Statie de Transfer cu Colectare Si Sortare a Deseurilor

CUPRINS

REZUMAT

ABSTRCT

1.INTRODUCERE

2.PARTICULARITĂȚILE GESTIONĂRII DEȘEURILOR REZULTATE DIN ACTIVITĂȚILE MEDICALE

2.1 Norme tehnice

2.2 Deșeurile medicale(definiții,clasificare)

2.3 Colectarea,separarea si ambalarea deșeurilor la locul de producere (sursă)

2.4 Procese de decontaminare si de eliminare a deseurilor medicale

2.5 Procese de monitorizare si gestionare a desurilor medicale

2.6 Tehnologii disponibile pentru tratarea deseurilor medicale

2.7 Analiza metodelor disponibile

3. CONSIDERATII PRIVIND REALIZAREA UNUI NOU SISTEM DE DECONTAMINARE PRIN AUTOCLAVARE

3.1. Generalitati

3.2. Necesitatea si oportunitatea realizarii unui sistem de decontaminare prin autoclavare

3.3 Structura unui sistem de autoclavare.Autoclava cu abur

4. STUDIU DE CAZ:CALCULE DE PROIECTARE PENTRU REALIZAREA UNUI SISTEM DE DECONTAMINARE PRIN AUTOCLAVARE

4.2 Generalitati

4.3 Dimensionarea sistemului de decontaminare

5.CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

REZUMAT

Prezentul proiect,este structurat din 5 capitole și abordează tematica proiectării unui sistem de decontaminare a deșeurilor medicale de tip autoclavă.

În lucrare se justifică necesitatea introducerii în sistemul de gestionare a deșeurilor periculoase provenite din activitatea medicală a tehnologiilor alternative de tratare,se face o analiză a celor mai utilizate metode,se prezintă instalații hibride de tratare și se propun soluții pentru reducerea împovărării spitalelor de costurile cu tratarea deșeurilor periculoase generate.

ABSTRACT

The current project,structured on 5 chapters,tackles the topic of disigning an autoclave-type decontamination system for medical waste.

This paper justifier the need in the management of hazrdous waste from healthcare activities of alternative treatment technologies,describe an analysis of the most used methods of treatment,presesnt hybrid plants and propose solutions to reduces costs in hospitals.CUPRINS

REZUMAT

ABSTRCT

1.INTRODUCERE

2.PARTICULARITĂȚILE GESTIONĂRII DEȘEURILOR REZULTATE DIN ACTIVITĂȚILE MEDICALE

2.1 Norme tehnice

2.2 Deșeurile medicale(definiții,clasificare)

2.3 Colectarea,separarea si ambalarea deșeurilor la locul de producere (sursă)

2.4 Procese de decontaminare si de eliminare a deseurilor medicale

2.5 Procese de monitorizare si gestionare a desurilor medicale

2.6 Tehnologii disponibile pentru tratarea deseurilor medicale

2.7 Analiza metodelor disponibile

3. CONSIDERATII PRIVIND REALIZAREA UNUI NOU SISTEM DE DECONTAMINARE PRIN AUTOCLAVARE

3.1. Generalitati

3.2. Necesitatea si oportunitatea realizarii unui sistem de decontaminare prin autoclavare

3.3 Structura unui sistem de autoclavare.Autoclava cu abur

4. STUDIU DE CAZ:CALCULE DE PROIECTARE PENTRU REALIZAREA UNUI SISTEM DE DECONTAMINARE PRIN AUTOCLAVARE

4.2 Generalitati

4.3 Dimensionarea sistemului de decontaminare

5.CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

1.INTRODUCERE

O dată cu schimbările climatice produse pe plan mondial în ultimii ani și a apariției de noi tipuri de afecțiuni,au determinat luarea de decizii pentru minimalizarea oricărei surse de poluare sau cu impact asuprea mediului.

Toate activitățile umane produc deșeuri mai mult sau mai puțin periculoase.O gestionare neconformă a deșeurilor duce la efecte negative asupra mediului si a sănătății umane.Deșeurile medicale sunt periculoase atât pentru oameni,cât și pentru mediu,expunând la riscuri infecțioase populația.Acestea provin din toate activitățile medicale din sistemul național de sănătate publică: spitale,centre de îngrijire,case de copii,centre de sănătate,cabinete medicale și veterinare,cabinete stomatologice,centre hematologice,laboratoare de sănătate publică,centre de cercetare în domeniu.

Pentru a reduce sau pentru a elimina potențialul periculos al deșeurilor medicale,se utilizează diferite metode de tratare menite sa schimbe caracterul biologic sau compoziția oricărui deșeu medical periculo.

Cea mai răspândită metodă de tratare a acestor deșeuri este incinerarea.Incinerarea este o metodă combustibilă de tratare,cu principiu de funcționare simplu: arderea deșeurilor într-un cuptor și tratarea,în continuare aa efluenților.Incineratoarele reduc volumul de deșeuri până la 95-96%,aceste procente depinzând de compoziția materialelor.

Incinerarea deșeurilor medicale reprezintă o sursă de discuții si îngrijorări.Studiile efectuate pentru determinarea emisiilor in urma combustiei,au demonstrat faptul că incineratoarele sunt o sursă majoră de poluanți organici persistenți si alți poluanți,cum ar fi metalele grele.

Având în vedere impactul aspra mediului a metodei de incinerare a deșeurilor medicale,s-au dezvoltat instalații alternative necombustibile pentru tratarea acestor tipuri de deșeuri.

La nivel național, România trebuie să ia măsuri pentru a asigura:

Colectarea separată a deșeurilor periculoase în unitățile sanitare;

Colectarea separată a deșeurilor nepericuloase rezultate din activitatea medicală;

Eliminarea în siguranță a deșeurilor medicale fără afectarea sănătății personalului medicosanitar și a populației:

Realizarea unei depozitări temporare, ecolo- Interzicerea depozitării finale a deșeurilor periculoase fără pretratare, în vederea inertizării totale. În cazul deșeurilor infecțioase și periculoase vor fi excluse metodele de pretratare care transferă poluanți în alți factori de mediu. gic sigure, a deșeurilor infecțioase și periculoase;[1]

Principalele obiective urmărite în proiect sunt:

analiza stadiului actual în privința decontaminării deșeurilor medicale;

proiectarea unui nou sistem de decontaminare a deșeurilor medicale,de tip autoclavă;

dimensionarea sistemului de decontaminare a deșeurilor medicale;

Rezultatele așteptate din realizarea proiectului sunt:

proiectarea unui sistem de tip autoclavă;

dimensionarea celor mai importante elemente din autoclavă.

2.PARTICULARITĂȚIILE GESTIONĂRII DEȘEURILOR REZULTATE DIN ACTIVITĂȚILE MEDICALE

2.1.Norme tehnice

    ART. 1
    Normele tehnice privind gestionarea deșeurilor rezultate din activități medicale reglementează modul în care se realizează colectarea separată pe categorii, ambalarea, stocarea temporară, transportul, tratarea și eliminarea deșeurilor medicale, acordând o atenție deosebită deșeurilor periculoase pentru a preveni contaminarea mediului și afectarea stării de sănătate.
    ART. 2
    (1) Prezentele norme tehnice se aplică de către toate unitățile sanitare, indiferent de forma de organizare, în care se desfășoară activități medicale în urma cărora sunt produse deșeuri, denumite în continuare deșeuri medicale.
    (2) Producătorul de deșeuri medicale este răspunzător pentru gestionarea deșeurilor medicale rezultate din activitatea sa.
    (3) Unitățile elaborează și aplică planuri, strategii de management și proceduri medicale care să prevină producerea de deșeuri medicale periculoase sau să reducă pe cât posibil cantitățile produse.
    (4) Unitățile elaborează și aplică planul propriu de gestionare a deșeurilor rezultate din activitățile medicale, în concordanță cu regulamentele interne și codurile de procedură, pe baza reglementărilor în vigoare și respectând conținutul-cadru prezentat în anexa nr. 4 la ordin.
    ART. 3
    Producătorii de deșeuri medicale, astfel cum sunt definiți la art. 7, au următoarele obligații:
    a) prevenirea producerii deșeurilor medicale sau reducerea gradului de periculozitate a acestora;
    b) separarea diferitelor tipuri de deșeuri la locul producerii/generării;
    c) tratarea și eliminarea corespunzătoare a tuturor tipurilor de deșeuri medicale produse.
    ART. 4
    Prezentele norme tehnice se aplică și unităților care desfășoară activități conexe celor medicale (cabinete de înfrumusețare corporală, îngrijiri paleative și îngrijiri la domiciliu etc.), indiferent de forma de organizare a acestora.
    ART. 5
    (1) Prezentele norme tehnice nu se referă la managementul deșeurilor radioactive, a căror gestionare este prevăzută în reglementări specifice, și nici la efluenții gazoși emiși în atmosferă sau la apele uzate descărcate în receptori.
(2) Deșeurile medicale radioactive sunt gestionate cu respectarea prevederilor [NUME_REDACTAT] nr. 11/2003 privind gospodărirea în siguranță a deșeurilor radioactive, republicată, cu modificările ulterioare.
    ART. 6
    (1) Prezentele norme tehnice nu se referă la managementul deșeurilor de medicamente (din categoria 18 01 08* – medicamente citotoxice și citostatice și 18 01 09 – medicamente, altele decât cele specificate la 18 01 08) rezultate din următoarele unități, indiferent de forma de organizare a acestora:
    a) farmacii, drogherii, unități autorizate pentru vânzarea sau distribuția medicamentelor și produselor farmaceutice;
    b) unități de producție, depozitare și păstrare a medicamentelor și a produselor biologice;
    c) institute de cercetare farmaceutică;
    d) unități preclinice din universitățile și facultățile de farmacie;
    e) [NUME_REDACTAT] a Medicamentului și a [NUME_REDACTAT].
    (2) Gestionarea deșeurilor de medicamente prevăzute la alin. (1) va fi reglementată prin ordin al ministrului sănătății, conform prevederilor Legii nr. 95/2006 privind reforma în sănătate publică, cu modificările și completările ulterioare.

    ART. 7
    În înțelesul prezentelor norme tehnice se definesc următorii termeni:
    a) activitatea medicală este orice activitate de diagnostic, prevenție, tratament, cercetare, precum și de monitorizare și recuperare a stării de sănătate, care implică sau nu utilizarea de instrumente, echipamente, substanțe ori aparatură medicală;
    b) ambalajele pentru deșeuri rezultate din activitatea medicală reprezintă recipiente și containere utilizate pentru colectarea, ambalarea, transportul, tratarea și eliminarea finală a deșeurilor rezultate din activitatea medicală;
    c) colectarea deșeurilor medicale reprezintă orice activitate de strângere a deșeurilor, incluzând separarea deșeurilor pe categorii, la sursă, și stocarea temporară a deșeurilor în scopul transportării acestora la o instalație de tratare sau de eliminare a deșeurilor;
    d) colectarea separată a deșeurilor medicale înseamnă colectarea în cadrul căreia un flux de deșeuri este păstrat separat în funcție de tipul și natura deșeurilor, cu scopul de a facilita tratarea specifică a acestora;
    e) decontaminarea termică reprezintă operațiunea care se bazează pe acțiunea căldurii umede sau uscate pentru îndepărtarea prin reducere a microorganismelor (patogene sau saprofite) conținute în deșeurile medicale periculoase la temperaturi scăzute;
    f) deșeurile anatomo-patologice sunt fragmente și organe umane, inclusiv recipiente de sânge și sânge conservat. Aceste deșeuri sunt considerate infecțioase;
    g) deșeurile chimice și farmaceutice sunt substanțe chimice solide, lichide sau gazoase, care pot fi toxice, corozive ori inflamabile; medicamentele expirate și reziduurile de substanțe chimioterapeutice, care pot fi citotoxice, genotoxice, mutagene, teratogene sau carcinogene; aceste deșeuri sunt incluse în categoria deșeurilor periculoase atunci când prezintă una sau mai multe din proprietățile prevăzute în anexa nr. 4 la Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, cu modificările ulterioare;
    h) deșeurile infecțioase sunt deșeurile care prezintă proprietăți periculoase, astfel cum acestea sunt definite în anexa nr. 4 la Legea nr. 211/2011, cu modificările ulterioare, la punctul "H 9 – «Infecțioase»: substanțe și preparate cu conținut de microorganisme viabile sau toxine ale acestora care sunt cunoscute ca producând boli la om ori la alte organisme vii"; aceste deșeuri sunt considerate deșeuri periculoase;
    i) deșeurile înțepătoare-tăietoare sunt obiecte ascuțite care pot produce leziuni mecanice prin înțepare sau tăiere; aceste deșeuri sunt considerate deșeuri infecțioase/periculoase, dacă au fost în contact cu fluide biologice sau cu substanțe periculoase;
    j) deșeurile medicale nepericuloase sunt deșeurile a căror compoziție și ale căror proprietăți nu prezintă pericol pentru sănătatea umană și pentru mediu;
    k) deșeurile medicale periculoase sunt deșeurile rezultate din activități medicale și care prezintă una sau mai multe din proprietățile periculoase enumerate în anexa nr. 4 la Legea nr. 211/2011, cu modificările ulterioare;
    l) deșeurile rezultate din activitatea medicală sunt toate deșeurile periculoase și nepericuloase care sunt generate de activități medicale și sunt clasificate conform [NUME_REDACTAT] nr. 856/2002 privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase, cu completările ulterioare;
    m) echipamentul de tratare prin decontaminare termică a deșeurilor rezultate din activitatea medicală este orice echipament fix destinat tratamentului termic la temperaturi scăzute (105°C – 177°C) a deșeurilor medicale periculoase unde are loc acțiunea generală de îndepărtare prin reducere a microorganismelor (patogene sau saprofite) conținute în deșeuri; acesta include dispozitive de procesare mecanică a deșeurilor;
    n) eliminarea deșeurilor medicale înseamnă operațiunile prevăzute la D5 și D10 din anexa nr. 2 la Legea nr. 211/2011, cu modificările ulterioare, cu precizarea că numai deșeurile tratate pot fi eliminate prin depozitare;
    o) fișa internă a gestionării deșeurilor medicale este formularul de păstrare a evidenței deșeurilor rezultate din activitățile medicale, conținând datele privind circuitul complet al acestor deșeuri de la producere și până la eliminarea finală a acestora, conform [NUME_REDACTAT] nr. 856/2002, cu completările ulterioare, conform [NUME_REDACTAT] a Deșeurilor;
    p) gestionarea deșeurilor medicale înseamnă colectarea, stocarea temporară, transportul, tratarea, valorificarea și eliminarea deșeurilor, inclusiv supravegherea acestor operații și întreținerea ulterioară a amplasamentelor utilizate;
    q) instalația de incinerare este orice instalație tehnică fixă sau mobilă și echipamentul destinat tratamentului termic al deșeurilor, cu sau fără recuperarea căldurii de ardere rezultate, așa cum este definit în [NUME_REDACTAT] nr. 128/2002 privind incinerarea deșeurilor, cu modificările și completările ulterioare;
    r) prevenirea producerii deșeurilor medicale reprezintă totalitatea măsurilor luate înainte ca o substanță, un material sau un produs să devină deșeu medical și care au drept scop reducerea cantității de deșeuri medicale, inclusiv prin reutilizarea produselor folosite în activități medicale sau prin extinderea ciclului de viață al produselor respective, prin asigurarea unei separări corecte la sursă a deșeurilor periculoase de cele nepericuloase;
    s) producătorul de deșeuri medicale este orice persoană fizică sau juridică ce desfășoară activități medicale din care rezultă deșeuri medicale;
    ș) spațiul central de stocare temporară a deșeurilor medicale reprezintă un amplasament de stocare temporară a deșeurilor medicale, amenajat în incinta unității care le-a generat, destinat exclusiv stocării temporare a deșeurilor până la momentul la care acestea sunt evacuate în vederea eliminării;
    t) tratarea deșeurilor medicale înseamnă operațiunile de pregătire prealabilă valorificării sau eliminării, respectiv operațiunile de decontaminare la temperaturi scăzute, conform prevederilor legale în vigoare;
    ț) unitatea sanitară este orice unitate publică sau privată, cu paturi sau fără paturi, care desfășoară activități în domeniul sănătății umane și care produc deșeuri.[2]

2.2. Deșeurile medicale

2.2.1.[NUME_REDACTAT] rezultate din activitațile medicale reprezintă deșeurile periculoase sau nepericuloase care se produc în unitățile sanitare.

Deșeurile periculoase sunt deșeurile care prezintă un risc real pentru sănătatea umană și pentru mediu, fiind generate in procesul spitalizării,în activitățile de diagnostic, tratament, supraveghere, prevenție și recuperare medicală, cercetare medicală și producerea, depozitarea, testarea și distribuția medicamentelor și biopreparatelor.

Deșeurile nepericuloase sunt deșeurile asimilabile celor menajere,rezultate din activitatea serviciilor medicale, tehnico-medicale, administrative, de cazare, a blocurilor alimentare și a oficiilor de distribuție a hranei.Aceste deșeuri si colectează și se îndepărtează la fel ca deșeurile menajere.Deșeurile asimilabile încetează să mai fie nepericuloase atunci când sunt amestecate cu o cantitate oarecare cu deșeuri periculoase.În categoria deșeurilor nepericuloase se includ următoarele materiale:ambalajele materialelor sterile, flacoanele de perfuzie care nu a venit în contact cu sâangele sau cu alte fluide biologice, hârtia, resturile alimentare(cu excepția celor care provin de la secțiile cu boli infecțioase),sacii și alte ambalaje din plastic,recipiente din sticlă care nu au venit în contact cu sângele sau cu alte fluide biologice ș.a..

Sursele majore din care provin deșeurile medicale sunt indicate în tabelul 2.1[3]

Tabelul 2.1 Surse majore de deșeuri medicale [3]

Respectând prevederile [NUME_REDACTAT],producătorul de deșeuri medicale are următoarele obligații:

Să scadă cantitatea de deșeuri ce trebuie eliminată;

Să promoveze reutilizarea și reciclarea fracțiilor de deșeuri spitalicești;

Să colecteze și să sorteze deșeurile periculoase de cele nepericuloase.

Tabelul 2.2 Estimarea deșeurilor medicale generate de activitățile medicale bazată pe datele de la Direcțiile de [NUME_REDACTAT][4]

2.2.2.Clasificarea deșeurilor medicale

Clasificarea pe categorii rezultate din activitățile medicale se face astfel:

Deșeurile nepericuloase sunt deșeurile asimilabile celor menajere,rezultate din activitatea serviciilor medicale, tehnico-medicale, administrative, de cazare, a blocurilor alimentare și a oficiilor de distribuție a hranei.Aceste deșeuri si colectează și se îndepărtează la fel ca deșeurile menajere.Deșeurile asimilabile încetează să mai fie nepericuloase atunci când sunt amestecate cu o cantitate oarecare cu deșeuri periculoase.În categoria deșeurilor nepericuloase se includ următoarele materiale:ambalajele materialelor sterile, flacoanele de perfuzie care nu a venit în contact cu sâangele sau cu alte fluide biologice, hârtia, resturile alimentare(cu excepția celor care provin de la secțiile cu boli infecțioase),sacii și alte ambalaje din plastic,recipiente din sticlă care nu au venit în contact cu sângele sau cu alte fluide biologice ș.a..

[NUME_REDACTAT]

Hârtie,carton

[NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT]

Figura 2.1Procentajul mediu al compoziției deșeurilor menajere (nepericuloase) în 2013 [5]

Figura 2.2 Deșeuri medicale nepericuloase [6]

Deșeurile periculoase rezultate din activitățile medicale se clasifică în:

Deșeuri anatomo-patologice și părți anatomice- deșeurile care cuprind parți anatomice ,material biopsic rezultat din blocurile operatorii de chirurgie și obstretică (fetuși,placente), părți anatomice rezultate din autopsie,cadrave de animale rezultate în urma experimentelor de cercetare.Toate acestea se consideră deșeuri periculoase, conform [NUME_REDACTAT];

Deșeuri infecțioase- deșeurile lichide sau solide care conțin sau au venit în contact cu sângele sau alte fluide biologice,precum și viruși și bacterii,paraziți sau toxinele microorganismelor.Exemple:seringi,ace, ace cu fir,perfuzoare cu tubulatură, recipienți care auconținut sau conțin sânge,mănuși, sonde, pansamente și alte materiale contaminate, membrane de dializă etc.

Deșeuri înțepătoare-tăietoare- deșeurile care pot produce leziuni mecanice prin înțepare sau tăiere.Acestea cuprind: ace, ace cu fir, catedere,seringi cu ac, perfuzoare, lame de bisturiu de unică folosință, pipete, sticlărie de laborator care au venit in contact cu material infectat.Aceste deșeuri se consideră periculoase, conform [NUME_REDACTAT].

Figura 2.3 Deșeuri medicale infecțioase[7]

Deșeuri chimice-farmaceutice- deșeuri reprezentate de substanțe chimice solide, lichide sau gazoase, care pot fi toxice, corozive sau inflamabile,pot include serurile sau vaccinurile cu termen de valabilitate depăsit, medicamentele expirate, reziduurile de substanțe chimioterapice, reactivii și substanțele folosite în laboratoare. Substanțele de curățenie și dezinfecție deteriorate ca urmare a depozitării lor necorespunzător vor fi considerate deșeuri chimice, de exemplu: substanșe dezinfectante, substanțe tensioactive, etc.

Figura 2.4 Deșeuri chimice-farmaceutice [8]

Deșeuri radioactive- sunt deșeuri solide, lichide și gazoase rezultate din activitățile nucleare medicale,de diagnostic și tratament, care conțin materiale radioactive. Acestea sunt gestionate in țara noastră, conform “[NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT];regimul de lucru cu surse radioactive”.

Deșeuri speciale

Deșeuri chimice și farmaceutice

Deșeuri înțepătoare-tăietoare

Deșeuri infecțiose anotomo-patologice

Deșeuri nepericuloase

Figura 2.5Structura deșeurilor medicale [9]

2.3.Colectarea, separarea si ambalarea deșeurilor periculoase de la locul de producere (sursă)

Colectarea și separarea deșeurilor pe categorii sunt primele etape în gestionarea deșeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală. În situatia în care nu se realizeaza separarea deșeurilor pe categorii, întreaga cantitate de deșeuri se tratează ca deșeuri periculoase.

Ambalajul în care se face colectarea și care vine în contact direct cu deșeurile periculoase rezultate din activitatea medicală este de unică folosintă și se elimină o dată cu conținutul.

Codurile de culori ale ambalajelor în care se colectează deșeurile din unitatile sanitare sunt :

galben – pentru deșeurile periculoase (infecțioase, tăietoare-înțepătoare, chimice și farmaceutice)

negru – pentru deșeurile nepericuloase (deșeurile asimilabile celor menajere).

Figura 2.6. Codurile de culori ale ambalajelor[10]

Pentru deșeurile infecțioase și tăietoare-înțepătoare se foloseste pictograma "Pericol

biologic". Pentru deșeurile chimice și farmaceutice se folosesc pictogramele adecvate pericolului: "Inflamabil", "Corosiv", "Toxic" etc.

Pentru deșeurile infecțioase care nu sunt tăietoare-înțepătoare se folosesc cutii din carton prevazute în interior cu saci din polietilenă sau saci din polietilenă galbeni ori marcați cu galben. Atât cutiile prevazute în interior cu saci din polietilenă, cât și sacii sunt marcați cu pictograma "Pericol biologic". Sacul se introduce în pubele prevazute cu capac și pedală sau în portsac. Înaltimea sacului trebuie să depățească înaltimea pubelei, astfel încât sacul să se răsfrângă peste marginea superioară a acesteia, iar surplusul trebuie să permită închiderea sacului în vederea transportului sigur. Gradul de umplere a sacului nu va depăși trei pătrimi din volumul său.

Deșeurile înțepătoare-tăietoare se colectează în cutii din material rezistent la acțiuni mecanice. Cutiile trebuie să fieprevazute la partea superioară cu un capac special care să permită introducerea deșeurilor și să împiedice scoaterea acestora după umplere, fiind prevazute în acest scop cu un sistem de închidere definitivă. Capacul cutiei are orificii pentru detașarea acelor de seringă și a lamelor de bisturiu. Materialul din care se confecționează aceste cutii trebuie să permită incinerarea cu riscuri minime pentru mediu.

Cutiile trebuie prevazute cu un mâner rezistent pentru a fi ușor transportabile la locul de depozitare intermediară și, ulterior, la locul de eliminare finală. Cutiile au culoarea galbenă și sunt marcate cu pictograma "Pericol biologic". Cutiile se avizează din punct de vedere sanitar de către [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT].

Recipientul destinat colectării deșeurilor înțepătoare-tăietoare trebuie să aibă următoarele caracteristici:

să fie impermeabil și să prezinte etanșeitate, iar prin sistemul de închidere definitivă să impiedice posibilitatea de contaminare a personalului care manipulează deșeurile înțepătoare-tăietoare și a mediului, precum și posibilitatea de refolosire a acestora de către persoane din exteriorul unității sanitare;

să fie inscripționat, în cazul recipientelor importate, și în limba română. Inscripția trebuie să cuprindă: modul de utilizare, pictograma "Pericol biologic", linia de marcare a nivelului maxim de umplere, unitatea sanitară care a folosit recipientul, persoana desemnată responsabilă cu manipularea sa, data umplerii definitive;

să fie avizat de [NUME_REDACTAT] și Familiei după ce a fost supus procedurilor de testare specifică a rezistenței materialului la acțiuni mecanice.[3]

2.4.Procese de decontaminare și de eliminare a deșeurilor medicale

Metode de decontaminare și eliminareă finală a deșeurilor:

Metodele de eliminare trebuie să asigure distrugerea rapidă și completă a factorilor cu potențial nociv pentru mediu și pentru starea de sănătate a populației.

Metodele folosite pentru eliminarea finală a deșeurilor rezultate din activitatea medicală sunt:

Incinerarea – incineratoarele trebuie să respecte normele și standardele în vigoare privind emisiile de gaze în atmosferă și pe cele privitoare la produsele secundare rezultate din procesul de incinerare;

depozitarea în depozitul de deșeuri – la nivelul unității sanitare deșeurile periculoase pot fi supuse tratamentelor de neutralizare, cum ar fi: autoclavare, dezinfecție chimică, dezinfecție cu microunde, încapsulare, iradiere, înainte de a fi eliminate final prin depozitare în depozitul de deșeuri.

Deșeurile asimilabile celor menajere nu necesită tratamente speciale și se includ în ciclul de eliminare a deșeurilor municipale. Excepție fac resturile alimentare provenite din spitalele de boli contagioase, care necesită autoclavare înainte de a fi preluate de serviciile de salubritate.

În stațiile de incinerare se pot trata :

Deșeurile infecțioase,

anumite deșeuri chimice.

Stațiile de incinerare nu sunt potrivite pentru:

deșeuri anorganice mai ales dacă acesteaconțin metale grele,

deșeuri ce conțin clor (precum PVC) deoarece metalele grele toxice (precum mercurul) pot fi dispersate în aer EX.: dioxina (gaz toxic) se crează atunci când se ard materii ce conțin clor.

Incineratoarele moderne au două camere de ardere:

În prima cameră deșeurile sunt supuse pirolizei la o tempetarură de 300 – 500°C iar în cea de-a doua camera gazul de piroliză este ars la o temperatură de 800 – 1200°C,

echipamente pentru eliminarea gazelor produse.

Timpul în care gazele sunt menținute la această temperatură ridicată este de asemenea important pentru a capta particulele de fum și cenușă zburătoare.

Dar este dificil să se îndepărteze dioxina creată în timpul răcirii gazelor.

Instalația de incinerare este alcătuită din:

camera combustie (ardere primară),

camera post-combustie (ardere secundară),

instalație distribuție și automatizare aer și combustibil,

instalația de automatizare,

racord la cosul de fum,

cosul de fum,

instalație monitorizare emisii gaze.

Figura 2.7. Incinerator [11]

Avantaje instalației de incinerare sunt urmăroarele :

reziduurile devin irecognoscibile,

reducere cu 10% a volumului inițial,

distrugere în siguranță a agenților biologici

potrivită pentru anumite deșeuri chimice și farmaceutice

Iar dezavantajele instalației de incinereare sunt :

costuri de investiție ridicate pentru sistemul de tratare a gazelor de ardere rezultate de la incinerare și pentru sistemul de monitorizare continuă a emisiilor rezultate (CEMS)

impact ridicat asupra mediului

costuri de operare și întreținere ridicate

capacitate inflexibilă – trebuie să funcționeze continuu

timp de așteptare îndelungat înainte să fie posibilă repararea și întreținerea

este nevoie de personal cu pregătire specială

probleme la eliminarea cenușei zburătoare și a cenușei obișnuite

Tehnologiile neincinerante sau alternative se pot clasifica în urmatoarele categorii:

Procedee termice

Procedee chimice

Procedee de iradiere

Procedee biologice

Utilizează energia termică prin urmatoarele procese:

Procese termice la temperaturi scăzute 105 – 177C

Procese termice la temperaturi medii 177 – 370C

Procese termice la temperaturi înalte 540 – 8300C

Procedeele autorizate în România sunt cele ce utilizează temperaturi scăzute, ca de ex.:

Dezinfecția cu aer cald

Dezinfecția cu căldură umedă – abur

Dezinfecția cu microunde

Dezinfecția cu aer cald

Se folosește căldura uscată pentru inactivarea deșeului

Încălzire în cuptoare prin:

[NUME_REDACTAT]

Sunt echipamente din categoria procedeelor cu temperatură joasă a unuicurent de aer cald la T = 105 – 177 C.

2.5 Procese de monitorizare și gestionare a deșeurilor medicale

Deșeurile periculoase rezultate din activități medicale, constituie un risc real și mare pentru sănătatea umană și pentru mediu, fiind generate în cursul activităților de diagnostic, tratament, supraveghere, prevenirea bolilor și recuperare medicală, inclusiv cercetarea medicală și producerea, testarea, depozitarea și distribuția medicamentelor și produselor biologice.

Figura 2.8 Tipuri de deșeuri periculoase monitorizate în activitățile sanitare

2.5.1 Monitorizarea deșeurilor medicale

Monitorizarea deșeurilor medicale în România, se realizează, în prezent, prin anchete statistice, pe baza unor chestionare. Chestionarele utilizate pentru ancheta statistică a deșeurilor medicale sunt realizate conform metodologiei aprobate la nivelul organelor administrative abilitate, prin Ordinul nr. 219/2002 al [NUME_REDACTAT] și Familiei pentru aprobarea normelor tehnice privind gestionarea deșeurilor rezultate din activitățile medicale și a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza națională de date privind deșeurile rezultate din activitățile medicale, [NUME_REDACTAT].

În acest sens, fiecare secție, laborator sau compartiment completează un formular care conține cantitățile de deșeuri pe care le generează.

Tipurile de deșeuri care sunt monitorizate prin Metodologia de culegere a datelor sunt:

– deșeurile înțepătoare – tăietoare;

– deșeurile infecțioase.

Apoi se centralizează datele la nivelul secției, compartimentului sau laboratorului, ținându-se cont de numărul total de paturi din secție și numărul mediu de paturi ocupate într-un interval de 24 de ore, pe toată perioada trimestrului respectiv. Responsabilul de mediu centralizează informațiile la nivelul unității sanitare în chestionare, pe care le transmite autorităților de sănătate publică.

Fluxurile de medicamente și de chimicale se monitorizează separat în cadrul unității sanitare de la introducerea în unitatea medicală, până la eliminarea acestora sub formă de deșeuri periculoase. [11]

Implementarea unui sistem online de monitorizare.

Timpul de înregistrare și transmitere a datelor către autorități poate fi diminuat prin implementarea unui sistem online de monitorizare, care să integreze date provenite de la toate unitățile sanitare.

Sistemul de monitorizare trebuie să fie o bază centrală de date, care primește informații de la fiecare unitate sanitară în parte.Baza de date trebuie să prezinte următoarele caracteristici:

volum foarte mare de date;

gestionare comodă a datelor;

baza de date poate fi accesată de oriunde;

interogări multiple;

să furnizeze rapoarte personalizate;

accesul la baza de date se restricționează după user, parolă;

datele pot fi accesate de mai mulți utilizatori în același timp;

interfața de administrare.

Figura 2.9 Structura de acces la rapoartele minitorizării

Figura 2.10.Schema relațională a bazei de date online

Figura 2.11. Pagina de accesare a programului

2.5.2 Gestionarea deșeurilor medicale

Gestionarea deșeurilor medicale reprezintă o problemă de importață a fiecărei unități sanitare, iar calea spre reușită în acest domeniu o reprezintă munca în echipă.

Unitațile spitalicești sunt definite ca mari producători de deșeuri, atât generale(asimilabile cu cele menajere), dar mai ales de deșeuri periculoase, motiv pentru care se impune existența planurilor de getionare a deșeurilor reultate.

Modul în care orice unitate sanitară trebuie să gestioneze deșeurile rezultate dinactivitatea pe care o desfașoară este reglementat prin [NUME_REDACTAT] Sănătătii 219/2002 și reprezintă unul dintre principalele criteriile avute în vedere în cadrul evaluării pentru autorizarea unității medicale.

Producătorul de deșeuri este răspunzător pentru îndepărtarea și eliminarea deșeurilor rezultate din activitatea sa.

Unitățile sanitare elaborează și aplică cu prioritate programe, strategii de management și proceduri medicale care să prevină producerea de deșeuri periculoase sau să reducă pe cât posibil cantitățile produse.

Unitățile sanitare elaborează și aplică planul propriu de gestionare a deșeurilor rezultate din activitățile medicale, în concordanță cu regulamentele interne și cu codurile de procedura, pe baza reglementărilor în vigoare.

Fiecare unitate medicală, indiferent de specialitate, trebuie să aibă un plan de gestionare a deșeurilor rezultate, periculoase sau nepericuloase, pe care să-l și aplice.

Pentru a implementa planul de gestionare a deșeurilor în acest domeniu, trebuie să asigurăm instruirea personalului implicat și să formăm echipe dedicate acestor obiective cu grad crescut de conștientizare a problemelor referitoare la sănătate și mediu.

Pentru formarea personalului e nevoie de transmiterea cunoștințelor pe care trebuie să le însușească, construirea de abilități ce țin de rutina profesională și de formarea unei atitudini favorabile, unei practici corecte care să ducă la stimularea unei schimbări decomportament.

Formarea personalului vizeaza toate categoriile medicale și nemedicale și va include informații minime obligatorii (instrucțiuni) precum și informații detaliate cuprinse în ghiduri sau normative.

Personalul nemedical trebuie să cunoască riscurile asociate manipulării deșeurilormedicale, proceduri în caz de accidente precum și instrucțiuni de utilizare a echipamentului de protecție.[4]

Deșeurile sunt sortate în locuri bine delimitate, marcate și utilizate doar în acest scop. Sortarea se face pe categorii de deșeuri după cum urmează:

Deșeurile nepericuloase se colectează în saci de culoare albastră: ambalajele materialelor sterile, sticle care nu au venit în contact cu sânge, hârtie, resturile alimentare, saci și alte ambalaje Toate ambalajele de hârtie sau carton vor fi desfăcute și colectate separat în vederea reciclării.

Deșeurile periculoase se colectează în saci transparenți și saci de culoare galbenă: flacoane de perfuzii, seringi, catetere, perfuzoare, câmpuri operatorii, pansamente, mănuși și orice deșeuri care au venit în contact cu sângele sau alte lichide biologice.

Aceste deșeuri vor fi sortate după cum urmează:

Material plastic (flacoane de perfuzie, truse pt. perfuzie, seringi etc., fără urme de produse biologice) se va colecta în saci transparenți;

Material moale și mănuși – se vor colecta în saci de culoare galbenă.

Este interzisă amestecarea deșeurilor din material plastic cu material moale, ace, lame sau alte tipuri de materiale.

c. Deșeurile înțepătoare – tăietoare se colectează în cutii de plastic care vor fi puse la dispoziția clinicilor de către serviciul administrativ al spitalului. Este interzisă recapișonarea acelor de seringa cu capacul de protecție, acele fiind colectate direct în cutiile de plastic. La locul de colectare a deșeurilor este obligatorie prezența containerelor de plastic în care se află sacii de colectare, fiecare container fiind inscripționat corespunzător.

Transportul deșeurilor nepericuloase se face zilnic între orele 6:30 – 8:30 la platforma din curtea interioară a Spitalului de către personalul de îngrijire a fiecărei secții. Este strict interzisă depozitarea deșeurilor nepericuloase în subsolul tehnic al Spitalului, sau în alte spații decât cele menționate. Fiecare sac trebuie să fie marcat cu numele secției iar asistenta șefă răspunde de marcarea sacilor și de corectitudinea sortării deșeurilor.

Colectarea deșeurilor periculoase se face zilnic între orele 7:00 – 9:00 de personalul serviciului administrativ, care nu va ridica sacii nemarcați.[13]

2.6 Tehnologii disponibile pentru tratarea deșeurilor medicale

Instalațiile alternative sunt mult mai accesibile și costă mai puțin,iar emisiile degajate sunt mult mai reduse decât incinerarea.

Deșeurile asimilabile celor menajere provenite din spitale nu necesită tratamente speciale și se includ în ciclul de eliminare a deșeurilor municipale.

Practicile alternative la arderea deșeurilor în incineratoare pot fi instalațiile necombustibile sprijinite pe următoarele metode de bază:

Metode termice

Metode chimice

Metode pe bază de radiații ionizante

Metode biologice

Figura 2.12 Metode principale de neutralizare a deșeurilor medicale [12]

2.7.Analiza metodelor disponibile

Sterilizarea cu abur este cea mai utilizată metodă necombustibilă,putând fi utilizată atât la sursă, cât și pe un amplasament de tratare.Această metodă poate trata numeroase tipuri de deșeuri medicale.Pentru neutralizarea microorganismelor se poate combina anumite metode chimic\termic și chimic\iradiere.

Nu toate instalaíile pot trata toate tipurile de deșeuri medicale periculoase provenite din activitățile sanitare.Deșeurile înțepătoare-tăietoare,materialele contaminate cu sânge sau fluide biologice și deșeurile infecțioase moi(tifon, bandaj, halate, lenjerii de pat etc.) se pot trata în toate instalațiile precizate cu excepția instalațiilor de tratare prin metode biologice care tratează numai părți organice provenite de la animale.

Nici o instalație nu tratează echipamente care conțin mercur si deșeuri radiologice.Deșeurile radiologice de nivel scăzut sunt tratate de instalații de piroliză prin plasmă,instalații ce trateaza o mare gamă de deșeuri medicale cu nivel scăzut de emisii.Pentru a neutraliza efectul negativ de mercur sau cadmiu, echipamentele ce conțin metale grele se pot încapsula.

Figura 2.13 Alte metode de îndepărtare și eliminare finală a deșeurilor speciale[13]

Tipurile de deșeuri tratate depin și de genul de instalație.Acestea sunt proiectate fie pentru utilizare regională,cu capacități mari de tratare,fie pentru utilizare locală,la locul de producere a deșeurilor medicale.

Figura 2.14 Locul de amplasare al instalațiilor

Estimări ale costurilor de tratare în diverse tehnologii reiese faptul că, cu cât capacitatea instalației este mai mare cu atât costurile de operare sunt mai mici.

Figura 2.15 Costuri de operare a deșeurilor medicale

3.Considerații privind realizarea unui sistem de decontaminare prin autoclavare

3.1 Generalități

3.1.1. Scop și domeniul de aplicare

Sterilizarea face parte din categoria procedurilor speciale, ale cărei rezultate nu pot fi verificate integral prin controlul final al produsului, trebuind să fie supusă validării, supravegherii bunei funcționări, precum și asigurării unei păstrări corespunzătoare a materialelor sterilizate. Sunt obligatorii: controlul permanent al operațiunilor și respectarea permanentă a procedurilor stabilite.

Protocolul are ca scop descrierea metodei de sterilizare a materialelor infecte prin autoclavare, precum și a responsabilităților personalului care execută și verifică această operație. Protocolul se aplica la efectuarea sterilizării materialelor infecte prin autoclavare.

Termeni și definiții

Autoclava= vas închis ermetic folosit la sterilizare, sub presiune și la temperaturi ridicate.

Presiune = forța care apasă pe unitatea de suprafață a unui corp, mărime fizică egală cu valoarea acestei forțe și aria suprafeței corpului respectiv.

Presiune de sterilizare = presiunea de vapori la care se realizeazăsterilizarea.

Purjare = evacuarea continuă a unui fluid, dintr-un recipient presurizat, dintr-un spațiu închis ermetic.

Autoclavare = metoda de sterilizare cu vapori saturați sub presiune.

Principiul sterilizării cu abur sub presiune este de a expune fiecare articol la contact direct cu aburul și la temperatura și presiunea pentru timpul specificat. Aburul ideal pentru sterilizare este abur uscat saturat 100% (absența condensului) la presiuni intre 1,5 atm și 2,5 atm, limita superioară, adică peste 2,5 atm. Intrăm în domeniul vaporilor suprasaturați, total improprii pentru sterilizare.

Presiunea, temperatura și timpul de streilizare reprezintă valori de siguranță pentru eficacitatea sterilizării în funcție de aparat.

La autoclave fixarea presiunii și a timpului de sterilizare este determinat de gradul de evacuare a aerului din autoclav și pachete, respectiv timpul de pătrundere a aburului în încărcătura, timpul de distrugere a germenilor și timpul de rezervă pentru siguranța sterilizării.

[NUME_REDACTAT]. 261 din 6 februarie 2007 consfințește normele tehnice de realizare a sterilizării, precum și sarcinile și atribuțiile personalului însărcinat cu acesta.Tot ce este material moale se realizează la presiunea de 2,5 atm. timp de 30' (120-150° C); ce nu este material moalese realizează la presiunea de 1,5 atm. timp de 30' și temperatura între 110-125° C.

Ca elemente de acționare și comandă, avem un robinet de aburi, un robinet de evacuare, unul de uscare,un manovacumetrum, un manometru și supapă de siguranță.[14]

3.1.2. Procedura de sterilizare

Sterilizare cu abur – umedă

se deschide robinetul de aerisire amplasat pe ușa autoclavului, care joacă rol de revenire la presiunea atmosferică;

se deschide robinetul de abur și în momentul în care se simte prezența aburului la robinetul de aerisire, îl închidem.Din acest moment presiunea începe să crească până la valoarea stabilită, când deschidem robinetul de evacuare, după care închidem robinetul de abur, realizând astfel prima purjare.Operațiunea se repetă de înca 2 ori, după care, cu autoclavul în presiune nominală, se programează timpul de sterilizare de 30' și care

împreună cu temperatura și presiunea reprezintă valori de siguranță pentru realizarea procesului.

Ușa autoclavei se considerăînchisă când baretele metalice au depășit 2-3 mm rama de prindere. Manovacumetru este format din 2 aparate:

manometru – măsoară valorile “+” ale presiunii

vacumetru – măsoară valorile “-” ale presiunii

Patm =0 = 760 mm [NUME_REDACTAT] 3.1 Măsurarea presiunii

Verificarea calității penetrării aburului se realizează zilnic, înainte de efectuarea primei sterilizari, cu ajutorul testului Bowie- Dick pentru verificarea calității penetrării aburului.

Se utilizează un pachet-test compus din prosoape de bumbac de 30/30 cm, care se pun unul peste altul realizând o înălțime de 27,5 cm; în mijlocul acestora se plasează hârtia-test Bowie- Dick de aceeași dimensiune cu prosopul (care are imprimat un model geometric). Se ambalează etanșîntr-un câmp operator, se închide cu banda adezivăfiind un indicator chimic de virare a culorii. Pachetul-test astfel confecționat se plasează singur în mijlocul incintei autoclavului.

Se realizează un ciclu de sterilizare complet, cu prevacummare și postvacummare, cu menținerea temperaturii de 134° C timp de cel putin 3,5 minute.

La sfârșitul ciclului complet de sterelizare se extrage din pachet testul și se interpretează rezultatul.Dacă ciclul a fost eficient (absența aerului rezidual sau a pungilor de aer), schimbarea culorii medelului geometric imprimat este uniformă. Dacă penetrarea aburului nu a fost uniformă,au existat pungi de aer, culoarea benzilor este neuniformă (apar pete mai clare).În această situație,sterilizarea nu a fost eficientă, sterilizatorul nu trebuie utilizat și se apelează la tehician pentru verificare.[14]

3.2 Necesitatea și oportunitatea proiectării și realizării unui sistem de decontaminare prin autoclavare

Neutralizarea deșeurilor medicale periculoase prin autoclavare, cu ajutorul aburilor, pare să fie cea mai bună soluție pentru eliminarea răspândirii unor epidemii în rândul populației. Firmele ce dețin contracte de colectare a deșeurilor cu marile spitale împiedică introducerea pe piață a ultimelor tehnologii în domeniu.

Colectarea ineficientă a deșeurilor medicale reprezintă un mare pericol pentru populație. Cazurile în care deșeurile medicale periculoase ajung la gropile de gunoi ale marilor orașe, nesupravegheate, sunt tot mai des întâlnite. Animalele și oamenii fără adăpost care ajung în contact cu deșeurile medicale periculoase “ajută” la răspândirea epidemiilor.

Incinerarea deșeurilor medicale periculoase (deșeurile infecțioase, deșeurile înțepătoare/tăietoare, deșeurile chimice și farmaceutice) altele decât deșeurile anatomo-patologiceși părțile anatomice poluează grav mediul înconjurător din cauza emisiilor de noxe periculoase de tip dioxină și furani.

Unele unități spitalicești neutralizează deșeurile medicale periculoase prin sterilizare termică – autoclavare, urmată de mărunțire în mori speciale, în instalații proprii montate la sediul spitalelor, având contract cu firmele de colectare numai pentru deșeurile anatomo-patologice și părți anatomice, care obligatoriu trebuie incinerate.

Sunt însă și spitale ce nu au echipamente proprii pentru neutralizarea eficientă a deșeurilor medicale periculoase, și care au contracte cu firme de colectare. Din nefericire, firmele ce au contracte de colectare a deșeurilor cu marile spitale dețin monopolul pe piață și blochează introducerea noilor tehnologii în domeniu.

Cei mai mulți medici din spitalele în care am găsit echipamente de neutralizare prin autoclavare au mărturisit că această metodă este mult mai avantajoasă pentru spitale. Potrivit cadrelor medicale, marele avantaj al sistemelor de neutralizare prin autoclavare este că acestea nu poluează mediul și nu prezintă pericol pentru sănătatea personalului operator. Nu este nevoie de măsuri speciale pentru utilizarea și operarea sistemelor de neutralizare prin autoclavare. Astfel, personalul se poate ocupa de alte activități, în timp ce aparatul “își face datoria”.

Cadrele medicale susțin că neutralizarea deșeurilor medicale prin autoclavare este mult mai avantajoasă, instalațiile fiind ușor de întreținut și de manevrat. Această metodă de neutralizare a deșeurilor medicale presupune costuri reduse de operare și cheltuieli mici și în ceea ce privește consumabilele. De asemenea, se reduc la zero cheltuielile cu transportul către firmele de colectare. Nu în ultimul rând, se elimină riscul răspândirii diverselor epidemii, acest procedeu – autoclavarea – fiind utilizat și în instalațiile de sterilizare din secțiile de sterilizare din spitale.[6]

3.3Structura și componenta unui sistem de decontaminare prin autoclavare

3.3.1 Sterilizarea cu abur sub presiune – autoclavă

1. Sterilizarea la autoclavă se realizează în stația centrală de sterilizare sau punct de sterilizare la autoclavă atașat blocului operator și accesibil pentru toate serviciile sau atașat laboratorului clinic.

2. Principiul sterilizării cu abur sub presiune așa cum se realizează în autoclavă este de a expune fiecare articol direct la contactul cu aburul la temperatura și presiunea pentru timpul specificat. Aburul ideal pentru sterilizare este abur uscat saturat 100% (absența condensului).

3. Sunt admise a se utiliza 2 tipuri de autoclave:

Sterilizatorul cu abur sub presiune cu pre și post vacuumare.

Sterilizarea la sterilizatorul cu abur sub presiune cu pre și post vacuumare este cea mai bună metodă de sterilizare a instrumentarului chirurgical din oțel inoxidabil împachetat și singura metodă posibilă pentru sterilizarea materialului moale (textile), cauciucului, sticlăriei. Este folosit și în decontaminarea deșeurilor din laborator (deșeuri infecțioase).

Sterilizatorul cu abur sub presiune fără post vacuumare. Este folosit pentru sterilizarea mediilor de laborator, lichidelor în flacoane, instrumentar neîmpachetat. Timpul de pătrundere al aburului este prelungit datorită eliminării incomplete a aerului.

4. Pot fi utilizate programe de sterilizare pentru instrumentar neîmpachetat folosind autoclave amplasate în imediata apropiere a sălilor de operație. Temperatura este 134°C.

Sterilizarea instrumentarului neîmpachetat se poate face numai în caz de urgențe medico-chirurgicale, când instrumentarul disponibil este insuficient, iar utilizarea acestuia se face imediat (fără stocare).

5. [NUME_REDACTAT] complet de sterilizare la sterilizatorul cu abur sub presiune cuprinde următoarele faze:

a) Faza de pretratament și preîncălzire (prevacuumare):

Pretratamentul constă din mai multe secvențe de admisie de abur și evacuare, realizat printr-un număr de variații de presiune – purjări – (+ 0,8 – + 1 atm./- 0,8 – – 1 atm.) și are drept scop să îndepărteze aerul din materialul de sterilizat concomitent cu umezirea acestuia necesară înaintea fazei de sterilizare. În situația autoclavării soluțiilor apoase în recipiente deschise, îndepărtarea aerului se realizează printr-un curent de abur.

b) Faza de sterilizare: Timpul de sterilizare se măsoară din momentul atingerii temperaturii de sterilizare în interiorul încărcăturii. În funcție de temperatura și presiunea aleasă, timpul de sterilizare durează un număr de minute.

Pentru sterilizatoarele cu abur saturat la presiune înaltă (cu pre și post vacuumare) cu programe prestabilite sau programate opțional, faza de sterilizare se declanșează în momentul în care traductorul de temperatură din incinta de sterilizare semnalizează o temperatură egală saumai mare cu temperatura specificată a programului selectat. Variația temperaturii de sterilizare admisă este de ± 1,5°C.

Pentru procesarea lichidelor pot fi folosite sterilizatoare cu abur saturat la presiune înaltă cu programe de sterilizare a lichidelor, la care temperatura de sterilizare este măsurată în incinta de sterilizare și în recipient prin traductori (senzori de temperatură); condiția de începere a timpului de sterilizare este ca ambele traductoare, cel din incinta de sterilizare și cel din recipient, să atingă temperatura de sterilizare programată.

c) Faza de post-tratament (postvacuumare):

Este destinată normalizării în ce privește temperatura și umiditatea materialului de sterilizat. Toate tipurile de material de sterilizat, cu excepția lichidelor sunt expuse unui vacuum mai scăzut de – 0,7 bari pentru o anumită perioadă de timp.

După faza de postvacuumare textilele pot să aibă o creștere în greutate de aproximativ 1%, ceea ce reprezintă o umiditate normală în timpul procesului de sterilizare la sterilizatoarele cu abur saturat la presiune înaltă, cu pre și post vacuumare. Pentru autoclavele românești tip ISM2, după faza de postvacuumare textilele pot să aibă o creștere în greutate de sub 5%.

Posttratamentul la sterilizarea soluțiilor apoase în recipiente deschise sau ventilate constă dintr-o perioadă de răcire naturală, timp în care presiunea și temperatura scad încet până când temperatura lichidului este sub punctul său de fierbere; procesul este accelerat prin aplicarea unui vacuum ușor în incintă, atunci când presiunea din incinta de sterilizare este apropiată de presiunea atmosferică.

Pentru autoclavele care au sistem de înregistrare automată a ciclului de sterilizare (diagramă) se efectuează analiza acesteia:

– prin compararea cu diagrama tip furnizată de producător;

– prin analiza diagramei urmărind presiunea și temperatura atinsă, înregistrată pentru fiecare fază a ciclului în funcție de programul ales. Egalarea presiunii de la vacuum se produce prin admisia aerului atmosferic din mediu, printr-un filtru ce împiedică pătrunderea bacteriilor în incinta de sterilizare.

6. La încheierea ciclului complet de sterilizare

Nu se deschide niciodată sterilizatorul cu abur sub presiune înainte ca temperatura să fie sub 100°C. La extragerea pachetelor din sterilizatorul cu abur sub presiune se folosesc mănuși din bumbac.

Cutiile, casoletele, coșurile, navetele cu pachetele sterilizate se depozitează temporar pe o suprafață special destinată materialului steril și se aranjează în dulapuri special destinate depozitării materialului steril.

La extragerea materialului sterilizat din sterilizatorul cu abur sub presiune se efectuează următoarele verificări:

a. Se verifică parametrii fizici:

Pentru autoclavele care nu au sistem de înregistrare automată a ciclului de sterilizare, pe tot parcursul ciclului complet de sterilizare se urmărește pe panoul de comandă și se notează temperatura și presiunea atinsă pentru fiecare fază a ciclului. În această situație este obligatoriu să se folosească indicatori bilogici (bacteriologici).

a) Se verifică vizual integritatea pachetelor ambalate în hârtie specială sau în pungi de hârtie sau plastic. Se închide imediat colierul casoletelor.

b) Se verifică indicatorii fizico-chimici de eficiență ai sterilizării:

– virarea culorii benzilor adezive cu indicator fizico-chimic de lipite pe cutii, casolete, pachetele ambalate în hârtie specială sau imprimate pe punga hârtie plastic.

– virarea culorii la indicatorii "integratori" plasați în interiorul fiecărui pachet sau într-un pachețel-test în fiecare coș verificându-se temperatura, timpul și saturația vaporilor: Se poate verifica pentru materialele ambalate în pungi hârtie plastic prin transparența plasticului. Pentru materialele ambalate în cutii metalice verificarea se face prin verificarea pachețelui-test atașat la fiecare coș.

În situația în care virajul nu s-a realizat, materialul se consideră nesterilizat și nu se utilizează.

d) Se efectuează controlul umidității textilelor.

Atunci când la autoclavă se sterilizează textile, se utilizează o casoletă-test care se plasează între celelalte casolete în mijlocul încărcăturii.

Casoleta-test se pregătește astfel: în funcție de dimensiunea acesteia se realizează o încărcătură cu textile și se plasează teste de tifon împăturit cu o greutate de cca. 20 g în casoletă în pozițiile: sub capac, la mijloc și la fund, pe axul casoletei. Testele se cântăresc la balanța electronică înainte de a fi puse în casolete și după scoaterea de la sterilizare din autoclavă.

Diferența de greutate exprimată în procent reprezintă creșterea umidității textilelor în cele trei puncte investigate.

Pentru aparatele la care uscarea se realizează în condiții bune, testele, indiferent de poziția lor în casoletă indică valori sub 5% (pentru autoclavele românești) sau 1% (pentru noile tipuri de autoclave). În caz că această normă de umiditate este depășită este obligatorie verificarea funcționării autoclavei.

e) Filtrul de la supapa de admisie a aerului atmosferic se schimbă după recomandările producătorului aparatului.

Sunt de preferat filtrele de unică utilizare. Eficiența filtrului poate fi de 99,998% pentru particule de ordinul de mărime 0,3μ (0,0003 mm).

Nu se permite funcționarea autoclavelor fără filtru sau cu filtru carbonizat.

f) Cutiile, casoletele, coșurile, navetele cu pachetele sterilizate se etichetează (banderolează) notându-se data, ora, sterilizatorul cu abur sub presiune la care s-a efectuat sterilizarea, persoana care a efectuat sterilizarea.

g) Se notează în caietul de sterilizare: data, numărul autoclavei atunci când sunt mai multe, conținutul pachetelor din șarjă și numărul lor, numărul șarjei, temperatura și presiunea la care s-a efectuat sterilizarea, ora de începere și de încheiere a ciclului (durata), rezultatele indicatorilor fizico-chimici, semnătura persoanei responsabilizate cu sterilizarea și care eliberează materialul steril; se atașează diagrama ciclului de sterilizare (acolo unde se efectuează înregistrarea automată), rezultatul testului Bowie & Dick, se va observa, data la care s-a efectuat întreținerea și verificarea aparatului.

7. Verificarea calității penetrării aburului

Se realizează zilnic, înainte de efectuarea primei sterilizări, cu ajutorul testului Bowie & Dick pentru verificarea calității penetrării aburului.

Se confecționează un pachet-test compus din prosoape de bumbac de 30/30 cm, care se pun unul peste altul realizând o înălțime de 27,5 cm; în mijlocul acestora se plasează hârtia test Bowie & Dick de aceeași dimensiune cu prosopul (care are imprimat un model geometric). Se ambalează etanș într-un câmp operator, se închide cu bandă adezivă cu indicator chimic de virare a culorii.Pachetul-test astfel confecționat se plasează singur în mijlocul incintei autoclavei.

Se realizează un ciclu de sterilizare complet (cu pre și postvacuumare) la temperatura de 134 °C, timp de 3,5 minute.

La sfârșitul ciclului complet de sterilizare se extrage din pachet testul și se interpretează rezultatul. Dacă ciclul a fost eficient (absența aerului rezidual sau a pungilor de aer) schimbarea culorii modelului geometric imprimat este uniformă. Dacă penetrarea aburului nu a fost uniformă, au existat pungi de aer, culoarea benzilor este neuniformă (apar pete mai clare). În această situație sterilizarea nu a fost eficientă, sterilizatorul nu trebuie utilizat și se apelează la tehnician pentru verificare.

[NUME_REDACTAT] & Dick se comercializează sub forma foi imprimate sau de pachete test gata confecționate de diferiți producători.

[NUME_REDACTAT] & Dick trebuie utilizat:

– zilnic, dacă la autoclavă se sterilizează textile

– cel puțin o dată pe săptămână la autoclavele care sterilizează instrumentar

– după fiecare reparație a autoclavei.

8. Indicatori biologici pentru controlul eficacității sterilizării

– Sunt admiși indicatorii biologici cu forme diferite de condiționare:

Indicatori biologici cu Bacillus stearothermophyllus impregnați pe suporți de bumbac sub formă de peticele sau fire de ață în concentrații de 106 UFC.

Aceștia se pun în interiorul unei cutii-test. Cutia-test se introduce în autoclavă odată cu materialul de sterilizat și se realizează ciclul complet de sterilizare. La sfârșitul ciclului, indicatorul biologic este trimis la laborator, unde este extras, însămânțat și incubat; citirea se face la 7 zile.

Indicatori biologici cu Bacillus stearothermophyllus impregnați pe suport și condiționați împreună cu mediul de cultură înfiolat. La sfârșitul ciclului se sparge fiola prin presiune asupra tubului exterior și se incubează. Citirea se face la 24 sau 48 ore.

Se recomandă citirea cu atenție a prospectului și respectarea recomandărilor producătorului.

Controlul bacteriologic al sterilizării la autoclavă cu indicator tip "Stearotest 120".

Pentru controlul sterilizării la autoclavă la temperatura de 120°C cu o durată de 30 minute, se pot utiliza produse tip "Stearotest 120". Acest produs este o suspensie de spori de Bacillus stearothermophyllus în soluție nutritivă, cu indicator de pH. Conținutul fiolelor de "Stearotest 120" este limpede, de culoare violet.

Mod de utilizare:

1. fiolele de tip "Stearotest 120" se introduc în autoclavă la diferite niveluri printre dispozitivele medicale și materialele supuse sterilizării la 120 °C. Se efectuează sterilizarea la parametri indicați de către producător (de ex. 120 °C, timp de 30 min);

2. după sterilizare fiolele sunt așezate într-un incubator de 56 °C

3. citirea rezultatelor:

– menținerea aspectului (culoare, transparență) nemodificat arată o sterilizare corectă;

– virajul la galben al indicatorului de pH și o ușoară opalescență a conținutului indică o sterilizare sub parametrii de eficiență optimă (au rămas spori viabili s-au cultivat și au modificat aspectul produsului).

Produsul tip "Stearotest 120" nu este indicat pentru controlul sterilizării la autoclavă la temperaturi mai mari de 120 °C.

Modificarea culorii violet a produsului la nuanțe de violet roșcat până la galben, chiar la scoaterea fiolelor din autoclavă, indică depășirea temperaturii de 120°C.Această modificare de culoare se datorează degradării chimice a substratului din cauza temperaturii ridicate. Asemenea fiole nu mai este necesar să fie incubate, deoarece sporii din fiolă au fost distruși.

9. Durata menținerii sterilității

Durata menținerii sterilității materialelor ambalate în cutii metalice perforate sau casolete cu colier este de 24 de ore de la sterilizare, cu condiția menținerii cutiilor, casoletelor închise. Durata menținerii sterilității materialelor ambalate în pungi de hârtie și plastic sudate este de 2 luni de la sterilizare, cu condiția menținerii integrității ambaDurata menținerii sterilității materialelor ambalate în hârtie specială (ambalaj în două straturi de hârtie, fără soluții de continuitate) este de 1 lună de la sterilizare.

10. Evaluarea eficacității sterilizării:

Pentru fiecare ciclu:

Pe tot parcursul ciclului complet de sterilizare se urmărește pe panoul de comandă și se notează temperatura și presiunea atinsă pentru fiecare fază a ciclului sau se analizează diagrama.Se citește virarea culorii indicatorului pentru temperatura de pe banda adezivă (ex. 3M).

Se citește virarea culorii indicatorului "integrator" pentru sterilizatorul cu abur sub presiune, care controlează timpul, temperatura și saturația vaporilor.

Zilnic:

Se controlează calitatea penetrării aburului cu ajutorul testului Bowie & Dick.

Controlul cu indicator biologic (Bacillus stearothermophyllus) pentru autoclavele din

stațiile centrale de sterilizare sau pentru autoclavele care nu sunt echipate cu dispozitiv automat de înregistrare (diagrama).

Săptămânal:

Se controlează calitatea penetrării aburului cu ajutorul testului Bowie & Dick.

11. Întreținerea (mentenanța) autoclavelor

Cu periodicitatea recomandată de producătorul aparatului se efectuează de către tehnician autorizat verificarea funcționării acestuia.Orice defecțiune apărută la autoclavă necesită intervenția tehnicianului autorizat.

După intervenția pe aparat se efectuează:

– verificarea parametrilor aparatului urmărind înregistrările de temperatură și presiune (pe panoul frontal sau diagramă)

– testul Bowie & Dick pentru verificarea calității penetrării aburului

– controlul umidității textilelor.

12. În toate stațiile centrale de sterilizare sau punctele de sterilizare echipate cu sterilizatoare cu abur sub presiune:

– Vor fi respectate Normele specifice de protecție a muncii în domeniul sănătății (Ord. MMPS nr. 411/1998).

– La amplasarea, dotarea, exploatarea, întreținerea, verificarea și repararea aparatelor, utilajelor și instalațiilor de sterilizare se vor respecta și prescripțiile tehnice ISCIR C 1-85, instrucțiunile producătorului, măsurile de electro-securitate în vigoare, precum și prevederile de prevenire și stingere a incendiilor.

– Vor fi utilizate numai aparate autorizate de [NUME_REDACTAT] și Familiei.

– La fiecare loc de muncă se vor elabora și afișa instrucțiuni tehnice specifice privind exploatarea aparatelor, precum și măsurile ce trebuie luate în caz de avarii, întreruperi sau dereglări.

– Asistenta medicală responsabilizată cu sterilizarea va fi instruită și acreditată (autorizată) să lucreze cu vase sub presiune. [8]

4.Studiu de caz : Calcule de proiectare pentru realizarea unui sistem de decontaminare prin autoclavare

4.1 [NUME_REDACTAT] anul 2013 au raportat date, în medie 347 de unități sanitare cu paturi, dintr-un număr estimativ de 390 de unități sanitare cu paturi existente la nivel național, în 2012, cantitatea de deșeuri generată din activități medicale a fost de 34.511 tone/an deșeuri, din care: 25.663 tone/an deșeuri nepericuloase, asimilabile celor menajere, 7497 tone/an deșeuri infecțioase periculoase, iar 1351 tone/an deșeuri înțepătoare/tăietoare periculoase.

deșeuri nepericuloase

deșeuri infecțioase periculoase

deșeuri înțepătoare/tăietoare periculoase

Figura 4.1 Procentajul cantității de deșeuri generată din activitățile medicale

Tehnologia utilizatăpentru neutralizarea deșeurilor periculoase este sterilizarea prin abur la temperatura de 138 0C cu o presiune de 3,8 bar.

Prima fază tehnologică este ÎNCĂRCAREA. Încărcarea deșeurilor se face automatizat, personalul neavând contact direct cu deșeurile, astfel evitând riscurile de îmbolnăvire. în peretele de sus al autoclavei se află un zdrobitor.

ÎNCĂLZIREA este realizată cu abur, temperatura ajungând în 3 minute la 1380C iar presiunea la 3,8 bari.

STERILIZAREA se realizează prin menținerea temperaturii și presiunii timp de 20 minute.

MĂRUNȚIREA este procesul de fragmentare a deșeurilor înțepătoare-tăietoare.

Mărunțitorul are capacitatea de a toca atât lucruri mari cât și tari precum instrumente chirurgicale metalice. Astfel, deșeurile vor fi sfărâmate în bucățele de 2×2 cm.

Instalatia este complet automatizata, asigurând un control riguros al procesului și oferind posibilitatea monitorizarii și înregistrarii parametrilor în timpul procesului de sterilizare. Dispune de mai multe programe automate, ce pot fi selectate în functie de natura materialului de sterilizat.

Este alcatuită din următoarele elemente componente:

Autoclava de sterilizare pentru deșeurile medicale

Generator de abur

Mărunțitor special pentru deșeurile medicale

Rezervor de fluide

Sistem automat de monitorizare și control.

Figura 4.2 Autoclava de sterilizare pentru deșeurile medicale

Figura 4.3 Generatorde abur

Figura 4.4 Mărunțitor special

Figura 4.5 Rezervor de fluide

Figura 4.6 Sistem automat de monitorizare și control

4.2 Dimensionarea sistemului de decontaminare

4.2.1 Calculul cantității de deșeuri medicale

Calculăm cantitatea totală de deșeuri înțepătoare medicale generate în România pe an.

Q total = 1.351 t/an

Qspital = Qtotal /N =1.351/347=3,89 t/an

Qspital/zi = Qspital /n =3.89/365=10,65 kg/zi

Q total – cantitatea totală anuală a deșeurilor înțepătoare-tăietoare din [NUME_REDACTAT] – cantitatea totală anuală a deșeurilor înțepătoare-tăietoare dintr-un spital

N – număr total de spitale de pe suptafața României

n – număr zile anuale

4.2.2 Calculul volumului de deșeuri eliminate prin autoclavare

Densitatea deșeurilor înțepătoare-tăietoare

ρ = 250 kg/m3

Volumul deșeurilor înțepătoare-tăietoare colectate zilnic este:

vzilnic = Qspital/zi /q =10,65/250 = 0,04 m3

Deșeurile vor fi autoclavate săptămânal astfel volumul total acumulat va fi:

vsăptămânal = vzilnic *7 = 0,28 m3

4.2.3Dimensionareainteriorului autoclavei

Figura 4.7 prezintă schematic dimensiunile interiorului autoclavei, luate în calcul în acest subcapitol.

L

Figura 4.7 Pereții autoclavei

Volumul interior al autoclavei se calculează ca:

V = L xl x h = 0,85 x 0,65 x 0,65 = 0,35 m3

4.2.4 Calculul izolației termice

Figura 4.8 Schema pereților autoclavei

Temperatura de la exteriorul autoclavei se calculează cu formula:

text= tint – ϕ/AΣδ/λ

unde:

text – temperatură perete exterior

tint – temperatură perete interior

ϕ – fluxul termic transmis prin conduție

A – aria peretelui interior

δ – grosimea peretelui

λ- coeficient de conductibilitate termică

Rt – rezistență termică

Rt =Σδ/λ = 0,003/6+0,1/0,04=2,5

Φ=q=∆t/ Rt =140-40/2,5=39,2 j/s/m2

tex t= tint – ϕ/A*2(0,003/6+X/0,04)

X=[( tint – text )*A/ϕ – 2*δtablă /λtablă ]*λvată =[(100*0,64)/39,2-2*(0,003/6)]*0,04=0,065 m

X = izolație termică din vată laminată = 6,5 cm grosime

4.2.5 Dimensionarea exteriorului autoclavei

Pentru a afla dimensiunea exterioară a autoclavei, la dimensiunea pereților interiori se va adăuga grosimea izolației termice.

Figura 4.9 Schema pereților interiori, exteriori și izolatia termică

Atotală=2Abazei+[NUME_REDACTAT]=Lint+2X=0,65+2*0,065=0,78 m

lext=lint+2X=0,85+2*0,065=0,98 m

hext=hint+2X=0,65+2*0,065=0,78 m

Abazei =L+l=0,78*0,98=0,76 m2

Alaterală =2(L+l)*h=2(0,78+0,98)*0,78=2,74 m2

Atotală =2*0,76+2,74=4,26 m2

4.2.6.Dimensionarea sistemului de transport

Deșeurile se vor transporta și încărca în autoclavă cu ajutorul unui sistem de transport.Este un sistem total ergonomic, ușor de folosit,realizate din oțel inoxidabil finisat în câmp electrostatic, constituit din trei elemente:

tăvi din inox

raft mobil culisant pentru tăvi

un cãrucior pentru încãrcare / descãrcare

Tabel 4.1 Dimensiunile sistemului de transport

Figura 4.10 Desen ansamblu sistem de transport

4.2.7 Simularea curenților de aer în autoclavă

Am folosit pentru simularea curenților de aer în autoclavăun software, Energy 2D, pentru a studia mișcarea curenților de aer într-un ciclu de funcționare.Rezultatele acestei simulări sunt prezentate în fig. 4.11.

Figura 4.11 Simularea curenților de aer într-un ciclu de funcționare