Studii Privind Corelatiile Dintre Productie, Elemente de Productivitate Si Insusirile de Calitate la Graul de Toamna

[NUME_REDACTAT].

INTRODUCERE

Dintre plantele cultivate, grâul a fost considerat regina cerealelor – cea mai importantă hrană pentru populație. În existența și activitatea umană, pentru mari zone geografice ale lumii, grâul este primordial și de neînlocuit. Grâul nu-i orice plantă, el asigurând securitatea alimentară și fiind planta strategică numărul unu când națiunea este în pericol (Bâlteanu, 1999).

Această cereală “nobilă“ în Europa și America de Nord este, de mult timp, una dintre plantele anuale cele mai studiate de către agronomi.

Cuvântul ,,grâu” are foarte multe semnificații pentru diferite categorii sociale și profesionale.

– pentru botanist este o simplă plantă;

– pentru chimist este o înlănțuire de formule chimice organice;

– pentru genetician este un organism interesant care demonstrează numeroase legi ale eredității;

– pentru fermier, este o cultură cu care câștigă bani;

– pentru comerciant, înseamnă creșterea afacerilor;

– pentru brutar, înseamnă făină și producerea pâinii;

– pentru cercetător, înseamnă muncă;

– pentru politician, este o problemă dificil de rezolvat, când se cumpără sau se vinde grâul;

– pentru religie, este un simbol al credinței;

– pentru fotograf și artist, este o formă unică de stil de viață;

– pentru biolog reprezintă energia solară făcută în bob prin fotosinteză;

– pentru milioane de oameni din toată lumea, înseamnă viață și hrană.

CAPITOLUL I

Importanța culturii grâului

Grâul reprezintă cereala cu cea mai mare importanță de pe glob, ocupând cele mai mari suprafețe cultivate. Grâul se cultivă în peste 45 de țări, hrănind 35-40 % din populația globului (Ceapoiu, 1984).

Grâul face parte din familia Gramineae, genul Triticum L. și cuprinde specii diploide cromozomi, tetraploide cu 28 de cromozomi și hexaploide cu 42 cromozomi.

Grâul comun este cel mai răspândit, el deținând 90% din suprafața mondială cultivată cu această specie. Acesta se cultivă în cele mai diferite climate constituind în același timp principala sursă de hrană a populației.

Grâul de pâine (Triticum aestivum L.), cultivat, are o istorie de câteva mii de ani. Se pare că grâul a crescut în [NUME_REDACTAT] în anii 10000-15000 î.e.n. și a fost menționat în scrieri începând cu anul 550 î.e.n. Multe din caracterele plantei au fost binecunoscute cu circa 2000 de ani în urmă, când evident a fost cultivat pentru hrană (Quisenberry, 1967). Cultura grâului s-a răspândit cu succes pe tot globul. [NUME_REDACTAT], grâul a fost extins în cultură, mai întâi în provinciile [NUME_REDACTAT].

În țara noastră, cultura grâului este cunoscută din timpuri străvechi. După cum arată cercetările arheologice de la Cucuteni, județul Iași, grâul se cultiva încă din neoliticul superior și în epoca bronzului (3000-1000 î.e.n.).

Speciile de grâu folosite de popoarele vechi de pe meleagurile noastre au fost Triticum monococcum, Triticum dicoccum, Triticum compactum și probabil Triticum spelta (Vasiliu, citat de Ceapoiu, 1984).

Despre cultura grâului în sudul Moldovei se amintește în expediția lui Darius regele perșilor, împotriva sciților (513 î.e.n.) care locuiau în câmpiile [NUME_REDACTAT], iar despre cultura grâului în [NUME_REDACTAT] se fac mențiuni cu ocazia expediției lui Alexandru cel Mare împotriva geto-dacilor pe malul stâng al Dunării în anul 335 î.e.n. (Ceapoiu, 1984).

Începând din 1850 și până la cel de-al doilea război mondial, agricultura țării noastre a cunoscut o dezvoltare accentuată. Grâul a fost cultura principală care a determinat acest progres. În perioada 1907-1913 România exporta anual în medie 1.331.140 tone, export mediu care nu a mai fost atins de România de după război (Bâlteanu, 1999).

În ceea ce privește exportul de grâu, înainte de primul război mondial, România ocupa locul a V-lea în lume. În perioada 1921-1925 locul al X-lea, în perioada 1926-1928 locul al VIII-lea, iar în 1931-1935 locul al VI-lea (Ceapoiu, 1984). România era cunoscută ca fiind “grânarul Europei“, în condițiile în care consumul intern era foarte redus.

Sursa: [NUME_REDACTAT], Date INS ( [NUME_REDACTAT] al României)

Graficul 1.1. Date privind evoluția suprafețelor și a producției în [NUME_REDACTAT] un aliment nu satisface atât de economic cerințele omului în principii nutritive și active ca pâinea de grâu. În afară de pâine, hrana noastră cea de toate zilele, din făina de grâu se fabrică numeroase și variate produse, care, toate la un loc aduc liniște și siguranță pentru circa 40% din populația globului (Bâlteanu, 1999).

Deși a servit, în primul rând, ca aliment principal al omului, grâul este utilizat în mari cantități și în hrana animalelor.

Grâul comun are forme de toamnă și de primăvară și un număr foarte mare de varietăți și soiuri. Concomitent cu extinderea culturii grâului în toată lumea s-au creat soiuri capabile să valorifice potențialul ecologic al fiecărei zone climatice.

În rapoartele de specialitate s-a consemnat că grâul este unic prin numărul și varietatea soiurilor sale artificiale create, ca urmare a activității umane.

Grâul este bogat în proteine (7-22 %), care sunt reprezentate prin prolamine (35-45 %), glutamine (35-40 %), globuline (15-20 %) și albumine ( 2-5 %). Acestea asigură creșterea și dezvoltarea organismului deținând un rol biocatalitic și energetic foarte important. Grâul conține o mare cantitate de amidon (65-70 %), principalul component al bobului, precum și unele zaharuri fermentcescibile. Embrionul de grâu conține lipide (2-4%), vitamina E (4-7 %), etc. Boabele și făina integrală de grâu sunt bogate în vitamine din grupurile B,K, vitamina PP și în cantități limitate, vitamina H. Derivatele de grâu sunt foarte bogate în fosfor, potasiu, magneziu și destul de bogate în fier și fluor.

Grâul conține aproape întreaga gamă de acizi aminici esențiali; o parte dintre aceștia se găsesc în cantități insuficiente trebuințelor omului. Îmbogățirea grâului în proteine și în acizi aminici esențiali, îndeosebi în lizină, sunt obiective care se urmăresc, în unele programe de ameliorare.

Grâul se bucură de o deosebită atenție și datorită urmatoarelor avantaje: posibilități nelimitate de a mecaniza cultura, fapt ce determină obținerea unei producții mai ieftine; boabele de grâu pot fi păstrate timp îndelungat sau transportate la distanțe mari fară să se altereze; posibilități de cultivare în cele mai diferite climate (subtropical, mediteranean, continental de stepă ) asigurând producții satisfăcătoare pretutindeni unde se cultivă; boabele de grâu reprezintă materia primă pentru diferite industrii și o importantă sursă de schimburi comerciale. Tărâțele ce se obțin din măcinatul boabelor de grâu reprezintă un nutreț concentrat din cele mai importante, ele fiind bogate în proteine, grăsimi și substanțe minerale. Paiele de grâu se utilizează la fabricile de celuloză, ca așternut în grajdurile și în hrana animalelor. Plantele de grâu intră în compoziția borceagurilor .

În țara noastră, grâul asigură în alimentația oamenilor circa 40% din totalul necesarului de calorii. Tărâțele și alte resturi de la industrializarea grâului contribuie cu 10-15% la totalul unităților nutritive consumate de animale .

Grâul constituie și o foarte bună plantă premergătoare pentru alte culturi, deoarece părăsește terenul devreme, astfel există suficient timp pentru realizarea arăturilor de vară. Grâul poate servi la fabricarea alcoolului, amidonului, dextrinei și glucozei.

Grâul reprezintă un important produs de export pentru marile țări producătoare, pretându-se la comercializare, păstrându-se și transportându-se relativ ușor.

1.2 Ameliorarea grâului pe plan mondial și național

Ameliorarea științifică a reușit în mai puțin de un secol, să producă modificări radicale în cultura grâului din lume. Ameliorarea precocității, a rezistenței la ger, la secetă, la arșiță și la boli, a permis extinderea culturii grâului în zone unde culturile erau frecvent calamitate.

Toate aceste realizări crează baza pentru progresele viitoare, cerute de evoluția continuă a tehnologiei de cultură și necesitățile alimentare mereu crescânde ale omenirii (Săulescu, 1984).

Soiul este un mijloc de a se obține recolte maxime și stabile din punct de vedere economic (Ivanov și Sizov, 1954).

Ca o definiție generală putem spune că soiul este o grupă de indivizi cu ereditate proprie, adaptați la anumite condiții de climă, sol și agrotehnică și care servesc ca mijloc de bază a producției vegetale.

În ultimul timp s-a consacrat noțiunea de cultivar, o noțiune generală, sinonimă soiului și hibridului comercial și ea indică orice structură genetică vegetală comercializată și cultivată. Ele pot fi diferite în privința structurii genetice.

Unele pot avea o structură homogenă, homozigotă (soiurile – linii pure la plantele autogame). Cunoașterea acestor trăsături ale structurii genotipului cultivarelor este absolut obligatorie, fiind indispensabilă în activitatea producerii de sămânță. Ca urmare, în ultimele decenii colecția de cultivare s-a îmbogățit cantitativ și calitativ, asigurându-se premisele pentru creșterea susținută a producției vegetale.

Ca urmare a diversivității genetice și a plasticității fenotipice și genotipice, grâul se cultivă aproape în toată lumea. Arealul de cultivare ale grâului se întinde de la Ecuator până la 66o32’ latitudine nordică, respectiv 45o latitudine sudică și de la nivelul mării până la 3.000-5.000 m altitudine. Puritatea biologică a soiurilor, adică prezența altor varietăți în interiorul varietății de bază se situează în limite variate. Astfel soiurile obținute prin selecție individuală la plantele autogame pot fi considerate practic pure.

Cercetările moderne asupra structurii biologice a soiurilor au dus la concluzia că soiurile de plante autogame obținute prin selecție individuală și ajunse deja în cultură nu reprezintă linii pure, ci populații. Deci baza ereditară a soiurilor nu se reduce exclusiv la constituția genetică a formelor parentale inițiale, ci ea este mult mai bogată și complexă.

Factorii care modifică structura genetică a soiurilor sunt:

– condițiile ecologice care acționează direct provocând modificări;

– încrucișarea naturală între diferite biotipuri și forme din soi;

– selecția naturală în care se elimină biotipurile mai puțin adaptate:

Acțiunea acestor factori poate fi: – sistematică (constantă)

– periodică (recurentă)

– inconstantă (întâmplătoare).

Soiurile, deși aparent par unitare, ele reprezintă un amestec de biotipuri. În general, soiurile de plante autogame sunt mai sărace în biotipuri decât cele alogame, indiferent că este vorba de soiurile nehibride sau hibride.

Cu cât numărul biotipurilor este mai mare cu atât soiurile au o plasticitate ecologică mai mare.

Un soi multilineal reprezintă o populație agronomic uniformă, dar heterogenă pentru genele de rezistență la boli. El se obține prin backcrosarea cu un părinte recurent pe mai multe surse cu gene diferite pentru rezistență la boli și amestecul liniilor rezultate.

Soiurile multilineale realizează un echilibru stabil în populația patogenului și frânează multiplicarea noilor gene pentru virulență.

Primul soi multilineal înregistrat în țara noastră a fost Transilvania 1. În prezent se cultivă pe mari suprafețe soiul multilineal Flamura 85, soi alcătuit din 5 biotipuri și care pe lângă un potențial productiv deosebit posedă și rezistență la făinare. De altfel, pentru acest ultim caracter a fost creat.

Față de soiurile multilineale se consideră că amestecurile de soiuri prezintă anumite avantaje:

nu este nevoie de ameliorarea componentelor mixturii;

capacitatea de a ajunge la diversitatea genetică pentru rezistență la numeroase boli;

potențial limitat de evoluție al raselor patogenului cu virulență multiplă;

dezvoltarea posibilităților pentru sinergism de producție pozitiv (interacțiunea pozitivă între cultivare, ceea ce are ca rezultat creșterea producției) ;

Factorii care determină răspândirea culturii grâului pe glob sunt clima, solul și condițiile economice. Fiecărui set specific de condiții de mediu îi poate corespunde un alt genotip ideal, având în vedere complexitatea interacțiunilor din cadrul sistemului plantă – sol – vreme.

Deși ideal pentru o zonă, un soi poate să nu corespundă alteia pentru că oricât de mică ar fi aceasta ca suprafață, există o variabilitate a condițiilor de mediu, în timp și spațiu. Un exemplu în acest sens îl constituie faptul că soiuri cu potențial productiv ridicat, întâlnite pe mari suprafețe în Franța, cum ar fi Texel, Thesee, Orqual, nu se pretează pentru zona ecologică a Olteniei și chiar a României în ansamblu. Tardivitatea lor în condițiile climatice deosebit de stresante de la noi duc la diminuarea potențialului de producție (Păunescu, 1999).

Zonele cele mai propice pentru cultura grâului sunt zonele temperate de nord și cele de sud. Aici se obțin cele mai ridicate producții (Ceapoiu, 1984). Cele mai propice regiuni din emisfera nordică se întâlnesc în zonele subaride (254-508 mm precipitații anuale) și subumede (508-762 mm precipitații anuale). În zonele aride (sub 254 mm precipitații anuale) și umede (peste 762 mm precipitații anuale) grâul dă producții foarte mici.

În condițiile actuale, când se pune accent deosebit pe introducerea unei agriculturi durabile și când sistemul agricol privat se extinde, pe lângă calitatea de panificație, un rol deosebit de important îi revine stabilității producțiilor. Această stabilitate constituie un factor important în alegerea soiurilor care urmează a fi cultivate într-o anumită zonă. Un soi valoros trebuie să se caracterizeze printr-o bună stabilitate fenotipică (Kellner, 1983). Prin termenul de ,,stabil,, se definește un genotip care dă producții aproape constante indiferent de mediu. Îmbunătățirea stabilității recoltelor presupune nu numai ameliorarea rezistenței la factorii majori care pot determina pierderi importante de producție, ci și ameliorarea homeostaziei genetice a producției (Săulescu, 1984).

În timp ce producția reprezintă rezultatul unor procese fiziologice interdependente desfășurate de-a lungul perioadei de vegetație, stabilitatea reprezintă menținerea unei producții constante indiferent de factorii de mediu care acționează.

Cel mai mare interes pentru ameliorarea grâului în România, îl prezintă soiurile create în Ucraina și Caucazul de Nord, care prezintă condiții apropiate de cele din țara noastră. Analiza genealogiei principalelor soiuri cultivate de-a lungul timpului în această zonă, arată că, în prima etapă, recombinarea s-a efectuat aproape exclusiv între soiuri aparținând aceluiași tip ecologic de stepă, ceea ce a permis conturarea unui tip de grâu cu bună rezistență la ger și secetă și calitate superioară (Ceapoiu, 1984).

Pe plan internațional, recombinările repetate în cadrul soiurilor de grâu comun din America de Nord au dus la definirea unui tip de grâu semi-extensiv, cu bună rezistență la secetă, ilustrat de soiurile Centurk, Scout și Parker.

Soiurile de grâu comun din nordul Africii și [NUME_REDACTAT], deși posedă rezistență la secetă, sunt slab productive, fiind dificil de folosit în programele de ameliorare din România.

Surse de toleranță la secetă au fost constituite prin infuzia de gene de la soiurile australiene, africane și japoneze în genofondul grânelor locale din India și Pakistan.

Tipul soiurilor australiene caracterizat prin habitus de creștere de primăvară și rezistență la secetă, mai ales în a doua parte a perioadei de vegetație, s-a conturat datorită lucrărilor lui Farrer, care a combinat grânele indiene cu grâne de origine mediteraneană, cu grâne americane și cu grâne timpurii din nordul Europei (Ceapoiu, 1984).

Colecția mondială cuprinde numeroase soiuri de grâu care se cultivă în zone semi-deșertice sau cu secete frecvente.

Grâul sălbatic poate reprezenta o sursă de variație genetică pentru a îmbunătăți toleranța la stresul abiotic în grâul cultivat.

Fenomenul de scăpare și de evitare a secetei joacă un rol important în adaptarea la condițiile de mediu specifice (Monneveux și Belhassen, 1996).

[NUME_REDACTAT] o nouă varietate de grâu denumită Drysdale, semipitică, a fost creată fără ajutorul ingineriei genetice și este capabilă să crească producția de boabe pe 10% din suprafețele afectate de secetă. Este rezistentă la majoritatea bolilor grâului și produce recolte de calitate (Koechlin, 2004).

Pentru a îmbunătăți toleranța la secetă, gena ce codifică proteina LEA HVA1 de la orz (Hordeum vulgare) a fost introdusă în soiul Jagger – grâu de toamnă cu bobul roșu și în soiul Lakin – grâu de toamnă cu bobul alb, prin bombardament biolistic (Detvisitsakun și colab., 2001).

Worland și colab. (1987) au arătat că diferențele de precocitate la grâu sunt determinate în principal de cerințele diferite pentru vernalizare și fotoperioadã.

Stapper și Harris (1989) au demonstrat superioritatea genotipurilor precoce, cu cerințe reduse de vernalizare și fotoperioadă în condițiile climatului mediteranean.

Relațiile dintre precocitate pe de o parte și producție sau componentele producției pe de altă parte s-au dovedit a fi variate în funcție de condițiile de mediu. Astfel, Zhong-Hu și Rajaram (1994) au găsit corelații pozitive între precocitate și producție în condiții de temperaturi ridicate în perioada înspicării. Recolta, numărul de boabe în spic, biomasa și înălțimea plantelor s-au dovedit mai termosensibile decât numărul de spice la unitatea de suprafață și masa a 1000 boabe. .

Wei (1993), comparând câteva soiuri germane cu soiuri chinezești, a evidențiat faptul cã în Germania producția a fost corelatã pozitiv cu perioada de vegetație.

[NUME_REDACTAT] condițiile climatice neobișnuit de severe ale anului 2002 au permis o bună caracterizare a comportării grâului la secetă. În aceste condiții majoritatea soiurilor românești s-au numărat printre genotipurile cu o toleranță relativ bună la secetă. Relația dintre precocitate și comportarea la secetă a depins de evoluția deficitului hidric ceea ce sugerează necesitatea creării și cultivării de soiuri cu perioadă de vegetație diferită. Unele linii noi s-au dovedit superioare soiurilor actuale atât ca potențial de producție cât și a comportării în condiții de deficit hidric ceea ce demonstreză că există perspectivele unui progres în continuare în privința ameliorării rezistenței la secetă (Mustățea și colab., 2003).

Studii întreprinse la Șimnic pe baza datelor climatice înregistrate în ultimii 40 de ani au arătat că producția este pozitiv corelată cu creșterea cantității de precipitații până la 582 mm anual, după care producția scade ([NUME_REDACTAT] și colab., 1994).

Douăsprezece cultivare de grâu de primăvară au fost cultivate în 16 experiențe care au primit apă prin irigații în doze de la 230 la 775 mm anual. În condiții de precipitații scăzute, stresul a acționat în perioada de la alungirea tulpinii până la creșterea spicului.

Variabilitatea precipitațiilor a explicat 75% din variația producției medii iar componentele producției responsabile de reducerea producției în condiții de precipitații scăzute a fost numărul de spice la fel de afectat ca și rata de supraviețuire a fraților. Cultivarele precoce au avut un ușor avantaj din punct de vedere productiv numai când precipitațiile au fost sub 300 mm. Atât precocitatea cât și toleranța la arșiță au fost pozitiv corelate cu reglarea osmotică.

În ultimii ani, precocitatea este privită ca un factor de siguranță al producției. Soiurile precoce evită perioada de secetă și arșiță pronunțată. Obținerea de soiuri foarte precoce, dar productive necesită un efort deosebit pentru cumularea simultană de gene pentru precocitate și capacitate de producție mare printr-un program îndelungat de selecție recurentă. Analiza relației precocitate-producție a demonstrat că precocitatea a fost corelată cu producția numai la 13% din cazuri ([NUME_REDACTAT] și colab., 1994).

Un criteriu important pe baza căruia pot fi triate plantele tolerante la secetă este mărimea și greutatea bobului. Un biotip la care valoarea masei a 1000 de boabe este ridicată (peste 43-45 g) mai mulți ani la rând, inclusiv în anii secetoși, indică o bună adaptabilitate genotipică la condiții nefavorabile de mediu (Mureșan și Crăciun, 1972).

Talia și MMB-ul au fost influențate de seceta care a survenit în anul 1992. Seceta a influențat într-o măsură mai mare talia decât masa a 1000 de boabe. În condițiile de secetă, doar 7% din totalul de 120 de linii experimentate au prezentat adaptabilitate ridicată ([NUME_REDACTAT] și colab., 1994).

În sinteză putem afirma că grâul este una dintre cele mai importante cereale și planta care ocupă pe glob cele mai mari suprafețe. El se bucură de o deosebită atenție datorită:

– conținutului ridicat al boabelor în hidrați de carbon și substanțe proteice corespunzător cerințelor organismului uman;

– pâinii și variatelor produse care se fabrică din făină și care constituie hrana de bază pentru o mare parte din populația globului (35-40%);

– faptului că boabele de grâu pot fi păstrate timp îndelungat sau transportate la distanțe mari fără să se altereze;

– posibilităților de cultivare și în cele mai diferite climate (subtropical, mediteranean, oceanic, continental de stepă ), asigurând producții satisfăcătoare pretutindeni unde se cultivă;

– posibilităților nelimitate de a mecaniza cultura, fapt ce determină obținerea de producții foarte ieftine comparativ cu alte culturi.

Boabele de grâu constituie materie primă pentru diferite industrii (alcool, amidon, dextrină, glucoză) și importantă resursă de schimburi comerciale.

Tărâțele ce se obțin din măcinatul boabelor de grâu reprezintă un nutreț concentrat din cele mai importante, ele fiind bogate în proteine, hidrați de carbon și substanțe minerale.

Boabele de grâu se întrebuințează și în hrana animalelor, prezentând, în comparație cu boabele de porumb, mai multe avantaje între care se rețin:

– un conținut mai ridicat în substanțe proteice;

-valoare nutritivă mai ridicată a proteinelor;

Tulpinile (paiele) rămase după recoltat au utilizări multiple: materie primă pentru fabricarea celulozei, așternut pentru animale, nutreț grosier, îngrășământ organic, încorporate ca atare în sol, imediat după recoltare, sau după ce au fost supuse unui proces de compostare.

Grâul are și o deosebită importanță fitotehnică din următoarele considerente:
-constituie o plantă premergătoare excelentă pentru culturile de primăvară, rapiță și plante furajere de toamnă;

-eliberând terenul în prima parte a verii, creează condiții optime pentru administrarea îngrășămintelor organice și minerale și pentru lucrările solului;

-în perioada de la recoltare și până în toamnă, solul își îmbunătățește fertilitatea prin procesele de nitrificare;

-în condițiile de irigare, după recoltare se poate cultiva porumb, de regulă pentru însilozare, cu producții de peste 10t/ha substanță uscată;

-este o bună plantă protectoare pe terenurile în pantă, având un grad de acoperire a solului de 50-75%.

CAPITOLUL II

2.1.Scopul și obiectivele studiului

Scopul lucrării a fost acela de a studia cum se corelează între ele caracterele determinate privind producția, elementele de productivitate și însușirile de calitate la un sortiment de soiuri și linii de grâu românești, care este sensul acestora și cum se poate interveni pentru a obține modificarea unui caracter prin influențarea altuia.

Au fost studiate mai multe caracteristici după cum urmează:

-producția;

-lungime spic;

-număr spiculețe/spic ;

-număr spiculețe sterile/spic;

-desime spic;

-sterilitate spic;

-fertilitate spic ;

-număr boabe/spic ;

-greutatea boabelor/spic ;

-masa a 1000 de boabe ;

-numărul de plante răsărite/mp ;

-numărul de spice/mp.

În anul agricol 2013-2014, la S.C.D.A. Șimnic a fost amplasată o experiență monofactorială 25 variante x 3 repetiții în grilaj triplu balansat fără repetarea schiței de bază.

Variantele au fost :

Suprafața recoltabilă a fiecărei parcele a fost de 10,5 m2 (1,5 lățime și 7 m lungime).

Schița de amplasare a fost cea prezentată mai jos :

Măsurile tehnologice sunt prezentate în tabelul 2.1.

Tabelul 2.1.

Măsuri agrotehnice aplicate

2.2. Materialul studiat

[NUME_REDACTAT] F

Are rezistență bună la cădere, este mai rezistent la iernare decât soiurile martor și este mijlociu de rezistent la secetă și arșiță. Are rezistență bună la rugina brună și mijlocie la rugina galbenă și făinare ( foto 2.1).

Foto 2.1 [NUME_REDACTAT] în câmpul experimental de la S.C.D.A Șimnic

DELABRAD

Soi precoce. Plantele au talia scurtă (76 cm). Are o bună rezistență la cădere și la iernare, este mijlociu de rezistent la secetă, arșiță și șiștăvire. Rezistență mijlocie la septorioza frunzelor, dar este sensibil la făinare, la rugina galbenă, precum și la înnegrirea și fuzarioza spicelor (foto 2.2).

Foto 2.2. [NUME_REDACTAT] în câmpul experimental de la S.C.D.A Șimnic

LITERA

Foto 2.3. [NUME_REDACTAT] în câmpul experimental de la S.C.D.A [NUME_REDACTAT] precoce, cu rezistență bună la cădere, iernare, secetă și arșiță (foto 2.3).Este rezistent la rugina brună și mijlociu rezistent la actualele rase de rugina galbenă și de făinare.Are un nivel mijlociu de rezistență la fuzarioză și un nivel mediu de rezistență la încolțirea în spic.

MIRANDA

Soi semiprecoce, cu rezistență bună la cădere și iernare (foto 2.4).

Foto 2.4. [NUME_REDACTAT] în câmpul experimental de la S.C.D.A Șimnic

A 38-04

Linie de grâu obținută la SCDA Albota. Spic aristat. Plante cu talie înaltă.

IZVOR

[NUME_REDACTAT] este precoce și are o rezistență bună la cădere și iernare. Este foarte rezistent la secetă, testele fiziologice evidențiind faptul că soiul Izvor rezistă mai bine la stresul provocat de deficitul hidric. Are un nivel bun de rezistență la încolțirea în spic.

Foto 2.5. [NUME_REDACTAT] în câmpul experimental de la S.C.D.A Șimnic

ADELINA

Soiul de grâu de toamnă Adelina a fost obținut la S.C.D.A. Șimnic prin hibridare urmată de selecție individuală repetată din combinația hibridă KARL/201R2-111//508U1-1 și brevetat în anul 2014 (foto 2.6). [NUME_REDACTAT] are o perioadă de vegetație medie spre tardivă și o bună rezistență la factorii limitativi ai producției: condiții de iernare, cădere, secetă și arșiță. Este sensibil la septorioză, rugină galbenă și făinare. Mijlociu de rezistent la rugină brună.

GLOSSA

Soi precoce, cu rezistență bună la cădere, iernare, secetă și arșiță. Rezistența la iernare a fost confirmată în anul agricol 2002/2003 cînd pierderile de plante înregistrate au fost sub martor. Soiul este mijlociu de sensibil la făinare, sensibil la septorioza frunzelor și mijlociu de sensibil la rugina brună.

ALEX

Talia medie (63-83 cm). Rezistență la boli: în condiții de infecții artificiale cu mălură-59,1% atac.

Foto 2.6. [NUME_REDACTAT] în câmpul experimental de la S.C.D.A Șimnic

BOEMA

Soi rezistent la condițiile de iernare, secetă, arșiță, scuturare și cădere. Rezistență la rugina galbenă, mijlociu de rezistent la rugina brună și mai rezistent la fuzarioză și încolțirea în spic.

OTILIA

Otilia, soi precoce, înregistrat de INCDA Fundulea în anul 2013. Acest soi este rezistent la iernare și cădere, la secetă și arșiță. Rezistă mai bine la bolile precum septorioză, rugină galbenă și fuzarioză. De asemenea, prezintă rezistență bună la încolțirea boabelor în spic.

PITAR

[NUME_REDACTAT] este o linie de grâu creat la INCDA Fundulea. Este o linie foarte precoce, cu umplere foarte bună a boabelor care combinã un conținut destul de ridicat de proteine cu o calitate foarte bunã a acestora și un potențial ridicat al producției de boabe.

PARTENER, RODITOR, ROVINE, RETEZAT, SEMNAL, SPORNIC

Linii de grâu de toamnă create la INCDA FUNDULEA. Linii de grâu aristate cu talie medie spre înaltă.

ȘIMNIC 1118, ȘIMNIC 119

Linii de grâu create la Șimnic aflate în testări la Institutul de Stat pentru Testarea și [NUME_REDACTAT]. Soiuri aristate cu talie medie. În anul 2014, linia S 1118 a prezentat atac foarte puternic de fuzarioază.

Lv 6110, Lv 6111, Lv 6113, Lv 6125

Linii de grâu create la SCDA Lovrin. Linii aristate.

Foto 2.7. [NUME_REDACTAT] 6111 în câpmpul experimental de la SCDA Șimnic

BEZOSTAIA

Cel mai vechi soi din experiență, folosit ca martor pentru progres genetic. Soi de proveniență rusească. Singurul soi nearistat din acest experiment.

Foto 2.8. [NUME_REDACTAT] în câmpul experimental de la SCDA Șimnic

2.3 Determinări efectuate

La fiecare dintre aceste soiuri și linii de grâu s-au efectuat determinări în câmp și în laborator privind producția, elementele de productivitate și calitatea.

Astfel au fost determinate: producția de boabe (exprimată în kg/ha), lungime spic (exprimată în cm), număr spiculețe/spic, număr spiculețe sterile/spic, sterilitatea spicului (%), fertilitatea spicului (%), desimea spicului, numărul de boabe/spic (nrb/sp), greutatea boabelor/spic (grb/sp exprimată în grame), masa a 1000 de boabe (MMB exprimată în grame), masa hectolitrică (MH exprimată în kg/hl), conținutul de proteină (Pr%), talia (cm), numărul de plante răsărite/mp (nrpl), numărul de spice/mp (nrsp).

În câmp s-au efectuat următoarele determinări:

numărul de plante răsărite/m2 – cu rama metrică în fiecare repetiție;

talia – media a 10 plante;

numărul de spice/m2- cu rama metrică în fiecare repetiție;

producția – s-a recoltat suprafața de 5 m2/repetiție și s-a adus la umiditatea STAS (14%).

În laborator:

►lungime spic – media la 25 spice; s-a măsurat spicul de la bază la vîrf, fără ariste

-spice scurte (lungimea mai mică de 8 cm)

-spice mijlocii (lungimea între 8-10 cm)

-spice mari (lungimea mai mare de 10 cm).

►număr spiculețe/spic – media la 25 spice

►numărul de spiculețe sterile/spic – media la 25 spice

►număr boabe/spic – media la 25 spice

►greutatea boabelor/spic – media la 25 spice

►MMB – media a două probe a câte 500 boabe

►MH – determinate cu GRANOMAT-ul

►sterilitate spic – prin determinarea spiculețelor sterile de pe un spic (media la 25 spice) și raportarea la numărul total de spiculețe de pe spicul studiat

►fertilitate spic (%)= 100% – % sterilitate spic (media la 25 de spice)

►desime spic calculată cu formula [(N-1)/L]10, unde N = număr total de spiculețe și L = lungimea rahisului de la baza spicului până la baza spiculețului superior

– spice laxe (desimea mai mare de 17)

-spice mijlocii (desimea între 17-22)

-spice dense (desimea mai mare de 22)

CAPITOLUL III

CONDIȚIILE GENERALE ÎN CARE S-AU EFECTUAT CERCETĂRILE

3.1. Amplasarea experiențelor

Cercetările s-au efectuat pe teritoriul Stațiunii de [NUME_REDACTAT] Șimnic, situat la 4 km nord de municipiul Craiova pe șoseaua Craiova – Bălcești. Coordonatele geografice sunt: latitudine nordică 44,19o, longitudine estică 23,48o și 182 m altitudine. Stațiunea se află amplasată pe câmpia înaltă a Tesluiului, care face parte din piemontul Getic, în partea sudică și pe terasele din zona confluentă a Jiului cu Amaradia.

3.2. Condițiile pedoclimatice

Temperaturile înregistrate în perioada de vegetație, au fost superioare mediilor lunare multianuale, cu excepția lunilor septembrie, decembrie, mai și iunie. Cea mai mare diferență fost consemnată în luna martie +3,8oC față de normală (tabelul 3.1.)

Tabelul 3.1

Condiții climatice septembrie 2013- iulie 2014

De altfel și media lunară anuală este superioară mediei lunare multianuale cu 0,7 oC.

Precipitațiile căzute în perioada de semănat pentru grâu au fost in general superioare sumelor lunare multianuale pentru majoritatea lunilor, excepție făcând luna decembrie și februarie.

Anul agricol 2013-2014 a fost un an deosebit prin cantitatea de precipitații căzută (septembrie 2013 – iulie 2014 = 867,5 mm).

Abaterea de 351,3 mm a reprezentat practic 68% din întreaga cantitate de precipitații căzută în intervalul menționat mai sus.

Acest fapt a condus la dezvoltarea luxuriantă a plantelor și implicit la căderea unora dintre ele, la manifestarea deplină a bolilor foliare, în condițiile în care în câmpul experimental nu se fac tratamente în vegetație pentru a putea nota rezistența la agenții patogeni.

Luvosolurile sunt soluri relativ favorabile unei game largi de folosințe și culturi, dar cu limitare, legate de poziția pe versanți, fertilitatea mai slabă, gradul mai mare de acidifiere și lipsa precipitațiilor în perioada de vară.

Profilul solului este caracterizat prin succesiunea următoarelor orizonturi: A0, AEm-El-Bt-C (foto 3.1.).

Foto 3.1. Profil de sol S.C.D.A. Șimnic

3.3. Hidrologia și hidrografia

În câmpia Tesluiului, rețeaua hidrografică are o densitate redusă, cuprinsă între 0,4-0,6/ km2 , alimentată mai ales din precipitații și mai puțin din izvoare.

Fragmentarea pentru cele două trupuri este extrem de scăzută și efectul drenant al rețelei hidrografice foarte mic. În general, nu se poate vorbi de un drenaj asigurat prin rețeaua hidrografică. Dimpotrivă, atât pe câmpul înalt cât și pe terase, se conturează o serie întreagă de microdepresiuni, care mai curând acumulează apa, favorizând fenomene de băltire. Astfel, la suprafața solului sunt, mai ales pe câmpul înalt, diseminate o serie întreagă de crovuri și microdepresiuni alungite, unele conturând vâlcelele pe care bălteăte apa în sezoanele umede.

În general, apele de precipitații se acumulează:

la nivelul argilelor și apar datorită infiltrațiilor laterale, ducând la înmlăștinare sau podzolire și pseudogleizare;

pe fundul unor vâlcele suspendate, dând naștere la înmlăștinire, comportându-se ca adevărate ape freatice;

în treimea inferioară a unor versanți sub formă de izvoare, provocând alunecări și având aproape întotdeauna importanță în procesele de solificare.

Apele freatice propriu-zise, se află la adâncimi mari.

3. 4 . [NUME_REDACTAT] întregul său, [NUME_REDACTAT] este asociat din punct de vedere al litologiei de suprafață, cu existența unei cuverturi de nisipuri grosiere și pietrișuri cu stratificație încrucișată, depusă peste formațiuni lacustre mai vechi.

În cadrul câmpiilor, între care se numără și [NUME_REDACTAT], pe care se află [NUME_REDACTAT], depozitele de suprafață interesate în procesul de solificare sunt în general fine.

[NUME_REDACTAT] prezintă depozite de solificare cu grosimi de peste 2,5-3 m fiind constituite din materiale fine. La adâncimi mai mari pot să apară nisipuri grosiere și pietrișuri.

În general, pe câmpul înalt, solurile s-au format pe argile prăfoase și mai rar, pe luturi argiloase sau argilo-nisipoase suprapuse cuverturii de nisipuri și pietrișuri care apar la adâncimi mai mari de 3 m.

Parcelele experimentale au fost amplasate în sectorul sudic la contactul cu câmpia propriu-zisă, suportul mineral al solului este constituit din argile cu proporție notabilă de nisip grosier.

CAPITOLUL IV

REZULTATE OBȚINUTE

4.1 CORELAȚII ÎNTRE CARACTERE LA SOIURILE DE GRÂU TESTATE

În urma stabilirii semnificației coeficienților de corelație la acest studiu, pentru GL (grade de libertate) = 24 (N =25 variante – 1) a reieșit faptul că valoarea de la care se poate socoti semnificativă o corelație este de 0,400 (P = 5%) și distinct semnificativă de la 0,520 (P = 1%).

În anul 2014, în condițiile în care s-a efectuat fertilizarea cu N100P80 și s-a semănat la epocă normală, la sortimentul de grâu testat s-au depistat o serie de corelații semnificative după cum urmează tabelul 4.1.

Rezultate privind corelațiile dintre producție și celelalte caractere determinate

Producția a înregistrat valori cuprinse între 1845 kg/ha la linia Șimnic 1118 ( în principal datorită atacului puternic de fuzarioză) și 5085 kg/ha la soiul Otilia.

4.1. Corelația dintre producție și numărul de boabe pe spic este o corelație pozitivă distinct semnificativă (r = 0,526). Din ecuația liniară calculată rezultă că pentru fiecare creștere a numărului de boabe/spic cu o unitate (un bob pe spic) producția crește cu aproximativ 107 kg/ha, pentru intervalul studiat.

În cadranul care evidențiază variantele peste media producției (3957 kg/ha) și media numărului de boabe/spic (35) se regăsesc soiurile Litera, Boema, Faur, Pitar, Otilia, Delabrad și linia Semnal.

Abateri mari de la ecuația liniară au prezentat liniile de grâu A38-04 și Șimnic 1118.

Coeficientul de determinație (coeficientul de corelație ridicat la pătrat) de 0,2769 ne arată că variația numărului de boabe/spic explică doar 27 % din variația producției (figura 4.1).

4.2. Corelația dintre producție și greutatea boabelor pe spic. Alura liniei și răspândirea punctelor în jurul dreptei sugerează faptul că cele două variabile sunt puternic corelate (r = 0,690). Din ecuația liniară calculată rezultă că pentru fiecare creștere a greutății boabelor/spic cu o unitate (un gram pe spic) producția crește cu aproximativ 3448,4 kg/ha, pentru intervalul studiat.

Fig.4.1. Relația dintre producție și numărul de boabe/spic la grâul de toamnă

În cadranul care evidențiază variantele peste media producției (3957 kg/ha) și media greutății boabelor/spic (1,05 g) se regăsesc practic aceleași soiuri ca la corelația studiată anterior, în plus fiind și soiul Glosa (figura 4.2).

Și aici abaterile mari de la ecuația liniară au fost prezentate tot de liniile de grâu A38-04 și Șimnic 1118.

Coeficientul de determinație mult mai pregnant (r2 = 0,4762) sugerează că variația greutății boabelor/spic explică aproximativ 48 % din variația producției.

Fig.4.2. Relația dintre producție și greutatea boabe/spic la grâul de toamnă

4.3. Corelația dintre producție și masa a 1000 de boabe. Alura liniei și răspândirea destul de omogenă a punctelor în jurul dreptei sugerează faptul că cele două variabile sunt corelate pozitiv (r = 0,486). Se remarcă două linii de grâu care se abat maxim de la linia de corelație, ambele în sens negativ: A38-04 și S1118.

Coeficientul de determinație de 0,2364 ne arată că variația masei a 1000 de boabe explică doar 23 % din variația producției.

O creștere a masei a 1000 de boabe cu 1 gram, pentru intervalul 23-35 g, determină o creștere a producției cu 120,2 kg/ha

În cadranul care reunește variantele cu producții și MMB peste medie se regăsesc soiurile: Glosa, Pitar, Boema, Delabrad și liniile de grâu Semnal și Roditor (figura 4.3).

Fig.4.3. Relația dintre producție și masa a 1000 de boabe la grâul de toamnă

4.4 Corelația dintre producție și masa hectolitrică este o corelație puternic pozitivă distinct semnificativă (r = 0,790). Din ecuația liniară calculată rezultă că pentru fiecare creștere a masei hectolitrice cu o unitate (un kg/hl) producția crește cu aproximativ 123,7 kg/ha, pentru intervalul studiat (figura 4.4).

Fig.4.4. Relația dintre producție și masa hectolitrică la grâul de toamnă

Tabelul 4.1

Corelații între caractere la sortimentele de grâu de toamnă testate

În cadranul care evidențiază variantele peste media producției (3957 kg/ha) și peste media masei hectolitrice (66,4 kg/ha) se regăsesc soiurile: Litera, Boema, Pitar, Otilia, Delabrad, Glosa și liniile Semnal, Partener, Roditor și Retezat.

Abateri mari negative de la dreaptă au prezentat linia A38-04 (producție și MH sub medie), linia Rovine și soiul Bezostaia (producții sub medie dar MH peste medie).

Coeficientul de determinație de 0,6246 ne arată că variația masei hecolitrice explică destul de mult din variația producției (62%).

Prima corelație negativă este cea dintre producție și conținutul de proteină, cunoscut fiind faptul că o productivitate ridicată atrage după sine o calitate de panificație mai scăzută. Corelația dintre producție și conținutul de proteină este o corelație negativă semnificativă (r = -0,456). Din ecuația liniară calculată rezultă că pentru fiecare creștere a conținutului de proteină cu un procent producția scade cu aproximativ 455 kg/ha, pentru intervalul studiat cuprins între 11,4 și 14,4 %.

În cadranul care evidențiază variantele peste media producției (3957 kg/ha) și peste media conținutului de proteină (12,9%) se regăsesc doar 3 dintre soiuri: Litera, Delabrad, Faur și linia Roditor.

Abateri mari de la dreaptă au prezentat soiurile Adelina și Izvor situate în cadranul care evidențiază producții și conținut de proteină sub medie și liniile de grâu A38-04 și S1118 situate în cadranul cu producții mici dar cu conținut de proteină peste medie.

Coeficientul de determinație de 0,2077 ne arată că 20% din varianța calculată pentru datele privind conțintul de proteină exprimă o variabilitate legată de producție (figura 4.5).

Fig.4.5. Relația dintre producție și conținutul de proteină la grâul de toamnă

Tot corelație negativă a fost și cea dintre producție și talie (r = -0,406) . Plantele foarte înalte sunt predispuse la cădere și astfel producția se diminuează.

Din calculul corelației a rezultat că pentru fiecare creștere a taliei cu un cm, producția a scăzut cu aproximativ 39 kg/ha, pentru intervalul studiat.

În cadranul care evidențiază variantele peste media producției (3957 kg/ha) și peste media taliei (95,3 cm) se regăsesc doar două dintre soiuri: Glosa și Retezat. Se observă că soiul Glosa, unul dintre cele mai cultivate la ora actuală, deși a avut o talie peste medie a obținut o producție mare, abaterea față de dreaptă fiind mare și pozitivă (figura 4.6).

Abateri de la dreaptă au prezentat și liniile de grâu A38-04 și S1118 situate de această dată în cadrane diferite.

Coeficientul de determinație de 0,165 ne arată că variația taliei explică numai 16% din variația producției.

Fig.4.6. Relația dintre producție și talie la grâul de toamnă

În condițiile anului 2014 sunt de luat în seamă soiurile și liniile care s-au situate în cadranul cu producții peste 4000 kg/ha și talie sub medie: Boema, Faur, Delabrad, Litera, Otilia, Partener, Pitar, Roditor, Semnal și Șimnic 119 care deși au primit cantități de apă egale cu celelalte soiuri, talia lor a fost mai redusă și în consecință conform corelației stabilite producția a fost mai mare.

CORELAȚIILE DINTRE LUNGIMEA SPICULUI ȘI CELELALTE CARACTERE DETERMINATE

Lungimea spicului a înregistrat valori cuprinse între 7,2 cm la soiul Partener și 9,8 cm la soiul Retezat.

4.7. Corelația dintre lungimea spicului și numărul de spiculețe sterile/spic este o corelație negativă distinct semnificativă (r = -0,585). Din ecuația liniară calculată rezultă că pentru fiecare creștere a lungimii spicului cu un cm, numărul de spiculețe sterile/spic este diminuat cu 0,57, pentru intervalul studiat. Printr-o altă exprimare putem traduce ecuația astfel: un spiculeț steril/spic mai puțin pe spic conduce la creșterea lungimii spicului cu 2 cm (figura 4.7).

În cadranul care evidențiază variantele peste media lungimii spicului (8,4 cm) și media numărului de spiculețe sterile/spic (2,6) se regăsesc soiul Miranda și linia Semnal. La aceste soiuri deși numărul de spiculețe sterile/spic este mai mare, lungimea spicului nu a fost afectată. Abateri mari de la ecuația liniară au prezentat linia Lv 6110 (abatere negativă) și soiul Izvor (abatere pozitivă).

Coeficientul de determinație de 0,3427 ne arată că 34 % din varianța calculată pentru lungimea spicului exprimă o variabilitate legată de variația numărului de spiculețe sterile/spic.

Fig.4.7. Relația dintre lungimea spicului și numărul de spiculețe sterile la grâul de toamnă

4.8. Corelația dintre lungimea spicului și desimea spicului este o corelație negativă distinct semnificativă (r = -0,830). Acest aspect este normal având în vedere că valoarea desimii spicului se obține prin calcul folosind în formulă valoarea lungimii spicului.

Din ecuația liniară calculată rezultă că pentru fiecare creștere a lungimii spicului cu un cm desimea este diminuată cu valoarea de 3,07, pentru intervalul studiat. Astfel spicul devine dens, scala de încadrare fiind următoarea: spice laxe – desimea mai mică de 17; spice mijlocii – desimea între 17-22 și spice dense – desimea mai mare de 22.

Abateri mari de la ecuația liniară au prezentat majoritatea liniilor de Lovrin (Lv 6111, Lv 6113, Lv 6125) și soiul Faur (figura 4.8).

Coeficientul de determinație de 0,6889 ne arată o legătură foarte strânsă între cele două caractere în sensul că variația lungimii spicului explică aproximativ 69% din variația desimii spicului.

Fig.4.8. Relația dintre lungimea spicului și desimea spicului la grâul de toamnă

4.9. Corelația dintre desimea spicului și sterilitatea acestuia este o corelație negativă distinct semnificativă (r =-0,572), în timp ce corelația cu fertilitatea spicului este pozitiv distinct semnificativă (r = 0,570). Pentru fiecare creștere a lungimii spicului cu un cm, fertilitatea acestuia crește cu 0,8 % iar sterilitatea scade cu același procent, pentru intervalul studiat (figura 4.9).

Fig.4.9. Relația dintre lungimea spicului și sterilitatea/fertilitatea spicului la grâul de toamnă

Punctele așezate destul de strâns în jurul dreptelor arată o corelație puternică între aceste caractere. Coeficientul de determinație de 0,352 sugerează că variația desimii explică 35 % atât din variația sterilității cât și din cea a fertilității spicului.

CORELAȚIILE DINTRE NUMĂRUL DE SPICULEȚE/SPIC ȘI CELELALTE CARACTERE DETERMINATE

Numărul de spiculețe/spic a înregistrat valori cuprinse între 16,7 la linia Lv 6111/12 și 20 la soiul Alex. Acest caracter nu a fost corelat semnificativ cu niciun alt caracter.

Valori ale coeficientului de corelație cuprinse între 0,300 și 0,400 au fost înregistrate la relațiile cu desimea spicului și numărul de boabe/spic în sens pozitiv și cu talia în sens negative.

CORELAȚIILE DINTRE NUMĂRUL DE SPICULEȚE STERILE/SPIC ȘI CELELALTE CARACTERE DETERMINATE

Numărul de spiculețe sterile/spic a înregistrat valori cuprinse între 1,8 la linia Lv 6110/12 și 3,8 la soiul Izvor.

4.10. Corelația dintre numărul de spiculețe sterile/spic și desimea spicului este o corelație pozitivă distinct semnificativă (r = 0,642). Din ecuația liniară calculată rezultă că pentru fiecare creștere a primului caracter cu o unitate, desimea crește cu 2,4 pentru intervalul studiat, spicul devenind mai dens (figura 4.10).

Fig.4.10. Relația dintre nr. de spiculețe sterile/spic și desimea spicului la grâul de toamnă

Variantele care interesează sunt cele care au număr de spiculețe sterile/spic sub medie dar desime peste medie: soiul Litera și liniile de grâu Roditor, Lv 6110. Abatere mare de la dreaptă a prezentat linia Retezat.

Coeficientul de determinație de 0,4124 sugerează că 41% din varianța calculată pentru numărul de spiculețe sterile/spic exprimă o variabilitate legată de variația desimii spicului.

4.11. Corelația dintre numărul de spiculețe sterile/spic și sterilitatea spicului este o corelație pozitivă distinct semnificativă (r = 0,980), în timp ce corelația cu fertilitatea spicului este negativ distinct semnificativă (r = – 0,980). Pentru fiecare creștere a numărului de spiculețe sterile/spic cu o unitate (un spiculeț steril/spic), fertilitatea spicului scade cu 5,14 % iar sterilitatea crește cu același procent, pentru intervalul studiat.

Corelația fiind atât de strânsă (valoare foarte apropiată de 1) punctele desenează practic dreapta. Coeficientul de determinație de 0,9604 sugerează că 96 % din varianța calculată pentru datele privind numărul de spiculețe sterile/spic exprimă o variabilitate legată de sterilitatea, respectiv fertilitatea spicului.

Fig.4.11. Relația dintre numărul de spiculețe sterile/spic și sterilitatea/fertilitatea spicului la grâul de toamnă

CORELAȚIILE DINTRE STERILITATE/FERTILITATE SPIC ȘI CELELALTE CARACTERE DETERMINATE

Sterilitatea spicului a înregistrat valori cuprinse între 9,7 % la soiul Alex și 20,4 % la soiul Izvor. În schimb fertilitatea spicului a fost cuprinsă între 79,6% la soiul Izvor și 90,3% la soiul Alex.

Sterilitatea spicului care s-a calculat plecând de la raportul dintre numărul total de spiculețe și numărul de spiculețe sterile/spic, este un caracter complementar cu fertilitatea care s-a calculat prin diferența dintre 100% și procentul de sterilitate.

Din această cauză între sterilitate și fertilitate există o corelație perfect negativă a cărei valoare este valoarea absolută 1.

Corelațiile celor două elemente cu celelalte caractere au fost prezentate împreună la caracterele respective, coeficienții de corelație fiind identici dar cu sens diferit, ceea ce este logic având în vedere cele prezentate mai sus.

CORELAȚIILE DINTRE NUMĂRUL DE BOABE/SPIC ȘI CELELALTE CARACTERE DETERMINATE

Numărul de boabe/spic a înregistrat valori cuprinse între 28 boabe/spic la linia A38-04 și 44 boabe/spic la soiul Otilia.

4.12. Corelația dintre numărul de boabe/spic și greutatea boabelor/spic este o corelație pozitivă distinct semnificativă (r = 0,735). Din ecuația liniară calculată rezultă că pentru fiecare creștere a numărului de boabe/spic cu o unitate, greutatea boabelor/spic crește cu aproximativ 0,03 g pentru intervalul studiat.

În cadranul care evidențiază variantele peste media numărului de boabe/spic (35 boabe/spic) și peste media greutății boabelor/spic (1,05 g) se regăsesc soiurile: Otilia, Pitar, Boema, Delabrad și liniile de grâu Semnal, Lv 6111, Lv 6113 (figura 4.12).

Cea mai mare abatere de la dreaptă a prezentat-o linia A38-04.

Coeficientul de determinație de 0,5401 sugerează că 54% din varianța calculată pentru numărul de boabe/spic exprimă o variabilitate legată de variația greutății boabelor/spic.

Fig.4.12. Relația dintre numărul de boabe/spic și greutatea boabelor/spic la grâul de toamnă

4.13. Corelația dintre numărul de boabe/spic și talie este o corelație negativă distinct semnificativă (r = -0,498). Din ecuația liniară calculată rezultă că pentru fiecare creștere a numărului de boabe/spic cu o unitate, talia plantelor scade cu aproximativ 1 cm, pentru intervalul studiat. Deși la prima vedere ar părea că o talie mai înaltă asigură o masa vegetativă mai mare care ar permite susținerea mai multor boabe/spic, în condițiile anului 2014, acest aspect nu este valabil pentru sortimentul testat în principal datorită faptului că plantele foarte înalte nu au prezentat rezistență la cădere și implicit, la ele s-a întrerupt devreme alimentarea spicului cu nutrienți.

În cadranul care evidențiază variantele care contează: peste media numărului de boabe/spic (35 boabe/spic) și plante mai scurte, sub media taliei (95 cm) se regăsesc soiurile: Otilia, Pitar, Faur și linia de grâu Lv 6113 (figura 4.13).

Fig.4.13. Relația dintre numărul de boabe/spic și talie la grâul de toamnă

Cele mai mari abateri de la dreaptă au prezentat-o soiul Bezostaia și liniile A38-04 și Rovine.Coeficientul de determinație de 0,2482 a arăta că 25% din varianța calculată pentru numărul de boabe/spic exprimă o variabilitate legată de variația taliei.

4.14. Corelația dintre numărul de boabe pe spic și sterilitatea spicului este o corelație negativă semnificativă (r = -0,437), în timp ce corelația cu fertilitatea spicului este pozitiv semnificativă (r=0,437) Din ecuația liniară calculată rezultă că pentru fiecare creștere a numărului de boabe/spic cu o unitate (un bob pe spic), fertilitatea crește cu aproximativ 0,3% iar sterilitatea scade cu același procent, pentru intervalul studiat (figura 4.14).

Punctele așezate destul de strâns în jurul dreptelor arată o corelație puternică între aceste caractere.Coeficientul de determinație de 0,1911 ne arată că variația numărului de boabe/spic explică 19 % atât din variația sterilității cât și din cea a fertilității.

CORELAȚIILE DINTRE GREUTATEA BOABELOR/SPIC ȘI CELELALTE CARACTERE DETERMINATE

Greutatea boabelor/spic a înregistrat valori cuprinse între 0,64 g/spic la linia A38-04 și 1,38 g/spic la soiul Pitar.

Fig.4.14. Relația dintre numărul de boabe/spic și sterilitatea/fertilitatea spicului la grâul de toamnă

4.15. Corelația dintre greutatea boabelor/spic și masa hectolitrică este o corelație pozitivă, distinct semnificativă (r = 0,603). Din ecuația liniară calculată rezultă că pentru fiecare creștere a greutății boabelor/spic cu o unitate (un gram/spic), masa hectolitrică crește cu aproximativ 19 kg/hl pentru intervalul studiat.

În cadranul care evidențiază variantele peste media greutății boabelor/spic (1,05 g/spic) și peste media masei hectolitrice (66,4 kg/hl) se regăsesc soiurile: Glosa, Otilia, Pitar, Boema și liniile de grâu Semnal și Retezat (figura 4.15).

Abateri mari negative de la dreaptă au prezentat liniile S 1118 și Lv 6111, în timp ce linia S 119 a prezentat abatere mare pozitivă.

Coeficientul de determinație de 0,3634 sugerează că 36% din varianța calculată pentru greutatea boabelor/spic exprimă o variabilitate legată de variația masei hectolirice.

Fig.4.15. Relația dintre greutatea boabelor/spic și masa hectolitrică la grâul de toamnă

4.16. Corelația dintre greutatea boabelor/spic și masa a 1000 de boabe este o corelație pozitivă, distinct semnificativă (r = 0,703). Din ecuația liniară calculată rezultă că pentru fiecare creștere a greutății boabelor/spic cu o unitate (un gram/spic), masa a 1000 de boabe crește cu aproximativ 14 g pentru intervalul studiat.

În cadranul care evidențiază variantele peste media greutății boabelor/spic (1,05 g/spic) și peste media masei a 1000 de boabe (29,8 g) se regăsesc soiurile: Glosa, Delabrad, Pitar, Boema și liniile de grâu Semnal, Retezat și Lv 61111 (figura 4.16)

Abatere mare negative de la dreaptă a prezentat linia Lv 6110 (greutate a boabelor/spic peste medie dar MMB sub medie), în timp ce linia Rovine a prezentat abatere mare pozitivă (greutate a boabelor/spic sub medie dar MMB peste medie).

Coeficientul de determinație de 0,4945 sugerează că aproximativ jumătate din varianța calculată pentru greutatea boabelor/spic exprimă o variabilitate legată de variația masei a 1000 de boabe.

Fig.4.16. Relația dintre greutatea boabelor/spic și masa a 1000 de boabe la grâul de toamnă

CORELAȚIILE DINTRE MASA A 1000 DE BOABE ȘI MASA HECTOLITRICĂ

Masa a 1000 de boabe a înregistrat valori cuprinse între 23,5 g la linia S 1118 (în principal datorită atacului de fuzarioză) și 35 g la soiul Pitar. Niciunul dintre soiuri nu a avut greutatea a 1000 de boabe peste 40 g în condițiile anului 2014.

Masa hectolitrică a înregistrat valori cuprinse între 51,3 kg/hl la linia S 1118 și 72,5 kg/hl la soiul Otilia. Niciuul dintre soiuri nu a avut masa hectolitrică peste 76 kg/hl -limita de preluare, în condițiile anului 2014.

4.17. Corelația dintre masa a 1000 de boabe și masa hectolitrică este o corelație pozitivă distinct semnificativă (r = 0,665). Pentru fiecare creștere a masei a 1000 de boabe cu o unitate (un gram), masa hectolitrică crește cu 1,05 kg/hl, pentru intervalul studiat.

În cadranul care evidențiază variantele peste media MH (66,4 kg/hl) și peste media MMB (29,8 g) se regăsesc multe dintre soiurile și liniile testate: Roditor, Bezostaia, Partener, Boema, Glosa, Pitar, Retezat, Rovine, Semnal și Delabrad (figura 4.17).

Abateri negative de la dreaptă au prezentat liniile A38-04 și S1118 plasate în cadranul cu MH și MMB mici și linia Lv 6111 plasată în cadranul cu MMB peste medie dar MH mic.

Coeficientul de determinație de 0,4425 sugerează că 44% din varianța calculată pentru datele privind masa a 1000 de boabe exprimă o variabilitate legată de masei hectolitrice.

Fig.4.17. Relația dintre masa a 1000 de boabe și masa hectolitrică la grâul de toamnă

CORELAȚIILE DINTRE CONȚINUTUL DE PROTEINĂ ȘI CELELALTE CARACTERE DETERMINATE

Pe lângă corelațiile deja prezentate, producție-conținut de proteină, număr spiculețe sterile/spic-conținut de proteină, sterilitate-conținut de proteină și fertilitate-conținut de proteină, s-a evidențiat și corelația masa hectolitrică-conținut de proteină.

4.18. Corelația dintre masa hectolitrică și conținutul de proteină este o corelație negativă distinct semnificativă (r = -0,622). Din ecuația liniară calculată rezultă că pentru fiecare creștere a masei hectolitrice cu o unitate (un kg/hl) proteina scade cu aproximativ 0,10 % pentru intervalul studiat.

În cadranul care evidențiază variantele peste media MH (66,4 kg/hl) și peste media conținutului de proteină (12,9%) se regăsesc doar 2 dintre soiuri: Litera,Delabrad și linia Roditor. Cea mai mare abatere de la dreaptă a prezentat-o soiul Izvor (masa hectolitrică peste medie dar conținut de proteină sub medie). De remarcat totuși, că deși sub medie, soiul Izvor a înregistrat un conținut de proteină peste limita minima de preluare care este de 10,5 % (figura 4.18).

Coeficientul de determinație de 0,387 sugerează că circa 38-39% din varianța calculată pentru datele de masă hecolitrică exprimă o variabilitate legată de variația conținutului de proteină.

Fig.4.18. Relația dintre masa hectolitrică și conținutul de proteină la grâul de toamnă

4.19. Corelația dintre conținutul de proteină și sterilitatea spicului este o corelație negativă distinct semnificativă (r = -0,610), în timp ce corelația cu fertilitatea spicului este pozitiv distinct semnificativă (r=0,610). Pentru fiecare creștere a conținutului de proteină cu un procent fertilitatea crește cu aproximativ 2 % iar sterilitatea scade cu același procent, pentru intervalul studiat (figura 4.19).

Fig.4.19. Relația dintre conținutul de proteină și sterilitatea/fertilitatea spicului la grâul de toamnă

Punctele așezate destul de strâns în jurul dreptelor arată o corelație puternică între aceste caractere.

Coeficientul de determinație de 0,3722 sugerează că variația conținutului de proteină explică 37 % atât din variația sterilității cât și din cea a fertilității spicului.

Numărul de plante răsărite/mp a înregistrat valori cuprinse între 387 plante/mp la soiul Litera și 485 plante/mp la soiul Bezostaia.

4.20. Corelația dintre numărul de plante răsărite/mp și sterilitatea spicului este o corelație negativă semnificativă (r = -0,439), în timp ce corelația cu fertilitatea spicului este pozitiv semnificativă (r=0,439). O desime mai mare a plantelor la răsărire conduce la creșterea fertilității spicului concomitent cu scăderea sterilității spicului cu același procent, pentru intervalul studiat (figura 4.20).

Fig.4.20. Relația dintre numărul de plante răsărite/mp și sterilitatea/fertilitatea spicului la grâul de toamnă

Punctele așezate destul de strâns în jurul dreptelor arată o corelație puternică între aceste caractere.

Coeficientul de determinație de 0,1932 sugerează că variația numărului de plante răsărite/mp explică 19 % atât din variația sterilității cât și din cea a fertilității spicului.

CORELAȚIILE DINTRE NUMĂRUL DE SPICE/MP ȘI CELELALTE CARACTERE DETERMINATE

Numărul de spice/mp a înregistrat valori cuprinse între 347 spice/mp la soiul Boema și 477 spice/mp la soiul Adelina. Acest caracter nu a fost corelat semnificativ cu nicio altă determinare. De altfel nu a înregistrat nicio valoare a coeficientului de corelație mai mare de 0,280.

În sinteză, corelațiile calculate au scos în evidență interdependențe ale caracterelor determinate, cele mai importante fiind cele legate de producție și de calitatea acesteia exprimată prin conținutul de proteină. Acestea sunt prezentate în tabelul 4.2.

Tabelul 4.2.

Soiurile și liniile de grâu evidențiate prin prisma încadrării peste valorile medii și peste valorile minime acceptate

CONCLUZII

Toate caracterele determinate: producție, lungime spic, număr spiculețe/spic, număr spiculețe sterile/spic, desime spic, procent sterilitate spic, procent fertilitate spic, număr boabe/spic, greutate boabe/spic, masa a 1000 de boabe, masa hectolitrică, conținut proteină, talia, număr plante răsărite/mp și număr spice/mp au fost corelate între ele, într-o măsură mai mică sau mai mare.

Singurele caractere care nu s-au corelat cu niciun alt element determinat au fost numărul de spiculețe/spic și numărul de spice/mp.

Între producție și numărul de boabe pe spic s-a realizat o corelație pozitivă distinct semnificativă, având coeficientul de corelație 0,526. Soiurile care au înregistrat sporuri peste media producției și numărul de boabe în spic sunt : Otilia, [NUME_REDACTAT], Faur, Pitar, Delabrad și linia Semnal. [NUME_REDACTAT] 1118 și A34-08 au înregistrat abateri mari.

Producția s-a corelat puternic și cu greutatea boabelor în spic, cu un coeficient de corelație de 0,690. Soiurile care se încadrează aici sunt: Otilia, Litera, Boema, Faur, Delabrad, linia Semnal la care se adaugă și soiul Glosa. Și în cazul acestei corelații sunt prezente abaterile de la ecuația liniară care sunt reperezentate tot de linia A 38-04 și linia Șimnic 1118.

Corelație mai puțin semnificativă, dar tot pozitivă este realizată între producție și masa a 1000 de boabe, având coeficientul de corelție de 0,486. Soiurile repezentante și în cazul acestei corelați sunt tot soiurile menționate mai sus la care se adaugă liniie Roditor și Partener. Liniile A 38-04 și Șimnic 1118 prezintă o abatere mare de la ecuația liniară.

Corelația dintre producție și masa hectolitrică este una puternic pozitivă distinct semnificativ, având coeficientul de corelație de 0,790. Sourile reprezentative acestei corelații sunt: Otilia, Litera, Boema, Pitar, Glosa, Delabrad, Faur și liniile Semnal,Retezat și Partener.

Abaterile de la dreaptă sunt reprezentate de liniile A38-04 cu masa hectolitrică sub medie, linia Rovine și soiul Bezostaia cu producție sub medie, dar masa hectolitrică peste medie.

Producția s-a corelat negativ cu talia plantelor, coeficientul de corelație fiind de

-0,406.

Corelație negativă semnificativă este între producție și conținutul de proteină, realizând un coeficient de corelație de -0,456. Abaterile de la această corelație sunt prezentate de soiurile Adelina, Izvor și liniile A38-04 și Șimnic 1118.

Între lungimea spicului și numărul de spiculețe sterile pe spic s-a înregistrat o corelație negativă distinct semnificativă cu un coeficient de corelație de -0,585. Reprezentanții acestei corelații sunt soiul Miranda și linia Semnal. Abaterile sunt reprezentate de soiul Izvor ( abatere pozitivă) și linia Lv 6110 ( abatere negativă).

Tot o corelație negativă distinct semnificativă este și între lungimea spicului și desimea spicului, coeficientul de corelație fiind egal cu – 0,830. Majoritatea liniilor Lovrin și soiul Faur au prezentat abateri mari de la ecuația liniară.

Lungimea spicului s-a corelat negativ distinct semnificativ cu sterilitatea spicului, coeficientul de corelație având valoarea de – 0,572, în comparație cu fertilitatea spicului care s-a corelat pozitiv distinct semnificativă, cu un coeficent de corelație de 0,570.

Numărul de spiculețe sterile/spic s-a corelat pozitiv distinct semnificativ cu desimea spicului, cu o valoare a coeficientului de corelație de 0,642. [NUME_REDACTAT] și liniile de grâu Roditor și Lovrin 6110 sunt reprezentanții acestei corelații pozitive, pe când linia Retezat a prezentat o abatere mare de la dreaptă.

Numărul de spiculețe sterile / spic s- a corelat pozitiv puternic distinct semnificativ cu sterilitatea spicului, cu un coeficient de corelație de 0,980, în comparație cu fertilitatea care s-a corelat negativ puternic disctinct semnificativ, coeficientul de corelație având valoarea de -0.980.

Corelația dintre numărul de boabe/spic și greutatea boabelor/spic este o corelație pozitivă distinct semnificativă, având coeficientul de corelație 0,735. Corelația este prezentată de soiurile Otilia, Pitar, Boema, Delabrad și liniile de grâu Semnal, Lv 6111, Lv 6113. Abaterea este reprezentată de linia A 38- 04.

Între numărul de boabe/spic și talie s-a realizat o corelație negativ distinct semnificativă, r = – 0,498. Reprezentanții acestei corelații sunt: soiurile Otilia, Pitar, Faur și linia de grâu Lovrin 6113. [NUME_REDACTAT] și liniile de grâu A 38- 04 și Rovine au prezentat abateri mari de la dreaptă.

Corelația dintre numărul de boabe pe spic și sterilitatea spicului este o corelație negativă semnificativă, r = -0,437, în timp ce corelația cu fertilitatea spicului este pozitiv semnificativă, r = 0,437.

Între greutatea boabelor/ spic și masa hectolitrică s-a realizat o corelație pozitivă distinct semnificativă, r = 0,603. În această corelație sunt prezente soiurile: Glosa, Pitar, Boema și liniile de grâu Retezat și Semnal. Abateri negative au prezentat liniile S 1118 și Lv 6111, în timp ce linia S 119 a prezentat o abatere pozitivă.

Greutatea boabelor/ spic s-a corelat pozitiv distinct semnificativ cu masa a 1000 de boabe, având coeficentul de corelație de 0,703. Soiurile reprezentative acestei corelații sunt: Delabrad, Glosa, Pitar, Boema și liniile Retezat și Lv 6111. [NUME_REDACTAT] 6110 a prezentat o abatere negativă, pe când linia Rovine a prezentat o abatere pozitivă.

Masa a 1000 de boabe a fost corelată pozitiv distinct semnificativă cu masa hectolitrică, având un coeficient de corelație de 0,665. Această corelație este reprezentată de soiurile Bezostaia, Boema, Glosa, Pitar, Delabrad și liniile Rovine, Semnal, Retezat, [NUME_REDACTAT]. Abateri negative au prezentat liniile A 38- 04, S 1118 și Lv 6111.

Masa hectolitrică și conținutul de proteină s-au corelat negativ distinct semnificativ, valoarea coeficientului fiinde de – 0,622. Reprezentative pentru această corelație sunt doar două soiuri : Litera, Delabrad și linia Roditor. Abaterea cea mai mare a prezentat-o soiul Izvor.

Corelația dintre conținutul de proteină și sterilitatea spicului este o corelație negativă distinct semnificativă, r = -0,610, în timp ce corelația cu fertilitatea spicului este pozitiv distinct semnificativă, r = 0,610.

Între numărul de plante răsărite/mp și sterilitatea spicului este o corelație negativă semnificativă, r = -0,439, în timp ce corelația cu fertilitatea spicului este pozitiv semnificativă r = 0,439.

Pe baza poziționării datelor de-a lungul dreptelor calculate prin ecuații liniare, s-au putut determina care sunt soiurile și liniile care se detașează de celelalte prin valori peste medie în cazul majorității caracterelor sau sub medie în cazul numărului de spiculețe sterile/spic, sterilității sau taliei.

După evidențierea prin prisma încadrării peste valorile medii și peste valorile minime acceptate s-au detașat:

►linia Roditor cu 12 nominalizări

►soiul Otilia și linia Semnal, fiecare cu câte 9 nominalizări.

Dintre soiurile cu valori ce accentuează o bună comportare fac parte:

►soiul Otilia și linia Lv 6110 cu câte trei nominalizări.

Rezultatele obținute recomandă, pe baza corelațiilor evidențiate, alegerea soiurilor cu talie mai scurtă, cel mult medie, cu valori mari ale fertilității spicului, cu capacitate ridicată de a forma numeroase boabe /spic, cu greutate mare și cu masa hectolitrică ridicată. În ceea ce privește calitatea, în speță conținutul de proteină se caută abaterile de la corelația puternică dintre productivitate ridicată și conținutul scăzut de proteină.

BIBLIOGRAFIE

ARVALIS, 2005 – Ble tendre. Marches, debouches, techniques culturales, recolte et conservation. ITCF

BÂLTEANU. GH., 1989 – Fitotehnie, Ed., [NUME_REDACTAT], 282-292

BÂLTEANU. GH.,1999 – [NUME_REDACTAT].Ceres

CEAPOIU N., 1984 – Importanța economică, istoricul culturii, distribuția geografică, producția și comerțul de grâu. Grâul. Ed. Academiei R.S.R.București. 13-26

DETVISITSAKU C., W. ZHANG, S. MUTHUKRISHNAN G. LOOKHART G. LIANG, 2001 – [NUME_REDACTAT] Hva 1 Gene to Wheat for [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT], 242

HOUSLEY, T.L., H.W. OHM, 1992- Earliness and duration of grain fill in winter wheat. Can. J. [NUME_REDACTAT] Sci. 72 (1) 35-48

IVANOV A.P., I.A. SIZOV, 1954 – Ameliorarea si producerea semintelor de plante agricole. [NUME_REDACTAT]-Silvica de stat

KELLNER E., 1983 – Metode de estimare a stabilității producției P.G.T.A. XV (1): 75-87.

KOECHLIN, FLORIANNE, 2004 – Transgenic drought and salt tolerant plants. Science and technology assessment. Case studies. Transgene durre und salztolerante pflanzen. Oko-institut eV, 1-4

LĂZUREANU A., S. ALDA, G. CÂRCIU, 2009 – Variația producției și a unor indici calitativi la două soiuri de grâu de toamnă zonate în partea de vest a țării, 2-3: 186-190

MIGLIETTA F., J.R. PORTER, 1992 – The effects of climate change on development in wheat analysis and modelling. Journal of Exp. Bot 43 (253) 1147-1158

MONNEVEUX P., E. BELHASSEN, 1996 – The diversity of drought adaptation in the wide. [NUME_REDACTAT] Regulation, vol. 20 (2): 85-92

MUREȘAN T., T. CRĂCIUN, 1972 – Ameliorarea specială a plantelor. [NUME_REDACTAT]-București, 146-149

MUSTĂȚEA POMPILIU, N.N. SĂULESCU, GH. ITTU GH., GABRIELA PĂUNESCU, IOANA STERE, N. TANISLAV, M.C. ZAMFIR, I. VOINEA, 2003- Genotypical differences in wheat response to drought under conditions of the year 2002 – 2003, R.A.R, nr. 19-20, 39-45.

PĂUNESCU GABRIELA, ȘTEFANIA ILICEVICI, MARIA OANĂ, 1994 – Relația precipitații -producție la grâùl de toamnă în perioada 1957-1997. Lucr.științifice XII, 35-43.

PĂUNESCU GABRIELA, 1999 – Contribuții la elaborarea ideotipului plantei de grâu în condițiile ecologice ale zonei de sud a țării. Teză de doctorat. București.

QUISENBERRY K.S.,1967 – Wheat and [NUME_REDACTAT]. Published by the [NUME_REDACTAT] of Agronomy madison Wisconsis., U.S.A. Ed.K.S.Qisenberry.

ROMAN GH., 2011- Fitotehnie, Cereale și leguminoase pentru boabe, Ed. Universitară, ISBN 978-606-591-277-9 , București

SĂULESCU N.N., 1984 – Ameliorarea stabilității recoltelor. Grâul. Ed. Academiei R.S.R București, 303

SĂULESCU N.N., 1986 – Relația între data înspicatului și producție în experiențele cu soiuri de grâu efectuate în perioada 1975-1985. P.G.T.A. XVII (2), 103-110

SĂULESCU N.N., E.N. JINGA, 1990 – Estimarea unor caractere ale ideotipului de grâu pentru [NUME_REDACTAT], folosind un model de stimulare a formării producției.I Cerințe de vernalizare și fotoperioadă. Anale I.C.C.P.T. LVIII, 21-41.

STAPPER M., H.C. HARRIS, 1989 – Assesing the productivity of wheat genotypes in a Mediterranean climate, using a crop-simulation model. [NUME_REDACTAT] research, 20 (2), 129-152

ZAHARIEVA M., E. GAULIN M. HAVAUX, E. ACEVEDO P. MONNEVEUX, 2001 – Drought and [NUME_REDACTAT] in the [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] geniculata Roth. [NUME_REDACTAT] 41: 1321-1329

ZHONG-HU, H., S. RAJARAM, 1994 – Differential responses of bread wheat characters to high temperature. Euphytica, 72 (3): 197-203

WEI, Y.M., 1993 – Biological studies of growth in german and Chinese wheat varieties. Osteuropastudien der Hochschubaj des [NUME_REDACTAT] no.186, 91.

WORLAND, A.J., M.D. GALE C.N. LAW, 1987 – Wheat genetics. In: Wheat breeding-its scyentific basis ( Editat de F.C.H. Lupton, Chapman and Hall, London,[NUME_REDACTAT], 129-171.

***, 2000, Catalogul oficial al soiurilor (hibrizilor) de plante de cultură din România. Institutul de Stat pentru Încercarea și Omologarea soiurilor – Ed. [NUME_REDACTAT]

***, 2005, Catalogul oficial al soiurilor (hibrizilor) de plante de cultură din România. Institutul de Stat pentru Încercarea și Omologarea soiurilor – Ed. [NUME_REDACTAT]

http://www.madr.ro/