uniformitatea lactației exprimate în lapte STAS 68

Fig. 3.20. Producția medie de lapte pe lactație normală 69

Fig. 3.21. Procentul de grăsime și procentul de proteină 71

Lista tabelelor

Tabelul 1.1: Determinismul genetic al caracterelor de creștere 11

Tabelul 1.2: Determinismul genetic al caracterelor producției de carne la taurine 12

Tabelul 1.3: Valorile coeficienților de heritabilitate ai producției de lapte. 13

Tabelul 1.4: Frecvența genelor pentru determinarea diferitelor fracțiuni cazeinice 14

Tabelul 1.5: Determinismul genetic al unor caractere reproductive 14

Tabelul 1.6: Determinismul genetic al principalilor parametri ai materialului seminal de taur 15

Tabelul 2.1: Repartizarea nutrețurilor cultivate de către ferma SC [NUME_REDACTAT] Pașcani SA 30

Tabelul 2.2: Structura de rasă 33

Tabelul 2.3: Structura de vârstă a efectivului 33

Tabelul 3.1: Însușirile morfologice ale efectivului de vaci de lapte de rasă [NUME_REDACTAT] 50

Tabelul 3.2: Estimatori ai caracterelor studiate pe efectivul de vaci de lapte 53

Tabelul 3.3: Valori ai principalilor indici corporali, determinați cu ajutorul măsurătorilor corporale efectuate pe vacile de lapte de rasă [NUME_REDACTAT] 59

Tabelul 3.4: Valorile medii ale principalilor indici corporali 59

Tabelul 3.5: Indicatori de reproducție 59

Tabelul 3.6: Structura de vârstă a efectivului de femele de rasă [NUME_REDACTAT] 62

Tabelul 3.7: Structura de vârstă a efectivului de masculi de rasă [NUME_REDACTAT] 63

Tabelul 3.8: Situația lunară a paietelor cu material seminal congelat, folosite la însămânțări artificiale 64

Tabelul 3.9: Situația reproducției 65

Tabelul 3.10: Estimatorii caracterelor producției de lapte 67

Tabelul 3.11: Producția de lapte pe luni de lactație a unei vaci de rasă [NUME_REDACTAT] exprimate în medie în lapte STAS 69

Tabelul 3.12: Valorile procentului de proteină și procentului de grăsime 70

Tabelul 3.13: Estimatorii procentului de grăsime și procentului de proteină 70

INTRODUCERE

Creșterea bovinelor constituie o ramură importantă a zootehniei deoarece aceasta furnizează o gamă largă de produse de origine animală necesare omului: produse principale (lapte, carne); produse secundare (gunoi de grajd, piei) și subproduse de abator (sânge, unghii, păr etc.), acestea contribuind cu un procent ridicat în economia producției animale.

Din punct de vedere al compoziției sale chimice, laptele de vacă este un produs esențial în alimentația umană, deoarece prezintă proprietăți biologice superioare și are un grad de digestibilitate foarte ridicat. Acesta este o materie primă foarte importantă pentru industria alimentară, deoarece poate fi transformat într-o gamă foarte largă de produse lactate, fapt care ajută la diversificarea sortimentelor din alimentația populației.

Pe plan mondial, din producția totală de carne, carnea de bovine contribuie cu un procent de 38 % în alimentația umană, datorită valorii sale nutritive ridicate.

Pentru a obține producții calitative și cantitative superioare, care să satisfacă cerințele consumatorilor, specialiștii din zootehnie au realizat progrese însemnate în domeniul cercetării, acest fapt a condus la îmbunătățirea tuturor activităților care se realizează într-o fermă (îmbunătățirea tehnologiilor de creștere și exploatare a vacilor de lapte și carne, optimizarea rațiilor de hrană și în special aplicarea lucrărilor de ameliorare la populațiile de taurine).

În țările cu o zootehnie avansată, principalele obiective în creșterea bovinelor sunt cele de a înregistra producții ridicate, prin aplicarea metodelor de ameliorare actuale și îmbunătățirea continuă a tehnologiilor de creștere și exploatare.

[NUME_REDACTAT], crescătorii de bovine pentru producția de lapte, au ca obiective principale creșterea cantitativă și calitativă a caracterelor legate de producția de lapte (cantitatea de lapte, procentul de grăsime și procentul de proteină), îmbunătățirea potențialului genetic al animalelor (acestea să ajungă să-și exprime adevăratul lor potențial genetic).

Cercetările efectuate pe populația de vaci de lapte de la ferma S.C. [NUME_REDACTAT] Pașcani S.A. au avut drept scop aprecierea potențialului morfo-productiv al animalelor. S-au efectuat studii pentru caracterele morfologice, caracterele de reproducție și caracterele de producție. Informațiile determinate de la ferma luată în studiu au fost comparate cu datele din literatura de specialitate cu privire la potențialul productiv al rasei [NUME_REDACTAT].

În cadrul fermei S.C. [NUME_REDACTAT] Pașcani S.A. a fost studiată tema privind studiul populației de vaci de rasă [NUME_REDACTAT] în vederea ameliorării acestora. În privința îndeplinirii acestor deziderate s-au studiat tehnologiile de creștere și exploatare a vacilor de lapte din cadrul fermei luate în studiu, analiza caracterelor morfologice, de reproducție și de producție a vacilor de lapte de rasă [NUME_REDACTAT].

În prima parte a lucrării (Capitolul 1), sunt prezentate obiectivele ameliorării la bovine, acestea se referă la creșterea potențialului genetic pentru producția de lapte și carne, îmbunătățirea performanțelor reproductive și sporirea rezistenței organice la condițiile de mediu și îmbolnăviri. S-au descris caracterele urmărite la producția de carne, caracterele urmărite la producția de lapte, caracterele de reproducție, caracterele de viabilitate și rezistență la îmbolnăviri și caracterele de exterior.

Sunt descrise și metodele de ameliorare folosite la bovine. Aceste metode se referă la ameliorarea bovinelor în rasă pură (creșterea pe bază de linii și familii), ameliorarea bovinelor prin încrucișare (încrucișarea de absorbție, infuzie, pentru formare de rase noi, încrucișarea industrială simplă, dublă, alternantă și încrucișarea de rotație).

În partea a doua a lucrării (Capitolul 2 și Capitolul 3), sunt prezentate date cu privire la scopul lucrării, materialul biologic, metodele de cercetare aplicate și rezultatele proprii. Cu privire la materialul biologic, au fost descrise cele două efective de 710 capete vaci de lapte de rasă [NUME_REDACTAT] și cele 235 de capete de vaci de carne (Charolais, Liomousine, [NUME_REDACTAT] și metiși), au fost descrise și tehnologiile de creștere și exploatare a efectivului de vaci de lapte și a efectivului de vaci de carne și culturile vegetale deținute de ferma S.C. [NUME_REDACTAT] Pașcani S.A.

Metodele de cercetare aplicate se referă la măsurătorilor care au fost efectuate pe efectivul de vaci de lapte de rasă [NUME_REDACTAT] (măsurători de înălțime, de lungime, de lărgime, de perimetre și măsurători de distanțe), cercetări privind caracterele de reproducție (vârsta la prima fătare, intervalul între fătări, repausul mamar etc.) și cercetări privind caracterele de producție (cantitatea de lapte, procentul de grăsime și procentul de proteină). În capitolul rezultate proprii, datele au fost prelucrate statistic și interpretate. Au fost aplicate formule de calcul pentru a determina valoarea unor indici corporali, valorile caracterelor de reproducție exprimate statistic și valorile caracterelor de producție exprimate statistic.

Această lucrare are rolul de a prezenta stadiul actual de ameliorare, performanțele productive și performanțele de reproducție a populației de vaci de rasă [NUME_REDACTAT].

CAPITOLUL 1

AMELIORAREA LA BOVINE

Creșterea bovinelor reprezintă o activitate cu o importanță deosebită atât în economia țării noastre cât și în economia altor țări, având un rol foarte însemnat în aprovizionarea populației cu produse de origine animală și a industriei cu materii prime necesare creșterii producției bunurilor de consum.

Ameliorarea bovinelor implică o succesiune de probleme tehnice, organizatorice și economice care trebuie rezolvate, iar rezultatele obținute să ducă în final la câștigul zootehnic prevăzut în condiții de maximă eficiență economică. Comparativ cu alte specii, ameliorarea bovinelor este mult mai dificilă deoarece unul dintre principalele impedimente este legat de intervalul între generații mare, urmat de coeficienți de heritabilitate relativ scazuți la unele caractere productive, de limitarea de sex și de o intensitate a selecției redusă datorită natalității (Lupan, 1997).

1.1. Obiectivele ameliorării la bovine

Obiectivul esențial în creșterea bovinelor este reprezentat de sporirea produselor de origine animală, necesare satisfacerii nevoilor de consum intern și solicitările pe piața externă a acestor produse.

O metodă importantă care duce la sporirea producției bovinelor o reprezintă ameliorarea raselor actuale.

Obiectivele generale ale ameliorării bovinelor variază în funcție de rasă și de gradul ameliorării. Acestea se referă la:

creșterea potențialului genetic pentru producția de lapte, a conținutului laptelui în

grăsime și proteine, a precocității și longevității productive;

creșterea potențialului genetic pentru producția de carne, a masei corporale și sporului

de creștere, randamentului la sacrificare și economicității;

îmbunătățirea performanțelor reproductive, ameliorarea aptitudinilor pentru mulsul

mecanic, îmbunătățirea conformației corporale;

sporirea rezistenței la condițiile de mediu și la îmbolnăviri (Lupan, 1997).

1.1.1. Caracterele urmărite la producția de carne

Producția de carne la bovine depinde de trei caractere sau grupe de caractere: sporul mediu zilnic, coeficientul de utilizare a hranei (UN/kg spor), compoziția și conformația carcasei.

Sporul mediu zilnic. Producția de carne a bovinelor este strâns legată de procesul de creștere. Sporul mediu zilnic este un caracter nelimitat de sex, având un coeficient de heritabilitate mediu, cu o valoare cuprinsă între 0,17-0,40 (Georgescu, 1998).

Acesta este afectat de factorii de mediu intern (vârsta, sexul, starea de gestație), de influența maternă (vârsta mamei, numărul de produși la fătare, starea de sănătate, nivelul de alimentație) și de mediul extern (microclimat, alimentație, numărul de animale din lot).

Determinismul genetic al caracterelor de creștere diferă în funcție de vârstă (tab. 1.1).

Tabelul 1.1

Determinismul genetic al caracterelor de creștere

(după Kraubrich, 1994, citat de Georgescu, 1998)

Coeficientul de utilizare a hranei (UN/kg spor). O măsură a eficienței creșterii o reprezintă consumul specific de hrană pentru realizarea unui kg spor, iar acest indicator se exprimă prin consumul în energie. Acesta are o heritabilitate medie de circa 0,4 (0,25-0,57), fiind corelat pozitiv cu sporul de creștere (r = 0,9) (Georgescu, 1998).

Consumul de hrană este influențat de numeroși factori genetici, astfel: specia (taurinele valorifică mai bine hrana cu 15-20% față de bubaline); tipul morfo-productiv și rasa (cel mai bine se comportă bovinele de carne și cele mixte de carne-lapte, întrucît tineretul mascul îngrășat intensiv și valorificat la 15-18 luni realizează 6-7 UNC/kg spor); vârsta (vițeii de carne consumă 1,5-2 UNC, tineretul 5-8 UNC, animalele adulte 9-12 UNC și cele bătrâne 12-14 UC/kg spor); sexul (masculii valorifică mai bine hrana cu 15-20% față de femele) (Georgescu, 1998).

Compoziția și conformația carcasei. Aceasta reprezintă un ansamblu de caractere, printre care enumerăm: procentul tranșelor de carcasă de primă calitate, procentul de oase și grăsime, dimensiunile anumitor regiuni din carcasă (grosimea slăninii, lungimea carcasei, suprafața ochiului de mușchi etc.). Caracterele care sunt apreciate pe carcasă, cu excepția grosimii slăninii, nu pot fi apreciate pe animalul viu, dar au un coeficient de heritabilitate ridicat.

Printre factorii de mediu care afectează compoziția și conformația carcasei și de care trebuie să se țină seama în controlul producției se numără vârsta, sexul, starea de sănătate, alimenația, greutatea vie la sacrificare (tab. 1.2).

Tabelul 1.2

Determinismul genetic al caracterelor producției de carne la taurine

Sinteză bibliografică (după Weniger, 1980, citat de Georgescu, 1998)

U.M = unitate de măsură

1.1.2. Caracterele urmărite la producția de lapte

Producția de lapte include trei caractere importante: cantitatea de lapte, procentul de grăsime și procentul de proteină. Alte caractere, cum ar fi viteza de muls, adaptarea la muls mecanic, uniformitatea producției pe sferturi se pot include în primul caracter.

Cantitatea de lapte. Aceasta este un caracter limitat de sex, având un coeficient de heritabilitate mediu (0,2-0,3) și care este corelat negativ cu procentul de grăsime și corelat pozitiv cu unele aspecte de dezvoltare și conformație (Drăgănescu, 1979).

Cantitatea de lapte este influențată de interacțiuni neaditive și de o serie de factori de mediu. Factorii de mediu intern care influențează acest caracter sunt: vârsta la prima fătare și numărul lactației, luna de lactație, starea gestației, starea de sănătate, repausul mamar etc.

Factorii de mediu extern care influențează cantitatea de lapte sunt: durata lactației, numărul de mulsori pe zi, alimentația, adăpostul, adăparea, igiena corporală etc.

Georgescu, 1984, precizează că producția maximă de lapte la rasa [NUME_REDACTAT] s-a atins la vârsta de 5,85 ani. Optimizând limitele economico-biologice ale duratei de exploatare s-a stabilit durata de exploatare a vacilor de 9,35 ani.

Cantitatea de lapte diferă la rasele de bovine în funcție de gradul de ameliorare, direcțiile de exploatare și de condițiile de exploatare. Determinismul genetic al cantității de lapte prezintă valori apropiate, indiferent de rasă sau de gradul de ameliorare (tab. 1.3).

Tabelul 1.3

Valorile coeficienților de heritabilitate ai producției de lapte.

Sinteză bibliografică (după Kraublic, 1994, citat de Georgescu, 1998)

Coeficienții de heritabilitate ai caracterelor cantității de lapte au valori mai mari în cazul producțiilor ridicate de lapte. Acest fenomen se explică prin faptul că la o exploatare intensivă a producției de lapte, diferențele genetice dintre indivizi sunt exteriorizate mai puternic față de exploatarea extensivă a indivizilor.

Procentul de grăsime și de proteină. Acestea sunt caractere limitate de sex, având un coeficient de heritabilite mare (0,5-0,6), neinfluențate de fluctuația factorilor de mediu, sunt corelate pozitiv (r = 0,4-0,7). Între procentul de grăsime și cantitatea de lapte există o corelație negativă (r = -0,43), iar între cantitatea de grăsime din lapte și cantitatea de lapte, există o corelație pozitivă (Ivancia, 2007).

Procentul de proteină reprezintă unul dintre principalele criterii de selecție a vacilor de lapte și, în principal, calitatea cazeinei din lapte. Se cunosc patru fracțiuni de cazeină în laptele de bovine (alfa s1-cazeina, alfa s2-cazeina, beta-cazeina și kappa-cazeina). Cea mai importantă fracțiune de cazeină din lapte este kappa-cazeina, care joaca un rol foarte important în procesul de coagulare a laptelui (Georgescu, 1998).

În cadrul aceleeași rase, se întâlnesc diferențe de manifestare a fracțiunilor cazeinice datorită structurilor genetice diferite (tab. 1.4).

Tabelul 1.4

Frecvența genelor pentru determinarea diferitelor fracțiuni cazeinice

la rasa Holstein-Friză(%) (după Gravert, 1993, citat de Georgescu, 1998)

1.1.3. Caracterele de reproducție

Caracterele de reproducție constituie o dublă importanță din punct de vedere al ameliorării: pe de o parte sunt utile economic, ele candidând astfel pentru a fi incluse între obiectivele ameliorării, iar pe de altă parte afectează indirect eficiența selecției (Drăgănescu, 1979).

Pentru ameliorarea genetică sunt interesante caracterele legate de eficiența însămânțării sau montei. În acest caz se utilizează caracterele:

natalitatea, care reprezintă ponderea vacilor fătate într-un an;

fecunditatea, care reprezintă ponderea vacilor gestante din totalul celor însămânțate;

rata non-return, care reprezintă ponderea vacilor care în intervalul de 60-90 zile de la

prima însămânțare nu au mai intrat în călduri;

indicele de însămânțare, reprezintă numărul de doze de material consumat pentru

realizarea unei gestații (tab. 1.5).

Tabelul 1.5

Determinismul genetic al unor caractere reproductive

(după Distl, 1991, citat de Georgescu, 1998)

Fertilitatea reprezintă capacitatea unui individ de a se reproduce și este indicată prin termenul de fecunditate (procesul de unire a gameților) sau de prolificitate (numărul de produși obținuți la o fătare) sau de natalitate (numărul de produși obținuți într-un an). Fertilitatea se exprimă prin prolificitate și repetarea montei, iar la masculi aceasta este mai greu de măsurat cu exactitate, fiind exprimată prin procentul de femele rămase gestante din totalul femelelor montate (Ivancia, 2007).

Prolificitatea reprezintă numărul de produși obținuți la fătare, având un coeficient de heritabilitate relativ scăzut (0,14). Este un caracter care se utilizează extrem de rar la bovine deoarece această specie este prin excelență unipară, făcând excepție rasele de carne la care apar parturiții gemelare la 3-4 % din fătări. În practică, s-a constatat că există vaci cu aptitudini spre fătări gemelare, însă determinismul genetic al acestui caracter este foarte redus (0,03-0,06). S-a mai demonstrat că rasele de bovine cu o dezvoltare corporală hipermetrică înregistrează o frecvență mai mare de fătări gemelare comparativ cu cele hipometrice (Georgescu, 1998).

Repetarea montei este un caracter cu prag, având un coeficient de heritabilitate foarte scăzut (cca 0,05). Acest caracter este puternic afectat de o serie de factori de mediu general și special, interni și externi. Din această cauză, selecția pentru acest caracter este dificilă și puțin eficientă.

Procentul de monte fecunde la masculi ridică aproximativ aceleași probleme, ca și la repetarea montei, iar selecția pentru acest caracter se face rar (Drăgănescu, 1979).

Determinismul genetic al principalilor parametri ai materialului seminal de taur prezintă valori ridicate pentru concentrația în spermatozoizi, coeficientul de heritabilitate pentru acest caracter prezintă valori cuprinse între 0,32-0,84 și mobilitatea spermatozoizilor prezintă un coeficient de heritabilitate ridicat cu valori cuprinse între 0,45-0,80 (tab. 1.6).

Tabelul 1.6

Determinismul genetic al principalilor parametri ai materialului seminal de taur

(după Gottschal, K., 1992, citat de Georgescu, 1998)

1.1.4. Caractere de viabilitate și rezistență la îmbolnăviri

Viabilitatea și rezistența la îmbolnăviri au în exploatare o importanță deosebit de mare și a existat o continuă tentație ca ele sa fie acceptate drept obiectiv al ameliorării. Sunt însă foarte puține programe de ameliorare care includ un asemenea caracter între obiectivele lor. Explicația poate fi găsită prin examinarea situației genetice a fiecărui tip de „boală”, a fiecărui tip de abatere de la starea de sănătate, de anomalie ce afectează viabilitatea (Drăgănescu, 1979).

La baza anomaliilor ereditare stau erorile de metabolism cauzate de o genă, o pereche de alele sau de mai multe perechi de alele recesive sau dominante, autosomale sau înlănțuite cu sexul, cu o frecvență și expresivitate variabilă și care se manifestă în diferite perioade din viața individului.

În funcție de frecvența cu care o genă provoacă apariția unei anomali, genele sunt numite:

gene letale (când provoacă peste 90% mortalitate);

semiletale (când provoacă între 50-90% mortalitate);

subvitale (când provoacă între 10-50% mortalitate);

quasi-normale (sub 10% mortalitate) (Ivancia, 2007).

Se urmărește reducerea frecvenței genelor letale și nu eliminarea lor. Este obligatorie depistarea purtătorilor, în special masculi, atunci când sunt folosiți la însămânțări artificiale (Ivancia, 2005).

Anomaliile induse de mediu se referă la stările patologice provocate de temperatură, radiații solare, aglomerație, alimentație, în general factorii de stres care forțează domeniul de reacție al genotipului. Rezistența la acești factori stresanți este foarte slab condiționată de mediu, coeficientul de heritabilitate fiind maximum 0,1 (Drăgănescu, 1979).

Anomaliile induse de factorii patogeni sunt cele la care se referă termenul de „rezistență la îmbolnăviri”. Există o mare variabilitate individuală în ceea ce privește receptivitatea față de bolile contagioase și modul de a le suporta. Aceste variații ale rezistenței la îmbolnăviri sunt cauzate de mediu (variații de doză și cale de infecție, stare fiziologică în momentul infecției, vârstă etc.) și genetic. Există o variație în ceea ce privește rezistența la agenți patogeni și se poate presupune că aceasta este în mare măsură controlată genetic (Drăgănescu, 1979).

1.1.5. Caractere de exterior

Aprecierea exteriorului s-a considerat întotdeauna o artă, fiind elaborate pentru bovine în secolul trecut tehnici specifice de apreciere a exteriorului acestora și de a calcula proporțiile corporale ale lor. Pentru a determina o oarecare obiectivitate în aprecierea exteriorului, s-au elaborat în Anglia, în secolul precedent, metodologii de punctare a fiecărei regiuni corporale în funcție de importanța acestora în interdependență cu tipul ideal urmărit de crescători (Georgescu, 1998).

Dezvoltarea sau mărimea este reprezentată de dimensiunile absolute (kg, cm) ale regiunilor corporale și greutății vii la o anumită vârstă. Din acest punct de vedere animalele pot fi: hipermetrice (grele și de talie mare), eumetrice (talie și greutate mijlocie) și hipometrice (ușoare și de talie mică). Dimensiunile corporale au în general o heritabilitate mare sau mijlocie, coeficientul de heritabilitate este de 0,64 pentru talie, 0,47 pentru perimetrul toracic și 0,60 pentru lungimea oblică a trunchiului (Drăgănescu, 1979).

Conformația sau proporționalitatea reprezintă aspectul unui animal sau al unei regiuni corporale, rezultat din raportul dimensiunilor sale de lungime, lărgime și grosime. După conformație, animalele pot fi longilinii, brevilinii și mediolinii. Aspectele de conformație se apreciază pe individ cu ochiul liber, iar pe populație, conformația se apreciază prin indici corporali (Drăgănescu, 1979).

Constituția reprezintă un ansamblu de aspecte morfologice, ca structură fizică generală a corpului, care caracterizează un individ. Animalele pot avea o constituție robustă (brevimorf, tip digestiv) sau fină (longiliniu, tip respirator), acestea fiind considerate constituții bune. Dar există și exagerări ale acestor tipuri constituționale, materializându-se în constituția grosolană sau debilă.

Condiția reprezintă starea de întreținere a animalului în vederea unui scop. Există cinci tipuri de condiție la animale: de reproducție, de îngrășare, de producție, de expoziție și de extenuare (Ivancia,2007).

Culoarea și particularitățile de culoare. Crescătorii de taurine au fost din totdeauna interesați de selecția după culoarea animalelor. Din acest considerent și primele cercetări în domeniul geneticii bovinelor au fost realizate în domeniul modului de transmitere a culorii robei.

În momentul actual, determinismul genetic al culorii la bovine este reconsiderat, deoarece este un element ușor de recunoscut în cazul unei analize a genomului care poate fi eventual utilizat ca marker pentru selecția unor caractere cantitative. Gena recesivă s este responsabilă pentru apariția bălțăturii cu alb, așa cum apare cu anumite modificări la rasa Holstein-Friză. Se utilizează ereditatea culorilor pentru recunoașterea practică a metișilor speciei taurine (Georgescu, 1988).

Culoarea roșie, deși este recesivă față de culoarea neagră, este dominantă față de culoarea galbenă și albă (metișii F1 Roșie daneză x Bălțată românească au culoarea roșie). Culoarea bălțată alb cu negru este dominantă față de culoarea alb cu galben de diferite nuanțe (metișii F1 Friză bălțată cu negru x Bălțată românească au culoarea bălțată, însă pigmentul negru este mai degradat) (Georgescu, 1988).

1.2. Metode de ameliorare folosite la bovine

Rasa are o structură genetică proprie, iar populațiile care alcătuiesc rasa manifestă într-un anumit fel și la un anumit nivel caracterele morfologice, fiziologice și de comportament.

Modificarea nivelului, într-o anumită direcție, al unor caractere cu importanță economică deosebită se poate realiza prin două metode care ajută la modificarea structurii genetice a populațiilor de bovine și anume: ameliorarea bovinelor în rasă pură și ameliorarea bovinelor prin încrucișare.

Aceste metode de ameliorare folosite la bovine sunt eficiente, fiind influențate de ponderea genelor aditive și neaditive care determină un anumit caracter.

Există o serie de factori care condiționează alegerea metodelor de ameliorare la bovine (nivelul de ameliorare al populației, direcția de exploatare, tipul de fermă, mărimea populației).

În populațiile care au un grad ridicat de amelioare se aplică ameliorarea în rasă pură, iar în populațiile care au o valoare genetică redusă se aplică ca metodă ameliorarea prin încrucișare.

În funcție de direcția de exploatare, în fermele în care sunt crescute bovine pentru producția de carne se aplică ameliorarea prin încrucișare deoarece efectul heterozis este ridicat, iar atunci când animalele sunt exploatate pentru producția de lapte este indicată aplicarea metodei de ameliorare în rasă pură. În fermele de producție se recomandă ameliorarea prin încrucișare, iar în fermele de selecție se aplică ameliorarea în rasă pură.

1.2.1. Ameliorarea bovinelor în rasă pură

Ameliorarea în rasă pură a bovinelor presupune împerecherea indivizilor din aceeași rasă și reținerea pentru reproducție a celor mai valoroși indivizi. Această metodă se aplică în cazul raselor specializate pentru a consolida unele însușiri și caractere valoroase ale acestora.

Această metodă de ameliorare se aplică în cazul raselor locale ameliorate, rase care au o adaptabilitate ridicată la condițiile specifice zonei de creștere.

Produșii obținuți au o bază ereditară mai mult sau mai puțin homozigotă, având o mare capacitate de transmitere ereditară. Acești indivizi se adaptează mai greu la condițiile de mediu, iar pentru a realiza performanțe productive superioare, asemănătoare potențialul lor genetic se recomandă asigurarea condițiilor de mediu asemănătoare cu cele specifice mediului în care s-au format și s-au adaptat rasele respective în decursul timpului (Acatincăi, 2010).

Ameliorarea în rasă pură se poate aplica în funcție de tipul de asemănare dintre indivizi prin doua sisteme de împerechere, după criterii fenotipice și după criterii genotipice.

1.2.1.1. Sistemul de împerechere după asemănarea genotipică (consangvinizarea)

Consangvinizarea constă în împerecherea între doi indivizi cu un grad de înrudire mai mare decât media înrudirii din populația din care fac parte. Ca urmare, un individ consangvin este cel care are în pedigri, în ultimele cinci generații, un ascendent de cel puțin două ori; sau individul care provine din împerecherea a doi indivizi înrudiți (Ivancia, 2007).

Cu ajutorul încrucișărilor consangvine se poate realiza fixarea și intensificarea unor caractere utile și importante din punct de vedere economic.

Consangvinizarea se realizează limitat atât ca durată de timp cât și ca proporție de indivizi din totalul populației, pentru a se putea evita manifestarea efectelor nefavorabile.

C. Drăgănescu (1979) clasifică împerecherile înrudite în: consangvinizare curentă și consangvinizare necurentă.

În funcție de gradul de înrudire al indivizilor, în practica ameliorării bovinelor există următoarele tipuri de consangvinizare: consangvinizare incestuoasă (inbreeding); consangvinizare apropiată (closebreeding); consangvinizare moderată (linebreeding); consangvinizare îndepărtată (outbreeding).

Consangvinizarea incestuoasă presupune împerecherea între animale care au un coeficient de înrudire de R = 0,5, și a fost aplicată cu succes încă din secolul al XVIII-lea de către [NUME_REDACTAT] (1725-1795). La bovine nu se recomandă împerecherile incestuoase deoarece acest tip de consangvinizare determină apariția depresiunii de consangvinizare.

Consangvinizarea apropiată presupune împrecherea între animale care au un coeficient de înrudire de R = 0,25 .

Consangvinizarea moderată constă în împerecherea între animale care au un coeficient de înrudire de R = 0,125 și se utilizează pentru formarea liniilor zootehnice.

Consangvinizarea îndepărtată este considerată împerecherea între animale îndepărtat înrudite (R<0,125) (Acatincăi, 2010).

Dintre toate tipurile de consangvinizare, în practica ameliorării bovinelor se recomandă folosirea împerecherilor de tip linebreeding (consangvinizare moderată). Această metodă poate fi practicată cu scopul de a menține, multiplica și concretiza efectele utilizării la reproducție a unor reproducători de mare valoare (Georgescu, 1990).

Consangvinizarea se utilizează în mod curent în creșterea în rasă curată, aceasta nu este o metodă folosită în toată populația, însă doar pentru efectivele situate în vârful piramidei ameliorării (fig. 1.1).

Fig.1.1. Piramida ameliorării (după Ivancia, 2007)

Consangvinizarea se aplică în creșterea în rasă pură, folosindu-se mai mult în fermele de elită în scopul de a determina cu mare exactitate valoarea genetică a unui anumit reproducător mascul și în scop experimental pentru a evidenția tipul de interacțiuni genice care afectează diferite caractere.

1.2.1.2. Sistemul de împerechere după asemănare fenotipică

Împerecherile omogene (homogamia) se aplică în fermele de elita și în fermele de reproducție prin împerecherea indivizilor cu caractere fenotipice asemănătoare. Ameliorarea populației se realizează treptat deoarece se aplică selecția fenotipică a femelelor, utilizându-se reproducători cu o valoare genetică superioară. Homogamia se aplică în scopul menținerii și perfecționării caracterelor (Negruțiu, 1975).

Împerecherile omogene se aplică foarte rar la bovine, în special pentru producerea vacilor mame de tauri și pentru menținerea liniilor zootehnice.

Împerecherile neomogene (heterogamia) se aplică în mod curent la bovine, atât în fermele de reproducție, cât și în cele de producție, cu scopul îmbunătățirii performanțelor productive, corectarea unor defecte și înlăturarea efectelor consangvinizării în populațiile de bovine.

Împerecherile heterogene mențin în populație o structură asemănătoare cu cea rezultată în urma împerecherilor libere, favorizând manifestarea intermediară a caracterelor și reducând frecvența variațiilor extreme. În prima generație după practicarea acestor împerecheri se remarcă la descendenți omogenitatea manifestării intermediare a caracterelor, iar în generația următoare, populația revine la variabilitatea sa originală (Negruțiu, 1975).

1.2.1.3. Creșterea pe bază de linii și familii

Lush (1945), părintele ameliorării moderne, a emis teoria potrivit căreia structura genetică a raselor pure supuse ameliorării pot evolua fără scăderi de ritm, sub presiunea selecției artificiale, numai dacă rasele (populațiile) sunt divizate artificial în populații cu dimensiune genetică mică (2-3 masculi și mai multe femele) numite linii (Georgescu, 1998).

În funcție de forma de consangvinizare aplicată, se formează liniile zootehnice și liniile consangvine.

Liniile zootehnice. Sistemul de ameliorare în rasă pură, prin împerecheri omogene sau heterogene prezintă o eficacitate limitată deoarece această metodă se bazează pe performanțele fenotipice ale animalelor. Pentru a se amplifica progresul genetic și a transforma însușirile valoroase ale unui reproducător mascul în însușiri de grup este necesară împărțirea populației de bovine în linii care au la bază selecția genotipică.

Descendența obținută va avea un grad de asemănare genetică cu masculul de la care s-a pornit și care se va numi fondator de linie. Linia va fi formată din toți descendenții săi timp de mai multe generații și aceasta va fi cu atât mai valoroasă cu cât se va menține o durată mai mare în timp.

Atunci când animalele care aparțin unei linii se îndepărtează ca asemănare fenotipică față de fondatorul de linie, este necesar să se depisteze printre membrii liniei un continuator de linie care să fie asemănător fondatorului de linie sau chiar superior lui (Georgescu, 1995).

Familia constituie o grupă de rude apropiate și nu reprezintă o unitate structurală strict delimitată de alte familii din populație deoarece indivizii unei familii pot aparține și altei familii. Toți indivizii care compun o familie sunt descendenții unui mascul valoros, dar pot descinde și dintr-o femelă valoroasă (Ivancia, 2007).

Creșterea pe bază de familii constituie o etapă superioară, creșterii în rasă pură, iar creșterea pe bază de linii este superioară creșterii familiale. În formarea familiilor se aleg inițial femelele a căror descendenți sunt deosebit de valoroși pentru caracterele economice vizate de ameliorare și apoi se înmulțesc prin consangvinizare moderată, grăbind astfel consolidarea caracterelor acestora (Negruțiu, 1975).

Creșterea în rasă pură pe bază de familii și linii, ridică valoarea caracterelor populației la valoarea acestora, modificând standardul rasei în mod treptat de la o generație la altă generație. Rasele ameliorate nu pot fi îmbunătățite decat prin creștere pe bază de familii și linii. Formarea unei linii valoroase se poate realiza într-un timp îndelungat (la bovine până la 20 de ani), creșterea pe bază de familii fiind obligatorie (Negruțiu, 1975).

1.2.2. Ameliorarea bovinelor prin încrucișare

Ameliorarea bovinelor prin încrucișare prezintă o mare aplicabilitate practică, fiind folosită pentru îmbunătățirea performanțelor productive ale raselor locale neameliorate, cât și pentru crearea de populații și rase noi.

Acest sistem de ameliorare prin încrucișare se aplică din următoarele considerente:

permite introducerea în populație a unor gene noi;

introducerea de noi caractere într-o rasă, conservându-i calitățile sale;

înlocuirea unei rase prin altă rasă, utilizând substituirea sistematică;

asigurarea plasticității și vitalității sporite a metișilor;

determinarea amplificării variabilității caracterelor;

asigură fenomenul de heterozis, mai ales pentru caracterele cu heritabilitate scăzută;

sporește valoarea caracterelor utile (Georgescu, 1998).

Metodele de încrucișare folosite pentru ameliorarea bovinelor sunt următoarele: încrucișări de ameliorare (încrucișări de absorbție, încrucișări de infuzie, încrucișări de sinteză) și încrucișări de producție sau industriale (încrucișări industriale simple, încrucișări industiale duble, încrucișări alternante, încrucișări de rotație).

1.2.2.1. Încrucișarea de absorbție

Încrucișarea de absorbție mai poartă și numele de încrucișare de substituire, de transformare sau de implantare și se folosește ori de câte ori trebuie să se transforme în totalitate o populație mai puțin valoroasă prin însușirile ei, prin intermediul unei rase valoroase, păstrând o parte din genofondul populației de ameliorat.

Acest tip de încrucișare se desfășoară pe o perioadă lungă de timp, este foarte simplă și eficientă din punct de vedere economic. Această metodă de ameliorare reprezintă cea mai rapidă cale de a ameliora rasele locale și pe cele slab productive, dar care sunt foarte bine adaptate la condițiile de mediu în care cresc.

Prin acest tip de încrucișare, genele unei rase se înlocuiesc, treptat cu genele altei rasei, în proporție de 50% în F1, 75% în F2, 87,5% în F3 etc.

În funcție de însușirile raselor încrucișate, condițiile de mediu existente, modul în care se conduce selecția, și se dirijează împerecherile, în funcție de creșterea rațională a tineretului și de tipul dorit, încrucișarea poate fi oprită la generația a doua, a treia, a patra sau la mai multe generații. Absorbția completă a unei rase nu se poate realiza decât după un număr foarte mare de generații, în general, metișii rezultați în generația a patra sau a cincea se consideră că fac parte din rasa amelioratoare (Negruțiu, 1975).

1.2.2.2. Încrucișarea de infuzie

Este o metodă utilizată la bovine, atât pe plan național cât și pe plan mondial, în scopul accelerării ameliorării unor populații sau rase și a corectării unor defecte fără a avea loc modificări esențiale în populația respectivă (Maciuc, 2006).

Scopul încrucișării de infuzie:

ameliorarea unui caracter slab dezvoltat la o rasă;

corectarea unui anumit defect;

sporirea frecvenței genelor superioare, mărind astfel efectul selecției;

evitarea consangvinizării în cadrul rasei;

grăbirea ritmului de ameliorarea a populației de bază (Georgescu, 1998).

Această metodă se realizează prin încrucișarea o sigură generație, a unor vaci din rasa la

care vrem să infuzăm un caracter nou sau pentru corectarea unui defect, cu tauri ce prezintă calitatea pe care dorim să o imprimăm sau cu care dorim să ameliorăm defectul respectiv. Produșii obținuți se împerechează apoi în cadrul rasei la care aparțin mamele lor (Lupan, 1997).

Vintilă I. (1988) evidențiază două sisteme principale de aplicare a încrucișării de infuzie care se deosebesc în funcție de gradul de înrudire al reproducătorilor (sistematică și nesistematică).

Pentru ca încrucișarea de infuzie să conducă la obținerea rezultatelor urmărite trebuie să

ținem cont de următoarele aspecte:

să se urmărească corectarea unui număr cât mai mic de caractere;

caracterul care se urmărește a fi infuzat trebuie să fie bine consolidat și să aibă un

coeficient de heritabilite ridicat;

să se asigure condiții corespunzătoare de exploatare produșilor obținuți pentru a putea

exterioriza însușirea respectivă (Acatincăi, 2010).

Încrucișarea de infuzie se aplică și la noi în țară la încrucișarea dintre vaci Bălțată cu negru românească și tauri Friză olandeză, pentru creșterea procentului de grăsime din lapte. Acest lucru este posibil deoarece media populației active de Friză olandeză este de 4,49% (Georgescu, 1998).

În cazul în care, după un număr oarecare de generații, în centrul rasei caracterele care au fost infuzate se diminuează și apar iar defecte, încrucișarea de infuzie trebuie repetată. Această metodă oferă rezultate bune în ameliorarea caracterelor cu heritabilitate ridicată (Negruțiu, 1975).

1.2.2.3. Încrucișarea pentru formarea de rase noi

Încrucișarea pentru formarea de rase noi se mai numește și încrucișare de sinteză sau de combinare.

Formarea unei rase noi de bovine se impune atunci când rasele existente într-o anumită zonă geografică nu satisfac cerințele economico-productive, iar rasele perfecționate existente nu se pot adapta la condițiile specifice din zonele respective.

Pentru formarea unei rase noi de bovine trebuie parcurse următoarele etape:

stabilirea tipului de rasă dorit (performanțe productive, dezvoltare, tip morfologic);

alegerea raselor parentale (rasa maternă, rasa paternă);

încrucișarea raselor parentale după schema de încrucișare prestabilită, până la

obținerea tipului dorit de animale;

după obținerea tipului dorit se continuă procesul de ameliorare în rasă pură printr-un

program de ameliorare, utilizându-se selecția și dirijarea împerecherilor (Acatincăi, 2010).

Prin această metodă de încrucișare s-au creat în secolul al XX-lea numeroase rase și populații noi de bovine atât pentru lapte cât și mixte. Pentru lapte și mixte, pe baza rasei [NUME_REDACTAT] s-au format rasele și populațiile următoare: Lakenwelder, [NUME_REDACTAT] (S.U.A); [NUME_REDACTAT] (Canada, S.U.A); [NUME_REDACTAT] (Belgia); Asturia (Spania); Sinhala și Halton ([NUME_REDACTAT]), Rana (Madagascar); Drankensberger (Africa de Sud); Nama (Namibia); [NUME_REDACTAT] (Finlanda), Burlina (Georgescu, 1998).

1.2.2.4. Încrucișarea industrială simplă

Încrucișarea industrială simplă, sau de primă generație, implică împerecherea indivizilor din rase diferite, produșii obținuți din prima generație sunt folosiți pentru producție. Această metodă nu are ca scop ameliorarea raselor, ci constă în provocarea manifestării cât mai puternice a fenomenului de heterozis, pentru a obține produși de primă generație ale căror însușiri sunt superioare din punct de vedere economic (Negruțiu, 1975).

Încrucișarea industrială simplă constă în a însămânța o parte din vacile de rasă pură de lapte sau mixte ([NUME_REDACTAT], Brună, Simmental), cu tauri dintr-o rasă de carne, în scopul de a produce animale pentru îngrășare. Proporția vacilor însămânțate cu rasa de carne depinde de intensitatea de selecție (cca 20%). Această metodă implică selecția atât pentru carne cât și pentru lapte și o mare parte din animale se folosesc pentru îngrășare (Georgescu, 1998).

Încrucișarea industrială simplă face ca hibrizii F1 să beneficieze de complementaritatea caracterelor populației parentale și heterozisul propriu (Grosu, 2005).

1.2.2.5. Încrucișarea industrială dublă

Încrucișarea industrială dublă (back-cross, triplă sau cvadruplă) poate fi utilizată în scopul valorificării efectului heterozis, pentru obținerea de metiși cu însușiri superioare pentru producția de lapte și carne (Lupan, 1997).

Acest tip de încrucișare constă în împerecherea unor hibrizi simpli între ei sau încrucișarea hibridului simplu cu alte rase.

În țara noastră, s-au obținut rezultate bune prin aplicarea încrucișărilor triple, între rasele locale ameliorate (Bălțată românească), cu tauri din rasele de carne (Charolaise, Limousine).

Pe plan mondial, cele mai bune rezultate s-au obținut în S.U.A prin schema de încrucișare în care au fost incluse rasele Ayrshire și [NUME_REDACTAT], iar femelele hibride F1 fost împerecheate cu tauri din rasa Holstein-Friză (Acatincăi, 2010).

Prin folosirea încrucișărilor duble trirasiale, hibrizii simpli de sex femel obținuți din încrucișarea raselor R1 și R2 vor fi încrucișați cu masculi din rasa R3, masculii fiind sacrificați, iar hibrizi dubli sunt destinați producției.

Etapele încrucișărilor duble tetrarasiale sunt urmăroarele:

are loc alegerea celor patru rase pentru încrucișare (R1, R2, R3, R4) și se clasează după

performanțe;

încrucișarea dintre două rase (R1 x R2; R3 x R4);

încrucișarea între ei a hibrizilor simpli (R1R2 x R3R4).

1.2.2.6. Încrucișarea alternantă

Încrucișarea alternantă constă în împerecherea femelelor dintr-o rasă (R1) cu masculi din rasa (R2). Produșii obținuți se vor împerechea cu masculii rasei materne (R1), iar metișii acestora se împerechează cu masculii rasei paterne (R2). În următoarele generații, produșii de sex femel se împerechează în mod alternant când cu masculii uneia sau celeilalte rase (Negruțiu, 1975).

Încrucișarea alternantă se aplică în fermele în care trebuie să se asigure reînnoirea efectivului de femele din interiorul fermei.

1.2.2.7. Încrucișarea de rotație

Este o metodă prin care se folosesc, succesiv, la încrucișare trei sau patru rase. Se poate utiliza atât pentru producția de lapte (Holstein-Friză x Brună x Jersy; Holstein-Friză x Bălțată moldovenească x Jersey), cât și pentru producția de carne (Simmental x Charolaise x [NUME_REDACTAT] Blue; Shorthorn x Hereford x [NUME_REDACTAT] x Charolaise; Bălțată moldovenească x Hereford x [NUME_REDACTAT] Blue) (Lupan, 1997).

O caracteristică importantă a acestei metode este aceea că fenomenul de heterozis se manifestă în fiecare generație, obținându-se succesiv două sau trei tipuri de metiși. În fiecare generație, majoritatea produșilor obținuți se folosesc pentru producție, iar pentru reproducție numai un număr mic și cu calități superioare (Negruțiu, 1975).

Bourdon R. (1997) grupează încrucișările de rotație astfel:

rotația în spațiu, folosind masculii tați din rase pure și femelele de înlocuire;

rotația în timp, atunci când în încrucișare rasele paterne sunt introduse secvențial.

Încrucișarea de rotație în spațiu constă în următoarele aspecte:

vigoarea hibridă se menține 100% la F1, iar la generația a treia, vigoarea hibridă scade

semnificativ;

complementaritatea rasei este ușoară atunci când se folosesc rase paterne pure;

rata înlocuirii animalelor urmărește producerea femelelor de înlocuire în plus;

simplicitatea este variabilă în funcție de numărul sistemelor de întreținere a

femelelor (2-6).

Cu cât numărul de sisteme de creștere și întreținere este mai mare, încrucișarea de rotație devine mai complicată (Georgescu, 1998).

Încrucișarea de rotație în timp constă în următoarele aspecte:

vigoarea hibridă are valoare mai mică față de cea în spațiu, însă aceasta poate crește

când se folosesc tații hibrizi și se adaugă una sau mai multe rase paterne secvențiale;

complementaritatea rasei, consistența performanțelor și considerațiile de înlocuire au

valori asemănătoare ca la încrucișarea de rotație în spațiu;

simplicitatea este mai pronunțată deoarece încrucișarea de rotație în timp este mai

ușor de organizat decat încrucișarea de rotație în spațiu;

acuratețea predicției genetice este inexistentă (Georgescu, 1998).

Încrucișarea rotativă are ca avantaj o mare simplitate tehnologică în aplicare, în comparație cu încrucișarea industrială dublă, chiar dacă îi este inferioară ca heterozis. Ea se recomandă la taurinele de lapte, la care două experiențe celebre (Beltsvile: Holstein-Friză x Brună x Jersey și Edinburgh: Holstein-Friză x Ayrshire x Jersey) au demonstrat superioritatea metișilor față de formele parentale (Drăgănescu, 1979).

1.3. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] este o rasă specializată pentru producția de lapte. Datorită programelor de ameliorare aplicate, s-a ajuns ca rasa [NUME_REDACTAT] să aibă aptitudini excepționale pentru producția de lapte.

[NUME_REDACTAT] Friză prezintă o dezvoltare corporală mare, talia medie fiind de 135-138 cm, iar masa corporală este de 650-700 kg. Această rasă are o conformație corporală specifică raselor specializate pentru producția de lapte, cu forme corporale unghiuloase, profil corporal trapezoidal și cu musculatură mai puțin dezvoltată. Capul este uscățiv, gâtul relativ scurt, linia superioară a trunchiului este dreaptă și crupa este lungă și largă. Trunchiul este sub formă de pară, toracele este relativ larg, iar aparatul digestiv este foarte dezvoltat. Ugerul este foarte bine dezvoltat, iar din punct de vedere al simetriei, al volumului țesutului glandular și al pretabilității pentru mulsul mecanic, acesta este considerat excepțional (Acatincăi, 2004).

Aptitudinile rasei [NUME_REDACTAT] pentru producția de lapte sunt excepționale în comparație cu alte rase specializate pentru această producție. Producția medie de lapte/lactație normală este de circa 8000 kg lapte, având un conținut mediu de grăsime de 4,44% și un conținut mediu de proteină de 3,46%.

Producția de carne la rasa [NUME_REDACTAT] este relativ bună, tineretul taurin supus îngrășării realizează sporuri medii zilnice de circa 900 g, iar randamentul la sacrificare este de 52-54%.

Precocitatea rasei [NUME_REDACTAT] este foarte bună, maturitatea morfologică se atinge la vârsta de 4 ani, iar vițelele pot fi admise la reproducție la vârsta de 16-17 luni.

Producția maximă de lapte se înregistrează la lactația a III-a, iar la lactația I se realizează peste 70% din nivelul productiv al rasei [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT] Friză este o rasă sensibilă față de condițiile de creștere și exploatare, iar pentru a putea să-și exteriorizeze cu adevărat potențialul său genetic, trebuie optimizate condițiile de creștere și exploatare ale acestei rase (Acatincăi, 2010).

CAPITOLUL 2

SCOPUL LUCRĂRII, MATERIALUL BIOLOGIC ȘI METODE DE CERCETARE

2.1. Scopul lucrării

Creșterea taurinelor ocupă un loc important în economia producțiilor animale, deoarece acestea furnizează o gamă largă de produse: produse principale (lapte, carne), produse secundare (gunoi de grajd, piei) și subproduse de abator (păr, coarne, sânge).

În țările cu o zootehnie dezvoltată, creșterea vacilor de lapte se efectuează rațional, acest fapt determinând ca vacile de lapte să atingă limitele maxime ale potențialului lor genetic.

[NUME_REDACTAT], vacile de lapte ajung să atingă doar 75% din totalul potențialului lor productiv, datorită influenței unor factori genetici sau a unor factori de mediu.

Putem aprecia nivelul performanțelor productive ale vacilor de lapte de rasă [NUME_REDACTAT] studiate cu ajutorul comparării datelor obținute din cadrul fermei cu datele din literatura de specialitate.

Scopul lucrării este de a stabili dacă populația de vaci de lapte [NUME_REDACTAT] de la S.C. [NUME_REDACTAT] Pașcani S.A. necesită lucrări de ameliorare sau are nivelul performanțelor apropiat de cel din literatură. Pentru atingerea acestui scop, a fost studiat efectivul de vaci de lapte deținut de ferma S.C. [NUME_REDACTAT] Pașcani S.A., analizând și prelucrând datele referitoare la caracterele morfologice (talia, lungimea oblică a trunchiului, perimetrul toracic, lărgimea crupei și măsurători ale ugerului), caracterele reproductive (natalitatea, fecunditatea, calving-interval, vârsta la prima fătare) și caracterele productive (cantitatea de lapte, procentul de grăsime și procentul de proteină).

2.2. Materialul biologic

Materialul biologic studiat este crescut și exploatat în ferma S.C. [NUME_REDACTAT] Pașcani S.A., care este amplasată la periferia [NUME_REDACTAT], județul Iași. [NUME_REDACTAT] prezintă un climat continental foarte pronunțat, de aceea este integrat în ținutul climatic al dealurilor înalte.

[NUME_REDACTAT], predomină masele de aer temperat-continental care vin dinspre est și care aduc curenți de aer cald, apoi masele de aer polar care aduc curenți de aer rece, iar cele atlantice și mediteraneene aduc precipitațiile. Cantitatea medie de precipitații variază între 600-700 mm anual, iar vânturile dominante suflă dinspre N-V și N-E.

Factorii pedoclimatici au favorizat formarea solurilor argiloiluviale cenușii și a cernoziomurilor, acestea oferind condiții bune pentru culturile de porumb, grâu, cartofi, sfeclă furajeră, orz, soia.

În anul 1989, după dispariția cooperativelor agricole, fermierii din [NUME_REDACTAT] s-au organizat în șase asociații: S.C. [NUME_REDACTAT] Pașcani S.A., S.C. Baby-Beef S.A., S.C. Vatra S.A., S.C. [NUME_REDACTAT] S.A., S.C. Unirea S.A., S.C. [NUME_REDACTAT] S.A.

În anul 2008, ferma S.C. [NUME_REDACTAT] Pașcani S.A. a accesat fonduri pentru extinderea și modernizarea fermei de vaci de lapte, proiect finanțat prin programul SAPARD (fig. 2.1).

Fig. 2.1. Ferma S.C. [NUME_REDACTAT] Pașcani S.A. (fotografie originală)

În anul 1997, S.C. [NUME_REDACTAT] Pașcani S.A. și firma S.C. Baby-Beef S.A. dețineau 1450 ha de teren agricol. În prezent ferma deține 3500 ha de teren agricol pe care se cultivă sfeclă furajeră, loturi semincere, cartofi, grâu, orz, soia, porumb pentru siloz, porumb boabe, lucernă, trifoi (tab. 2.1).

Lucerna este folosită în hrana animalelor sub formă de masă verde și fân. Fânul de lucernă se află sub formă de baloți și este înfoliat pentru a se folosi în hrana animalelor pe timp de iarnă. Prin această metodă fânul de lucernă înfoliat își păstrează proprietățile nutritive superioare, ducând la o valorificare mai bună a acestuia în hrana animalelor (fig. 2.2).

Tabelul 2.1

Repartizarea nutrețurilor cultivate de către Ferma SC [NUME_REDACTAT] Pașcani SA

Fig. 2.2. Fân de lucernă înfoliat (fotografie originală)

Fânurile de lucernă, trifoi și plante furajere sunt depozitate în parcul de furaje, de aici sunt luate cantitățile necesare de nutrețuri care trebuie administrate în hrana animalelor (fig. 2.3).

Fig. 2.3. Parcul de furaje (fotografie originală)

Silozul de porumb se folosește în fermele de vaci de lapte datorită efectului său favorabil asupra preformanțelor productive ale acestora. Silozul de porumb înainte sa fie administrat este amestecat cu nutrețurile de volum uscate (fân de lucernă, fân natural) care sunt disponibile în fermă (fig. 2.4).

Fig. 2.4. Silozul de porumb (fotografie originală)

În hrana animalelor se mai introduc melasă și premixuri vitamino-minerale care au rol în echilibrarea hranei animalelor, pentru a acoperi deficitul rației în anumite componente (fig. 2.5 și fig. 2.6).

Fig. 2.5. Furaj complementar pentru rumegătoare (fotografie originală)

.

Fig. 2.6. Premix vitamino-mineral (fotografie originală)

Ferma S.C. [NUME_REDACTAT] Pașcani S.A. dispune de o moară proprie în care se realizează măcinarea nutrețurilor (fig. 2.7).

Fig. 2.7. Moară pentru nutrețuri (fotografie originală)

După măcinare, hrana care trebuie administrată animalelor este colectată din moară cu ajutorul unei remorci tehnologice automatizate, aceasta fiind cuplată la un tractor. Remorca tehnologică administrează hrana pe categorii de vârstă, aceasta preia nutrețurile de la moară și realizează un amestec automatizat al acestora, omogenizând bine hrana. Este un utilaj deosebit de eficient și economic deoarece administrarea hranei se realizează într-un timp foarte rapid față de metoda clasică și nu necesită mulți muncitori (fig. 2.8).

Fig. 2.8. Remorca tehnologică automatizată (fotografie originală)

Ferma S.C. [NUME_REDACTAT] Pașcani S.A. deține un efectiv de 710 capete de vaci de rasă [NUME_REDACTAT] și 235 de capete taurine de carne (tab. 2.2).

Tabelul 2.2

Structura de rasă

Ferma deține 710 capete de rasă [NUME_REDACTAT] din care: 295 capete vaci în producție, 67 capete juninci, 101 capete vițele cu vârsta cuprinsă între 12-18 luni, 48 capete vițele cu vârsta cuprinsă între 6-12 luni, 70 capete vițele cu vârsta cuprinsă între 0-6 luni și 129 capete masculi (tab. 2.3).

Tabelul 2.3

Structura de vârstă a efectivului

Produșii obținuți sunt întreținuți în cușete, unde sunt ținuți până la vârsta de o lună după care sunt mutați în adăpost la categoria de vârstă specifică acestora (fig. 2.9).

Vițeii sunt hrăniți cu un amestec de lapte praf, acesta este distribuit vițeilor cu ajutorul unui automat mobil de administrare a laptelui praf (tanc mobil din inox).

Fig. 2.9. Cușete viței (fotografie originală)

Tancul posedă o tehnică de amestecare si dozare exactă a cantitatii de lapte. Cu ajutorul roților mari din cauciuc, el poate fi tras manual sau mobil prin fermă, așa încat oferă o flexibilitate și o rapiditate în manipulare foarte mare. În acest fel laptele pentru viței poate fi preparat și administrat într-un timp foarte scurt (fig. 2.10).

Fig. 2.10. Tancul de administrare al laptelui praf la viței (fotografie originală)

Pentru o mai ușoară manipulare a tancurilor de administrare a laptelui, ele pot fi prevăzute cu un motor electric. Acesta ușurează munca, motorul funcționând pe bază de baterie și fiind acționat prin buton (înainte sau înapoi) din mâner. Încărcarea bateriei se face automat când tancul este racordat la rețeaua electrică.

Tehnologia de creștere aplicată la ferma S.C. [NUME_REDACTAT] Pașcani S.A. este cea de întreținere liberă a vacilor în adăposturi închise cu spațiu individualizat de odihnă. Stabulația liberă a vacilor presupune formarea unor loturi de animale care se află în aceeași stare fiziologică. Acest tip de exploatare a vacilor de lapte prezintă foarte multe avantaje care favorizează fecunditatea vacilor, creșterea producției de lapte, dezvoltarea tineretului de reproducție precum și avantaje economice precum creșterea productivității muncii (fig. 2.11.)

Fig. 2.11. Întreținerea liberă a vacilor în adăposturi închise (fotografie originală)

Zona de odihnă este compusă din cușete individuale de odihnă care sunt realizate din beton acoperit cu covor de cauciuc.

Zona de furajare este amplasată paralel cu zona cușetelor individuale, ieslea fiind alcătuită din grilaje cu posibilitatea de bloca la iesle animalele în scopul efectuării unor examene zootehnice sau a unui control sanitar-veterinar (fig 2.12).

2.12. Zona de furajare (fotografie originală)

Alimentarea cu apă a adăposturilor se realizează cu ajutorul adăpătorilor cu nivel constant, amplasându-se câte o adăpătoare la 8-10 capete (fig 2.13).

Fig. 2.13. Adăpătoare cu nivel constant (fotografie originală)

Îngijirea corporală a animalelor se realizează cu ajutorul unor aparate electrice de pansaj, fiind amplasate în zona de mișcare a animalelor. Aceste aparate electrice de pansaj sunt pe bază de senzori și pornesc automat la atingerea de către animal, oprindu-se după ce animalul se îndepărtează de aparat. Peria se rotește în toate direcțiile, în unghiuri multiple asfel încât ajunge la toate părțile principale ale corpului.

Acest aparat electric de pansaj este foarte eficient în exploatarea vacilor în stabulație liberă și oferă un confort deosebit pentru animale, ceea ce duce într-o anumită măsură la creșterea producției de lapte (fig. 2.14).

Fig 2.14. Aparat electric de pansaj (fotografie originală)

O altă lucrare de îngrijire corporală este reprezentată de îngrijirea ongloanelor (ajustarea ongloanelor). Ajustarea ongloanelor se realizează obligatoriu la un interval de 3-4 luni, datorită faptului că gradul de tocire a zonei plantare este diferit între membrele anterioare și cele posterioare.

La această fermă animalele sunt contenționate în standul de contenție SNAP TOP TEN. Este un echipament destinat contenționării animalelor de talie mare în vederea ajustării si tratării ongloanelor, prelevării de sânge, tratamente curente și cântăriri. Acest stand facilitează oricărui specialist podotehnist aplicarea metodei preferate de lucru: cu reneta, cleștele sau polizorul unghiular.

Toate dispozitivele pentru fixarea picioarelor animalului contenționat folosesc la maxim spațiul de mișcare anatomic al animalului și aduc onglonul în poziția optimă de lucru pentru operator (fig 2.15 și fig. 2.16.).

Fig.2.15. Stand de contenție Fig. 2.16. Ajustarea ongloanelor

(fotografie originală) (fotografie originală)

În cadrul acestei ferme mulsul vacilor de lapte se realizează mecanic înt-o sală de muls de tip Side by Syde. În sala de muls, vacile sunt așezate perpendicular, în unghi de 90° față de aleea de serviciu. Lățimea unui loc de muls este de 0,65 m iar intrarea și ieșirea vacilor din sala de muls se face în grup. Capacitatea acestor săli variază de la 2 × 8 și până la 2 × 20 locuri. Productivitatea muncii este mare, iar pentru o mai bună organizare a mulsului, se impune lotizarea vacilor în funcție de producția de lapte și de viteza de muls (fig 2.17 și fig. 2.18).

Fig. 2.17. Sală de muls de tip Side by Side (fotografie originală)

Fig. 2.18. Sală de muls Side by [NUME_REDACTAT]. 2.19. Tanc de răcire a laptelui

(fotografie originală) (fotografie originală)

Răcirea rapidă și eficientă a laptelui este singura metodă de a reține calitatea optimă a laptelui și de a obține cele mai bune prețuri. Acest tanc de răcire a laptelui are o bază ovală cu suprafața mare de răcire, astfel încât pot fi cuplate la compresoare de capacitate mare. Tancul include un capac rotativ care se deschide pe verticală, oferind un acces facil în interior (fig 2.19).

Laptele este foarte sensibil la impactul mecanic, cum este scăderea temperaturii, prin urmare, paletele agitatorului se învârtesc la viteză minimă. Paleta special concepută are rolul de a minimiza admisia aerului, pentru a evita formarea acizilor grași liberi și este nevoie de doar două minute pentru ca temperatura rece generată la baza tancului să fie distribuită în tot laptele.

Evacuarea dejecțiilor se realizează cu ajutorul plugului raclor (lama racloare) prin evacuarea hidraulică a dejecțiilor în fosa colectoare de la capătul adăpostului. Este un sistem eficient și practic și se folosește doar în fermele cu un efectiv foarte mare de animale (fig 2.20).

Fig. 2.20. Evacuarea dejecțiilor cu ajutorul lamei racloare (fotografie originală)

Ferma S.C. [NUME_REDACTAT] Pașcani S.A. importă material biologic din [NUME_REDACTAT] ale Americii, de la firmele [NUME_REDACTAT] Sires, [NUME_REDACTAT] și CRV.

Paietele cu material seminal sunt depozitate într-un container cu azot lichid (fig. 2.21).

Fig. 2.21. Containerul cu paiete de material seminal congelat (fotografie originală)

Fig. 2.22. Paietă cu material seminal congelat (fotografie originală)

Această paietă cu material seminal congelat (fig. 2.22) este importată din [NUME_REDACTAT] ale Americii, de la firma [NUME_REDACTAT] Sires și provine de la un taur ameliorator, [NUME_REDACTAT]-Et (fig. 2.23).

Fig. 2.23. [NUME_REDACTAT]-Et ([NUME_REDACTAT] Sires)

Pentru depistarea vacilor în călduri la ferma S.C. [NUME_REDACTAT] Pașcani S.A. se folosește pedometrul (fig. 2.24).

Fig. 2.24. Pedometru (fotografie originală)

Pedometrul este un dispozitiv electric care măsoară activitatea de mișcare a vacilor, această activitate fiind mai intensă la vacile aflate în călduri. Aparatul se amplasează la unul dintre membrele anterioare ale animalului, citirea acestuia se realizează în timpul mulsului, adică de două ori pe zi și este un dispozitiv foarte eficient. Datele pedometrelor sunt centralizate într-un calculator de unde pot fi interpretate cu ușurință.

Însămânțările artificiale se efectuează cu ajutorul pistoletului Cassou. După ce se scoate paieta din containerul de material seminal, se realizează decongelarea ei la temperatura de + 370 ÷ 380C, după ce are loc decongelarea paietei, aceasta se șterge pe toată lungimea ei cu ajutorul unei bucăți de tifon sau cu o hârtie de filtru. Paieta cu material seminal congelat se secționează cu ajutorul unei foarfece la nivelul dopului uzual, apoi se introduce în plan vertical în camera pistoletului Cassou, după aceasta se poate realiza însămânțarea propriu-zisă. Vițelele de rasă [NUME_REDACTAT] sunt însămânțate artificial la vârsta de 16 luni.

Din cauza unor factori genetici sau de mediu pot să apară diferite tulburări de reproducție (retenție placentară, prolaps uterin) (fig. 2.27). Prin retenție placentară se înțelege neexpulzarea învelitorilor fetale după 12 până la 24 de ore. Retenția placentară poate să apară în urma unui avort (fig. 2.25 și fig. 2.26).

Fig. 2.25. Retenție placentară (fotografie originală)

Fig. 2.26. Avortul la [NUME_REDACTAT] Fig 2.27. Prolaps uterin

(fotografie originală) (fotografie originală)

La ferma S.C. [NUME_REDACTAT] Pașcani S.A., laptele de vacă are un procent de grăsime de 4,1 % și un procent de proteină de 3,28% (cu valori cuprinse între 3,25-3,3%). Pentru livrarea laptelui este necesar să se cunoască aceste valori ale proteinei și ale grăsimii, deoarece valoarea economică a laptelui este strâns legată de calitățile superioare ale acestora.

În cadrul fermei S.C. [NUME_REDACTAT] Pașcani S.A., înainte să aiba loc livrarea laptelui, se realizează prelevarea unei probe de un litru de lapte din tancul de răcire, după ce laptele a fost foarte bine amestecat. Cu ajutorul unui aparat Ekomilk de care ferma dispune, se poate realiza analiza laptelui privind conținutul în grăsime, proteină, densitate, temperatură, pH substanță uscată, cât și apa adăugată în lapte (fig. 2.28).

Fig. 2.28. [NUME_REDACTAT] (fotografie originală)

[NUME_REDACTAT] este foarte eficient deoarece poate întocmi cu ajutorul unui program și o bază de date cu numele celui care predă laptele, cantitatea și parametrii laptelui, întocmește rapoarte periodice și parametrii de calitatea ai laptelui sunt achiziționați în timp real.

În cadrul fermei, pentru a determina procentul de grăsime se mai aplică și metoda acido-butirometrică. Ferma dispune de butirometre cu dopuri de cauciuc, centrifugă cu o turație de 1200 rotații/minut, termometru, pipetă Kipp pentru acid sulfuric și pipetă pentru alcool amilic.

După ce butirometrele au fost așezate în centrifugă și după ce se ajunge la turația de 1200 rotații/minut, acestea se centrifughează timp de 3-5 minute (fig. 2.29). Apoi are loc citirea procentului de grăsime pe tija gradată a butirometrului prin aducerea limitei inferioare a coloanei de grăsime la nivelul 0 (Ujică, 2003).

Fig. 2.29. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] (fotografie originală)

2.3. Metode de cercetare

Pentru atingerea obiectivelor de cercetare propuse, au fost studiate caracterele morfologice, reproductive și productive în perioada 2011-2012 și pentru o mai bună relevanță, datele au fost completate cu cele din evidențele fermei. Aprecierea dimensiunilor corporale ale animalelor se realizează prin măsurători, folosind diferite metode metrice și gravimetrice, această operațiune purtând numele de somatometrie.

S-au efectuat măsurători pe un efectiv de 100 de vaci de lapte de rasă [NUME_REDACTAT], de la S.C. [NUME_REDACTAT] Pașcani S.A. Pe cele 100 de vaci de lapte analizate au fost efectuate măsurători de înălțime (înălțimea la grebăn sau talia animalului), de lungime (lungimea oblică a trunchiului, lungimea sfârcurilor), de lărgime (lărgimea crupei), de perimetre (perimetrul toracic, perimetrul sfârcurilor) și măsurători de distanțe (distanța dintre sfârcurile anterioare și cele posterioare).

Principalele măsurători efectuate pe efectivul de vaci de lapte de rasă [NUME_REDACTAT] de la S.C. [NUME_REDACTAT] Pașcani S.A sunt măsurătorile de conformație și măsurătorile de masă.

Măsurătorile de conformație și măsurătorile de masă ajută la aprecierea gradului de dezvoltare a animalelor.

Înălțimea la grebăn se determină cu ajutorul zoometrului (bastonul Lydtin) prin măsurarea în plan vertical, de la nivelul solului la punctul cel mai înalt al grebănului, aceasta reprezintă talia animalului.

Lungimea oblică a trunchiului se efectuează cu ajutorul zoometrului, și constă în măsurarea în plan orizontal de la punctul de inserție al articulației scapulo-humerală (punctul spetei) până la nivelul proeminenței ischiatice (punctul fesei).

Determinarea lărgimii crupei se poate realiza prin măsurarea distanței dintre articulațiile coxo-femurale, lărgimea crupei la ischiii și lărgimea crupei la șolduri. Acest tip de măsurătoare se poate efectua cu ajutorul compasului. În cadrul fermei s-au efectuat măsurători ale lărgimii crupei la articulațiile coxo-femurale.

Perimetrul toracic se măsoară cu ajutorul panglicii metrice, aceasta se plasează în jurul toracelui vacii, înapoia spetei și ne oferă indicații asupra gradului de dezvoltare al acestuia.

Cu ajutorul panglicii metrice am putut estima și greutatea animalului deoarece pe partea inferioară a acesteia se găsesc valori ale greutății pentru diferite dimensiuni ale perimetrului toracic.

Pentru aprecierea ugerului au fost efectuate următoarele măsurători: lungimea sfârcurilor, perimetrul sfârcurilor și distanța dintre sfârcurile anterioare și cele posterioare.

Lungimea sfârcurilor se poate determina cu ajutorul panglicii metrice sau cu ajutorul compasului, și se măsoară de la baza de prindere al acestuia până la vârful sfârcului. Acest tip de măsurătoare se realizează separat pentru sfârcurile anterioare și pentru cele posterioare. De obicei sfârcurile anterioare sunt mai bine dezvoltate decât cele posterioare.

Determinarea distanței dintre sfârcuri se efectuează cu ajutorul panglicii metrice și cu ajutorul compasului. La realizarea acestor măsurători am utilizat panglica metrică în scopul determinării distanțelor între sfârcuri. Distanța dintre sfârcurile anterioare se măsoară între punctele lor de prindere, dintre sfârcurile posterioare se măsoară la baza acestora, iar distanța dintre sfârcurile anterioare și posterioare se măsoară pe lateral la baza acestora.

Perimetrul sfârcurilor se poate măsura fie la baza de prindere, la jumătatea lungimii dintre sfârcuri sau la vârful acestora.

În scopul realizării acestor măsurători, au fost folosite următoarele instrumente: zoometrul (bastonul Lydtin), compasul Wilkens și panglica metrică.

Zoometrul (bastonul Lydtin), se utilizează la măsurarea dimensiunilor corporale mari (lungimi și înălțimi), prezintă o dimensiune de 217 cm și este alcătuit din două părți: o parte externă cu rol de teacă, având o lungime de 117 cm și o parte internă (tijă metalică) cu o dimensiune de 100 cm. [NUME_REDACTAT] este marcat în centimetri atât pe teacă (117 cm) cât și pe tija metalică (100 cm) (fig. 2.30).

Fig. 2.30. Zoometrul (fotografie originală)

Acesta mai are în componența sa două ramuri metalice mobile, care au rolul de a fixa punctele de reper în timpul efectuării unei măsurători. Înălțimile se măsoară pe animale în stațiune patrupedală, la cel mai înalt punct, citirea efectuându-se pe partea stângă a zoometrului, pe tijă, în punctul de ieșire a acesteia din teacă. Pentru măsurarea de lungimi și lărgimi se folosesc gradațiile de pe partea dreaptă a zoometrului (fig. 2.30).

[NUME_REDACTAT] se folosește la măsurarea dimensiunilor corporale mici (lungimi și lărgimi), fiind alcătuit din două brațe metalice mobile sub formă de arc de cerc, iar între cele două brațe metalice există un ax care este gradat în centimetri, acesta indicând dimensiunile dorite (fig. 2.31).

Fig. 2.31. [NUME_REDACTAT] (fotografie originală)

Panglica metrică se utilizează pentru măsurarea perimetrelor, aceasta are o dimensiune de 250 cm. Cu ajutorul panglicii metrice putem aprecia și greutatea animalelor deoarece prezintă două părți: pe o parte a panglicii metrice sunt inscripționate dimensiunile corporale în centimetri iar pe partea cealaltă a acesteia sunt inscripționate dimensiunile de masă în kilograme (fig. 2.32).

Fig. 2.32. Panglica metrică (fotografie originală)

Cu ajutorul rezultatelor obținute în urma măsurătorilor, putem interpreta aceste date prin exprimarea lor în indici corporali (indicele formatului corporal, indicele robusteții, indicele tronco-toracic, indicele masivității). Acești indici se exprimă în raport procentual.

Indicele formatului corporal (I.f.c) redă gradul de dezvoltare generală a corpului.

I.f.c = x 100, (după Onaciu, 2010);

Indicele robusteții (I.r) vizează dezvoltarea masei corporale (perimetrul toracic în raport cu lungimea oblică a trunchiului).

I.r = x 100, (după Onaciu, 2010);

Indicele tronco-toracic (I.t.t) exprimă raportul dintre lungimea oblică a trunchiului și perimetrul toracic.

I.t.t = x 100, (după Onaciu, 2010);

Indicele masivității (I.m) indică raportul dintre greutatea animalului și înălțimea la grebăn.

I.m = x 100, (după Onaciu, 2010);

Pentru atingerea scopului urmărit în această lucrare au fost efectuate și cercetări asupra caracterelor reproductive ale efectivului de animale studiat.

În urma cercetărilor efectuate pe efectivul de vaci de lapte de rasă [NUME_REDACTAT], putem calcula indicii de reproducție la taurine (indicele de fertilitate, indicele de natalitate, capacitatea potențială reproductivă, intervalul mediu dintre fătări).

Indicele de fertilitate (F%) reprezintă numărul de produși viabili obținuți într-un an de la 100 de vaci.

F% = x 100, (după Onaciu, 2010);

în care:

F% = indicele de fertilitate;

SP = durata service period;

DG = durata medie a gestației.

Indicele de natalitate (N%) reprezintă raportul dintre numărul de viței obținuți și numărul total de vaci însămânțate într-o anumită perioadă de timp.

N% = x 100, (după Onaciu, 2010);

în care:

N% = indicele de natalitate;

V = numărul total de viței obținuți;

I.A = numărul total de vaci însămânțate.

Capacitatea potențială reproductivă (Cr) reprezintă însușirea vacilor de a da naștere în mod constant, la un produs pe an.

Cr % = x 100, (după Onaciu, 2010);

în care : DG = durata medie a gestației;

SP = durata service period.

Intervalul mediu dintre fătări (calving interval) se poate calcula doar la vacile care au fătăt de cel puțin două ori.

CI = SP + DG, (după Onaciu, 2010);

în care:

CI = intervalul mediu dintre fătări;

DG = durata medie a gestației;

SP = service period la toate vacile.

Având în vedere că s-au studiat doar vacile de lapte, s-au urmărit și caracterele producției de lapte: cantitatea de lapte, procentul de grăsime și procentul de proteină.

Pe baza procentului de grăsime putem calcula cantitatea de grăsime pură pe lactație totală și normală.

Cantitatea de grăsime pură pe lactație totală și normală se poate calcula cu ajutorul următoarei formule de calcul:

K= , (după Maciuc, 2006);

în care:

K = cantitatea de grăsime pură (kg);

C l= cantitatea de lapte (litri);

G = procentul de grăsime din lapte.

Pe baza procentului de proteină putem calcula cantitatea de proteină pură pe lactație totală și lactație normală.

Cantitatea de proteină pură pe lactație totală și normală se poate calcula pe baza următoarei formule de calcul:

K= , (după Maciuc, 2006);

în care:

K= cantitatea de grăsime pură (kg);

Cl = cantitatea de lapte (litri);

P = procentul de proteină din lapte.

Calcularea producțiilor medii pe cap de vacă furajată se calculează pe baza următoarei formule de calcul:

Pf = , (după Onaciu, 2010);

în care:

Pf = producția medie pe vacă furajată;

L = cantitatea totală de lapte mulsă în perioada când are loc determinarea;

Vf = numărul mediu de vaci furajate în perioada când are loc determinarea;

Calcularea cantității de lapte echivalente STAS și standard se calculează pe baza următoarei formule de calcul:

Lst 3,5 % = , (după Onaciu, 2010);

în care:

Lst = lapte STAS;

Cl = cantitatea reală de lapte;

p = procentul de grăsime real;

P = procentul de grăsime al laptelui STAS.

Prelucrarea și valorificarea datelor biometrice s-a realizat cu ajutorul statisticii, prin intermediul programului [NUME_REDACTAT] Excel 2007.

Pentru obținerea unor date precise trebuie să se folosească o serie de calcule matematice care conduc în final la stabilirea estimatorilor variabilității (media aritmetică și indicii de dispersie). Indicii de dispersie sunt: deviația standard, varianța, coeficientul de variabilitate și eroarea standard a mediei.

Media aritmetică ( reprezintă valoarea centrală a variației unui caracter urmărit, și se calculează după următoarea formulă:

, (după Negruțiu, 1975)

în care:

= media aritmetică;

= suma frecvențelor înmulțite cu valorile codificate;

N = număr de observații.

Varianța(S2) reprezintă o măsură a variabilității, aceasta ne oferă date cu privire la gradul de dispersie a valorilor caracterului urmărit și se calculează după următoarea formulă:

, (după Negruțiu, 1975)

în care:

= suma abaterilor pătratelor;

= termen de corelatie.

Cu ajutorul varianței (S2) se poate afla valoarea deviației standard (s). Deviația standard (s) reprezintă dispersia valorilor față de medie sau gruparea valorilor în jurul mediei, aceasta se calculează după următoarea formulă:

s = , (după Negruțiu, 1975)

în care:

S2= varianța.

Eroarea standard a mediei (s) este invers proporțională cu numărul de indivizi (n) și direct proporțională varianța (S2), aceasta se calculează după următoarea formulă de calcul:

s= , (după Negruțiu, 1975)

în care:

s = eroarea standard a mediei;

S2 = varianța;

n = numărul de indivizi.

Coeficientul de variație (V%) reprezintă raportul dintre deviația standard (s) la media caracterului urmărit, fie în valori relative sau în valori absolute, acesta se calculează după următoarea formulă de calcul:

V% = x 100, (după Negruțiu, 1975)

în care:

V% = coeficientul de variație;

s = deviația standard;

= media.

Dacă coeficientul de variație este mai mic de 10% atunci rezultă că populația este foarte omogenă, dacă coeficientul de variație are valori cuprinse între 10-20% atunci rezultă că omogenitatea populației este medie, iar dacă coeficientul de variație prezintă valori mai mari de 20% atunci populația este foarte heterogenă.

CAPITOLUL 3

REZULTATE PROPRII

Pentru atingerea scopului urmărit în această lucrare, au fost studiate caracterele morfologice (înălțimea la grebăn, lungimea oblică a trunchiului, lărgimea crupei, perimetrul toracic, perimetrul ugerului, perimetrul sfârcurilor, lungimea sfârcurilor, distanța dintre sfârcuri, masa corporală), caracterele de reproducție (natalitate, fecunditate) și caracterele de producție (cantitatea de lapte, procentul de proteină și procentul de grăsime din lapte).

3.1. Caractere morfologice

Cunoașterea însușirilor morfo-productive ale populației de taurine studiate este foarte importantă în procesul de ameliorare. S-au efectuat măsurători corporale pe un efectiv de 100 de vaci de lapte, de rasă [NUME_REDACTAT] de la ferma S.C. [NUME_REDACTAT] Pașcani S.A (tab. 3.1).

Însușirile morfo-productive au o importanță deosebită deoarece sunt necesare în procesul de ameliorare, iar pentru a perfecționa o rasă trebuie cunoscute calitățile și lipsurile rasei respective, apoi putem recurge la ameliorarea acesteia.

Tabelul 3.1

Însușirile morfologice ale efectivului de vaci de lapte de rasă [NUME_REDACTAT]

* H. G = înălțimea la grebăn, L. T = lungimea oblică a trunchiului,L.C = lărgimea crupei, P. T = perimetrul toracic, P. S = perimetrul sfârcurilor, L. S = lungimea sfârcurilor, D. S = distanța dintre sfârcuri, G = masa corporală.

Analilzând coeficientul de variație al caracterelor studiate (înălțimea la grebăn, lungimea oblică a trunchiului, lărgimea crupei, perimetrul toracic, perimetrul sfârcurilor, lungimea sfârcurilor, distanța dintre sfârcuri și masa corporală) se constată că valoarea acestui coeficient este mai mică de 10%, rezultând faptul că populația este foarte omogenă (tab. 3.2).

Tabelul 3.2

Estimatori ai caracterelor studiate pe efectivul de vaci de lapte de rasă [NUME_REDACTAT]

H. G = înălțimea la grebăn, L. T = lungimea oblică a trunchiului,L.C = lărgimea crupei, P. T = perimetrul toracic, P. S = perimetrul sfârcurilor, L. S = lungimea sfârcurilor, D. S = distanța dintre sfârcuri, G = masa corporală.

În urma măsurătorilor efectuate, s-a constatat că înălțimea la grebăn la efectivul de vaci adulte de rasă [NUME_REDACTAT], este în medie de 134,35 cm, cu valori cuprinse între 130,3-138,1 cm (fig. 3.1).

Fig. 3.1. Determinarea înălțimii la grebăn (fotografie originală)

În urma măsurătorilor efectuate pe efectivul de vaci de lapte, s-a constatat că lungimea oblică a trunchiului populației studiate este în medie de 165,68 cm, cu valori cuprinse între 160,1 -170,2 cm (fig.3.2).

Fig. 3.2. Determinarea lungimii oblice a trunchiului (fotografie originală)

În urma măsurătorilor efectuate pe efectivul de vaci de lapte studiat, s-a constatat că în medie lărgimea crupei dintre articulațiile coxo-femurale este de 44,58 cm, cu valori cuprinse între 37,7-52,7 cm (fig. 3.3).

Fig. 3.3 Determinarea lărgimii crupei (fotografie originală)

În urma aprecierii perimetrului toracic la efectivul de vaci adulte de rasă [NUME_REDACTAT], s-a constatat că media acestui tip de măsurătoare este de 199,83 cm, cu valori cuprinse între 192,1-205,1 cm (fig. 3.4).

În urma determinării perimetrului sfârcurilor la efectivul de vaci de lape de rasă [NUME_REDACTAT], s-a constatat că valoarea medie a acestei măsurători este de 8,34 cm, cu valori cuprinse între 7,1-9,5 cm (fig. 3.5).

Fig. 3.4. Determinarea perimetrului toracic (fotografie originală)

Fig. 3.5. Determinarea perimetrului sfârcurilor (fotografie originală)

Fig. 3.6. Determinarea lungimii sfârcurilor (fotografie originală)

În urma efectuării măsurătorilor pentru determinarea lungimii sfârcurilor pe efectivul de vaci de lapte studiat, s-a constat o valoare medie de 7,10 cm, cu valori cuprinse între 6,1-8,2 cm (fig. 3.6).

Pe baza măsurătorilor realizate pe efectivul de vaci de lapte de rasă [NUME_REDACTAT], cu privire la determinarea distanței dintre sfârcuri, s-a constatat că valoarea medie a acestei măsurători este de 11,93 cm, cu valori cuprinse între 10,3-14,1 cm (fig. 3.7).

Fig. 3.7. Determinarea distanței dintre sfârcuri (fotografie originală)

Sintetizând rezultatele se poate constata că înălțimea la grebăn, lungimea oblică a trunchiului și lărgimea crupei prezintă valori asemănătoare datelor din literatura de specialitate. Din acest considerent se poate afirma că vacile de lapte de rasă [NUME_REDACTAT] de la S.C. [NUME_REDACTAT] Pașcani S.A au o dezvoltare corporală foarte bună, încadrându-se în standardele rasei (fig. 3.8).

* după Onaciu, 2010

Fig. 3.8.Înălțimea la grebăn, lungimea oblică a trunchiului și

lărgimea crupei la vacile de lapte de rasă [NUME_REDACTAT]

Efectivul de vaci de lapte studiat are în medie o greutate corporală de 697,71 kg, acesta încadrându-se în standardele rasei [NUME_REDACTAT], dispunând de o conformație corporală caracteristică raselor de lapte (fig. 3.9).

* după Acatincăi, 2010

Fig. 3.9. Perimetrul toracic și masa corporală

la vacile de lapte de rasă [NUME_REDACTAT]

Măsurătorile ugerului sunt importante deoarece putem afla cu exactitate daca acesta este suficient de bine dezvoltat, dacă există simetrie între sferturi și în special daca se pretează la mulsul mecanic. În urma măsurătorilor efectuate s-a constatat că, în medie, ugerul este foarte bine dezvoltat, sferturile sunt simetrice și se pretează foarte bine la mulsul mecanic (fig. 3.10).

* după Onaciu, 2010

Fig. 3.10. Perimetrul sfârcului, lungimea sfârcului și

distanța dintre sfârcuri la vacile de lapte de rasă [NUME_REDACTAT]

Cu ajutorul valorilor obținute în urma măsurătorilor corporale s-au calculat următorii indici corporali: indicele formatului corporal (I.f.c), indicele robusteții (I.r), indicele tronco-toracic (I.t.t) și indicele masivității (I.m) (tab.3.3).

Tabelul 3.3

Valori ai principalilor indici corporali, determinați cu ajutorul măsurătorilor corporale efectuate pe vacile de lapte de rasă [NUME_REDACTAT]

I.f.c = indicele formatului corporal, I.r = indicele robusteții, I.t.t = indicele tronco-toracic, I.m = indicele masivității.

Indicele formatului corporal al vacilor de lapte de la S.C. [NUME_REDACTAT] Pașcani S.A este de 123,34% cu variații cuprinse între 118,25-128,40%, indicele robusteții are un procent de 120,62% cu variații cuprinse între 115,91-126,44%, în urma calculelor s-a obținut și o valoare pentru indicele tronco-toracic de 82,94% cu variații cuprinse între 79,09-86,28% și respectiv pentru indicele masivității o valoare de 519,45% cu variații cuprinse între 486,45- 551,49% (tab 3.4).

Tabelul 3.4

Valorile medii ale principalilor indici corporali

I.f.c = indicele formatului corporal, I.r = indicele robusteții, I.t.t = indicele tronco-toracic, I.m = indicele masivității.

Pentru indicii corporali, coeficientul de variație (V%) prezintă valori sub procentul de 10%, rezultând faptul că populația este foarte omogenă.

3.2. Caracterele de reproducție

În urma studiilor efectuate în vederea stabilirii principalelor caractere de reproducție pentru efectivul studiat s-au determinat următoarele însușiri: vârsta la prima fătare, calving interval (intervalul între fătări), durata repausului mamar, durata medie a gestației, natalitatea și fecunditatea (tab. 3.5).

Tabelul 3.5

Indicatori de reproducție

*V.P.F = vârsta la prima fătare; C. I = calving interval; R.M = repausul mamar; D. G = durata gestației; N% = procentul de natalitate; F% = procentul de fecunditate.

Vârsta la prima fătare studiată la efectivul de vaci de lapte de la ferma S.C. [NUME_REDACTAT] Pașcani S.A., prezintă o valoare medie de 25 luni (759,54 zile). Din punct de vedere economic fermierul urmărește reducerea vârstei primei fătări pentru a fi mai rentabilă ferma.

Vârsta la prima fătare în literatura de specialitate prezintă valori cuprinse între 21-43 luni (683-1329 zile). Aceasta exprimă preococitatea reproductivă a efectivului studiat de vaci de lapte [NUME_REDACTAT], iar vițelele de rasă [NUME_REDACTAT] din cadrul fermei se însămânțează artificial la vârsta de 16 luni. Dacă vițelele se însămânțează prea timpuriu, apar influențe nefavorabile atât asupra viitoarei producții de lapte, cât și asupra întregii vieți productive a animalului. Dacă acestea sunt însămânțate prea târziu, din punct de vedere economic exploatația nu este rentabilă.

În scopul ameliorării a efectivului de taurine de rasă [NUME_REDACTAT], trebuie eliminați de la reproducție indivizii care au vârsta la prima fătare sub media populației și reținuți la reproducție cei care au vârsta la prima fătare cu mult peste media populației. Plus variantele reținute la reproducție pot îmbunătăți structura genetică a populației de taurine studiate.

Coeficientul de variație (V%) pentru vârsta medie a primei fătări are o valoare de 1,55%, valoare situată sub procentul de 10%, rezultând faptul că populația este foarte omogenă (tab. 3.5 și fig. 3.11).

Calving interval-ul, intervalul între două fătări succesive, a fost calculat pe efectivul de vaci de lapte luat în studiu și s-a ajuns la o valoare medie a acestuia de 385 zile.

Durata ideală a intervalului între fătări la rasa [NUME_REDACTAT] este de 365 zile. În cadrul fermei S.C. [NUME_REDACTAT] Pașcani, intervalul între fătări a depășit valoarea ideală de 365 zile, aceast lucru ar putea avea influențe negative asupra producției de lapte, crescând costurile.

Intevalul mediu între fătări prezintă un coeficient de variație (V%) de 1,81%, această valoare aflându-se sub procentul de 10%, rezultând faptul că populația este foarte omogenă (tab. 3.5 și fig. 3.11).

Repausul mamar, în cadrul fermei S.C. [NUME_REDACTAT] Pașcani S.A., la efectivul de vaci de lapte studiat prezintă valori normale, durata acestuia este în medie 66,26 de zile.

Durata repausului mamar din cadrul fermei studiate prezintă o valoare normală, vacile de lapte fiind înțărcate la timp și se respectă fluxul fiziologic de refacere a animalelor pentru producția de lapte viitoare.

Coeficientul de variație (V%) al repausului mamar este de 7,78%, rezultând faptul că populația este foarte omogenă (tab. 3.5 și fig. 3.11).

Durata gestației la efectivul de vaci de rasă [NUME_REDACTAT] deținut de ferma S.C. [NUME_REDACTAT] Pașcani S.A, prezintă o valoare medie de 285 de zile, cu variații cuprinse între 280-290 de zile.

Coeficientul de variație (V%) pentru caracterul durata gestației prezintă o valoare medie de 1,75%, ceea ce reprezintă faptul că populația de vaci de rasă [NUME_REDACTAT] este foarte omogenă (tab. 3.5 și fig. 3.12).

Procentul de natalitate la efectivul de vaci de lapte studiat din cadrul fermei S.C. [NUME_REDACTAT] Pașcani S.A. este în medie de 92%, cu variații cuprinse între 90-94%.

Coeficientul de variație (V%) pentru procentul de natalitate prezintă valori sub pragul de 10%, ceea ce reprezintă faptul că populația studiată pentru acest caracter este foarte omogenă (tab. 3.5 și fig. 3.12).

Procentul de fecunditate pentru efectivul de vaci de lapte de rasă [NUME_REDACTAT], are o valoare medie de 85%, cu variații cuprinse între 83-87%.

Coeficientul de variație (V%) pentru procentul de fecunditate, prezintă o valoare medie de 2,35%, ceea ce înseamnă că populația de vaci de lapte de rasă [NUME_REDACTAT] este foarte omogenă.

Comparând vârsta primei fătări, intervalul între fătări și repausul mamar de la ferma S.C. [NUME_REDACTAT] Pașcani S.A. cu datele din literatura de specialitate, se constată că valorile vârstei primei fătări, repausului mamar și intervalul între fătări se află în limite ideale (tab. 3.5 și fig. 3.12).

* după Acatincăi, 2004

Fig. 3.11. Vârsta primei fătări, intervalul între fătări și repausul mamar

Principalii indicatori de reproducție studiați la ferma S.C. [NUME_REDACTAT] Pașcani S.A., sunt natalitatea cu un procent de 92% și fecunditatea cu un procent de 85%. Comparând acești indicatori cu datele din literatura de specialitate, se constată că atât procentul de natalitate cât și cel de fecunditate se află în limite normale (fig. 3.12).

Fig. 3.12. Durata gestației, natalitatea și fecunditatea

Din totalul efectivului de taurine de rasă [NUME_REDACTAT] (710 capete), 581 de capete sunt femele, din care: 295 de capete sunt vaci în lactație, 67 capete de juninci, 101 capete de vițele care aparțin categoriei de vârstă cuprinse între 12-18 luni, 48 capete de vițele cu vârsta cuprinsă între 6-12 luni, 70 capete de vițele cu vârsta cuprinsă între 0-6 luni (tab. 3.6).

Tabelul 3.6

Structura de vârstă a efectivului de femele de rasă [NUME_REDACTAT]

Din efectivul total de femele de rasă [NUME_REDACTAT], vacile în lactație reprezintă 50,77% din efectiv, 11,53% juninci, 12,04% tineret femel cu vârsta cuprinsă între 0-6 luni, 8,28% tineret femel 6-12 luni și 17,38% femele cu vârsta cuprinsă între 12-18 luni (fig. 3.13).

Fig. 3.13. Structura de vârstă a efectivului de femele de rasă [NUME_REDACTAT]

Tineretul mascul reprezintă 129 de capete din totalul efectivului de animale de rasă [NUME_REDACTAT], aceștia sunt distribuiți pe următoarele categorii de vârstă: 85 capete de tineret mascul aparținând categoriei de vârstă 0-6 luni, 30 capete de tineret mascul cu vârsta cuprinsă între 6-12 luni și 14 capete de tineret mascul cu categoria de vârstă mai mare de 12 luni (tab. 3.7).

Tabelul 3.7

Structura de vârstă a efectivului de masculi de rasă [NUME_REDACTAT]

Din efectivul total de masculi de rasă [NUME_REDACTAT], tineretul mascul cu vârsta cuprinsă între 0-6 luni reprezintă 65,89% din efectiv, 23,25% reprezintă tineretul mascul cu vârsta între 6-12 luni și 10,86% reprezintă tineretul mascul cu vârsta mai mare de 12 luni (fig. 3.14).

Fig. 3.14. Structura de vârstă a efectivului de masculi de rasă [NUME_REDACTAT]

Efectivul matcă este alcătuit din 362 de capete de vaci de rasă [NUME_REDACTAT], din care 295 de capete sunt vaci de lapte și 67 de capete sunt juninci (fig 3.15).

Fig. 3.15. Efectivul matcă de taurine de rasă [NUME_REDACTAT]

Ferma S.C. [NUME_REDACTAT] Pașcani S.A importă material seminal din [NUME_REDACTAT] ale Americii, de la firme precum [NUME_REDACTAT] Sires, [NUME_REDACTAT] și CRV. Materialul seminal provine de la tauri valoroși (Martial B.B., Mendel, [NUME_REDACTAT], Floyd, Cameron, Fantesy, Nitro, [NUME_REDACTAT], Laval etc.) (tab. 3.8).

Tabelul 3.8

Situația lunară a paietelor cu material seminal congelat, folosite la însămânțări artificiale

Cele mai utilizate paiete cu material seminal congelat utilizate la însămânțări artificiale, în cadrul fermei S.C. [NUME_REDACTAT] Pașcani S.A, provin de la taurul cu numărul de cod 52930 Mendel, acesta fiind un taur cu un potențial genetic foarte ridicat.

În cadrul fermei S.C. [NUME_REDACTAT] Pașcani S.A, în perioada în care au avut loc cercetările, au fost diagnosticate gestante 90 de capete de vaci de lapte de rasă [NUME_REDACTAT] (60 vaci și 30 juninci), obținându-se 84 de femele fătate (tab. 3.9).

Tabelul 3.9

Situația reproducției

S-a obținut un total de 79 de viței viabili (56 provin de la vaci și 28 de la juninci), iar totalul pierderilor din gestație este de 12 capete viței.

3.3. Caractere de producție

Pentru a realiza obiectivele propuse, în cadrul fermei S.C. [NUME_REDACTAT] Pașcani S.A., au fost analizate și caracterele producției de lapte: cantitatea de lapte, procentul de grăsime și procentul de proteină.

3.3.1. Cantitatea de lapte

În cadrul fermei S.C. [NUME_REDACTAT] Pașcani S.A., cantitatea medie de lapte pe lactație normală este de 7000 kg lapte, iar producția medie zilnică de lapte este de 25 kg lapte.

A fost analizată dinamica cantității de lapte în funcție de lactație. Comparând cantitatea de lapte în funcție de lactație, se constată o creștere a producției de lapte cu 69,07 kg în lactația a II-a, în lactația a III-a se înregistrează producția maximă cu o creștere de 118,94 kg lapte față de lactația I, în lactația a IV-a are loc o scădere a producției de lapte cu 65,43 kg de lapte față de lactația a III-a. Producția de lapte în lactația a V-a crește cu 78,29 kg în comparație cu lactația a IV-a, apoi are loc o scădere a producției de lapte până în lactația a VII-a (fig. 3.16).

Fig. 3.16. Dinamica producției de lapte, în funcție de lactație

La ferma S.C. [NUME_REDACTAT] Pașcani S.A., producția medie zilnică de lapte pe animal furajat este în medie 25 kg lapte. În funcție de stadiul de lactație în care se află efectivul de 295 de capete de vaci de lapte, acestea a fost împărțite în trei categorii: de la fătare până în ziua 60 de lactație; de la fătare până în ziua 120 de lactație și peste 120 de zile de lactație.

În momentul efectuării studiului, exista un efectiv de 80 de capete vaci de lapte, care se aflau până în ziua 60 de lactație, acest efectiv producea în medie 31 kg lapte/zi, un alt efectiv de 120 capete vaci de lapte se afla până în ziua 120 de lactație, acesta producea 26 kg lapte/zi, iar ultimul efectiv de 95 capete de vaci de lapte producea 18 kg lapte/zi, aflându-se în stadiul de peste 120 zile de lactație (fig. 3.17).

Fig. 3.17. Producția zilnică de lapte

Producția medie de lapte pe zi la ferma S.C. [NUME_REDACTAT] Pașcani S.A. este de 25 kg de lapte și se constată că această producție poate fi îmbunătățită prin aplicarea unor metode de ameliorare moderne, în scopul sporirii cantității zilnice de lapte (fig. 3.18).

Fig. 3.18. Producția medie de lapte pe zi la ferma S.C. [NUME_REDACTAT] Pașcani S.A

În cadrul acestei ferme, efectivul de 295 de vaci aflate în lactație prezintă în medie o durată a lactației de 346 zile, deviația standard a mediei pentru durata lactației este de 0,87, deviația standard este de 8,74 și coeficientul de variație este de 2,48 %. Coeficientul de variație pentru cantitatea zilnică de lapte are o valoare de 26,23%, fiind situată peste pragul de 20%, rezultând faptul că populația este foarte heterogenă.

Cantitatea de grăsime pură are o valoare medie de 249,25 kg, fiind obținută din produsul dintre cantitatea de lapte și procentul de grăsime raportat la 100.

Cantitatea de proteină pură are o valoare medie de 221,50 kg, fiind obținută din produsul dintre cantitatea de lapte și procentul de proteină raport la 100 (tab. 3.10).

Tabelul 3.10

Estimatorii caracterelor producției de lapte

Coeficientul de variație pentru caracterele producției de lapte (durata lactației, cantitatea de lapte, procentul de proteină și procentul de grăsime), este situat sub pragul de 10%, ceea ce scoate în evidență faptul că populația este foarte omogenă.

Atunci când se realizează predarea laptelui către beneficiar, se utilizează exprimarea laptelui fizic în lapte STAS, adică laptele adus la procentul standard de grăsime de 3,5% (tab. 3.11).

Tabelul 3.11

Producția de lapte pe luni de lactație a unei vaci de rasă [NUME_REDACTAT] exprimate în medie în lapte STAS

În urma prelucrării datelor cu privire la cantitatea de lapte pe lactație normală și totală, s-au efectuat calcule pentru a determina cantitatea de lapte STAS cu ajutorul unei formule de calcul. Din figura 3.19 se poate constata o creștere a producției de lapte STAS, din lactația I până în lactația a III-a, cu o cantitate de 141 kg de lapte, apoi aceasta suferă o descreștere până în lactația a X-a, cu o cantitate de 513 kg de lapte. În concluzie, producția maximă de lapte pentru vacile de lapte de rasă [NUME_REDACTAT] se atinge în lactația a III-a, apoi datorită înaintării în vârstă a animalelor potențialul lactogen al acestora scade treptat, înregistrându-se producții scăzute (fig. 3.19).

Fig. 3.19. Uniformitatea lactației exprimate în lapte STAS

La ferma S.C. [NUME_REDACTAT] Pașcani S.A., producția medie de lapte pe lactație normală este de 7000 kg, iar în literatura de specialitate producția medie de lapte pe lactație normală la rasa [NUME_REDACTAT] este de 8000 kg lapte (fig. 3.20).

*după Acatincăi, 2010

Fig. 3.20. Producția medie de lapte pe lactație normală

Se constată că vacile de lapte din această fermă nu și-au atins la maximum potențialul genetric, iar din acest considerent, ajungem la concluzia că putem îmbunătăți producția de lapte la acest efectiv de taurine prin lucrări de ameliorare.

3.3.2. Procentul de grăsime și procentul de proteină

Efectivul de vaci de lapte din cadrul fermei S.C. [NUME_REDACTAT] Pașcani S.A. produce o cantitate de 7000 kg de lapte pe lactație normală, cu un procent de proteină de 3,28% și cu un procent de grăsime de 4,1% (tab. 3.13).

Cu ajutorul procentului de proteină și a procentului de grăsime putem calcula cantitatea de grăsime și cantitatea de proteină pură, acestea fiind exprimate în kilograme. Pe baza acestei formule, utilizând datele de la ferma luată în studiu, s-au efectuat calcule obținându-se o valoare medie a cantității de grăsime pură pe lactație normală de 249,25 kg și o cantitate de proteină pură de 221,50 kg. Valorile procentului de proteină și a procentului de grăsime trebuie determinate deoarece aceste date sunt necesare a fi cunoscute atât din punct de vedere economic (pentru a încadra într-un anumit preț laptele destinat vânzării) cât și din punct de vedere nutritiv (exprimă calitatea laptelui).

În populația studiată există indivizi (plus variante) care au un procent de proteină și un procent de grăsime mai ridicat decât media populației din care provin, acest lucru fiind benefic pentru ameliorarea acestei populații (tab. 3.12).

Tabelul 3.12

Valorile procentului de proteină și procentului de grăsime

Cu ajutorul formulei de calcul a laptelui standardizat (cu un procent de grăsime de 3,5%), s-a putut determina cantitatea de lapte standardizat la ferma S.C. [NUME_REDACTAT] Pașcani S.A. (tab. 3.13).

Tabelul 3.13

Estimatorii procentului de grăsime și procentului de proteină

P% = procentul de proteină, G% = procentul de grăsime, l. = litri de lapte; Ls = lapte standardizat

În cadrul fermei S.C. [NUME_REDACTAT] Pașcani S.A., laptele obținut are un procent de grăsime de 4,1 % și un procent de protenină de 3,28%. Comparând aceste date cu datele din literatura de specialitate pentru standardul de rasă [NUME_REDACTAT], se constată că vacile de lapte care aparțin fermei studiate nu au ajuns la adevăratul lor potențial genetic în privința procentului de grăsime și a procentului de proteină (fig. 3.21).

* după Acatincăi, 2010

Fig. 3.21. Procentul de grăsime și procentul de proteină

Existența plus variantelor în cadrul efectivului studiat este foarte benefică deoarece se poate urmări îmbunătățirea acestor două caractere, respectiv a procentului de grăsime și procentului de proteină prin selecție.

CONCLUZII

În urma cercetărilor efectuate comparând datele obținute din studiul populației de vaci de lapte de rasă [NUME_REDACTAT] de la ferma S.C. [NUME_REDACTAT] Pașcani S.A. cu datele din literatura de specialitate pentru rasa [NUME_REDACTAT], se pot trage următoarele concluzii:

– înălțimea la grebăn este în medie 134,35 cm, valoarea acestui caracter este mai mică decât cea din literatura de specialitate, unde este în medie de 136 cm pentru rasa [NUME_REDACTAT];

– lungimea oblică a trunchiului prezintă o valoare de 165,68 cm, valoarea acestui caracter fiind mai mică decât cea din literatura de specialitate, aceasta având o valoare în medie de 167 cm;

– lărgimea crupei este în medie de 44,58 cm, această valoare fiind mai mică decât cea din literatura de specialitate, acest caracter având în medie 46 cm;

– perimetrul toracic este în medie de 199,83 cm, acesta prezintă valori foarte apropiate comparativ cu de datele din literatura de specialitate, unde acest caracter are în medie 200 cm;

– perimetrul sfârcurilor este de 8,34 cm la populația de vaci de lapte analizată, valoarea acestui caracter fiind mai mică decât cea din literatura de specialitate, unde există date care sugerează că valoarea medie a perimetrului sfârcurilor este de 9,5 cm;

– lungimea sfârcurilor este în medie de 7,10 cm, valoarea acestui caracter fiind mai mică decât cea din literatura de specialitate, unde acesta prezintă o valoare medie de 8 cm;

– distanța dintre sfârcuri prezintă o valoare medie de 11,93 cm, aceasta este foarte apropiată de cea din literatura de specialitate (distanța dintre sfârcuri este în medie de 12 cm);

– masa corporală este în medie de 697,71 kg, care comparativ cu datele din literatura de specialitate prezintă valori apropiate (în literatura de specialitate masa corporală pentru rasa [NUME_REDACTAT] este în medie de 700 kg;

– vârsta primei fătări a efectivului de vaci de lapte studiat este în medie 759,54 zile (25 luni), valoarea acestui caracter fiind mai mică decât cea din literatura de specialitate, unde este dată o valoare medie de 821 zile;

– calving interval-ul (intervalul între fătări) este în medie 385 zile, acesta depășind valoarea din literatura de specialitate, unde acest caracter este de 365 zile la rasa [NUME_REDACTAT];

– repausul mamar la efectivul studiat are o valoare medie de 66,2 zile, fiind o valoare mai mare decât cea dată în literatura de specialitate (valoarea medie a repausului mamar este de 60 zile);

– durata gestației este în medie 285 zile, aceasta fiind mai mare decât valoarea din literatura de specialitate (valoarea medie a duratei gestației este de 283 zile);

– procentul de natalitate este de 92% la efectivul de vaci de lapte de rasă [NUME_REDACTAT], fiind mai mic decât procentul de natalitate dat în literatura de specialitate, care are o valoare de 94%;

– procentul de fecunditate este de 85% la populația studiată, acesta fiind mai mic decât valoarea din literatura de specialitate, unde valoarea acestui indicator de reproducție este de 87%;

– cantitatea de lapte pe lactație normală este în medie de 7000 kg, aceasta fiind mai mică decât valoarea indicată în literatura de specialitatea pentru rasa [NUME_REDACTAT], unde este dată o valoare a cantității de lapte pe lactație normală de 8000 kg.

– procentul de grăsime și procentul de proteină prezintă valori apropiate în raport cu standardele rasei [NUME_REDACTAT], în literatura de specialitate este menționat faptul că procentul de proteină are o valoare de 3,46% și procentul de grăsime are o valoare de 4,44%), iar laptele provenit de la efectivul studiat prezintă un procent de proteină de 3,28% și un procent de grăsime de 4,1%.

Pe baza acestor rezultate, s-ar putea face următoarele recomandări:

– vacile de lapte care aparțin fermei studiate nu au ajuns la adevăratul lor potențial genetic în privința procentului de grăsime și a procentului de proteină, ceea ce înseamnă că acești indici calitativi se pot îmbunătăți;

– pentru a spori conținutul laptelui în grăsime și proteină cât și cantitatea de lapte, trebuie să se producă în descendență vițele care aparțin vacilor ce produc lapte cu indici calitativi și cantitativi superiori (procent de grăsime, procent de proteină și cantitatea de lapte), acestea trebuie să fie însămânțate cu material seminal de la tauri testați și care după calitatea producțiilor fiicelor acestora au fost declarați amelioratori pentru procentul de grăsime, procentul de proteină și cantitatea de lapte;

– pentru a se realiza maximizarea progresului genetic se poate recomanda să se aplice practica supraovulației, transferul de embrioni și determinarea sexului la taurinele de rasă [NUME_REDACTAT]. Atunci când se aplică transferul de embrioni, ca avantaj îl reprezintă faptul că aceștia fiind transferați la femelele receptoare sunt mai rezistenți la condițiile de mediu și la îmbolnăviri decât dacă se importă material biologic cu potențial genetic ridicat, deoarece aceștia nu își exteriorizează potențialul genetic dacă nu le sunt asigurate condițiile optime de exploatare.

[NUME_REDACTAT] S., 2004. Producțiile bovinelor. Ediția a II-a. [NUME_REDACTAT], Timișoara.

Acatincăi S., 2010. Tehnologia creșterii bovinelor. [NUME_REDACTAT], Timișoara.

Bourdon R.M., 1997. [NUME_REDACTAT] Breeding. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT].

Drăgănescu C., 1979. Ameliorarea animalelor. [NUME_REDACTAT], București.

[NUME_REDACTAT]., și colab., 1984. Cercetări de optimizare a limitei economico-biologice de folosire a vacilor de lapte. Lucr. științifice. I.A.N.B., seria D, vol. XXVII, București.

[NUME_REDACTAT]., și colab., 1988. Tratat de creștere a bovinelor, vol. II. [NUME_REDACTAT], București.

[NUME_REDACTAT]., Velea C., Stanciu G., Ujică V., Georgescu D., Rămneanțu N., 1990. Tehnologia creșterii bovinelor. [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București.

[NUME_REDACTAT]., și colab., 1995. Tratat de creștere a bovinelor, vol III. [NUME_REDACTAT], București.

[NUME_REDACTAT]., [NUME_REDACTAT]., Vintilă I., Grosu H., Drăgănescu C.I., 1998. Tratat de creștere a bovinelor. Ameliorare. Partea I. [NUME_REDACTAT], București.

Grosu H., Oltenacu P.A., 2005. Programe de ameliorare genetică în zootehnie. [NUME_REDACTAT], București.

[NUME_REDACTAT], 2005. Ameliorarea animalelor. [NUME_REDACTAT], Iași.

[NUME_REDACTAT], 2007. Ameliorarea animalelor. [NUME_REDACTAT], Iași.

Lupan V., Chilimar S., Ujică V., 1997. Tehnologia creșterii bovinelor. Tipografia centrală, Chișinău.

Maciuc V., Ujică V., Nistor I., 2003. Ghid practic de ameliorare genetică a bovinelor pentru producția de lapte. [NUME_REDACTAT], Iași.

Maciuc V., 2006. Managementul creșterii bovinelor.[NUME_REDACTAT], Iași.

Negruțiu E., Petre A., 1975. Ameliorarea animalelor domestice. [NUME_REDACTAT] și pedagogică, București.

Onaciu G., Jurco E., 2010. Tehnologia creșterii bovinelor. [NUME_REDACTAT] Cărții de Știință, Cluj-Napoca.

Pipernea N., 1979. Îmbunătățirea structurii genetice a populațiilor de animale. [NUME_REDACTAT], București.

Schontal, [NUME_REDACTAT]-Et, http://www.schontal.ro/monument/, [accesat la 14. 02. 2013.

Vintilă I., 1988. Bazele ameliorării genetice a populațiilor de animale domestice. Edit. Facla, Timișoara.