Studiu Privind Elementele Productivitatii Spicului la Triticale

[NUME_REDACTAT].

INTRODUCERE

…….

CAPITOLUL I

STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII

ÎN DOMENIUL TEMEI ABORDATE

1.1. Importanța culturii de triticale

Triticale reprezintă o specie agricolă nouă, creată prin hibridarea dintre grâu si secară. La crearea acestei specii de cereale s-a urmărit obținerea unei plante de cultură cu însușiri utile moștenite de la grâu și secară. Specia este creată pentru valorificarea zonelor marginale de cultură ale grâului.

Triticale prezintă toleranță și rezistență mai mare decât grâul la aciditatea solului, la bolile foliare cele mai răspândite, valoare nutritivă este ridicată și este exprimată de conținutul mai mare în lizină. Însușirile de panificație și morărit a triticalelor sunt inferioare boabelor de grâu.

Boabele de triticale sunt utilizate în hrana animalelor (păsărilor, porcilor, ovinelor și taurinelor) datorită conținutului ridicat în lizină și proteină. În furajarea animalelor se poate folosi ca furaj verde sau însilozat datorită cresterii viguroase, în primele faze de vegetație , asigură o producție mare de biomasă – peste 40 tone la hectar.

Triticale prezintă insușiri multiple care îi conferă valoare industrială, fiind materie primă pentru diferite industrii. Prin prelucrarea industrială a boabelor se pot obține următoarele produse: spirt, diferite băuturi alcoolice, amidon, dextrină, glucoză, diferite medicamente, etc.

Triticale se poate cultiva în culturi speciale pentru producerea scleroților, ciupercii Claviceps purpurea, care sunt utilizați ca materie primă în industria farmaceutică.

Dintre produsele secundare, paiele se pot folosi în zootehnie ca furaj și așternut, în diverse lucrări de artizanat, chiar și în industria celulozei pentru fabricarea hârtiei.

Boabele de triticale se pot folosi și în hrana oamenilor, fiind mai bogate în potasiu, sodiu, magneziu, zinc, fața de cele de grâu. Boabele se macină ușor, și testele de panificație se dovedesc satisfacătoare după îmbunătățirea însușirii privind compoziția chimică a bobului pentru a putea fi utilizat în panificație.

Planta de triticale este foarte importantă, astfel că, s-au înlăturat deficite ca: sensibilitatea la cădere, sterilitatea parțială a spicelor, umplerea defectuasă a bobolui, pentru a putea fi utilizată în cât mai multe scopuri.

Triticale este cultivată pe glob în diferite condiții climatice, existând posibilitatea de extindere în cultură.

1.2. Suprafețe și producții

[NUME_REDACTAT] suprafețele cultivate cu triticale, conform FAOSTAT din 2010, până în 2013 au crescut considerabil de la 40677 ha ( 2010) la 72529 ha (2013) .

Tabel 1.1

Conform tabelului 1.2 observăm că și producția totală de triticale în România a crescut.

Tabel 1.2

Tabel 1.3

Tabel 1.4

Tabel 1.5

Din tabelele 1.4 și 1.5 observăm că atât producția, cât și suprafețele în lume cultivate cu triticale au început să crească.

1.3. Particularități biologice

Triticale este o plantă care impresionează prin bogăția spicului, mărimea frunzelor și port, fiindu-i mai asemănătoare grâului ca aspect general.

Rădăcina este bine dezvoltată, fibroasă, ea putând valorifica mai bine solurile mai puțin favorabile. Sistemul radicular este alcătuit din trei tipuri de rădăcini: radiculă- rădăcină embrionară, rădăcini adventiv- embrionare și rădăcini adventive, care apar de la primul sau al doilea internod.

În primele 10 zile de la germinare apariția și creșterea radiculei și a rădăcinilor adventiv- embrionare sunt diferite față de secară, cât și de grâu. Prin încolțirea unui bob pe lângă radiculă se formează 3- 5 rădăcini adventiv- embrionare.

Structura anatomică a rădăcinii, în secțiunea transversală evidențiază trei părți distincte: epiderma, scoarța si cilindrul central cu fascicule de lemn și fascicule de liber.

Înfrățirea începe la 12- 15 zile de la răsărire, având o capacitate de înfrățire mai mare decât a grâului și mai apropiată de cea a secarei, iar alungirea paiului incepe intre 10- 150C fiind apropiată secarei.

Tulpina (paiul) este un culm , cu înălțimi variabile de la 40- 50 cm până la 120- 150 cm, uneori chiar depășind aceste dimensiuni. Paiul este impărțit in 5- 7 noduri. Primul și al doilea internod sunt umplute cu țesut parenchimatic pufos. Celelalte internoduri sunt incomplet umplute, iar internodul superior tulpinii este gol.

Grosimea culmului în diametru oscileaza între 2- 6 mm la formele normale și de la 5 mm, chiar până la 10 mm la formele pitice.

Cele mai valoroase forme sunt cele de talie mijlocie ( 90 -100 cm) .

Frunzele la triticale sunt constituite din: teacă, limb, ligulă și urechiușe; sunt înguste, de culoarea grâului, verde mai închis, dar aspre ca la secară. Ele sunt dispuse altern, pornind de la fiecare nod , și de formă diferită: liniară sau liniar- lanceolată, de tip xerofitic, inguste, scurte, erectoide, ușor răsucite și țepoase, sau de tipul maritim, indoeuropean, late, lungi, puternic curbate.

Structura anatomică a frunzei de triticale este: epidermă, mezofil și fascicule conducătoare libero- lemnoase.

Inflorescența este de tip spic cu forme și dimensiuni diferite. Spicele pot fi laxe de tip speltoid, cu 29- 30 de spiculețe , compacte de tip durum sau turgidum, cu mai mult de 40- 42 spiculețe și ariste lungi, mijlociu de compact, cu 33- 36 de spiculețe.

Diferențierea în conul de creștere se face prin primordiile spiculețelor, ca elemente ale spicului , în perioada vegetației timpurii de primăvară. Mai târziu are loc și diferențierea florilor ( sfârșitul etapei a IV- A a organogenezei ) . La sfârșitul lunii aprilie are loc formarea completă a spicului, a florilor, a gineceului și androceului. Un spiculeț are între 3 și 9 flori, în condiții favorabile putând sa fructifice chiar 4 boabe.

Spicele pot fi aristate cu ariste lungi ( 8- 10 cm) , aspre și răsfirate, sau cu ariste scurte ( 5- 8 cm) , semiaristate sau mutice.

Structura spicului este dată de lungimea și consistența rahisului, numărul spiculețelor , numărul florilor în spiculeț și morfologia glumei. Spicul este bine dezvoltat, cu pleve mai mari decât la grâu și secară, cu un singur spiculeț la inserție.

Fructul la triticale este asemănător cu cel al speciilor parentale grâul și secara, este o cariopsă ușor încrețită la suprafață, cu aspect puțin sticlos în secțiune, mai alungit decât al grâului. Șanțul ventral la bobul zbârcit este larg.

Zbârcirea boabelor este un defect care diminuează greutatea lor. MMB are valori cuprinse între 32- 60 g, iar MH 77- 78 kg.

Culoarea boabelor poate fi galbenă- maronie sau galbenă- verzuie; iar gradul de acoperire al boabelor cu pleve este diferit în funcție de soi și poziția bobuli in spic. Caracterul de acoperire cu pleve contribuie la rezistența de scuturare a boabelor din spic.

1.4.Elementele productivității și formarea recoltei

Elementele productivității au un rol important în evaluarea producției probabile, interacționarea și contribuția lor la formarea recoltei.

Elementele productivității la triticale sunt: numărul de plante/m2; numărul de inflorescențe/plantă; numărul de boabe/inflorescență și MMB.

Numărul de plante/m2 depinde foarte mult de condițiile din perioada germinare- răsărire, facultatea germinativă și densitatea la semănat. Pe timpul iernii numărul de plante se reduce datorită temperaturilor, atacului de boli și dăunători sau concurenței dintre planta de cultură și eventualele buruieni prezente.

Numărul de inflorescențe/plantă reprezintă rezultatul procesului de diferențiere a inflorescențelor. În timpul fazelor de înfrățit și de alungire a paiului este determinată capacitatea de înfrățire care depinde de: resursele trofice, hidrice și de energie solară. Frații productivi rezultați la finalul înfrățitului vor contribui la formarea recoltei, ceilalți care se vor usca alcătuiesc „ poala lanului” .

Numărul de boabe/inflorescență depinde de: numărul total de spiculețe/inflorescență, numărul de spiculețe fertile/inflorescență, numărul total de flori în spiculeț și numărul de flori fertile/spiculeț. Numărul de boabe în spic este influențat de un număr mare de flori fertile într-un număr relativ mai mic de spiculețe, fie invers, de un număr mai mic de flori fertile, dar într-un număr mare de spiculețe în spic. Condițiile de vegetație din perioada înfloritului și perioada de înfrățit pot contribui la reducerea de spiculețe fertile.

MMB este determinat de caracteristicile soiului și este influențată de condițiile din perioada de maurare și formare a boabelor.

Formarea recoltei este determinată de mărimea și interacțiunea elementelor productivității. Aceste elemente pot fi afectate de accidentele de vegetație sau factorii limitanți, dar prin fenomene de compensare se poate diminua acțiunea acestor factori. De exemplu un număr mai mic de boabe/inflorescență poate fi compensat prin formarea unor boabe mai mari.

Dacă accidentele de vegetație sau factorii limitativi apar mai târziu în vegetație, scade posibilitatea de compensare a plantelor.

Elementele productivității sunt corelate indirect în funcție de particularitățile biologice ale soiului cultivat și de condoițiile de mediu astfel: unui număr de inflorescențe mic pe plantă îi corespunde un număr mare de plante la unitatea de suprafață, și invers; unui număr mare de inflorescențe la unitatea de suprafață îi corespunde un număr mai mic de boabe în inflorescență, iar boabele sunt mai mici, și invers; o masa a 1000 de boabe îi corespunde un număr mare de boabe în inflorescență, și invers.

Recolta cea mai mare se obține atunci când este raportul optim între elementele productivității.

1.5. Cerințe față de factorii de vegetație

Cerințele față de temperatură la triticale sunt aceleași ca și la grâu și secară. Perioada de vegetație este între 270- 300 de zile și cere un climat moderat de cald și umed, acumulând suma de 1200- 13900C.

Temperatura minimă de germinare a semințelor este de 1- 30C, temperaturile de 10- 250C asigură o răsărire uniformă și rapidă. Înfrățirea începe la 10- 140C. Rezistența la iernare este similară cu cea a secarei, fiind sensibil la temperaturi scăzute din perioada înspicării și mai sensibil la temperaturile scăzute din perioada înfloritului. Faza de călire intervine când se înregistrează temperaturi ale aerului sub 50C.

Triticale prezintă forme de toamnă care solicită pentru procesul de vernalizare o perioadă cu temperaturi scăzute, și forme de primăvară la care cerințele pentru vernalizare sunt mai reduse.

În comparație cu secara, triticale prezintă o sensibilitate mai mare față de temperaturi excesive. Dacă masa foliară este mare se va pierde o cantitate mare de apă prin procesul de transpirație, în condiții de insolație puternică, ceea ce va stânjeni dezvoltarea plantelor.

Faza de formare și umplere a bobului necesită temperaturi moderate, în zonele răcoroase înregistrându-se producții mai de calitate și mai mari, sub acest aspect.

Cerințele față de umiditate comparativ cu cele față de secară sunt mai mari chiar dacă solul este aprovizionat cu apă, ploile din toamnă asigurând o bună răsărire și înfrățire. Dacă toamna este secetoasă răsărirea și creșterea plantelor vor fi stânjenite, fiind mai sensibile decât secara.

Față de grâu, datorită sistemului radicular bine dezvoltat, triticale suportă mai bine climatele secetoase. Nevoia cea mai mare de apă o are în timpul împăierii, înspicării și singamiei.

Triticale se poate cultiva în regiuni diferite de la zone cu 800-1000 mm preciptații până la zone cu 350- 800 mm.

Față de sol triticale se caracterizează prin plasticitate genetică și crește bine pe orice tip de sol, de la soluri cu Ph acid la soluri cu pH alcalin. Pe soluri cu pH de 4- 4,5 recolta este sensibil influențată, iar în asemenea condiții se înregistrează o reducere a taliei și o înfrățire mai slabă a plantelor.

1.6. Zonarea culturii de triticale în [NUME_REDACTAT] România, pentru specia triticale sunt stabilite două zone de cultură ( I. Gașpar și [NUME_REDACTAT], 1985) .

Zona I de favorabilitate se întâlnește pe suprafețe foarte mari, în zone montane, colinare, de podiș și zonele cu terenuri nisipoase. Pe solurile cu fertilitate redusă, slab aprovizionate cu elemente mobile și aciditate ridicată din zona Olteniei, Munteniei, Moldovei, Transilvaniei, triticale asigură producții superioare grâului cu aproximativ 20%, având toleranță la boli și toxicitatea ionilor de aluminiu.

Zona a II- a de favorabilitate cuprinde [NUME_REDACTAT], Bărăganul, Dobrogea, [NUME_REDACTAT], estul Moldovei, centrul [NUME_REDACTAT] și suprafețe extinse de sol cu fertilitate mijlocie până la bună, erodate sau supuse erodării. Din cauza condițiilor pedoclimatice favorabile grâului și orzului, triticale ocupă un loc inferior.

Triticale prezintă o importanță mare drept culturii furajere pentru concentrate, fân, masă verde în zona I de favorabilitate, dar și în zona a II- a de cultură pe solurile mai sărace.

1.7. Particularități ale tehnologiei de cultivare

Cerințele în asolament la triticale sunt asemenea grâului în mare parte, în funcție de zonarea culturii. Bune premergătoare sunt considerate plantele care lasă solul afânat, curat de buruieni și în condiții bune de fertilitate, cum ar fi: borceagurile, rapița, leguminoasele pentru boabe.

În zona I de favorabilitate se poate cultiva după leguminoasele perene, când arătura este făcută vara. Arătura trebuie făcută adânc și terenul trebuie menținut curat de buruieni și afânat până la semănat în toamnă. Alte plante premergătoare in zona I de favorabilitate pot fi: cartofii timpurii și semitimpurii, inul, sfecla de zahăr recoltată timpuriu, porumbul de siloz, floarea soarelui sau porumbul timpuriu.

Triticale ca plantă premergătoare poate fi folosită pentru orice cultură pentru că lasă terenul curat de buruieni și părăsește terenul devreme.

Lucrările solului trebuie realizate corespunzător pentru a asigura o vegetație normală și trecerea cu ușurință peste iarnă a plantelor. Solul pentru semănat trebuie să fie afânat pe o adâncime de 15- 20 cm , bine asigurat cu apă și substanțe nutritive, curat de buruieni, bine nivelat și mărunțit. În funcție de planta premergătoare și zona de cultură, lucrările solului se execută diferențiat.

Administrarea îngrășămintelor se face la fel ca și la cultura de grâu influențând favorabil producțiile. Consumul specific pentru 1000 kg boabe este de: 28 kg N, 10 kg P2O5 și 31 kg K2O (GH. BÎLTEANU,1989) . Dozele de 50- 80 kg N, 55- 70 kg P2O5 dau cea mai bună rentabilitate producțiilor.

Fosforul și potasiul se aplică sub arătură, iar azotul se fracționează astfel: 1/3 toamna și 2/3 primăvara. Dacă la fertilizare se depășește doza de 80 kg N producțiile pot fi diminuate și poate determina căderea plantelor.

Triticale se seamănă între 20 septembrie și 10 octombrie, în funcție de zonă și condițiile pedoclimatice. Materialul semincier trebuie să aibă germinția peste 85% , puritatea de minim 98% și MMB cu valori cât mai mari. Sămânța de triticale trebuie tratată cu aceleași produse și doze ca și grâul de toamnă, împotriva bolilor și dăunătorilor. Patul germinativ trebuie bine mărunțit, solul bolovănos determină o germinare și o răsărire neuniformă.

În funcție de textura și umiditatea solului adâncimea de semănat variază între 5 și 7 cm. Densitatea la semănat este de 400- 500 boabe germinabile/m2 , norma de semănat 230- 280 kg/ha. Dacă densitatea la semănat depășește 500 boabe germinabile/m2 plantele pot deveni sensibile la boli și cădere. Distanța între rânduri este de 12,5 până la 15 cm.

Lucrările de îngrijire sunt necesare pentru a asigura o vegetație optimă plantelor toamna, dar și primăvara. Tăvălugirea este o lucrare importantă, efectuată in toamnă atunci când solul este deficitar în umiditate. Pentru întreținerea culturilor se pot face controale de la semănat până la recoltat pentru a interveni în cazul în care apar fenomene de desrădăcinare, apariția crustei, apariția de boli, dăunători, asfixierea plantelor etc.

Combaterea buruienilor este importantă deoarece aduce sporuri de producție și calitate. Pentru prevenirea căderii plantelor se pot trata la începutul formării paiului cu nanizantul CYCOCEL (CCC) 50 în doză de 3l/ha.

Epoca optimă de recoltare la triticale este atunci când plantele ajung la maturitate deplină. Pierderi la recoltat se pot înregistra datorită sensibilității la scuturare, de aceea nu trebuie intârziată recoltarea. Triticale mai prezintă și sensibilitate la încolțirea în spic și trebuie recoltate atunci când umiditatea semințelor este de 16% .

Triticale are capacitate de regenarere mai mare față de grâu și secară și poate fi recoltată ca nutreț verde la sfârșitul lunii aprilie, iar dacă umiditatea permite se mai obține o recolta pentru siloz și chiar una pentru boabe.

….

CAPITOLUL II

MATERIAL ȘI METODĂ

2.1. Obiective urmărite

În cadrul proiectului de diplomă cu tema „…………” am urmărit ………..

CAPITOLUL III

PREZENTAREA ZONEI ÎN CARE S-A EFECTUAT STUDIUL

3.1. Poziția geografică

În localitatea [NUME_REDACTAT] care este situată la 44050’ latitudine nordică, 26013’ longitudine estică, la o altitudine de 90 m, la N-E de municipiul București, pe partea dreaptă a drumului european DN 80 București – Urziceni se găsește ferma [NUME_REDACTAT].

Ferma se învecinează cu satul [NUME_REDACTAT] în partea de est, în nord și vest cu terenul comunei Afumați, iar la sud este limitat de centura [NUME_REDACTAT].

Relieful din cadrul fermei aparține [NUME_REDACTAT], este plan, cu mici denivelări, prezintă crovuri caracteristice zonei din N-E [NUME_REDACTAT].

3.2. Condițiile de sol

Solul de la [NUME_REDACTAT], este un sol brun roșcat (preluvosol), subtipul molic.

Formarea acestui tip de sol și acumularea de humus a dus la separarea unui orizont Am, iar prin alterarea puternică au rezultat cantități mari de argilă și hidroxizi de fier care în perioadele calde s-au deshidratat și au luat o culoare roșcată imprimând-o și in restul materialului. Sub oriozontul Am datorită coloizilor minerali formați în ,,situ” li s-au adăugat cei de sus, luând naștere orizontul Bt.

Profilul solului, din punct de vedere morfologic este de tipul Am-Bt-Cca.

3.3. Condițiile de climă

Clima este de tip temperat – continentală, cu o medie a temperaturilor de 10,90C, cea mai călduroasă lună este iulie înregistrându-se o temperatură medie de 22,90C, iar cea mai rece este luna ianuarie cu temperatura medie de -2,80C.

Primul îngheț la sol se semnalează intre 27. IX. și 26.XI. , iar ultimul între 6. III. și 7.V.

Cea mai bogată lună în precipitații este iulie cu 92 mm, iar cea mai săracă februarie cu 31 mm. Media anuală a precipitațiilor de la [NUME_REDACTAT] este de 564,1 mm.

3.4. [NUME_REDACTAT] zona [NUME_REDACTAT] întâlnim o vegetație caracteristică zonei de silvostepă, cât și zonei de pădure.

Vegetația lemnoasă este alcătuită din specii diferite: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Tillia tomentosa, Acer campestre, Acer tataricum, Viburnum lanata, Prunus spinosa etc.

Vegetația ierboasă este caracteristică zonei de stepă prin următoarele specii: Festuca valesiaca, Botriochaemum ischaemum, Agropyron repens, dar sunt prezente specii și din zonele de silvostepă și nemorale: Poa bulbosa, Poa pratensis, Lolium perenne, Dactylis glomerata, Trifolium pratense, Medicago sativa, Medicago falcata, Melilotus officinalis etc.

………..

CAPITOLUL IV

REZULTATE PRIVIND ELEMENTELE PRODUCTIVITĂȚII SPICULUI LA TRITICALE

4.1. Rezultate privind lungimea spicului

….

CONCLUZII

…..

…

BIBLIOGRAFIE

Axinte M., [NUME_REDACTAT].V., Borcean I., Muntean L.S., 2006. Fitotehnie. [NUME_REDACTAT] Ionescu de la Brad, Iași.

[NUME_REDACTAT]. V., Ion V., [NUME_REDACTAT] Iuliana, 2006. Fitotehnie: cereale și leguminoase pentru boabe. [NUME_REDACTAT], București.

…..