Spatiile Verzi

ANEXE

Anexa 1.

[NUME_REDACTAT] Galati – Fantana arteziana.

https://www.youtube.com/watch?v=nlFGd0kEK9I

Anexa 2.

[NUME_REDACTAT] Galati.

http://www.erepublik.com/en/article/vol-215-mbb-salveaza-rasul-romanesc–2263991/1/20

Anexa 3.

[NUME_REDACTAT] Galati – anul 1900.

http://www.erepublik.com/en/article/vol-215-mbb-salveaza-rasul-romanesc–2263991/1/20

Anexa 4.

[NUME_REDACTAT] Galati – Aleea principală din [NUME_REDACTAT]. Vedere spre lacul Brateș.

http://www.erepublik.com/en/article/vol-215-mbb-salveaza-rasul-romanesc–2263991/1/20

Anexa 5.

[NUME_REDACTAT] Galati.

http://www.antidotul.ro/149791/la-intrarea-in-parcul-rizer-se-va-plati-taxa-la-fel-ca-la-gradina-botanica.html

Anexa 6.

[NUME_REDACTAT] Galati.

http://www.antidotul.ro/149791/la-intrarea-in-parcul-rizer-se-va-plati-taxa-la-fel.html

Anexa 7.

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT].

http://impact-est.ro/republicuta-galati/cat-de-multi-au-lucrat-la-parcului-eminescu/

Anexa 8.

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT].

http://impact-est.ro/republicuta-galati/cat-de-multi-au-lucrat-la-parcului-eminescu/

Anexa 9.

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]. – 1906.

http://www.erepublik.com/en/article/vol-215-mbb-salveaza-rasul-romanesc–2263991/1/20

Anexa 10.

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]. – 1911.

http://www.erepublik.com/en/article/vol-215-mbb-salveaza-rasul-romanesc–2263991/1/20

[NUME_REDACTAT] peisageră – Prof. Univ.dr. Ana – [NUME_REDACTAT] , editura Ceres 2003

Arhitectura peisajelor, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] , 1976.

Arhitectura peisajului, J.O. Simonds, Editura tehnica Bucuresti,1967

A.-F. Iliescu, 2006, editura Ceres 2003

Towards an [NUME_REDACTAT]: Assessment of [NUME_REDACTAT] of 25 [NUME_REDACTAT] and [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] No. 30, Copenhagen, 2002

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT],[NUME_REDACTAT] Council, 2007

[NUME_REDACTAT], Research report, 2007

[NUME_REDACTAT] Tools for [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]: Performance and [NUME_REDACTAT] în [NUME_REDACTAT], 2004

Sendi, R. și colab.,[NUME_REDACTAT] on large housing estates

Recommendation on [NUME_REDACTAT] 86/11, 1986

Bernatzky A., 1978, citat de A.-F. Iliescu, editura Didactica 2006

conf. [NUME_REDACTAT] 2001, citat de T. Baycan-Levent și P. Nijkamp, 2004

Cook D. I. și [NUME_REDACTAT] D. F.,1971, citați de A.-F. Iliescu, editura Didactica 2006

T. Baycan-Levent și P. Nijkamp,2004

[NUME_REDACTAT], Research report, 2007

HartR. 1997, citat de T. Baycan-Levent și P. Nijkamp, 2004

Jönsson și Gustavsson, 2002, citat de S. J. Venn și J. K.Niemelä, 2004

Pareja, Eastaway et al., 2003

Węcławowicz et al.2005

Gardianul – 14.01.2009, [NUME_REDACTAT] – 21.03.2014

Fisa monumentului istoric (D.J.C.C.P.C.N. GALATI)

Nota de fundamentare – OUG nr. 108/10–10–2007, [NUME_REDACTAT] nr. 698/16–10–2007

[NUME_REDACTAT], Partea I nr. 764 din 10 noiembrie 2009

[NUME_REDACTAT] de Acțiune pentru [NUME_REDACTAT], APM București, 2005

http://www.rasfoiesc.com/educatie/psihologie/CONCEPTUL-DE-STRES36.php

http://ro.wikipedia.org/wiki/Stres

http://www.rasfoiesc.com/educatie/psihologie/CONCEPTUL-DE-STRES36.php

http://www.scribd.com/doc/213992566/12-Nevoia-de-a-Se-Recreea

http://ro.wikipedia.org/wiki/Gala%C8%9Bi

http://toposervice.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=47:norma-tehnica-pentru-elaborarea-registrului-local-al-spatiilor-verzi&catid=19&Itemid=183&lang=ro

http://www.galati.djc.ro/ObiectiveDetalii.aspx?ID=1661

http://www.qbox.ro/Galati/informatii/Turism/Obiective-Turistice/Gradina-Botanica-Galati-detaliu-2365.html

http://galateni.net/forum/topic/10988 modernizarea-parcului-rizer/page

http://www.infomediu.eu/ro/dezvoltare-durabila/1091-importana-spaiilor-verzi-urbane.html

INTRODUCERE

Spațiile verzi reprezintă un element important din viața omului care contribuie la asigurarea condițiilor necesare creșterii calității vieții. De asemenea, modul de amenajare și ponderea pe care o au spațiile verzi in cadrul urbanismului, constituie un indicator al gradului de civilizație al unui popor.

Odată cu dezvoltarea orașelor, intensificarea industrializării și sporirea traficului rutier, crearea zonelor verzi a devenit un imperativ al urbanismului modern. Ele înfrumusețează locul de viață și de muncă, îmbracă într-o haină vegetală plăcută cadrul arhitectural al orașelor, contribuie la ameliorarea microclimatului, purifică atmosfera de praf și substanțe nocive, furnizează oxigenul necesar vieții, constituind în același timp medii stenice și estetice pentru recrearea fizică și psihică a oamenilor.

Cunoștințele legate de particulartitățile morfologice și tehnologice ale speciilor dendrologice floricole precum și a principiilor de amenajare și întreținere a spațiilor verzi, educă și dezvoltă spiritul de observație, gustul pentru frumos, imaginație, voința, trăsături ce nu trebuie sa lipsească omului contemporan.

Alături de speciile floricole și ierburile de gazon, arborii și arbuștii ornamentali constituie podoaba cea mai de preț a spațiilor verzi. Arborii și arbuștii aflați într-o inepuizabilă varietate de forme și culori constituie o permanentă sursă de frumos.

Prin prezența ei, vegetația contribuie la reducerea poluanților din natură, influențează pozitiv starea de sănătate fizică și psihică a oamenilor, creează cadrul adecvat practicării sportului, turismului și a altor îndeletniciri recreative și, deosebit de important – înfrumusețează peisajul.

În perioada actuală, ca urmare a dezvoltării intense a orașelor și supraaglomerării lor, populația este nevoită să trăiascăin spații construite, rupte de natură și, deseori, împotriva ei. Multe din maladiile omului contemporan, printre care bolile cardiovasculare, hipertensiunea și nevroza sunt consecința frustrării omului de natură. Experiența milenară a demonstrat că cele mai izbutite realizări în domeniul proiectării construcțiilor s-au obținut atunci când ele s-au integrat armonios în natură, în peisajul natural, constituindu-se un echilibru deplin între om și mediul său de viață.

Omul desfășoară în spațiul exterior pe care îl „locuiește”, o serie de activități care nu se exercită mecanic, ci sunt insoțite de percepții, senzații, emoții, pretinzând peisajului anumite caracteristici ce trebuie sa fie în concordanță cu condițiile ideale cerute de fiecare dintre ele.

Peisajul, ca veșnic izvor al esteticului și sănătății umane, constituie o sinteză a forțelor naturii cu expresivitatea artei. Contopirea naturii cu arta constituie un foarte puternic potențial al vieții, acumulat in peisajele artistice care sunt totodata și sanogene.

Amenajarea spațiilor verzi este călăuzită de ideea dirijării planificate a influențelor umane asupra naturii în scopul ocrotirii și menținerii echilibrului dintre om și ambianța naturală de care depinde în mare măsură și sănătatea omului.”

Definitie : Spațiul verde este reprezentat de totalitatea vegetației (arbori, arbusti, plante floricole și gazon) , căile de circulație, jocuri de apă, mobilierul si elementele decorative de arhitectură existente într-un spațiu urban sau periurban.

A amenaja un spațiu verde, indiferent de întinderea acestuia, înseamnă a disciplina relieful, mobilitatea apei, iregularitatea formelor vegetale,contrastul suprafețelor strălucitoare și palide, armonia culorilor florilor și a diferitelor construcții. (Principii generale de proiectare și amenajare a spațiilor verzi – [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], 2008)

Arhitectura peisageră este arta de a proiecta, a amenaja, întreține și reabilita mediul ambiant în care omul trăiește și își desfașoară activitatea, totodată menținând un echilibru între aceștia.

Proiectarea peisagistică se ocupă cu desigul arhitectural, planificarea sitului, dezvoltarea spațiului din jurul casei, protecția mediului, planificare urbană și regională, a parcurilor, grădinilor și a spațiilor de recreere, design urban și conservare istorică. Toate acestea au ca scop îmbunătățirea calității vieții omului și prin funcțiile sociale: ele realizează cadrul și mediul favorabil pentru recrearea publică sau privată în aer liber, înfrumusețează localitățile, locul de viață și de muncă, unele dintre ele având importanță culturală (grădini – muzeu, grădini expoziționale, grădini istorice) sau științifică (grădini botanice, rozarii, rezervații, parcuri naționale ș. a.).

Argumentul arhitecturii peisagere îl constituie individualitatea, complexitatea și puterea de adaptare la orice concept. Designul abordat pentru o grădină sau pentru un spațiu public prinde viață în imaginația și proiectul unui arhitect peisagist care cunoaște toate posibilitățile pentru a transforma o stare de spirit în realitate. ( http://www.semiramida.ro )

CAPITOLUL 1

CARACTERISTICI GENERALE DESPRE SPAȚIILE VERZI

ISTORICUL ARTEI PEISAGERE

Arta gradinilor antice, al căror element decorativ îl formează vegetația și apa, ca produse efemere ale naturii, este prezentă doar în cunostințele transmise fie prin legende, fie prin scrieri literare sau miniaturi ulterioare.

Dupa aceste izvoare, începuturile artei grădinilor au fost localizate în diverse zone ale continentului asiatic, la început în China, India, Siria și Mesopotamia, apoi în Egipt și mai târziu în sudul Europei, în Grecia și în [NUME_REDACTAT]. Grădinile suspendate ale Babilonului aveau, la acea vreme, cea mai mare colecție de plante din lume (arbori, arbuști, plante exotice), o adevarată gradină bonatică pe 4 terase. Erau aduse în onoarea reginei caravane diverse specii de plante care erau cultivate în acel loc magnific. Una dintre cele 7 minuni ale lumii antice era o oază de rai în deșertul din [NUME_REDACTAT].

În decursul razboaielor dintre popoarele antice, când rând pe rând regate și imperii apăreau, se dezvoltau și piereau, produsele spiritului uman, cultura cu tot ce se include în aceasta noțiune, inclusiv arta, au vehiculat de la un popor la altul și chiar de la un continent la altul devenind un tezaur universal.

La începutul lor, grădinile au avut un scop utilitar, fiind constituite din plante cu rol alimentar; cu timpul, atunci cînd omul a observat că recoltele sale depind în mare parte de anumite forțe naturale, simbolizate prin zeitați (de exemplu în [NUME_REDACTAT]) sau când la egipteni a aparut credința renașterii continue și reincarnării spiritelor, grădinile s-au transformat din utilitare în locuri de meditație religioasă. Într-o etapă mai avansată ele devin locuri de odihnă, cultură și desfătări, incluzând în compoziția lor, în afară de vegetație și apă, o serie de edificii și opere de artă (teatre, portice, statui, băi, terenuri de sport, hipodromuri etc.). (http://www.biblioteca.regielive.ro)

Arta grădinilor o întâlnim la toate popoarele; din antichitate și până astăzi s-a perfecționat și îmbunătățit continuu.

[NUME_REDACTAT], tendințele și moda au fost aplicate, studiate, desenate și create în centre culturale – Italia, Franța și Anglia. Inițial, arta grădinilor dezvoltază în timpul [NUME_REDACTAT], a fost adusă și în cultura celorlalte popoare europene cucerite, arta lor devenind universală. Dupa destrămarea [NUME_REDACTAT], preocupările culturale și artistice n-au mai cunoscut strălucirea din trecut; numeroasele opere ale antichității s-au ruinat și au dispărut. [NUME_REDACTAT] s-ar părea că primele grădini au apărut odata ce vechea Galie a devenit provincie romană, fiind construite o serie de vile, teatre,arene, în stilul clasic roman. Apoi al doilea val de dezvoltare a venit odata cu aducerea in Europa în secolele X și XI de către cruciați a unor serii de plante decorative (bujori, zambile, liliac, etc.), ulterior prin secolele XV- XVI arta grădinilor cunoscând o dezvoltare fără precedent prin construcția castelelor medievale celebre.

[NUME_REDACTAT], întâlnim în grădinile [NUME_REDACTAT] influența tradițiilor cuceritorilor romani, peste care s-au suprapus concepțiile unor arhitecți inspirați de către renașterea italiană sau de moda franceză.

Parcurile și grădinile din secolul XIX și XX, au fost roadele revoluției franceze ce au determinat nu numai evoluția socială a omenirii, ci și a genurilor de artă, astfel luând naștere parcurile publice, grădinile publice, pentru a da satisfacție maselor largi a populației.

Dezvoltarea artei și grădinilor în țara noastră este atestată documentar din epoca feudală: planuri, documente, acte de proprietate și descrierile unor călători care ne-au vizitat in acea epoca, relevă că încă de atunci arta grădinăritului era foarte dezvoltată. Grădina de trandafiri și alte diverse flori sunt menționate în documente la Mitropolia de la Târgoviște prin anii 1400, în castelele transilvănene existau sancțiuni pentru cei care aduceau prejudicii grădinarilor, parcul de la Făgăraș este menționat într-un document datat in 1672. Aceste parcuri și grădinierau influențate pe lângă curțile domnești, cetăți și mănăstiri și aveau în primul rând un caracter utilitar fiin construite în stil regulat- geometric.

Prin secolul XVIII apar primele parcuri amenajate conform arhitecturii renașterii în plin avânt economic. [NUME_REDACTAT] amenajările din parcurile de la Avrig și Bonțida, recum și cele din Gornești ( 1789 – 1892) și Albești au avut un stil predominant francez. [NUME_REDACTAT] în cartea sa „[NUME_REDACTAT] prin călători” arată că în anul 1786, familia Dudeștilor avea la casa lor din București o grădină amenajată in stil englezesc. O serie de grădini în stil geometric sunt reprezentate pe planurile Bucureștiului, la fel și în Transilvania și Moldova unde sunt semnalate grădini orășenești, particulare, unele dintre ele fiin deschise și publicului.

Așadar, arta verde a preocupat omul de-a lungul existenței sale, aceste preocupări fiin semnalate în toate scrierile vremii. Dragostea omului față de natură și frumos l-au însoțit în evoluția sa, preocuparea pentru natură, pentru arta grădinilor fiind la începuturi de interes existențial – cultivând plante cu rol alimentar, cu timpul, omul înlocuindu-le cu cele decorative pentru a creea locuri de meditație, armonios îmbinate cu elemente din natură.

După revoluție, la noi în țară au început să apară timid firme de amenajări exterioare, după anul 2000 ele inmulțindu-se in toate orașele din țară. Mediul concurențial să sperăm ca va crea mai multe spații verzi împreună cu o dezvoltare a atelierelor de proiectare.” ( Arboricultura ornamentală și arhitectura peisageră – prof. Dr.V Sonea, Dr. Ing. L. Palade) ( http://www.isoverde.ro )

1.2 FUNCȚIILE SPAȚIIOR VERZI

Spațiile verzi oferă locuitorilor aglomerărilor urbane ( care de regulă reprezintă un mediu nesănătos și neprimitor de viață) niște surse de sănătate și relaxare care susțin protecția mediului și conservarea biodiversității.

La nivel mondial și în special în țările dezvoltate sau în curs de dezvoltare, preocuparea pentru protecția mediului este din ce în ce mai mare. Având în vedere că peste 50% din populația planetei locuiește în zone urbane, și că acestea au o amprentă ecologică foarte mare asupra mediului înconjurător, organizarea și gestionarea orașelor trebuie foarte bine gândite și planificate, dacă există un interes pentru a menține în echilibru natura și dezvoltarea socio-economică. Studii făcute în diferite părți ale lumii demonstrează că una dintre căile importante, atât pentru protejarea mediului, cât și pentru crearea unui cadru ambiental sănătos și plăcut oameniilor care locuiesc în zonele urbane, este dezvoltarea spațiilor verzi. ( http://www.infomediu.eu/ro )

http://www.infomediu.eu/ro/dezvoltare-durabila/1091-importana-spaiilor-verzi-urbane.html

Principalele funcții ale spațiilor verzi, conform diferitelor studii făcute de-a lungul timpului, la nivel mondial, sunt:

1.2.1. Funcția sanitar igienică

Existența spațiilor verzi influențează pozitiv microclimatul urban, contribuind la: reducerea temperaturii aerului și creșterea umidității relative a acestuia; scăderea intensității luminii directe sau reflectate; stimularea schimburilor de aer și implicit, oxigenarea și purificarea aerului. În acest mod spațiile verzi exercită o acțiune directă igienico-sanitară asupra organismului uman.

Este cunoscut faptul că dezvolatarea industrializării este însoțită de consumul tot mai mare de oxigen și de alteararea climatului ca urmare a creșterii concentrației de CO2. Funcționând ca ”plămâni ai orașelor”, spațiile verzi primenesc și curăță de praf, de alte particule si gaze dăunătoare aerului. Plantele lemnoase și erbacee captează în medie, vara, până la 50% din praful atmosferic, iar iarna până la 37%. Spălarea vegetației de către ploi sau prin lucrările de întreținere, reînnoiește capacitatea de reținere a particulelor poluante din atmosferă. Este de asemenea remarcabilă capacitatea de epurare microbiană a aerului către vegetație. Substanțele volatile cum ar fi fitoncidele emanate de arbori contribuie la distrugerea unor ciuperci si bacterii generatoare de boli. De pildă, fitoncidele emise de stejar distrug bacilul dizenteriei. S-a constatat că acțiune bactericidă mai pronunțată o au rășinoasele.

Este necesar ca la amenajarea spațiilor verzi din stațiunile balneoclimaterice să se țină de acțiunea fitoncidă specifică vegetației lemnoase de a genera ioni negativi care influențează pozitiv starea de sănătate. Dintre numeroasele specii lemnoase generatoare de ioni negativi menționăm liliacul, mesteacănul, plopul, salcia, salcâmul, scorușul, stejarul roșu, precum și majoritatea rășinoaselor cum ar fi: cetina de negi, molidul, pinul, tuia.

Funcția sanitară-igienică a spațiilor verzi se manifestă și prin reducerea nivelului de poluare fonică a atmosferei. Zgomotele produse atât de mijloacele de transport cât și de unele întreprinderi industriale ale orașelor pot atinge uneori valori de intensitate și frecvență dăunătoare organismului uman. În general în orașele moderne intesitatea maximă a zgomotului atinge 80-97dB, față de 50-65dB înregistrați în așezările rurale. Coroanele arborilor și arbuștilor având o rezistență acustică mare comparativ cu aerul, absorb aproximativ 26% din energia sonoră, favorizând astfel starea de sănătate și de confort urban.

2. Funcția afectiv-emotivă (psihică)

Spațiile verzi acționează pozitiv asupra stării generale a organismului și asupra psihicului prin funcția lor estetică.

Astfel coroanele sub formă columnară sau conică simulează emoțiile stenice, voința, puterea de concentrare psihică, fermitatea. Coroanele de formă sferică, contribuie la menținerea unei stări psihice normale, având un puternic efect recreativ. Forma umbrelată a coroanei are un efect calmant, provocând sentimentul de a fi ocrotit, apărat.

În privința culorilor este unanim recunoscut efectul pozitiv de durată al culorii verzi asupra echilibrului psihic. Culoarea verde, cea mai odihnitoare dintre culori, contribuie în măsură însemnată la creșterea capacității de muncă. Galbenul și portocaliul sunt culori calde care înviorează peisajul, favorizează buna dispoziție, optimismul, altruismul. Nuanțele de roșu contribuie la înviorarea și stimularea emoțiilor stenice. Culorile pastelate, în general, creează buna dispoziție, în timp ce tentele de culoare mai închisă predispun la calm, liniște interioară.

3. Funția recreativă

Una dintre trăsăturile distinctive ale urbanismului contemporan constă în predilecția pentru vecinătatea cu spațiile înverzite. Însă orașul nu poate reprezenta numai acumularea de locuințe și activități umane. Condițiile create în oraș trebuie să facă viața nu numai posibilă dar și agreabilă. Ori analiza obiectivă a influnețelor ale spațiilor verzi asupra stării de confort urban arată că ele joacă un rol fundamental și de neînlocuit în menținerea echilibrului fizic si psihic, înviorarea și recreerea omului, mai ales a copilului și tânărului.

Prin urmare și datorită funției lor recreative, spațiile verzi nu trebuie considerate ca un accesoriu sau ca un simplu element de decor, ci ca o dotare social-urbană la fel de importantă ca toate celelalte.

Spațiile verzi constituie un mediu deosebit de favorabil pentru practicarea a numeroase forme de recreere: repaus sau plimbări ușoare, diverse activități sportive și artistice. Nu există persoană care să nu simtă și să nu-și poată satisface dorința de destindere, distracție, repaus.

Chiar numai traversarea unui parc sau grădini provoacă o stare de relaxare, de reconfortare, fapt

care nu are loc la trecerea printr-un peisaj urban în care predomină construcțiile.

Civilizația actuală este supusă stresului, de aceea are nevoie de recreere. Dacă în activitate omul își epuizează rezervele de energie vitală, atunci el are nevoie de timp și facilități pentru refacerea acestor rezerve. Spațiile verzi oferă o destindere fizică (relexare și solitudine, plimbări, jocuri pentru copii și tineret, sporturi, înot), detindere social-culturală (întâlniri cu prienteni, colegi, vizionări de spectacole în aer liber, citit la biblioteci în aer liber, studierea florei și faunei din parc, vizitarea de expoziții, muzee, acvarii). Spațiile verzi oferă astfel omului mijlocul de odihnă și încântare cel mai apreciat.

3. Funcția estetic-peisagistică

Spațiile verzi intravilane dau viață și expresivitate artistică peisajelor arhitecturale ale orașelor. Într-adevăr aspectul unei localități urbane poate provoca încântare, indiferență sau supărare.

Clădirile statice, cu forme geometrice rigide reprezintă o lume deosebită în comparație cu arborii vii. Într-un arbore viața se exprimă cu forță dar și cu măsură: o înmugurire infinită și totuși limitată, ramuri ce pot supraviețui zeci și sute de ani, dar ocupând un anumit volum; nu există doi arbori identici așa cum același arbore nu mai este mâine așa cum a fost azi.

Contururile libere și policromia vegetației din spațiile verzi, plantațiile de-a lungul străziilor, de pe pereții unor clădiri sau din balcoane, constituie un element activ al soluției arhitecturale. Influența profundă a vegetației asupra stării sufletești a citadinului și modolui în care ea participă la dezvoltarea gustului pentru frumos al omului, de la vârsta cea mai fragedă justifică pe deplin preocupările celor ce se ocupă de urbanism și amenajarea teritoriului, de a o introduce acolo unde lipsește sau este puțin reprezentată.

De asemenea, ambianța sonoră specifică spațiilor plantate constituie o altă calitate decorativă a vegetației. Foșnetul frunzelor, cântecul păsărilor și alte șoapte ale vieții spațiilor verzi sunt o sursă de satisfacție, de încântare.

Oglinzile de apă, fântânile arteziene sau cascadele existente în spațiile verzi sporesc valențele lor estetice. Efectele decorative, amplificate de mișcarea apei, policromia surselor de lumină utilizate, amplitudinea, dinamismul și forma jeturilor de apă se răsfrâng asupra clădirilor învecinate, înfrumusețându-le.

(http://ebookbrowsee.net/gdoc.php?id=387322215&url=55dc0c749fc9748511c6413c0601e0e5 )

1.3. STILURI UTILIZATE ÎN AMENAJAREA SPAȚIILOR VERZI

Prin noțiunea de stil se înțelege totalitatea particularităților caracteristice unei structuri, civilizații, epoci, activități, etc. legate de o anumită epocă și un anumit loc și elaborate sub influența condițiilor naturale și a factorilor sociali (definiție din Mic dicționar enciclopedic, 1972).

Stilul arată modul de armonizare a elementelor naturale (relief, apă, vegetație) cu cele artificiale (alei, bazine, fântâni și alte elemente arhitecturale, utilitare și decorative), în vederea unei concepții artistice distince și unitare.

În amenajarea spațiilor verzi se pot distinge trei stiluri peisagere, diferențiate prin modul de concepție și anume: stilul geometric, stilul peisager și stilul mixt.

1.3.1. Stilul geometric

Acest stil a fost folosit de-a lungul a 5000 de ani de istorie a omenirii și a servit, în general, pentru înfrumusețarea reședințelor celor ce aparțineau clasei stăpânitoare. Există câteva variante în funcție de epocă, sistemele sociale și politice ale popoarelor respective, de situația geografică, condițiile climatice, etc..

Principiile care stau la baza stilului geometric sunt următoarele:

-compoziția se bazează în general pe forme geometrice regulate, rezultate din asocierea liniilor drepte și acelor curbe;

-scopul principal este punerea în valoare a clădirii principale (palat, castel, edificiu public, etc.) care constituie de fapt punctul cel mai important al ansamblului;

-armonizarea planului se face pe baza unei axe de simetrie, alcătuită dintr-o perspectivă mai largă asupra clădirii principale;

-se impune adeseori adaptarea și transformarea naturii după nevoile compoziției (relieful terenului poate fi nivelat, apele pot fi rectificate, vegetația poate fi astfel condusă încât să se poată vedea intervenția omului);

-compoziția necesită și numeroase elemente artificiale de construcție sau de ornament (trepte, parapete, colonade, fântâni, pavilioane, grupuri sculpturale, vase cu flori, etc.);

-terenurile recomandate pentru amenajarea în stil geometric sunt cele plane, totuși în anumite condiții o neuniformitate a terenului produce efecte decorative deosebite;

-un ansamblu în stil geometric se compune, în general, din clădirea principală, cu dependențele sale, plus grădina sau parcul;

-așezarea clădirii, de obicei, se face în apropierea drumului public putând astfel avea acces direct sau indirect, prin alei mărginite cu vegetație;

-din mijlocul fațadei clădirii și perpendicular pe ea pornește axa principală de compoziție care se oprește asupra unui element important, natural sau artificial. Axa principală desparte grădina sau parcul în două părți simetrice în ansamblul lor;

-la compozițiile mai vaste axa principală este întretăiată de axe secundare (transversale sau oblice) ce formează perspective secundare, cu rolul de a înlătura eventual monotonia grădinilor prea mari;

-grădina amenajată în stil geometric este alcătuită din partere cu forme geometrice regulate, plantate cu flori, având desene simple sau complicate, ornamentate cu bazine de apă, vase de flori, grupuri sculpturale, arbuști de talie mică tăiați în forme geometrice regulate, etc.;

-parcul amenajat în stil geometric este alcătuit dintr-o pădure ale cărei margini constituie un perete de verdeață spre restul amenajării, cu arbori plantați la distanțe egale și destul de des, uneori cu coronamentul tăiat în forme geometrice. Aleile care străbat parcul vor fi rectilinii, presărate din loc în loc cu piețe circulare sau poligonale, săli verzi, labirinturi, desișuri, etc…( Arhitectura peisajului, [NUME_REDACTAT], 2010)

http://www.turistik.ro

1.3.2. Stilul peisager

Presupune ca vegetația să fie dispusă în mod liber, ca în natură, dar urmărind unele principii de compoziție proprii astfel ca întreaga compoziție să ne apară cât mai pitorească.

În general, la amplasarea vegetației se vor respecta următoarele principii:

-cu ajutorul vegetației se va dirija privirea vizitatorilor către priveliști îndepărtate;

-axele de perspectivă vor fi mărginite de plantații având liziere sinuoase, foarte plăcute privirii;

-suprafețele gazonale, pajiștile bine întreținute vor trebui să constituie adevărate covoare verzi dispuse în valonamente line;

-florile pot alcatui masive sub forma de ronduri și platbande, uneori pe peluze sau la marginea vegetației arborescente.

-vegetația lemnoasă este compusă din esențe de mărimi și forme diferite și astfel așezate încât să permită fie dechiderea unor vederi asupra punctelor pitorești, fie mascarea unor părți mai puțin estetice, întreruperea unor monotonii dintr-o poiană, luminiș sau peluze etc. În parcurile peisagere se amenajează stâncării, chioșcuri, pavilioane, pagode, voliere pentru păsări, statui, vase și multe alte elemente ornamentale exotice.

-elementele inestetice vor fi mascate cu ajutorul vegetației (racordările de pantă, încrucișările de alei, neregularitățile valonamentelor, construcțiile inestetice, etc.);

-evidențierea elementelor frumoase cu ajutorul vegetației se va face prin utilizarea contrastelor, nuanțelor de culoare diferită, formelor particulare, fundalurilor potrivite;

-pe terenurile denivelate se va evita amplasarea simetrică a plantațiilor;

-plantațiile de al racordări de alei, intersecții ș.a., trebuie să alcătuiască grupuri unitare cu forme bine constituite;

-se vor evita plantațiile făcute astfel încât lizierele să aibă o linie prea uniformă;

-exemplarele izolate din nișele sau din exteriorul grupărilor vor fi, de preferat, din aceeași specie cu cele de la marginea masivului și vor fi dispuse astfel ca la o diseminare naturală;

-forma etajată a masivelor plantate va trebui să urmărească linia generală a valonamentului;

-se va evita plantarea în cadrul grupărilor la distanțe egale între exemplare sau în aliniament și nici în mod perfect simetric față de o axă imaginară.

http://www.hidrostart.blogspot.ro

1.3.3. Stilul mixt

Constă în îmbinarea armonioasă a stilului geometric cu cel natural-peisager în compoziția parcurilor. Stilul geometric se folosește în jurul clădirilor, a centrelor compoziționale, de-a lungui axelor de perspectivă, la intrări și ieșiri etc., iar stilul natural -obișnuit-în parțile mai îndepărtate, mai apropiate de cadrul natural înconjurator unde, natura trebuie să-și reia drepturile. Întreaga compoziție trebuie să țină seama de respectarea proporției în plan, de principiile echilibrului, simetriei, subordonării elementelor unul față de altul, părțile tratate în stil geometric sau natural trebuind să se îmbine armonic.

Stilul mixt a fost și va fi mult timp folosit la amenajarea unor spații verzi urbane în care unele zone trebuie organizate riguros pentru a permite accesul și circulația simplă și bine dirijată a oamenilor dar în același timp să creeze și zone liniștite, mai apropiate de natură cu alei sinuoase pe malul apelor amenajate ca în natură, cu peluze liniștitoare de iarbă, grupări libere de plante lemnoase, unde să se situeze biblioteci, locuri de odihnă și plimbare etc. În stilul mixt, toate elementele de parc se supun unor roluri de ordin funcțional și estetic importante social.

Pentru îndeplinirea acestor roluri variate nu vom recurge la un anumit stil depășit istoricește, ci la un anumit gen de expresie, dupa cum se va vedea în continuare.

(http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/agronomie/arhitectura-peisajului-144673.html)

http://www.presaonline.com

1.4. PRINCIPIILE PROIECTĂRII SPAȚIILOR VERZI

Peisajele trebuie proiectate în viziunea îmbunătățirii relațiilor om-localitate, om circulație, om-om, om-natură (Simons, 1967). Cerințele multiple din ultima perioadă față de amenajările peisagistice impun proiectarea acestora prin abordarea unor anumite principii funcționale, estetice, compoziționale, ecologice, tehnice, religioase, economice, cultural-istorice.

Principiile generale de compoziție au ca scop suprapunerea esteticului unei amenajari cu utilitatea acesteia și menținerea armoniei între spațiul natural și cel construit (Principii generale de proiectare și amenajare a spațiilor verzi – [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], 2008).

1.4.1. Principiul functionalității (principiul proiectării organice) presupune proporționarea funcțională a volumelor, suprafețelor și formelor planului.

Noțiunea de funcționare nu presupune doar alcătuirea unor ansambluri compuse numai din elemente necesare funcționării lor, ci și a condițiilor psihologice, sociale și economice ale unei perioade date. Prin acest principiu se realizează maximum de armonie a relației plan-mediu, în care planul corelează optim folosința cu ambientul.

A fi funcțional un element înseamnă a fi dimensionat fizic atât față de omul luat ca individ (bancă, treaptă, alee) dar și față de omul colectiv (poarta de acces, căi de acces largi sau scări monumentale pentru zonele intens frecventate, căile de evacuare a publicului unui stadion sau teren sportiv). Funcționalitatea unei zone sau a unui sector presupune și existența dotărilor necesare activităților specifice acesteia dar și armonizarea vecinătăților între aceste sectoare (sectorul copiilor sau cele ale diferitelor sporturi generatoare de zgomot nu se vor învecina cu cel destinat odihnei pasive).

1.4.2. Principiul compatibilității reclamă compatibilitatea funcției cu ambientul și presupune alegerea folosințelor spațiilor verzi, care să se integreze mediului înconjurător (de exemplu, poziționarea unei grădini zoologice nu este compatibilă în sau chiar lânga o localitate, locuitori din împrejurimi fiind deranjați atât de zgomotele animalelor cât și demirosurile inerente ce apar în astfel de situații).

1.4.3. Principiul unității presupune contopirea multitudinii de elemente, într-un întreg, pe o concepție dominantă, obținându-se în final unitatea în diversitate. Toate elementele unui spațiu verde (alei, peluze, plantații, luciuri de apă) trebuie înlănțuite și subordonate unele în raport de altele pentru a se realiza unitatea ansamblului. În această unitate există un element principal numit centrul compozitiei sau capul compozitiei, la care sunt subordonate toate celelalte elemente. De la acest element se porneste ordonarea celorlalte elemente ale spațiului verde (o clădire dominantă, intrarea principală, un monument).

1.4.4. Echilibrul presupune existența unei axe verticale centrale și realizarea în funcție de aceasta a unei compoziții în care atenția să se repartizeze egal pe partea dreaptă și pe cea stânga.

Echilibrul vizual este cel care dă senzația de ordine și de plăcut, putând fi simetric și asimetric (ascuns).

Echilibrul simetric este atunci când de fiecare parte a unei axe optice (alee, poteca, strada, bulevard, bazin dreptunghiular puternic alungit) sau a unui punct de sprijin (monument, clădire), se găsesc mase similare și egale. Acest echilibru simetric inspiră simțul disciplinei, ordinii, magnificului, al forței sau al monumentalității. Fiecare compoziție simetrică se află în echilibru sau în repaus.

Echilibrul asimetric (echilibrul ascuns) se realizează prin mase nesimilare și inegale, echilibrate de fiecare parte a unei axe optice. Echilibrul asimetric poate consta în dispunerea de obiecte asemănătoare dar nesimilar plasate, dar alese și aranjate astfel încât suma atracțiilor de o parte a axei verticale să fie echivalentă cu suma atracțiilor de cealalta parte a axei. Proiectarea asimetrică accentuează calitățile plastice ale construcțiilor și ale peisajului.

1.4.5. Repetarea (ritmul) reprezintaăă alternarea regulată, la intervale determinate sau după o regulă prestabilită, a acelorași elemente (specii, grupuri, bănci, vase decorative, bazine) și este caracterizată prin periodicitatea acestora.

Ochiul omului distinge un ritm al obiectelor și intervalelor, și o dată percepută regula ritmului, omul va anticipa următorul obiect sau interval, fiind mirat când aceasta anticipare nu este realizată. Dacă există un spațiu gol în acest ritm, acesta este perceput ca o imperfecțiune a planului respectiv, creând senzația de dezamăgire.

Ritmul sporeste de cele mai multe ori expresivitatea ansamblului, integritatea și calitatea acestuia.

1.4.6. Consecvența constă în a compune elemente compoziționale astfel încât trecerea de la o parte la alta a compoziției ăa se facă uțor și plăcut.

1.4.7. Principiul armoniei presupune relația desăvârșită a tuturor elementelor dintr-un întreg, armonia fiind dată de două legi: legea identității și legea asemănării.

Legea identității exprimă faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută într-o compoziție care ajunge la ordine prin repetarea acelorași elemente, forme sau spații, respectiv printr-un ritm static (această lege exprimă unitatea sau armonia în uniformitate).

Legea asemănării implică faptul că armonia arhitecturală poate fi creată sau percepută prin repetarea formelor asemănătoare ale elementelor sau spațiilor, exprimând de fapt unitatea în varietate.

1.4.8. Principiul proporționalității impune existența unor relații dimensionale ale componentelor unei compoziții sau între diferite componente ale aceleași compoziții.

Proporționalitatea exprimă relațiile dintre mărimile unor elemente și acționează direct asupra privitorului.

În spațiile verzi obiectele și elementele componente pot fi proporționate la o anumită scară, care fixează amploarea unei compoziții în raport cu omul, omul fiind măsura comună a oricărei compoziții. Această scară poate fi o scară individuală sau o scară monumentală.

1.4.9. Principiul economicității impune faptul că mijloacele materiale și estetice trebuie dozate cu discernamânt pentru a satisface utilitatea și frumusețea unui spațiu verde.

Construcția spațiilor verzi se realizează folosind soluția economică optimă, fără a se

exagera prin risipă.

1.4.10. Principiul istoric este de fapt principiul îmbinării creatoare a cunoștiințelor actuale cu experiența istorică, presupunând unirea trecutului cu prezentul. Noile tehnici materiale și noile concepții de creare trebuie combinate cu tot ceea ce este mai bun din ceea ce ne-a lăsat trecutul.

(http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/ecologie/arhitectura-peisagera-si-design-forestier-90089.html)

1.5. CLASIFICAREA SPAȚIILOR VERZI

Categoriile de spatii verzi sunt numeroase, fiind diferite ca marime, amplasare,

dotari si functii. Acestea se pot clasifica în raport cu mai multe criterii.

a) Dupa pozitie se deosebesc:

– urbane (intravilane sau orasenesti) în care intra: parcuri de recreare, gradini

publice, scuaruri, fâsii verzi si plantati stradale de aliniament, gradini botanice, plantatii

de pe lânga unele dotari publice, amenajarile peisagistice din incintele institutiilor,

întreprinderilor, a unitatilor de învatamânt sau a unitatilor social culturale, plantatiile din

cimitire, acoperisurile verzi;

– periurbane (extravilane sau preorasenesti) în care intra: parcurile de cultura si

odihna, zonele de agrement (paduri de recreare, paduri parc, stranduri), gradini zoologice,

gradini botanice, plantatii de aliniament în lungul cailor rutiere sau ferate, plantatii de

protectie (a localitatilor, a solului, a apei, a statiunilor balneo-climaterice), pepiniere.

b). Dupa accesibilitatea populatiei largi:

– cu acces nelimitat, de folosinta generala, numite si spatii verzi publice, ce sunt

administrate de primarii, si în care intra: parcuri, gradini si scuaruri publice, spatiile verzi

stradale sau cele din cartierele de locuit, paduri de recreare;

– cu acces limitat, în care accesul se realizeaza conform anumitor reguli, contra

cost sau doar pentru o numita categorie de oameni, unele spatii verzi având chiar caracter

privat (gradinile locuintelor individuale), fiind administrate de persoane juridice sau

fizice, aici fiind cuprinse: spatii verzi din incinta unitatilor culturale sau de învatamânt, a

spitalelor, a sanatoriilor sau a unitatilor industriale, parcurile si bazele sportive, gradinile

botanice si cele zoologice, gradinile locuintelor individuale.

– cu acces strict, în care accesul este permis doar pentru cei ce îsi desfasoara

activitatea în aceste zone, sau în cazul unor studii sau lucrari de profil, aici încadrându-se:

statiuni experimentale, pepiniere, plantatii antierozionale, de protectie a apelor sau a

cailor de circulatie, plantatii antiincendiare.

c). Dupa functii:

– spatii verzi cu rol recreativ: scuaruri, gradini si parcuri publice, paduri parc,

paduri de agrement, parcurile sportive, spatiile verzi pentru copii si tineret;

– spatii verzi cu profil specializat: gradini botanice, parcuri expozitionale, parcuri

si gradini zoologice, parcuri dendrologice, rozarii, alpinarii, spatiile verzi din cimitire;

– spatii verzi de înfrumusetare, cu rol decorativ: scuarurile decorative,

amenajarile peisagistice de pe lânga institutii administrative, culturale sau de învatamânt,

spatiile verzi cu caracter privat aferente locuintelor;

– spatii verzi utilitare si de protectie: aliniamentele din lungul cailor de circulatie

rutiera sau feroviara, plantatiile de protectie a cursurilor de apa si a acumularilor deschise

de apa, plantatii cu efect de parazapezi, perdelele de protectie, plantatiile de consolidare

antierozionala, pepinierele, terenuri de productie floricola sau de gazon.

[NUME_REDACTAT] este unitatea de spatiu verde cu suprafata cuprinsa între 0,3-3 ha, situata

în intravilan, fiind destinata odihnei de scurta durata, asigurarii circulatiei pietonilor de la

o strada la alta, asigurarii unui loc de joaca copiilor de vârsta mica supravegheati de

parinti sau bunici, sau cu rol estetic-arhitectural datorita obtinerii unui efect decorativ

deosebit si prin punerea în valoare a unor edificii sau monumente.

Gradina publica

Gradina publica este unitatea de spatiu verde, în care vegetatia lemnoasa ocupa o

pondere importanta, unitate având suprafata cuprinsa între 3-20 ha si care asigura

recrearea si odihna locuitorilor din zona învecinata, de pe o raza de 1-1,5 km, distanta ce

poate fi parcursa pe jos în cca. 15-25 minute, de mers lejer.

[NUME_REDACTAT] sunt reprezentate prin întinderi mari ocupate cu vegetatie lemnoasa si

ierboasa, ce depasesc 20 ha, fiind cele mai mari unitati de spatiu verde urbane, destinate

atât pentru odihna pasiva cât si pentru diferite manifestari artistice, culturale si stiintifice

fiind denumite parcuri de cultura si odihna.

Spatiile verzi din lungul strazilor, bulevardelor si soselelor

Aceste plantatii, ce însotesc adesea caile de circulatie publica din interiorul sau din

afara localitatilor, pot fi de diferite tipuri, de la simple aliniamente de arbori sau arbusti,

pâna la adevarate fâsii verzi cu latimi variate, având rol decorativ, sanitar, ecologic, de

protectie a circulatiei si a drumurilor, si chiar economic.

Spatiile verzi din cartierele de locuit

Aceste spatii verzi pot avea suprafata, structura si folosinta diferite, în functie de

tipul de locuinta sau de ansamblu de locuinte pe care îl deservesc. Astfel se deosebesc:

spatii verzi ale unui ansamblu de locuinte si gradinile locuintelor individuale.

Spatiile verzi ale ansamblurilor de locuinte

Acestea sunt situate printre blocurile unui raion de locuinte, ale unui cvartal sau

ale unui cartier, ocupând suprafete importante, fiind amenajate si întretinute de

administratia locala. Au scop sanitar, recreativ si decorativ.

Gradinile locuintelor individuale

Aceste tipuri de spatii verzi reprezinta o categorie aparte, au suprafete variabile de

la 40-50 m2 pâna la 400-1000 m2, prezentând un acces limitat si fiind de fapt spatii

închise delimitate de împrejmuiri. Aceste gradini sunt amenajate si întretinute de

proprietar dupa gustul propriu, personal sau cu ajutorul firmelor specializate de profil.

Acoperisurile verzi

Acoperisurile verzi (eco-acoperisuri) reprezinta un tip aparte de spatiu verde, cu

solutii constructive si de amenajare complexe. Suprafata unei astfel de amenajari variaza

de la câtiva metri patrati la zeci sau chiar sute, în functie de cladirea respectiva si de ceea

ce doreste sa se realizeze.

Factorul limitativ pentru realizarea acestor spatii verzi este panta învelitorii

acoperisului, fiind de maxim 10-15%, existând totusi solutii constructive si pentru pante

mai mari. Se prefera totusi înfiintarea acestora pe acoperisuri de tip terasa

Parcurile si gradinile sportive

Acestea se amenajeaza în cadrul complexelor sportive, si constituie unitati de sine

statatoare. Suprafata acestora variaza de la 4 ha pentru 2-5 mii de spectatori, pâna la 4-7,5

ha pentru 5-10 mii de spectatori.

Din suprafata acestor complexe sportive, spatiile verzi propriu-zise, respectiv

zonele acoperite cu vegetatie detin minim 30% si au rolul de a separa diferite sectoare

sportive, de realizare a unor volume vegetale de echilibrare a suprafetelor deschise ale

terenurilor sportive.

Spatiile verzi pentru recrearea copiilor

Acestea sunt amenajari de marimi diferite, în functie de ambientul în care sunt

amplasate, de aria pe care o deservesc si de categoriile de vârsta pentru care sunt dotate.

Suprafata variaza de la cca. 100 m2 pâna la câteva hectare, când sunt în afara

localitatii, caz în care au caracter de tabara.

Spatiile verzi din incinta întreprinderilor

De cele mai multe ori întreprinderile dispun de zone largi în care se pot amenaja

spatii verzi, ce au rolul de a estompa caracterul inestetic al cladirilor sau instalatiilor, de a

diminua poluarea fonica, fizica si chimica specifica diferitelor întreprinderi si de a crea

un cadru cât mai placut pentru salariati. Amenajarea acestor spatii verzi urmareste

realizarea unui ansamblu unitar, functional si estetic.

Spatiile verzi din incinta spitalelor, sanatoriilor si statiunilor

Pentru a-si putea îndeplini cât mai bine rolul pe care-l au, aceste categorii de

institutii trebuie sa dispuna de un ambient cât mai curat si mai sanatos. Aceste spatii verzi

trebuie sa asigure conditii prielnice de recuperare si refacere a sanatatii diferitelor

categorii de bolnavi.

Spatiile verzi cu profil specializat

6.16.1. Gradinile botanice

Reprezinta teritorii de diferite marimi, situate în intravilan sau în extravilan, care

adapostesc colectii de plante realizate în principal în scop stiintific, dar si culturaleducativ,

de recreare, sanitar si decorativ. Aici sunt reunite atât elemente ale florei

autohtone cât si ale florei exotice, din cele mai îndepartate colturi ale Lumii.

Realizarea acestor colectii de plante serveste: la cunoasterea florei autohtone si a

celei din alte regiuni, la aclimatizarea diferitelor specii în vederea introducerii în cultura,

la instruirea cultural-educativa a populatiei sau la constituirea unui cadru placut pentru

recrearea si odihna publicului larg.

Parcurile si gradinile dendrologice

Parcurile dendrologice (arboretumuri) si gradinile dendrologice reprezinta colectii

de specii lemnoase (arbori, arbusti si liane) realizate în scop stiintific, didactic, decorativ

si recreativ. Suprafata acestor colectii variaza de la câteva hectare la câteva zeci de

hectare, si prezinta un microrelief variabil pentru realizarea de microstatiuni cât mai

diferite necesare aclimatizarii si cultivarii numeroaselor specii lemnoase autohtone si

exotice. Cursurile si suprafetele de apa constituie elemente importante în realizarea de

statiuni de lunca sau a unor peisaje deosebite.

Gradinile si parcurile zoologice

Acestea reprezinta teritorii, de recomandat cât mai largi, care adapostesc colectii

de animale din diverse regiuni ale Lumii, având în acest sens îngradiri, cladiri si instalatii

special realizate acestui scop

Criterii privind alegerea teritoriilor destinate recrearii

La alegerea teritoriilor în vederea amenajarii în scopuri recreative, se prefera

zonele cu vegetatie forestiera, dar chiar si în cazul celor fara aceasta vegetatie se pot

realiza plantatii care în timp îsi vor exercita functiile specifice. De asemenea, se iau în

considerare si posibilitatile realizarii de amenajari pentru practicarea diferitelor activitati

cât si costurile minime pentru investitiile ce trebuie realizate în acest scop. Ca obiective

de interes pentru publicul larg pot fi amenajate: pârtii pentru sporturi de iarna, terenuri de

tenis sau de fotbal, lac folosit pentru barci vara si pentru patinaj iarna, piste pentru

biciclete sau pentru role etc.

Amenajarile de tipul campingurilor, picnicurilor sau zonelor pentru plimbari,

reclama obligatoriu existenta vegetatiei lemnoase, iar cele de tipul hipodromurilor sau

stadioanelor necesita terenuri plane, lipsite de vegetatia forestiera. Distanta la care se

realizeaza aceste amenajari trebuie stabilita astfel încât timpul de transport cu mijloacele

de transport în comun sa fie de 1,5-2 ore, iar accesul sa fie cât mai usor si comod.

Un rol important în alegerea locului pentru aceste obiective îl au si factorii fizici:

configuratia si înclinarea terenului, expozitia, pozitia pe versant, topoclimatul, solul,

hidrografia si environnement-ul.

Configuratia si înclinarea terenului determina în cea mai mare masura tipurile de

amenajari si costurile pentru constructia acestora. Astfel, cu cât terenul este mai înclinat,

costurile investitiilor pentru amenajari vor fi mai mari, respectiv: fundatii mai profunde

pentru cladiri, ziduri de sprijin sau alte sisteme pentru prevenirea alunecarilor de teren,

cai de acces cu trasee mai lungi. Aceste terenuri sunt ideale pentru pârtiile de schi,

telescaune, telecabine, puncte de belvedere etc.

Cu cât terenul are o panta mai mica cu atât amenajarile vor necesita investitii mai

mici, aceste terenuri fiind indicate pentru campinguri, tabere scolare, zone de picnic,

terenuri sportive etc.

Unele elemente naturale precum mlastinile, stâncile, falezele sau malurile abrupte,

zonele nisipoase, pot constitui inconveniente pentru amenajarea zonei respective sau

dimpotriva chiar atractii pentru publicul larg.

Expozitia terenului influenteaza mersul diurn al temperaturilor locale, astfel

terenurile cu expozitie sudica sunt mai însorite si înregistreaza temperaturi mai mari decât

zonele cu alta expozitie. Aceste expozitii sunt ideale pentru amenajarea strandurilor,

plajelor etc. Tot pentru aceste tipuri de instalatii sunt favorabile si zonele cu orientare

vestica, care vor fi puternic însorite atât la amiaza cât si dupa amiaza.

Terenurile cu expozitie estica sunt însorite dimineata, ceea ce înseamna ca roua se

va ridica mai repede iar peluzele sau alte suprafete se vor zvânta mai usor, iar dupa

amiaza aceste locuri vor fi umbrite. Astfel de locatii sunt potrivite pentru campinguri sau

tabere scolare, în care activitatile încep frecvent dimineata devreme.

Orientarea nordica a unor terenuri, avantajeaza instalatiile destinate practicarii

sporturilor de iarna, datorita persistentei mai îndelungate a zapezii, sau sunt ideale pentru

amenajarea punctelor de belvedere, a perspectivelor sau a teatrelor de vara, datorita

faptului ca directia razelor de soare va fi din spatele vizitatorilor.

Pozitia pe versant determina miscarile zilnice ale aerului, timpul de expunere la

razele Soarelui si mersul diurn al temperaturii. Treimea inferioara a versantilor prezinta

un drenaj slab al aerului, este mai rece si mai umeda, mai umbrita dar este mai ferita fata

de vânt.

Portiunea mediana (treimea mijlocie) a versantului are o buna ventilatie a aerului,

datorita brizei de munte (curenti ascendenti dimineata si curenti descendenti seara),

temperaturile sunt moderate, fara extreme mari, iar solul este mai putin umed, oferind pe

ansamblu cele mai bune conditii de amenajare în scopuri recreative si de odihna.

Treimea superioara prezinta cele mai mari extreme, cu privire la temperatura,

înregistrându-se valori mari ziua si mici noaptea. Cu privire la miscarile aerului, aceasta

zona este cea mai expusa vânturilor, iar solurile sunt mai uscate decât în treimile

inferioare.

Temperatura este conditionata strict cu expozitia, gradul de expunere a teritoriului,

vânt, altitudine etc., fiind preferate zonele cu amplitudini mici.

Cantitatea precipitatiilor si implicit umiditatea atmosferica influenteaza indirect

favorabilitatea anumitor zone. Acolo unde se înregistreaza cantitati mari de precipitatii

apar si fenomene precum: vremea mohorâta, suprafete umede improprii, balti, noroi,

alunecari de teren, care produc disconfort omului ce doreste sa se recreeze.

În zonele în care aceste aspecte apar frecvent, este necesara construirea diferitelor

constructii (chioscuri, pavilioane, refugii) pentru a oferii adapost, sau spatii adapostite,

destinate practicarii unor activitati. Tot în acest sens, este necesara realizarea unei retele

de drenare si eliminare a apei în exces. Zvântarea si uscarea unor suprafete pot fi

favorizate si prin alegerea de terenuri expuse razelor de soare sau prin îndepartarea

vegetatiei forestiere pe anumite zone.

La celalalt pol se situeaza zonele în care se înregistreaza precipitatii foarte putine,

fapt ce determina aparitia altor factori de disconfort precum: atmosfera încarcata cu

particule, prezenta prafului, temperatura aerului mai ridicata, vegetatia are aspect vested,

plantele prezinta cresteri foarte mici, frunzis saracacios, frunze prafuite sau galbene. În

acest sens, sunt necesare instalatii de irigare a suprafetelor îngazonate, a aranjamentelor

florale sau chiar a grupurilor de arbusti si arbori. De asemenea, se recomanda si crearea

de suprafete de luciu de apa, ce au un efect benefic pentru zonele din jur.

Prezenta si directia dominanta a curentilor de aer determina atât alegerea

teritoriului destinat activitatilor de recreare cât si amplasarea cladirilor, dotarilor sau

diferitelor echipamente, fiind adaptate uneori chiar si liniile arhitecturale ale

constructiilor. Pârtiile de schi sau de sanie sunt afectate de vânt, care prin fenomenul de

spulberare, capata portiuni dezgolite, ce diminueaza calitatea acestora. Suprafetele pentru

patinaj se realizeaza în locurile cele mai ferite de curentii de aer, deoarece în acest caz

curentii reci de aer produc disconfort sau maresc riscul aparitiei unor afectiuni respiratorii

specifice. De regula, suprafetele expuse vântului sunt evitate de catre vizitatori.

Cabanele si cladirile ce adapostesc diferite dotari sau instalatii, se recomanda sa

aiba intrarea principala orientata opus directiei dominante a vântului.

Hidrografia teritoriului, este o componenta de baza a unui teritoriu destinat

recrearii. O zona lipsita de un curs de apa, de o acumulare mai mare sau mai mica,

prezinta o atractivitate foarte redusa, si din contra, un teritoriu cu numeroase astfel de

elemente, sau cu o retea hidrografica foarte buna, va avea o atractivitate sporita, data mai

ales de amenajarile specifice activitatilor de înot, pescuit, plimbari cu barca sau cu

hidrobicicleta, schi nautic etc.

Prezenta unei surse de apa este necesara si pentru activitatile cotidiene, precum

realizarea igienei corporale zilnice, prepararea hranei, sau ca sursa de apa potabila. În

acest sens, apa este importanta sub aspectul calitatii, care este data de natura sursei (izvor,

pârâu, râu, iaz, lac), de modul de captare, filtrare si transport al apei, de temperatura

acesteia.

Natura vegetatiei existente ridica sau diminueaza calitatea zonei respective.

Impactul cel mai mare este dat de catre vegetatia lemnoasa arborescenta, urmata de cea

arbustiva si în cea mai mica masura, dar nu neglijabila, de cea ierboasa. O zona în care

sunt prezente masive forestiere întinse va avea o atractivitate ridicata comparativ cu o

regiune saraca în vegetatie lemnoasa.

Environement-ul, situl sau vecinatatile, conditioneaza într-o masura foarte mare

calitatea unei zone destinate recrearii si fluxul de vizitatori înregistrat aici. Se recomanda

ca vecinatatile zonelor de agrement si de recreare sa nu fie indezirabile, incompatibile cu

functiile pentru care este amenajat teritoriul respectiv, asa cum este cazul gropilor si

platformelor de gunoi, a zonelor industriale sau a diferitelor instalatii ce polueaza fizic,

chimic sau fonic zonele din jur, a fermelor de animale, a instalatii de decantare a apelor

uzate etc

[NUME_REDACTAT] este o arie naturala protejata al carui scop este protectia si

conservarea unor esantioane reprezentative pentru spatiul biogeografic national,

cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebita sub aspectul fizico-geografic, floristic,

faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic sau de alta natura,

oferind posibilitatea vizitarii în scopuri stiintifice, educative, recreative si turistice.

Parcul natural este un teritoriu de o frumusete aparte, care grupeaza o serie de

atractii turistice, respectiv fenomene naturale originale, elemente de etnografie si folclor,

care servesc recrearii populatiei, fara a se prejudicia echilibrul natural

Rezervatiile sunt teritorii judicios delimitate, de importanta deosebita din punct de

vedere al formatiunilor geologice, solului, vegetatiei sau faunei.

(http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/ecologie/arhitectura-peisagera-si-design-forestier-90089.html)

CAPITOLUL 2

PREZENTAREA CONDIȚIILOR PEDO-CLIMATICE ALE ZONEI UNDE SE FACE AMENAJAREA

Poziționarea localității Florești pe harta județului [NUME_REDACTAT]: http://www.wikipedia.ro

Analiza terenului

 Proiectul de Peisagistică are ca scop amenajarea de spații verzi, din interiorul sau exteriorul unui oraș, sau regiune, și este structurat în două faze. Prima, este acceea a Proiectării, iar cea de-a doua a Execuției.

       Printre primii pași făcuți de către Inginerul (Arhitectul) Peisagist este acela de a merge să viziteze spațiul (terenul) care urmează să fie amenajat, sau reamenajat, ex: parcuri, grădini publice, scuaruri, spații verzi din preajma instituțiilor, zone de promenadă, piețe, grădini private, etc.

       În pasul următor se face releveul acelui spațiu verde, stabilindu-se unde și dacă există vegetație sau construcții, pe acel teren. Se determină starea vegetației, apoi necesitatea păstrării sau eliminării (după caz) a vegetație sau construcțiilor existente.

  O altă etapă importantă a unui Proiect de [NUME_REDACTAT] este aceea a Analizelor. Acestea costând într-o muncă de cercetare, care se extinde și la zonele învecinate ale sit-ului.

       Se fac mai multe tipuri de Analize: generale (relief, hidrografie, climă), ale istorie locului (importanța istorică a zonei în care se găsește sit-ul), ale funcțiunilor (spații verzi, comerț, locuire, instituții publice), sensibile (analize de: peisaj, vizuale, perceptuale), patrimoniu construit (clădiri istorice, lăcașe de cult, monumente), etc.

(http://landscapeandgardendesign21.blog.com/?p=38)

Proiectarea de calitate este esențială pentru dezvoltarea unui peisaj ce necesită o întreținere ulterioară minimă. Timpul petrecut în plus cu elaborarea și executarea proiectului va fi rambursat de multe ori cu o compensație în timpul liber ulterior, prin activitățile de întreținere scăzute ca volum.

Analiza spațiului începe cu un studiu detaliat a tuturor factorilor pedoclimatici cât și a elementelor aflate deja in acel spațiu. Această analizare va include condițiile de execuție a lucrărilor, zonele cu probleme, zonele dorite a fi amenajate și opinii ale beneficiarului, după care se trasează acești factori pe o schiță a spațiului pentru referințe viitoare.

Trebuie să se determine de asemenea durata de strălucire a soarelui, precum și zonele de umbră. Se vor identifica plantele existente și starea lor, precum și dezvoltarea în viitor a acestora. Un alt lucru de luat în considerare este drenajul solului, acest fapt fiind foarte important mai ales în perioadele cu precipitații ridicate.)==????????????????????????????????????????????????+++++

(http://www.hortinform.ro/arhitectura-proiectarea-spatiilor.htm)

Geologia și solurile sunt două elemente importante atunci când vine vorba de amenajarea peisagistică, deoarece, diferitele tipuri de geologie și de soluri pot determina diferite tipuri peisagere, sau, pot crea tipuri peisagere specifice pentru diferite zone. De asemenea, având în vedere varietatea mare de soluri, putem vorbi și despre o varietate foarte mare de plante, abrori și arbuști care se adaptează la acele diferte tipuri de soluri.

Cu alte cuvinte, importanța geologiei și al solurilor este una destul de mare, având în vedere faptul că aceste elemente rudimentare pot avea o influență definitorie în peisagistica locală.

(http://metrocad.ro/blog/2014/04/19/importanta-geologiei-si-al-solurilor-peisagistica)

2.1. CONDIȚIILE EDAFICE

Solul este reprezentat de stratul superficial afânat de pe suprafata Pământului, în care plantele își au rădăcinile.

Datorită alcătuirii sale complexe, este necesară o perioadă îndelungată de timp pentru formarea unui strat de sol care să răspundă nevoilor de creștere și dezvoltare ale plantelor și organismelor dependente de el.

Întrucât solul este format din componente, precum roci dezagregate și material organic, prezente în proporții diverse, acesta se poate clasifica în diferite tipuri.

În funcție de dimensiunea particulelor pe care le conține, solul se imparte în:

– sol nisipos – este granulat fin și se usucă rapid;

Atunci cand acidul este în exces în solurile nisipoase, aceasta situație poate fi îmbunătățită prin adăugarea varului în grădină. Solurile nisipoase sunt ideale pentru legume, bulbi, plante anuare și pentru o gamă largă de conifere, de aceea li se acordă o mare atenție în procesul de pregătire și tratare.

– solul de lut sau solul argilos- culoarea sa este un maro închis;

Este lipicios în momentul în care este umed. De asemenea, este bogat in substanțe nutritive, oferind un mediu excelent de creștere pentru plantele din grădinile dumneavoastră.

Solurile de lut cu conținut scăzut de calcar pot fi îmbunătățite prin adăugarea de var. Varul trebuie să fie amestecat în sol și distribuit pe toată suprafața acestuia.

– solul de turbă – este umed și acid, poate necesita drenaj;

Solul de turbă sau solul turbos este încărcat de materii organice. La acestea se pot adăuga îngrășăminte concentrate și, pentru orice eventualitate, var.

– solul calcaros – este foarte alcalin și se caracterizează printr-o cantitate mare de pietre;

Are nevoie de aditivi pentru a-și îmbunătăți performanțele. Acesta se usucă rapid vara și este lipsit de substanțe nutritive.

Cu toate că au o compoziție asemănătoare cu solurile nisipoase, solurile calcaroase au nevoie de îngrășăminte, compost și gunoi de grajd.

Este foarte important să selectați plantele care preferă acest tip de sol, aici prosperând legumele și o gamă largă de plante perene.

– solul de lut calcaros – nu reține apa;

Deși este greu și rece, acesta poate fi îmbunătățit prin răspândirea de nisip grunjos, turbă și compost. În același timp, remediul acesta va contribui la usurarea solului, pentru a oferi o bază mai bună plantelor care au o structură a rădăcinii nu foarte mare.

– solul bogat în humus – are culoarea maro, este ușor și reține umiditatea;

Aceste soluri asigură o structură minunată pentru rădăcinile plantelor. Solurile bogate în humus pot fi acide, necesitând un ameliorator de sol pe bază de calcar.

Solul bogat în humus se încălzește rapid primavara și constituie o bază excelentă de lucru în orice grădină.

Acest tip de sol se gaseste adesea in păduri și este îmbogățit de frunze mucegăite, putrede și deseuri organice.

Cu toate acestea, deși aciditatea solului poate fi redusă, componentele acestui tip de sol sunt perfecte pentru hortensii, Rhododendron, azalee, camelii, și begonii.

Stabilirea tipului de sol este absolut necesară pentru a determina ce pregătiri și tratamente sunt necesare pentru plantele care vor face parte dintr-o grădină.

(http://www.gradinamea.ro/Caracteristicile_tipurilor_de_sol_7423_537_1.html)

Date pedoclimatice ( Colcer)

Alături de potențialul biologic al plantelor și tehnologia de cultură, solul reprezintă principalul factor de bază al producției vegetale. Folosirea rațională a acesteia în vederea obținerii unei recolte consistente, corespunzătoare, presupune cunoașterea lui atât ca tot întreg cât și a însușirilor lui (BLAGA, 2004).

Solul ca și componentă a ecosistemului, reprezintă un sistem biologic deschis și plin de viață datorită prezenței organismelor și a microorganismelor, este dinamic, aflat într-un schimb permanent de energie și substanță cu mediul înconjurător, dar și principalul depozitar al materiei organice. Materia organică acumulată în sol are un rol determinant asupra evoluției majorității proceselor și proprietății solului (RUSU și colab., 2007).

Solul constituie pentru majoritatea plantelor legumicole atât suportul lor material cât și cea mai importantă sursă de hrană.

Diferitele tipuri de sol existente se deosebesc printre ele prin textură, structură, chimism etc. Tipurile de sol sunt determinate de climă, rocă, vârstă, relief, vegetație și diferă de la o zonă la alta. Fiecare tip de sol are cinci componente: particule minerale de diferite mărimi în diferite stadii de transformare chimică, materia organică în diferite stadii de humificare, soluția solului cu diverse săruri, atmosfera solului care ocupă spațiile libere, precum și microorganismele vegetale și animale (CIOFU și colab., 2003).

Pe ansamblul județului, principalele tipuri de soluri dispuse, în general, după o zonalitate verticală, ocupă următoarele proporții: soluri brune și brune podzolite – 36,5%, cernozion 17,9%, podzol 9,7%, soluri aluvionare 9%, soluri negre, sărături, soluri de pajiști subalpine etc., 26,9%.

Dealurile din [NUME_REDACTAT] sunt acoperite de păduri de foioase: stejar, fag, plop, cireș, carpen, tei, dar se găsesc și plantații de pin, paltin, molid.Suprafețe importante de teren sutn ocupate de terenuri agricole, mai ales pe fundul depresiunii. Fauna este bogată și variată. În comună se găsesc animale de interes vânătoresc: mistreți,căprioare, vulpi, lupi, pisici sălbatice, vidre, nurci, dihori, rațe sălbatice, prepelițe. Fauna piscicolă este de asemenea bine reprezentată, mai ales datoriă amenajărilor hidroenergetice de pe [NUME_REDACTAT].

Solurile predominante sunt: cernoziom levigat pe șes, brun și brun-roșcat de pădure, rendzine pe [NUME_REDACTAT], soluri gleizate în zona numită Bidiscut și soluri aluvionare în luncă.

(http://www.preferatele.com/docs/diverse/6/monografia-comunei-f16.php)

2.2. CONDIȚII CLIMATICE

După cum deja știm, climatul, alături de geologie și se soluri, reprezintă un important element al peisagisticii locale sau zonale, deoarece, de cele mai multe ori, diferite specii de plante, arbori sau arbuști, sunt adaptați unui anumit tip de climat, fapt care poate deveni un impediment atunci când vine vorba despre creare și mai ales implementarea unui tip peisager în anumite zone climatice.

Este adevărat ca poate fi un impediment minor în ceea ce privește peisagistica, însă, în același timp, poate reprezenta un impediment major atunci când vine vorba despre un stil peisager exotic care se dorește a fi implementat într-o zonă cu climat diferit și care necesită lucrări de creare a unui mediu propice.

(http://metrocad.ro/blog/2014/04/19/importanta-geologiei-si-al-solurilor-peisagistica)

Prin poziția sa, județul Cluj se încadrează în sectorul cu climă continentală moderată, caracteristic regiunilor vestice și nord vestice ale țării noastre și este supus unei circulații predominant vestice. Ca urmare în timpul iernii predomină invaziile de natură maritim polară sau maritim arctică din nord – vest, iar vara aerul cald din sud – vest, din cadrul activității ciclonice nord mediteraneene deplasate spre nord (MORARIU și SAVU, 1970).

Din punct de vedere climatic, [NUME_REDACTAT] se încadrează după sistemul W. Köppen în provincia climatică Df, caracterizată prin climă boreală cu ierni friguroase și umede, cu temperatura celei mai reci luni sub -30oC și a celei mai calde peste 10oC, cantitatea de apă din precipitații este mai mare decât cea pierdută prin evapotranspirație.

2.2.1. Temperatura aerului

Cunoașterea relațiilor care există între căldură ca factor de vegetație și plantele legumicole prezintă importanță teoretică, dar mai ales practică.

Căldura este un factor hotărâtor care influențează întreaga gamă de procese vitale ale plantelor. Germinația semințelor, creșterea plantelor, formarea clorofilei, înflorirea, fructificarea, durata fazei de repaus, precum și asimilația, respirația, transpirația și alte procese fiziologice se petrec numai în prezența unei anumite temperaturi, aceste temperaturi influențând chiar și perioada de vegetație a plantelor (CIOFU și colab., 2003).

În județul Cluj, regimul temperaturii aerului prezintă deosebiri nete între sectorul muntos și deluros, condiționate de altitudinea reliefului, ansamblul condițiilor de vreme caracteristice etc.

În tabelul 2.1. sunt trecute temperaturile medii înregistrate în perioada 2001-2010.. În ultimii 10 ani, cea mai mare temperatură medie anuală înregistrată la Cluj-Napoca a fost 10,35oC în anul 2007, iar cea mai mică temperatură medie s-a înregistrat în anul 2005 (8,71oC) .

Temperatura medie anuală din ultimii 10 ani a fost de 9,52oC. În ultimii 10 ani se observă o creștere semnificativă a temperaturilor medii lunare, fenomenul se poate urmări în figura 2.1.

Tabel 2.1.

Regimul termic (oC) la Cluj-Napoca în ultimii 10 ani (2001-2010)

The thermal regime (oC) in for the last 10 years

Sursa: http://www.tutiempo.net

Figura 2.1. Temperatura medie anuală în perioada 2001-2010

Temperaturile maxime și minime absolute, deși au caracter momentan, sunt importante în aprecierea regimului climatic, întrucât exprimă limitele absolute între care pot varia oscilațiile termice (MORARIU și SAVU, 1970).

Temperatura maximă înregistrată până în prezent pe teritoriul județului Cluj a fost de 38oC, în data de 16 august 1931 la [NUME_REDACTAT], iar temperatura minimă absolută înregistrată a fost -35,2oC, în data de 18 ianuarie 1963, în localitatea Dej (GHINEA, 2002).

Într-o lucrare publicată în anul 1969, VASILOSCHI precizează importanța cunoașterii frecvenței înghețurilor târzii (de primăvară) și timpurii (de toamnă). Pe baza cercetărilor, el a dedus faptul că în luna aprilie numărul zilelor cu îngheț oscilează între 2-21 la o înălțime de 3 cm, față de 1-13 zile la înălțimea de 180 cm. În luna mai numărul acestor zile scade, ajungând la 0-6 zile la 3 cm și la 0-3 zile la 180 cm. Accidental s-a semnalat îngheț și în zilele 30-31 mai, iar în anul 1955 chiar și în iunie.

În luna septembrie numărul zilelor cu îngheț oscilează între 0-8 zile la 3 cm și între 0-6 la 180 cm, în timp ce în octombrie acest fenomen este unul obișnuit, zilele cu îngheț fiind într-un număr de 1-22 la 3 cm și 0-19 la 180 cm.

Autorul a ajuns la concluzia că cel mai târziu îngheț a avut loc în data de 1 iunie, iar cel mai timpuriu îngheț în data de 8 septembrie (VASILOSCHI, 1969).

În perioada analizată (2001-2010) cea mai mare temperatură s-a înregistrat în anul 2007, și anume 37,9, cu numai 0,1oC mai mică decât maxima absolută înregistrată până în prezent la Cluj-Napoca (tabelul 2.2.).

În figura 2.11. putem observa, că prin compararea maximelor absolute înregistrate în perioadele 2001-2010, cele mai mari temperaturi s-au înregistrat în lunile iulie și august, iar cele mai mici temperaturi în lunile decembrie și ianuarie pentru prima perioadă și ianuarie și februarie pentru cea de-a doua.

În tabelul 2.3., care prezintă temperaturile minime absolute lunare și anuale din din perioada 1901-2000 se poate observa că în primele patru și ultimele trei luni ale anului s-au înregistrat temperaturi sub 0oC, în timp ce în luna mai înghețuri au survenit numai în anii 2007-2009, iar în luna septembrie în anii 2006-2009. Cea mai mică temperatură înregistrată în perioada 2001-2010, a avut loc în anul 2008, în luna ianuarie, când temperatura a coborât până la -25,4oC.

Tabelul 2.2. / Table 2.2.

Temperaturile maxime absolute (oC) lunare și anuale înregistrate la Cluj-Napoca în perioada 2001-2010

Monthly and annual absolute maximum temperatures (oC) recorded in between 2001-2010

Sursa:http://www.tutiempo.net

Figura 2.2. Temperaturile maxime absolute anuale din perioada 2001-2010

Tabelul 2.3. / Table 2.3.

Temperaturile minime absolute (oC) lunare și anuale înregistrate la Cluj-Napoca în perioada 2001-2010

Monthly and annual absolute minimum temperatures (oC) recorded in during 2001-2010

Sursa: www.tutiempo.net, / Source: www.tutiempo.net,

Figura 2.3. Temperaturile minime absolute anuale din perioada 2001-2010

2.2.2. Precipitațiile atmosferice

Apa se numără printre factorii de vegetație pe care omul îl poate influența în cea mai mare măsură. În viața plantelor, apa are un rol deosebit deoarece procesele fiziologice și biochimice, deci creșterea și dezvoltarea se realizează numai în prezența acesteia. Apa este element de constituție, mediu de reacție biochimică și fiziologică, vehiculant al substanțelor minerale și al celor de sinteză și are rol de regulator termic al țesuturilor, prin transpirație și evapotranspirație.

Precipitațiile atmosferice cuprind totalitatea produselor de condensare și cristalizare a vaporilor de apă din atmosferă, denumite și hidrometeori, care cad de obicei din nori și ajung la suprafața pământului sub formă lichidă (ploaie și aversă de ploaie, burniță etc.), solidă (ninsoare și aversă de ninsoare, grindină etc.), sau sub ambele forme în același timp (lapoviță și aversă de lapoviță).

Precipitațiile atmosferice constituie una dintre cele mai importante caracteristici ale climei. Repartiția cantităților anuale medii de precipitații pe teritoriul județului Cluj se caracterizează printr-o neuniformitate în timp și spațiu. Ca trăsătură generală se remarcă creșterea lor din nord-vestul spre sud-estul județului, în funcție de altitudinea reliefului.

Se remarcă o neuniformitate și în repartiția precipitațiilor pe anotimpuri. Astfel iarna se înregistrează cele mai reduse valori din cantitatea de precipitații căzute pe timpul anului (în Cluj-Napoca 15%). Primăvara cantitățile de precipitații căzute sunt pe tot teritoriul județului mai abundente cu 30-60 mm decât cele din timpul iernii, valoarea lor depășind 24% din cantitatea medie anuală (Cluj-Napoca 26%). Vara, când pe lângă procesele frontale, contribuie în mare măsură și ploile de convecție termică, se înregistrează cele mai ridicate cantități de precipitații din timpul anului (Cluj-Napoca 42%). Toamna datorită frecvenței mai accentuate a regimului anticiclonic și slăbirii convecției termice, cantitățile de precipitație scad cu 95-125 mm, față de cele scăzute vara, valoarea reprezentând aproximativ 20% din cantitățile anuale de precipitații (Cluj-Napoca 19%).

Tabelul 2.4. prezintă date referitoare la regimul pluviometric din Cluj-Napoca din perioada 2001-2010, unde se observă că în ultimii 10 ani există o creștere a cantității de precipitații anuale.

Tabelul 2.4. / Table 2.4.

Regimul pluviometric (mm) în Cluj-Napoca în ultimii 10 ani (2001-2010)

The precipitation amount (mm) in for the last 10 years (2001-2010)

Sursa: www.tutiempo.net, / Source: www.tutiempo.net,

CAPITOLUL 3

PROPUNEREA DE AMENAJARE A SPAȚIULUI VERDE AFERENT UNEI SĂLI DE NUNȚI

3.1. PREZENTAREA ȘI JUSTIFICAREA PROPUNERII DE AMENAJARE

Decorul unei grădini formează una dintre cele mai romantice locații destinate desfășurării unui eveniment privat. Aceasta trebuie păstrată simplă și elegantă (http://www.idealmariaj.ro).

Localul este amplasat într-o zonă linistită, vegetația ce înconjoară grădina oferind intimitate și discreție prin diminuarea fonică și vizuală a festivităților ce au loc în incinta restaurantului.

Grădina unei săli pentru evenimente este locul ideal pentru relaxarea și totodată desfășurarea sedințelor foto, pentru diferite festivități.. Se va propune amenajarea unui spațiu deschis, plin de culoare,în care invitații să se simtă în largul lor, relaxați și plini de energie.

Se va proiecta un spațiu ce funcționează dupa rigorile unui restaurant de lux dar care se adaptează la cerințele unei locații pentru orice tip de eveniment: origanizare nunți, botezuri, revelioane, aniversări, evenimente corporate, recepții, dineuri, prezentări de modă, sau alte tipuri de activități (http://www.aristocrat-events.ro).

Pentru cadrul festiv specific unei nunți se vor asigura detalii precum covorul roșu, ghirlande, cupole de flori sau orice tip de detaliu al unei ambianțe imaginative și potrivite gusturilor si asteptărilor unor invitați pentru organizarea unui astfel de eveniment.

Pentru propunerea de amenajarea se va construi în centrul zonei de studiu clădirea principală-un castel în stil baroc, în care se vor desfășura evenimentele. Interiorul va fi amenajat de arhitect și designer de interior, păstrând același stil ales și pentru exteriorul clădirii.

Propunerea de amenajare este influențată de stilul clădirilor, modul de dispunere a acestora, astfel încât să se realizeze o armonie între clădirile în stil baroc și parc, cu peluzele, masivul de la intare și lacul artificial. Toate aceste aspecte au contribuit să formeze o imagine pe ansamblu care ajută la conceperea propunerii.

Castelul, înconjurat de un spațiu verde de aprape 3 ha, ar putea fi pus cel mai bine în evidență cu ajutorul amenajării unei grădini în stil geometric, iar pentru zonele limitrofe s-a optat pentru stilul liber, peisager, astfel se va da senzația de continuitate a spațiului arhitectonic cu un cadru natural care va înconjura centrul amenajării.

Odată cu alegerea amenajării în stil geometric, s-a propus ca elementele simetrice să fie regăsite în această amenajare, alături de alei rectangulare, care să delimiteze zone de spațiu verde în forme regulate, ordonate în proporționalitate și ritm față de centrul compozițional (clădirea principală). Parterele largi din zona castelului adăpostesc vegetația floricolă conturată în forme geometrice sau figurative decorative.

În propunerea de amenajare axul principal de simetrie este reprezentat de aleea principală care pornește de la intrarea în castel, spre sud și nord, spre profunzimea peisajului creat. Aleea are o lățime de 4 m și lungimea de 82 m. Aceasta împarte peluza în două, iar la mijlocul peluzei aceasta este intersectată de o alee secundară. În intersecția acestora se va propune amplasarea unei fântâni arteziene, care are rolul de a diminua monotonia, creând în jurul ei un popas unde vizitatorul se poate așeza pe bancuță, odihni și să admire priveliștea.

Pe măsură ce spațiul amenajat se îndepărtează de axele centrale, vegetația devine de talie înaltă și se va face lent legătura cu cadrul peisager (Arhitectura peisajului – [NUME_REDACTAT],1999).

Peluza din fața castelului, împărțită în patru de alei, are câte 324 mp (18 m x 18 m ). Pe aceasta se va propune gazon rezistent la soare și o amenajare cu ajutorul speciilor floricole sub forma unor motive tradiționale. Speciile floricole care vor oferi decorul peluzei sunt: Viola witrockiana de diferite nuanțe, care vor fi plantate primăvara devreme, ca să decoreze primăvara, Begonia semperflorens, Ageratum mexicanum, Petunia hybrida și Tagetes patula care vor fi plantate după trecerea decorului de primăvară. La limita sudică a aleii principale, vor decora pe o parte și pe cealaltă tufe de Rosa sp.

Foto 6.3. Parterul floral

Pe partea vestică a parterului se va propune plantarea pe patru rânduri trandafiri altoiți pe trunchi. În spatele acestora, se va amplasa o balustradă din piatră, care va constitui limita între stilul liber și cel geometric.

Foto 6.4. Trandafirii altoiți pe trunchi și balustrada

??????

{ O altă construcție care trebuie scoasă în evidență prin amenajarea propusă este capela romano-catolică. Este mică și în prezent trece neobservată, deaceea se propune ca într-o amenajare să capete și ea poziție dominantă, va fi punctul central al unui octogon. Marginile octogonului vor fi reprezentate de alei și din fiecare unghi va porni spre centru (spre capelă) o altă alee.] Astfel încât între alei se vor crea opt trapeze uniforme între ele. Trapazele vor fi mărginite de un gard viu din Buxus sempervirens, înalt de de 60 cm și lat de 40 cm și în interiorul aleilor se va planta o specie floricolă perenă de Lavandula angustifolia, care va decora pe tot parcursul anului, în special vara. [Intrarea principală a capelei va fi evidențiată de cele două specii de Taxus baccata, tunse topiar. ]

Foto 6.5. Octogun din jurul capelei alcătuită de Buxus sempervirens și Lavandula angustifolia

În colțul sudic al amenajării geometrice s-a creat zona în care vizual se întrepătrund două triunghiuri, creând un romb ca punct central. În centrul acestui romb se va ampalasa un vas decorativ care va fi înconjurat de specii floricole geophyte rustice și specii anuale decorative prin frunze. Se va asigura decorul de primăvară prin multitudinea de culori de Tulipa sp., iar cel de vară de specii floricole decorative prin funze care vor forma un arabesc: Cineraria maritima, Coleus blumei și Iresine herbstii.

Foto 6.6. Întrepătrunderea a două triunghiuri

La limita sudică, între aleea periferică și gard se va propune plantarea în aliniament de arbori decorativi prin habius Fraxinus excelsior și Tilia cordata, iar pentru a întrerupe monotonia acestora pe alocuri se va planta Fraxinus excelsior Aurea și Tilia tomentosa. În fața acestui aliniament se va opta pentru gard viu din Carpinus betulus pentru ca înălțimea spre exterior să crească treptat. Acest aliniament va avea rol de protecție fonică, vizuală și împotriva noxelor. Între gard viu și alea limitrofă se vor amenaja rondouri circulare de flori din specii floricole anuale, iar în centrul acestora se vor planta specii perene reprezentate de Canna indica, Hosta fortunei și Hosta plantaginea și Iris germanica.

Foto 6.7. Aliniament din speciile Fraxinus excelsior , Fraxinus excelsior Aurea, Tilia cordata, Tilia tomentosa și gard viu din Carpinus betulus

Zona de trecere dintre cele două stiluri va fi propusă în partea din spate a castelului, până în zona de prelungire a aleii principale în formă de semicerc. Aceasta va fi împrejmuită de o balustradă de piatră, iar poarta spre stilul liber va fi reprezentată de o pergolă din lemn, acoperită cu trandafiri roșii. În centrul amenajării, se va amplasa o fântâna arteziană ornată cu elemente sculpturale, apa nelipsind într-o astfel de amenajare, pentru a capta atenția vizitatorului și a alunga monotonia. Cele două peluze în formă de sferturi de cerc, vor avea ca decor partere florale. Lângă balustradă se vor planta trandafiri.

Foto 6.8. Amenajarea din spatele castelului

Majoritatea băncilor vor fi distribuite pe marginea aleii periferice, sub arbori care în timpul verilor însorite vor oferi umbră și răcoare.

Pe măsură ce spațiul amenajat se îndepărtează de axele centrale, vegetația devine de talie înaltă și se va face lent legătura cu cadrul peisager (Arhitectura peisajului – [NUME_REDACTAT], 1999).

Zona rămasă se va amenaja in stil peisager, făcând legătura clădirii cu zonele mai îndepărtate prin alei sinuoase, comode, pentru a valorifica frumusețile naturale. Aleile vor fi din pietriș, pentru a nu se forma belți pe timp de ploaie și totodată pentru a păstra aspectul natural al amenajării. Aleea principală din această zonă va fi cea care traversează perpendicular grădina, pentru a facilita atingerea diferitelor puncte de interes într-un timp cât mai scurt.

Lacul va fi înconjurat de o alee de unde vizitatorii pot admira frumusețile naturii, se pot odihni, fotografia. Cu ajutorul pământului scos pentru formarea lacului, se va construi o insulă la care se va face accesul pe un pod de lemn. Aici se va amplasa un foișor care va fi ornat pe timpul serii cu instalații de beculețe, creînd o atmosferă romantică. Adâncimea maximă a lacului va fi de 1,3 m pentru prevenirea unor accidente și va fi umplut cu specii de crapi japonezi (koi). Lucrările executate pentru construirea lacului presupun excavarea pământului pana la 1,4 m, facând trecerea lină de la mal spre centru, apoi se hidroizolează cu membrană cauciucată și geotextil.

Pe margini se vor planta specii acvatice, la fel și în lac, pentru purificarea și oxigenarea acestuia.

În partea nord-estică a grădinii se va amenaja un loc de joacă pentru copii, supravegheat, astfel părinții se vor putea bucura de timpul liber și petrecerile la care au fost invitați. Pentru a creea un colțișor fantasmic, s-au ales ca elemente componente figurine și alte detalii din povestea Alice în [NUME_REDACTAT]. Copiii sunt întotdeauna curioși de nou, sunt fermecați de poveștile nemuritoare, de fantezii și se dorește ca părculețul creat sa ajungă la nivelul imaginației lor. Intrarea se va face printr-un labirint din Taxus baccata de 1m înalțime, care va avea o singură ieșire în interiorul locului de joacă. Aici, copiii vor intra într-o alta lume, se vor întâlni cu plante gigantice din plastic și ciupercuțe de maxim 1,6m înalțime, căsuța din lemn, mese cu scaune din fier forjat cu cești pentru ceai, animale de plastic, etc. La capătul traversării parcului o alee va duce spre un castel în miniatură, apărat de soldăței din tinichea imbrăcați în cărți de joc. La marginea vestică a locului de joacă se vor amplasa două leagăne, un tobogan și un balansoar.

3.2. PROPUNEREA DE REAMENAJARE A ZONELOR FUNCȚIONALE ȘI A CONSTRUCȚIILOR ORNAMENTALE

3.2.1. Împrejmuirea, intrările, parcarea, drumul, aleile și potecile

3.2.1.1. [NUME_REDACTAT] unui restaurant impunător, în stil baroc, ar trebui să aibă nu numai rol funcțional, de a delimita zona de vecinătăți dar și estetic, de a atrage atenția și de a stârni curiozitatea trecătorilor.

Pe partea nord-vestică, unde va fi și intrarea principală, se va alege gard din fier forjat. Un gard frumos din fier forjat atrage întodeauna atenția trecătorilor. Acesta va avea înălțimea de 2 m.

La limita nordică, estică și vestică se propune să fie gard din scânduri, cu o înălțime de 1,8 m. Acesta este necesar ca delimitare față de vecini.

3.2.1.2. [NUME_REDACTAT] principală se va face de pe strada principală, pe o poartă din fier forjat. Aceasta va avea un trafic mixt (pietonal și auto) deoarece autoturismele vor intra până la parcare.

3.2.1.3. [NUME_REDACTAT] se va amenaja în partea dreaptă după intrarea principală. Va avea ??50 de locuri, accesibilă mașinilor mici. Autocarele vor avea loc de parcare pe marginea dreaptă a stăzii principale, lângă gard.

Parcarea va fi pavată cu pavaj din beton.

3.2.1.4. [NUME_REDACTAT] de la intrarea principală până la capelă se va păstra, însă va fi accesibilă doar mașinilor care vor avea acordul conducerii. Acesta se va realiza la fel ca și aleile din straturi de pietriș.

3.2.1.5. Aleile și potecile

Aleile reprezintă, căile de comunicații principale în cadrul amenajărilor peisagistice și se dimensionează în funcție de studiul de trafic (Tănăsescu, 2006).

În zona studiată linia de traseu se va stabili în funcție de stilul abordat. Unde se va propune stilul geometric, aleile vor fi drepte, perpendiculare, iar în partea în care se va utiliza stilul liber se vor propune alei sinuase.

Aleea principală va porni de la castel spre sud și spre nord, de la intrări și va avea 4 m lățime și 82 m lungime. În partea nordică limita va fi pergola cu trandafiri iar în partea sudică statuia. Această alee va avea rolul unui ax de simetrie care va despărți peluza din fața castelului în două părți egal proporționate. La mijlocul peluzei aceasta va fi intersectată de o alee secundară. La intersecția celor două alei se va propune spre amplasare o fântână arteziană, care va fi un punct central care va întrerupe linia continuă a aleii.

Foto 6.12. Aleea principală

Aleile secundare vor avea lățimea cuprinsă între 1.2 -2 m în zona în care se va propune stilul geometric. Acestea vor fi drepte și se vor intersecta unele pe altele.

Aceste căi de circulație se vor realiza din pietriș de râu deoarece are un aspect natural, ușor de realizat, direcția, lățime aleilor se poate modifica cu ușurință și se poate procura cel mai ușor de la balastierele de pe marginea râului Tărlung din apropiere.

În zona în care se va propune stilul liber aleile și potecile vor fi sinuase și nu vor fi amenajate, doar se va împrăștia pietriș de râu, care va fi tasat cu un tasator ca în timpul ploios să nu se formeze bălți sau noroaie. O alee cu aspect natural va străbate zona cu stilul peisager de la intrarea principală până în colțul nord-estic până parcul de joacă pentru copii, va înconjura lacul și se va lega cu aleile drepte din stilul geometric.

Foto 6.13. Aleea principală și potecile în stilul liber

Aleile principale, secundare și potecile cele mai circulate și poziționate mai spre centrul parcului sunt alei intermediare, iar cele aflate spre periferia parcului care au rolul de a extinde plimbările sau a lega aleile din centru se numesc alei de centură.

În afară de rolul funcțional pe care o au căile de circulație pietonală mai au și rol estetic, prin punerea în valoare a amenajărilor, prin materialul folosit și prin trasarea direcțiilor

Realizarea aleilor

Pentru realizarea aleilor se va utiliza nisip și pietriș de râu.

Pietrișul de râu este un produs de balastieră care se extrage din albia râurilor, este compus dintr-un amestec cu granulația între 8-31 mm și este disponibil în numeroase culori, în funcție de pietrele din care este alcătuit.

Aceasta se poate procura cu ușurință, deoarece pe râul Someș există mai multe balastiere care extrag și prelucrează piatră, pietriș și nisip.

Dacă pietrișul este într-un strat gros n-ar trebui să existe probleme cu apariția buruienilor.

Pentru realizarea patului aleii, se va trasa linia aleii cu sfoară și se vor bate țăruși din 1 în 1 m. Prin imaginea creată de țăruși și sfori se va vedea cum va arăta aleea.

Se va înlătura un strat de 10-14 cm de pământ de pe suprafața pe care se dorește să realizeze aleea. Decopertarea se poate face manual sau cu buldozerul. După scoaterea pământului, se va tasa aceasta după care se va aplica un strat de pietriș (2 cm grosime) pe care se va compacta cu un utilaj mecanic. Se va verifica orizontalitatea prin punerea pe pietrișul tasat a unei scânduri iar pe aceasta bolobocul. Apoi se va aplica stratul de nisip uscat (sort 0-3 mm) de 4-5 cm grosime. Pentru trasarea exactă a nisipului vom utiliza o scândură lungă cât lățimea aleii și cu aceasta vom nivela nisipul.

Foto 6.15. Înlăturarea stratului de pământ Foto 6.16. Compactarea aleii

Foto 6.17. Pe stratul de pietriș tasat se va Foto 6.18. Stratul inferior de pietriș se va

presăra nisip tasa

Dacă nisipul a fost orizontalizat, se va împrăștia pietrișul de râu pe 2-3 cm grosime, după care se va tasa și poate fi împrăștiat încă 3-4 cm grosime după care iar se va tasa.

Avantaje:

aspect natural și estetic deosebit

de la diferențele de temperatură chiar dacă se mărunțește nu este afectată calitatea și aspectul alei;

nu este afectată de înghețuri;

refacerea rapidă a suprafețelor pavate după intervenții la rețelele subterane;

rezistenta la uzura foarte buna datorita materialului dens, omogen;

costuri mici;

dacă apar buruieni se poate aplica ierbicid total cu ușurință;

apele din precipitații se inflirtrează și n-au nevoie de drenaj separat.

Dezavantaje:

circulația este îngreunată;

în urma ploilor și vânturilor puternice, apare riscul de se împrăștia nisipul pe partea gazonantă.

3.2.2. [NUME_REDACTAT] apei într-o amenajare în stil geometric este obligatorie sub forma bazinelor sau a fântânilor arteziene. Acestea sunt elemente atractive, care decorează prin elemente arhitecturale.

Se va propune amplasarea unui bazin cu jocuri de apă la intersecția aleii principale cu cea secundară. Aceasta va avea rolul de a întrerupe linia continuă a aleii principale. Va fi confecționat din ciment alb și praf de marmură iar în interiorul acestuia se va amplasa un element arhitectural din care vor porni jeturi verticale.

În partea din spate a castelului se propune amplasarea în mijloc a unei fântâni arteziene.

Cu amenajarea bazinelor se va ocupa o firmă specializată.

3.2.3. [NUME_REDACTAT] construcție este un element arhitectural decorativ,care va fi realizat din stâlpi de lemn, care va fi reunit în partea superioară de elemente ușoare de legătură, sub forma unor bolți, vopsite în alb.

Pentru o mai mare durabilitate, stâlpii din lemn se monteză în beton, prin interpunerea unui element metalic care distanțează puțin față de sol sau pavaj, evitându-se astfel stagnarea apei de precipitații. (Iliesc,2006)

Pergola va fi amplasată în partea din spate a clădirii la sfârșitul alei principale. În propunere va avea rolul de suport pentru genul Rosa (trandafirii urcători) și va reprezenta poarta între cele două stiluri: cel geometric și liber.

3.2.4. Jardinierele și vasele decorative

Jardinierele și vasele decorative sunt elemente care decorează nu numai prin forma lor dar și prin funționalitate. În ele se introduce pământul, au orificiu de scurgere a apei în exces, astfel creându-se mediul necesar viețuirii.

Vasele decorative propuse în amenajare vor fi din piatră și beton poros, care vor solicita adăpostirea lor în timpul iernii, deoarece trebuie protejate de înghețuri puternice. Din acest motiv se pot planta în ele plante de interior care rezistă vara afară, iar când temperaturile vor scădea, vor fi duse într-un spațiu protejat. În vasele decorative se vor planta Chamaerops humilis,Abutilon hybridum, Camellia japonica. Vasele pot fi dispuse în aranjamentul parterului și în colțurile aleilor.

Jardinierele vor fi construite din lemn, se vor amplasate lângă alei, poteci sau alte elemente construite unde vor avea un caracter natural. Dimensiunile lor vor fi de: 50x50x50 cm și 40x60x50 cm. Ele nu necesită protecție peste iarnă și se va planta în ele Viola witrockiana( se va planta toamna pentru decorul de primăvară) și Pelargonium zolnale (după trecerea florilor Viola witrockiananei).

Foto 6.23. Vase decorative

Sursa: http://www.fullgarden.ro/produse5.html

http://www.statuete-gradina.ro/produse_statuete_gradina_vase_ornamentale.php

Foto 6.24. Jardiniere

3.2.5. [NUME_REDACTAT] se va amplasa pe insulă lângă Salix babylonica. Această construcție va avea rolul de adăposti vizitatorii de ploi, va oferii umbră în zilele însorite, loc de staționare de unde se poate admira lacul și cel mai important, va fi o zonă spectaculoasă pentru ședințetel foto. Va fi construit din lemn vopsit cu alb, va avea formă octogonală și un diametru de 5 m și cu băncuțe în interior.

Foto 6.25. Pavilion propus

Sursa: http://www.kronemag.com/foisor-octogonal-branesti-20-p-955.html?cPath=13

3.2.6. [NUME_REDACTAT] va fi accesibilă vizitatorilor printr-un podeț lat de 2 m, cu balustradă din lemn.

Materialul și forma au fost alese deoarece au un aspect rustic, natural și se potrivesc cu stilul liber, peisager .

Foto 6.27. Podeț propus spre insulă

3.2.7. [NUME_REDACTAT] în propunere vor avea rol de delimitare a stilului geometric de cel liber. Vor constitui limita sud vestică între masiv, pârâiaș și peluză, și limita nordică. Balustradele vor fi construite din ciment alb și praf de marmură, bogat ornamentate și cu vase.

Foto 6.28. Balustrada propusă

3.2.8. Mobilierul de parc

[NUME_REDACTAT] această grădină privată se vor propune bănci care vor corespunde stilului baroc și separat pentru cel peisager. Băncile care vor aparține zonei geometrice vor fi confecționate din lemn, metal turnat cu motive baroce, adică bogat decorate, vor avea spătar și vor fi fixe, iar cele din zona peisageră vor fi din lemn, cu un caracter natural. Ele se vor amplasa pe marginea aleilor, potecilor periferice și în jurul bazinelor.

Aceste bănci vor avea rol decorativ dar și funcțional, destinate odihnei.

Masă cu bănci

Se va propune amplasarea acestora în partea nordică a lacului, între aliniamentul de Aesculus hippocastanum și Picea abies, pe marginea potecii.

6.2.10. [NUME_REDACTAT] de gunoi

Obiecte care nu trebuie să lipsească dintr-o amenajare. Servesc pentru păstarea curățeniei, se vor amplasa pe marginile aleilor și a potecilor, lângă zonele de odihnă.

Cele propuse zonei geometrice vor fi din metal, iar cel din zona peisageră vor fi din lemn. În ambele se vor găsi saci menajeri.

Foto 6.35. Coșuri de gunoi

Sursă: http://www.kronemag.com/cos-gunoi-picior-fonta-k1-p-816.html?cPath=1_72

http://www.fafirma.hu/park/szemetesladak.jpg

Panou indicator

Panourile indicatoare sunt necesare pentru orientarea vizitatorilor,invitaților, pe care se va expune pe o parte planul grădinii private, iar pe cealaltă date despre restaurant și grădină.

Foto 6.36. Panou indicator

Sursa: http://www.kronemag.com/panou-afisaj-informare-urban-467-p-812.html?cPath=107_105

Locul de joacă pentru copii ??????????????????

3.3. AMENAJAREA LACULUI

Lacul reprezintă punctul central al amenajării stilului liber. Se propune reamenajarea acestuia astfel încât să pară cât mai natural și să poate fi admirat în toată splendoarea lui.

Se va forma groapa cu ajutorul unui excavator, astfel încât să ajungă adâncimea lacului între 1,2-1,5 m. Cu ajutorul pământului scos se va forma o insulă, în partea vestică a lacului, prin tasarea repetată a pământului adunat. Pe această insulă se va amenaja o zonă de odihnă cu bănci și se va monta un foișor de unde se poate admira lacul.

După formarea insulei se vor monta, amplasa instalațiile necesare pentru limpezirea apei. Se va compacta pământul cu ajutorul unui cilindru vibro-compactor, după care se va împrăștia nisip gros de 3 cm ce va fi tasat și peste care se va nivela încă 3 cm de pietriș.

Malurile lacului se vor consolida cu pietriș și adâncimea spre centrul lui se va face lin, pentru prevenirea eroziunii acestora.

Lacul va avea adâncimea cuprinsă între 1,1-1.4 asfel se va propune popularea acestuia cu pești. Pentru asigurarea vieții acestora se vor planta, plante oxigenatoare de apă și cele necesare hranei. Dacă plantele oxigenatoare nu vor asigura oxigenul necesar viețuirii peștilor atunci se va propune montarea unui furtun cu jet puternic vertical, care va pompa apa, asfel relizându-se oxigenarea și umidificarea aerul.

După o vreme o problemă vor fi algele, care plutesc liber și care se hrănesc cu elemente nutritive din apă, înmulțindu-se rapid în apa caldă. Cea mai bună soluție pentru înlăturarea apei verzi e instalarea unei agent de limpezire cu raze ultreviolete. Aceasta are nevoie de o sursă de energie pentru lampa specială și pentru pompa ce reciclează apa care va fi montată înaintea lucrărilor de consolidare.

Întreținere regulată și plantarea cu nuferi și de alte plante va transforma acest lac într-un frumos element al parcului, cel mai atractiv.

Apa este un magnet pentru viețuitoarele de orice fel, nu numai pentru animalele acvatice dar și pentru păsările car vin să se scalde.

SPECIILE DENDO-FLORICOLE PROPUSE PENTRU REAMENAJARE

3.4.1. Arbori și arbuști rășinoși

Arborii și arbuștii rășinoși reprezintă verdele și viața în timpul iernilor reci, când ei rămân verzi chiar și sub zăpadă.

Majoritatea arborilor din stilul liber sunt foioși, pentru a diversifica acest aspect s-a propus spre plantare arbori rășinoși ca Abies alba Pyramidalis, Abies concolor, Cedrus atlantica [NUME_REDACTAT], Chamaecypais lawsoniana Columnaris, Larix decidua, Picea pungens Hoopsii și Thuja occidentalis Smarald. Aceștia vor fi amplasați individual sau în grup între arborii foioși, respectând cerințele ecologice.

Taxus baccata are caracteristica de a suporta tăierile în reamenajare se va folosi sub diferite forme artistice, obținute prin aplicarea artei topiare, pentru a decora marginile peluzelor din stilul geometric.

Arbori și arbuști rășinoși propuși pentru reamenajare

Foto 6.40. Specii arborescente folosite pentru decorul stâncăriei: Abies pinsapo Aurea (stânga), Chamaecyparis pisifera [NUME_REDACTAT] (mijloc), Juniperus horizontalis [NUME_REDACTAT] (dreapta)

Sursa: http://www.esveld.nl/plantdias/50/50023.jpg

http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Chamaecyparis_pisifera_golden_charm_sawara_cypress_MN_2007.JPG

http://www.multeplante.ro/produs/plante/conifere/juniperus_horizontalis_golden_carpet/

Foto 6.41. Specii folosite în reamenajarea stilului liber: Cedrus atlantica [NUME_REDACTAT] (stânga), Picea pungens Hoopsii (mijloc) și Thuja occidentalis Smaragd (dreapta)

Sursa: http://www.gardensandplants.com/images/plants/Cedrus%20atlantica%20Glauca%20Pendula.jpg

http://www.integral-bg.net/images/Picea%20pungens%20Hoopsii.gif

http://www.zahrada.garten.cz/images_data/2923-thuja-occidentalis-smaragd-tuja-zapadna-1.jpg

3.4.2. Arbori foioși decorativi prin habitus

Un parc dendrologic se caracterizează prin multitudinea de specii utilizate în cadrul acestuia. Cele mai frumoase combinații a acestora se poate realiza prin asocierea corectă a arborilor care decorează prin diferite elemente.

Se vor alege specii de Acer monspessulanum, Acer platanoides cv. Schwedleri, Alnus glutinosa, Betula pendula, Carpinus betulus, Corylus avellana, Fraxinus excelsior, Juglans regia, Salix alba, Tilia cordata, Quercus robur.

Pe alocuri se va propune plantarea unor pete de culori din diferite specii, adică să întrerupă din când în când monotonia verdelui prin plantarea arborilor care decorează nu numai prin habitus dar și prin culoarea frunzelor. Acestea sunt: Acer palmatum Dissectum, Acer platanoides și Fagus sylvatica Atropurpurea.

Pe marginea lacului și pe insulă se propune să decoreze Salix babylonica prin lujerii ei flexibili, pendenți. Această specie iubește zonele umede, unde se simte cel mai confortabil.

Plimbându-ne pe aleile din zona geometrică s-ar putea observa gardul din scânduri, care, fiind inestetic, se va masca cu ajutorul aliniamentelor de arbori de diferite înălțimi. În partea sudică lângă gard se propune un aliniament din Fraxinus excelsior, va fi întrerupt pe alocuri de un cultivar din cadrul aceluiași specii care decorează prin culoarea lujerilor și frunzelor, Fraxinus excelsior Aurea, find mai galbenă decât specia de bază.

În fața speciilor de Fraxinus excelsior se va planta un aliniament din combinația speciilor Tilia cordata și Tilia tomentosa. Aceste specii sunt rezistente la tuns, astfel se va menține la o înălțime mai mică decât Fraxinus-ul, ca din punctul vizual să se urce în înălțime. Deoarece de la nivelul aleii periferice până la nivelul teilor, este diferență de câțiva metri și se poate observa gardul din spatele arborilor se va opta pentru un gard viu care să oprească vizibilitatea. Gardul viu va fi înalt de 1.6 m din Carpinus betulus, ales deoarece este rezistent la umbrire. Fraxinus excelsior și Tilia cordata s-au ales spre plantare deoarece arborii prezenți prezintă o bună acomodare.

În masivul din partea dreaptă a drumului se va propune completarea acestuia cu speciile Quercus robur, Fraxinus excelsior și Tilia cordata. Acest masiv are rol și de protecție împotriva carburanților, întrerupe vizibilitatea de pe stradă și zgomotul.

Tabelul 6.2.

Arbori foioși decorativi prin habitus propuși pentru amenajare

Foto 6.43. Acer palmatum Dissectum și Fagus sylvatica [NUME_REDACTAT]:http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/1f/Acer_palmatum_%27Dissectum_Garnet%27_01_by_Line1.jpg

http://www.alazeya.by/files/images/sajd_listven_fagussylvaticaatropurpurea.jpg

Foto 6.44. Fraxinus excelsior și Fraxinus excelsior [NUME_REDACTAT]: http://www.florum.fr/img/F/6/5/876-Fraxinus-excelsior-Aurea.jpg

Foto 6.45. Tilia cordata și Tilia tomentosa

Sursa: http://www.lawyernursery.com/images/products/TILIA%20CORDATA_big.jpg

http://www.aiudplant.com/poze2/Tilia-tomentosa.jpg

Foto 6.45. Gard viu din Carpinus betulus și Salix babylonica

Sursa: http://www.mwiarda.nl/hagen/Carpinus_betulus_grt.JPG

http://www.landscapedia.info/images/plant_images/Salix_babylonica__Weeping_Willow%3B_Napoleons_Willow%3B_Babylonian_Willow.jpg

3.4.3. Arbori foioși decorativi prin flori sau fructe

Arborii decorativi prin flori sau fructe sunt cele mai decorative într-o amenajare, atrag privirile trecătorilor prin frumusețea florilor și în unele cazuri de parfumul oferit.

Aliniamentul din Salix alba de pe marginea lacului și din partea vestică a zonei se propune pentru amenajare, la fel si un aliniament din Prunus serrulata.

Malus sylvestris și Prunus avium va oferi vizitatorilor un gust sălbatic, pentru dornicii care vor să savureze fructele acestor arbori.

Catalpa bignonioides Nana împreună cu Magnolia x soulangiana și Paulownia tomentosa vor fi plantate după cerințele ecologice, în plin soare. Paulownia tomentosa deoarece este un arbore sensibil la înghețurile puternice și timpurii, va fi protejată în timpul iernii de sac din cânepă.

Prunus cerasifera Woodii se va opta pentru amplasarea ei între arborii care au frunzele verzi, deoarece aceasta va ieși astfel mai bine în evidență.

Tabelul 6.3.

Arbori foioși decorativi prin flori sau fructe

Foto 6.46. Catalpa bignonioides Nana și Paulownia tomentosa

Sursa: http://www.gardensandplants.com/images/plants/Catalpa%20bignonioides%20Nana.jpg

http://farm4.static.flickr.com/3016/2486406649_aa73663bf9.jpg

Foto 6.47. Magnolia x soulangiana și Prunus cerasifera [NUME_REDACTAT]: http://www.mobot.org/gardeninghelp/images/Gardens/Bloom558.jpg

http://www.kolibrikerteszet.hu/files/Kepek/diszfa1/Prunus%20cerasifera%20Woodii.jpg

3.4.4. Arbuști foioși decorativi prin habitus, flori, fructe

Pentru o mai mare varietate, se propune plantarea a mai multor specii de arbuști care vor decora mai ales prin splendoarea florilor și prin culoarea frunzelor.

Tabelul 6.4

Arbuști foioși decorativi prin habitus, flori, fructe

Foto 6.48. Cotinus coggygria, [NUME_REDACTAT] monogyna, Euonymus europeaus

Sursa: http://www.milesnursery.com/images/photos/cotinusgrace_lrg.jpg

http://www.commanster.eu/commanster/Plants/Trees/Trees/Crataegus.monogyna2.jpg

http://www.esveld.nl/plantdias/59/59474.jpg

Foto 6.49. Hibiscus syriacus [NUME_REDACTAT], Hydrangea arborescens [NUME_REDACTAT]: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/8/83/Hibiscus_syriacus_Blue_bird.jpg

http://soccorsoverde.files.wordpress.com/2010/03/hydrangea-annabelle.jpg

Foto 6.50. Kerria japonica, Lonicera caprifolium, Philadelphus coronarius

Sursa: http://pominova.ro/webshop/uploadedpics/Kerria%20Japonica.jpg

http://pics.davesgarden.com/pics/2008/05/11/kniphofia/dc9d4a.jpg

http://www.provis-aiud.ro/img/arakkepek/philadelphus%20coronarius.jpg

3.4.5. [NUME_REDACTAT] se cultivă din cele mai vechi timpuri, fiind plante foarte îndrăgite, cărora li s-a atribuit mai multe semnificații fiind simbolul dragostei, frumuseții și perseverenței.

Trandafirii sunt de fapt arbuști erecți, urcători sau târâtori, cu înălțime variabilă cuprinsă între 0,3-5 m (în funcție de specie și soi). Au tulpinile acoperite de ghimpi iar frunzele pot fi lucioase sau mate.

Florile, fie solitare, fie grupate în inflorescențe sunt foarte variate ca mărime, formă, colorit, număr de petale și parfum. Înfloresc o singură dată sau în tot parcursul perioadei de vegetație ([NUME_REDACTAT], 2002).

În propunerea de reamenajare trandafirii s-au propus în partea sudică a aleii principale, aceștia reprezentând trandafiri hibrizi de Thea, iar în partea vestică a zonei geometrice s-au propus trandafiri altoiți pe trunchi. Aceștia vor fi plantate în locuri însorite, pentru a-i asigura o creștere normală, o înflorire abundentă și o bună maturare a lemnului.

Trandafirii din grupa hibrizilor de Thea sunt cele mai cultivate , se caracterizează prin rezistență la ger, înflorire abundentă cu o mare varietate de culori. Pentru reamenajare s-a optat pentru soiurile Sissi, [NUME_REDACTAT], Auscot, Alinka și Auscrim. Tot aceste cinci soiuri vor fi plantate și în partea nordică a aleii principale lângă balustradă.

Trandafirii altoiți pe tunchi vor fi o trecere prin înălțime spre masiv, chiar dacă se află în zona geometrică. Aceștia sunt obținuți prin altoirea pe tijă de măceș, a unori soiuri cu tufă erectă (R. Mateescu,2002). Aceștia vor fi reprezentați de soiurile: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Sunblest.

Poarta spre stilul liber va fi reprezentată de o pergolă albă care va avea rolul de suport pentru trandafirii urcători. Acestea vor decora pe o parte și pe cealaltă a pergolei, ei vor fi reprezentați de soiurile [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT].

Pe parcursul perioadei de vegetație li se vor aplica tăieri de ușurare, aerisire care are rolul de curățarea tufei de o serie de ramuri inutile, pentru a pătrunde aerul și lumina în interiorul tufei și tăieri de echilibrare ce are ca scop să creeze un raport echilibrat între creșterea lăstarilor și înflorire.

Foto 6.50. Trandafiri altoiți pe trunchi

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]: http://www.gardenstore.ro/plante/trandafiri/rosa-erica-pluhar.html

http://lh3.ggpht.com/_q1l4JKR_0-s/SQYffIfYE8I/AAAAAAAAAcc/6cNSWsj4iR8/P8180052.JPG

http://mustardbear.com/MustardBear/BearMa-Garden/03Rose/Rose-Sunblest/Sunblest02.JPG

Foto 6.51. Trandafirii hibrizi de [NUME_REDACTAT] Delight, [NUME_REDACTAT]: http://farm2.static.flickr.com/1005/1043068531_ecc87a8564.jpg http://www.yurta.ro/files/photos/323.jpg

Foto 6.52. Trandafirii hibrizi de [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]: http://www.gardenstore.ro/plante/trandafiri/rosa-sissi.html

http://www.pflanzmich.de/_library/images/prodpix/86439_med.jpg

http://www.gardenstore.ro/plante/trandafiri/rosa-auscot.html

Foto 6.53. Trandafirii hibrizi de [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]: http://www.gardenstore.ro/plante/trandafiri/rosa-alinka.html

http://www.gardenstore.ro/plante/trandafiri/rosa-auscrim.html

Foto 6.54. Trandafiri cățărători

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]

Sursa: http://nomisgarden.com/images317/rosedonjuan.jpg

http://rlv.zcache.com/rosa_sutters_gold_1912_poster-p228423295745522087t5wm_400.jpg

Foto 6.56. Trandafirii hibrizi de Thea din partea sudică a aleii principale

3.4.6. Specii floricole anuale decorative prin flori

Speciile floricole sunt cele mai importante elemente ale spațiului verde, decorează prin varietatea culorilor, înălțime și port.

Speciile anuale vor umple de culoare peluza din fața castelului. S-a decis ca aceste plante să decoreze deoarece în fiecare an se poate planta o nouă specie. Aranjamentul floral de pe peluză va avea forma unui motiv tradițional . Culorile folosite în acest aranjament sunt oferite de varietatea de culori de Begonia semperflorens (alb, roz și roșu) sau se poate combina Ageratum mexicanum, Salvia splendens, Tagetes patula prin combinarea culorii de albastru,roșu și galben.

Foto 6.57. Parter floral din Begonia semperflorens (alb, roz și roșu)

Foto 6.58. Parter floral din Ageratum mexicanum (albastru), Salvia splendens(roșu), Tagetes patula(galben)

Lângă marginea aleii periferice se va planta în ronduri romboidale și circulare combinații de plante anuale și perene. În centrul rombului și a cercului se vor planta plante perene iar spre exterior plante anuale reprezentate de: Celosia argentea var. Plumosa, Impatiens walleriana, Pelargonium zonale și Petunia hybrida.

În stilul liber se vor folosi pete florale sinuase alcătuite din Antirrhinum majus, Callistephus chinensis, Dimorphoteca aurantiaca, Gazania slendens, Nicotiana alata, Verbena hybrida și Zinnia elegans. Acestea se vor planta la periferia petelor florale, iar în interior se vor afla reprezentanții perenelor care nu vor fi deranjați în fiecare an. Astfel în fiecare an se poate schimba decorul și se pot reda noi combinații.

Speciile anuale vor oferi decorul în timpul verii, după trecerea speciilor floricole decorative de primăvara.

Tabelul 6.6

Specii floricole anuale decorative prin flori

Foto 6.59. Atirrhinum majus, Begonia semperflorens, Celosia argentea var. [NUME_REDACTAT]:http://img78.imageshack.us/i/antirrhinum20majuswd1.jpg/

http://personales.ya.com/botanical/floramaranto.jpg

http://personales.ya.com/botanical/floramaranto.jpg

Foto 6.60. Dimorphoteca aurantiaca, Gazania slendens, Impatiens walleriana

Sursa:

http://ag.arizona.edu/pima/gardening/aridplants/images/Dimorphotheca_aurantiaca_flower.jpg

http://www.beekenkamp.nl/upload/ornamentals/Gazania-Kiss-Mix.jpg

http://www.tandmpics.com/240/5/5108.jpg

Foto 6.61. Tagetes erecta, Verbena hybrida, Zinnia elegans

Sursa: http://farm4.static.flickr.com/3543/3387103863_8b1769d328.jpg

http://www.pepinieres-roumois.com/sites/roumois/pages/medias/images/Annuelles/verbena-hybrida.jpg

http://www.lonniesbulkseeds.com/Annuals/Zinniacaliforniagiant.c.jpg

3.4.7. Specii floricole anuale decorative prin frunze

Speciile floricole anuale decorative prin frunze au o talie mică, se caracterizează prin tulpini puternic ramificate cu fruze divers colorate, de diferite forme și mărimi.

În propunerea de reamenajare se va utiliza pentru realizarea unui arabesc floral. Pentru a se realiza un covor floral distanța de plantare trebuie să fie foarte mic. Arabescul va fi plantat astfel întrucât aceasta să redea un motiv preluat de le o coloană din interiorul castelului. Acest decor se va realiza din combinarea a celor trei specii de Cineraria maritima, Coleus blumei și Iresine herbstii.

Tabelul 6.7

Specii floricole anuale decorative prin frunze

Foto 6.62. [NUME_REDACTAT] 6.63. Cineraria maritima, Coleus blumei, Iresine herbstii

Sursa:http://online-media.uni-marburg.de/biologie/botex/stadtvegetation/ina/2005-07-09/Cineraria%20maritima.JPG

http://houseplantsreviews.com/images/Coleus%20Flower%20Plant.jpg

http://upload.wikimedia. gor/wikipedia/commons/c/c5/Iresine_herbstii_3.jpg

3.4.8. Specii floricole bienale

Aceste specii se caracterizează prin faptul că își încep ciclul de viață în partea a doua a verii, iar își termină la sfârșitul primăverii anului următor. Astfel se plantează toamna și vor decora primăvara devreme anul următor.

Din acest motiv s-a ales Viola x witrockiana pentru decorul de primăvară a parterelor din fața castelului. Acestea se vor grupa după culoarea lor.

Althaea rosea, Bellis perennis, Cheiranthus cheiri, Dianthus barbatus, Myosotis alpestris vor decora în petele florale și pe marginile aleilor în zona cu stilul liber.

Tabelul 6.8.

Specii floricole bienale

Foto 6.64. Althaea rosea Bellis perennis Cheiranthus cheiri

Sursa: http://www.vootar.com/imgs/elementos/1265995993_Alcearosea.jpg

http://www.bluestoneperennials.com/images/items/350×350/BELLIS_Perennis.jpg

Foto 6.65. Dianthus barbatus, Myosotis alpestris, Viola x witrockiana

Sursa: http://www.victoryseeds.com/catalog/flowers/images/sweet_william.jpg http://www.floracyberia.net/spermatophyta/angiospermae/dicotyledoneae/boraginaceae/myosotis_alpestris.jpg

3.4.9. Specii floricole geophyte semirustice

Aceste specii necesită scoaterea lor din pământ toamna, deoarece nu rezistă temperaturilor scăzute din timpul iernii. Acestea se vor depozita în beciul castelului, unde vor beneficia de temperaturi cuprinse între 5-9 C. Din motivul că spațiul alocat pentru depozitare nu este suficient de mare s-a propus alegerea a trei reprezentanți ai grupei.

Canna indica va decora alături de Pennisetum villosum, prin variația de înălțime a acestora.

Crocosmia crocosmiiflora și Gladiolus hybridus vor fi utilizate alături de specii floricole anuale și perene hemicriptophyte.

Tabelul 6.8.

Specii floricole geophyte semirustice

Foto 6.66. Canna indica Crocosmia crocosmiiflora

3.4.10. Specii floricole geophyte rustice

Această grupă se caracterizeasă prin faptul că rezistă temperaturilor scăzute din timpul iernii și rămân în pământ. Majoritate acestor specii decorează primăvara sau la începutul verii.

Chionodoxa luciliae, Colchicum autumnale, Galanthus nivalis vor fi plantați sub arbori, acestea în zona comunei Budila sunt plante indigene. Convalaria majalis, Crocus vernus și Narcissus sp. vor fi plantete sub arbori și între acestea în grupuri mai mici.

Lilium regale și Lilium tigrinum vor fi admirate numai în lunile iulie-august în petele florale sau în rondourile din zona studiată.

Tulipa hybrida va oferii decorul de primăvară în rondourile de pe marginea aleii periferice în cadrul amenajării geometrice. Tabelul 6.9.

Specii floricole geophyte rustice

Foto 6.67. Chionodoxa luciliae, Colchicum autumnale, Crocus vernus

Sursa: http://courses.nres.uiuc.edu/hort344/Perennials/Bulbs/Bulbs.html

http://www.cbgarden.org/blog/index.php/tag/fall-lecture/

http://www.srgc.org.uk/bulblog/log2006/300306/Crocus%20vernus.jpg

Foto 6.68. Lilium regale, Narcissus poeticus, Iris germanica

Sursa:http://media.photobucket.com/image/Lilium%20regale/dctropics/June%202006/Lilium_regale-1.jpg

http://www.missouriplants.com/Whitealt/Narcissus_poeticus_plant.jpg

3.4.11. Plante perene hemicriptophyte

Foto 6.69. Achillea filipendulina, Lavandula angustifolia, Vinca minor

Sursa :http://www.zoldstudio.viragcenter.hu/noveny/levendula22.JPG

http://www.naturephoto-cz.eu/pic/ceteri/vinca-minor-30424.jpg

Plantele hemicriptophyte vor alcătui baza petelor florale în cadrul amenajării libere. Acestea au un caracter rustic, nu sunt pretențioase față de factorii de mediu și nu trebuie transplantate sau plantate în fiecare an. Sunt rezistente la temperaturile scăzute, la secete.

Într-o amenajare în stil liber această grupă decorează în pete florale, pe marginea masivelor, grupurilor, formând un contur sinuos.

Tabelul 6.10.

Plante perene hemicriptophyte

3.4.12. [NUME_REDACTAT] acestor specii vor fi utilizate în decorul marginilor lacului, fiind iubitoare de umiditate.

Pennisetum villosum va fi singura care va decora îmreună cu Canna indica.

Tabelul 6.10.

Graminee

3.4.13. Specii floricole și arborescente folosite la amenajarea stâncăriei

Stâncăriile sunt amenajări care sunt alcătuite din stânci, piatră, pietriș, dar decorul este dat de varietatea plantelor care-l decorează. Aceste specii provin din zona montană, fiind caracterizate de talie mică, port repent sau târâtor, anuale sau perene.

Tabelul 6.11.

Specii floricole și arborescente folosite la amenajarea stâncăriei

3.4.14. Specii floricole pentru amenajări acvatice ( specii hidrofite)

Aceste specii se caracterzează prin prezența rădăcinilor adaptate la mediul acvatic, adică au rădăcinile aeriene metamorfozate cu rol în respirație. Preferă solurile umede , mlăștinoase, bogate în humus.

Speciile din cadrul acestei grupe vor decora lacul și periferia acestuia, fiind împărțite în funcție de creștere și locul de amplasare în specii natante, submerse, palustre, oxigenatoare, specii utilizate pentru zone mlăștinoase sau cu exces de umidiatate și grupa nuferilor.

Specii natante

Au rolul de a reduce apariția algelor verzi. În timpul iernii acestea mor, sau se retrag, revin la suprafață primăvara următoare.

În reamenajarea lacului această subgrupă va fi reprezentată de:

[NUME_REDACTAT], Eichhornia crassipes, Hydrocharis morsus-ranae, Pistia stratiotes și Trapa natans.

Speciile palustre

Aceste specii vor asigura adăpost viețuitoarelor acvatice.

Peștișorii se vor bucura de Acorus calamus, Alisma plantago-aquatica, Butomus umbellatus, Iris pseudacorus, Iris-sibirica și Mentha aquatica.

Specii oxigenatoare

Plantele oxigenatoare au un rol deosebit în menținerea apei curate, reducerea poluării, menținerea echilibrului acvatic și asigurarea condițiilor de viață pentru fauna din lac. Aceste specii vor fi reprezentate de: Potamogeton crispus, Ranunculus aquatilis, Utricularia vulgaris.

Grupa nuferilor

Sunt plante perene care vegetează numai în ape stătătoare. Preferă zonele însorite, la umbră nu înflorește. Speciile alese pentru amenajare aparțin soiului cu vigoare mare, care se recomandă pentru ape cu adâncimea cuprinsă între 45-60 cm, aceste sunt: Nymphaea alba și Nymphaea campensis. În timpul iernii acestea vor fi adăpostite.

Foto 6.71. Nymphaea alba, Nymphaea campensis

Sursa:http://www.observatoire-environnement.org/dsne/local/cache-vignettes/L800xH600/Nymphea-alba-e3aa0.jpg

http://www.naturezadivina.com.br/loja/images/nymphaea_capensis.jpg

3.4.15. [NUME_REDACTAT] într-o amenajare geometrică este elementul principal, reprezentând o suprafață înierbată compusă din mai multe specii de graminee, care suportă tunderea, are o textură și o culoare în funcție de iarba utilizată.

Pentru propunerea de amenajare se va opta pentru zona în stil geometric, gazon ornamental iar pentru stilul liber un gazon rustic.

Gazonul ornamental pentru peluzele din fața castelului se vor înființa prin însămânțare. S-a optat pentru această metodă deoarece astfel se poate crea amestecul cel mai potrivit pentru un gazon ,, perfect ornamental”. Pentru acest tip de gazon se folosesc specii de graminee cu frunze subțiri, înguste și creștere înceată. Pentru obținerea efectului dorit gazonul va necesita multă muncă, timp, răbdare și perfecțiune.

După mai multe cercetări s-a propus amestecul de semințe din 60 % Festuca rubra, 30 % Agrostis tenuis, 10 % Festuca ovina. S-a ales acest amestec deoarece Festuca rubra este o specie puțin pretențioasă față de factorii de mediu, formează o țelină deasă și are temperament de lumină, astfel este cea mai potrivită pentru peluză care este amplasată în plin soare; Agrostis tenuis are o creștere lentă, se tunde la o înălțime mică iar formează o țelină deasă, compactă; Festuca ovina are frunzele foarte fine, este rezistentă la secetă și temperaturi scăzute, astfel acest amestec va oferii decorul dorit. Acest gazon se va menține la înălțimea de 3-4 cm și nu se va călca pe ea.

Pregătirea terenului pentru înființarea gazonului se va începe prin curățarea terenului de vegetația nedorită, mobilizarea solului pe o adâncime de 20 cm, după care se mărunțește pământul și se nivelează. Aceste lucrări se vor propune la începutul verii (mai), dar dacă se va opta pentru amânarea acestor lucrări, atunci se lasă solul mobilizat peste iarnă și numai primăvara se mărunțește și se nivelează. Înainte de semănat se va propune ierbicidare terenului, dacă este nevoie.

Semănatul se va realiza mecanic iar norma de semănat va fi de 45 g/ mp. Udarea se va realiza prin sistem automatizat.

Peluza din fața castelului ca să arate impecabil este necesară fertilizarea gazonului între lunile aprilie și august. În funcție de perioada de vegetație aceste îngrășăminte se vor aplica pe bază de azot, primăvara, care va ajuta la creșterea gramineelor, sau pe bază de fosfor și potasiu care sunt necesare dezvoltării corespunzătoare a sistemului radicular.

În zona în care se va propune stilul liber nu se va schimba vegetația înierbată. Pentru recondiționarea și reînprospătarea zonelor înierbate, se va opta pentru împrăștierea amestecului de semințe care va germina în cazul în care i se vor asigura condițiile necesare. Astfel primăvara după topirea zăpezilor se va scarifica terenul, se va împrăștia amestecul din Lolium perenne, Festuca rubra și Poa pratenis. Ploile de primăvara vor ajuta la asigurarea condițiilor de germinare. Astfel se va crea o pajiște naturală rezistentă la călcat, la umbrire, unde vizitatorii vor avea posibilitatea de a se așeza pe ea.

3.4.16. Lista cu materialul săditor

Total: 99624 ron ≈ 100.000 ron

3.5. INSTALAȚIILE TEHNICO-EDILITARE

3.5.1. Alimentarea cu apă

Într-o amanajare apa este un facor esențial, având scop decorativ sub forma bazinelor, fântânilor arteziene, lacurilor dar și funcțional prin montarea unui sistem de irigație care rezolvă singur problema udării, și amplasarea de cișmele pentru vizitatorii care s-au însetat.

În propunerea de reamenajare se va propune instalarea unui sistem de udare computerizată, amlasarea a două bazine și încă a două cișmele. Acestea se vor racorda la rețeaua de apă potabilă a localității.

Sistemul de irigare

Pentru a realiza o grădină remarcabilă, se propune realizarea unui sistem de irigare.

Irigarea este ca și ploaia, fără de care plantele n-ar supraviețui. Este o lucrare esențială pentru producerea unui gazon de calitate superioară. Apa de irigare trebuie să fie de calitate adică fără poluanți și să fie curată.

Normele de irigare se stabilesc în funcție de indicele de evapotranspirație.

Uscăciunea aerului determină alegerea unei anumite norme de udare, precum și modificarea și alegerea altor norme, în funcție de modificarea condițiilor climaterice. În mod normal, norma de udare este cuprinsă între 12,5-18,7 mm pe săptămână (din 2-3 udări), în timpul sezonului de creștere (aprilie-septembrie).

Irigarea este elementul hotărâtor în instalarea corespunzătoare a gazonului, pentru a creea condițiile de viață speciilor floricole și arborescente.

Pentru asigurarea udării uniforme a terenului cu apă, se propune instalarea unui sistem de irigare în stilul sită, subteran, cu duze (stropitoare) subterane automatizate (pentru prevenirea distrugerii lor).

Conductele de apă trebuie să fie îngropate în pământ într-o adâncime de 80-100 cm; această operațiune se va efectua înaintea instalării gazonului, plantării arborilor, arbuștilor și a speciilor floricole.

Irigarea este foarte necesară în amenajarea în stil geometric, deoarece plantele de aici trebuie să crească și să decoreze uniform.

Deoarece necesarul de apă nu este același pentru parterul floral din fața castelului, și amenajării din jurul capelei, se propune instalarea unor regulatoare de debit pentru zonele de irigare aferente parterelor florale.

Lucrările pentru realizarea efectivă a acestei rețele vor fi efectuate de specialiști în domeniu.

Amplasarea cișmelelor

Des se întâplă că oamenii să se înseteze și să nu existe o sursă de apă potabilă în parcuri, mai ales în timpul verii. Pentru evitarea acestei probleme se va propune amplasarea a trei cișmele pe zona studiată.

Prima cișmea va fi amplasată în zona în care turiștii își pot lua prânzul fără a fi deranjați, unde sunt și mesele cu bănci. Aceasta este foarte importantă din punt de vedere igienic ca omul să poată să-și spele mâna înainte de a mânca sau legumele, fructele pe care le-a adus.

A doua va fi montată în locul în care se pot ține concerte de muzică ușoară sau expoziții. În aceste locuri frecvent se însetează vizitatorii.

Pentru ca vizitatorii să fie informați că există acces la apă potabilă se vor amplasa panouri informative. Montarea acestora va fi asigurată de compania Apa și se va respecta calitatea apei privind normele în vigoare.

Foto 6.72. [NUME_REDACTAT]: http://www.kronemag.com/cismea-apa-picior-fonta-curte-parc-602-p-906.html?cPath=1_94

6.6.2. Instalația electrică

Instalația electică are scop funțional, alimentând corpurile de iluminat și alte mașini care funcționează numai cu energie electrică.

Iluminatul este necesară atunci când lumina naturală nu mai este suficientă, are rol de securitate sau punere în valoare a mai multor elemente constructive.

Deoarece stâlpii din situația existentă sunt într-o stare avansată de degradare, fiind realizați din lemn, supuse intemperiilor de-a lungul timpului, se propune schimbarea lor, pentru evitarea riscului producerii unor accidente.

Luând în considerare acestea, se propune modernizarea rețelei de alimentare cu energie electrică, împreună cu rețeaua de telefonie fixă, prin schimbarea modului de amplasare a cablurilor electrice, optându-se pentru localizarea subterană.

Avantajele acestei opțiuni sunt evidente: panorama va fi îmbunătățită, căpătând un aspect estetic superior, riscul prăbușirii stâlpilor va fi eliminat, riscul ruperii cablurile, în condiții meteo extreme (furtună, de exemplu), cu întreruperea legăturii, inclusiv cu serviciile de urgență, va fi de asemenea înlăturat. Mai mult, studii recente sugerează chiar o diminuare a costurilor energiei electrice, prin diminuarea pierderilor pe traseul de conducere a acesteia .(Donovan, G. H., Butrz, D. T.,2009: 662 – 668).

Pentru iluminarea aleilor se vor propune corpuri de iluminat cu trei brațe și înalte de 4 m, unul mai decorativ pentru stilul geometric și celălat model mai modest în stilul liber. Pentru iluminarea vegetației se vor amplasa corpuri de iluminat solare care sunt ecologice.

Foto 6.73. Corpuri de iluminat pentru stilul geometric (stânga) și stilul liber (dreapta)

Foto 6.74. Corp de iluminat solar pentru luminarea vegetației

Sursa: http://shopping.flu.ro/director/fausto-prod/produs/31083/LAMPA+SOLARA+DE+GRADINA+30+CM+-+Tinko.html

3.6. NOTA DE CALCUL A SUPRAFEȚELOR