Studiu Privind Suplimentele Alimentare Si Retentia de Apa

INTRODUCERE

Publicitatea este folosite de majoritatea organizațiilor, dintr-o varietate de motive. A devenit un instrument necesar în activitatea firmelor și tot mai mulți oameni se implica în producerea programelor de publicitate pentru care se cheltuiesc, de cele mai multe ori, sume mari de bani.

Evident în publicitate este important să obții rezultate concrete. Aceste rezultate sunt obținute prin eforutul specialiștilor în publicitate, prin dezvoltarea unui plan de acțiune și printr-un control eficient al banilor investiți în aceste domeniu. Succesul va veni odată cu profesionalismul și cu experiență practică. Publicitatea reprezintă o industrie în sine și un instrument folosit de mulți afaceriști.

Publicitatea este însoțită de cheltuieli cosiderabile și, ca atare, trebuie utilizata corect și eficient. Publicitatea este atât de răspândită deoarece servește unui scop.

Într-o societate simplistă, într-o economie mai puțin complexă sau într-o lume cu o populație numeroasă, relațiile ar putea fi directe și afacerile ar putea fi făcute de la individ la individ. Dar într-o societate complexă și industrilizata, afacerile trebuie susținute prin comunicare indirectă și mai ales prin publicitate. Publicitatea servește unui scop contemporan.

Acest scop este dictate de scara, mărime, distanta, conveniente și cost. Facem publicitate pentru că ne ajută.

Publicitatea nu este doar o forță pentru organizațiile comerciale și pentru industrie, un instrument între “ei” și “noi”. Lista motivelor pentru care se face publicitate se extinde, lărgindu-se continuu, iar toate aceste acțiuni au un numitor comun: nevoia de a comunica un mesaj, care poate fi comercial, de servicii publice, pentru afaceri sau pentru scopuri particulare.

Influența publicității poate cunoaște două sensuri opuse ca efect (pozitiv sau negativ) și tocmai de aceea s-au impus norme de condiționare a manipulării populației în scopuri înșelătoare. Cu toate astea, legile au vicii și trebuie îmbunătățite constant pentru protecția consumatorilor. Indiferent de formele publicității, gratuită sau plătită, și de modalitățile de comunicare, ea prezintă un factor de influența pentru consumatori.

[NUME_REDACTAT] Europene cheluiesc anual cu publicitatea aproximativ 45.4 miliarde euro. În ultimul timp se pune accentul tot mai mult pe publicitate. Prin intermediul ei se poate vinde aproape orice, dar întrebarea este " cum?". Foarte important este că această publicitate să fie una onestă, să contureze calitățile produselor sau serviciilor într-un mod veridic, fără să inducă consumatorul în eroare sau să-l manipuleze.

În rândurile ce urmează ne propunem să vedem în ce măsura ne influențează publicitatea în decizia de cumpărare și dacă influența este una pozitivă sau negativă.

CAPITOLUL 1

PUBLICITATEA, ASPECTE TEORETICE

1.1 Aspecte teoretice privind publicitatea

Publicitatea o putem defini ca fiind orice formă plătită de prezentare și promovare impersonală a ideilor , bunurilor sau serviciilor prin mijloace de informare în masă (ziare, reviste, programe de radio și TV) de către un sponsor bine precizat. Multe organizații folosesc publicitatea pentru a transmite unui anumit public mesaje referitoare la ele însele, la produsele și serviciile lor sau la modul lor de comportament, cu scopul de a determina un răspuns din partea acestuia. Răspunsul poate fi de natura perceptuala: de exemplu, consumatorul își formează anumite păreri în legătură cu un produs sau o marcă, ori acestea pot fi schimbate de către reclama.

El poate fi de natura comportamentală: de exemplu, consumatorul cumpăra produsul său sporește cantitatea cumpărată. La publicitate nu apelează numai firme, ci și organizații cu scop nelucrativ și instituții sociale, cum ar fi instituțiile filantropice,muzeele și organizații religioase care-și promovează cauza în în rândul unui public divers.

Dicționarul explicativ de marketing definește publicitatea ca fiind o „tehnică de comunicare ce presupune derularea unui demers complex de natură persuasivă pentru a cărui realizare sunt utilizate instrumente specifice, în măsură să provoace o presiune psihologică asupra publicului vizat”. O altă definiție dată publicității: proces de informare indirectă, incitativ, nominativ și rentabil.

Este un proces, deoarece implică un ansamblu de studii și analize care conduc la un rezultat ce ia forma unui mesaj promoțional, acest proces este indirect deoarece se adresează simultan unei mase largi de consumatori, este incitativ deoarece urmărește să suscite interesul unei anumite audiențe, nominative deoarece se adresează unui public țintă bine delimitat și rentabil deoarece ar trebui să aibă rezultatele dorite de către firmă. [NUME_REDACTAT] definește publicitatea ca fiind „orice formă impersonală de prezentare și de promovare a unor idei, bunuri sau servicii de către un sponsor identificat”.

1.1.1 Tipuri de publicitate

Publicitatea poate fi:

Publicitate imitativă, care conține imitări a semnelor distinctive ale unui alt comerciant (firmă, emblemă, ambalaje,etichete, etc.), creatoare de confuzie (de exemplu: folosirea unui slogan analog cu al titularului original).

Publicitatea relaționistă care pune în legătură activitatea sau produsele anunțătorului cu cele ale concurentului pentru a profita de notorietatea celui din urmă.

Publicitate înșelătoare, denumită de asemenea mincinoasă sau inexactă.

Publicitate subliminală, care utilizează stimuli prea slabi pentru a fi percepuți în mod conștient, dar care pot influența comportamentul economic al unei persoane.

După obiectivele publicității putem deosebi:

Publicitate de informare, care este folosită atunci când se lansează pe o piață o nouă categorie de produse.

Publicitate de reamintire, care este importantă pentru produsele ajunse în etapa de maturitate și are drept scop menținerea interesului consumatorului față de produse.

Publicitate de convingere, care dobândește un rol însemnat pe măsura ce concurența se intensifică. Acest tip de publicitate s-a transformat parțial în publicitate comparativă, prin care un comerciant își compară, direct sau indirect, produsul său serviciile cu ale altor comercianți.

1.2 Publicitatea înșelătoare

1.2.1 Aspecte teoretice privind publicitatea înșelătoare

Directiva nr. 84-450 privind apropierea dispozițiilor reglementare și administrative ale statelor membre în U.E., în materie de publicitate înșelătoare din 10 septembrie 1984 a [NUME_REDACTAT] Europene definește publicitatea înșelătoare ca fiind: „orice publicitate care, într-un mod oarecare, inclusiv prin prezentarea sa, induce în eroare sau este susceptibilă să inducă în eroare persoanele fizice sau juridice cărora li se adresează sau la care parvine și care, datorită caracterului ei înșelător, poate să le afecteze comportamentul economic, sau care, din aceste motive, prejudiciază sau este susceptibilă să prejudicieze un concurent”.

[NUME_REDACTAT] nr. 148/2000 privind publicitatea este înșelătoare „orice publicitate care, în orice fel, inclusiv prin modul de prezentare, induce sau poate induce în eroare orice persoană căreia îi este adresată sau care ia contact cu aceasta și îi poate afecta comportamentul economic, lezându-i interesul de consumator, sau care poate leza interesele unui concurent.” (art.4 lit. b)

1.2.2. Caracteristicile publicități înșelătoare

Potrivit art. 7 pentru determinarea caracterului înșelător al publicității se vor lua în considerare toate caracteristicile acesteia și, în mod deosebit, elementele componente referitoare la:

caracteristicile bunurilor și serviciilor, cum sunt: disponibilitatea, natura, modul de execute și de ambalare, compoziția, metoda și data fabricației sau a aprovizionării, măsura în care acestea corespund scopului destinat, destinația, cantitatea, parametrii tehnico-funcționali, producătorul, originea geografică sau comercială ori rezultatele testelor și încercărilor asupra bunurilor sau serviciilor, precum și rezultatele care se așteaptă de la acestea;

prețul sau modul de calcul al prețului, precum și condițiile în care sunt distribuite produsele sau sunt prestate serviciile;

condițiile economice și juridice de achiziționare sau de prestare a serviciilor;

natura serviciilor ce urmează a fi asigurate după vânzarea produselor sau prestarea serviciilor;  

natura, atribuțiile și drepturile celui care își face publicitate, cum ar fi: identitatea, capitalul social, calificarea, dreptul de proprietate industrială, premii și distincții primite;

omiterea unor informații esențiale cu privire la identificarea și caracterizarea bunurilor sau serviciilor, cu scopul de a induce în eroare persoanele cărora le sunt adresate.”

Totodată, caracterul înșelător al anunțului presupune, în mod necesar, ca mesajul publicitar să poate induce în eroare pe destinatar. De acea se exclud din sfera reclamelor înșelătoare cele umoristice sau hiperbolice, deoarece nu pot induce în eroare publicul.

După cum s-a afirmat în doctrina de specialitate, înșelăciunea nu trebuie să fie neapărat actuală, trebuie să există numai „tendința de a înșela”, adică riscul de a deruta clientelă.Referitor la persoana care este indusă în eroare nu există un standard obiectiv. De obicei se folosește standardul de „persoană rezonabilă”, consumatorul de nivel mediu în definirea sintagmei înșelător.

Totuși, trebuie făcut deosebire, după cum destinatarii publicității respective sunt profesioniștii sau consumatorii obișnuiți, pentru că cei din urmă sunt mai expuși erorii decât profesioniștii.

1.2.3 Tipuri de publicităte înșelătoare:

Potrivit unei clasificări, la rândul său, publicitatea înșelătoare poate fi împărțită în trei categorii:

declarații sau afirmații înșelătoare, cuprinzând deducții și afirmații subînțelese;

omisiunea înșelătoare sau necinstită ale unor fapte importante;

declarații sau afirmații care nu sunt sprijinite de date rezonabile (și care de obicei necesită rezultate de cercetări sigure, sau alte evidențe empirice demonstrabile). Într-o altă abordare putem deosebi:

a) Publicitate înșelătoare care conține inexactități privind persoana agentului economic:

Aceasta se referă la folosirea abuzivă de titluri, diplome sau calități (competențe), care în realitate nu aparțin anunțătorului.

Oficiul de [NUME_REDACTAT] a câștigat proces în prima instanță împotriva Colgate-Palmolive SRL. În acest caz, firma respectivă, în reclamele sale de televiziune l-a prezentat pasta de dinți numită [NUME_REDACTAT], cu următorul slogan: „[NUME_REDACTAT]. Alegerea dentiștilor.”, „[NUME_REDACTAT]. Alegerea dentistului meu.” Aceste două afirmații fac aluzii la faptul că majoritatea dentiștilor recunoscuți profesional folosesc numai pasta de dinți [NUME_REDACTAT], deși după cercetările efectuate în cauză numai aproximativ 1/6 dintre dentiști recomandă pasta de dinți Colgate pentru pacienții săi și aproximativ ¼ dintre ei folosesc pe acest tip de pastă de dinți. De acea, erau susceptibile de a induce în eroare pe consumatori.

b) Publicitate înșelătoare care conține inexactități privind identificarea mărfii sau serviciului oferit pe piață:

În această categorie putem să întâlnim cu următoarele forme de publicitate înșelătoare:

1) Obiectul propus spre vânzare prin publicitatea înșelătoare nu există, nu se află la dispoziția publicului său lipsește parțial din magazin.

2) Originea, proveniența mărfii este specificat inexact.

În acest sens putem menționa decizia Oficiului de [NUME_REDACTAT] din România în cazul în care o societatea de acțiuni, fabricator de condimente și conserve a pus în circulație produsele de „paprikă” (boia de ardei dulce) care, în parțial, provenea din străinătate, ambalaje susceptibile să inducă în eroare publicul. Potrivit deciziei, în acest caz cumpărarea se efectuează rutinat, și cumpărătorul crede în ambalajul cu care s-a obișnuit deja găsește un produs cu același compoziție și că respectiva boia de ardei dulce este fabricată în Ungaria. De aceea, Oficiul de [NUME_REDACTAT] l-a impus pentru această sc. plata de amendă de 10 milioane de Ft.

3) Natură produsului oferit pe piață prin reclamă nu corespunde realității.

În sensul arătat Oficiul de [NUME_REDACTAT] din România a sancționat spotul RDS cu o somație de intrare în legalitate pentru reclama “4 servicii ori 4 luni gratuite” în urma plângerii făcute de Romtelecom, concurentul cel mai mare al spotului RDS.

Din modul în care este formulată afirmația de mai sus ar rezulta că RDS oferă potențialilor clienți 16 luni gratuite, fapt care nu este conform cu ceea ce RDS oferă de fapt publicului, deoarece, în fapt, gratuitatea oferită de RDS este doar 4 luni pentru fiecare serviciu și doar dacă sunt contractate toate cele 4 tipuri de servicii oferite de RDS: TV, Internet, telefonie fixă și telefonie mobilă”, se arată în sesizarea semnată de Romtelecom.

În acest caz CNA-ul a cerut și părerea [NUME_REDACTAT] pentru Publicitate (RAC). [NUME_REDACTAT] a decis că spotul RDS este unul înșelător, potrivit Codului de Practică în Publicitate elaborat de RAC.

“Afirmația „16 luni de servicii gratuite” completată prin nota de subsol prin nota de subsol cu următorul text “Oferta disponibilă la contractarea a 4 servicii cu abonament și valabilă până la 30 iunie 2010” poate crea consumatorului impresia că timp de cele 16 luni el beneficiază gratuit de toate cele 4 servicii contractate când, în fapt, două dintre servicii beneficiază fiecare de către 4 luni gratuite, în timp ce altele 2 beneficiază de 16 luni de gratuitate”.

c) Publicitate înșelătoare care conține inexactități privind condițiile contractuale ale mărfii sau serviciului.

După cum reiese din art.7 lit. b), c) și d) a Legii nr. 148/2000 indicațiile mincinoase pot avea ca obiect prețul, calitatea sau cantitatea, sau rezultatele întrebuințării produsului ori prestației oferite pe piață precum și alte condiții contractuale. Să le luăm pe rând:

1) Indicațiile mincinoase din publicitate au ca obiect prețul:

În acest domeniu jurisprudența este destul de bogată. Putem să întâlnim mențiuni înșelătoare referitoare la preț de exemplu în publicitățile superlative: „preț cel mai bun”, produs „cel mai ieftin”, „preț invincibil.

2) Indicațiile mincinoase din publicitate se referă la calitatea produsului.

Reclama făcută de Napolact la iaurtul " [NUME_REDACTAT]" era concepută astfel încât să meargă direct la inima mămicilor. În reclamă de la televizor ni se spunea că produsele Napolact sunt "ca odinioară", fiind foarte naturale, dar în urma analizei făcute de doctorul [NUME_REDACTAT] acestea ne spune că iaurtul este un produs fermentat obținut din lapte pasteurizat care conține zahăr, sirop de glucoză, aditivi alimentari E 407, E 415, E 162, E 330, dar și lapte praf degresat, zahăr, amidon modificat. Această compoziție face că produsul să fie dezechilibrat nutrițional, cu un exces de glucide adăugate (15,5 g%), din care majoritatea sunt cu index glicemic foarte ridicat (zaharoză, sirop de glucoză), producând fluctuații periculoase ale glicemiei.

În urma analizei informațiilor înscrise pe etichetă, specialistul [NUME_REDACTAT] ne spune că produsul nu este indicat celor cu sensibilitate la aditivii alimentari utilizați, celor cu intoleranță la lactoză și alergie la proteine lactice. Suferinzii de maladii cardio- și cerebrovasculare, cei cu dislipidemie vor ține cont de aportul de grăsimi săturate.
Personele care suferă de diabet și cei cu rezistență la insulină îl vor consuma numai cu avizul medicului curant, ținând cont de aportul de glucide adus de produs. Suferinzii de sindrom metabolic vor cere sfatul medicului înainte de a consuma acest iaurt.

3) Indicațiile mincinoase din publicitate se referă la cantitatea produsului.

În acest sens poate fi amintită reclama înșelătoare a unei post de televiziune, care afirma că are cel mai mare rating în comparație cu “cel mai bun post de televiziune”.

4) Indicațiile mincinoase din publicitate au ca obiect rezultatele ce pot fi obținute prin folosirea produsului respectiv.

Este ȋncă un domeniu care are o jurisprudență bogată, mai ales în cadrul așa numitei „marketing de sănătate”.

5) Indicații mincinoase referitor la alte condiții contractuale.

1.3 Cadrul legal privind publicitate mincinoasă

În sistemul nostru de drept mesajele înșelătoare difuzate prin publicități mincinoase sau comparative nelegale,în principiu constituie contravenții. Potrivit art. 23 al.1 lit. b) din Legea nr.148/2000 privind publicitatea constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, încălcarea (între altele) a prevederilor referitoare la publicitate înșelătoare. Textul legal nu cere ca acțiunea să fi fost îndeplinită cu rea-credință. Potrivit art. 23 al. 1 lit. b) sancțiunea constă în sumă de 1500 lei la 4000 lei. După cum precizează art.4 al.2 această sancțiune poate fi aplicată atât persoanelor fizice, cât și persoanelor juridice.

După cum menționează art. 24 al.1 lit. a) contravențiile se constată și se sancționează de către reprezentanții împuterniciți ai Oficiului pentru [NUME_REDACTAT]. Potrivit art. 25 aceștia pot să dispună odată cu aplicarea sancțiunii contravenționale, următoarele măsuri, după caz:

a) interzicerea publicității, în cazul în care a fost difuzată sau urmează să fie difuzată;

b) încetarea publicității până la data corectării ei;

c) publicarea deciziei autorității publice, în totalitate sau parțial, și stabilirea modului în care urmează să se realizeze;

d) publicarea pe cheltuiala contravenientului a unuia sau mai multor anunțuri rectificative, cu fixarea conținutului și a modului de difuzare.

1.4 Organe de control

În pofida faptului că firmele sunt de acord că protecția consumatorului este un obiectiv cu o importanță majoră, firmele de publicitate văd în mediul actual o încercare perseverentă de a controla publicitatea legală.

Punctul-cheie în reglementarea publicității este de a oferi companiilor suficientă libertate de acțiune pentru a crea mesaje interesante. Acestea trebuie să aducă atât vânzări cât și profit, concomitent cu asigurarea că sunt reprezentate într-un mod care permite consumatorilor să ia decizii de cumpărare în cunoștință de cauză.

Dacă relația implicită dintre consumatori și firma care realizează publicitatea este încălcată se produce un eșec al pieței. Este important ca toți consumatorii să poată avea încredere că publicitatea reflectă o imagine completă și reală a produsului și utilizării sale.

Cel mai important organ de control din România este [NUME_REDACTAT] al Audiovizualului (CNA), iar unicul organism de autoreglementare este [NUME_REDACTAT] pentru Publicitate (RAC).

1) [NUME_REDACTAT] al Audiovizualului (CNA) este definit ca autoritate publică autonomă, garant al interesului public în domeniul serviciilor de programe audiovizuale.
CNA este o instituție reprezentativă pentru o societate democratică, în care exercitarea dreptului la liberă exprimare comportă îndatoriri și responsabilități reglementate prin lege.

În calitate de garant al interesului public în domeniul comunicării audiovizuale, CNA are obligația să asigure respectarea exprimării pluraliste de idei și de opinii, încurajarea liberei concurențe, protejarea demnității umane și a minorilor, protejarea culturii și a limbii române, a culturii și limbilor minorităților, un raport echilibrat între serviciile naționale de radiodifuziune și serviciile locale, regionale ori tematice.

CNA își exercită atribuțiile sub controlul Parlamentului, căruia îi prezintă un [NUME_REDACTAT] de activitate. El dispune de competențe consultative față de autoritățile publice, fără să beneficieze de inițiativa legislativă.

În cadrul instituit prin Legea audiovizualului nr. 504/2002, modificată și completată prin Legea nr. 402/2003, CNA asigură :

respectarea exprimării pluraliste de idei și de opinii în programele transmise de radiodifuzorii aflați sub jurisdicția României ;

protejarea culturii și a limbii române, a culturii și limbilor minorităților naționale;

un raport echilibrat între serviciile naționale de radiodifuziune și serviciile locale, regionale ori tematice;

pluralismul surselor de informare și libera concurență în domeniul audiovizual;

protejarea minorilor;

apărarea demnității umane;

transparența mijloacelor comunicării de masă din sectorul audiovizual.

[NUME_REDACTAT] al Audiovizualului este constituit din 11 membri numiți de Parlament, la propunerea Președinției (2), Guvernului (3), [NUME_REDACTAT] (3) și Senatului (3). Durata mandatului membrilor CNA este de 6 ani. În exercitarea atribuțiilor conferite prin lege, CNA emite decizii, instrucțiuni și recomandări. Acestea sunt adoptate în prezența a cel puțin 8 membri și cu votul a cel puțin 6 membri.

2) [NUME_REDACTAT] pentru Publicitate (RAC) este un organism de autoreglementare, fiind format din clienți și agenții de publicitate. Acest organism este o organizație profesională, non-guvernamentală, non-profit, independentă, înființată în anul 1999, cu scopul de a sprijini dezvoltarea în România a unui mediu de afaceri decent și onest, potrivit Codului de Practică în Publicitate pe care l-a elaborat.

CNA are un protocol cu RAC, pe baza căruia supune dezbaterii acestuia din urmă diferite reclame. Dar organismul pare să aibă o poziție decorativă, cu slabă influență, ca dovadă că destule reclame pe care RAC le-a avizat favorabil au fost interzise de CNA.

Codul de practică în publicitate (numit în continuare "Codul") a fost elaborat de RAC cu scopul de a folosi publicitatea în România pentru informarea opiniei publice în mod corect, cinstit și decent, respectând atât legile naționale, cât și principiile de practică în publicitate recunoscute la nivel internațional atât în formă, cât și în conținutul formulate de [NUME_REDACTAT] de Comerț.

Codul a fost conceput pentru a se adresa tuturor celor implicați în domeniul publicității și pentru a stabili reguli etice de comportament profesional în acest domeniu. Codul impune mijloace etice de autoreglementare. Codul este respectat de toți membrii RAC.

Acest cod are ca principal obiectiv să asigure că publicitatea, în contextul rolului particular pozitiv pe care îl are în economie, să fie realizată ca un serviciu adus populației, având în vedere influența pe care o are asupra consumatorului.

[NUME_REDACTAT] pentru Publicitate dorește să dezvolte sectorul de publicitate din România construind, în cadrul legal existent, un sistem etic de autoreglementare în domeniu, în spiritul concurenței loiale și să asigure protecția consumatorilor de publicitate și a publicului, în general, împotriva efectelor negative ale publicității.

[NUME_REDACTAT], în comparație cu [NUME_REDACTAT] ale Americii, publicitatea comparativă este interzisă. Se interzice dacă se compară bunuri sau servicii având scopuri sau destinații diferite, comparația este înșelătoare se creează confuzie pe piața între cel care își face publicitate și un concurent sau între mărcile de comerț, denumirile comerciale sau alte semen distinctive, bunuri sau servicii ale celui care își face publicitate și cele aparținând unui concurent, se prezintă bunuri sau servicii drept imitații sau replici ale unor bunuri sau servicii purtând o marcă de comerț sau o denumire comercială protejată, etc.

O altă formă de publicitate interzisă este cea a tutunului și a băuturilor alcoolice. Aceasta se interzice dacă înfățișează minori consumând aceste produse, sugerează că băuturile alcoolice sau produsele din tutun sunt dotate cu proprietăți terapeutice sau că au un efect stimulativ, sedativ ori că pot rezolva probleme personale, evidențiază conținutul în alcool al băuturilor alcoolice, în scopul stimulării consumului, sau face legătura între alcool și conducerea unui vehicul, etc.

Mai sunt interzise prin lege următoarele forme de publicitate :

publicitatea substanțelor stupefiante și psihotrope;

publicitatea, în alte locuri decât cele de comercializare, pentru orice tip de arme, muniții, explozivi, metode și mijloace pirotehnice, cu excepția armelor destinate vânătorii sau sportului și a celor de panoplie;

publicitatea pentru produsele și serviciile destinate minorilor care : conține elemente ce dăunează acestora din punct de vedere fizic, moral, intelectual sau psihic, încurajează în mod indirect copiii să cumpere produse sau servicii, profitând de lipsa de experientă sau de credulitatea lor, prezintă, în mod nejustificat, minori în situații periculoase.

Alte reguli care guvernează piața publicitară sunt legea 151/2000, OMS 853/2000, OG 99/2000, DCC 65/2000, OGU 55/2000.

Pe lângă acestea, un rol important îl au și organizațiile din acest domeniu: [NUME_REDACTAT] de Publicitate din România (RAAA) și [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] (IAA România).

1.5 Limitele etice privind publicitatea ȋnṣelătoare

Etica este definită ca fiind ansamblul principiilor morale și corecte, stabilite în mod formal de către societate, având un rol deosebit și în domeniul publicității ce presupun respectarea anumitor legi și regulamente de către publicitari. Este una din principalele ramuri ale filosofiei ce poate fi numită și știința realității morale; încearcă elucidarea problemelor morale printr-un demers cognitiv.

Există diferite opinii în legătură cu publicitatea înșelătoare. Conform unora aceasta este o artă ale cărei efecte nu pot fi măsurate, în timp ce alții sunt de părere că este o știință cu efecte determinabile.

Publicitatea înșelătoare creează imaginea-cadru și atitudinea față de produs, transmite informații despre acesta și încearcă să creeze consumatorului o opinie favorabilă în legătură cu produsul respectiv.

Obiectivul principal al publicității înșelătoare îl constituie, transmiterea de informații eronate spre consumator, care să îl convingă să opteze pentru produsele sau serviciile oferite de firma respectivă. În acest sens se urmărește:

popularizarea mărcii;

prezentarea unei oferte speciale

informarea în legătură cu specializarea firmei într-un anumit domeniu;

informarea în legătură cu reducerile de preț practicate;

prezentarea punctelor forte ale firmei;

prezentarea unui argument unic de vânzare (ex: caracteristici specifice ale produsului);

Când vorbim de etică în publicitate trebuie avute în vedere trei aspecte: este vorba atât de respectarea regulilor de etică față de consumatori, dar și față de firma care se folosește de publicitate pentru promovarea produselor sale sau față de concurenții acesteia.

Se considerate abateri de la codul eticii față de consumatori următoarele:

conceperea de mesaje publicitare care să cuprindă informații incomplete (omițându-se esențialul sau părțile negative cu implicații mari pentru consumatori);

transmiterea de informații false cu scopul de a induce în eroare consumatorii;

folosirea așa-numitelor mesaje subliminale (influențarea subconștientului potențialilor consumatori);

reclame cu conținut prea agresiv (cu scene violente sau de altă natură).

În ceea ce privește firma care își promovează produsele/serviciile prin publicitate falsă, managerului sau a agenției de publicitate se folosească de toate mijloacele posibile pentru a vinde produsele respective. Părțile implicate în conceperea unei reclame sunt conștiente de existența unor aspecte negative ale produselor promovate, însă acestea trebuiesc ascunse cât mai bine pentru că scopul final al unei reclame este să determine cumpărarea respectivelor produse.

Cât despre regulile de etică în raport de concurență acestea se referă în principal la imitarea mesajelor publicitare, la conceperea de reclame asemănătoare sau, și mai rău, la parodierea reclamelor concurenței.

Cele mai grave “acuzații” care se aduc publicității – nu în întregul său, dar în numeroase cazuri – sunt:

manipularea – unele dispute recente asupra publicității au evidențiat faptul că tot ceea ce înseamnă conținut în publicitate poate afecta autonomia individului; mulți critici consideră reclamele manipulatoare, deoarece leagă, sugestiv, produsul de dorințe necunoscute. De partea opusă, se susține faptul că reclamele furnizează informații corecte care satisfac dorințele indivizilor și că aceștia pot alege în mod rațional;

iritarea – mulți oameni consideră că numărul tot mai mare de încercări brutale de a li se vinde ceva este o adevărată pacoste; lor nu le plac reclamele cu răspuns direct de la televiziune, deoarece acestea sunt prea zgomotoase, prea lungi și prea insistente;

violarea intimității persoanei – se pare că aproape de fiecare dată când consumatorii comandă produse prin poștă sau prin telefon, când participă la o tombolă, solicită o carte sau chiar un abonament la o revistă, numele, adresa și comportamentul de cumpărare sunt înregistrate imediat în deja bogată bază de date a unei firme de publicitate; astfel, practicanții publicității directe pot utiliza aceste date pentru a-și concentra eforturile de vânzare;

comparațiile cu mărcile de produs concurente – nu sunt reglementate strict în toate țările, ceea ce permite adeseori folosirea acestor practici neetice; cele mai controversate dispute sunt în jurul comparațiilor în care: a) sunt comparate două sau mai multe mărci; b) comparația se bazează pe unul sau mai multe atribute ale bunurilor sau serviciilor; c) informația prezentată se bazează pe afirmații false;

aluziile de natură sexuală – sunt considerate ofensatoare pentru multe categorii de populație, la fel ca și accentuarea violenței în spoturile publicitare;

crearea unor nevoi “artificiale” – profesioniștii publicității nu pot nega faptul că ei încearcă să creeze consumatorilor o insatisfacție față de produsele sau serviciile pe care le folosesc în acel moment și că ei încearcă să vândă clienților bunuri de care ei nu au neapărat nevoie, dar pe care le-ar putea dori;

inducerea unei anumite stări de neliniște, nesiguranță în rândul oamenilor, față de diferite probleme cum ar fi mirosul corpului, cariile dentare, lipsa încrederii în sine etc.; de exemplu, vânzătorii de polițe de asigurare trebuie să exploateze anxietatea pentru a-și putea vinde asigurările de viață sau împotriva accidentelor;

unele efecte negative asupra copiilor – copiii sunt considerați cei mai vulnerabili în fața publicității; ei imită ușor comportamentele induse de publicitate și se lasă foarte ușor influențați în comportamentul de cumpărare de ceea ce li se oferă în spoturile publicitare.

Cu toate că rolul economic al publicității nu poate fi contestat, rolul său social a fost din ce în ce mai mult supus criticilor și îndoielilor. Ea are o importanță deosebită în stabilirea valorilor sociale, de aceea mesajele pe care le transmite ar trebui îndelung cântărite.

Ultimele decenii au înregistrat totuși o creștere a responsabilității și a eticii în marketing. [NUME_REDACTAT] de Marketing (AMA), de exemplu, pune problema astfel: “Operatorii de marketing trebuie să-și asume responsabilitatea activității lor… să servească și să satisfacă dorințele clienților… să nu provoace efecte negative în mod conștient… să își promoveze cinstit produsele sau serviciile”.

Camera de [NUME_REDACTAT] de la Paris a elaborat în 1937 “Codul practicii loiale” în materie de publicitate, care impune o serie de norme pentru reclama comercială și anume:

decența: să nu lezeze bunele moravuri;

loialitatea: să nu speculeze încrederea, ignoranța sau superstițiile consumatorilor;

veridicitatea: să fie făcută fără neglijențe, omisiuni, ambiguități sau exagerări;

originalitatea: să fie creația celui care face reclamă, imitația nefiind admisă;

nedenigrarea: să nu lezeze valorile culturale ale destinatarului; să nu submineze reputația unei mărci;

exactitatea: respectarea denumirii produsului, firmei sau mărcii;

identificarea: să poată fi recunoscută ca publicitate.

.

CAPITOUL 2

SUPLIMENTELE ALIMENTARE

2.1 Suplimentele alimentare – aspecte teoretice

Conceptul de “supliment alimentar” este relativ nou, fiind introdus în vocabularul uzual din domeniul alimentației și nutriției în ultimele două decenii ale secoului XX. Bazele legislative privind suplimentele alimentare au fost puse în SUA, după o lungă perioadă de dispute între Food and [NUME_REDACTAT] – FDA (Administrația pentru [NUME_REDACTAT]), pe deoparte și producătorii respectiv consumatorii, pe de altă parte.

Suplimentele alimentare numite uneori și “suplimente nutriționale” sau „suplimente dietetice” sau „suplimente dietetice”sunt reprezentate, în general, de vitamine, biominerale și substanțe biologic-active, la care se mai pot adăuga aditivii alimentari recomandați în procesarea acestora.

Definirea suplimentelor alimentare are în vedere faptul că acestea sunt destinate consumului (administrării) pe cale orală, necesitatea acestora fiind impusă de valoarea trofică se estimează exceptându-se scopul medical. Valoarea trofică se estimează că și un aport suplimentar în raport suplimentar în raport cu alimentele consumate în mod natural.

Suplimentele alimentare sunt destinate persoanelor sănătoase la care aportul exogen (alimentar) de nutrienți este neadecvat. Există circumstanțe în care suplimentele alimentare alimentare sunt recomandate datorită unor cerințe nutriționale specifice legate de: starea fiziologică, e.g.: sarcină, lactație, perioada de vârstă, e.g.:efortul sportiv, profesii bazate pe efortul fizic.

[NUME_REDACTAT] Europeană această categorie de produse a început să câștige teren după recunoașterea, pe o scară din ce în ce mai largă, a rolului nutriției în menținerea stării de sănătate.

Suplimente se împart în:

suplimente cu concentrație mare de carbohidrați ( peste 70%) și mică de proteine (10-25%) recomandate în special celor care vor să ia rapid în greutate. Ele sunt bogate în calorii și sunt foarte utile în special ectomorfilor (tip slab, longilin, care ia greu în greutate), cărora li se recomanda două-trei doze pe zi din aceste produse. Ele sunt utile și celorlalte categorii, însă numai o doză imediat după antrenament, pentru a nu se îngrașă.

suplimente cu concentrație medie de proteine și carbohidrați (proteine 30-50%, carbohidrați 60-40%), ce conțin și o cantitate apreciabilă de fibre vegetale și care sunt considerate a fi utile atât sportivilor cât și celor care doar vor să-și mențină o sănătate perfectă, deoarece prin compoziția echilibrată reprezintă un înlocuitor excelent al meselor tradiționale, fiind aproape de compoziția lor, fără a avea însă nedoritele grăsimi și colesterol. Ele sunt acum în vogă în America, fiind considerate un mod eficient de a preveni și combate prin alimentație diferite boli precum arterioscleroza, obezitatea, diabetul etc. Cel mai bine vândut supliment alimentar în America este din această categorie și se numește Met-RX. Pe piața românească avem din această categorie Siluet-R, produs care, după ultimele informații, pare să fie, de asemenea, cel mai cumpăr.

suplimente cu o concentrație mare de proteine și mică de carbohidrați (proteine 60-99%, carbohidrați 0-35%). Acest tip de produse este recomandat sportivilor cu necesitați crescute de proteine (culturiști, halterofili, luptători, canotori etc. – sportivi de forță în general), care nu-și pot asigura din alimentație cantitatea necesară, ori care trebuie să mențină sau să construiască masă musculară fără a acumula grăsime.

2.2 Regimul suplimentelor alimentare în [NUME_REDACTAT] România potrivit reglementarilor noastre, suplimentele nutritive sunt preparate sub formă de tablete, capsule, drajeuri, pulberi sau lichide care au în compoziția lor nutrienți (macro și micronutrienti) și/sau alte substanțe comestibile care sunt consuamte în cantități definite, în mod suplimentar față de aportul alimentar. Prof. dr. Mencinicopschi precizează că în categoria suplimentelor nutriționale intra: vitamine și elemente minerale, proteine pure, uleiuri alimentare dietetice (germeni de cereale, ulei de ficat de pește, fosfolipide (lecitine, cefaline etc.), fibre alimentare, lapte pentru copii, produse pentru copii ("baby-food"), îndulcitori sintetici, produse pentru slăbit etc.

După 1990, au apărut numeroase laboratoare și unități de prelucrare a plantelor, dar, în același timp, rețele de distribuție deja stabilite în alte țări au descoperit piața românească, făcând o puternică și dură concurență produselor românești. S-au creat profesii noi, cum ar fi aceea de reprezentant farmaceutic său medical (cu personal recrutat mai ales din rândul medicilor, dar și din alte domenii, devenite mai puțin atractive o dată cu diversificarea ofertei pe piața muncii și cu dispariția unor activități). A apărut și necesitatea de introducere a unor reglementări noi, de omologări, dar au apărut și probleme legate de utilizarea suplimentelor nutritive.
Moda suplimentelor nutritive are o vechime de aproximativ douăzeci de ani în țările dezvoltate ale Europei și în SUA. De ceva vreme, ele au pătruns și în România, într-o diversitate uluitoare.

  Domeniul extraordinar de vast al suplimentelor a intrat, în cele din urmă, și în România în atenția legiuitorilor, cu istorii stranii pe alocuri. De pildă, [NUME_REDACTAT] a încercat, în 2000, să pună tot ce are efect curativ în aceeași oală cu medicamentele, obligând la avizarea, de către [NUME_REDACTAT] a Medicamentului și a banalului mușețel, după aceleași rigori care se aplică, spre exemplu, antibioticelor sau soluțiilor injectabile.

După îndelungate studieri ale legislațiilor din alte țări și polemici aprinse privind adecvarea lor pe sol românesc, în cele din urmă Guvernul și Parlamentul au convenit asupra chestiunilor legate de recunoașterea suplimentelor alimentare, de omologarea lor, de distribuția și de reclama legată de aceste produse. Pachetul legislativ datează abia din 2000-2001.

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] și Familiei, sunt recunoscute ca suplimente (și se aprobă pe traseu scurt de către minister, fără a apela la [NUME_REDACTAT] a Medicamentului):

vitaminele și elementele minerale;

proteinele pure sau sub formă de concentrate proteice, izolate proteice și hidrolizate, precum și aminoacizi și amestecuri ale acestora;

uleiuri alimentare considerate dietetice (de exemplu uleiul din ficat de pește, uleiurile din germeni de semințe), fosfolipide;

fibre alimentare până la 24 g/zi, laptele pentru copii fără indicații terapeutice, îndulcitorii sintetici alimentari;

produsele pentru slăbit;

produsele parabiotice;

produsele pentru sportivi care conțin vitamine, minerale, proteine etc. pentru susținerea efortului sportiv, în refacerea postefort, în dezvoltarea și menținerea masei musculare. Ordinul cu pricina clarifică ce se consideră normă fiziologică pentru vitamine și minerale, precizând cantitățile acceptabile. 

Suplimentele se spune că sunt foarte bune, dar trebuie luate cu prudență, căci, dacă se depășește dozajul, substanțele respective trec în registrul medicamentului. Supradozajul este periculos avertizează . De pildă, hipervitaminoza A produce ten uscat, uscăciune a mucoaselor, eritem cutanat, păr friabil, chiar afecțiuni hepatice. Zincul, seleniul sunt substanțe foarte necesare organismului, ca antioxidanți. Dar zincul supradozat poate fi imunomodulant și inhibitor androgenic.

Chiar și băuturile energizante ar trebui luate cu măsură, căci unele conțin cofeină care poate produce neplăceri persoanelor cu aritmii, palpitații, tahicardie. La cealaltă extremă, absența vitaminelor și mineralelor din alimentație duce la lipsă de poftă de viață, apatie. Trebuie să ne obișnuim cu creșterea duratei active de muncă, să ne ajutăm organismul. Dar să fim atenți la dreapta măsură în suplimentele de care ne folosim pentru aceasta.

2.3 Compoziția suplimentelor alimentare

Suplimentele alimentare conțin pe lângă substanța activă extrasă din plantă, vitamine , minerale și alte substanțe cu efect nutrițional sau fiziologic și excipienții care îndeplinesc diferite roluri în formularea medicamentului (lubrifianți, aglutinanți, conservanți, edulcoranți, coloranți, etc).

O parte dintre excipienții farmaceutici sunt utilizați și în industria alimentară, fiind denumiți aditivi și codificați cu litera E. Aceștia sunt acceptați de [NUME_REDACTAT], în baza testării siguranței și a stabilirii limitelor în care pot fi utilizați. Însă, dintre excipienții care intră în compoziția unui medicament, doar coloranții sunt codificați cu litera E.

Coloranții (excipienții) utilizați în medicamente sunt exclusiv aceia a căror folosință este permisă de directivele europene în scopuri alimentare. Aceștia sunt aprobați de [NUME_REDACTAT] pe baza unei documentații foarte riguroase care le stabilește siguranța în condițiile de utilizare și eventualele limite de utilizare.

Cantitățile de excipienți utilizate în medicamente sunt mult mai mici decât cantitățile de aditivi care se găsesc în alimente. Ținând seama de acest aspect și având în vedere că nu se consumă zilnic, rezultă clar că dozele de excipienți și coloranți, din categoria E-urilor, introduse în organismul uman prin utilizarea de medicamente, sunt infinit mai mici decât cantitățile introduse în organism prin alimente și băuturi alimentare.

În plus, față de studiile de siguranță făcute pentru fiecare excipient/aditiv/colorant în scopul introducerii lui pe listele de aditivi acceptați de [NUME_REDACTAT] pentru utilizare în compoziția alimentelor și medicamentelor, pentru fiecare medicament se efectuează studii clinice, care preced autorizarea de punere pe piață a acestuia.

1. LACTOZĂ

Formulă moleculară:

C12 H22 O11

Lactoza este utilizată în farmaceutică pentru comprimate, în medicină ca substanță nutritivă precum și în alte industrii.

Din punct de vedere al acțiunii farmacologice, lactoza poate fi considerată un agent îndulcitor. Acești agenți îndulcitori sunt substanțe care se folosesc pentru îndulcirea alimentelor, băuturilor, medicamentelor, etc, cum ar fi zaharina sau alte produse sintetice cu numărul de calorii scăzut.

2. CELULOZĂ MICROCRISTALINĂ

Formulă moleculară:

C14 H26 O 11

Celuloza microcristalină este un polizaharid în calitate de materie primă, ea stă la baza multor derivate utilizate în cromatografie, materiale pe bază de schimb de ioni, în fabricarea de explozivi, precum și în prepararea farmaceuticelor.

Ca acțiune farmacologică, celuloza microcristalină este un excipient, de obicei, sub formă de substanță inertă adăugată la prescripția unui medicament, pentru a-i asigura consistența adecvată pentru doza formulată.

3. AMIDONUL DE PORUMB

Formulă moleculară:

C12 H22 O11

Amidonul de porumb este unul din grupurile de polizaharide care au ca formulă generală (C12-H22-O11)n, compus dintr-un lung lanț din polimer de format din amiloză și amilopectă. Acest tip de amidon reprezintă forma principală de stocare a rezervelor de energie din plante (hidrocarbonați).

4. TALCUL (pudră de talc)

Formulă moleculară:

H2 Mg3 O12 Și4

Talcul este un praf fin, nativ din apă de silicat de magneziu. Acesta este utilizat ca pulverizator de praf, singur sau cu amidon sau acid boric, pentru medicamente și pentru pregătirea în cosmetică. Este, de asemenea, un excipient și un adaos de umplere pentru pastile, comprimate, tablete și pentru pilule pe bază de praf.

Firesc asociat mineralelor, talcul include: cloridă (hidroxid de aluminiu și silicat de magneziu), dolomită (carbonit de calciu și magneziu), calcită (carbonat de calciu) și cuarț. Talcul, practic, este insolubil în apă, și se diluează în soluții de acizi și hidroxizi de alcaline. Ca acțiune farmacologică, talcul poate fi considerat un agent care se pune (a se pudra, a se presăra) pe piele, pentru a reduce sau pentru a preveni transpirația în exces.

5. POVIDONA

Formulă moleculară:

C6 H9 NO

Povidona este folosit ca agent de suspensie și de dispersie , precum și ca transportor pentru farmaceutice; folosit, de asemenea, pentru a mări volumul de sânge.

Acțiunea farmacologică a povidonei poate fi de două tipuri:

6. BIPERIDENUL

Formulă moleculară:

C21 H29 NO

Biperidenul este un antagonist muscarinic care are efecte atât în sistemului nervos central cât și în perifericul acestuia. Este folosit în tratamentul arterosclerotic, idiopatia, și parkinsonismul postencefalic. Acesta a fost, de asemenea, folosit pentru a atenua simptomele extrapiramidale induse de către derivații fenotiazinici și de către reserpine.

7. ACIDUL CITRIC

Formulă moleculară:

C6 H8 O7

Substanța de acid citric este un intermediar cheie în metabolismul omului. Acidul citric este un compus acid găsit în fructele citrice. Sărurile acidului citric (citratele) pot fi utilizate precum anticoagulanți, datorită capacității lor de chelatare a calciului.

În acțiunea lor farmacologică, anticoagulanții proveniți din sărurile acidului citric reprezintă agenți care împiedică coagularea sângelui

8. DIOXIDUL DE TITAN

Formulă moleculară:

Ți O2

Denumit și "alb de titan", dioxidul de titan este un pigment artificial, cu putere bună de acoperire, utilizat încă din anul 1920. Este inert din punct de vedere chimic. Utilizat în tehnică, în ulei, spre exemplu, nu are proprietăți sicative (doar la uleiuri există această proprietate), de aceea trebuie amestecat cu alte substanțe care au aceste caracteristici.

Dioxidul de titan este folosit în medicină ca protector medical, extern, împotriva problemelor cauzate de iritație și lumina soarelui. Administrarea unor concentrații ridicate de praf de dioxid de titan pot provoca, însă, iritații ale tractului respirator.

9. CLORFENIRAMINA

Formulă moleculară:

C20 H23 Cl N2 O4

Această substanță reprezintă un antagonist al histaminei H1, utilizat în reacții alergice, febră, rinite, urticarie, și astm. Aceasta a fost, de asemenea, folosită și în aplicații veterinare. Fiind una dintre cele mai utilizate dintre clasicele antihistaminice, provoacă, în general, mai puțină somnolență și stare de sedare decât prometazinele.

Acțiunea farmacologică a acestei substanțe poate fi sub formă: antipruritică (vindecă mâncărimile), de antagoniști ai histaminei H1 și de agenți anti-alergici.

10. STEARATUL DE MAGNEZIU

Formulă moleculară:

C36 H70 Mg O4

Stearatul de magneziu, de asemenea, denumit și acid octadecanoic (sare de magneziu), este o substanță de culoare albă, care este solidă la temperatura camerei.

Pentru că este în general considerat ca fiind inofensiv, este adesea folosit ca agent de umplere la fabricarea medicamentelor comprimate și capsule.

Atunci când este utilizat ca agent de umplere la fabricarea de capsule și comprimate, cum ar fi vitaminele, sursa acestui ingredient este de obicei de la bovine. Cu toate acestea, există un număr tot mai mare de opțiuni vegetariene în care produsul specific indică că acesta conține stearat de magneziu de la surse de legume.

2.4 Condiții generale privind suplimentele alimentare

Suplimentele alimentare sunt introduse pe piață de către producător și importator pe baza unui certificat eliberat de autoritatea competentă.

Suplimentele alimentare ce urmează a fii consumate și de către sportivi necesită avizul prealabil al ANAD- [NUME_REDACTAT] Anti-Doping care va verifica în urma unor teste de laborator dacă suplimentele alimentare ce urmează a fii scoase pe piață conțin prcursori ai hormonilor steroizi androgeni și/sau substanțe interzise.

Suplimentele alimentare care conțin vitamine, minerale, substanțe cu efect nutrițional sau fiziologic vor fii puse pe piașă în baza certificatului emis de [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] din subordinea [NUME_REDACTAT].

Cele care conțin doar plante medicinale și aromatice sau produse ale stupului vor fii puse pe piață în baza certificatului emis de [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT], Aromatice și Produse ale Stupului din subordinea [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT].

2.5 Etichetarea supliemtelor alimentare

2.5.1 Scopul etichetării

Scopul etichetării produselor alimentare este de a garanta accesul consumatorilor la informații complete cu privire la conținutul și compoziția produselor, pentru a proteja sănătatea și interesele acestora. Alte informații pot oferi detalii despre o caracteristică specifică a produsului, cum ar fi originea sau procedeul de fabricație.

Unele produse alimentare, cum ar fi organismele modificate genetic, alimentele alergenice, alimentele destinate sugarilor sau chiar diverse băuturi fac, de asemenea, obiectul unor reglementări specifice.

2.5.2 Conținutul etichetei

Etichetarea anumitor produse alimentare trebuie să conțină informații specifice, pentru a garanta siguranța utilizării și pentru ca utilizatorii să poată efectua o reală alegere. În plus, ambalarea produselor alimentare trebuie să respecte anumite criterii de fabricație, pentru a se evita contaminarea acestora.

Acest subiect este tratat în directiva 2000/13/CE a [NUME_REDACTAT] și a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și la publicitatea acestora.

Directiva se aplică produselor alimentare destinate a fi livrate ca atare consumatorului final sau restaurantelor, spitalelor, cantinelor și altor colectivități similare. Ea nu se aplică produselor destinate a fi exportate în afara [NUME_REDACTAT] (UE).

A) MENȚIUNI OBLIGATORII DE ETICHETARE

Etichetarea produselor alimentare trebuie să conțină anumite mențiuni obligatorii. Aceste mențiuni trebuie să fie ușor de înțeles și ușor vizibile, lizibile și să nu poată fi șterse. Anumite mențiuni trebuie să figureze în același câmp vizual.

Atunci când produsele alimentare sunt preambalate, mențiunile obligatorii figurează pe preambalaj sau pe o etichetă atașată acestuia.

Mențiunile obligatorii acoperă:

a. denumirea de comercializare;

b. lista ingredientelor care sunt enumerate în ordinea descrescătoare a ponderii lor și sunt desemnate prin denumirea lor specifică, în conformitate cu anumite derogări prevăzute în anexele I, II, III și IIIBis. În cazul ingredientelor care aparțin mai multor categorii, este indicată categoria care corespunde funcției sale principale în cazul produsului alimentar respectiv.
În anumite situații, menționarea ingredientelor nu este solicitată în cazul:

fructelor și legumelor proaspete;

apelor gazoase;

oțeturilor de fermentație;

brânzeturilor, untului, laptelui și smântânii fermentate;

produselor care conțin numai un singur ingredient, cu condiția ca denumirea de comercializare să fie identică cu numele ingredientului sau să permită stabilirea naturii ingredientului fără riscul de a fi confundat.

Anumiți aditivi și anumite enzime nu sunt considerate ingrediente; este vorba de componenții care sunt utilizați ca auxiliari tehnologici sau care sunt conținuți într-un ingredient fără a mai îndeplini nicio funcție tehnologică în produsul finit;

c. cantitatea ingredientelor sau a categoriilor de ingrediente exprimată în procente. Această mențiune se aplică atunci când ingredientul sau categoria de ingrediente:

figurează în denumirea de comercializare sau sunt în general asociate cu denumirea de comercializare de către consumator;

sunt puse în evidență în etichetarea prin cuvinte, imagini sau o reprezentare grafică sau;

sunt esențiale pentru a caracteriza un produs alimentar (însă pot fi prevăzute anumite excepții);

d. cantitatea netă exprimată în unități de volum pentru produsele lichide și în unități de masă pentru celelalte produse. Sunt prevăzute, în același timp, dispoziții speciale în cazul produselor alimentare vândute la bucată și pentru produsele alimentare prezentate într-un lichid de acoperire;

e. data de valabilitate minimă. Această dată este compusă din indicarea zilei, lunii și anului, cu excepția produselor alimentare a căror valabilitate este mai mică de 3 luni (indicarea zilei și a lunii este suficientă), produsele alimentare a căror valabilitate este mai mare de 3 luni, dar nu depășește 18 luni (indicarea lunii și a anului este suficientă) sau a căror valabilitate este mai mare de 18 luni (indicarea anului este suficientă). Data de valabilitate este precedată de mențiunea „A se consuma de preferință înainte de …”, atunci când data conține indicarea zilei sau „A se consuma înainte de sfârșitul …”, în celelalte cazuri.
Menționarea datei de valabilitate nu este cerută în cazul produselor următoare:

fructele și legumele proaspete care nu au făcut obiectul vreunor tratamente;

vinurile și băuturile care conțin 10 % sau mai mult alcool în volum;

băuturile răcoritoare nealcoolice;

sucurile din fructe și băuturile alcoolice în recipiente individuale de mai mult de cinci litri, destinate a fi livrate colectivităților;

produsele de panificație și de patiserie care, prin natura lor, sunt consumate în mod normal într-un răstimp de douăzeci și patru de ore după fabricare;

oțetul;

sarea de bucătărie;

zaharurile în stare solidă;

produsele de cofetărie care constau aproape exclusiv din zaharuri aromatizate și/sau colorate;

gumele de mestecat;

dozele individuale de glazuri alimentare.

În cazul produselor alimentare foarte perisabile, data de valabilitate minimă se înlocuiește cu data limită de consum;

f. condițiile speciale de conservare și de utilizare;

g. denumirea sau firma și adresa fabricantului sau a celui care ambalează produsul sau a unui vânzător stabilit în interiorul Comunității. În ceea ce privește untul produs pe teritoriul statelor membre, acestea sunt autorizate să nu ceară decât indicarea fabricantului, a celui care ambalează produsul sau a vânzătorului;

h. locul de origine sau de proveniență, în cazurile în care omiterea acestei mențiuni ar putea induce consumatorul în eroare;

i. modul de folosire trebuie indicat, în cazul în care omiterea sa nu ar permite o folosire potrivită a produsului alimentar;

j. mențiunea titlului alcoolmetric pe unitatea de volum pentru băuturile care conțin mai mult de 1,2 % alcool în volum.

2.6 Regimul suplimentelor alimentare în [NUME_REDACTAT] suplimentelor alimentare în România sunt date de următoarele legi:

ORDIN nr.1069/2007 publicat în [NUME_REDACTAT] Nr. 455/ 05.07.2007 se referă la suplimentele alimentare pe bază de vitamine și minerale sau amestecul acestora și transpune Directiva CE 46 / 2002;

Ordinul comun 1228 / 2005 / 244 / 63 / 2006 al [NUME_REDACTAT], Pădurilor și [NUME_REDACTAT], al [NUME_REDACTAT] Publice și al [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] și pentru [NUME_REDACTAT] – pentru aprobarea Normelor tehnice privind comercializarea suplimentelor alimentare predozate de origine animală și vegetală și/sau a amestecurilor acestora cu vitamine, minerale și alți nutrienți publicat în [NUME_REDACTAT] Nr. 253/ 21.03.2006;

Ordinul comun 244 / 401 / 2005 al [NUME_REDACTAT], Pădurilor și [NUME_REDACTAT] și a [NUME_REDACTAT] – privind privind prelucrarea, procesarea și comercializarea plantelor medicinale și aromatice utilizate ca atare, parțial procesate sau procesate sub formă de suplimente alimentare predozate – publicat în [NUME_REDACTAT] Nr. 474 / 03.06.2005;

Hotărârea de [NUME_REDACTAT]. 106 / 2002 cu completările și modificările ulterioare – privind etichetarea alimentelor publicat în [NUME_REDACTAT] Nr. 147 / 27.02.200;

Hotărârea de [NUME_REDACTAT]. 685/2009 pentru modificarea și completarea [NUME_REDACTAT] nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor.

2.7 Jurisprudența romȃnească ȋn domeniul audio-vizuala pentru supliementele alimentare

Publicitatea audiovizuală pentru suplimentele alimentare reprezintă orice formă de promovare destinată să stimuleze distribuirea, consumul sau vânzarea suplimentelor alimentare.

[NUME_REDACTAT] a Audiovizualului interzice:

publicitatea și teleshoppingul la medicamente care conțin substanțe definite ca stupefiante sau psihotrope.

publicitatea și teleshoppingul pentru suplimente alimentare prezentate sau recomandate de personalități ale vieții publice, culturale, științifice, sportive ori de alte persoane, care, datorită celebrității lor, pot încuraja consumul acestor produse sau tratamente;

publicitatea și teleshoppingul în care personal medical sau farmaciști recomanda ori avizează suplimente alimentare destinate minorilor, produse și tratamente medicale sau suplimente alimentare;

publicitatea și teleshoppingul pentru suplimente alimentare dacă prezentările conțin recomandări ori avize ale asociațiilor medicale;

publicitate pentru suplimente alimentare în emisiuni destinate minorilor ori în pauzele publicitare care preceda sau urmează unor astfel de emisiuni;

Publicitatea și teleshoppingul la suplimentele alimentare vor include în mod obligatoriu avertizarea:

„ Acesta este un supliment alimentar. Citiți cu atenție prospectul/informațiile de pe ambalaj.” Durata avertizării mentionateva fi de minimum 3 secunde și aceasta va fi difuzată la sfârșitul spotului publicitar; pe posturile de televiziune avertizarea va fi prezentată atât sonor, cât și vizual.

Publicitatea și teleshoppingul la alimentele utilizate în dietele cu valoare energetică redusă pentru scăderea greutății nu trebuie să facă nicio referire la ritmul sau la pierderea în greutate sau la reducerea senzației de foame ori la creșterea senzației de sațietate determinate de utilizarea lor, cu excepția mențiunilor referitoare la sațietate permise de Regulamentul (CE) nr. 1.924/2006 al [NUME_REDACTAT] și al Consiliului.

Publicitatea și teleshoppingul la produsele și tratamentele pentru slăbit ori pentru menținerea greutății corporale trebuie să includă avertizarea, sonoră și scrisă:

„ Consultați medicul înainte de a urma dieta.”

Publicitatea și teleshoppingul pentru produsele sau tratamentele pentru slăbit ori pentru menținerea greutății corporale trebuie să respecte următoarele condiții:

a) să avertizeze publicul printr-un insert scris și/sau sonor că produsul nu se adresează minorilor;

b) să nu fie difuzate în emisiunile pentru minori sau în pauzele publicitare care preceda ori urmează unor astfel de emisiuni;

c) să nu se adreseze în mod direct persoanelor obeze și să nu includă exemple în care vorbesc sau apar persoane care ar fi fost obeze înainte de a utiliza produsele ori serviciul cărora li se face publicitate.

Promovarea medicamentelor în serviciile media audiovizuale va include în mod obligatoriu următoarele:

a) denumirea produsului;

b) denumirea comună, dacă produsul conține un singur ingredient activ;

c) indicația terapeutică (afecțiunile pentru care se folosește produsul medicamentos).

CAPITOLUL 3

RETENȚIA DE APĂ

Apa este cea mai importantă substanță de pe Pământ și una din condițiile cele mai necesare pentru sănătatea omului. Accesul la apă sigură de băut este esențial pentru sănătate și un drept de bază al omului.

[NUME_REDACTAT] „Sănătatea pentru secolul 21, toată populația, indiferent de nivelul de dezvoltare, condiții economice și sociale trebuie să aibă acces la apă potabilă în cantități satisfăcătoare, iar poluarea surselor subterane de apă și a bazinelor de suprafață nu trebuie să prezinte un pericol pentru sănătate.

3.1 Importanța apei în organism

Organismul uman este constituit în proporție de 70% din apă. În societățile dezvoltate oamenii cred că ceaiul, alcoolul, diferitele răcoritoare pot fi înlocuitorii adecvați ai apei naturale curate, de care ar avea nevoie organismul. Acesta însă este o greșeală elementară și fatală. Aceste băuturi într-adevăr conțin apă, dar pe lângă acesta mai conțin și materiale deshidratante. În ziua de azi, stilul modern de viață face omul dependent de băuturile comerciale.

Copiii nu sunt determinați și învățați să bea apă, astfel ei devin dependenți de diferite feluri de băuturi carbogazoase și sucuri cu arome de fructe și zahăr. În același timp, gustul „civilizat” al răcoritoarelor va scădea încontinuu instinctul de a bea apă, în cazurile în care nu este la îndemâna băutură răcoritoare. Organismul elimina în mod continuu lichidul, al cărui cantitate totală la temperaturi normale, fără forțări, este de 2,5 litri consumați zilnic, iar în zile de canicula sau în timpul practicării unui sport poate ajunge și până la 4-5 litri.

Lichidul pierdut trebuie recuperat permanent, în caz contrar suntem indispuși și apar alte aspecte, care sunt cauzate de lipsa de lichid îndelungată al corpului. Acesta este logic, deoarece nu am putea trăi cu organe mutilate. În condiții normale, corpul nostru indica prin starea de sete când are nevoie de completarea lichidului. Dar nu ne putem baza întotdeauna pe acesta, deoarece starea de sete apare atunci organismul nostru este deja deshidratat.

Din acest motiv nu este recomandat să ne lăsăm pe seama setei, ca semnal de indicație pentru introducerea lichidului în organism, ci trebuie să ne obișnuim să bem înainte de a apărea setea, pentru a asigura permanent completarea cu lichid a organismului și în cazul în care nu simțim sete.

Forța curativă a apei.

Forța curativa a apei a fost descoperită de civilizațiile vechi, acest efect avantajos nefiind contestat nici astăzi, fiind prescrisa și de medici, sub formă de cure de băut și de cure balneare. În secolul al XVII-lea, pudră și parfumul au fost la modă în băii. Totuși, forța curativa a unor ape termale și minerale a fost acceptată.

Primele cure de băut au apărut în secolul al XVIII-lea în Karlsbad, Kissinger și Reichenhall. Curele de băut au fost utilizate cu succes pentru probleme ale stomacului, ale intestinelor și ale bilei. Importantă și nevoia apei este dovedită, de regulă, prin“regulă tripla” a vieții omenești: putem trăi cel mai mult 30 zile fără hrana, 3 minute fără aer și doar 3 zile fără lichid.

Efectele fiziologice ale apei

Acesta este cel mai important lichid de băut: este ieftin, sărac în calorii și suportabil de toți. Pe deasupra apa poate ajuta mult și în păstrarea sănătății noastre. Ori o vărsam din flacon, ori o lăsăm să curgă direct din conductă de apă, 2-2,5 litri din acest “elixir al vieții”este suficient, ca să alunge multe feluri de boli, să întărească energia corpului nostru și resursele noastre spirituale și, bineînțeles, este cel mai bun remediu pentru căldura și sete.

3.2 Retenția apei

Retenția de apă mai este cunoscută și sub denumirea de edema. Aceasta este o afecțiune care presupune  scurgerea apei din sânge în țesuturi. În circumstanțe normale, fluidele sunt dranate din țesuturile corpului prin sistemul limfatic – o “rețea” de tuburi a organismului prin care se înlătură toxinele și materialele străine pentru corp.

Problemele legate de retenția de apă apar în momentul în care fluidele nu sunt îndepărtate de sistemul limfatic în mod adecvat și sunt reținute în țesuturile corpului unde provoacă inflamații (edeme). După cum am precizat și mai devreme, formă de retenție de apă cea mai comună este cea de la nivelul picioarelor, dar poate apărea și la mâini, brațe, cavitatea abdominală (sindromul ascitic) și în jurul plămânilor, cunoscut ca edem pulmonar.

Edemul se împarte în 2 categorii:

Edemul generalizat – inflamația apare în întreg organismul;

Edemul localizat, atunci când inflamația apare numai în anumite zone ale corpului.

3.3 Studiul de caz „Retenția la apă”

3.3.1 Scopul cercetării

Scopul aceste cercetări este de a identifica cât de cunoscut este termenul de „retenție la apă” și câtă importanță i se acorda acestuia.

Locul de desfășurare al prezentei cercetări este reprezentat de hypermarketul Real. Am ales acesta unitate de eștionare deoarece în cadrul acestui hypermarket piața de desfacere este foarte mare. Unitatea de sondaj și unitatea de analiza sunt reprezentate de cumpărătorii care frecventează acest supermarket.

Subiecții studiului

Subiecții studiului sunt reprezentați de persoane de sex feminin, cât și persoane de sex masculin .

3.3.2 Desingul cercetării

Metodologia reprezintă teorie generală asupra modalităților, căilor, principiilor de cercetare. Cercetarea reprezintă o metodă complexă de investigare. Astfel că pentru elaborarea corecta a cercetării am utilizat următoarele metode:

Chestionarul (Anexa 1)

3.3.3 Rezultatele cercetării

3.3.3.1 Analiza și interpretare rezultatelor pe baza chestionarului realizat

Pe baza chestionarului analizat au rezultat următoarele date

1. Importanța cosumului de apă

Tabelul nr.1 Importanța cosumului de apă

Sursă: Chestionar aplicat

Grafic nr. 1 Importanța cosumului de apă

Așa cum era de aștept majoritatea celor chestionați considera că apa ocupă un rol foarte important în viața de zi cu zi.

Acesta reprezintă o parte considerabilă din greutatea corpului. Dacă o persoană poate trăi mai multe săptămâni fără hrana, fără apă nu poate rezista mai mult de două zile. Apa joacă un rol esențial în digestia alimentelor, în hidratarea corpului, în activitatea neurologică a creierului.

Iată doar o parte dintre cele mai importante proprietăți ale apei pentru organism:

menține volumul sângelui și al limfei;

lubrifiază articulațiile și ochii;

menține temperatura corpului;

permite realizarea reacțiilor chimice între celule;

permite absorbția și transportul substanțelor nutritive ingerate;

permite activitatea neurologică a creierului;

asigura hidratarea pielii.

2. Pentru hidratarea dvs. folosiți

Tabelul nr. 2 Produse folosite pentru hidratare

Sursă: Chestiona aplicat

Sursă: Chestionar aplicat

Grafic nr. 2 Produse folosite pentru hidratare

Din datele prezentate mai sus se observă că atât consumul de apă plată, cât și consumul de sucuri se afla în topul preferințelor celor chestionați. Cu toți știm că este mai sănătos să consumăm apă decât sucuri. Sucurile conțin un număr ridicat de E-uri care nu sunt deloc favorabile organismului uman. Pe lângă aceste E-uri, mai avem și acidul care, la fel, nu ajută mai deloc organismul.

Datorită necesității de a vinde cât mai multe băuturi carbogazoase, vânzătorii apelează la așa numita publicitate înșelătoare, promovând în mare parte aceste produse ca fiind sănătoase, însă cu toți știm că sucurile, în general nu sunt deloc sănătoase.

3. Cantitatea de apă consumată

Tabel nr. 3 Cantitatea de apă consumată

Sursă: Chestionar aplicat

Grafic nr. 3 Cantitatea de apă consumată

Din datele prezentate în graficul nr. 3 se poate observa că lichidele consumate sunt în medie de 2 litri pe zi. Cantitatea de apă însă variază de la individ la individ. Cantitatea de apă pe care bărbații ar trebui să o consume este de aproximativ 3 litri iar femeile ar trebuie să consume în medie 2.2 litri de apă pe zi.

4. Conceptul de „Retenție de apă”

Tabel nr. 4 Termenul „Retenție de apă”

Sursă: Chestionar aplicat

Grafic nr.4 Retenție de apă

Din datele prezentate mai sus se poate observa că majoritatea celor chestionați cunosc noțiunea de „ retenția de apă” a organismului, fapt care nu face decât să ne îmbucure.

5. Tendința organismului de a reține apă

Tabel nr 5 Capacitate organismului de a reține apa

Sursă: Chestionar aplicat

Sursă: Chestionar aplicat

Grafic nr. 5 Capacitate organismului de a reține apa

Conform statisticilor de mai sus majoritatea celor chestionați susțin că se confrunta cu acesta problemă.

6. Legătura dintre activitatea fizică și retenția de apă

Tabel nr. 6 Activitatea fizică și retenția de apă

Sursă: Chestionar aplicat

Sursă: Chestionar aplicat

Grafic nr. 6 Activitatea fizică și retenția de apă

Activitatea fizică ar trebuie să joace un rol important în viața oricărui individ. Efectuarea de exerciții fizice regulate timp de cel puțin 30 de minute ajuta la detoxifierea organismului, care, la rândul său, ajuta la reducerea retenției de apă.

Din datele prezentate în graficul numarul 6 putem deduce că și cei chestionați sunt de acord cu cele prezentate mai sus.

7. Retenția de apă și consumul de produse sărate

Tabel nr. 7 Consumul de produse sărate și retenția de apă

Sursă: Chestionar aplicat

Sursă: Chestionar aplicat

Grafic nr. 7 Consumul de produse sărate și retenția de apă

Așa cum rezultă și din datele prezentate mai sus, consumul de sare întradevar favorizează reteția de apă a organismului. De asemnea consumul excesiv de produse sărate agravează acesta problemă.

Reducerea aportului de sare este un remediu eficient pentru a reduce retenția de apă de către țesuturile organismului. Persoana afectată trebuie să limiteze consumul de produse alimentare care conțin sare în exces, cum ar fi carne procesată, chips-uri și alte gustări sărate.

8. Considerați că retenția de apă este în strânsă legătură cu consumul de apă?

Tabel nr. 8 Consumul de apă și retenția de apă

Sursă: Chestionar aplicat

Sursă: Chestionar aplicat

Grafic 8 Consumul de apă și retenția de apă

Majoritatea celor chestionați sunt de părere că consumul de apă este strâns legat de retenția la apă. Consumând mai multă apă se va elimina din organism mai multă sare, fapt care conduce la micșoarea gradului de retenție a apei de către organism .

9. Data de clasificare

a) Vârsta persoanelor chestionate

Sursă: Chestionar aplicat

Grafic 9 Vârsta persoanelor chestionate

b) [NUME_REDACTAT]: Chestionar aplicat

Grafic 10 Sexul persoanelor chestionate

Majoritatea celor care au răspuns acestui sunt de sex feminin. Femeile se confrunta din ce în ce mai mult cu această problemă, mai ales în timpul sarcinii. Retența la apă se manifestă în general prin umflarea gleznelor de la picioare și mâini.

c) [NUME_REDACTAT] celor chestionați au avut studii [NUME_REDACTAT]: Chestionar aplicat

Grafic 11 Studiile persoanelor chestionate

d) [NUME_REDACTAT] nr 9 Venitul persoanelor chestionate

Sursă: Chestionar aplicat

Sursa: Chestionar aplicat

Grafic 12 Venitul persoanelor chestionate

e) Domicilul stabil

Tabel 10 Domiciliul persoanelor chestionate

Sursă: Chestionar aplicat

Sursă: Chestionar aplicat

Grafic 9 Domiciliul persoanelor chestionate

Așa cum rezultă din analiza pe care am dezbatut-o în acesta parte din lucrare, “ retenția de apa” este o problemă cu care se confruntă foarte multe persoane. Factorii care favorizează reținerea apei în organsim sunt:

consumul excesiv de medicamente;

factorii alimentari (alimente cu aciditatea ridicată);

lipsa activității fizice;

folosirea, mai ales în cazul persoanelor de sex feminin a dietelor drastice.

Schimbările hormonale din organism sunt și ele cauze ale retenției apei. Consumul de sare si produse sarate, favorizeaza acest proces. Mai mult, dieta săracă în proteine și vitamine este și ea o cauză în apariția neplăcerilor cauzate de retenția apei în organism.

Cauzele patologice ale acestui fenomen sunt legate strict de organele interioare. Deficientele la nivelul rinichilor, inimii, ficatului, plămânilor, glandei tiroide, dar și alergiile sunt cauze ale retenției apei.

Retenția la apa este cel mai des întâlnită în cazul femeilor. Printre remediile care se folosesc pentru a combate acest proces se numară:

a) Consumul sportit de lichide

Atunci când corpul este deshidratat, el începe să rețină apă. Când organismului i se furnizează lichide suficiente, acesta își activează în mod natural mecanismele de drenaj. În acest caz se recomandă:

apă;

suc de pepene roșu;

suc de portocale;

apa de cocos;

ceaiuri din plante;

băuturi decofeinizate;

b) Reducerea aportului de sare

c) Suplimentarea aportului de minerale

d) Efectuarea de exerciții fizice

Un stil de viață sedentar favorizează procesul de retenție, de aceea mișcarea regulată este o condiție obligatorie pentru prevenirea retenției de apă. O jumătate de oră de exerciții fizice ușoare ajuta la detoxifierea organismului, fenomen care combate cu succes reținerea fluidelor în țesuturi.

e) Combaterea stresului

[NUME_REDACTAT] în procesul de vânzare este foarte importantă. În urma acesteai cumpărătorul se decide dacă cumpăra sau nu un produs. Este cunoscut faptul că majoritatea celor care se ocupă cu realizare reclamelor recurg la o publicitatea înșelătoare, tocmai pentru a-și atinge obiectivul. Trăim într-o lume a internetului unde publicitatea înșelătoare atinge cote maxime. Pe internet găsești aproape orice și fără o publicitate bine realizată aceste produse nu s-ar vinde.

Așadar, trebuie să fim foarte atenți în momentul în care decidem să cumpărăm un produs de pe internet. În ultimul timp, publicita găsită pe internet se referă foarte mult la suplimentele alimentare. Chiar dacă publicitatea făcută unui produs este foarte bine pusă la punct, consumatorul nu mai poate fi influențat cu mesaje evident manipulatoare.

La o scurtă căutare pe internet a cuvântului „supliment alimentar” vom găsi o infinitate de produse toate fiind recomandate de specialiști. Atunci cand decidem să cumpărăm suplimente alimentare de pe internet, este foarte importat să avem și parerea unui medic. Este cunoscut faptul că, utilizarea suplimetelor alimentare „după ureche” pot avea efecte negative asupra organismului nostru.

Publicitatea ne poate informa, dar o poate face veridic sau nu. Putem fi consumatori mulțumiți de alegerea făcută sau buimăciți de informații neconcludente, parțiale, mincinoase.

Marile firme implicate în publicitate sunt în cea mai mare parte de acord că publicitatea ar trebui să fie sinceră, corectă și să respecte atât litera cât și spiritul legii. De fapt firmele corect implicate în publicitate sunt printre cele mai agresive grupuri în eliminarea escrocilor care îngreunează munca tuturor firmelor implicate în publicitate.

Pentru viitorul previzibil, este evident că firmele implicate în publicitate vor trebui să se lupte cu numeroase reglementări ale publicității, uneori conflictuale și în permanentă schimbare.