Sectie de Prelucrare a Laptelui In Vederea Fabricarii Iaurtului de Vaca cu Catina

Secție de prelucrare a laptelui în vederea fabricării iaurtului de vacă cu cătină

TEMA PROIECTULUI

Denumirea obiectivului proiectat

Să se proiecteze o secție de procesare a laptelui de vacă în vederea fabricării iaurtului cu cătină.

Capacitatea de producție

Secția are capacitatea de producție de 2000 kg/24 ore.

Profilul de producție

În această secție se va obține iaurt din lapte de vacă cu cătină, cu un procent de 4% grăsime.

2. JUSTIFICAREA NECESITĂȚII ȘI OPORTUNITĂȚII REALIZĂRII ELEMENTULUI DE PROIECT

3. ELEMENTE DE INGINERIE TEHNOLOGICĂ

3.1. Elemente definitorii ale produselor utilizate în proiect

[NUME_REDACTAT] si consumul de iaurt

Scurt istoric

Cele mai vechi informații despre producția și prelucrarea laptelui se referă la laptele de vacă. Ele ar proveni de a sumerieni, un popor indogermanic, care prin anii 5000-4000 î.e.n. s-au stabilit în Mesopotamia, venind din podișul Iranului. [Chintescu G., 1988]

Săpăturile arheologice au scos la iveală, pe zidurile templului zeiței Nin-hor-sag (protectoarea turmelor), desene care reprezintă scene de mulgere și de prelucrare a laptelui. Vacile apar de statură mijlocie cu coarne scurte. Mulgerea se făcea prin partea dinapoi, ca la oi, în timp ce vițelul era legat în față și avea o botniță. Vasul de muls pare confecționat din pământ ars, având forma unei sticle. Desenul mai cuprinde patru personaje mânuind diferite vase; una toarnă laptele muls cu ajutorul unei pâlnii într-un vas mai mare, pe care-l ține o a doua persoană; celelalte două persoane sunt ocupate pe lângă un alt vas mare, asemănător unei oale de lut, în care se presupune că se păstra untul, bătut într-o putină de lemn.

La popoarele semite, vaca era folosită doar ca animal de muncă, laptele fiind obținut de la oi și capre.

Documentele atestă, de asemenea, că vechile popoare israelite posedau turme mari de vaci, oi, capre și consumau laptele și derivatele lui, obținând și brânzeturi. Astfel, se știe că regele David (1000 î.e.n.) primea ca tribut, pe lângă alte alimente lapte acru și brânză din lapte de oaie sau de vacă.

Laptele și brânzeturile constituiau produse importante în alimentație și la vechii greci și la romani. [NUME_REDACTAT] și Atena, existau piețe speciale pentru vânzarea produselor lactate. Laptele de vacă era mai puțin utilizat. [NUME_REDACTAT] se consumau, în principal, lapte și brânzeturi de capră, iar în Italia se prelucra numai laptele de oaie. [Chintescu G., 1988]

Într-un pasaj din Odiseea se vorbește despre mulsul oilor. Mielul stătea lângă oaie, care era mulsă numai pe jumătate, restul de lapte constituind hrana animalului tânăr. Laptele muls se împărțea în două: o parte se închega și prin scrugerea zerului se obținea brânza, iar cealaltă se consuma ca atare, îndeosebi la masa de seară.

Recent, un grup de arheologi au gasit în Troia-Sicilia una din cele mai vechi „ferme” din zona Mediteranei, datând din epoca Bronzului (de acum 6000 ani).

Laptele a fost folosit încă din cele mai vechi timpuri, ca aliment principal în hrana diferitelor popoare, ca asirienii, babilonienii, grecii și romanii.

Laptele consumat de către stramoșii noștrii, provenea în special de la capre, oi, măgari. Romanii au avut un rol important în dezvoltarea consumului de lapte, prin introducerea laptelui de vacă în alimentație și prin perfecționarea tehnicii de prelucrare a acestuia, pe care mai apoi au răspandit-o pe toată suprafața imperiului, în nordul Italiei, Galliei, Germaniei, Angliei.[Chintescu G., 1997]

Despre închegarea laptelui pomenește și Aristotel (sec. IV î.e.n.). Coagularea se realiza atât cu ajutorul unor sucuri de plante, care conțineau desigur fermenți-enzime, cât și cu cheag. [Chintescu G., 1988]

Viața tracilor a lăsat, din păcate, prea puține urme vizibile, deoarece agricultura și păstoritul, ocupațiile lor principale, îi făceau să trăiască răspândiți. În vremurile grele cetățile de apărare erau [NUME_REDACTAT] , unde populația se retrăgea vremelnic în adăposturi păstorești.

Cercetările din ultimii ani, la sud-est de Sarmizegetusa dacică, au scos la lumină tipul de așezare „stâna dacică”, construcție păstorească din lemn, cu un inventar specific, constând în special din ceramică.

În anul 1860 s-a început să se reproducă masiv cheagul, și la sfârșitul secolului, oamenii de știință creau culturi pur microbiene.

Tradiția preparării de produse lactate a stat inițial la baza înființării unor unități de prelucrare meșteșugărească, iar astăzi există o industrie a laptelui modernă, cu o producție diversificată, dezvoltată în toate regiunile țării. [Chintescu G., 1988]

Noțiuni referitoare la lapte

Laptele este un produs de secreție a glandei mamare, extras printr-o mulgere completă și corectă în condiții igienice de la animalele perfect sănătoase, care în final să prezinte o încarcătură bacteriană microbiologică cât mai mică.

Calitățile nutritive excelente ale laptelui ca produs alimentar se cunosc din vremuri străvechi. Filosofii antici au numit laptele „izvorul sănătății”, „sucul vieții”, „sângele alb”, iar marele fiziolog rus I.P.Pavlov l-a numit „hrană remarcabilă creată însăși de natură”.

Sub aspect nutrițional laptele este un aliment complet conținând, în proporții echilibrate toate elementele esențiale întreținerii și creșterii organismului, cu efecte morfogenetice și energetice remarcabile. Constituie o alimentație unică pentru copii de vârstă mică.

Sub aspect nutritiv laptele ocupă unul din primele locuri deoarece înglobează toți nutrienții necesari supraviețuirii, iar noului născut îi oferă suportul energetic și principiile biologice ce îi asigură creșterea, dezvoltarea și imunitatea.[Banu, C., 1999]

Laptele este alimentul cel mai complex și mai ușor asimilat de organism, constituind unul din alimentele de bază si în nutriția omului. Are peste o sută de substanțe nutritive necesare vieții omului (20 aminoacizi, peste 10 acizi grași, 4 feluri de lactoze, 25 vitamine, peste 45 elemente minerale, proteine). Proteinele conțin aminoacizii necesari creșterii și menținerii sănătații. Grăsimea în afară de rolul ei energetic contribuie și la formarea rezervelor de grăsime în organism. Vitaminele conținute în proporții apreciabile ridică valoarea nutritivă a laptelui.

Important este faptul că substanțele nutritive din lapte se găsesc în proporții optime, astfel că laptele este asimilat de organism mai bine decât orice alt aliment, putând fi consumat atât în stare proaspătă cât și sub formă de diferite produse lactate.

Atât laptele cât și produsele lactate măresc rezistența organismelor față de infecții și intoxicații, ridicând nivelul de sănătate a populației. Prin compoziția sa chimică bogată și variată, laptele asigură majoritatea substanțelor necesare construirii țesuturilor vii și a întreținerii proceselor metabolice ce se petrec în organism.

În vorbirea curentă prin lapte se înțelege numai laptele de vacă, pentru laptele altor specii este necesară specificarea speciei de la care provine. Laptele de vacă normal, este un lichid opac, alb cu o slabă nuanță galbenă cu gust dulceag.

Din punct de vedere chimic, laptele este un amestec de diferite substanțe: apă, grăsime, substanțe proteice, lactoză, substanțe minerale, gaze, enzime,vitamine și anticorpi.

Din punct de vedere fizic, laptele este un lichid biologic cu structură internă coloidală, pe care îl modifică timpul, conservarea sau acțiunea diferiților agenți fizici, chimici și biologici.

Laptele este un aliment complet și ușor asimilabil, care are în componența sa, substanțe hrănitoare necesare pentru dezvoltarea organismului într-o anumită perioadă. [Angelescu, E.; Pădureț, V.; Fulga, F., 1956]

Compoziția chimică a laptelui

Laptele are o compoziție complexă, cu structură heterogenă, principalii componenți chimici fiind următorii:

Fig.3.1. Principalele componente ale laptelui[Chintescu, G., 1982]

Laptele este un amestec complex de diferite substanțe, având în componența sa apă în proporție de circa 87,5%, în care se găsesc dispersate în particule mici, o serie de substanțe organice și anorganice. O parte din aceste substanțe, de exemplu lactoza, grăsimea, substanțele proteice au o însemnătate atât fiziologică cât și tehnologică.

Prin compoziția sa, satisface nevoile organismului numai în diferite clase de compuși, aducând în alimentația omului un aport deloc neglijabil de proteine, glucide, lipide și săruri minerale.

Laptele are în componența sa, un procent aproximativ de 12,5% substanță uscată, care reprezintă partea hrănitoare din lapte, și circa 87,5% apă.

Substanța uscată din lapte se compune din grăsime, substanțe proteice, lactoză, săruri minerale, gaze etc.

El poate fi considerat o emulsie sau suspensie de grăsimi într-o soluție apoasă de substanțe, care se găsesc atât în stare coloidală (majoritatea proteinelor), cât și sub formă de soluție adevărată (glucide, săruri minerale etc.).

În componența laptelui au fost depistați mai bine de 200 de compuși, unii în cantitati mari (apă, grăsimi, glucide, proteine) și alții în cantități foarte mici, dar toți componenții laptelui sunt într-o corelație reciprocă și au un rol important în tehnologia produselor lactate.

Compoziția laptelui diferă în funcție de specia animală de la care provine, fie de la vacă, capră, bivolită sau oaie. Perioada de lactație , felul hranei, starea sănătății și regiunea unde trăiesc animelele, influențează integritatea și igiena laptelui

Tabel 3.3

Compoziția chimică a laptelui de vacă(în %)[după Chintescu, G., 1980]

Apa din componența laptelui

Apa sub raport cantitativ, este componenta principală a laptelui 87,5%, și este reprezentată sub formă liberă și sub formă fixată (de absorbție, de umflare și de cristalizare). Apa are o importanță fiziologică mare în special în alimentație și în tehnologia produselor lactate, întrucât toate procesele fizico-chimice pot avea loc numai în soluții apoase. Apa din lapte, în care sunt dizolvate săruri, glucide, proteine etc., formează „plasma laptelui”.

Substanța uscată din lapte

În laptele de vacă se găsesc de la 11% pană la 16% substanța uscată, aceasta variind în funcție de rasă, perioadă de lactație, condiții de alimentație etc.

Acest indice caracterizează valoarea nutritivă a laptelui și influențează direct asupra consumului specific de lapte-materie primă la fabricarea produselor lactate concentrate, a brânzeturilor etc.

Conținutul de substanță uscată se determină atât prin metoda de uscare a probei în etuvă

până la masă constantă, cât și prin metoda de calcul folosind diferite formule. Substanța uscată a laptelui este alcătuită din 2 componenți principali – lipide și substanță uscată degresată.

Lipidele din lapte

Lipidele din lapte sunt cele mai variabile componente ale substanței uscate din lapte. Schematic structura lipidelor din lapte poate fi reprezentată în felul următor:

Lipide simple:

-gliceride 98…99%

-steroide 0,25…0,40 (colesteride, ergosteride)

Lipide complexe

-lecitina

-cefalina

-sfingomielina

Masa principală a lipidelor din lapte, este reprezentată de gliceride sau grăsimi propriu-zise. Din punct de vedere chimic grăsimea propriu-zisă reprezintă un amestec de esteri ai acizilor grași cu glicerina.

Grăsimile lactate(lipidele) se caracterizează, printr-un număr foarte variat de acizi grași, ceea ce le conferă particularități nutritive și tehnologice specifice.

Lipidele, sunt substanțe organice neutre insolubile în apă, dar solubile în solvenți organici cum ar fi benzina, eter etc.

Cantitatea de lipide constituită de lapte, nu este întotdeauna aceiași, ea diferă în funcție de rasa animalului, perioada de lactație, modul de întreținere și de hrană, anotimp, felul cum se face mulgerea, perioada de muls. La mulsul de seara, laptele are un conținut de grăsime mai ridicat decât laptele muls pe timpul zilei, însă diferă și cantitatea de lapte care este obținută astfel încât la mulsul de seară se obține o cantitate mai mică de lapte decât la mulsul de dimineață.

Grăsimea se găsește în lapte sub forma unor globule mici, care nu se văd cu ochiul liber, având un diametru foarte mic care variază între 0,5-20µ. Mărimea lor diferă în funcție de specie și rasa animalului de la care provine laptele. Chiar și în cadrul aceleiași specii se poate observa la sfârșitul perioadei de lactație, o scădere a numărului de globule mari de grăsime și o creștere a globulelor mici. Deoarece globulele de grăsime sunt mai ușoare decât restul componentelor laptelui, ele se ridică la suprafață formând un strat de culoare alb-gălbuie denumită smântână.

Culoarea grăsimii depinde de felul hranei și de anotimp, de exemplu primăvara și vara, când vacile merg la pășune sau sunt hrănite cu nutreț verde, laptele capătă o culoare gălbuie, iar pe timpul iernii când furajarea se face cu nutrețuri uscate, culoarea laptelui este albă, această variație a culorii se datorează unor coloranți din nutrețuri, care trec în grăsime.

Conținutul în acizi grași a grăsimii din laptele de vacă [Chintescu G., [NUME_REDACTAT]., 1982]

Substanțele proteice

Substanțele proteice din lapte sau proteinele, sunt substanțe chimice organice ce conțin azot și se găsesc în organismele vii, vegetale și animale având un rol deosebit în manifestările vieții. Sunt necesare unei alimentații echilibrate, proteinele având un rol plastic, constructor, asigurând creșterea și dezvoltarea celulelor, țesuturilor cât și regenerarea acestora.[ Necula V., Babii M., 2010]

Substanțele proteice care se află în lapte sunt cazeina(80-85%), lactalbumina(10-12%) și lactoglobulina(5-8%) și se găsesc aproximativ în procent de 32-35 g/l. Aceste substanțe azotate constituie elementul cel mai valoros al laptelui; ele sunt proteine complete, întrucât conțin circa 18 aminoacizi și anume toți aminoacizii esențiali necesari organismului, după cum reiese din următorul tabel.

Conținutul în aminoacizi a proteinelor din laptele de vacă

c

Cazeina, este cea mai importantă proteină din lapte, fiind formată din numeroși componenți, pe care se bazează valoarea nutritivă deosebită a proteinelor din lapte. Consumându-se 0,750 litri de lapte pe zi, organismul uman își poate lua cantitatea zilnică necesară de proteine pentru hrănirea lui.

Cazeina are un rol important și în procesele de fabricare a brânzeturilor, care sub acțiunea cheagului sau acizilor slabi, laptele se încheagă iar cazeina coagulează.

Cazeina se deosebește de celelalte proteine ale laptelui prin aceea că conține în molecula sa fosfor – sub formă de acid fosforic, fiind deci o fosfoproteină. Cazeina pură se prezintă sub formă de pulbere albă higroscopică, fără miros și gust, practic insolubilă în apă; în lapte ea se găsește sub formă de soluție coloidală, solubilizându-se în prezența unor soluții de săruri. [Chintescu G., [NUME_REDACTAT]., 1982]

Conținutul ei în lapte variază între 20-40 g/l fiind în medie 28g/l lapte.

Cazeina nu este o substanță chimică unitară: molecula sa este formată din trei fracțiuni α, β și γ cazeină, care se deosebesc prin conținutul în fosfor și modul cum se comportă sub acțiunea cheagului. α și β – cazeina precipită sub acțiunea cheagului, formând un coagul, iar γ – cazeina rămâne în zerul care se separă. Raportul celor trei fracțiuni α, β, γ variază în funcție de rasa animalului, perioada de lactație, furajare etc. În mod normal, în laptele de vacă valoriile medii pentru aceste fracțiuni sunt: α – cazeină 33,7%, β – cazeină 58,9 și γ – cazeină 7,4%. Recent a fost identificată și o altă fracțiune K – cazeină cu rol protector, care este degradată de către enzimele coagulante, putând avea astfel loc precipitarea cazeinei. În lapte, cazeina este legată de sărurile de calciu și formează complexul cazeino-fosfo-calcic. Precipitarea cazeinei are loc sub influența diverșilor factori: adăugare de acid, acțiunea enzimelor coagulante, adăugare de alcool, adăugarea unor săruri.

Precipitarea cazeinei prin adaos de acizi are loc când se ajunge la punctul izoelectric, care corespunde la pH=4,6. Fenomenul este explicat prin modificarea stării coloidale a cazeinei, odată cu scăderea pH-ului. În lapte proaspăt, la un pH=6,6 cazeina se găsește sub formă de cazeinat de calciu și rămâne în soluție coloidală atâta timp cât între cazeină și calciu se păstrează un anumit echilibru. Prin adaos de acid se elimină o parte din calciul fixat și cazeina destabilizată precipită,trecând în acid cazeinic:

Cazeină + 2nHCl→Cazeină + nCaCl2

O astfel de precipitare lentă a cazeinei are loc sub acțiunea acidului lactic, format prin fermentație de către bacteriile lactice, cu rol în obținerea prin acidificare a diferitelor produse lactate. Precipitarea poate avea loc și datorită acțiunii enzimelor coagulante(cheag, pepsină), care denaturează cazeina. Această precipitare este legată de prezența sărurilor de calciu din lapte și are loc astfel:

Cazeină + enzimă coagulantă → paracazeină

Paracazeină + săruri de calciu solubile → paracazeinat de calciu precipitat

Lactalbumina este o proteină bogată în sulf, dar lipsită de fosfor. Este solubilă în apă și nu precipită alături de cazeină sub acțiunea acizilor sau cu enzime coagulante. Lactalbumina este denaturată prin încălzire la o temperatură peste 72°C și poate fi astfel precipitată, după coagulare cazeinei, din zer. Lactalbumina prezintă o mare valoare alimentară, fiind ușor asimilabilă și conținând aminoacizi importanți pentru organism.

Conținutul de albumină din lapte este în medie 5g/l .

Lactoglobulina se găsește în cantităti reduse în lapte și nu este atât de importantă din punct de vedere tehnologic. În colastru proporția este mult mai mare. Lactoglobulina nu poate fi precipitată nici prin acțiunea acizilor și nici prin încălzire. Separarea ei poate fi făcută numai prin tratare cu soluție saturată de sulfat de magneziu. [Chintescu G., [NUME_REDACTAT]., 1982]

Glucidele din lapte

În lapte, glucidele sunt reprezentate de dizaharide (lactoză), monozaharide (glucoză și galactoză) și aminozaharide, care se pot găsi sub formă liberă sau legate de proteine, lipide sau fosfați. Fracțiunea majoritară a glucidelor o reprezintă lactoză, un zaharid specific numai laptelui, căruia îi conferă gustul dulceag. Este formată dintr-o moleculă de glucoză și una de galactoză, se sintetizează în ugerul animalului, are însușiri optice active și reducătoare.

Se gasește în lapte în cantități aproximative de 42-50 g/l.

Conținutul de lactoză în laptele normal este de 4,5…4,8% și este mai redus în laptele colostral, spre sfârșitul lactației și în cazuri de inflamație a ugerului.

Lactoza are o importanță majoră în fiziologia digestiei, ea fiind unicul glucid, primit cu hrana de către organismul nou-născutului. Sub acțiunea lactaze i, lactoza se descompune în glucoză și galactoză, substanțe absolut necesare în fiziologia creierului și a țesutului nervos.

În afară de aceasta, lactoza contribuie la o asimilare mai bună a calciului de către organism și previne instalarea rahitismului.

Lactozei îi revine un rol important în industria produselor lactate, fabricate cu participarea microorganismelor, ea servind ca sursă de energie pentru activitatea lor vitală.

Microorganismele din lapte transformă lactoza în acid lactic. Acrirea laptelui, după un oarecare timp de la mulgere, se datorează tocmai acțiunii microorganismelor asupra lactozei.

Creșterea acidității are loc în special în sezonul de vară, descompunerea lactozei putând fi întârziată prin răcirea laptelui sub 10ºC sau încălzirea lui peste 60ºC. La temperatură peste 100˚C, lactoza se arde (caramelizează), dând laptelui culoarea galbenă -brună.[ Chintescu G.,1988]

Transformarea lactozei în acid lactic, poartă denumirea de fermentare lactică și are un rol deosebit în fabricarea produselor lactate acide, a untului și în industria brânzeturilor.

Sărurile minerale

În compoziția laptelui intră o serie de săruri minerale cum ar fi săruri de calciu, săruri de potasiu și săruri de sodiu. Acestea au un rol important în organismul de creștere, ajutând la formarea și întărirea oaselor.

Un interes special în procesele tehnologice îl reprezintă sărurile de calciu, ele fiind destinate fabricării brânzeturilor și conservelor de lapte.

Dacă laptele este sărac în calciu, cazeina nu coagulează. Acest fenomen se întâlnește frecvent în laptele provenit de la vacă și în special în laptele provenit de la oile care pășunează miriști cu iarbă crudă.

Sărurile minerale mai importante sunt următoarele:

-cloruri – 2g/l

-fosfați – 3,3 g/1

-citrați – 3,2 g/1

-bicarbonat de sodiu – 0,2 g/1

-sulfatul de sodiu – 0,1 g/1

-calciu legat de cazeină – 0,01 g/l

-metale grele fier, cupru, zinc, mangan, în cantități foarte mici.

Din punct de vedere tehnologic prezintă importanță conținutul în calciu datorită rolului pe care îl are în coagularea laptelui, menționăm că laptele cu un conținut redus în săruri de calciu coagulează greu sau nu coagulează; din punct de vedere nutrițional cele mai importante sunt sărurile de calciu și fosfor. Raportul între aceste două elemente este cuprins între 1 și 1,4 asigurând o asimilare corespunzătoare în special de către organismele în creștere. Laptele cu un conținut redus în săruri de calciu coagulează greu sau nu coagulează.

[NUME_REDACTAT] are în componența sa unele substanțe care îi completează valoarea alimentară, contribuie la păstrarea sănătații, stimularea creșterii și a altor manifestări ale vieții.

Au rol major în menținerea presiunii osmotice în creșterea și dezvoltarea organismului în metabolismul diferitelor substanțe sau compuși spre exemplu calciu și vitamina D, asigură creșterea și dezvoltarea oaselor, dar sunt implicate și în mecanismul biomolecular de contracție a mușchilor. [Necula V., Babii M., 2010]

Vitaminele se împart în două mari grupe și anume vitamine solubile în apă sau hidrosolubile și vitamine solubile în grăsimi sau liposolubile:

Tabel 3.4

Vitamine hidrosolubile[ după Angelescu,E., Pădureț,V., Fulga, F., 1956]

Tabel 3.5

Vitamine liposolubile[ după Angelescu,E., Pădureț,V., Fulga, F., 1956]

Laptele conține vitaminele cele mai necesare de care omul are nevoie și animalele pentru funcționarea normală a organismului lor. Cele mai multe din ele, chiar cele sensibile la căldură, cum ar fi vitamina C de exemplu, rezistă la fierbere, datorită faptului că sunt protejate de substanțele proteice din lapte.

Vitamina A și carotenul

Vitamina A se sintetizează în organismul omului și a animalului din provitamina A, care este carotenul. Sursa principală de caroten sunt furajele administrate în alimentația animalului.

Această provitamină are culoarea galbenă și imprimă laptelui și produselor lactate bogate în grăsimi o culoare plăcut gălbuie. Furajele verzi sunt mai bogate în caroten, de aceea laptele și

produsele lactate fabricate din laptele obținut vara, sunt mai bogate în caroten și au o culoare galbenă mai pronunțată.

Vitamina A este relativ rezistentă la temperaturi înalte. La pasteurizare, în condiții industriale, se descompune 15…20% din conținutul inițial de vitamina A din laptele materie primă. Această vitamină este foarte puțin rezistentă la procesele oxidative, care o pot distruge în totalitate.

Vitaminele din complexul D (D1 ,D2, D3, D4, D5 )

Aceste vitamine au rol antirahitic, stimulează absorbția calciului și a fosforului în organism.

Laptele este o sursă săracă de vitamina D pentru organismul uman. Această vitamină se sintetizează în organismul animalelor sub acțiunea razelor ultraviolete, de aceea este foarte important ca animalele să se găsească cât mai mult la aer liber. Conținutul de vitamina D este influențat și de rația alimentară, laptele obținut vara având un conținut mai mare în această vitamină.

În condiții industriale laptele poate fi îmbogățit cu vitamina D prin tratare cu raze ultraviolete, însă în acest caz se observă oxidarea vitaminei A.

Vitamina E (tocoferoli)

Conținutul de vitamina E în lapte este influențat de conținutul acesteia în furajele administrate animalelor. Este o vitamină rezistentă la încălzirea ușoară, dar se descompune la temperaturi înalte. La păstrare îndelungată a laptelui la temperaturi scăzute, cantitatea de vitamina E se micșorează cu 25…30%. Fiind o vitamină liposolubilă, se folosește ca antioxidant la fabricarea produselor lactate bogate în grăsimi.

Vitamina K

Laptele este o sursă neînsemnată de vitamina K pentru om, necesarul fiind satisfăcut prin sinteza ei de către microflora tubului digestiv.

Vitaminele liposolubile, în procesul prelucrării laptelui, trec în produsul bogat în grăsimi, de aceea laptele degresat, zerul și zara practic nu conțin vitamine liposolubile .

Vitaminele grupei B

Includ circa 20 de vitamine, care au rol important pentru activitatea organismului viu. Laptele este un produs alimentar bogat în această grupă de vitamine, ceea ce este condiționat de faptul că vitaminele din grupa B se sintetizează de către microflora rumenului și de celulele glandei mamare. Condiția principală a procesului normal de sinteză a acestor vitamine este prezența în rația animalelor, în cantități suficiente, a furajelor fibroase și a cobaltului pentru sinteza vitaminei B12. În produsele lactate acide, conținutul de vitamine din grupa B este mai mare cu 20…30%, datorită sintezei acestora de către microflora culturii strater folosite.

Această grupă de vitamine este relativ rezistenă la temperaturi de pasteurizare (se distrug

10…20%, cu excepția vitamine B12, cantitatea căreia se micșoreaază, iar la sterilizare se distruge până la 90% din ea). Din materia primă, cantitatea de vitamine din grupa B se reduce considerabil dacă laptele este păstrat la lumină.

Vitamina C sau acidul ascorbic

Vitamina C este sintetizată în organism de către microflora tubului digestiv. Conținutul

acestei vitamine în lapte este influențat de mai mulți factori-specie, anotimp,etc. Este una din cele mai instabile vitamine de la momentul obținerii laptelui și până la consumator distrugându- se aproximativ 50% din conținutul inițial.

În procesul de pasteurizare și concentrare a laptelui se distrug aproximativ 20…30% iar la sterilizare aproximativ 50% din conținutul de vitamina C al laptelui materie primă. Vitaminele hidrosolubile în procesul de prelucrare a laptelui trec în subprodusele lactate – lapte degresat, zer și zară.

[NUME_REDACTAT] sau fermenții din lapte, sunt compuși de natură proteică secretați de celulele vii, care prin simpla lor prezență, grăbesc anumite procese de transformare a componentelor laptelui.

Ele se mai numesc și fermenți solubili spre deosebire de microorganisme, care se numesc fermenți organizați și care produc diversele fermentații tot prin intermediul enzimelor pe care le pun în libertate. Există enzime care transformă numai substanțele proteice, alte enzime care transformă grăsimile și enzime care transformă doar zaharurile.

Sunt substanțe puțin stabile, iar de obicei sunt distruse la temperaturi de peste 70ºC dar și de actiunea razelor X , UV. Dintre cele mai active și cunoscute enzime amintim : peroxidaza, fosfataza, reductaza, catalaza, lipaza.

Dacă se efectuează sau se determină prezența unor enzime cum ar fi reductaza, catalaza, asupra laptelui se pot face aprecieri adupra gradului de infecție. Prezența peroxidazei și fosfatazei ne indică dacă asupra laptelui s-a aplicat un tratament termic corect.

Peroxidaza face parte din enzimele oxidante, acțiunea ei constă în transportul oxigenului pe substanțe organice ce se pot oxida. Oxidarea se produce pe seama apei oxigenate pe care o descompune în oxigen activ și apă. Printr-o încălzire la peste 80ºC, peroxidaza este distrusă.

Reductaza ia naștere în lapte în urma activității bacteriilor și de aceea laptele proaspăt muls conține relativ puțină reductază. Pe măsura ce bacteriile se înmulțesc, crește și cantitatea de reductază.

Catalaza este enzima care accelerează descompunerea apei oxigenate în oxigen molecular și apă. Laptele proaspăt, provenit de la vaci sănătoase și muls igienic, conține o cantitate redusă de catalază. Un conținut ridicat de catalază, în laptele proaspăt, este prin urmare un indiciu asupra eventualelor boli de care suferă animalul producător de lapte. [Angelescu,E., Pădureț,V., Fulga, F., 1956]

Gaze dizolvate

Conținutul laptelui în gaze dizolvate este variabil, ajungând până la 8% din volum. Imediat după mulgere predomină bioxidul de carbon; în timp scade conținutul în bioxid de carbon în favoarea oxigenului și azotului. Bazele prezente influențează negativ densitatea reală a laptelui, motiv pentru care acestea se determină corect după două ore de muls.

Caracterele organoleptice și fizice ale laptelui

[NUME_REDACTAT] normal este de culoare albă-gălbuie. Nuanța gălbuie se datorează conținutului ridicat de grăsime sau unor cantități mari de provitamină A ingerate. Accentuarea culorii galbene poate fi consecutivă ingerării unor plante ca: șofran, revent, sau urmarea unor boli: hemosporidioze, icter. Culoarea albăstruie se întâlnește la laptele falsificat prin adaos de apă sau la cel sărac în grăsimi. De asemenea, consumul de hrișcă, equisetacee, lucernă etc., pot da nuanță albastră laptelui. Culoarea roșie se datorează prezenței sângelui în lapte în cazul congestiilor mamare, mamitelor acute sau papiloamelor pe traiectul mamelonului. De asemenea, în urma consumului de pir roșu, laptele cucului, mlădițe de conifere etc., culoarea laptelui poate deveni roșie.

[NUME_REDACTAT] normal, proaspăt muls, are un gust dulceag, characteristic, datorită lactozei în soluție. Gustul poate devein amar în urma furajării cu pelin, foi de castan, foi de lupin, de brad, etc. Laptele expus la soare, razelor ultraviolet sau cel provenit de la animale bolnave de hemosporidioze poate lua gust amar. Gustul sărat se întâlnește către sfârșitul perioadei de lactație sau la laptele animalelor cu mamite.

Laptele mai poate avea gust de usturoi, de muștar, sau aromatic, în urma ingerării plantelor respective.

[NUME_REDACTAT] normal prezintă un miros characteristic, puțin pronunțat și plăcut. Laptele vechi are un miros acrișor, iar cel fiert un miros particular, dar plăcut. Laptele împrumută ușor mirosul substanțelor din mediul în care se găsește: purin, substanțe dezinfectante, petrol, etc.

Laptele animalelor cu metrite, retenții placentare etc., are un miros respingător.

[NUME_REDACTAT] datorată substanțelor care se găsesc în stare de suspensie. Cu cât laptele este mai bogat în grăsime, cu atât este mai opac. Opacitatea laptelui scade în urma alimentației cu furaje suculente, trecerea bruscă la pășunat etc. În cazul descompunerii cazeinei de către microorganisme, sau în afecțiuni mamare laptele pierde aspectul omogen și opac.

[NUME_REDACTAT] normal este mai vâscos decât apa(1,75-2,60 centipoise), în aceleași condiții de presiune și temperatură. Vâscozitatea scade la laptele falsificat prin adaos de apă, sau cel supus încălzirii. Prin învechirea laptelui se produce o creștere a vâscozității.

Tensiunea superficială

Raportul dintre numărul de picături ce se găsesc în volume egale de apă și lapte este mai mic decât 1(100:126-142). Laptele normal are tensiunea superficială de 53-54 dyne/cm. Cel situate în afara limitelor 50-55 dyne/cm este considerat suspect. Apa are tensiunea superficială mai mare decât laptele(72,5 dyne/cm). Falsificarea cu apă ridică tensiunea superficială a laptelui.

Temperature de fierbere

Laptele fierbe la 100,15ºC(Davies), sau la 100,17ºC(Petersen), această temperature fiind deci puțin superioară apei, din cauza substanțelor aflate în soluții adevărate: lactoză, săruri minerale.

Temperatura de înghețare

Se mai numește punct crioscopic. Laptele are o temperatură de înghețare cuprinsă între -0,54 și -0,55ºC, identică cu a serului sanguin. Prin adăugare de bicarbonat sau hidrat de sodium, în scop de conservare, temperatura de înghețare scade. Prin falsificarea laptelui cu apă, punctul crioscopic tinde să crească spre 0ºC.

Indicele de refracție

Lactoserul are un indice de refracție(exprimat în grade refractometrice) de 38,5-40,5ºC. Prin adăugare de apă în lapte, indicele de refracție scade proportional cu apa adăugată.

Rezistența specifică

Depinde de substanțele minerale conținute. Prin adăugarea de apă, rezistența specifică crește din cauza diluării substanțelor minerale. În afecțiuni mamare, rezistența specifică scade din cauza creșterii electroliților. Acidifierea laptelui ridică conductibilitatea electrică, deoarece lactoza se transformă în acid lactic care disociază.

[NUME_REDACTAT] individual are densitatea cuprinsă între 1027-1034, iar cel de mare amestec, între 1029-1032. Densitatea laptelui este influențată de proporția în care se găsesc componenții săi. Ea dă indicia valoroase cu privire la depistarea fraudelor laptelui. Când laptele este falsificat prin smântânire densitatea acestuia crește, iar când se adaugă apă densitatea scade.

Reacția laptelui

Imediat după muls, pH-ul este slab acid în majoritatea cazurilor. Această aciditate este datorată fosfaților acizi, citraților, acidului carbonic și ulterior, acidului lactic. Față de turnesol, laptele are o reactive amfoteră. Pe măsură ce trece timpul după muls, laptele se acidifică în continuare pe seama acidului lactic rezultat din fermentarea lactozei.

La laptele de mare amestec recepționat pentru prelucrare, aciditatea ionică variază între 6,33 și 6,59 unități pH, iar aciditatea globală(titrabilă) este cuprinsă între 16,5 și 18,3ºT. S-a constatat că între aciditatea globală și cea ionică a laptelui proaspăt nu există o corelație precisă.(V. Stănescu, 1970)

După W. Schönherr(1967), pH-ul laptelui normal, proaspăt muls, cu o încărcătură redusă de germeni, este cuprins între 6,5-6,7.

În mamitele tuberculoase reacția laptelui este alcalină, în timp ce în mamitele provocate de germeni lactozo-fermentativi laptele are o reactive acidă.[Popa, G., Stănescu, V., 1981]

Rase de taurine străine

Pe plan mondial există unele rase specializate în această direcție, mai importante fiind rasele Friză, Holstein, [NUME_REDACTAT], Ayrshire, Jersey și [NUME_REDACTAT], după care urmează grupa raselor mixte, respectiv de lapte-carne, din care reprezentative sunt rasele Monbeliarde, Simmental (tipul de lapte-carne), Schwyz, Pinzgau etc.

[NUME_REDACTAT]

Este originară din Olanda, fiind formată prin încrucișare și selecție riguroasă după aptitudinile pentru lapte.

A stat la baza obținerii unui număr de peste 15 rase actuale de taurine, printre care și Bălțata cu negru românească.

Talia este de 135-145 cm, iar greutatea femelelor atinge 600-700 kg.

Culoarea este bălțată alb cu negru.

Producția medie de lapte este de cca 6000 kg în țara de origine și de cca 10000 kg la Friza israeliană, cu un procent de 4,49% grăsime și 3,46% proteină.

Viteza de muls este de cca 2 kg/min, iar conversia nutrețurilor de sub 0,9 U.N. pe litru de lapte.

Necesită însă o hrănire echilibrată în nutrienți și o foarte bună pregătire pentru fătare.

Fig. 3.2. Vacă din rasa Friză

[http://cookfarm.com/fire1.html]

[NUME_REDACTAT]

S-a format în S.U.A., prin importurile de Friză europeană, în special din Olanda și Germania, care a fost supusă unei selecții riguroase după performanțele de lapte, presiunii de selecție prin tauri și dirijarea împerecherilor.

Este răspândită în peste 50 de țări și cu deosebire în S.U.A. și Canada.

Talia la femele este de peste 140 cm, iar greutatea de 650-700 kg.

Are o conformație tipică de lapte, constituție fină și un temperament vioi.

Culoarea este bălțată alb cu negru.

Producția medie de lapte este de cca 9000 kg (la Holstein american), cu un procent de grăsime de 3,61% și un procent de proteină de 3,11%.

Manifestă aptitudini remarcabile pentru mulsul mecanic (viteza de muls de 2,5 kg/min., indice mamar de 48%) și economicitate foarte bună în producția de lapte (0,8 U.N./kg lapte).

Fig. 3.3. Vacă din rasa Holstein

[http://www.holsteinzuechter.de/html/marble-p_rc.html]

[NUME_REDACTAT]

Este originară din Scoția, fiind formată prin încrucișarea taurinelor locale cu rasele Friză, [NUME_REDACTAT], Flamandă, Jersey, Guernesey și selecția riguroasă după aptitudinile de lapte.

Talia la femele este de 128-136 cm, iar greutatea de cca. 500-600 kg. Culoarea este pestriță sau bălțată alb cu roșu.

Producția medie de lapte este de 5200 kg în țara de origine, ajungând la 6500-6700 kg în Canada și S.U.A., cu procente medii de 3,94% grăsime și 3,33% proteină.

Are aptitudini bune pentru mulsul mecanic și eficiență ridicată în exploatare.

Fig. 3.4. Vacă din rasa Ayrshire

[http://www.bovin.qc.ca/bovins_files/images/races/laitieres/ayrshire_mod.jpg]

[NUME_REDACTAT]

Originară din insula engleză cu aceeași denumire și provine din taurinele mici brahicere, peste care au acționat rasele franțuzești Bretană și Normandă, după care a urmat creșterea în rasă curată și selecția riguroasă după caracterele de lapte (în special după conținutul în grăsime, fiind cunoscută ca rasa de „untˮ).

Are o talie mică de 110-125 cm și o greutate variabilă situată între 350 și 500 kg.

Culoarea este brun-gălbuie, cu un inel alb în jurul botului.

Producția medie de lapte este de cca 4000 kg în țara de origine, ajungând la 6500 kg la Jersey canadian, cu procente medii de 5,34% grăsime și 3,82% proteină.

Manifestă bune aptitudini pentru mulsul mecanic.

Este utilizată ca rasă amelioratoare a cantității de grăsime în lapte și îmbunătățirea randamentului în unt.

Fig.3.5. Vacă din rasa Jersey

[http://www.bovin.qc.ca/bovins_files/images/races/laitieres/jersey.jpg]

[NUME_REDACTAT] Holstein

S-a format în S.U.A., iar din punct de vedere genetic este identică cu rasa Holstein, cu excepția culorii (bălțată alb cu roșu).

Talia este de 135 cm la vaci, iar greutatea de 600 kg.

Producția medie de lapte este de peste 6000 kg/lactație, cu 4% grăsime.

Are aptitudini bune pentru mulsul mecanic, iar consumul specific pe kg lapte este de sub 0,9 U.N.

Este utilizată și în țara noastră, pentru îmbunătățirea producției de lapte și a aptitudinilor pentru mulsul mecanic la rasa Bălțată românească.

Fig.3.6. Vacă din rasa [NUME_REDACTAT]

[http://www.holsteinzuechter.de/html/marble-p_rc.html]

Rase mixte exploatate pentru lapte

În tabelul 1.1. se prezintă principalele caracteristici ale raselor mixte producătoare de lapte. La rândul lor aceste rase s-au răspândit în multe țări, unde au participat la ameliorarea raselor locale și la crearea de noi rase. La noi în țară s-au creat astfel rasele Bălțată românească (pe bază de Simmental), Brună de Maramureș (pe bază de Schwyz) șt Pinzgau de Transilvania (pe bază de Pinzgau).

Tabel 3.7

Principalele rase mixte de lapte-carne (după Gh. Georgescu și col., 2000)

Rase de taurine locale

[NUME_REDACTAT] Românească

S-a format în zona de NE a țării (Suceava, Rădăuți), Transilvania și Banat.

S-a folosit încrucișarea de tip absorbție între vaci Sură de Stepă și tauri importați rasa Simmental.

Este răspândită în trei zone ecologice: Transilvania, cu excepția zonei de nord, Banat și Crișana, NE Moldovei.

Deține 36% din structura de rasă.

Bună capacitate de combinare cu rasele specializate în producția de carne ([NUME_REDACTAT], Chianina, Hereford, Limousine).

Tip morfoproductiv mixt, carne-lapte, talia 133-138 cm, greutate peste 600 kg, conformația puțin armonioasă (cap mare, gât dezvoltat, linia superioară mai puțin corectă, toracele nu prea adânc, uger relativ voluminos, dezvoltare ușor asimetrică, membre cu defecte de aplomb.

Culoare bălțat alb cu galben sau roșu, variabilă de la galben pai până la roșu cărămiziu, cu extremitățile și partea inferioară a abdomenului albe.

Prezintă precocitate medie, prima fătare la 33 luni și o bună capacitate de adaptare.

Fig.3.7. Vacă din rasa [NUME_REDACTAT]

[http://www.zoo.ro/baltata-romaneasca]

[NUME_REDACTAT] de Maramureș

S-a format în urma încrucișărilor de absorbție între vaci din rasa Sură de Stepă și Mocănița din bazinul dintre râul Tisa și lanțul munților Oaș, Gutâi și Țiblea cu tauri din rasa Schwyz aduși din Elveția, Austria și Germania, fiind răspândită actual în majoritatea județelor din zona montană și submontană a țării.

Este un tip morfo-productiv mixt de lapte-came, cu o conformație armonioasă.

Deține actual cca 26-30% din efectivul de taurine al țării. Talia este de 126 cm, iar greutatea corporală de cca 500 kg.

Culoarea este brună-cenușie cu prezența unui inel alb în jurul botului. Ugerul este globulos, suficient de dezvoltat, cu mameloane de mărime mijlocie.

Producția medie de lapte este de 2600-2800 kg la vacile din gospodăriile private și de 3500-4000 kg la cele din fermele de producție, cu un procent mediu de grăsime de 3,73% și 3,45% de proteină.

Viteza de muls este de 0,81-1,3 kg /min., cu rezultate mai bune însă la efectivele din fermele de elită.

Conversia furajelor este de 0,8-1,3 U.N. pentru 1 litru de lapte.

Longevitatea productivă și reproductivă (9,1 ani) sunt bune, iar indicele de fertilitate este 70-82%.

Obiectivele de ameliorare urmăresc creșterea taliei și greutății corporale, creșterea dimensiunilor de lărgime, lungime și adâncime, sporirea producției de lapte la 4200 kg, creșterea vitezei de muls la 2,2 kg/min și îmbunătățirea aptitudinilor pentru producția de carne.

Fig.3.8. Vaci din rasa Brună de Maramureș

[http://www.recolta.eu/arhiva/rasa-bruna-de-maramures-salvata-de-amelioratori-13250.html]

[NUME_REDACTAT] cu [NUME_REDACTAT]

S-a format prin importul raselor de tip Holstein-Friză (juninci, tauri), sau de material seminal congelat ce aparține acestei grupe de rase, care au fost folosite atât pentru reproducerea în rasă curată cât și pentru încrucișări de absorbție timp de 4-5 generații cu rasele locale.

Este răspândită în special în sud-estul țării și în zonele mai joase și colinare din Moldova, iar izolat peste tot, ocupând cca 30% din efectivul total național de taurine.

Este o rasă de tip morfo-productiv mixt, respectiv de lapte-came, cu o conformație tipică de lapte.

Talia la vacile adulte este de 127 cm, iar greutatea corporală de cca 550 kg.

Culoarea este bălțată alb cu negru de o mare diversitate.

Ugerul este suficient de dezvoltat, cu mameloane simetrice.

Producția medie de lapte este de 3500-4000 kg, iar la vacile din fermele specializate ajunge la 5500-6000 kg, cu un procent mediu de grăsime de 3,8%.

Viteza de muls este foarte bună comparativ cu celelalte rase și anume de l,37-2,68 kg /min. Conversia furajelor este de 1,0-1,2 U.N. pentru 1 litru de lapte.

Vacile din această rasă sunt însă mai sensibile la regimul de furajare, la bolile cronice (leucoză, tuberculoză) și la afecțiuni podale, prezentând totodată și unele probleme sub aspectul reproducției (rata concepției de numai 61-66%, incidența avorturilor de 2-3% și a retențiilor placentare de 8-10%).

Obiectivele de ameliorare urmăresc creșterea taliei (132 cm) și a greutății corporale (600 kg), sporirea producției de lapte la 6000 kg, creșterea vitezei de muls la 2,5 kg/min., scăderea consumului de furaje pe litru de lapte la 0,9 U.N. și îmbunătățirea aptitudinilor pentru producția de carne.

Fig.3.9. Vacă din rasa Bălțată cu [NUME_REDACTAT]

[http://crestereabovinelor.blogspot.ro/2011/02/bnr-rasa-baltata-cu-negru-romaneasca.html]

[NUME_REDACTAT] de Transilvania

S-a format pe baza încrucișărilor de absorbție dintre rasa Pinzgau din Austria și rasele locale.

Actualmente efectivul deținut de această rasă pe plan național este de cca 3%, fiind răspândită numai în vestul Bucovinei și în zona muntoasă a Transilvaniei.

Este un tip morfo-productiv mixt, de lapte-carne, cu o talie variabilă (120-130 cm), iar greutatea corporală cuprinsă la vaci între 400 și 500 kg.

Culoarea este roșie cu o dungă albă pe linia superioară și cea inferioară și neagră cu același tip de dungă la vaca de Dorna.

Ugerul este mare, dar cărnos și cu mameloane lungi și groase. Sunt animale foarte rezistente la condițiile vitrege de climă din zonele de mare altitudine și valorifică bine pășunile alpine.

Producția de lapte este variabilă în funcție de zonă, fiind în medie de 2700 kg, cu 3,8% grăsime și un procent ridicat de proteină ce determină un randament bun de transformare în brânzeturi.

Consumul de furaje este de 1,6 U.N. pe litru de lapte.

Durata de exploatare este bună (9,8 ani), indicele de fertilitate de 91,6%, iar cel de natalitate de 72-82%.

Obiectivele de ameliorare urmăresc creșterea greutății corporale (500-550 kg) și îmbunătățirea cantitativă (la 3500 kg) și calitativă (4,1% grăsime) a producției de lapte. [Tăpăloagă, D., 2013]

Fig. 3.10. Vaci din rasa Pinzgau de Transilvania

[http://www.recolta.eu/arhiva/rase-mixte-de-bovin-10399.html]

Principalele legi naționale privind prelucrarea primară a laptelui

Ordinul numărul 389 din 29 august 2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind conditiile de sanatate pentru producerea si comercializarea laptelui crud, a laptelui tratat termic si a produselor pe baza de lapte.

Hotărârea numărul 1,557 din 13 decembrie 2002 privind aprobarea mecabismului de acordare a sprijinului financiar de la bugetul de stat prin Programul de creștere a competitivității produselor agroalimentare (Modificată prin HG 2,206/2004).

Ordinul numărul 1106 din 23 decembrie 2003 privind aprobarea Programului de acțiuni pentru îmbunătățirea calității și salubrității laptelui materie primă.

Hotărârea numărul 2,206 din 21 decembrie 2004 pentru modificarea HG 1,557 privind aprobarea mecanismului de acordare a sprijinului financiar de la bugetul de stat prin Programul de creștere a competitivității produselor agroalimentare.

Ordonanța numărul 48 din 11 august 2005 privind organizarea pieței laptelui de vacă.

Hotărârea 924 din 5 septembrie 2005 privind aprobarea Regulilor generale pentru igiena produselor alimentare.

Hotărârea 925 din 5 septembrie 2005 pentru aprobarea Regulilor privind controalele oficiale efectuate pentru a se asigura verificarea conformității cu legislația privind hrana pentru animale și cea privind alimentele și cu regulile de sănătate și de protecție a animalelor.

Hotărârea 954 din 5 septembrie 2005 privind aprobarea Regulilor specifice de igienă pentru alimente de origine animală, care transpune [NUME_REDACTAT] European nr. 852/2004.

Hotărârea 955 din 5 septembrie 2005 privind aprobarea Regulilor specifice pentru organizarea de controale oficiale referitoare la produse de origine animală destinate consumului uman.

Hotărârea 967 din 5 septembrie 2005 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a [NUME_REDACTAT] de Cercetare-Dezvoltare pentru [NUME_REDACTAT] și Izotopice – I.C.S.I. [NUME_REDACTAT].

Hotărârea numărul 1853 din 22 decembrie 2005 privind sprijinul direct al statului prin acordarea de subvenții, în anul 2006, producătorilor agricoli din sectorul animalier și din sectorul piscicol.

Ordin numărul 1388 din 30 decembrie 2005 privind stabilirea Condițiilor de aprobare a cumpărătorilor de lapte de vacă și a formularului de cerere pentru aprobarea și înscrierea acestora în Registrul cumpărătorilor.

Legea numărul 72 din 23 martie 2006 pentru aprobarea [NUME_REDACTAT] numărul 48/2005 privind organizarea pieței laptelui de vacă.

Hotărârea numărul 852 din 28 iunie 2006 privind aprobarea Metodologiei de acordare a cotei individuale de lapte, precum și a modului de alocare și reconstituire a rezervei naționale de lapte.

Ordin numărul 468 din 12 iulie 2006 privind aprobarea formularului-tip al cererilor, precum și a procedurii de acordare a cotelor și înscriere în Registrul cotelor.

Ordin numărul 445 din 4 iulie 2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și funcționarea [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] Agricole și Alimentare și a metodologiilor de colectare, prelucrare, înterpretare și difuzare a datelor statistice.

[NUME_REDACTAT] ANSVSA nr. 93 din 29 octombrie 2008 pentru aprobarea Normei sanitare venterinare privind procedura de autorizare sanitară veterinară a unităților care produc, procesează, depozitează, transportă și/sau distribuie produse de origine animală publicat în M.O. nr. 768 din 14 noiembrie 2008.

Hotărârea 1627 din 10 decembrie 2008 privind aprobarea activităților pentru care se acordă spijin financiar producătorilor agricoli din sectorul zootehnic în anul 2009, al cuantumului acestuia, precum și a sumei totale alocate fiecărei activități.

Hotărârea numărul 100 din 18 februarie 2009 privind modificarea anexei ”Cuantumul plăților naționale directe complementare în sectorul zootehnic pe specii, pentru anul 2008” la Hotărârea guvernului numărul 1,230/2008 pentru aprobarea cuantumului plăților naționale directe complementare în sectorul zootehnic pentru anul 2008.

Ordonanța numărul 14 din 29 ianuarie 2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010. [http://www.infolapte.ro/legislatie_lapte.html]

Principalele legi europene privind prelucrarea primară a laptelui

Directiva 92/46/EEC a [NUME_REDACTAT] din 16 iunie 1992 de stabilire a normelor de sănătate pentru producția și introducerea pe piață a laptelui crud, laptelui pasteurizat și a produselor din lapte.

Regulamentul (EC) NO 178/2002 al [NUME_REDACTAT] și al consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor generale și necesităților în domeniul alimentar, de instituire a [NUME_REDACTAT] Authority și de stabilire a procedurilor în materie de siguranța alimentelor.

Regulamentul (CE) Nr. 853/2004 din 29 aprilie 2004 al [NUME_REDACTAT] și al [NUME_REDACTAT] Europene, privind stabilirea unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală. Acesta aduce completări Regulamentului (CE) nr. 852/2004.

[NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT] numărul 88 din 12 iunie 2008 privind: regulamentele tehnice referitoare la lapte și produsele lactate.

Regulamentul (CE) Nr. 1135/2009 din 25 noiembrie 2009 al [NUME_REDACTAT] Europene, privind impunerea unor condiții speciale de reglementare a importurilor de anumite produse originare sau expediate din China și de abrogare a Deciziei 2008/798/CE a Comisiei. [http://www.infolapte.ro/legislatie_lapte.html]

3.2. Analiza comparativă a tehnologiilor existente pe plan mondial pentru realizarea producției proiectate