Studiu Privind Utilizarea Pesticidelor

CUPRINS

Capitolul I. Stadiul actual al cunoștințelor

1.1 [NUME_REDACTAT] substanțe chimice au fost folosite contra unor dăunători din agricultură încă din cele mai vechi timpuri, unele dintre ele fiind produse naturale (sulf, piretru, etc.). Ulterior, necesarul în continuă creștere de astfel de produse a condus la dezvoltarea unei industrii de sinteză care produce o gamă extrem de variată de substanțe denumite generic “pesticide”. Termenul de “pesticide” a fost preluat din limba engleză în care are sensul de antidăunător, “pest” însemnând insectă dăunătoare. Pesticidele reprezintă o substanță sau un amestec de substanțe destinate utilizării în agricultură și silvicultură în scopul prevenirii acțiunii și/sau combaterii unor forme de viață vegetală sau animală care aduc pagube directe și indirecte culturilor.

Cu alte cuvinte, pesticidele sunt mijloace chimice de protecție a plantelor obținute prin formularea și condiționarea unor ingrediente biologic active. Cu foarte puține excepții (ca de exemplu regulatorii de creștere vegetală folosiți pentru controlul creșterii plantelor sau produselor care acționează prin activarea rezistenței manifestate sistemic în plante și care sunt un fel de vaccinuri pentru plante) ingredientele active biologic sunt, de fapt, ingrediente toxice. Formularea este forma sub care un pesticide este comercializat și reprezintă o combinație de diverși compuși (solvenți, surfactanți, cosurfactanți, adezivi, agenți de suspensie, amelioratori de penetrare cuticulară, etc.) al cărei scop final este de a face produsul utilizabil în mod eficace. Condiționarea se referă la conținutul și eventualul ambalaj hidrosolubil folosit pentru a distribui pesticidele la utilizatorul final de către circuitele de distribuție en-gros și en-detail.

Compușii folosiți la condiționarea pesticidelor sunt poluanți chimici importanți (solvenții organici și surfactanții care sunt similari detergenților în privința poluării apelor, etc.) care reprezintă un motiv serios pentru elaborarea unui cod al unei bune practici de distribuție și de utilizare a pesticidelor.

Pesticidele moderne sunt substanțe chimice de sinteză de natură anorganică și organică. Descoperirea pesticidelor utilizate actualmente a început în timpul și mai ales după cel de-al doilea război mondial, când a crescut producția pe scară largă a insecticidelor organoclorurate și organofosforice. Importanța practică a pesticidelor este reliefată de dinamica producției: la începutul acestui secol producția mondială era neînsemnată (cca 56.000 tone în 1916), iar astăzi a depășit 20.000.000 tone/an ( Soldea, 2009).

În ceea ce privește competențele de cercetare dobândite în efectuarea acestui studiu sunt completate de formarea de abilități specifice după cum urmează:

–          realizarea de studii bibliografice accesând literatura științifică de specialitate;

–          accesarea și aplicarea de metodologii specifice evaluării calității managementului ariilor protejate;

–          accesarea bazelor de date statistice de la nivel județean, național și european;

–          realizarea de fotografie științifică în domeniul peisajului;

–          îmbunătățirea capacității de operare în cadrul unor programe precum: [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT].

–          interpretarea statistică a datelor;

–          capacitatea de identificarea a amenințărilor și măsurilor de management în ariile protejate;

Lucrarea de față cuprinde un număr de 11 fotografii  în cadrul a  20 de figuri, un număr de 3 tabele și 10 citări bibliografice. În acest fel, se poate considera că lucrarea de față se înscrie în rândul lucrărilor științifice de specialitate. 

1.2 Clasificarea pesticidelor

Clasificarea pesticidelor se face după mai multe criterii: originea lor, acțiunea antidăunătoare, forma fizică de prezentare, structura chimică, etc. Astfel, unele din ele sunt de origine minerală (de exemplu săruri de As, Ba, Cu, Hg, Pb) și altele sunt de origine vegetală (nicotina, veratrum, stricnină). Majoritatea sunt însă produși organici de sinteză (esteri organofosforici, derivați organohalogenați, nitroderivați aromatici, derivați carbamici, compuși fenolici și compuși organometalici).

După structura chimică, pesticidele se clasifică în:

pesticide organoclorurate;

pesticide organofosforice;

pesticide organocarbamice, respectiv tiocarbamice;

pesticide nitrofenolice.

După natura daunătorului combătut, pesticidele pot fi:

insecticide (pentru combaterea insectelor dăunătoare, transmițătoare de boli omului sau animalelor domestice);

erbicide (pentru distrugerea buruienilor din culturi);

fungicide (pentru combaterea ciupercilor ce provoacă boli plantelor);

acaricide;

nematocide (pentru combaterea viermilor dăunători culturilor);

algicide (pentru distrugerea algelor);

rodenticide (utilizate împotriva rozătoarelor).

În funcție de gradul de toxicitate, pesticidele se grupează în:

grupa I – extrem de toxice, fiind marcate cu etichete roșii;

grupa II – puternic toxice, marcate cu etichete verzi;

grupa III – moderat toxice, marcate cu etichete de culoare albastră;

grupa IV – toxicitate redusă, marcate cu etichete negre.

Măsurile de protecție aflate în vigoare prevăd că numai pesticidele din grupa III și IV se pot distribui persoanelor fizice în scopuri agricole.

1.3 Avantajele și dezavantajele utilizării pesticidelor în agricultură

Utilizarea pe scară largă a pesticidelor organoclorurate a avut și are încă multiple avantaje, dar și unele inconveniente. Compușii organoclorurați prezintă degradabilitate redusă, atât pe cale chimică cât și biologică în organisme vii și mediul înconjurător, datorită unui potențial de bioconcentrare foarte ridicat, ce caracterizează mulți dintre compuși. Ca urmare, se realizează o încărcare permanentă a solului, vegetației și apei, datorită tratamentelor periodice, repetate și acumulărilor tot mai mari a acestora. Ingerate de către animale (prin furajele tratate sau poluate), ele se rețin în țesutul adipos al acestora (fiind liposolubile) sau se excretă în lapte și ouă. În acest fel, ele determină o poluare generală a alimentelor, care, datorită stabilității, se păstrează timp îndelungat. Din această cauză, utilizarea lor a început să fie limitată, fiind înlocuite, pe scară tot mai largă, cu compuși organofosforici.

Pesticidele organofosforice, deși foarte nocive, din punct de vedere a toxicității acute, nu se acumulează când sunt ingerate în cantități mici (reziduale) sau sunt rapid degradate în organism, fiind mult mai instabile, remanența lor fiind considerabil scăzută (câteva zile). Folosirea pesticidelor este necesar să fie strict reglementată. Astfel, simpla prezență a reziduurilor de pesticide nu poate constitui un factor de alarmă, dar este necesară corelarea nivelului acestora cu concentrația nocivă pentru organismul uman.

De asemenea, pesticidele prezintă o mare stabilitate chimică și în condițiile mediului natural degradarea lor se produce încet. Cu toate că pesticidele se degradează în sol, ele pot persista mult timp în acesta după folosire (de exemplu DDT-ul are o perioadă de înjumătățire de 20 de ani). În general, pesticidele sunt greu solubile în apă, dar sunt solubile relativ ușor în grăsimi, ceea ce face posibilă depozitarea acestora în grăsimea animalelor. Pesticidele volatile sunt absorbite ușor de către particulele din sol, din apă sau aer, putând fi transportate uneori la distanțe foarte mari ( Mocanu, 2004)

Faptul că pesticidele au fost identificate în grăsimea pinguinilor și a puilor de balenă din Antarctica induce ideea că răspândirea acestora a devenit globală la nivel planetar. Aplicate pe toate continentele, pesticidele sunt duse de fluvii în oceane, iar din atmosferă ajung (prin apa de precipitații) în final pe sol. Din păcate, pesticidele, fiind toxice pentru anumite forme de viață cu rol dăunător în ecosisteme, prezintă un risc crescut de nocivitate și pentru speciile benefice. De asemenea, gradul lor de periculozitate este multiplicat de faptul că în tratamentele aplicate se produc pierderi mari de produs. Astfel, dintre fungicidele aplicate circa 97% se pierd în sol și doar 3% exercită efectul scontat. Utilizarea pesticidelor pretutindeni în lume, fără restricții, a avut ca urmare contaminarea întregii biosfere, reziduurile pesticidelor găsindu-se în țesuturile vii (animale sau vegetale) pe toată suprafața planetei.

De obicei, pesticidele se aplică prin tratamente umede, sub formă de stropi, pulverizări sau aerosoli (ceață toxică). Aplicarea pesticidelor trebuie realizată în condiții meteorologice prevăzute de tehnologiile aflate în vigoare. Nu se fac tratamente cu pesticide la temperaturi foarte ridicate, pe ploaie sau între sau după 2 reprize din aceasta sau când viteza vântului este de minim 4 m/s.

Pesticidele cele mai des utilizate după cel de-al doilea război mondial în agricultură sunt:

DDT (diclor-difenil-tricloretan, cunoscut și sub denumirile comerciale de Detox, Omicid, Defotox, Deparatox, Detatox și Toxid) se prezintă ca o pulbere alb-cenușie, cristalină, greu solubilă în apă și solubilă în solvenți organici;

HCH (hexaclorciclohexan) denumit și Gamexan, Hexacloran, Nitroxan, Lindan sau Entomoxan;

Paranthion denumit și E 605, Ekatox, Triophos, Selefos sau Folidol;

Pesticide nitroaromatice: Dibutox 25, Gebutox CE 40% și Nitosan 50 PS;

Pesticide interzise în România: Aldrin, DDT, Dieldrin, Dinaseb, Silvex.

Unele pesticide (Bentazona, Atrazinul, Simazinul, Dinozebul, etc.) sunt cuprinse în categoria substanțelor cu risc mare de poluare a apelor de suprafață și subterane. Atunci când se identifică astfel de pesticid în apele subterane se poate presupune că se va produce o creștere a concentrației acestora având în vedere că mișcarea de traversare a straturilor pedologice se poate realiza într-un timp relativ lung.

Pe de altă parte, pesticidele sunt substanțe chimice care persistă în mediul înconjurător, se bioacumulează în organismele vii și prezintă riscul de a cauza efecte adverse asupra sănătății umane și a mediului. Aceste substanțe ajung în mediul înconjurător ca rezultat al unei activități atropice, iar cercetările științifice efectuate au evidențiat faptul că acestea pătrund în lanțul alimentar uman, având posibilitatea de a trece de la mamă la copil prin placentă și laptele matern.

Până în prezent s-a descoperit că cele mai cunoscute pesticide a căror efect asupra ecosistemelor este devastator sunt: Aldrin, Clordan, DDT, Dieldrin, Endrin, Heptaclor, Hexaclorbenzen și produsele secundare (Dioxinele și Furanii).

1.4 Efectul pesticidelor asupra organismului uman

Utilizarea pe scară largă a pesticidelor, urmată de pătrunderea lor în circuitul biogeochimic al ecosistemelor, afectează organismul uman. Expunerea corpului uman la pesticide poate fi acută sau cronică, profesională sau întâmplătoare, deliberată sau involuntară, ca urmare a unui accident. Pătrunderea pesticidelor în organism are loc pe cale orală (alimentară), respiratorie sau cutanată. O cauză frecventă de intoxicație cu pesticide este neglijența: contactul direct cu pesticidele al muncitorilor la prepararea și împrăștierea pe câmp a acestora, lucru fără echipamente de protecție, alimentația fără respectarea condițiilor igienice elementare în cazul copiilor care se joacă în apropierea zonelor de depozitare, consumarea hranei din vase în care s-au transportat pesticide, consumul fructelor și legumelor nespălate, imediat după pulverizare și uneori consumarea accidentală a pesticidelor păstrate în vase obișnuite.

Un risc crescut al intoxicațiilor cu pesticide se întâlnește la copii sub 10 ani, la lucrătorii agricoli care manipulează pesticidele și la culegătorii de recolte tratate cu pesticide. Odată pătrunse în organism, pesticidele acționează diferențiat în funcție de metabolismul, excreția și toxicitatea lor, simptomele unei intoxicații acute fiind durerile de cap, stările de oboseală, surmenajul și amețeli. Dacă expunerea acută s-a făcut la insecticidele organofosfate, simptomele caracteristice sunt durerile de stomac, voma și diareea. Dacă expunerea acută este de lungă durată se resimt dificultăți de respirație, transpirație excesivă, convulsii și comă. Adeseori, ca urmare a intoxicării masive cu pesticide survine moartea.

Otrăvirea cronică presupune expunerea la un nivel redus de pesticide, dar pe o perioadă îndelungată și se caracterizează printr-o simptomatologie vagă, greu de identificat. Toxicitatea asupra omului este direct legată de structura chimică a produsului, lucru reliefat de următoarele aspecte:

majoritatea pesticidelor pătrunse prin ingestie cauzează colici, grețuri, vomă și diaree;

acționează asupra sistemului nervos producând tulburări senzoriale și de sensibilitate, nevrite, convulsii, paralizii și tulburări psihice;

în cazul anumitor clase de pesticide apar manifestări hepato – renale, tulburări de ritm cardiac și respiratorii, modificări cutanate și modificări sanguine;

un aspect particular îl constituie tulburările biochimice enzimatice și de metabolism întâlnite în intoxicațiile cu pesticide.

Folosirea DDT-ului, aldrinului și heptaclorului, poate genera la oameni efecte teratogene, mutagene și, nu în ultimul rând, cancerigene. Unele pesticide (precum nematocidul DBCP) și unele erbicide pot induce sterilitatea la bărbat sau avortul spontan în cazul femeilor. Foarte frecvent pesticidele produc efecte cutanate și neurologice, precum dermatitele de contact, sensibilitate cutanată, reacții alergice, cloracnee și nevrite periferice. Efectele toxice ale pesticidelor depind de sănătatea persoanei expuse, iar malnutriția și deshidratarea sunt factori stimulatori ai sensibilității la acestea. Pesticidele organoclorurate acționează asupra sistemului nervos și a metabolismului hormonilor sexuali, blochează transportul ionilor de calciu prin membrane, putând avea efecte mutagene și cancerigene.

Cercetările efectuate pe șobolani indică faptul că pesticidele organoclorurate (DDT, lindan, heptaclor, aldrin, dieldrin, endrin, clordan, etc.) afectează (în funcție de doza administrată și vârstă) funcțiile gonadelor și fertilitatea, reduc numărul puilor născuți, provoacă malformații la embrioni, tumori, mutații în celulele germinale și la cele somatice și trec în laptele matern și, de aici, la puii care sunt alăptați. Compușii orrganofosforici sunt extrem de toxici, inhibă enzimele, și afectează sistemul nervos prin inhibiția colinesterazei care descompune acetilcolina (mediator al influxului nervos). Influxul nervos nu se mai întrerupe, ceea ce duce la dezorganizarea mișcărilor, spasme, convulsii și moarte.

1.5 Modul de prezentare comercială a pesticidelor

În general, pesticidele sunt comercializate sub diferite denumiri și sunt specificate substanțele active după cum vom prezenta mai jos anumite etichete preluate din Fitofarmacia www.Fitomagazin.ro.

A. Substanta activa: nicosulfuron – 75 %
Formulare: SC – Suspensie concentrata
                   N – periculos pentru mediu
Certificat de omologare nr.  2346/2006-09-06
Categorie produs: [NUME_REDACTAT] toxicitate: 4
Clasă produs: [NUME_REDACTAT] de actiune

Astral 40 SC este un erbicid sistemic selectiv care este absorbit prin frunze și rădăcini, se translocă spre țesuturile de creștere, stopând diviziunile celulare și creșterea buruienilor, provocându-le uscarea. Spectrul acțiunii erbicide cuprinde buruieni monocotiledonate anuale (incluzând specii de Setaria, Echinochloa, Digitaria, Panicum, Lolium și Avena), monocotiledonate perene (Sorghum halepense – din rizomi și din semințe, Agropyron repens), precum și dicotiledonate anuale (Amaranthus spp și specii de crucifere).

Proprietăți fizico-chimice

Astral 40 SC este un produs condiționat sub formă de suspensie concentrată uleioasă (ulei vegetal) fină, omogenă, mobilă, cu tendință de depunere în timp, dar cu o bună capacitate de revenire în sistem, de culoare crem, ce conține nicosulfuron 40 g/l, substanță activă din grupa erbicidelor sulfonilureice.

Modul de întrebuințare : se aplica la urmatoarele culturi:

Tabel 1

Modul de întrebuințare a produsului Astral 40 SC, precum si dozele în care se administrează

Tehnica de aplicare

Produsul se aplică numai cu mijloace de stropit terestre, prevăzute cu sisteme de agitare/omogenizare continuă a soluției de stropit, folosind volume normale de apă (200 – 400 l apă/ha, în funcție de starea de umiditate la data erbicidării). Inainte de utilizare, ambalajul se agită bine, pentru omogenizarea conținutului. După golirea completă, ambalajele se clătesc bine cu apă ( de 3 ori), care se adaugă în rezervorul cu soluția de erbicidat.

B. Substanta activa: S-metolaclor 960 g/l
Formulare: EC – concentrat emulsionabil
Certificat de omologare nr.  1854/ 29.09.1998
Categorie produs: [NUME_REDACTAT] toxicitate: 4
Clasa produs: [NUME_REDACTAT] de actiune

[NUME_REDACTAT] 960 EC este un erbicid preemergent ce asigură combaterea superioară și de lungă durată în special a buruienilor graminee, dar și a unor buruieni cu frunza lată.
[NUME_REDACTAT] 960 EC rămâne activ și nu se deplasează din zona de germinare a buruienilor. Are o solubilitate ridicată; actionează în stratul superior al solului, chiar și la cantități mici de precipitații. [NUME_REDACTAT] este partenerul ideal în preemergență pentru diverse programe tehnologice la cultura de floarea-soarelui.

Recomandari de utilizare

•    ppi – înainte de semănat cu încorporare, în condiții de secetă. Încorporarea se va efectua superficial (cu combinatorul), nu mai adânc de 3-4 cm.
•    preemergent – imediat după semănat, înainte de răsărirea culturii și a buruienilor.

În cazul utilizării la legumele înființate prin răsad, [NUME_REDACTAT] 960 EC se va aplica înainte de plantarea răsadurilor. Eficacitatea optimă a tratamentului se obține în condiții de pregătire bună a patului germinativ, fără bulgări, bine mărunțit în primăvară, după arătura de toamnă.

Modul de întrebuințare : se aplica la urmatoarele culturi:

Tabel 2

Modul de administrare al produsului [NUME_REDACTAT] 960 EC, respectiv dozele în care acesta este administrat asupra anumitor culturi

C. Substanta activa: tribenuron-metil – 75 %
Formulare: FG – Granule fine
Certificat de omologare nr. 2366/27-03-2008
Categorie produs: [NUME_REDACTAT] toxicitate: 4
Clasa produs: [NUME_REDACTAT] fizico-chimice:

[NUME_REDACTAT] 75 GD este un preparat sub formă de granule fine, omogene, fără tendință de sfărâmare, de culoare cafenie, dispersabile în apă, conținând 75% tribenuron-metil.

Modul de actiune

[NUME_REDACTAT] 75 GD acționează ca un erbicid sistemic, selectiv față de culturile de cereale păioase. După tratament substanța activă este absorbită prin frunze și mai puțin prin rădăcini, buruienile dicotiledonate fiind distruse în 10 – 30 zile, eficiența acțiunii erbicide fiind influențată de condițiile pedoclimatice existente (umiditatea atmosferică și la sol, reacția soluției solului, temperatura ambiantă), de sensibilitatea și stadiul de creștere a buruienilor, precum și de momentul aplicării tratamentelor. Eficiența erbicidă maximă se obține când buruienile se află în faza de răsărire în masă și de creștere activă a plăntuțelor, în condiții agrotehnice normale.

Modul de întrebuințare :

[NUME_REDACTAT] 75 GD acționează asupra unui spectru larg de buruieni dicotiledonate anuale si perene, inclusiv asupra celor rezistente la 2,4 –D. Este omologat pentru tratamente postemergente, la următoarele culturi si doze:

Tabel 3

Modul de întrebuințare a produsului [NUME_REDACTAT] 75 GD în anumite culturi, precum și dozele utilizate

(**) dozele mici se aplică la îmburuienări moderate și/sau cu dominanța speciilor sensibile.

Perioada optimă de aplicare este de la faza de înfrățire până la formarea primului internod, respectiv când buruienile dicotiledonate anuale sunt în faza de 2-4 frunze, dicotiledonatele perene în stadiul de rozetă, iar pălămida are maxim 10 cm înălțime. Erbicidarea se poate face și cu o săptămână înainte de înfrățire, iar dacă se depășește perioada optimă arătată mai sus, se poate face până la faza de intrarea în burduf, dar cu riscul unei eficacități mai reduse, din cauza stadiului mai avansat de crestere si dezvoltare a buruienilor.

Tehnica de aplicare

[NUME_REDACTAT] 75 GD se aplică numai cu mijloace de stropit terestre, echipate cu sisteme de agitare permanentă a soluției de stropit, în volume normale de apă (250 – 400 l apă/ha), asigurându-se o acoperire cât mai bună a buruienilor. Tratamentele se fac la temperaturi de peste 50C, când nu există perspective imediate de ploaie (minim 2 ore) și pe timp liniștit, pentru evitarea împrăștierii produsului pe terenurile sau culturile necerealiere învecinate unde ar putea cauza efecte fitotoxice (R54). În condiții de secetă sau cu temperaturi mai ridicate, se recomandă  500 l apă/ha, iar erbicidarea să se facă, pe cât posibil, în afara orelor cu temperaturi ridicate.

[NUME_REDACTAT] funcție de zonă și de starea de îmburuienare a culturilor, pentru combaterea și a unor buruieni monocotiledonate cum sunt: iarba vântului (Apera spica venti), odosul (Avena fatua), pirul târâtor (Elymus repens), [NUME_REDACTAT] 75 GD se poate aplica împreună cu unul din erbicidele antigramineice, omologate pentru culturile de cereale păioase.Este compatibil și se poate aplica în amestec cu fertilizanții foliari (cum este MICROFERT– U), precum și cu regulatorii de creștere autorizați.

Capitolul II Material și metodă

Studiu de caz:

2.1 Utilizarea pesticidelor în pepiniera de Larix decidua

Fig. 1 Arbore de Larix decidua pe vârful Bătrâna (foto original)

[NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] Mill. cuprinde 13 specii răspândite în regiunile înalte din Emisfera nordică (Larix czekanowskii Szafer; Larix decidua Mill; Larix gmelinii (Rupr.) Rupr. ; Larix gmelinii var. gmelinii; Larix gmelinii var. japonica (Maxim. ex Regel) Pilg.; Larix gmelinii var. olgensis (A. Henry) Ostenf. & Syrach; Larix gmelinii var. principis-rupprechtii (Mayr) Pilg.; Larix griffithii Hook.f. ; Larix griffithii var. griffithii; Larix griffithii var. speciosa (W.C. Cheng & Y.W. Law) Farjon; Larix kaempferi (Lamb.) Carrière; Larix kongboensis R.R. Mill ; Larix laricina ([NUME_REDACTAT]) K. Koch; Larix lyallii Parl.; Larix marschlinsii Coaz (hibrid Larix decidua × Larix kaempferi); Larix mastersiana Rehder & E.H. Wilson; Larix occidentalis Nutt.; Larix potaninii Batalin ; Larix potaninii var. australis A. Henry ex Hand.-Mazz.; Larix potaninii var. chinensis L.K. Fu & [NUME_REDACTAT]; Larix potaninii var. himalaica (W.C. Cheng & L.K. Fu) Farjon & Silba; Larix potaninii var. potaninii; Larix sibirica Ledeb).

Arborii au verticile neregulate, ace liniare, căzătoare. Florile sunt unisexuat monoice. Conurile au solzii persistenți. Maturația este anuală. Semințele sunt mici, aripate, fără pungi rezinifere (M. Haralamb, 1956).

Fig. 2 Planție de larice de 2 ani în vârful Bătrâna, peste 1800 m altitudine foto original)

2.2.Descrierea fluxului tehnologic la pepiniera din [NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], achiziționează material pentru însămânțare de la Institutul de Cercetare și Dezvoltare din Brașov.

Prima operațiune care s-a efectuat la pepiniera între râuri din comuna Rășinari în vederea asigurării condițiilor optime pentru însămânțare a fost acoperirea solariilor cu folie de polietilenă pe un schelet semicilindric din metal și învelirea și montarea ușilor.

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] au efectuat lucrări de săpare ale platformei patului nutritiv respectiv al solului. S-a îndepărtat orice fragment vegetal mare sau pietre din acest strat și s-a avut în vedere mărunțirea foarte bună a terenului pentru asigurarea aerisirii corespunzătoare.

Odată afânt solul, s-au fixat scânduri pentru delimitarea paturilor germinative cu o lățime de 1 m și lungime de 20,5 m, după care s-a lăsat spații între paturile germinative late de 30 cm care favorizează operațiunea lucrărilor de întreținere.

Patul germinativ a fost tratat cu Ridomil, un fungicid sistemic pentru combaterea bolilor produse de ciupercile Oomycetes de sol și foliare care pot ataca plăntuțele de larice în formare în condițiile de umezeală și căldură oferite de solar.

După tratarea solului, s-a executat marcarea rigolelor (șanțuri pentru însămânțare) (vezi fig. 3 .). Această operațiune s-a efectuat cu ajutorul unui planșeu realizat din scândură cu dimensiuni de 1/1 m.

Acest planșeu este format din lățișori de 5/2,5 cm cu distanțe de 5 cm între ei (ca un gard). Planșeul este folosit de două persoane, pe care îl presează pentru a se forma rigolele.

Fig.3. Pregătirea rigolelor pentru însămânțare (foto original)

Pregătirea semințelor. Semințele au fost supuse unor tratamente de stimulare a germinației prin metoda flotabilității care presupune înmuierea semințelor în apă călduță (18-20°C) pentru forțarea tegumentului, în intervalul de timp, 4-12 ore, după care se introduc în extract de usturoi timp de 2-4 ore (extractul de usturoi acționează ca un fungicid natural pentru sămânța de larice) .

Următoarea activitate este însămânțarea propriu-zisă.

Fig.4 Însămânțarea propriu-zisă (foto original)

În finalul primei faze s-a efectuat acoperirea cu humus – sol de pădure bogat în humus (denumit popular humus de pădure), bine cernut necesar germinației plantulelor , 70% din păduri de foioase, 20% din păduri de rășinoase și 10% nisip pentru o bună permeabilitate a solului.

După însămânțare, straturile s-au acoperit cu pământ afânat pentru a preveni formarea crustei.

Lucrări de întreținere

Prima etapă din cadrul celei de-a doua faze constă în efectuarea lucrărilor de îngrijire necesare creșterii și dezvoltării plantulelor de larice.

Irigarea culturilor, care s-a executat în primele 30 de zile, folosindu-se zilnic 0,9-1 l de apă/m². În perioada următoare irigatul realizat manual s-a executat la intervale de 2-3 zile, folosindu-se 2-5 l apă/m²; cantitatea de apă depinde în general de căldura din solar care atrage accentuarea procesului de evaporare. O soluție pentru menținerea unei umidități constante în solar o reprezintă cuplarea termo-higrometrului la o instalație automată de irigație pentru o anumită perioadă de timp. Astfel, sezonul rece poate să inducă reducerea umidității în atmosferă deși este apă în sol și sezonul cald poate induce creșterea umidității în atmosferă odată cu pierderea rezervelor din sol dacă acestea nu sunt suplimentate adecvat.

Combaterea buruienilor s-a realizat prin aplicarea de erbicid [NUME_REDACTAT] și Goal 2XL utilizat în combaterea buruienilor dicotiledonate (cu frunza lată). De asemenea s-au efectuat și pliviri manuale ori de câte ori a fost nevoie;

Recoltarea plantulelor din solarii

A doua etapă efectuată la un an de la însămânțarea în solarii, după ce a trecut pericolul înghețurilor târzii, atunci când au apărut primele temperaturi mai ridicate, a fost recoltarea puieților din solarii în vederea repicării acestora.

Recoltarea puieților s-a executat cu multă grijă, pentru ca puietul să nu fie rănit sau rupt. S-a penetrat solul cu o furcă la nivelul rădăcinilor și au fost recoltați manual.

Fiecare individ a fost numărat și grupat în buchete de 100 de bucăți cu mare atenție pentru a nu fi exemplare bolnave sau rănite. Cele rănite pot să se îmbolnăvească și să atragă contaminarea cu micoze sau cu alte boli asociate compromiterii materialului săditor.

Operațiunea s-a executat în uscat pentru a nu se murdări de noroi buchetele de larice și pentru a se asigura curățenia cât mai bună în solar.

De asemenea, menționăm importanța acordată igienii locului de muncă unde nu a fost voie să se manevreze altceva decât lăstarii de larice; personalul purtând mănuși sau spălându-se riguros pe mâini.

Puieții au fost sortați și așezați în buchete de 100 bucăți în coșuri, în vederea folosirii mult mai bune pentru repicat

Fig. 5 Substanța activă fluazifop din componența pesticidului [NUME_REDACTAT] nu este aprobată la nivelul [NUME_REDACTAT]

sursa: http://ec.europa.eu/sanco_pesticides/public/index.cfm?event=activesubstance.detail

Analiza pesticidelor utilizate a relevat faptul că [NUME_REDACTAT], comercializat în România de Syngenta, nu este aprobat în [NUME_REDACTAT]. Mai mult, analizând eticheta produsului la vânzare se remarcă icoana pentru “dăunătoare mediului” (vezi fig. 6).

Fig. 6 [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]:http://www.syngenta.com/country/ro/SiteCollectionDocuments/Protectia%20Plantelor/Etichete/2013/Eticheta%20Fusilade%20Forte.pdf

În schimb oxifluorfenul – ca substanță activă pentru Goal 2XL este aprobat pe piața comunitară sub regimul pesticidelor .

În aceste condiții, una dintre concluzii este aceea că practica realizată în pepinieră trebuie să fie modificată în privința utilizării pesticidelor prin verificarea statutului aprobării lor la nivelul [NUME_REDACTAT]. Din punct de vedere al protecției mediului este indicată utilizarea substanțelor pesticide care nu sunt extrem de dăunătoare mediului, cu atât mai mult cu cât este vorba despre zone forestiere apropiate de arii protejate sau în interiorul ariilor protejate. Aceste pesticide afectează grav nevertebratele și amfibienii ca sursă de hrană pentru păsări. Considerând că este protejată, pepinera de la Rășinari, utilizarea cu precauție a pesticidului nu a condus la incidente vizibile în fauna sălbatică înconjurătoare.

Fig. 7 Substanța activă oxifluorfenul din componența pesticidului [NUME_REDACTAT] este aprobată la nivelul [NUME_REDACTAT]: Sursa:http://ec.europa.eu/sanco_pesticides/public/index.cfm?event=activesubstance.detail

Aerisirea solariilor s-a efectuat dimineața, la ora 10, când s-a măsurat temperatura care nu trebuie să depășească 30-35°C;

De asemenea, recomandăm ca o posibilă soluție, automatizarea instalației de aerisire prin cuplaj cu termo-higrograful – aparatul care măsoară simultan temperatura și umezeala pentru asigurarea celui mai bun randament în dezvoltarea puietului de rășinoase în cadrul [NUME_REDACTAT].

Combaterea fuzariozei s-a realizat prin dezinfectarea culturilor cu următoarele fungicide: Bravo 500, Topsin, Ridomil, operațiune care s-a repetat de 5 ori/săptămână.

Subliniem că cele trei pesticide sunt aprobate la nivelul [NUME_REDACTAT] și aplicarea lor cu atenție nu produce pagube la pepiniera din Rășinari.

Fig. 8 Plantule de larice la 20 de zile după însămânțare (foto original)

Înainte de recoltarea laricelui din solar, s-au efectuat lucrări de reglare a densității plantulelor, unde a fost cazul, prin rărire până s-a ajuns la o densitate optimă de 1000 plantule/m².

Fig. 9 Puieții de larice în solar după operațiunea de reglare a densității (foto original)

Recoltarea plantulelor din solarii

A doua etapă efectuată la un an de la însămânțarea în solarii, după ce a trecut pericolul înghețurilor târzii, atunci când au apărut primele temperaturi mai ridicate, a fost recoltarea puieților din solarii în vederea repicării acestora.

Recoltarea puieților s-a executat cu multă grijă, pentru ca puietul să nu fie rănit sau rupt. S-a penetrat solul cu o furcă la nivelul rădăcinilor și au fost recoltați manual .

Fiecare individ a fost numărat și grupat în buchete de 100 de bucăți cu mare atenție pentru a nu fi exemplare bolnave sau rănite. Cele rănite pot să se îmbolnăvească și să atragă contaminarea cu micoze sau cu alte boli asociate compromiterii materialului săditor.

Operațiunea s-a executat în uscat pentru a nu se murdări de noroi buchetele de larice și pentru a se asigura curățenia cât mai bună în solar.

De asemenea, menționăm importanța acordată igienii locului de muncă unde nu a fost voie să se manevreze altceva decât lăstarii de larice; personalul purtând mănuși sau spălându-se riguros pe mâini.

Puieții au fost sortați și așezați în buchete de 100 bucăți în coșuri, în vederea folosirii mult mai bune pentru repicat.

Repicatul în pepinieră

Puieții de larice au fost repicați în sola nr.1, în timp ce solele nr. 3 și 4 erau deja plantate cu puieți de 1 an de rășinoase, iar sola nr. 2 era plantată cu trifoi pentru îmbunătățirea calității nutritive a solului.

Fig. 10 Puiet de larice repicat în câmpul pepinierei (foto original)

Solul s-a pregătit ca și pentru semănat, cu deosebirea că se desfundă pe o adâncime mai mare.

Lucrările care s-au efectuat au fost:

îndepărtarea scheletului din sol;

desfundarea manuală a solului, în teren nelucrat anterior la 2 cazmale;

împrăștierea gunoiului și a compostului;

pregătirea manuală a solului pentru repicat în teren desfundat;

executarea straturilor și prășitul buruienilor de pe poteci.

Distanțele de repicat s-au stabilit astfel: între rânduri de 30-70 cm, iar pe rând de

5-30 cm.

În vederea executării repicatului manual, puieții apți pentru repicat (rezultați în urma sortării) au fost păstrați „la șanț”. Pentru repicarea puieților s-a folosit scândura de repicat. Șanțul (rigola) în care s-au introdus puieții a avut lățimea de 10-15 cm și adâncimea de 15-20 cm precum și un perete vertical pe care s-a așezat scândura de repicat. Acest procedeu a avantajat păstrarea riguroasă a distanțelor între puieți și faptul că rădăcinile puieților au putut fi așezate corect (vezi fig. 11).

Fig. 11 Așezarea corectă a puieților de larice repicați (foto original)

După aranjarea puieților, șanțurile s-au acoperit cu pământ bine mărunțit și s-a tasat bine solul cu scândura de repicat, pentru un contact bun cu rădăcinile.

Îngrijirea culturilor în pepiniere

Deoarece în pepinieră s-au instalat ușor și repede buruienile și s-a format crusta, lucrările de întreținere a solului au constat în combaterea sistematică a buruienilor și afânarea solului.

Spargerea crustei. Datorită structurii instabile a solului și a ploilor s-a format la suprafață o crustă brăzdată denivelată. Aceasta s-a îndepărtat cu prășitoare manuale.

Prășitul a fost lucrarea de bază prin care s-a realizat în același timp afânarea solului și distrugerea buruienilor. Prin afânare s-a înlesnit pătrunderea în sol a apei, a căldurii și a aerului. Prașilele s-au executat pe spațiile dintre rândurile de puieți, cu unelte de mână- sape, săpăligi.

Frecvența prașilelor a fost mai mare în prima parte a sezonului de vegetație, deoarece atunci a avut loc o creștere mai rapidă a puieților. S-au efectuat în total 4 prașile la puieții de 1 an de larice din sola nr.1.

Combaterea chimică a buruienilor. Pe suprafețele ocupate de culturi s-au folosit erbicide cu acțiune selectivă, care au distrus buruienile fără să afecteze puieții. Erbicidele folosite au fost: Argezin, Pitezin, Gesaprim.

Toate pesticidele folosite sunt formele comerciale ale atrazinei – substanță activă interzisă în [NUME_REDACTAT] fiind considerată una dintre cele mai toxice (vezi fig. 12).

Fig. 12 Atrazina – substanță interzisă în [NUME_REDACTAT]

Sursa: http://ec.europa.eu/sanco_pesticides/public/index.cfm?event=activesubstance.detail

Considerăm că este necesară sancționarea managementului pesticidelor la [NUME_REDACTAT] Rășinari pentru îndepărtarea pesticidelor interzise a fi comercializate și utilizate în [NUME_REDACTAT] conform bazei de date a [NUME_REDACTAT].

Prin administrarea erbicidelor nu s-a ajuns la distrugerea totală a buruienilor, ci la reducerea gradului de îmburuienare, care a oferit totuși posibilitatea puieților să se dezvolte.

Fig. 13 Plantații de larice (foto original)

Capitolul III. Rezultate și discuții

3.1 Analiza riscurilor asociate utilizării pesticidelor aplicate în pepiniera de la [NUME_REDACTAT] a verifica substanțele active din componența pesticidelor uitilizate în fluxul tehnologic de producție a puieților de larice, în pepiniera de la Rășinari, am accesat baza de date DG SANCO Pesticides.

Fig. 14 Pagina bazei de date DG [NUME_REDACTAT]

Sursa: http://ec.europa.eu/sanco_pesticides/public/?event=homepage&language=EN

3.2 [NUME_REDACTAT] 2006, Agenția pentru [NUME_REDACTAT] din [NUME_REDACTAT] ale Americii a declarat că „riscurile” asociate cu reziduurile de pesticide reprezintă o certitudine rezonabilă de „niciun rău” și în 2007 același institut a spus că atrazina nu are efecte adverse asupra dezvoltării sexuale la amfibieni și că nicio testare suplimentară nu era garantată.

Atrazina este un erbicid agricol sintetic. [NUME_REDACTAT] a interzis utilizarea atrazinei, dar rămâne una dintre cele mai comune erbicide în [NUME_REDACTAT], în ciuda rapoartelor pe scară largă de poluare a apei, daune faunei sălbatice și impactul asupra sănătății umane. Atrazina a fost legată de greutatea mică la nastere, malformații congenitale, tulburările endocrine și cancer (http://www.shfnow.com/atrazin-efectele-asupra-sanatații ).

Accesarea substanțelor active, respectiv a atrazinei, a relevat faptul că este substanță interzisă a fi utilizată pe teritoriul [NUME_REDACTAT] pentru efectele ei toxice asupra mediului.

Fig. 15 Atrazina- substanță interzisă în [NUME_REDACTAT]

http://ec.europa.eu/sanco_pesticides/public/?event=activesubstance.selection&language=EN

Unul dintre efectele negative ale atazinei este ilustrat în rapoartele publicate de Dr. [NUME_REDACTAT], care susține faptul că aceasta substanță activă cauzează eșec al sistemului imunitar la animalele de laborator. Din numeroasele studii din revistele de toxicologie, știință și farmacologie aplicată, scrise de Dr. Hayes, reiese faptul că atrazina cauzează colaps imun la amfibieni și rozatoare, cel mai probabil din cauza creșterii induse de atrazină în corticoizi, hormoni care provoacă reacții de stres.

[NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT], un endocrinolog de la Universitatea din California, la Berkeley, atrazina este un disruptor endocrin. Dr. Hayes scrie că "atrazina inhiba producția de testosteron (hormonul sexual masculin) și induce producția de estrogen (hormon sexual feminin), care strică echilibrul între acești doi hormoni." Rezultatul este o scădere a numărului de spermatozoizi și creșterea fertilității (http://www.shfnow.com/atrazin-efectele-asupra-sanatații).

Atrazina este un erbicid care face parte din clasa triazină. Atrazina este utilizată pentru a preveni apariția buruienilor cu frunză lată, înainte și după răsărire, în culturi precum cele de porumb, trestie de zahăr, etc.

Este una dintre cele mai des folosite erbicide în [NUME_REDACTAT] ale Americii și în agricultura australiană. În anul 2004 a fost interzisă în [NUME_REDACTAT] datorită numeroaselor contaminări ale apelor subterane.

Atrazina este un erbicid care este folosit pentru a opri apariția buruienilor cu frunză lată si a buruienilor ierboase în recolte precum costreiul, porumbul, trestia de zahăr, lupinul, pinul și plantatiile de eucalypt și triazine tolerant.

[NUME_REDACTAT] Unite, cum ar fi în anul 2014, atrazinul a fost al doilea cel mai răspândit și utilizat erbicid după glifosat, cu 76 milioane de lire folosite în fiecare an. Atrazinul continuă să fie unul dintre cel mai răspândit erbicid în agricultura australiană. Utilizarea sa este interzisă în [NUME_REDACTAT].

Efectele sale în producția de porumb au fost estimate de la 8% la 1%, iar concluzia unui studiu economic este de 3-4%. Un alt studiu care înglobează datele de la 236 de universități cu studii de teren pe porumb din 1986-2005, tratamentele cu atrazin au arătat o medie de 5,7 obroace mai mult per acru decât tratamentele alternative cu erbicide. Efectele de pe plantațiile de costrei au fost estimate să fie la fel de mari cu 20%, datorate în parte absenței alternative de produse de combatere a buruienilor care pot fi folosite pe costrei.

Atrazina rămâne în sol pe durata câtorva luni (deși în unele soluri poate persista până la cel puțn 4 ani) și poate migra din sol către nivelul apelor subterane, iar de aici, se degradează încet. A fost descoperit la nivelul apelor subterane la niveluri înalte în câteva regiuni din [NUME_REDACTAT] unde este folosit pentru unele recolte și gazonuri.

Agenția de Protecția a Mediului din [NUME_REDACTAT] își exprimă preocuparea legată de contaminarea apelor de suprafață (lacuri, râuri și ape curgătoare).

Atrazina se degradează în sol mai întâi prin acțiunea microbilor. Media de viață a atrazinei în sol este între 13-261 zile.

Ratele de biodegradare sunt afectate de solubilitatea scăzută a atrazinului, astfel că surfactanții pot crește rata degradării. Deși cele două jumătăți alchile susțin cu ușurință creșterea anumitor microorganisme, cercul atrazinului este o sursă săracă de energie datorată stării oxidate a inelului/catena de carbon. De fapt, cea mai comună cale de degradare a atrazinului implică acidul cianuric intermediar, în care carbonul este oxidat în întregime, astfel, cercul este în mod primordial o sursă de nitrogen pentru microorganismele aerobice. Atrazina poate fi catabolizat ca o sursă de carbon și nitrogen în medii reduse, iar unii degradanți atrazini aerobic au fost prezentați pentru folosirea compusă pentru creșterea sub anoxie, în prezența unui nitrat ca și electron acceptant, un proces de denitrificare. Atunci când atrazinul este folosit ca sursă de nitrogen pentru creșterea bacterială, degradarea poate fi reglată de prezența surselor alternative de nitrogen. În culturile pure a acteriei degradante de atrazin, precum solurile active, cercul de nitrogen atrazin , dar nu de carbon, sunt asimilate în biomasa microbială. Concentrațiile scăzute de glucoză pot diminua biodisponibilitatea, în timp ce concentrațiile mari cresc catabolismul atrazinului.

Genele pentru enzimele AtzA-C s-au dovedit că s-au conservat foarte bine în atrazină-producând degradaea organismelor pe plan mondial. [NUME_REDACTAT] sp, ADP, genele Atz sunt localizate neadiacent pe o plasmină împreună cu genele pentru catabolismul de mercur. Genele AtzA-c au mai fost găsite într-o bacteria Gram-pozitivă, dar sunt localizate cromozomial. Elementele de inserție ale fiecărei gene sugerează că acestea sunt implicate în asamblarea acestei căi specializate catabolic. Există două opțiuni pentru degradarea atrazinului: folosind microbe, bioaugumentare sau biostimulare. Cercetările recente au sugerat că adaptarea microbianului la atrazin a apărut pe suprafața unor câmpuri unde erbicidul este folosit în mod repetat, acesta ducând la o biodegradare (o degradare a mediului) mult mai rapidă. La fel cum erbicidele trifluralin și alachlor, atrazina este sensibilă și se transformă rapid în prezența solului de argilă(lut, noroi), la fel ca și smectitele ferugionase. În mediul natural, unele minerale de rulmenți de fier sunt reduse de o bacterie specifică în lipsa oxigenului(datorită lipsei de oxigen), deși transformarea abiotică a erbicidelor de către minerale reduse este văzută ca și ,,inducere de microbi”.

Fig. 16. Formula chimică a atrazinei

(sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Atrazine#mediaviewer/File:AtrazineVector.svg )

3.3 [NUME_REDACTAT] substanță activă verificată în baza de date DG SANCO Pesticides, este oxifluorfenul, de unde a rezultat faptul că este acceptat de [NUME_REDACTAT].

Fig. 17. Oxyfluorfen- substanță activă aprobată de [NUME_REDACTAT]

Sursa:http://ec.europa.eu/sanco_pesticides/public/?event=activesubstance.detail&language=EN&selectedID=1650

Oxyfluorfenul este o substanță care a fost acoperită de al treilea stagiu al programului de lucru al revizuirii substanțelor active existente potrivit articolulu 8 al Directivei 91/414/EEC cu privire la plasarea pe piață a produselor de protejare a plantelor, cu perspectiva unei posibile includere a acestei substanțe în Anexa 1 în Directivă.

Comisia de reglementare (EC) numărul 451/20002 și numărul 1490/20023 întocmesc regulile detaliate pentru implementarea stadiului al treilea al programului. În mod particular, Articolul 11e al Reglementării (EC) Numărul 1490/2002 stabilește condiții specifice pentru ca cel care notifică să-și retragă susținerea. Toți cei care notifică, că și-au retras susținerea, iar oxyfluorfenul nu a fost inclus în [NUME_REDACTAT] 2008/934/EC.

Concluzia generală în urma evaluării este că se așteaptă ca produsele care protejează plantele și contin oxyfluoren, vor îndeplini cerințele de siguranță din Articolul 5(1)(a) și (b) a Directivei 91/414/EEC. Oricum, această concluzie este subiect de conformare cu cerințele particulare din secțiunile 4, 5, 6 și 7 ale acestui raport, precum și implementarea dispozițiilor Articolului 29 al Reglementării (EU) Numărul 546/2011.

Fig. 18. Formula chimică a oxifluorfenului

(sursa:http://nl.wikipedia.org/wiki/Oxyfluorfen#mediaviewer/File:Oxyfluorfen_structuur.png )

Pentru un efect antifungic, este recomandat a se utiliza fungicidul Previcur, a cărui substanță activă propamocarb, după cum reiese din analiza următoarei figuri, este aprobată de [NUME_REDACTAT].

Fig. 19 Propamocarb-substanță activă aprobată de [NUME_REDACTAT]

Sursa:http://ec.europa.eu/sanco_pesticides/public/?event=activesubstance.selection&language=EN

[NUME_REDACTAT] este un fungicid sistemic, omologat pentru combaterea manei castraveților și a căderii plantuțelor la tomate și pepeni verzi, având în componență două substanțe active precum propamocarb și fosetil.

[NUME_REDACTAT] are un mecanism complex de acțiune, datorită celor două componente active. Fosetil are o sistemie completa si o distributie ascendenta si descendenta in plante. El stimuleaza sistemul imunitar de autoaparare al plantei, inhiba germinatia sporilor si cresterea miceliului ciupercii. Propamocarb are de asemenea actiune sistemica in plante, in functie de metoda de tratare, la sol sau in vegetatie, poate fi preluat in plante prin radacini sau frunze. In cazul tratamentelor foliare, propamocarb este preluat in plante in mai putin de o ora de la aplicare. Asupra ciupercilor are actiune de tip multi-site.

Datorită faptului că pepiniera de la Rășinari se află într-o arie protejată, se recomandă utilizarea unui ierbicid prietenos mediului, [NUME_REDACTAT] 464 SL, a cărui substanță activă Dicamba este aprobată de [NUME_REDACTAT].

Fig. 20 Dicamba-substanță activă aprobată de [NUME_REDACTAT]

Sursa:http://ec.europa.eu/sanco_pesticides/public/?event=activesubstance.selection&language=EN

[NUME_REDACTAT] 464 SL este o combinație de două substanțe active , acid 2,4 D și dicamba. Este un erbicid selectiv și sistemic, acționând asupra buruienilor prin absorbție, atât la nivelul frunzelor cât și la nivel radicular.

O parte din substanța activă este transportată către vârfurile de dezvoltare, iar alta spre rădăcină. Datorită excesului de auxine ce apare în interiorul buruienii, metabolismul acesteia devine extrem de ridicat, celulele se alungesc iar creșterea devine necontrolabilă.

În final, datorită consumului ridicat de resurse metabolice, buruienile se usucă.

Un grad maxim de eficiență se atinge pe vreme umedă și caldă de durată, deoarece pe vreme propice de creștere și dezvoltare buruienile sunt foarte sensibile la tratamentul chimic(http://www.nufarm.com/Assets/23129/1/DicopurTOP464SLlealfetNEWfin_A4dosar.pdf )

Capitolul IV. [NUME_REDACTAT] substanțelor active din componența pesticidelor utilizate în pepinera de la Rășinari, a condus la realizarea următoarelor concluzii:

Schema fluxului tehnologic este completă parcurgând etapele de la sămânță la puiet și la arbori în plantațiile de pădure.

[NUME_REDACTAT], atrazina este interzisă de peste un deceniu, datorită contaminării apelor subterane, având ca efecte negative: scăderea ratei metabolice, creșterea obezității și apariția defectelor congenitale.

Recomandăm folosirea fungicidului [NUME_REDACTAT], deoarece substanța activă propamocarb este aprobată de [NUME_REDACTAT].

Este recomandat să se utilizeze ierbicidul [NUME_REDACTAT] 464 SL, datorită compatibilității cu fungicidul [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT] C.D. – „Sistematica unităților de bază a tipologiei forestiere”, [NUME_REDACTAT], 1971

Florescu I. și Nicolescu V.N. – „Silvicultura – Studiul pădurii”, [NUME_REDACTAT] Libris, Brașov, 1996

Giurgiu V. – „Biodiversitatea și regenerarea arboretelor”, Curs I.D., 2002

Haralamb M.,– „Cultura speciilor forestiere”, [NUME_REDACTAT]-silvică de stat, București, 1956

Ministerul apelor, pădurilor și protecției mediului, 2000, Norme tehnice privind compoziții, scheme și tehnologii de regenerare a pădurilor și de împădurire a terenurilor degradate” –

Ministerul apelor, pădurilor și protecției mediului, 2000, Norme tehnice privind efectuarea controlului anual al regenerărilor” –

Negulescu E.G., Damian I. – „Dendrologia, cultura și protecția pădurilor”, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, 1966

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] general – Amenajamentul silvic al pădurii comunei [NUME_REDACTAT] C., Mocanu A. – „ Pesticide. Proprietăți- accesibilitate”, 2009

Popa C. – „Rășinari – [NUME_REDACTAT]” [NUME_REDACTAT] Museum, Sibiu, 2010

Vlad V., Vlad M., Doboș V.- „Silvicultura, manual pentru licee cu profilul resurse naturale și protecția mediului, Specializări: silvicultura și prelucrarea lemnului”, clasa a XI-a, Ediția a II-a, [NUME_REDACTAT], Timișoara, 2004

http://ec.europa.eu/sanco_pesticides/public/?event=homepage&language=EN

http://en.wikipedia.org/wiki/Atrazine

http://nl.wikipedia.org/wiki/Oxyfluorfen

http://ec.europa.eu/food/fs/sc/scp/out143_ppp_en.pdf

http://www.armag.ro/fungicide/181-previcur-energy.html

http://www.nufarm.com/Assets/23129/1/DicopurTOP464SLlealfetNEWfin_A4dosar.pdf

[NUME_REDACTAT] specifică

Regimul pesticidelor în țara noastră este reglementat prin legislație specifică publicată pe adresa de internet a ministerului mediului: www.mmediu.ro.

În acest context cităm următoarele acte legislative:

◾Hotărâre nr. 1559 din 23 septembrie 2004 privind procedura de omologare a produselor de protecție a plantelor în vederea plasării pe piață și a utilizării lor pe teritoriul României

◾Hotărâre nr. 437 din 12 mai 2005 privind aprobarea Listei cu substanțele active autorizate pentru utilizare în produse de protecție a plantelor pe teritoriul României

◾Hotărâre nr. 894 din 4 august 2005 pentru modificarea și completarea [NUME_REDACTAT] nr. 1.559/2004 privind procedura de omologare a produselor de protecție a plantelor în vederea plasării pe piață și a utilizării lor pe teritoriul României

◾Hotărâre nr. 628 din 18 mai 2006 pentru modificarea și completarea [NUME_REDACTAT] nr. 1.559/2004 privind procedura de omologare a produselor de protecție a plantelor în vederea plasării pe piață și a utilizării lor pe teritoriul României

◾Ordin nr. 334/27.03.2008 prin care se aprobă Regulamentul privind organizarea și funcționarea Comisiei de Avizare a produselor pentru protecția plantelor, precum și procedura de emitere a avizului de mediu

◾Ordin nr. 116 din 17 februarie 2005 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a [NUME_REDACTAT] de Omologare a Produselor de Protecție a Plantelor

◾Ordin nr. 134 din 27 februarie 2006 privind aprobarea Procedurii naționale de omologare a produselor de protecție a plantelor care conțin substanțe active notificate și pentru care nu s-a luat încă o decizie de includere în lista cu substanțe active autorizate în [NUME_REDACTAT]

◾Ordonanța de Urgență nr. 195 din 22 decembrie 2005 privind protecția mediului

◾[NUME_REDACTAT] Active – Directiva 91/414/EEC

◾[NUME_REDACTAT] privind [NUME_REDACTAT] – Pesticide

◾Regulament 2024/2006 – [NUME_REDACTAT] Pesticide

◾Regulament privind plasarea pe piață a PPP (Pesticidelor)

◾[NUME_REDACTAT] – Pesticide

◾Regulamentul (CE) nr. 850/2004 al [NUME_REDACTAT] și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind poluanții organici persistenți și de modificare a Directivei 79/117/CEE

◾Hotărâre nr. 561 din 28/05/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea [NUME_REDACTAT] European și al Consiliului (CE) nr. 850/2004 privind poluanții organici persistenți și pentru modificarea Directivei 79/117/CEE

◾Legea 261 din 16 iunie 2004 pentru ratificarea Convenției privind poluanții organici persistenți, adoptată la Stockholm la 22 mai 2001

Evaluarea riscului substanțelor existente – Raportare date

◾Ordin 1001/552/2005 privind procedurile de raportare, de către agenții economici, a datelor și informațiilor referitoare la substanțele și preparatele chimice

◾HG 803/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea [NUME_REDACTAT] (CEE) nr. 793/93 din 23 martie 1993 privind evaluarea și controlul riscurilor substanțelor existente și a [NUME_REDACTAT] (CE) nr. 1.488/94 din 28 iunie 1994 privind stabilirea principiilor de evaluare a riscurilor pentru om și mediu a substanțelor existente în conformitate cu [NUME_REDACTAT] (CEE) nr. 793/93

◾Regulamentul (CE) nr. 2003/2003 al [NUME_REDACTAT] și al Consiliului din 13 octombrie 2003 privind îngrășămintele

◾Ordinul nr. 6 din 6 ianuarie 2004 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea Comisiei interministeriale pentru autorizarea îngrășămintelor în vederea înscrierii în lista îngrășămintelor autorizate, cu mențiunea ro-îngrășământ, pentru utilizarea și comercializarea în România

◾Ordinul nr. 349 din 3 mai 2007 pentru modificarea și completarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea Comisiei interministeriale pentru autorizarea îngrășămintelor în vederea înscrierii în lista îngrășămintelor autorizate, cu mențiunea RO-ÎNGRĂȘĂMÂNT, pentru utilizarea și comercializarea în România, aprobat prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor și mediului și al ministrului sănătății nr. 6/22/2004.