Stadiul Actual al Cercetarilor Privind Biologia Si Tehnologia de Cultura a Ciupercilor din Genul Agaricus Ssp
Bibliografie
ABAH S. E., G. ABAH, 2010, Antimicrobial and antioxidant potentials of Agaricus bisporus, Advances in [NUME_REDACTAT], Nigeria, 4 (5): 277-282.
AINSWORTH, G. C., 1976, Introduction to the history of mycology, [NUME_REDACTAT]. Press: 1-359
AINSWORTH, G. C., A.S. SUSSMANN, 1965, The fungi, an advanced treatise, [NUME_REDACTAT], London
APAHIDEAN, AL. S., D. INDREA, 1999, Ciuperci proaspete pe 10m2, [NUME_REDACTAT], București
APAHIDEAN, AL. S., 2006, Ciuperci cultivate și din flora spontană, Ed. AcademicPres, Cluj-Napoca
APAHIDEAN, AL. S., MARIA APAHIDEAN, 2004, Cultura legumelor și ciupercilor, Ed. AcademicPres, Cluj-Napoca
ATKINS, F.C., 1961, Mushrooms growing today, London
BAARS, J.P., J.M. HUUB, C. DRIFT, J.M. JOORDENS, SYBREN WIJMENGA, L.D. GRIENSVEN, D. VOGELS, 1996, N-NMR study of ammonium assimilation in Agaricus bisporus, Biochimica et [NUME_REDACTAT] 1310 74-80
BALÁZS, S., 1979, Gomba termesztés, Editura Mezögazdasági Kiado, Budapesta
BALÁZS, S., 1982, Termesztett gombáink, [NUME_REDACTAT], Budapesta
BEGUIN, P., 1990, Molecular biology of cellulose degradation, Ann.Rev. Microbiol, 44:219-248
BIELLI, E., R. GÂDEI , 1999, Ghid complet All – Cunoașterea, recunoașterea și căutarea celor mai cunoscute specii de ciuperci, Ed. All, București
BON, M., 2008, Clé monographique du genre Agaricus L. :Fr., [NUME_REDACTAT], 15(60):1-37
BORGARINO, D., CR. HURTADO, 2001, Champignons de Provence, Haute-Provence et Midi Méditerrranénn, Édisud, Aix-en-Provence: 1-440
BORGARINO, D., CR. HURTADO, 2004, Le guide des champignons en 900 photos et fiches, Édisud, Aix-en-Provence: 1-450
BREENE, W.M., 1990, Nutritional and [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT], Journal of [NUME_REDACTAT], 53:833-894
CARLILE, M.J., S.C. WATKINSON, 1994, The fungi, [NUME_REDACTAT], London: 1-482
CARPENTIER, J.L., 1971, Le champignon de couche, Editura J.B. Bailliere, Paris
CHAKRAVARTY B., 2011, Trends in mushroom cultivation and breeding, [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT] 2 (4): 102-109.
COLAK M., 2004, Temperature profiles of Agaricus bisporus in composting stages and effects of different composts formulas and casing materials on yield, [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT]. 3 (9), pp. 456-462
COMAN, I., M. MAREȘ, 2000, Micologie medicală și aplicată, Ed. Junimea, Iași: 1-354
COUTECUISSE, R., 2000, Champignons d’Europe, Ed. Delachaux et Niestlé, S.A., Lausanne, Paris: 1-465
DELMAS, J., 1973, Valeur alimentaire du champignon de couche, Bull. Fed. Nat. des Synd, 13-14
DELMAS, J., 1989, Les champignon et leurs culture, Ed. La maison rustique, Paris
DURAND, Y., 1992, Le climat en champignonniere, production de CO2 et aeration, echanges thermigues air-roche, Memoire ENITHP-CTC
ELIADE EUGENIA, M. TOMA, 1971, Ciuperci, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București
GIBAULT, M.G., 1912, Histoire des legumes, Paris
GONZAGA MARIA LEONIA, M. F. MENEZES, J. R. SOUZA, SANDRA SOARES, 2013, Structural characterization of β glucans isolated frum Agaricus blazei Murill using NMR and FTIR spectroscopy, [NUME_REDACTAT] and [NUME_REDACTAT], Brasil, 2, 152-156.
GYÖRGY, A., L. TITMAR, 1985, Cultura ciupercilor în seră, Rev. Horticultura, 19-22
HAMLYN, P.F., R.J. SCHMIDT, 1994, Potential therapeutic application of fungal filaments in wound management, Mycologist, 8:147-152
HOBBS, C., 1995, [NUME_REDACTAT]: [NUME_REDACTAT] of tradition, healing & culture, [NUME_REDACTAT]
HORGOȘ A., 1999, Cultura ciupercilor de consum, [NUME_REDACTAT], Timișoara
HORGOȘ A., 2002, Tehnologia cultivării ciupercilor comestibile, [NUME_REDACTAT], Timișoara
HUNTE, W., K. GRABBE, 1989, Champignonbau, Ed. [NUME_REDACTAT], Berlin
KLIGMAN A., 2010, Handbook of mushroom culture, [NUME_REDACTAT], Pa: J.B. Swayne.
LOCSMÁNDI, CS., VASAS GIZELLA, 2013, Ghidul culegătorului de ciuperci, Ed. Casa, Oradea
MATEESCU N., 1969, Teratological forms of the hymenophore in the mushroom [NUME_REDACTAT], Rev. Roumanie de biologie, Tom 14
MATEESCU N., 1972, Călăuza cultivatorului de ciuperci, Red. [NUME_REDACTAT], București
MATEESCU N., 1976, Raport de documentare în Belgia, ICPVILF, București
MATEESCU N., 1978, Compost pentru ciuperci fără gunoi de cal, ICPVILF, Buletin documentar XI, 4, București
MATEESCU N., 1982, Producerea ciupercilor, [NUME_REDACTAT], București
MATEESCU N., 1982, Raport vizită documentare în R.P. Chineză, ICLF Vidra
MATEESCU N., 1983, Cultura ciupercilor în gospodăria personală, [NUME_REDACTAT], București
MATEESCU N., 1989, Ghidul cultivatorului de ciuperci, [NUME_REDACTAT], București
MATEESCU N., 1994, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], București
MATEESCU N., 1996, Ciupercile, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]
MATEESCU N., I. BENGULESCU, C. JURCOVAN, 1975, Tehnologia culturii ciupercilor, [NUME_REDACTAT], București
MATEESCU N., V. MITROI, 1965, Dinamica principalelor caracteristici de producție la ciupercile cultivate, Rev. Grădina, via și livada, 1965, 11
MIZUNO, T., H. SAITO, T. NISCHITOBA, H. KAWAGISHI, 1995, Antitumor active substances from mushrooms, [NUME_REDACTAT] International, 111:23-61
MONAH, GH., 2003, Mică enciclopedie a naturii, Ciuperci, Ed. Myosotis, București
MORUZI, C., N. MATEESCU, 1963, Câteva anomalii la ciuperca albă – Psalliota campestris, Soc. Șt. Naturale și Geografice, Com. de Btanică, 1963/II, 1, 151-155
NANBA, H., 1992, Maitake: [NUME_REDACTAT] of Mushrooms, Explore, 3(5):44-46
[NUME_REDACTAT] Cristina, J. P. Furlan, F. R. Vieira, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Fillet, M. T. Almeida, 2013, Dynamics of the chemical composition and productivity of composts for the cultivation of Agaricus bisporus strains, [NUME_REDACTAT] of Microbiology 44, 4, 1139-1146
NUNES M. D., MARIA RODRIGUES, S. A. PAES, J. J. RIBEIRO, MARLIANE SILVA, MARIA KASUYA, 2012, Nitrogen supplementation on the productivity and the chemical composition of oyster mushroom, Journal of [NUME_REDACTAT], 1 (2) 113-119.
PÂRVU, M., 2007, Ghid practic de micologie, Ed. [NUME_REDACTAT] de Știință, Cluj-Napoca
PETRE, M., 2006, Manual de utilizare a biotehnologiilor ecologice de cultivare a ciupercilor comestibile, Ed. Didactică și Pedagogică R.A., București
PETRE, M., L. BORDUZ, 2003, Ciupercile medicinale utilizate în profilaxia și terapia maladiilor umane grave, Ed. Printtech, București
PETRE, M., V. PETRE, 2003, [NUME_REDACTAT] Used as [NUME_REDACTAT] and Stimulants of [NUME_REDACTAT], Proceedings of the 8th [NUME_REDACTAT] ”[NUME_REDACTAT] Present and Perspectives”, [NUME_REDACTAT], p. 12-15
POWER, A.G., 1999, Linking ecological sustainability and world food needs, Environment, Development and Sustainability, 1:185-196
PUIA CARMEN, 2006, Fitopatologie horticolă, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca
RÁCZ, J., KORONCZY IMRÉNÉ, 2009, Cum să cultivăm ciuperca de bălegar, [NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT], Eger, Ungaria
RAMBELLI A., 1987, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], Zanichelli, Italia
STAMETS, P., 2000, [NUME_REDACTAT] and [NUME_REDACTAT], Third edition, ten [NUME_REDACTAT].
STIJVE T., MARIA ANGELA AMAZONAS, 2002, Agaricus blazei Murill – A new gourmet and medicinal mushroom from Brazil, [NUME_REDACTAT] 21 (1) 29-33.
SUGANYA M., M. SURIYAVATHANA, 2012, Antioxidant profile of Agaricus bisporus and Calocybe indica, [NUME_REDACTAT] of Pharmacy & [NUME_REDACTAT], India, 3 (6) 1780-1783
TAKAKU T., Y. KIMURA, H. OKUDA, 2001, Isolation of an antitumor compound from Agaricus blazei Murill and its mechanism of action, Journal of Nutrition, Japan, 131:1409-1413
TĂNASE, C., 2002, Micologie, manual de lucrări practice, Ed. Universității ”[NUME_REDACTAT] Cuza”, Iași
TĂNASE, C., TATIANA EUGENIA ȘESAN, 2006, Concepte actuale în taxonomia ciupercilor, Ed. Universității ”[NUME_REDACTAT] Cuza”, Iași
TODOR IOANA, 2013, Ghid de cultura ciupercilor în gospodăriile individuale, Ed. Universitară, București
TUDOR IOANA, 2012, Miceliul de ciuperci. Sușe și hibrizi. Ghid de producere a miceliului în sistem intensiv și clasic, Ed. Gramen, București
TUDOR IOANA, 2010, Champignon – Tehnologia de cultură, Ed. Lucman, București
TUDOR IOANA, 2010, Champignon, Ed. Lucman, București
TUDOR IOANA, 2010, Ciupercile – aliment și medicament, [NUME_REDACTAT], Horticultura, nr. 9-11, pag. 9-11
TUDOR IOANA, 2010, Cultura ciupercilor pentru începători, Ed. [NUME_REDACTAT], București
TUDOR IOANA, 2010, Primul seminar: Ciuperca românească între producție și vânzare, [NUME_REDACTAT], Horticultura, nr. 9-11, pag. 3 și Hortinform, Anul XVII, 6/182, pag. 22
TUDOR IOANA, 2010, Unele efecte benefice ale ciupercilor, [NUME_REDACTAT], Horticultura, nr. 7-8, pag. 3-7
TUDOR IOANA, 2007, Ciuperci comestibile și medicinale, Ed. Lucman, București
TUDOR IOANA, 2006, Ciuperci și miceliu, Ed. Lucman, București
TUDOR IOANA, 2005, Manualul cultivatorului de ciuperci comestibile, Ediția a II-a, Ed. Lucman, București
TUDOR IOANA, 2005, Cultura ecologică a ciupercilor comestibile, Bioterra, nr. 3, anul VII, pag. 29-31
VALNET J, 1986, Tatamentul bolilor, prin legume, fructe și cereale, [NUME_REDACTAT], București
VALNET J., 2004, Tatamentul bolilor, prin legume, fructe și cereale, [NUME_REDACTAT], București
VEDDER P. C., 2012, Modern mushroom growing, Madisonville, Tex.: [NUME_REDACTAT].
VEDIE, R., F. RETAILLEAU, 1994, Le CO2 et la culture de champignon de Paris, PHM, 350, p.24-30
VERSTRAETE, W., E. TOP, 1992, [NUME_REDACTAT] Biotechnology, [NUME_REDACTAT]. Press, pp. 1-18
WISITRASSAMEEWONG K., [NUME_REDACTAT], N. Thongklang, R. Zhao, P. Callac, S. Moukha, C. Ferandon, E. Chukeatirote, K. D. Hyde, 2012, Agaricus subrufescens: A review, [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT] 19, 131-146.
WUEST P. J., M. D. DUFFY, 2013, Six steps to mushroom growing, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] 268.
ZAHIU, L., 2008, Agricultura uniunii europene sub impactul politicii agricole comune, Ed. Ceres, București
ZĂGREAN, V., 2003, Cultivarea ciupercilor champignon, Ed. Rentrop&Straton, București
ZICARI G., D. RIVETTI, V. SOARDO, E. CERRATO, 2012, The cultivation of the mushroom Agaricus bisporus (Champignon) and some environmental and health aspects, [NUME_REDACTAT] Pubbl. May-Jun, 68(3):435-46
Resurse web:
www.agaricus.ru
www.alohamedicinals.com
www.amycel.com
www.blumycel.com
www.britmycolsoc.org
www.cepnn.ru
www.dbiods.univ.trieste.it
www.demycel.com
www.fao.org
www.flickriver.com
www.fungi.com
www.fungifun.org
www.halycon.com/mycomed/
www.hepafilters.com
www.indexfungorum.org
www.italspawn.com
www.kingdomfungi.com
www.micologia.net
www.modernmush.com
www.mushroomcompany.com
www.mushroomexpert.com
www.mushroom-uk.com
www.mushworld.com
www.mycoboutique.ca
www.mycolog.com
www.mycology.suite101.com
www.mycoweb.com
www.mykoweb.com
www.saco2.com
www.smma.argenson.free.fr
www.totuldespreciuperci.blogspot.ro
www.wer23rd.psu.edu
www.wikipedia.org
[NUME_REDACTAT]
CAPITOLUL I
1. Aspecte generale privind cunoașterea importanței, biologiei și culturii ciupercilor
1.1. Scurt istoric privind ciupercile
1.2. Importanța cultivării ciupercilor
1.3. Sistematica genului Agaricus
1.4. Descrierea principalelor specii de Agaricus ssp.
1.5. Faze fenologice ale fructificării ciupercii Agaricus ssp.
1.6. Caracteristicile eco-fiziologice ale creșterii și fructificării ciupercilor Agaricus ssp.
Umiditatea relativă a aerului
Influența aerului
Reacția chimică a substratului
Influența luminii
1.7. Nutriția ciupercilor Agaricus ssp.
Nutriția cu carbon
Asimilație – dezasimilație
CAPITOLUL II
2. Sisteme tehnologice de cultivare a ciupercilor din genul Agaricus ssp.
2.1. Sisteme tehnologice de cultivare a ciupercilor
2.2. Compostul pentru ciupercile Agaricus ssp.
Tehnologia pregătirii compostului
Calitatea compostului după faza I de compostare
Pasteurizarea compostului
Calitățile substratului nutritiv rezultat după pasteurizare
2.3. Însămânțarea
2.4. Incubarea – perioada de împânzire
2.5. Acoperirea substratului nutritiv împânzit cu miceliu
Caracteristicile amestecului de acoperire
2.6. Recoltarea ciupercilor Agaricus ssp.
Forme de manifestare a primelor apariții
Tehnica recoltării
Cum se executa recoltarea
[NUME_REDACTAT] actual al cercetărilor privind biologia și tehnologia de cultură a ciupercilor din genul Agaricus ssp
[NUME_REDACTAT]
CAPITOLUL I
1. Aspecte generale privind cunoașterea importanței, biologiei și culturii ciupercilor
1.1. Scurt istoric privind ciupercile
1.2. Importanța cultivării ciupercilor
1.3. Sistematica genului Agaricus
1.4. Descrierea principalelor specii de Agaricus ssp.
1.5. Faze fenologice ale fructificării ciupercii Agaricus ssp.
1.6. Caracteristicile eco-fiziologice ale creșterii și fructificării ciupercilor Agaricus ssp.
Umiditatea relativă a aerului
Influența aerului
Reacția chimică a substratului
Influența luminii
1.7. Nutriția ciupercilor Agaricus ssp.
Nutriția cu carbon
Asimilație – dezasimilație
CAPITOLUL II
2. Sisteme tehnologice de cultivare a ciupercilor din genul Agaricus ssp.
2.1. Sisteme tehnologice de cultivare a ciupercilor
2.2. Compostul pentru ciupercile Agaricus ssp.
Tehnologia pregătirii compostului
Calitatea compostului după faza I de compostare
Pasteurizarea compostului
Calitățile substratului nutritiv rezultat după pasteurizare
2.3. Însămânțarea
2.4. Incubarea – perioada de împânzire
2.5. Acoperirea substratului nutritiv împânzit cu miceliu
Caracteristicile amestecului de acoperire
2.6. Recoltarea ciupercilor Agaricus ssp.
Forme de manifestare a primelor apariții
Tehnica recoltării
Cum se executa recoltarea
[NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT] climatice din prezent și cele prevăzute în viitor îi determină pe specialiști să găsească noi surse de hrană pentru populația în continuă creștere. Obținerea de ciuperci comestibile tot timpul anului în ciupercării intensive este o alternativă a acestor obiective.
Pe lângă valoarea lor alimentară, ciupercile constituie și o cultură rentabilă, care asigură o producție ridicată, ce se obține pe unitatea de suprafață folosită, în spații amenajate în acest scop. De reținut mai este și faptul că în cultura ciupercilor nu se folosește teren agricol. Avantajele unei culturi de ciuperci sunt mai multe, atât de ordin economic, ocupațional, medicinal, cât și de reconversie a deșeurilor ligno celulozice.
Pe plan mondial specialiștii caută noi produse din diferite plante precum și din ciuperci, cu conținut în vitamine, săruri minerale, enzime, care să îmbunătățească sănătatea omenilor. Privite din acest punct de vedere, ciupercile constituie un aliment cu o ridicată valoare nutritivă, ce conțin în structura proteinelor complexe aminoacizi esențiali, iar unele specii au și reale virtuți terapeutice și medicinale.
În anul 2012, la nivel mondial s-au produs circa 8 milioane tone ciuperci (www.faostat.fao.org). Pe plan european s-a realizat aproximativ 25% din această cantitate, adică în jur de 2 milioane tone, iar în România, au fost produse doar 9 mii de tone, adică 0,12% din producția mondială.
Ciupercile au o tehnologie de cultură specifică fiecărei specii, la unele mai simplă, iar la altele mai complexă. Cele mai cultivate ciuperci sunt Agaricus bisporus și Pleurotus ostreatus.
Una dintre cele mai importante măsuri pentru revigorarea sectorului de cultivare a ciupercilor comestibile în România este îmbogățirea sortimentului, având în vedere faptul că, domeniile aferente siguranței alimentare și sănătății populației, precum și asigurării calității mediului, depind și de aplicarea pe scară largă a proceselor biotehnologice de cultivare a unor specii de bazidiomicete comestibile, pe substraturi, care se pot constitui și din deșeurile provenite din industria agroalimentară, în scopul valorificării lor intregrale sub formă de biomasă fungică nutritivă.
În prezent, suplimentele nutritive și medicamentele naturiste sunt asigurate și de foarte multe produse pe bază de ciuperci, bazidiomicete cultivate și medicinale.
Din păcate, în literatura de specialitate, pot fi găsite foarte puține date referitoare la tehnologiile de cultură a acestor noi specii, cum este și Agaricus blazei. În schimb, se găsesc foarte multe studii și cercetări privind cunținutul de principii active și efectele terapeutice pe care această ciupercă le prezintă.
De asemenea, prețul de piață al ciupercilor Agaricus blazei este exagerat, uneori ajungând la peste 2.800 lei un kilogram.
Având în vedere aceste considerente, este necesară elaborarea unei tehnologii de cultură pentru ciuperca Agaricus blazei, și aducerea la cunoștința publică a rezultatelor cercetărilor din domeniul elaborării tehnologiilor de cultură și a unor specii mai exotice și nu numai a celor pentru speciile Agaricus bisporus și Pleurortus ostreatus.
În consecință, impactul economic asupra societăților comerciale potențial beneficiare ale acestor tehnologii va fi benefic, datorită productivității și eficienței economice a proceselor de fabricație.
Rezultatele experimentale ale cercetărilor privind elaboratea unor noi tehnologii de cultură a unei specii puțin cunoscute la noi, Agaricus blazei, astfel încât să diversifice și să sporescă producția de ciuperci, pentru obținerea unor suplimente alimentare cu valoare nutritivă ridicată și medicamente naturiste mai ieftine.
CAPITOLUL I
1. Aspecte generale privind cunoașterea importanței și biologiei ciupercilor
1. General aspects of knowledge importance and mushroom biology
1.1. Scurt istoric privind ciupercile
1.1. History of mushrooms
Unii autori consideră că primii fungi datează de cca. 550 milioane de ani și făceau parte din [NUME_REDACTAT], aceștia nefiind alcătuiți din părți morfologice distincte.
Ciupercile, fiind organisme inferioare, unele de câțiva zeci de microni, au apărut încă din Cretacic, cu 90 de milioane de ani în urmă, sunt menționate în Jurasic, cu 20-35 milioane de ani în urmă. Fungi cu corp fructifer format din pălărie și picior au fost descoperiți în [NUME_REDACTAT] având o vechime de 40 milioane de ani. Faraonii considerau ciupercile comestibile hrană de la Dumnezeu. Într-un mormânt al faraonului Amenemhet de la anul 1450 î.Hr. s-au găsit și desene reprezentând ciuperci. (tănase, c., tatiana eugenia șesan, 2006).
Încă de la începutul civilizației ciupercile i-au intrigat pe oameni. Consumul de ciuperci se pierde în negura vremurilor. Omul primitiv le consuma crude, iar după descoperirea focului fripte pe pietre încinse. Tot de atunci au început să observe cum unele specii de ciuperci prezintă calități de vindecare ale unor boli.
Legendele, ca în orice alt domeniu, au însoțit și ciupercile. Se credea despre ele că sunt produsul întâlnirii unei raze de soare cu o picătură de rouă. Chinezii sunt deținătorii cunoștințelor despre ciuperci încă din anul 533 î.Hr. Referințe despre ciuperci se găsesc în scrierile clasice în limbile hindu, ebraică și musulmană. (GIBAULT, M.G., 1912).
Dacă ne referim la ciupercile cu acțiune terapeutică, acestea apar amintite în anul 1100 î.Hr., cu privire la cornul de secară. Ciupercile aparțin medicamentelor naturale cunoscute din cele mai vechi timpuri ale omenirii. Încă de acum 4000 de ani, acestea au fost folosite în medicina [NUME_REDACTAT], datorită efectelor pozitive asupra stării de sănătate a persoanelor bolnave. Legat de succesele obținute, aceste ciuperci au fost administrate atât profilactic, cât și pentru vindecarea și ameliorarea unei serii foarte largi de boli – acest fapt rămânând neschimbat până în zilele noastre. (AINSWORTH, G. C., 1976).
Romanii le apreciau atât de mult, încât le dedicaseră o sărbătoare numită Robigalia, iar poetul Suetonius le preaslăvea calitățile culinare în versuri.
Prin diversitate și colorit, prin formă ori locațiile de creștere, ciupercile au incitat imaginația omului încă din vremuri străvechi. Oamenii nu înțelegeau cum cresc fără rădăcină aparentă, din ce apar dacă nu produc flori și semințe, cum se hrănesc dacă nu au frunze sau organe verzi, cum pot să apară la întuneric, unele adânc în sol și întrebările au continuat până aproape de era tehnologizării, a descoperirii microscopului, pentru a înțelege și a le descifra misterele.
Informații despre cultura ciupercilor datează din secolul al II-lea î.Hr., unde medicul grec Nicandru îi sfătuia pe contemporanii săi să cultive ciuperci în scorburi de copaci, pe care le umpleau cu mraniță pentru a se păstra umiditatea. Horațiu, poet roman (65-8 î.Hr.) considera că este mai ușor a disprețui aurul și argintul decât a renunța la o mâncare de ciupercim iar Dioscoride (sec. I, î.Hr.), medic și botanist grec, originar din [NUME_REDACTAT], descrie în lucrarea sa “Despre mijloacele de vindecare” medicamente de origine vegetală, inclusiv din ciuperci. Pliniu cel Bătrân (27-79 d.Hr.), istoric și literat roman, în lucrarea “Istoria naturală” face referiri despre ciupercile bune de consum. (tănase, c., tatiana eugenia șesan, 2006).
De asemenea, Ainsworth G.C. și Sussman A.S. (1965) arătau că ciupercile erau deosebit de apreciate la romani, fapt dovedit și de descoperirea unor ciuperci carbonizate și anume râșcovi – Lactarius deliciosus, în orașul Pompei, în urma erupției Vezuviului (79 e.n.).
Cultura ciupercilor are o vechime consemnată de circa 350 de ani, primele însemnări datând de la 1650, iar în anul 1810, Chambry, fost general în armata lui Napoleon, menționa organizarea acestei culturi cu caracter “industrial” pentru acea vreme, în carierele de piatră în jurul Parisului. (tănase, c., tatiana eugenia șesan, 2006).
Primele culturi de ciuperci în țara noastră au fost cele de Agaricus spp. începând cu anul 1950, iar în anul 1962 s-a produs pentru prima dată miceliu, pe suport clasic, renunțându-se la import.
1.2. Importanța cultivării ciupercilor
1.2. Importance of mushrooms growing
După datele din “[NUME_REDACTAT] Society for [NUME_REDACTAT]” (ISMS 2012), ponderea în producția mondială a speciilor de ciuperci cultivate este prezentată în tabelul nr. 1.1.
Tabel nr. 1.1. / Table no. 1.1.
Ponderea în producția mondială a speciilor de ciuperci cultivate
Share in world production of cultivated mushrooms
Sursa / Source: [NUME_REDACTAT] Society for [NUME_REDACTAT] (ISMS 2012)
*Coprinus comatus, Tuber magnatum, T. estivum, T. melanosporum, T. brumale, Morchella esculenta, M. elata, M. vulgaris, Agaricus edulis, Pleurotus tuber-regium , ș.a.
Importanța alimentară
Alimentary importance
Proteina vegetală obținută din ciuperci se află pe locul doi, pe plan mondial după cea obținută din soia. Ciupercile comestibile, în general, sunt considerate alimente cu o valoare nutritivă ridicată.
Valoarea alimentară a unui produs, depinde în principal de doi factori și anume: compoziția chimică și digestibilitatea compușilor ce intră în alcătuirea lui.
Partea comestibilă a ciupercilor reprezintă mai mult de ¾ din produsul utilizat de consumator. Referitor la partea comestibilă din unele legume, din cercetările efectuate la Stațiunea de cercetări pentru cultura ciupercilor Bordeaux (Franța) sunt prezentate în tabelul nr. 1.2.
Tabel nr. 1.2. / Table no. 1.2.
Proporții comestibile la unele produse legumicole
Edible proportions in some vegetable products
Sursa: Stațiunea de cercetări pentru cultura ciupercilor Bordeaux – [NUME_REDACTAT]: mushroom [NUME_REDACTAT] for Bordeaux – [NUME_REDACTAT] chimică a ciupercilor diferă de la o specie la alta, în funcție de stadiul de dezvoltare, de substratul nutritiv pe care cresc, de partea componentă luată în considerare, perioada de creștere, microclimat.
În urma analizelor de laborator s-a stabilit că 100-200g ciuperci uscate, consumate zilnic de către om, pot înlocui consumul de carne. În acest sens, un rol important este deținut de către potasiu (K), ce reprezintă 44-47% dintre elementele minerale, oxizii acestuia cu apa dau baze și participă la menținerea echilibrului acido-bazic al organismului, iar sărurile de potasiu contribuie la reglarea conținutului de apă din celulele vii. (ABAH S. E., G. ABAH, 2010).
Făcând comparație între conținutul ciupercilor în potasiu față de conținutul din alte legume, (CHAKRAVARTY B., 2011) situația este prezentată în figura nr. 1.1.
Figura nr. 1.1. – Comparație între conținutul ciupercilor în potasiu față de conținutul din alte legume
Figure no. 1.1. – Comparison of fungi in potassium content of the content of other vegetables
Sursa / Source: CHAKRAVARTY B., 2011
Conținutul de substanțe nutritive al ciupercilor proaspete în comparație cu alte produse alimentare (% din sp.) este prezentat în tabelul nr. 1.3.
Tabel nr. 1.3. / Table no. 1.3.
Conținutul de substanțe nutritive al ciupercilor proaspete în comparație cu alte produse alimentare (% sp.)
The content of fresh nutrients of fungi compared to other food products (% fresh substance)
Sursa / Source: CHAKRAVARTY B., 2011
Structura proteinelor din ciuperci este asemănătoare cu cea din cazeina laptelui, albumina din ou, gliadina din grâu, fiind alcătuite din aceiași aminoacizi. De asemenea, proteinele din ciuperci sunt asemănătoare cu cele din carne și chiar dacă, din punct de vedere cantitativ, ciupercile conțin mai puține proteine decât carnea, ele sunt suficiente pentru organismul uman, fapt pentru care pot fi considerate un aliment complet.
Din totalul de substanță uscată conținută de ciuperci, proteinele reprezintă în medie 23%, iar din cele 104 elemente minerale cunoscute, ciupercile conțin 50.
Comparativ cu ciupercile din flora spontană, ciupercile de cultură sunt mult mai apreciate datorită sporului de substanțe proteice și calităților comerciale mai ridicate.
Spre exemplu, conținutul în proteină brută reprezintă față de ciupercile Agaricus bisporus: 53% la Russula viriscens – hulubițe, 40% la Cantharellus cibarius – gălbiori, 44% la Russula cyanoxantha – pâinișoare, 38% la Armillaria mellea – ghebe și 25 % la Pleurotus ostreatus – păstrăv de fag. (ABAH S. E., G. ABAH, 2010).
Contribuția de proteine a ciupercilor în alimentația omului a fost în 1977 de 35.000 tone, în 1979 de 43.000 tone, în 1987, la o producție de 2 milioane tone ciuperci recoltate – 70.000 tone proteine, iar în 2012, la o producție de 7.959.000 tone ciuperci recoltate – 278.000 tone proteine. (FAOSTAT 2013).
Structura proteinelor complexe din ciuperci, are caracteristici și asemănare mai mult cu cele ale produselor animaliere, decât cu ale plantelor și sunt prezenți 10 aminoacizi, dintre care 8 esențiali pentru om, tabelul nr. 1.4. (DELMAS J. 1989)
Tabel nr. 1.4. / Table no. 1.4.
Conținutul în aminoacizi esențiali la unele alimente și legume comparativ cu cele din ciuperci (% din proteină)
The content of essential amino acids in certain foods and vegetables compared with mushrooms (% of protein)
Sursa / Source: DELMAS J. 1989
Glucidele, (manita, glucoza, trehaloza, zaharoza și glucoza) și alte substanțe lipsite de azot (glicogen, chitină, hemiceluloză), sunt substanțe organice cu rol important în metabolism, fiind constituenții fundamentali ai materiei vii. Glucidele predominante din ciuperci sunt formate din glicogen, asemănător cu cel din carnea animalelor.
Conținutul în glucide sub formă de xilosă, ribosă, glucoză, zaharoză, manitol și altele s-a dovedit a fi cel mai ridicat la ciupercile tinere, mai mult în pălărie decât în picior. Pe măsură ce ciuperca îmbătrânește, în 2-3 zile de la formare, velumul se rupe și pălăria se deschide, zaharurile sunt consumate în procesul de formare a sporilor – sporogeneză, care se desăvârșește în stratul cu lamele. (TUDOR IOANA, 2010).
Caracteristica de bază a glucidelor din ciuperci constă în faptul că jumătate din ele sunt formate din glicogen, care de altfel nu se mai găsește în regnul vegetal. (VERSTRAETE, W., E. TOP, 1992).
Lipidele în ciuperci se află numai în formă combinată de agaricine, lecitine, ergosterine, fosfatide.
Acidul linoleic este principalul acid gras nesaturat al lipidelor din ciuperci și compusul de aromă al ciupercilor, indiferent de tulpină sau stadiul de dezvoltare al acestora și se află în concentrație de 63-74% din totalul acizilor grași. La tulpinile brune, eliberarea compușilor aromei este mai mare decât la tulpinile albe, în toate stadiile de dezvoltare. (NUNES M. D., MARIA RODRIGUES, S. A. PAES, J. J. RIBEIRO, MARLIANE SILVA, MARIA KASUYA, 2012).
Conținutul în vitamine arată că dintre toate produsele vegetale, ciupercile sunt adevărate izvoare de vitamine, în special ale celor din complexul B (thiamină, biotină, acidul nicotinic, acidul pantotenic), precum și vitamina D, care nu se mai găsește în nici o altă plantă, fiind specifică unturii și cărnii de pește. De asemenea, în ciupercile cultivate se găsesc cantități însemnate de vitamina A, A1 și de vitamina C (acid ascorbic). Referitor la vitamina C din ciuperci, s-a stabilit că, în condiții de lumină difuză, conținutul acesteia crește, iar în lipsa luminii scade. Ciupercile conțin, de asemenea, cantități apreciabile de acizi organici, dintre care predomină acidzii fumaric, succinic, malic și mai puțin acidul citric. (NUNES M. D., MARIA RODRIGUES, S. A. PAES, J. J. RIBEIRO, MARLIANE SILVA, MARIA KASUYA, 2012).
În tabelul nr. 1.5. se prezintă compoziția chimică a ciupercii Agaricus bisporus, la 100 g ciuperci proaspete, după Departamentul de Agricultură al SUA (2012).
Tabel nr. 1.5. / Table no. 1.5.
Compoziția chimică la Agaricus bisporus la 100g ciuperci proaspete
Chemical composition from Agaricus bisporus compared to 100g fresh mushrooms
Sursa / Source: Departamentul de Agricultură al SUA (2012) / U.S. Department of Agriculture (2012)
Din grupul vitaminelor D, cea mai importantă este vitamina D2 (calciferol) al cărei rol esențial este resorbția calciului și fosforului alimentar.
Conținutul în substanțe minerale din cenușa ciupercilor scoate în evidență prezența potasiului în proporție de 44-47%, a fosforului 13,5-20% și a siliciului 8%, fapt care contribuie de asemenea la ridicarea valorii nutritive a ciupercilor. Cantitatea de cenușă reprezintă față de greutatea ciupercilor proaspete 1,5% și față de cele uscate 10%. (SUGANYA M., M. SURIYAVATHANA, 2012).
Fosforul din ciuperci are un aport nutritiv important prin faptul că acidul fosforic este unul dintre elementele de bază ale țesutului nervos la om și la animale, fosforul intrând în compoziția albuminelor cu rol în diferite transformări chimice și energetice din nutriția omului. Și pe baza conținutului în fosfor, ciupercile sunt socotite cu o valoare nutritivă asemănătoare produselor din pește. (COMAN, I., M. MAREȘ, 2000).
Valoarea energetică a substanțelor din diferite produse, la 100g substanță proaspătă, este prezentat în tabelul nr. 1.6., după Departamentul de Agricultură al Spaniei (2010).
Tabel nr. 1.6. / Table no. 1.6.
Număr de calorii la diferite produse / 100g s.p.
Number of calories in various products / 100g fresh substance
Sursa / Source: Departamentul de Agricultură al Spaniei (2010) / [NUME_REDACTAT] of Agriculture (2010)
Ar mai fi de menționat faptul că ciupercile suportă foarte bine orice asociere cu alte alimente sau ingrediente, care contribuie la îmbunătățirea calității preparatelor.
Importanța medicinală
Medicinal importance
[NUME_REDACTAT] ssp., prin conținutul lor în vitamine, sunt considerate energizante și mineralizante, recomandate în perioada de convalescență. Unii nutriționiști menționează că aceste ciuperci au și efecte antialergice. (PETRE, M., V. PETRE, 2003).
Referitor la rolul terapeutic al ciupercilor, medicul francez Valnet J. (1987) arată că ciupercile de cultură au proprietăți stimulative, organice și cerebrale și sunt remineralizante pentru organismul uman. Pe baza acestor proprietăți, ciupercile sunt indicate în stări anemice, oboseală, regimuri fără carne. De asemenea Rambelli A., scoate în evidență (1987) acțiunea antibiotică constatată la Agaricus bisporus. Astfel, 11 specii de Basidyomicete, în majoritate comestibile, dintre care și Agaricus campestris, s-au dovedit a avea o acțiune inhibitoare față de virusul poliomelitei, fapt constatat în verificările de laborator pe șoareci și maimuțe. (SUGANYA M., M. SURIYAVATHANA, 2012).
Este emisă ipoteza că ciupercile de cultură, în special Agaricus bisporus, sunt producători potențiali ai unor acțiuni metabolice capabile să oprească și să vindece cancerul.
La cultivatorii francezi de ciuperci, într-o perioadă lungă de timp nu s-au înregistrat decese cauzate de cancer, probabil datorită consumului mare de ciuperci. (MIZUNO, T., H. SAITO, T. NISCHITOBA, H. KAWAGISHI, 1995).
De asemenea, Rambelli A. (1987) arată că populația din [NUME_REDACTAT] și țările înconjurătoare utilizează ciupercile pentru tratarea cancerului stomacal și intestinal.
Pe lângă valoarea nutritivă, acțiunea dietetică și terapeutică, ciupercile sunt apreciate și pentru gustul lor plăcut, constituind o variație delicioasă și necesară în alimentație, cu importanță fiziologică deosebită. (HAMLYN, P.F., R.J. SCHMIDT, 1994).
O dată cu introducerea aparaturii de laborator tot mai performante și mai sensibile, s-a reușit în SUA la sfârșitul anului 2005 să se determine importante cantități de ergotioneină în ciupercile de cultură Agaricus bisporus. (ZICARI G., D. RIVETTI, V. SOARDO, E. CERRATO, 2012). Concluzia care s-a desprins este accea că cele mai consumate ciuperci din SUA conțin de 12 ori mai mulți antioxidanți decât germenii de grâu și de 4 ori mai mult decât ficatul de pasăre, sursele principale de ergotioneină menționate ca antioxidanți până în prezent. Ergotioneina este un metabolit unic, produs și de ciuperci, ce s-a dovedit a avea proprietăți antioxidante și asigură protecția celulelor umane la îmbolnăviri. Un alt aspect deosebit de important este acela că prin fierberea ciupercilor nu scade cantitatea acestui antioxidant. (ZICARI G., D. RIVETTI, V. SOARDO, E. CERRATO, 2012).
Pe plan internațional, cercetările referitoare la producerea de suplimente alimentare, de tip nutraceutic (nutraceutical supplements), obținute din biomasa diferitelor specii de bazidiomicete, comestibile și medicinale, sunt destul de avansate. Studii aprofundate efectruate în China, Japonia, SUA și Rusia, au demonstrat efectele benefice ale producerii de suplimente alimentare din biomasa fungică nutritivă, obținută prin cultivarea unor bazidiomicete comestibile din speciile: Cordyceps sinensis, Agaricus blazei, Grifola frondosa, Ganoderma lucidum, Letinus edodes, Pleurotus ostreatus, Schizophyllum commune, Trametes versicolor, în vederea utilizării acestora pentru prevenirea și tratarea unor multiple afecțiuni umane. (HOBBS, 1995).
Experimentele realizate de Mizuno și colaboratorii (1995), privind extracția de substanțe antitumorale, de tipul unor polizaharide complexe cu proteine, au demonstrat efectele favorabile și imunostimulatoare ale preparatelor biologic active obținute din biomasa anumitor specii de ciuperci din grupul bazidiomicetelor. Astfel, este bine cunoscută activitatea antitumorală a fracțiilor polizaharidice GF-1, de tip β-1,3-glucan, denumite generic grifolan, estrase din biomasa miceliană și corpurile de fructificație ale speciei Grifola frondosa. (MIZUNO, T., H. SAITO, T. NISCHITOBA, H. KAWAGISHI, 1995).
Cercetările efectuate până în prezent, au demonstrat, în mod elocvent, faptul că polizaharidele extrase din Agaricus blazei și Ganoderma lucidum au efect terapeutic important în tratamentul leucemiei. (GONZAGA MARIA LEONIA, M. F. MENEZES, J. R. SOUZA, SANDRA SOARES, 2013).
Importanța economică
Economic importance
În afara faptului că este un produs alimentar și chiar terapeutic sau tocmai de aceea, cultura ciupercilor prezintă și unele avantaje economice. Prin conservare, ciupercile nu-și modifică parametri organoleptici, iar prin deshidratare se prelungește considerabil perioada de păstrare.
Ciupercile asigură importante surse de proteine extrase din materiale cu valoare economică foarte scăzută, cum ar fi gunoiul de grajd, deșeurile din agricultură, din silvicultură, industria lemnului. (ZĂGREAN, V., 2003).
Se folosește cu maximum de randament substratul nutritiv creat care, după un ciclu de cultură de 3-5 luni, poate fi refolosit ca îngrășământ pentru agricultură (ciupercile Agaricus, Coprinus, Stropharia), sau ca furaj pentru animale sau drept combustibil (ciupercile Pleurotus). (TUDOR IOANA, 2007).
Cultura ciupercilor permite, în cazul tehnologiei clasice, folosirea cu maximum de randament a diferitelor locuri (pivnițe, construcții vechi, galerii de mină abandonate, tuneluri, grajduri vechi – improprii pentru alte scopuri). (TODOR IOANA, 2013).
Cultura ciupercilor nu necesită teren agricol și poate fi executată atât cu tehnologie clasică, cu 1-2 cicluri pe an, cât și cu tehnologie intensivă, cu 5-6 cicluri de cultură pe an, constituind o adevărată industrie cu producția prognosticată și realizată fără riscuri.
Datorită acestor avantaje, cultura ciupercilor s-a dezvoltat în ultimii 35 de ani de 9 ori în SUA, de 9,2 ori în Franța, de 5,8 ori în Anglia și cel mai mult, de 350 de ori, în Olanda. (KLIGMAN A., 2010).
Ciupercile au un randament bioenergetic ridicat. Astfel, de pe un metru pătrat cultivat cu ciuperci, pe suprafețe neagricole, se pot realiza până la 3 kg substanțe proteice, în timp ce pe acceași suprafață cultivată cu grâu se obțin doar 200g. (KLIGMAN A., 2010).
Munca în ciupercărie este foarte variată și se desfășoară după programe tehnologice bine studiate și judicios planificate pe perioade de timp, ținănd cont de etapele fenologice ale ciupercii.
1.3. Sistematica genului Agaricus
1.3. Systematics of the genus [NUME_REDACTAT] Fungi cuprinde cinci clase principale, în care sunt încadrate atât ciupercile microscopice, care prezintă un miceliu slab dezvoltat, acoperit cu o masă abundentă de spori, numite micromicete, cât și ciupercile evoluate al căror miceliu bine dezvoltat este format din celule unicelulare, dispuse liniar, separate prin septum transversal, care formează filamente ramificate și prezintă corpuri fructifere de dimensiuni mari, numite macromicete. Macromicete aparțin claselor Ascomycetes și Basidiomycetes.
Majoritatea ciupercilor din clasa Acomycetes sunt saprobe sau parazite și au dimensiuni microscopice, chiar dacă unele specii posedă corpuri de fructificare mari, așa cum sunt speciile care fac parte din familiile Morchellaceae, Helvellaceae, Tuberaceae, Piezizaceae.
Basidiomicetele reprezintă grupul cel mai evoluat de ciuperci, în cadrul căruia este cuprinsă marea majoritate a macromicetelor.
Aparatul somatic al acestor ciuperci macroscopice este alcătuit din hife sau filamente miceliene, iar organul lor caracteristic este reprezentat de bazidia cu bazidiospori.
Bazidiomicetele prezintă trei tipuri de miceliu (figura nr. 1.2), respectiv: miceliu primar, secundar și terțiar. (PETRE, M., 2006).
Figura nr. 1.2. – Ciclul de viață al unei ciuperci din [NUME_REDACTAT]
Figure no. 1.2. – [NUME_REDACTAT] of a [NUME_REDACTAT] mushrooms
Sursa / Source: PETRE, M., 2006
Miceliul primar, haploid sau gametofitic – este alcătuit din celule uninucleate, ia naștere și se dezvoltă din germinarea ascosporilor și bazidiosporilor rezultați în urma procesului sexuat, care are loc în conidii multinucleate, pe ască sau pe bazidie. Dacă în ciclul de dezvoltare ciuperca prezintă un singur tip de miceliu primar, rezultat prin germinarea unui singur spor, care indică ambele potențe, ciupercile se numesc homotalice, iar dacă ciupercile prezintă două feluri de micelii primare, provenite din doi spori de potență diferită (+, -), ciupercile se numesc heterotalice. Miceliul primar la ascomicete este de lungă durată, iar la bazidiomicete este de scurtă durată, slab dezvoltat și foarte rar produce carpofori. În urma copulării miceliilor primare rezultă miceliul secundar. (TĂNASE, C., TATIANA EUGENIA ȘESAN, 2006).
Miceliul secundar, diploid sau sporofitic – constă din celule dicariotice, apare din miceliu primar în urma plasmogamiei a două celule miceliene. Se întâlnește la bazidiomicete și la ascomicete. Din miceliul secundar, de lungă durată, se formează bazidii în bazidiocarp. Caracteristic pentru miceliul secundar al Basidiomycetelor este prezența unor formațiuni în cârlige, care fac legătura între două celule învecinate. Tot pe acest miceliu se formează basidiile. Basidia rezultă din celula terminală a unui filament dicariotic. Cei doi nuclei din basidia tânără fuzionează și rezultă un nucleu diploid. Acesta suferă apoi diviziunea reducătoare, urmată de o diviziune tipică, mai rar două, din care rezultă 4 nuclei. Din nuclei se diferențiază 4 basidiospori, mai rar 8. Odată cu formarea basidiosporilorare loc și diferențierea lor sexuală. Basidiile se pot forma izolat, dar în majoritatea cazurilor sunt asociate, constituind un strat himenial sau himeniu. (PETRE, M., 2006).
Miceliul terțiar la Basidiomycete este miceliul de fructificare. Bazidiofructele se numesc carpofor, popular – ciuperci. Acest tip de înmulțire se caracterizează prin apariția organelor special diferențiate, care se formează în dependență de factorii de mediu, în special condițiile de nutriție. La cele mai multe specii de ciuperci, numai o parte din corpul vegetativ este folosit pentru formarea organelor de fructificare, restul își păstrează funcția de organ vegetativ, deci cele două stadii, vegetativ și fructificare, sunt separate atât în timp cât și în spațiu. Organele de înmulțire sunt sporii care au dublă funcție: organe de înmulțire și propagare și organe de rezistență. (TĂNASE, C., TATIANA EUGENIA ȘESAN, 2006).
Domain: Eukaryota – Whittaker & Margulis, 1978
Kingdom: Fungi – T.l. Jahn & F.f. Jahn, 1949 Ex. R.t. Moore, 1980 – [NUME_REDACTAT]: Dikarya – D.s. [NUME_REDACTAT] Al., in D.s. [NUME_REDACTAT] Al., 2007
Phylum: Basidiomycota – H.c. Bold, 1957 Ex R.t. Moore, 1980 – [NUME_REDACTAT]: Agaricomycotina – Dowell, 2001
Clasa: Basidiomycetes – Dowell, 2001 – [NUME_REDACTAT]
Subclasa: Agaricomycetidae – Locquin, 1984 [NUME_REDACTAT], 1986
Ordinul: Agaricales – Underw, 1899
Familia: Agaricaceae – Chevall., 1826
Genul: Agaricus – cuprinde cca. 100 de specii
Specii descrise: bisporus, bitorquis, brasiliensis.
1.4. Descrierea principalelor specii din genul Agaricus ssp.
1.4. Description of the main species of Agaricus ssp.
Ciuperca de cultură este formată din două părți: una subterană denumită miceliu, și una aeriană, denumită carpofor sau basidiofruct.
Miceliul constituie partea vegetativă a ciupercii fiind alcătuit dintr-o împletitură de filamente miceliene (hife miceliene) cu diametrul de 10 mm, de formă cilindrică și divizate în celule prin pereți transversali. (TODOR IOANA, 2013).
Miceliul are rolul de hrănire a carpoforului sau basidiofructului, pentru care constituie suportul de formare. Basidiofructul ia naștere din niște mici umflături – primordii, care se formează la extremitatea hifelor celor mai tinere. (ZĂGREAN, V., 2003).
Carpoforul este alcătuit din două părți distincte: pălăria, denumită și pileus, și piciorul, denumit și stipes.
Pălăria ciupercii este formată din următoarele părți componente: cuticula, pulpa sau carnea, zona de creștere, stratul himenal, camera subhimenală și velum. (TODOR IOANA, 2010).
Cuticula este ușor detașabilă și prezintă o culoare anume, după varietatea cultivată: albă, crem și brună. Poate fi netedă, scuamoasă și solzoasă. Prezența scuamelor pe suprafața pălăriei poate fi determinată și de existența unor curenți puternici de aer în localul de cultivare. De asemenea, culoarea cuticulei poate fi influențată de lumina solară, tulpinile de culoare albă devin crem. Curenții de aer produc de asemenea o brunificare a cuticulei. (COUTECUISSE, R., 2000).
Pulpa pălăriei, ca și întreg carpoforul sau basidiofructul (ciuperca propriu-zisă), constituie o împletitură compactă de filamente miceliene. Culoarea pulpei pălăriei este întotdeauna albă, indiferent de culoarea cuticulei, însă prin tăiere suferă fenomenul de oxidare și devine rozalie-gălbuie-brunie. Gustul este foarte plăcut.
Zona de creștere se găsește la limita dintre partea inferioară a pulpei pălăriei și partea superioară a piciorului. Această parte prezintă importanță pentru cultivator, prin faptul că, prin cădere sau lovirea ciupercii, piciorul se desprinde cu ușurință. (WUEST P. J., M. D. DUFFY, 2013).
Stratul himenial este constituit din lame basidiale cu dispunere radială pe partea inferioară a pălăriei. Lamele și lamelele sunt constituite dintr-o tramă centrală cu o structură identică cu cea a pălăriei, pe care se găsește o zonă sporiferă reprezentată prin niște formațiuni de formă măciucată, denumite basidii. De basidii sunt prinși pe sterigme câte doi basidiospori ovoido-eliptici cu dimensiuni cuprinse între 4-7 µm x 6-9 µm. (DELMAS J. 1989).
Când sporii sunt ajunși la maturitatea fiziologică se detașează și cad. O ciupercă cu diametrul pălăriei de 7 cm produce cca 1 milion de spori/minut, ceea ce reprezintă mai multe miliarde. Sporii sunt foarte ușori, 1 miligram conținând cca 20 milioane de spori, dispersându-se foarte ușor. (DELMAS J. 1989).
Velumul este reprezentat prin membrana care unește marginea pălăriei cu piciorul.
Velumul este la început cutat, dar ulterior, prin creșterea pălăriei în diametru, velumul se întinde, devenind din ce în ce mai subțire, până în momentul când se va rupe.
Pentru cultivatorul de ciuperci, velumul prezintă importanță prin faptul că starea sa indică momentul executării recoltării (velumul întreg, nedesfăcut). (WUEST P. J., M. D. DUFFY, 2013).
Trebuie remarcat faptul că, și după recoltare, pălăria ciupercii suferă o acțiune de desfacere, favorizând astfel ruperea velumului. Din acest considerent, ciupercile nu trebuie recoltate în faza de întindere totală a velumului, deoarece există pericolul ruperii lui ulterioare, făcând sa scadă calitatea comercială a produsului.
Piciorul ciupercii constituie, de asemenea, o împletitură densă de filamente miceliene cu o compactitate mai mică decât cea a pălăriei.
La picior, de la exterior spre interior, se deosebesc următoarele formațiuni: cuticula, pulpa, canalul medular, iar la baza piciorului postamentul micelian. Cuticula este greu detașabilă, de culoare albă și de regulă netedă, uneori foarte ușor fibroasă. (VEDDER P. C., 2012).
Pulpa este compactă în faza de tinerețe a ciupercii, până la ruperea velumului, iar pe măsură ce ciuperca îmbătrânește, pulpa piciorului devine din ce în ce mai fibroasă.
Canalul medular este reprezentat prin partea mediană a pulpei piciorului. În faza foarte tânără a ciupercii, canalul medular este imperceptibil. La apariția velumului se poate distinge, fiind conturat, iar pe măsură ce ciuperca îmbătrânește canalul medular se mărește în diametru, ocupând în unele cazuri, la ciupercile cu pălăria recurbată, tot piciorul.
Postamentul micelian bazai al piciorului reprezintă, de asemenea, o împletitură densă de filamente miceliene care se formează în stratul acoperitor. Postamentul micelian este strâns sudat de picior, însă prin torsiunea acestuia cu mâna se desface. La ciupercile apărute în buchet, acest postament micelian rămâne la recoltare în interiorul stratului de acoperire, de unde va trebui să fie îndepărtat ulterior. (CHAKRAVARTY B., 2011).
[NUME_REDACTAT] bisporus, (figura 1.3.) se numește popular ciuperca de bălegar sau ciuperca de strat albă, crem sau brună.
Pălăria este cărnoasă, la început convexă, iar la maturitate se aplatizează, cu diametrul de 5-10 cm, carnea groasă de 1-2 cm. Cuticula este albă, netedă, și se desprinde ușor de pe pălărie. Lamelele sunt dese, libere, late, la început roz, iar la maturitate devin brune, sau brun închis. Piciorul este gros, scurt de 4-6 cm, cărnos, cu diametrul de 1-3 cm, alb, cu inel subțire. Pulpa pălăriei este compactă, de culoare albă, cu miros plăcut. Pulpa piciorului este de asemenea de culoare albă. În secțiune se poate înroși slab. Basidiosporii sunt de formă ovală spre rotundă, cu dimensiuni de 4,5-5,5 x 5-7,5 microni, de culoare brună. Pe o basidie sunt 2 spori (bisporus).
Temperatura în perioada incubării miceliului se situează între 22-24ºC, iar temperatura de fructificare între 12-18ºC.
,
[NUME_REDACTAT] bitorquis (A. edulis), (figura 1.4.) se numește popular ciuperca termofilă, bulgăre de zăpadă. Este o ciupercă de mărime mijlocie ale cărei caracteristici morfologice se aseamănă foarte mult cu ale speciei Agaricus bisporus.
Pălăria este cărnoasă, aplatizată, cu diametrul de 5-15 cm, cu carnea groasă de 2-3 cm. Cuticula este albă, netedă și se desprinde ușor de pe pălărie. Forma la început este semisferică pentru ca pe măsură ce crește, să se întindă, devenind aproape plană, marginile purtând resturi de văl, care îi dau un aspect ușor dințat. Lamelele sunt libere, decurente, fine-subțiri, de culoare alb-cenușiu, apoi spe maturitate devin brune sau brun-închis. Piciorul este gros, scurt, de 4-10 cm, cărnos, cu diametrul de 2-4 cm, alb, subțiat la bază, de forma unui triungi cu vârful în jos. Piciorul poartă un inel dublu, caracteristic. Pulpa pălăriei este compactă, de culoare albă, rezistentă la tăiere, cu miros plăcut, puternic. Pulpa piciorului este de asemenea de culoare albă. Bazidiosporii sunt de formă elipticoidală, cu dimensiuni de 5 – 6,5 x 5-5,5 microni, de culoare brun gălbuie, brun-roșietici sau brun ciocolatiu. Pe o basidie sunt 4 spori.
Temperatura în perioada incubării miceliului se situează între 25-27ºC, iar în perioada fructificării între 20-25ºC.
Figura nr. 1.4. – Figure no. 1.4. Agaricus bitorquis
Sursa / Source : www.mykoweb.com
[NUME_REDACTAT] blazei (A. braziliensis, A. subrufescens), (figura 1.5.) se numește popular ciuperca regală, ciuperca lui Dumnezeu, ciuperca zeului, ciuperca soarelui.
Pălăria se prezintă groasă, cărnoasă, tare, de dimensiuni mici spre mari, cu diametrul de 5-11 cm, la început semiglobuloasă, apoi convexă, netedă pe margini și cu scvame în centru, de culoare albă, galbenă-crem ca o migdală, sau brun deschis până la brun închis, maro. Pe marginea pălăriei rămân prinse bucăți de văl. Are aromă de migdală. Lamele sunt libere, dense, cu lățime de 8-10 mm de culoare albă, roz palid când sunt tinere, iar mai târziu ciocolatiu-brun. Basidiosporii sunt de culoare brun închis până la ciocolatiu de 6-8 x 4-5 microni, de formă lat-eliptică până la oviformi și nu prezintă epispor. Piciorul este scurt și tare, ca o coloană, plin în interior, cilindric, de culoare albă, fixat de un postament micelian. Atins cu mâna se îngălbenește. Pe picior rămâne un inel după ce se rupe velumul. Lungimea este de 6-13 cm, iar diametrul de 1-3 cm.
Figura nr. 1.5. – Figure no. 1.5. Agaricus blazei
Sursa / Source : www.mykoweb.com
1.5. Faze fenologice ale fructificării ciupercii Agaricus ssp.
1.5. Agaricus ssp. mushroom fruiting phenological phases
Primordiile de fructificare reprezintă prima fază fenologică. Primordiile se formează în interiorul stratului de acoperire și cantitatea lor este în corelație directă cu viitoarea producție de ciuperci. Cu cât numărul de primordii va fi mai mare, cu atât viitoarea producție de ciuperci și în special primele valuri de creștere vor fi mai abundente. (KLIGMAN A., 2010).
Cea de-a două fază fenologică este reprezentată prin butoni. Faza de buton se manifestă până la diametrul de 10 mm pentru tulpinile de culoare albă și până la 15 mm pentru tulpinile de culoare crem-brună. (KLIGMAN A., 2010).
Individualizarea ciupercii reprezintă faza a III-a în care se diferențiază pălăria și piciorul. (MATEESCU N., 1969).
Apariția velumului este faza imediat următoare care corespunde cu maturitatea comercială. Recoltarea ciupercilor în această fază corespunde unei valorificări cu maximum de eficientă. (MATEESCU N., 1972).
Ruperea velumului este cea de-a V-a fază. Ciupercile ajunse în această fază nu mai pot fi valorificate la calitatea extra, ci numai la calitatea I comercială.
Pălăria pe jumătăte desfăcută reprezintă cea de-a VI-a fază, în care velumul este rupt complet, din el a rămas un inel aderent pe picior și franjuri pe marginea pălăriei.
Pălăria desfăcută pe trei sferturi constituie cea de-a VII-a fază, în care stratul cu lame basidiale este mai brunificat. (MATEESCU N., 1972).
Ciupercile ajunse în această fază nu mai pot fi valorificate decât la calitatea a II-a.
Pălăria total desfăcută constituie faza a VIII-a, în care stratul cu lamele a devenit aproape negru, piciorul, cu canal medular proeminent, a devenit fribros. Ciupercile nu mai pot fi valorificate. (MATEESCU N., 1972).
Pălăria recurbată reprezintă cea de-a IX-a fază fenologică care corespunde cu maturitatea fiziologică. Ciuperca își diseminează sporii din stratul himenial devenit în totalitate negru, cu lamele basidiale distanțate. Piciorul are o consistență fibroasă-lignificată, iar ciupercile nu mai pot fi valorificate. (MATEESCU N., 1969).
Succesiunea acestor faze fenologice din faza de buton se petrece în 6-7 zile la tulpinile albe și 8-10 zile la tulpinile brune. (MATEESCU N., 1969).
Din faza de buton până în faza de apariție a velumului este un interval de 3-4 zile.
1.6. Caracteristicile eco-fiziologice ale creșterii și fructificării ciupercilor Agaricus ssp.
1.6. Eco-physiological characteristics of growth and fructification of Agaricus ssp. mushrooms
Temperatura constituie unul dintre factorii de importantă majoră, atât în creșterea miceliului, cât și în formarea ciupercilor. Temperatura optimă (Tabelul nr. 1.7.) variază în funcție de fenofază. (MATEESCU N., 1982).
Tabelul nr. 1.7. / Table no. 1.7.
Limitele termice în funcție de fenofază
Thermal limits according to the phenophase
Sursa / Source: MATEESCU N., 1982
Pentru creșterea miceliului de ciuperci sunt mai puțin dăunătoare temperaturile mai scăzute decât cele ridicate. Miceliul rămâne viabil chiar și la temperaturi de 0°C. (KLIGMAN A., 2010).
Temperatura din interiorul substratului este mai ridicată cu 2-4°C decât temperatura din mediul înconjurător. (MATEESCU N., 1994, RÁCZ, J., KORONCZY IMRÉNÉ, 2009).
Dacă temperaturile din spațiul de cultură variază între 8 și 14°C, producția va dura 5-6 luni, iar dacă limitele de temperatură din cursul perioadei de vegetație sunt cuprinse între 14 și 18°C, durează aproximativ 3 luni, în culturi clasice, sau chiar cu tehnologie monozonă. (MATEESCU N., 1994)
Temperatura influențează și calitatea basidiofructelor. (ZICARI G., D. RIVETTI, V. SOARDO, E. CERRATO, 2012).
Basidiofructele formate la temperaturi mai scăzute, cuprinse între 12 și 14°C, sunt mai mari și mai compacte decât cele formate la temperaturi mai ridicate de cca 16-18°C. Pentru a putea cunoaște influența temperaturii în cele trei mari etape culturale ale culturii de ciuperci, se prezintă tabelul nr. 1.8. Din tabel rezultă că pentru împânzirea miceliului sunt necesare temperaturi mai ridicate decât pentru formarea primordiilor de fructificare și formarea ciupercilor. Inversarea acestor necesități termice poate duce la compromiterea totală a recoltei. (COLAK M., 2004).
Tabelul nr. 1.8. / Table no. 1.8.
Influența temperaturii asupra creșterii miceliului și asupra formării ciupercilor Agaricus ssp.
The influence of temperature on mycelial growth and the formation of Agaricus ssp. mushrooms
Sursa / Source: COLAK M., 2004
0 = fără împânzire; + = împânzire slabă; ++ = satisfăcătoare; +++ = bună; ++++ = foarte bună
Umiditatea din substratul nutritiv de cultură. Ciuperca are pretenții medii față de apă și necesită ca substratul de cultură să prezinte o umiditate de 60-70%, cu optimum de 62-65% (mezohidrofilă). (MATEESCU N., I. BENGULESCU, C. JURCOVAN, 1975).
Excesul de umiditate în substratul nutritiv creează condiții favorabile pentru dezvoltarea ciupercilor saprofite și a bacteriilor și duce la pieirea prin, asfixie a miceliului ciupercii de cultură, care este foarte avid de oxigen. Cu cât procentul de umiditate din substrat este mai ridicat, peste limita optimă, substratul va trebui să fie mai afânat, pentru a permite accesul aerului în interior. De asemenea, cu cât substratul va fi mai mărunt, cu paie foarte scurte, va trebui ca tasarea să se facă din ce în ce mai slab, tot din același considerent. (RÁCZ, J., KORONCZY IMRÉNÉ, 2009).
Exemplificarea influenței umidității substratului asupra creșterii miceliului este prezentată în tabelul nr. 1.9. (MATEESCU N., 1982)
Tabelul nr. 1.9. / Table no. 1.9.
Influența umidității substratului asupra împânzirii miceliului
Influence of substrate moisture on mycelium studd
Sursa / Source: MATEESCU N., 1982
0 = fără împânzire; + = împânzire slabă; ++ = satisfăcătoare; +++ = bună; ++++ = foarte bună
Umiditatea relativă a aerului
Spațiul de cultivare, pentru a putea fi folosit, este necesar să prezinte o umiditate relativă inițială de 80-90%, corespunzătoare cerințelor biologice ale ciupercii de cultură.
În încăperile cu o umiditate atmosferică inițială ridicată, datorată prezenței pânzei de apă freatică la suprafață sau infiltrațiilor de apă din exterior, este necesar să se asigure o ventilație puternică. (WUEST P. J., M. D. DUFFY, 2013).
O umiditate atmosferică scăzută favorizează creșterea miceliului, însă reduce producția de ciuperci, prin formarea acestora în interiorul stratului de acoperire, asemănător unor mușuroaie de cârtiță. Din unele cercetări executate în țara noastră, a reieșit că o creștere decadală a umidității relative a aerului mai ridicată de 9% manifestă o influență negativă asupra producției de ciuperci. (ZICARI G., D. RIVETTI, V. SOARDO, E. CERRATO, 2012).
Influența aerului
Concentrația maximă de dioxid de carbon este de 4% și, pe măsură ce aceasta crește, se produce o scădere și chiar o reducere totală a potențialului de fructificare, precum și o deformare a carpoforilor. (VEDIE, R., F. RETAILLEAU, 1994).
Necesarul de aer este diferit (tabelul nr. 1.10) în funcție de fenofază. (RÁCZ, J., KORONCZY IMRÉNÉ, 2009).
Tabelul nr. 1.10. / Table no. 1.10.
Asigurarea necesarului de aer în cursul perioadei de vegetație a ciupercii de cultură Agaricus ssp.
Providing the necessary air during the vegetation period of the Agaricus ssp. mushrooms culture
Sursa / Source: RÁCZ, J., KORONCZY IMRÉNÉ, 2009
În cazul unei ventilații prea accentuate, se creează curenți de aer care au o viteză de circulație mai mare de 0,2-0,3 m/s provocând scăderea umidității atmosferice, variații mari de temperatură cu efecte nefavorabile asupra culturii. (RÁCZ, J., KORONCZY IMRÉNÉ, 2009).
Reacția chimică a substratului
Creșterea miceliului se petrece între limitele de pH 4,5-9, în care există ca valori optime de pH 6,8-7,5. Deci, ciuperca de cultură crește bine pe un substrat neutru sau foarte ușor alcalin. (VEDDER P. C., 2012).
Influența luminii
Lumina nu reprezintă un factor hotărâtor în creșterea ciupercilor, deoarece s-a constatat că s-au realizat producții la fel de bune, atât la lumină, cât și la întuneric. Lumina difuză în ciupercărie nu împiedică cu nimic producția. (VEDDER P. C., 2012).
1.7. Nutriția ciupercilor Agaricus ssp.
1.7. Agaricus ssp. mushroom nutrition
Ciupercile de cultură, având un regim de nutriție heterotrof saprofit sunt obligate să-și ia hrana din substanțele organice în descompunere, cu ajutorul enzimelor pe care le posedă.
La ciupercile de cultură se disting, ca surse importante de nutriție, cea cu carbon, reprezentant prim al substanțelor organice, și nutriția minerală. (COLAK M., 2004).
Nutriția cu carbon
Nutriția cu carbon se referă la produșii aflați în substratul de cultură: hemiceluloza, celuloza și lignina. Acești hidrați de carbon compuși au un rol important în procesele de diviziune celulară a ciupercii.
În substratul nutrivit, acești hidrați de carbon se găsesc în paiele de grâu sau orz, turbă, rumeguș, folosite ca așternut în grajd. O îmbogățire a compostului în hidrați de carbon se face adăugând paie de grâu sau orz, coceni de porumb, ciocălăi de porumb, care reprezintă materiale cu un procent ridicat de hidrați de carbon în componenta lor. (CHAKRAVARTY B., 2011).
Datorită enzimelor hidrolitice pe care le emite miceliul ciupercii, acești hidrați de carbon se transformă în zaharuri direct asimilabile. (VEDDER P. C., 2012).
La ciupercile din genul Agaricus ssp. materialele folosite ca și sursă de carbon trebuie supuse unui proces de descompunere care au loc în faza de preparare a substratului.
Azotul are o importanță de prim ordin, după unii autori, la însămânțarea miceliului, cantitatea de azot total din substrat trebuind să fie de 1,6% și 2,1%, iar alții extind limita la 2,7%, la materialul uscat, care reprezintă în fond azotul proteic. Azotul mineral este constituit și din azot amoniacal, care va trebui să fie eliminat sau să fie transformat în compuși organici. Când cantitatea de azot amoniacal din substrat depășește 0,1%, se manifestă o influență negativă asupra intrării în vegetație a miceliului, limitele favorabile fiind de 0,01-0,03% (s.p.). Azotul amoniacal se elimină în timpul compostării și pasteurizării, iar partea de azot care va rămâne se va transforma în azot proteic asimilabil, care va constitui hrana pentru miceliul ciupercii. (BAARS J.P., J.M. HUUB, C. DRIFT, J.M. JOORDENS, SYBREN WIJMENGA, L.D. GRIENSVEN, D. VOGELS, 1996).
În timpul compostării și pasteurizării substratului, azotul proteic se transformă în peptide și acizi aminici, care sunt absorbiți de celulele hifelor miceliene. În urma unor cercetări executate la noi, a reieșit că între conținutul de azot total al substratului nutritiv (până la 2,7%), producția de ciuperci și conținutul în proteină al ciupercilor există o corelație directă. (ZICARI G., D. RIVETTI, V. SOARDO, E. CERRATO, 2012).
Alte elemente minerale importante în nutriția ciupercilor sunt reprezentate de fosfor, potasiu, sulf, calciu. Fosforul trebuie să se găsească în cantitatea de 3 kg/tona de gunoi proaspăt. În absența fosforului din compost, producția de ciuperci scade simțitor. (ZICARI G., D. RIVETTI, V. SOARDO, E. CERRATO, 2012).
Fosforul se aplică în faza de compostare sub formă de superfosfat.
Calciul, reprezentat sub formă de ghips sau carbonat de calciu, reduce efectul inhibitor al unor elemente prezente în cantități prea ridicate în compost.
Ipsosul și carbonatul de calciu se adaugă eșalonat în timpul întoarcerilor compostului.
Zincul, cuprul, magneziul, molibdenul sunt indispensabile nutriției ciupercilor. (ZICARI G., D. RIVETTI, V. SOARDO, E. CERRATO, 2012).
Asimilație – dezasimilație
Asimilația substanțelor hrănitoare se face la extremitatea hifelor miceliene pe calea osmozei. (VERSTRAETE, W., E. TOP, 1992).
În urma cercetărilor s-a putut constata că presiunea osmotică, gradul de difuziune prin membrana celulară sunt în funcție de concentrația sărurilor minerale în substratul nutritiv sau amestecul de acoperire. Cu cât această concentrație va fi mai mare, cu atât mai puține substanțe hrănitoare vor pătrunde prin fenomenul osmozei în interiorul hifei de miceliu. În această direcție, trebuie avut grijă să nu se supradozeze cu îngrășăminte minerale sau organice compostul în faza pregătirii lui în substratul nutritiv, deoarece există pericolul să nu mai formeze basidiofructe (împânzirea fără fructificare) sau chiar lipsa totală de împânzire la supradozări exagerate. (CHAKRAVARTY B., 2011).
Spre deosebire de plantele autotrofe, ciuperca cultivată fiind heterotrofă necesită un sursă de carbon mai complet, neputând folosi dioxidul de carbon ca plantele autotrofe.
Energia vitală este realizată de ciuperca de cultură din transformarea surselor organice de carbon, spre deosebire de plantele autotrofe care își iau energia din lumină și din materii anorganice. (VEDDER P. C., 2012).
CAPITOLUL II
Sisteme tehnologice de cultivare a ciupercilor din genul Agaricus ssp.
Technological systems for growing the Agaricus ssp mushrooms
Ciupercile din genul Agaricus ssp. pot fi cultivate în sistem clasic, semiintensiv și intensiv.
Sistemul clasic nu necesită ca încăperile folosite să fie prevăzute cu încălzire tehnică, ventilație dirijată și posibilități de pasteurizare cu abur.
Se pot folosi galerii de mină, cariere, pivnițe, grajduri, și alte spații fără încălzire, dar care pot fi aerisite direct (liber).
În aceste spatii, substratul nutritiv se așază în saci din polietilenă, în biloane sau în straturi, de regulă pe sol, iar eșalonarea culturii trebuie astfel încadrată în timp încât etapele de recoltare să se desfășoare în perioada în care temperatura din mediul exterior să fie favorabilă formării ciupercilor. În același timp se ține seama de faptul că, în perioada recoltării ciupercilor, sunt necesare temperaturi scăzute (12-17°C). Respectând aceste cerințe, se poate realiza un ciclu de primăvară (începând din luna martie) și un ciclu de toamnă (începând din luna august). Ciclul de toamnă trebuie să fie organizat astfel încât perioada de recoltare să fie terminată până la 1 noiembrie, când există pericolul scăderii temperaturilor sub + 10 °C, fapt care duce la întârzierea formării ciupercilor sau chiar oprirea producției – a perioadei de recoltare. (HORGOȘ A., 2002).
Sistemul semiintensiv necesită ca localurile utilizate să fie prevăzute cu încălzire tehnică, ventilație dirijată, dezinfectie termică a spațiului, lăzilor și pasteurizarea substratului. Cele mai potrivite localuri sunt forturile, halele, construcțiile vechi. Substratul nutritiv se așază în strat plan pe stelaje din prefabricate, din beton, în lăzi de mase plastice, ori în saci de polietilenă.
Prin acest sistem, se pot executa anual 3 cicluri de cultură, cu durata perioadei de recoltare de 40-50 de zile și a celei de vegetație de 80-100 de zile. (HORGOȘ A., 2002).
Sistemul intensiv de cultură necesită spatii special amenajate pentru pasteurizare, incubare, recoltare, dezinfectare termică, în care să se asigure reglarea temperaturii, umidității și a ventilației (microclimat dirijat). În aceste spatii, substratul nutritiv se așază în strat plan pe stelaje cu 4-5 niveluri sau în lăzi suprapuse, respectiv paturi mobile de cultură.
În cadrul sitemului intensiv de cultură se practică câteva subsisteme tehnologice și anume:
monozonal, când toate lucrările tehnologice se efectuează în aceeași încăpere. Se pot executa 3-3,5 cicluri pe an;
bizonal, când există 2 tipuri de încăperi, pentru pasteurizare și pentru cultură. Se pot executa 4-5 cicluri pe an;
multizonal, când fiecare etapă tehnologică se desfășoară în încăperi separate: pasteurizare, incubare, producție, dotate cu instalații corespunzătoare de încălzire, ventilație, lumină, aerisire condiționată, pasteurizare, incubare, formare, recoltare, golire și dezinfectare termică a lăzilor. Se pot executa 5-7 cicluri pe an.
Fiind necesare deplasări, în sistemul de cultură bizonal și multizonal, substratul nutritiv trebuie așezat în lăzi, saci din polietilenă sau paturi mobile. (HORGOȘ A., 1999).
Ciupercăriile industriale de tip multizonal, cu capacitatea de 330 tone de ciuperci/an amenajate în tara noastră, cu utilaje în totalitate de producție românească, se desfășoară cu 5 cicluri pe an, cu o producție globală de 82,5 kg de ciuperci proaspete/m2/an. Producția este competitivă pe plan mondial. Este deservită de 40 de oameni. (ZĂGREAN V., 2003).
Cultura este organizată pe paturi mobile (lăzi cu suprafețe de 2 m2) care, mecanizat, se transportă de la o zonă la alta.
Deosebirea dintre cultura industrială de tip monozonal și cea de tip multizonal se prezintă în tabelul nr. 2.1. (ZĂGREAN V., 2003).
Tabelul nr. 2.1. / Table no. 2.1.
Comparație între cultura intensivă monozonală și cea multizonală
Comparison of intensive monoarea and the multiarea culture
Sursa / Source: ZĂGREAN V., 2003
2.1. Compoziția și pregătirea substratului de cultură
2.1. The composition and preparation of the culture substrate
Compostul, respectiv substratul nutritiv, trebuie să fie adecvat posibilităților enzimatice și cerințelor energetice și nutritive pe care le au ciupercile Agaricus ssp.
Astfel, substratul nutritiv trebuie sa prezinte produși de degradare sau de sinteză microbiană sub formă asimilabilă cât mai rapidă de către ciupercă, având o specificitate biochimică corespunzătoare cerințelor metabolice ale ciupercii. (ZICARI G., D. RIVETTI, V. SOARDO, E. CERRATO, 2012).
Substratul de cultură (figura 2.1.) constituie unul din factorii hotărâtori, socotit de unii specialiști ca alfa și omega în reușita unei culturi de ciuperci Agaricus ssp.
Figura nr. 2.1. Secțiune transversală printr-un substrat de cultură la Agaricus ssp.
Figure no. 2.1. Cross-section through the Agaricus ssp. culture substrate
Sursa / Source: www.totuldespreciuperci.blogspot.ro
Pentru cultura ciupercilor Agaricus ssp., în sistem clasic, se folosesc următoarele substraturi:
compost pe bază de paie și gunoi de păsări, porc (compost sintetic);
compost pe bază de paie sau alte materiale și gunoi de cal, bovine, porc (compost mixt);
compost pe bază de gunoi de cal (compost clasic).
Compostul, materia primă pentru pregătirea substratului nutritiv pentru cultura ciupercilor, necesită diverse componente de bază și componente suport, la care se adaugă amendamente și îngrășăminte organo-minerale. (WUEST P. J., M. D. DUFFY, 2013).
Componenta de baza este gunoiul de grajd, iar componentele suport sunt: paiele, ciocălăii, tulpinile de porumb, rumegușul, talașul.
Amendamentele cu calciu, respectiv ipsosul și carbonatul de calciu, se administrează în proporție de 16-25 kg/tonă. Calciul este indispensabil pentru creșterea miceliului și formarea basidiofructelor prin faptul că echilibrează raportul cu potasiu, magneziu, fosfor, sodiu și elimină efectele nocive ale acestora. La pregătirea compostului este folosit mai frecvent ipsosul decât carbonatul de calciu. (VEDDER P. C., 2012).
Substanțele minerale care se folosesc la pregătirea substratului nutritiv vor trebui să asigure sursa de azot (uree tehnică) și cea de calciu. Calciul este elementul indispensabil pentru miceliu deoarece prezența lui înlătură efectul inhibitor al altor elemente asupra miceliului de ciuperci. ([NUME_REDACTAT] Cristina, J. P. Furlan, F. R. Vieira, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Fillet, M. T. Almeida, 2013).
Tehnologia pregătirii compostului
Compostarea exterioară (faza I) – pregătirea substratului nutritiv
Transformarea compostului în substrat nutritiv pentru Agaricus bisporus este rezultatul activității unei flore microbiene și tehnica de compostare constă în utilizarea populației de microorganisme în funcție de regimul lor hidrotermic cu scopul de a realiza un material nutritiv cât mai bun.
Materia primă o constituie așternutul evacuat din grajduri sau puiernițe și deșeuri celulozice sau lignocelulozice ca: paie de grâu, orz, ciocălăi de porumb, fân.
Fermentația este asigurată de azotul organic și amoniacal al activităților animale și este activat prin suplimentarea cu sulfat de amoniu sau uree. (BAARS J.P., J.M. HUUB, C. DRIFT, J.M. JOORDENS, SYBREN WIJMENGA, L.D. GRIENSVEN, D. VOGELS, 1996).
Textura și structura materialelor are o importantă deosebită în reținerea apei și din această cauză se practică:
zdrobirea paielor prin călcarea lor cu un tractor, înainte de a se pune în platforma de îmbibare;
tocarea paielor, ciocălăilor de porumb, cojilor de copac, fânului, pentru a permite o cât mai bună îmbibare cu apă și tasarea materialelor în platforma de îmbibare.
Prima operație a etapei I de fermentare în faza I constă în stropirea cu apă, din abundentă, în așa fel încât conținutul în apă să depășească 70% din greutatea totală a compostului, preînmuiere care reprezintă prima etapă a fazei I de fermentare denumită și faza anaerobă. (HUNTE, W., K. GRABBE, 1989).
Așezarea în platformă (figura 2.2.) se poate face manual sau mecanizat în ciupercăriile mari. (ELIADE EUGENIA, M. TOMA, 1971).
Figura 2.2. Platformă de compostare
Figure no. 2.2. Composting platform
Sursa / Source: Foto original – ciupercăria Korona, Kerecsend – [NUME_REDACTAT] timpul fermentării – faza I, etapa a II-a se adaugă:
ipsos pentru a corecta caracteristicile fizice și a se evita un compost „gras” sau lipicios, cât și pentru a regla conținutul de umiditate;
carbonatul de calciu pentru a modifica pH-ul. Se poate adăuga în loc de ipsos;
uree și sulfatul de amoniu pentru a suplimenta compostul în azot.
Creșterea temperaturii în platforma de compost în faza I de compostare este datorată microorganismelor care produc amonificarea azotului organic prin reacții chimice particulare de tip caramelizare, care sunt datorate eliminării apei și concentrării hidraților de carbon, care vor însemna în final materia energetică și alimentară pe care o va utiliza ciuperca. (BAARS J.P., J.M. HUUB, C. DRIFT, J.M. JOORDENS, SYBREN WIJMENGA, L.D. GRIENSVEN, D. VOGELS, 1996).
Caramelizarea este sesizabilă prin brunificarea paielor din compost în fermentare. (COLAK M., 2004).
Calitatea compostului după faza I de compostare
Prima fază se evidențiază prin:
înmuierea paielor; compostul degajă un miros pătrunzător de amoniac, iar culoarea brun negricioasă care se dezvoltă reprezintă un indice al unei bune evoluții a materiilor primare;
conținutul în apă scade de la 75% la 71%;
pH-ul scade de la mai mult de 8,5 la mai puțin de 8,5;
raportul C/N scade de la 30 la 20;
amoniacul liber scade de la 1,5 la 0,40%;
lignina rămâne staționară;
celuloza și hemiceluloza, principalii hidrați de carbon, scad aproape la jumătate;
zaharurile ușor degradabile scad;
prezența actinomicetelor.
([NUME_REDACTAT] Cristina, J. P. Furlan, F. R. Vieira, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Fillet, M. T. Almeida, 2013).
Pasteurizarea compostului
Compostul pentru ciuperci, pregătit pentru sistemul semiintensiv și intensiv de cultură, se supune pasteurizării sau fermentării dirijate și controlate, după cum o denumesc cultivatorii francezi, cu scopul:
eliminării din compost cu ajutorul temperaturilor de 58-60°C a unor dăunători ca: nematozii, acarienii, precum și ouăle și larvele de muște; (MATEESCU N., 1994)
în cadrul pasteurizării, datorită temperaturilor mai ridicate și condițiilor de ventilație intensă se produce și o finisare a compostului în vederea transformării acestuia în substrat nutritiv pentru ciuperci.
(CHAKRAVARTY B., 2011).
Schimbările fizico-chimice care au loc în substrat în timpul pasteurizării sunt datorate conținutului în azot total și azot amoniacal, pH-ului și umidității, după cum urmează:
conținutul în azot total crește până la sfârșitul pasteurizării și din această cauză compostul nu trebuie să prezinte înainte de pasteurizare un conținut în azot total care să depășească 3% s.u., valoarea optimă limită fiind de 2,4% s.u., întrucât poate deveni dăunător la o concentrație mai mare; (MATEESCU N., 1994).
azotul amoniacal scade simțitor până la limite de 0,03%, când nu mai poate influența defavorabil creșterea miceliului. În cazul în care cantitatea de azot amoniacal este mai mare de 0,16%, se creează în substrat condiții pentru apariția diferitelor ciuperci saprofite, competitoare, care pot compromite în întregime cultura; (MATEESCU N., 1994).
umiditatea compostului, datorită ventilației existente scade cu circa 6%;
pH-ul compostului scade, de asemenea, în timpul pasteurizării.
(CHAKRAVARTY B., 2011).
Calitățile substratului nutritiv rezultat după pasteurizare
Principalele calități ale compostului transformat în substrat nutritiv după pasteurizarea dirijată sunt prezentate în tabelul 2.2.
Tabelul nr. 2.2. / Table no. 2.2.
Caracteristici ale compostului înainte și după pasteurizare
Characteristics of compost before and after pasteurization
Sursa / Source : ZĂGREAN V., 2003
După specialiștii francezi (DELMAS J. 1989), în timpul celor două faze (compostarea și pasteurizarea) de pregătire a substratului nutritiv pentru ciuperci, în masa de compost se petrec modificări în compoziția chimică:
zaharurile sunt ușor degradabile în ambele faze;
celuloza și hemiceluloza scad de la o fază la alta;
lignina nu este afectată, rămânând inițial;
amoniacul liber scade în faza I de la 0,4% la 0,1% – 0,05% în faza a II-a;
raportul C/N scade în faza I de la 30 la 20 și în faza a II-a la 16;
pH-ul scade în faza I de compostare anaerobă și aerobă la mai puțin de 8,0 și în faza a II-a la 7,5 sau chiar mai puțin;
conținutul în apă din masa de compost suferă scăderi ușoare de la 75 Ia 72% în faza I, până la 66-67% în faza a II-a de pasteurizare.
Prin strângerea în mână a substratului nutritiv rezultat nu mai apar picături de apă, ci numai se umezește ușor mâna. (MATEESCU N., V. MITROI, 1965).
După ce s-a executat proba de verificare a calității compostului, transformat în substrat nutritiv, se procedează la introducerea sa în localul de cultură. (MATEESCU N., V. MITROI, 1965).
2.2. Specificul tehnologiei de cultură a ciupercilor din genul Agaricus
2.2. Specifics of the Agaricus mushrooms culture technology
Introducerea miceliului comercial în interiorul substratului nutritiv de cultură, la o adâncime și distanță stabilită, în funcție de calitatea substratului și condițiile de microclimat din local, constituie operația de însămânțare.
Miceliul granulat folosește ca suport boabele de grâu, orz, secară, mei. Acest tip de miceliu a început să se producă după cel de al doilea război mondial în perioada 1948-1955, odată cu introducerea mecanizării și trecerea la cultura intensiv-industrială. (MATEESCU N., I. BENGULESCU, C. JURCOVAN, 1975).
Cultura pură de miceliu este rezultatul cercetării științifice (fiind obținută pe cale sporală, clonală sau hibridare) și este caracteristică fiecărei specii și tulpini de ciuperci. Culturile pure fiind provenite din culturi comparative, atât în faza de subcultură, pe medii de creștere în condiții de laborator, cât și de culturi în condiții de ciupercărie. (MATEESCU N., 1982).
Metodele de însîmânțare variază cu sistemul de cultură folosit. În cultura clasică se face cu însămânțarea miceliului în cuiburi, iar la cultura intensivă, însămânțarea miceliului se face în masa substratului nutritiv, operația fiind mecanizată. (MATEESCU N., 1996)
După încorporarea miceliului și după ce s-a efectuat tasarea copmostului, se împrăștie la suprafața straturilor aproximativ 5-10% din cantitatea de miceliu folosită la însămânțare – miceliu de control, și se acoperă cu hârtie poroasă pentru a preveni pierderea apei din substrat. (MATEESCU N., I. BENGULESCU, C. JURCOVAN, 1975).
Incubarea – perioada de împânzire
Împânzirea miceliului în substratul nutritiv, în cultură, reprezintă o etapă care condiționează în mare măsură realizarea unor producții mari de ciuperci. Dacă împânzirea miceliului va fi slabă, la fel va fi și recolta care se va realiza după 5-6 săptămâni de la însămânțare. Perioada în care micelul împânzește masa substratului și creează masa vegetativă necesară următoarelor etape ale culturii durează 18-21 de zile. (ZĂGREAN, V., 2003).
Condițiile de microclimat sunt hotărâtoare în asigurarea unei împânziri corespunzătoare a miceliului. Temperatura aerului de 22°C oferă condițiile cele mai favorabile unei împânziri rapide a miceliului în masa substratului (figura 2.3.). Dacă temperatura va fi mai ridicată de 24-26°C, există pericolul să se realizeze în substrat temperaturi apropiate de cele nefavorabile, 29-30°C. În condițiile când temperatura substratului prezintă valori mai scăzute de 16-18°C, împânzirea miceliului se face într-o perioadă mai mare (30 de zile), iar dacă aceste temperaturi vor fi și mai scăzute 14-15°C, substratul nutritiv nu va putea fi împânzit cu miceliu decât după 35 de zile. (RÁCZ, J., KORONCZY IMRÉNÉ, 2009).
Figura nr. 2.3. Împânzirea miceliului de Agaricus ssp. în substrat
Figure no. 2.3. [NUME_REDACTAT] ssp. mycelium studding into the substrate
Sursa / Source: Foto original – SC CIUPERCĂRIA SRL, Loc. Aghireșu-Fabrici, jud. [NUME_REDACTAT] perioadei de împânzire a miceliului în substrat la temperaturi mai scăzute de 20°C este mai puțin favorabilă executării mai multor cicluri de cultură pe an în același local. (VEDDER P. C., 2012).
Acoperirea substratului nutritiv împânzit cu miceliu
Acoperirea substratului împânzit, denumită și gobtare, constituie o lucrare tehnologică strict obligatorie în cultura ciupercilor (figura 2.4.). Această lucrare este premergătoare perioadei de recoltare și constă în așezarea unui strat de amestec acoperitor cu grosimea de 3-4 cm deasupra substratului împânzit cu miceliu. În acest strat acoperitor se formează fructificațiile ciupercii. (STAMETS, P., 2000).
Figura 2.4. Saci cu compost acoperiți cu pământ de acoperire
Figure no. 2.4. Bags of compost covered with cover ground
Sursa / Source: Foto original – SC CIUPERCĂRIA SRL, Loc. Aghireșu-Fabrici, jud. [NUME_REDACTAT] fructificării miceliului s-a explicat prin aceea că stratul de amestec este mai sărac în substanțe nutritive, însă asigură condiții mai bune de aerisire, temperatură și umiditate, și permite declanșarea apariției primordiilor de fructificare. Astfel, în unele cazuri, în special pe un amestec în care umiditatea sau circulația aerului sunt insuficiente, miceliul are tendința de a crește la suprafața straturilor, formând o peliculă albă și compactă denumită stroma, fără să mai formeze vreun organ de fructificare. (CHAKRAVARTY B., 2011).
Alegerea componentelor amestecului este foarte importantă întrucât viitoarea producție de ciuperci este în mare măsură condiționată de calitatea amestecului de acoperire.
Caracteristicile de bază ale amestecului de acoperire sunt următoarele:
să aibă structura granulată, adică să fie format din particule cu diametrul de 2-3 mm, limita maximă fiind de 5-6 mm. Se folosește: turba nefibroasă, pământul întelenit din lucerniere, piatra calcaroasă, nisipul cu bobul mai mare (măzărat), întrucât producția de ciuperci este mai mare când aerația amestecului de acoperire este corespunzătoare; (VEDDER P. C., 2012).
să prezinte un pH ușor alcalin, 7,2-7,8, cunoscând faptul că aparifia ciupercilor saprofite devine mai evidentă într-un mediu mai acid decât în unul alcalin. Pe un amestec de acoperire acid se formează puține ciuperci, dar de dimensiuni mari; (VEDDER P. C., 2012).
să conțină calciu în cantitate de 2,5-3%. Sub 2% calciu, randamentul descrește simțitor. Este necesară această proporție de calciu în amestecul de acoperire, întrucât favorizează realizarea unei capacități crescute de reținere a apei și o bună aeratie în interiorul amestecului, calciul contribuind la realizarea unei structuri glomerulare a amestecului de acoperire. Când calciul se găsește în cantitate mai mică, ciupercile vor fi mai rare, dar de talie mai mare; (RÁCZ, J., KORONCZY IMRÉNÉ, 2009).
să nu formeze scoarță și să permită accesul aerului în interiorul substratului. (RÁCZ, J., KORONCZY IMRÉNÉ, 2009).
Întreținerea culturii după gobtare
Lucrările de întreținere a culturii după acoperirea cu amestec de pământ constau în asigurarea condițiilor de microclimat, scarificarea, precum și combaterea bolilor și dăunătorilor. (ELIADE EUGENIA, M. TOMA, 1971).
În primele 8-9 zile după acoperire se asigură în spațiul de cultură 20-22ºC, apoi în a doua săptămână 18-20ºC, iar în a treia săptămână 15-16ºC. Temperatura în substrat trebuie menținută la valori de 20-22ºC. (CHAKRAVARTY B., 2011).
Umiditatea atmosferică se menține la nivele de 85-90% prin udarea repetată a pereților, a pardoselei și prin pulverizarea apei pe straturile de cultură. Se aplică în general cantități mici de apă, 50-100 cm3/m2 la o stropire. Până la apariția primordiilor de fructificare amestecul de acoperire se menține la o umiditate de 70%. (DELMAS, J., 1989).
Pentru a preveni scăderea temperaturii în substratul de cultură, udările trebuie făcute cu apă încălzită la 18-22ºC. (MATEESCU N., 1994).
Pentru a preveni creșterea concentrației aerului în dioxid de carbon la valori de peste 0,03%, este necesară o ventilație corespunzătoare a spațiului de cultură. Pentru aceasta trebuie să se asigure, în primele 5-6 zile după acoperire 1,5-2 m3 aer/m2/oră, apoi în următoarele 4-6 zile 2-2,5 m3 aer/m2/oră, la apariția primordiilor de fructificare 3-4 m3 aer/m2/oră și în perioada de recoltare 5-6 m3 aer/m2/oră. (VEDIE, R., F. RETAILLEAU, 1994).
Aplicarea scarificării (gratajul) se realizează cu scopul de a rupe cordoanele miceliene și pentru stimularea fructificării, precum și pentru a evita apariția ciupercilor în buchete. Lucrarea se face în momentul în care 1/3 din stratul de acoperire a fost împânzit cu miceliu – ziua a 9-a sau a 10-a de la acoperire cu pământ. (MATEESCU N., 1982).
Recoltarea ciupercilor Agaricus ssp.
În cadrul perioadei de recoltare se întâlnesc următoarele faze:
Mugurii (primordii) formați în interiorul stratului de amestec acoperitor (figura 2.5.), care indică, după intensitatea apariției lor, abundența recoltărilor. Un strat acoperitor lipsit de muguri de fructificare sau cu o apariție neuniformă va marca o producție slabă de ciuperci. (VEDDER P. C., 2012).
Figura nr. 2.5. Început de formare de primordii de fructificare la Agaricus ssp.
Figure no. 2.5. The starting of Agaricus ssp. fruiting primordia formation
Sursa / Source: Foto original – SC CIUPERCARIA SRL, loc. Aghireșu-Fabrici, jud. [NUME_REDACTAT] ajung la maturitatea comercială în mod succesiv și, după recoltare, la suprafața straturilor de cultură vor trebui să se găsească butoni de fructificare (figura nr. 2.6.), care asigură succesiunea recoltărilor. (VEDDER P. C., 2012).
Figura nr. 2.6. Butoni de fructificare la Agaricus ssp.
Figure no. 2.6. Fructification buttons from Agaricus ssp.
Sursa / Sorce: Foto original – SC CIUPERCĂRIA SRL, loc. Aghireșu-Fabrici, jud. [NUME_REDACTAT] recoltărilor este în funcție de creșterea ciupercilor și apariția velumului, determinată de temperatura existentă în localul de cultură, după cum urmează:
la temperatura de 12-13 °C recoltările se fac la 2-3 zile;
la temperatura de 14-15 °C se recoltează la 1-2 zile;
la temperatura de 16-18 °C, ciupercile formează un picior alungit și o pălărie mai puțin cărnoasă, care se deschide într-o perioadă mai scurtă de 24 de ore. În aceste condiții, cultura devine ineficientă. (ZĂGREAN, V., 2003).
La recoltare trebuie păstrată atât calitatea comercială a ciupercilor (figura nr. 2.7.), cât și a stratului de acoperire, ținând seama că, ciupercile apar în valuri. (VEDDER P. C., 2012).
Figura nr. 2.7. Recoltarea ciupercilor pe categorii
Figure no. 2.7. Harvesting mushrooms by categoryes
Sursa / Source: Foto original – SC CIUPERCĂRIA SRL, loc. Aghireșu-Fabrici, jud. [NUME_REDACTAT] producției de ciuperci în cultura clasică este cuprinsă între 4 și 8 kg/m2/ciclu, cu o medie de 6-7 kg/m2/ciclu. Limita de variație a acestei producții este în funcție, în special, de localul de cultură și îndeosebi de izolarea termică a acestuia. În spațiile de cultură în care izolarea termică este bună și variațiile termice mici, producțiile realizate sunt mai mari. (RÁCZ, J., KORONCZY IMRÉNÉ, 2009).
Cele mai ridicate producții în cultura clasică sunt realizate în primele 2-3 cicluri, după care producția poate să scadă dacă spațiul de cultură a fost infestat cu dăunători specifici sau dacă din lipsă de mijloace tehnice nu vor putea fi preveniți prin dezinfectarea pe cale termică a spațiului de cultură, efectuarea pasteurizării și tratarea cu abur a substratului nutritiv. (MATEESCU N., 1989).
În sistemul intensiv de cultură, producțiile realizate sunt cuprinse între 10 și peste 15 kg/m2 la ciclu, datorită posibilităților sporite de dirijare a condițiilor de microclimat și de aplicare a unei agrotehnici superioare. Primele 2 valuri reprezintă cca 50% din recolta totală și în general nu este economic de a prelungi o cultură până la al 6-7-lea val deoarece, pe lângă nivelul scăzut al ultimelor valuri (5,6,7), se reduce și rezistența ciupercii Agaricus și își fac apariția numeroase ciuperci saprofite și parazite care pot infesta spațiul de cultură și periclita celelalte cicluri. (MATEESCU N., 1989).
CAPITOLUL III
Obiectivele proiectului de cercetare
The objectives of the research project
3.1. Motivația cercetării
3.1. Motivation of the research
Ciupercile sunt alimente cu o înaltă valoare nutrițională și terapeutică. Acestea prezintă principalele trei proprietăți pe care trebuie să le întrunească un produs alimentar:
sunt bogate în proteine, vitamine, săruri minerale și au un conținut redus de lipide;
au un gust delicios, cu arome unice;
prezintă funcții fiziologice datorită substanțelor bioactive pe care le conțin.
Tradițional, ciupercilor li s-au acordat și virtuți terapeutice antitumorale și imunologice care au început să fie testate în mod științific, în special în ultimele trei decenii. Cele mai importante efecte medicale ale ciupercilor sunt următoarele: imunomodulatoare, antioxidante genoprotectoare, antialergice, antitumorale, hepatoprotectoare, antidiabetice, antiaterogenice, hipocolesterolice. Cultivatorii de ciuperci furnizează astfel consumatorilor un produs proaspăt, simplu și valoros.
Cultivarea ciupercilor este o artă bazată pe știință și tehnologie. Știința cultivării ciupercilor este binecunoscută, iar progresele înregistrate în ultimele decenii sunt remarcabile. Arta producerii acestora constă însă în dirijarea unor factori variabili, cu rol determinant în obținerea rezultatelor dorite. Printre acești factori se numără spațiul destinat cultivării, materiile prime utilizate, materialul biologic disponibil, condițiile de microclimat asigurate, biosecuritatea procesului tehnologic și nu în ultimul rând experiența în producerea ciupercilor. Majoritatea celor ce demarează această activitate se așteaptă la rezultate rapide, obținute într-un mod relativ facil, dar succesul în acest domeniu se află, spre surprinderea multora, la capătul unei liste destul de lungi referitoare la condițiile minime ce trebuie îndeplinite.
Prin tema STUDIUL UNOR ASPECTE TEHNOLOGICE PRIVIND CULTURA CIUPERCILOR AGARICUS, dorim să aducem o contribuție modestă la dezvoltarea cunoașterii din domeniul legumiculturii, cu cercetări proprii referitoare la cultura ciupercii Agaricus blazei Murill.
3.2. Obiectivele cercetării
3.2. The research objectives
studiul tehnologiei de cultură a ciupercii Agaricus blazei Murill;
studiul condițiilor de creștere a miceliului și a carpoforilor la Agaricus blazei Murill;
studiul compostului pentru creșterea ciupercilor Agaricus blazei Murill;
analiza conținutului chimic al ciupercilor Agaricus blazei Murill.
3.3. Materialul biologic folosit în experiență
3.3. The biological material used in the experiment
Agaricus blazei Murill., (figura 3.1.) este o ciupercă comestibilă și medicinală foarte apreciată. Crește spontan în areale diferite, fiind întâlnită de la topice până în regiunea boreală, crescând în diferite habitaturi, de la pajiști alpine până pe soluri sărăturoase și nisipoase, în păduri de foioase și de conifere. Preferă solurile bogate în resturi lignicole, cetină de pădure, litiere, soluri îngrășate natural cu gunoi de la animale domestice, în special cornute și cai.
Figura 3.1. / Figure 3.1. Agaricus blazei [NUME_REDACTAT] / Source : www.flickriver.com
3.4. Organizarea experiențelor
3.4. The experiences organization
Experiențele se realizează în localitatea Aghireșu-Fabrici, județul Cluj, în cadrul ciupercăriei SC CIUPERCĂRIA SRL.
Ciupercăria are amenajate 10 spații de cultură, dotate cu sistem de climatizare și rafturi metalice pe trei nivele. De asemenea, sunt amenajate boxe betonate pentru efectuarea compostării materialelor celulozice.
Având în vedere ciclul relativ scurt al unei culturi de ciuperci și faptul că cultura ciupercilor se desfășoară în spații climatizate, experiențele se pot organiza pe tot parcursul anului.
Factorii experimentali
Se va organiza o experiență bifactorială.
Factorul A – substratul de cultură cu 4 graduări: -a1 –clasic
-a2 –sintetic
-a3 –mixt
-a4 – original
Factorul B – adaosul proteic cu 3 graduări: -b1 –fără adaos
-b2 –adaos 1
-b3 –adaos 2
Din combinarea factorilor experimentali au rezultat 12 variante prezentate în tabelul nr. 3.1.
Tabelul nr. 3.1. / Table no. 3.1.
Variante experimentale / Experimental variants
Observații și determinări
analiza organoleptică a substratului
analiza fizică și chimică a substratului (greutate specifică, electroconductivitate, substanță uscată, umiditate relativă, pH, azot, calciu, magneziu)
gradul de împânzire a substratului
perioada de împânzire a substratului
perioada până la apariția primordiilor
perioada de recoltare / număr de valuri
compoziția chimică a primordiilor
3.5. Prelucrarea statistică și interpretarea rezultatelor
3.5. Statistical processing and interpretation of results
Prelucrarea rezultatelor obținute se va face prin analiza varianței polifactoriale, asupra fiecărui caracter analizat, iar interpretarea statistică se va face prin diferențe limită (DL) pentru probabilitatea de transgresiune P=5%, 1% și 0,1% și prin testul Duncan.
Legătura dintre diferiții indici calitativi sau cantitativi a primordiilor de Agaricus blazei (figura 3.2.) se va stabili prin analiza corelației simple și ecuația dreptei de regresie.
Figura 3.2. / Figure 3.2. Agaricus blazei [NUME_REDACTAT] / Source : www.flickriver.com
Bibliografie
ABAH S. E., G. ABAH, 2010, Antimicrobial and antioxidant potentials of Agaricus bisporus, Advances in [NUME_REDACTAT], Nigeria, 4 (5): 277-282.
AINSWORTH, G. C., 1976, Introduction to the history of mycology, [NUME_REDACTAT]. Press: 1-359
AINSWORTH, G. C., A.S. SUSSMANN, 1965, The fungi, an advanced treatise, [NUME_REDACTAT], London
APAHIDEAN, AL. S., D. INDREA, 1999, Ciuperci proaspete pe 10m2, [NUME_REDACTAT], București
APAHIDEAN, AL. S., 2006, Ciuperci cultivate și din flora spontană, Ed. AcademicPres, Cluj-Napoca
APAHIDEAN, AL. S., MARIA APAHIDEAN, 2004, Cultura legumelor și ciupercilor, Ed. AcademicPres, Cluj-Napoca
ATKINS, F.C., 1961, Mushrooms growing today, London
BAARS, J.P., J.M. HUUB, C. DRIFT, J.M. JOORDENS, SYBREN WIJMENGA, L.D. GRIENSVEN, D. VOGELS, 1996, N-NMR study of ammonium assimilation in Agaricus bisporus, Biochimica et [NUME_REDACTAT] 1310 74-80
BALÁZS, S., 1979, Gomba termesztés, Editura Mezögazdasági Kiado, Budapesta
BALÁZS, S., 1982, Termesztett gombáink, [NUME_REDACTAT], Budapesta
BEGUIN, P., 1990, Molecular biology of cellulose degradation, Ann.Rev. Microbiol, 44:219-248
BIELLI, E., R. GÂDEI , 1999, Ghid complet All – Cunoașterea, recunoașterea și căutarea celor mai cunoscute specii de ciuperci, Ed. All, București
BON, M., 2008, Clé monographique du genre Agaricus L. :Fr., [NUME_REDACTAT], 15(60):1-37
BORGARINO, D., CR. HURTADO, 2001, Champignons de Provence, Haute-Provence et Midi Méditerrranénn, Édisud, Aix-en-Provence: 1-440
BORGARINO, D., CR. HURTADO, 2004, Le guide des champignons en 900 photos et fiches, Édisud, Aix-en-Provence: 1-450
BREENE, W.M., 1990, Nutritional and [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT], Journal of [NUME_REDACTAT], 53:833-894
CARLILE, M.J., S.C. WATKINSON, 1994, The fungi, [NUME_REDACTAT], London: 1-482
CARPENTIER, J.L., 1971, Le champignon de couche, Editura J.B. Bailliere, Paris
CHAKRAVARTY B., 2011, Trends in mushroom cultivation and breeding, [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT] 2 (4): 102-109.
COLAK M., 2004, Temperature profiles of Agaricus bisporus in composting stages and effects of different composts formulas and casing materials on yield, [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT]. 3 (9), pp. 456-462
COMAN, I., M. MAREȘ, 2000, Micologie medicală și aplicată, Ed. Junimea, Iași: 1-354
COUTECUISSE, R., 2000, Champignons d’Europe, Ed. Delachaux et Niestlé, S.A., Lausanne, Paris: 1-465
DELMAS, J., 1973, Valeur alimentaire du champignon de couche, Bull. Fed. Nat. des Synd, 13-14
DELMAS, J., 1989, Les champignon et leurs culture, Ed. La maison rustique, Paris
DURAND, Y., 1992, Le climat en champignonniere, production de CO2 et aeration, echanges thermigues air-roche, Memoire ENITHP-CTC
ELIADE EUGENIA, M. TOMA, 1971, Ciuperci, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București
GIBAULT, M.G., 1912, Histoire des legumes, Paris
GONZAGA MARIA LEONIA, M. F. MENEZES, J. R. SOUZA, SANDRA SOARES, 2013, Structural characterization of β glucans isolated frum Agaricus blazei Murill using NMR and FTIR spectroscopy, [NUME_REDACTAT] and [NUME_REDACTAT], Brasil, 2, 152-156.
GYÖRGY, A., L. TITMAR, 1985, Cultura ciupercilor în seră, Rev. Horticultura, 19-22
HAMLYN, P.F., R.J. SCHMIDT, 1994, Potential therapeutic application of fungal filaments in wound management, Mycologist, 8:147-152
HOBBS, C., 1995, [NUME_REDACTAT]: [NUME_REDACTAT] of tradition, healing & culture, [NUME_REDACTAT]
HORGOȘ A., 1999, Cultura ciupercilor de consum, [NUME_REDACTAT], Timișoara
HORGOȘ A., 2002, Tehnologia cultivării ciupercilor comestibile, [NUME_REDACTAT], Timișoara
HUNTE, W., K. GRABBE, 1989, Champignonbau, Ed. [NUME_REDACTAT], Berlin
KLIGMAN A., 2010, Handbook of mushroom culture, [NUME_REDACTAT], Pa: J.B. Swayne.
LOCSMÁNDI, CS., VASAS GIZELLA, 2013, Ghidul culegătorului de ciuperci, Ed. Casa, Oradea
MATEESCU N., 1969, Teratological forms of the hymenophore in the mushroom [NUME_REDACTAT], Rev. Roumanie de biologie, Tom 14
MATEESCU N., 1972, Călăuza cultivatorului de ciuperci, Red. [NUME_REDACTAT], București
MATEESCU N., 1976, Raport de documentare în Belgia, ICPVILF, București
MATEESCU N., 1978, Compost pentru ciuperci fără gunoi de cal, ICPVILF, Buletin documentar XI, 4, București
MATEESCU N., 1982, Producerea ciupercilor, [NUME_REDACTAT], București
MATEESCU N., 1982, Raport vizită documentare în R.P. Chineză, ICLF Vidra
MATEESCU N., 1983, Cultura ciupercilor în gospodăria personală, [NUME_REDACTAT], București
MATEESCU N., 1989, Ghidul cultivatorului de ciuperci, [NUME_REDACTAT], București
MATEESCU N., 1994, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], București
MATEESCU N., 1996, Ciupercile, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]
MATEESCU N., I. BENGULESCU, C. JURCOVAN, 1975, Tehnologia culturii ciupercilor, [NUME_REDACTAT], București
MATEESCU N., V. MITROI, 1965, Dinamica principalelor caracteristici de producție la ciupercile cultivate, Rev. Grădina, via și livada, 1965, 11
MIZUNO, T., H. SAITO, T. NISCHITOBA, H. KAWAGISHI, 1995, Antitumor active substances from mushrooms, [NUME_REDACTAT] International, 111:23-61
MONAH, GH., 2003, Mică enciclopedie a naturii, Ciuperci, Ed. Myosotis, București
MORUZI, C., N. MATEESCU, 1963, Câteva anomalii la ciuperca albă – Psalliota campestris, Soc. Șt. Naturale și Geografice, Com. de Btanică, 1963/II, 1, 151-155
NANBA, H., 1992, Maitake: [NUME_REDACTAT] of Mushrooms, Explore, 3(5):44-46
[NUME_REDACTAT] Cristina, J. P. Furlan, F. R. Vieira, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Fillet, M. T. Almeida, 2013, Dynamics of the chemical composition and productivity of composts for the cultivation of Agaricus bisporus strains, [NUME_REDACTAT] of Microbiology 44, 4, 1139-1146
NUNES M. D., MARIA RODRIGUES, S. A. PAES, J. J. RIBEIRO, MARLIANE SILVA, MARIA KASUYA, 2012, Nitrogen supplementation on the productivity and the chemical composition of oyster mushroom, Journal of [NUME_REDACTAT], 1 (2) 113-119.
PÂRVU, M., 2007, Ghid practic de micologie, Ed. [NUME_REDACTAT] de Știință, Cluj-Napoca
PETRE, M., 2006, Manual de utilizare a biotehnologiilor ecologice de cultivare a ciupercilor comestibile, Ed. Didactică și Pedagogică R.A., București
PETRE, M., L. BORDUZ, 2003, Ciupercile medicinale utilizate în profilaxia și terapia maladiilor umane grave, Ed. Printtech, București
PETRE, M., V. PETRE, 2003, [NUME_REDACTAT] Used as [NUME_REDACTAT] and Stimulants of [NUME_REDACTAT], Proceedings of the 8th [NUME_REDACTAT] ”[NUME_REDACTAT] Present and Perspectives”, [NUME_REDACTAT], p. 12-15
POWER, A.G., 1999, Linking ecological sustainability and world food needs, Environment, Development and Sustainability, 1:185-196
PUIA CARMEN, 2006, Fitopatologie horticolă, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca
RÁCZ, J., KORONCZY IMRÉNÉ, 2009, Cum să cultivăm ciuperca de bălegar, [NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT], Eger, Ungaria
RAMBELLI A., 1987, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], Zanichelli, Italia
STAMETS, P., 2000, [NUME_REDACTAT] and [NUME_REDACTAT], Third edition, ten [NUME_REDACTAT].
STIJVE T., MARIA ANGELA AMAZONAS, 2002, Agaricus blazei Murill – A new gourmet and medicinal mushroom from Brazil, [NUME_REDACTAT] 21 (1) 29-33.
SUGANYA M., M. SURIYAVATHANA, 2012, Antioxidant profile of Agaricus bisporus and Calocybe indica, [NUME_REDACTAT] of Pharmacy & [NUME_REDACTAT], India, 3 (6) 1780-1783
TAKAKU T., Y. KIMURA, H. OKUDA, 2001, Isolation of an antitumor compound from Agaricus blazei Murill and its mechanism of action, Journal of Nutrition, Japan, 131:1409-1413
TĂNASE, C., 2002, Micologie, manual de lucrări practice, Ed. Universității ”[NUME_REDACTAT] Cuza”, Iași
TĂNASE, C., TATIANA EUGENIA ȘESAN, 2006, Concepte actuale în taxonomia ciupercilor, Ed. Universității ”[NUME_REDACTAT] Cuza”, Iași
TODOR IOANA, 2013, Ghid de cultura ciupercilor în gospodăriile individuale, Ed. Universitară, București
TUDOR IOANA, 2012, Miceliul de ciuperci. Sușe și hibrizi. Ghid de producere a miceliului în sistem intensiv și clasic, Ed. Gramen, București
TUDOR IOANA, 2010, Champignon – Tehnologia de cultură, Ed. Lucman, București
TUDOR IOANA, 2010, Champignon, Ed. Lucman, București
TUDOR IOANA, 2010, Ciupercile – aliment și medicament, [NUME_REDACTAT], Horticultura, nr. 9-11, pag. 9-11
TUDOR IOANA, 2010, Cultura ciupercilor pentru începători, Ed. [NUME_REDACTAT], București
TUDOR IOANA, 2010, Primul seminar: Ciuperca românească între producție și vânzare, [NUME_REDACTAT], Horticultura, nr. 9-11, pag. 3 și Hortinform, Anul XVII, 6/182, pag. 22
TUDOR IOANA, 2010, Unele efecte benefice ale ciupercilor, [NUME_REDACTAT], Horticultura, nr. 7-8, pag. 3-7
TUDOR IOANA, 2007, Ciuperci comestibile și medicinale, Ed. Lucman, București
TUDOR IOANA, 2006, Ciuperci și miceliu, Ed. Lucman, București
TUDOR IOANA, 2005, Manualul cultivatorului de ciuperci comestibile, Ediția a II-a, Ed. Lucman, București
TUDOR IOANA, 2005, Cultura ecologică a ciupercilor comestibile, Bioterra, nr. 3, anul VII, pag. 29-31
VALNET J, 1986, Tatamentul bolilor, prin legume, fructe și cereale, [NUME_REDACTAT], București
VALNET J., 2004, Tatamentul bolilor, prin legume, fructe și cereale, [NUME_REDACTAT], București
VEDDER P. C., 2012, Modern mushroom growing, Madisonville, Tex.: [NUME_REDACTAT].
VEDIE, R., F. RETAILLEAU, 1994, Le CO2 et la culture de champignon de Paris, PHM, 350, p.24-30
VERSTRAETE, W., E. TOP, 1992, [NUME_REDACTAT] Biotechnology, [NUME_REDACTAT]. Press, pp. 1-18
WISITRASSAMEEWONG K., [NUME_REDACTAT], N. Thongklang, R. Zhao, P. Callac, S. Moukha, C. Ferandon, E. Chukeatirote, K. D. Hyde, 2012, Agaricus subrufescens: A review, [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT] 19, 131-146.
WUEST P. J., M. D. DUFFY, 2013, Six steps to mushroom growing, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] 268.
ZAHIU, L., 2008, Agricultura uniunii europene sub impactul politicii agricole comune, Ed. Ceres, București
ZĂGREAN, V., 2003, Cultivarea ciupercilor champignon, Ed. Rentrop&Straton, București
ZICARI G., D. RIVETTI, V. SOARDO, E. CERRATO, 2012, The cultivation of the mushroom Agaricus bisporus (Champignon) and some environmental and health aspects, [NUME_REDACTAT] Pubbl. May-Jun, 68(3):435-46
Resurse web:
www.agaricus.ru
www.alohamedicinals.com
www.amycel.com
www.blumycel.com
www.britmycolsoc.org
www.cepnn.ru
www.dbiods.univ.trieste.it
www.demycel.com
www.fao.org
www.flickriver.com
www.fungi.com
www.fungifun.org
www.halycon.com/mycomed/
www.hepafilters.com
www.indexfungorum.org
www.italspawn.com
www.kingdomfungi.com
www.micologia.net
www.modernmush.com
www.mushroomcompany.com
www.mushroomexpert.com
www.mushroom-uk.com
www.mushworld.com
www.mycoboutique.ca
www.mycolog.com
www.mycology.suite101.com
www.mycoweb.com
www.mykoweb.com
www.saco2.com
www.smma.argenson.free.fr
www.totuldespreciuperci.blogspot.ro
www.wer23rd.psu.edu
www.wikipedia.org
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Stadiul Actual al Cercetarilor Privind Biologia Si Tehnologia de Cultura a Ciupercilor din Genul Agaricus Ssp (ID: 2057)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.