Resurselor de Sol din Plantatia de Visin Ferma V. Adamachi (iasi)

PROIECT DE DIPLOMĂ

Caracterizarea resurselor de sol

din plantația de vișin,

ferma V. Adamachi (Iași)

Lista figurilor

Figura 3.1…………………………………………………………………………………………35

Figura 3.2…………………………………………………………………………………………37

Figura 3.3…………………………………………………………………………………………38

Figura 3.4…………………………………………………………………………………………39

Figura 4.1…………………………………………………………………………………………41

Figura 4.2…………………………………………………………………………………………42

Figura 4.3…………………………………………………………………………………………44

Figura 4.4…………………………………………………………………………………………44

Figura 4.5…………………………………………………………………………………………46

Figura 4.6…………………………………………………………………………………………46

Figura 4.7…………………………………………………………………………………………47

Figura 4.8…………………………………………………………………………………………48

Figura 4.9…………………………………………………………………………………………49

Figura 4.10……………………………………………………………………………………….49

Lista tabelelor

Tabelul 2.1………………………………………………………………………………………..29

Tabelul 2.2………………………………………………………………………………………..30

Tabelul 3.1………………………………………………………………………………………..35

Declarație

INTRODUCERE

Vița-de-vie este considerată ca fiind o plantă a plantelor. În regiunile tradiționale de cultivare a viței-de-vie majoritatea plantațiilor sunt amplasate pe terenuri înclinate care asigură condiiții ecologice favorabile (http://ro.wikipedia.org/wiki/ViticulturăC4%83).

Însușirile solurilor influențează creșterea și dezvoltarea plantelor, calitatea producției de struguri și imlicit calitățile vinurilor obținute.

Cultura viței-de-vie este posibilă în regiunile în care temperature medie anuală este cuprinsă intre 9 și 20OC. Suprafețele cultivate cu viță-de-vie au o distribuție inegala la nivel mondial. Cele mai multe suprafețe sunt concentrate între paralele de 35 și 510 latitudine nordică și cele de de 25 și 380 latitudine sudică.

După datele oficiului Internațional al Viei și Vinului (O. I. V. V.) între anii 1981-1996, suprafețele cultivate cu viță-de-vie au marcat oscilații relative mari determinate de considerente conjuncturale cum ar fi dezvoltarea mijloacelor de producție, intensificarea schimburilor comerciale, sporirea numerică a populației.

În perioada 1976 suprafața mondială cultivată cu viță-de-vie era de aproximativ 10,2 milioane ha, după care suprafețele au avut o evoluție descrescătoare, astfel că în 2005 vița-de-vie ocupa o suprafață de circa 7,9 milioane ha cu tendințe de scădere.

Suprafața cultivată cu viță-de-vie în țara noastră a atis un maxim de 300400ha în anul 1971, după care s-a redus continuu, astfel încât în anul 2005 ajunge la 217000 ha. (http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/agronomie/viticultura-194032.html)

Suprafața ocupată de viță de vie s-a redus cu circa 23% pe plan mondial, iar în România a înregistrat o scădere de 28%.

Cheltuielile orientative pentru înfiițarea unei culture de viță-de-vie sunt de circa 4760 lei/ha, din care: fertilizarea terenului-400 lei/ha; scarificarea dublă la adâncime de 80 cm – 2.800 lei/ha; aratul terenului – 700 lei/ha; combaterea dăunătorilor – 500 lei/ha; discuitul – 390 lei/ha. (http://www.business24.ro/start-up/societati-comerciale/start-up-podgoria-de-4-ha-o-afacere-cu-buchet-investitie-medie-munca-multa-profit-garantat-1528441).

La înființarea plantației se execută mai multe categorii de lucrări pregătitoare: defrișarea culturii precedente, eliberarea terenului de cioate, crengi, nivelarea terenului; fertilizarea terenului cu 30-80 tone/ha gunoi încorporat adânc odată cu lucrarea de desfundat; aplicarea îngrășămintelor cu fosfor și potasiu odată cu gunoiul de grajd; aplicarea de amendamente calcaroase la 3-4 ani pe terenurile foarte acide;

Afânarea adâncă este o lucrare executată fără întoarcerea, răsturnarea sau amestecarea orizonturilor de sol, care are ca scop ameliorarea stării fizice, chimice și biologice a acestora prin mărirea spațiului lacunar total al orizonturilor subiacente stratului arabil (Onisie, Jităreanu,2000). Desfundarea este o arătură executată cu întoarcerea brazdei, la adâncimi mari, de 50 – 80 cm, utilizând pluguri speciale, cu trupiță foarte rezistentă.

În urma lucrărilor de desfundare se modifică circa 2/3 din întregul profil de sol. Efectele negative ale desfundării solurilor se evidențiază după o numită perioadă de timp. Orizonturile de tranziție, care sunt aduse la suprafață, se deosebesc prin structura lor mai grosieră și mai puțin stabilă, având și un conținut redus de humus. Din aceste cauze, solurile desfundate devin mai puțin rezintente proceselor de eroziune. Orizonturile iluviale ale solurilor brune și cenușii, ca regulă, au un conținut mai ridicat de argilă, ceea ce, asociată cu structura poligonală, reduce permeabilitatea și favorizează tasarea. Multe varietăți ale solurilor după desfundare devin carbonatate. Stratul desfundat în întregime prezintă un amestec cu un conținut relativ nivelat (însă totuși destul de neomogen) de humus și elemente nutritive. Proprietățile fizice cu timpul se modifică sub influența tehnicii și tehnologiilor de lucrare a plantațiilor. Pentru cultivarea viței-de-vie se consideră satisfăcătoare solurile slab și mijlociu erodate. Desfundarea acestor soluri cu profilul scurtat prin eroziune, are drept consecință formarea unui strat, care prezintă un amestec de rocă cu un conținut maxim de carbonați cu orizontul de tranziție slab humificat cu structură grosieră și nerezistentă, care nu mai păstrează particularitățile morfologice și chimice ale tipului genetic. Având un conținut de humus mai mic de 1% și alte caracteristice fizico-chimice mai apropiate de rocă decât de un sol zonal, asemenea formațiuni constituie un tip specific tehnogenetic – antroposol. Parametrii morfologici și fizico-chimici ai acestor soluri sunt foarte diferiți și depind de particularitățile solului inițial (gradul de eriziune), precum și de grosimea stratului de rocă inclus în stratul desfundat. Scoasă la suprafață roca, neagregată și nehumificată contribuie la înrăutățirea proprietăților fizice și la intensificarea proceselor de eroziune. În genere, solurile desfundate mai ales pe pante supuse proceselor de degradare, care, cu rare excepții, progresează astfel. Crește tasarea, scade permeabilitaea, se reduce conținutul de humus și grosimea stratului desfundat, pe pante accentuându-se gradul de eroziune.

Aceste procese se produc întrun mod lent, aproape neobservat, deoarece vița-de-vie, dezvoltând un sistem radicular foarte ramificat, se aprovizionează cu apă, substanțe și elemente nutritive dintrun volum mare de sol. Ploile torențiale accelerează procesele de eroziune și evidențiază rezistența slabă a acestor soluri.(Ursu, 1995).

Întrucât lucrarea de desfundare a solului este foarte costisitoare și are unele efecte negative asupra solurilor de pe terenuri înclinate și vulnerabile la procesul de eroziune în ultimul timp se încearcă înlocuirea acestor lucrări cu cele de afânarea adâncă, fără întoarcerea brazdei, executate la adâncimea 60 – 70 cm. O astfel de soluție a fost aplicată la înființarea plantației de viță de vie din cadrul [NUME_REDACTAT] V. [NUME_REDACTAT]. Întrucât lucrările de afânare de adâncă fără întoarcerea brazdei practicate pentru înființarea plantației sunt de dată mai recentă ne-am propus să demarăm un studiu preliminar referitor la efectul acestor lucrări asupra însușirilor solului. Acest studiu va fi util și pentru monitorizarea ulterioară a evoluției plantației de viță de vie ce urmează a fi înființată precum și a evoluției însușirilor de sol.

PARTEA I

CAPITOLUL 1

STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII PRIVIND CERINȚELE VIȚEI DE VIE FAȚĂ DE CLIMĂ ȘI SOL,

Cerințele viței de vie față de climă

Caracteristicile pedoclimatice ale arealelor viticole din România prezintă deosebiri importante în fiecare dintre cele 6 regiuni ecologice viticole importante din România: nord-carpatică, sud-carpatică, est-carpatică, a Banatului, a Dobrogei și a teraselor Dunării.

Cele mai mici resurse de lumină și căldură din România se înregistrează în regiunea nord-carpatică, iar cele mai mari în partea de Sud A României, pe terasele Dunării. În cadrul fiecărui ecosistem zonal există variații importante ale resurselor termice datorită particularităților circulației maselor de aer și ale caracteristicilor reliefului care determină redistribuirea resurselor de apă și căldură., Dobrogea, Banat, est-carpatică și nord-carpatică (Țârdea, 1994).

Regimul precipitațiilor anuale și în perioada de vegetație, evapotranspirația potențială, pune în evidență diferențieri importante atât în regiunile ecoclimatice, cât și în cadrul fiecărui areal viticol.

Un indicator climatic important pentru soiurile de struguri de masă îl constituie temperaturile mai mari de 18oC, exprimat prin datele privind începutul, sfărșitul și durata medie, în zile a intervalului cu medii zilnice >18o C, precum și prin suma temperaturilor în intervalele respective (Răuță, 1994).

Cerințele viței de vie față de relief

Alegerea terenurilor pentru înființarea plantațiilor viticole se realizează în funcție de înclinarea, expoziția și forma versanților (Răuță, 1989).

Sub aspectul înclinării versanților restricțiile reliefului pentru plantațiile de viță de vie devin din ce în ce mai mari pe măsura accentuării pantei terenurilor. Terenurile cele mai favorabile pentru înființarea de plantații de viță de vie au panta cuprinsă între 0 și15%. În situațiile în care panta terenului depășește 15%, înființarea plantațiilor viticole se poate realiza numai în urma amenajărilor antierozionale. Pentru înclinările de 15-25 % sunt recomandate terase în trepte cu platforme orizontale. Terenuri cu pante mai mari de 25 % vor fi evitate pentru înființarea plantațiilor viticole.

Pe antrosoluri erodice și regosoluri cu conținut mare în carbonat de calciu, se recomandă ca pe terenuri cu înclinare de până la 5 % să nu se execute lucrări antierozionale, pe cele cu panta de 5-15 % se recomandă terase banchetă. În condiții de irigare lucrările de amenajare se realizează începând de la 5% înclinare ținând seama de riscul de declanșare a proceselor de eroziune a solurilor (Răuță, 1989).

Expoziția versanților reprezintă pentru cultura viței de vie în România un factor important al cărui rol este diferențiat în funcție de altitudine, zonă climatică, înclinarea versantului, caracteristici pedolitologice. Importanța rolului expoziției versantului crește pe măsură ce plantațiile viticole sunt situate într-un climat mai rece și mai umed.

În ordinea favorabilității, pornind de la cele mai favorabile expoziții, ordinea este următoarea: sud, sud-est, sud-vest, est, vest, nord-est, nord-vest, nord. Expoziția nordică este recomandabilă să nu fie utilizată ca plantație viticolă (Pițuc, 1995, Răuță, 1889, Mihalache ).

Forma versanților este de cele mai multe ori neuniformă, cu convexități și concavități, ogașe și ravene, alunecări vechi sau actuale, cu procese de eroziune de suprafață, factori care pot să se constituie în elemente de favorabilitate sau excludere a înființării de plantații viticole.

Versanții neuniformi ridică probleme deosebite de tehnologie viticolă în urma amenajării ca urmare a marii eterogenități a formelor de microrelief, a proceselor de eroziune care au determinat formarea unor pinteni sau a unor bazinete și a alunecărilor stabilizate sau active. În funcție de aceste forme, materialul pedolitologic în care urmează să se planteze vița de vie este extrem de eterogen, cu caracteristici de la foarte favorabile la puternic limitate sau în cazuri extreme total improprii (Mihalache 198, Răuță, 1989).

Cerințele viței de vie față de condițiile litologice

Criteriul important avut în vedere la amenajarea versanților îl constitue litologia. Ținând seama de faptul că în urma amenajării în terase a versanților o mare parte a materialului pedolitologic este alcătuit din depozite litologice ale căror caracteristici fizice, hidrofizice, chimice și mineralogice pot constitui elemente de favorabilitate, limitarea sau excluderea a plantațiilor viticole.

[NUME_REDACTAT] cele mai răspândite depozite litologice de pe versanți sunt constituite din loess, depozite loessoide, argile, marne, nisipuri, calcare, depozite aluviale.

În unele condiții de versant amenajat în terase, materialele parentale pot constitui în exclusivitate materialul mineral în care se plantează vița de vie (Răuță, Metodologia).

Cerințele viței de vie față de sol

Factorii pedologici sunt: textura solului, grosimea solului, volumul edafic, gradul de salinizarea al solului, gradul de sodizare al solului, indicele puterii clorolizante al solului, reacția solului, excesul de umiditate prin infiltrații laterale în sol pe versanți.

Textura solului în condițiile amenajării versanților în terase poate să prezinte variații de la nisip la argilă chiar în cuprinsul unei singure parcele.

Cele mai optime dezvoltări ale viței de vie atât cantitativ, cât și calitativ sunt înregistrate pe solurile în care conținutul de argilă cu diametrul mai mic de 0.002 mm este cuprins între 13 și 50 % (Florea, 1987).

În solurile luvice cu puternică diferențiere texturală între orizontul eluvial (E) și orizontul argic (Bt), se prezintă ca un sediment cimentat în perioada de uscăciune și care gonflează puternic în perioadele cu precipitații peste media normală.

Grosimea solului până la roca dură are un caracter limitativ în situațiile pedolitologice cu roca dură situată la adâncimi mai mici de 50 cm. Este important de reținut că pe terenurile situate pe calcare și pe șișturi, sistemul radicular al viței de vie se poate dezvolta printre fragmentele de schelet rezultate în urma proceselor de dezagregare și alterare.

Volumul edafic în cazul solurilor viticole are un rol diferit în dezvoltarea și producția viței de vie, fiind direct legat de natura mineralogică a scheletului din sol. În solurile cu pietrișuri, șisturi, conglomerate, provenite din roci bazice care sunt supuse rapid unor procese de alterare, volumul de sol înlocuit de schelet este compensat de raportul de macro și microelemente rezultate din procesele pedogenetice.

Indicele puterii clorozante a solului. Pe solurile cu un conținut ridicat de carbonat de calciu se produc tulburări de nutriție, în care este direct implicat fierul, producându-se cloroza ferică. Tratamentele aplicate pentru combaterea clorozei prin administrarea de compuși ai fierului au avut ca rezultat atenuarea sau chiar dispariția fenomenului de cloroză, fără să aibă însă influență asupra conținutului de carbonat de calciu activ.

Acest indice reprezintă puterea clorozantă a unui sol de o manieră mai precisă decât conținutul de carbonat de calciu activ luat separat, fiind utilizat pentru scara de rezistență a portaltoilor de viță de vie.

Reacția solului la majoritatea solurilor viticole și la materialele parentale are valori pH cuprinse între 5,5 și 8,2, valori nelimitative pentru vița de vie. Valori mai mari de 8,2 se asociază cu conținut ridicat de carbonat de calciu total și activ favorizante în declanșarea fenomenului de cloroză.

Gradul de salinizare. Conținuturile în săruri solubile la solurile viticole și ale materialului parental mai mari de 0.100 g/100gsol, constituie un element de excludere a plantării viței de vie.

Gradul de alcalizare sau sodizare. Solurile cu sodiu schimbabil mai mare de 5% Na schimbabil constituie un element de excludere a plantării viței-de-vie pe versanții de deal cu izvoare alcaline și saline de tipul celor prezentate la gradul de salinizare. Plantarea viței-de-vie nu trebuie înființată nici pe terenurile salinizate în profunzime, sub 60 cm, deoarece sărurile solubile se pot ridica prin capilaritate în orizonturile desfundate în urma unor eventuale schimbări ale regimului hidric al solului.

Gradul de afectare al terenului prin eroziunea de suprafață are o importanță deosebită atât pentru emenajările în terase, cât și pentru suprafețele fără emenajări antierozionale cu o înclinare mai mică de 15%. În cazul amenajării în terase a unor suprafețe de pe versant pe care solurile sunt foarte puternic și excesiv erodate, plantarea viței de vie se va face în mare măsură în materiale parentale și litologice caracterizate printr-o lipsă aproape totală de materie organică, structură, aerație, cu însușiri fizice și chimice care în multe cazuri fac imposibilă reușita plantației la parametrii tehnologici și de producție planificați.

În astfel de condiții este bine ca studiul pedologic să cuprindă date de teren și laborator detaliate asupra naturii faciesului litologic. De asemenea studiul va cuprinde date asupra intensității și careacteristicii eroziunii în adâncime conform instrucțiunilor ICPA privind amenajarea complexă a terenurilor situate în pante.

1.5 Considerații asupra pregătirii terenului în vederea plantării viței-de-vie

Lucrările de pregătire a terenului în vederea plantării viței de vie constau în : defrișarea vechii plantații, nivelarea terenului; asigurarea perioadei de odihnă a solului; desfundarea terenului.

Defrișarea constă în eliminare a vegetației lemnoase existente pe teren: arbori, arbuști, pomi, butuci etc. Prin defrișare sunt extrași din butucii, cioatele și rădăcinile cu grosimi mai mari care pot cauza uzura pieselor active ale ale utilajelor de lucrare a solului folosite laexecutarea uinor lucrări necesare înființării lantației.

În cazul defrișării plantațiilor viticole afectate de boli virotice și de cancerul bacterian, pentru evitarea transmiterii acestora la noua plantație se va acorda o atenție deosebită scoaterii butucilor cu maximum de rădăcini, precum și asigurării perioadei de repaus a solului (Țîrdea, 1994).

Prezența denivelărilor de teren creează probleme privind combaterea eroziunii solului, evacuarea de umiditate, aplicarea irigației, trasarea drumurilor de exploatare, precum și o neuniformitate în creșterea si dezvoltarea butucilor de viță-de-vie. Pentru a preveni aceste dezavantaje, nivelarea terenului se impune ca o lucrare obligatorie și se execută imediat după defrișare (Pițuc,).

Nivelarea terenului se execută în mod diferit, în funcție de condițiile de relief, de sistemul de amenajare, de posibilitățile de parcelare, de configurația terenului, pentru a preveni mișcarea unui volum prea mare de sol.În cazul terenurilor cu pante sub 12% care nu se terasează, prin lucrarea de nivelare se urmărește aplatizarea unor ridicături de pământ sau a microdepresiunilor, cu scopul realizării unor pante continue, necesare atât pentru uniformizarea scurgerii apelor de suprafațâ, cât și pentru deplasarea normală a agregatelor în viitoarea plantație. Realizarea unei pante uniforme de 0.5-2.0% pe direcția rândurilor este necesară în cazul aplicării irigației prin brazde (Răuța, 1989).

Vița-de-vie se cultivă, în general, pe terenuri în pantă, afectate de eroziune, pe nisipuri, improprii altor culturi, pe soluri sărace în elemente nutritive. Ținându-se seama de cerințele mari de nutriție ale viței-de-vie, de longevitatea plantațiilor viticole, încă de la înființarea plantației solul trebuie să fie adus la un nivel mediu de aprovizionare cu substanțe nutritive. Prin aceasta fertilizare de bază se urmărește îmbunătățirea aprovizionării solului cu materie organică cu rol important în ameliorarea proprietăților fizice, chimice și biologice ale solului, precum și crearea unei rezerve de fosfor și potasiu ce urmează să fie utilizată de către butucii de viță-de-vie și după intrarea pe rod a plantației. În acest scop se încorporează în sol la desfundat, îngrășămintele organice și chimice. Stabilirea dozelor de îngrășăminte se face prin analiza chimică a solului, conținutul optim în elemente nutritive fiind următorul: N total 0.1-0.2%, fosfor mobil P-AL 30-50 ppm, potasiu mobil K-AL 120-200 ppm (Mihalache,.

Fertilizarea organică constă în administrarea unor doze de gunoi de grajd semifermentat, care variază în raport cu conținutul solului în materie organică și se diferențiază în funcție de cantitatea de argilă din sol, de indicele de azot (IN). În general, se încorporează în sol cantități mari de îngrășăminte organice de 30-80 t/ha, uneori 80-120 t/ha. Împrăștierea lor pe teren se face cât mai uniform cu MIG-5, după care sunt încorporate adânc în sol prin desfundat.

Pe terenurile amenajate în terase, pe jumătatea amonte a platformei sunt aduse la suprafață orizonturi mai puțin fertile, de aceea este necesar să se administreze doze dublate de gunoi de grajd comparativ cu zona aval, pentru a uniformiza fertilitatea solului pe toata suprafața cultivată (Țîrdea, 1984; Mihalache).

Pe lângă fertilizarea organic se aplică și îngrășăminte chimice întrucât rezervele solului în elemente nutritive sunt insuficiente, mai ales pe terenurile în pantă, terasate.

Stabilirea dozelor de îngrășăminte chimice cu fosfor și potasiu se face în raport cu nivelul de aprovizionare a solului în aceste elemente, pe adâncimea 0-40 cm. Orientativ, la pregătirea terenului pentru înființarea plantațiilor de vii roditoare se administrează următoarele doze de îngrășăminte chimice: 150-200 kg P2O5/ha și 200-250 kg K20/ha, sub formă de superfosfați sau fosforite activate și sare potasică.

Pe solurile acide, întâlnite în unele podgorii (Ștefănești – Argeș, Sâmburești, Drăgășani, [NUME_REDACTAT] etc.) este necesară neutralizarea acidității prin administrarea amendamentelor (praf de piatră de var, spumă de defecație ce rezultă ca deșeu din industria zahărului, dolomit, marnă etc.) care conțin carbonat de calciu asociat uneori și cu carbonat de magneziu (Mihalache).

Se recomandă ca aplicarea amendamentelor calcaroase să se aplice pe solurile acide, cu valorile pH-lui mai mici 6,0. În general, se recomandă aplicarea unor doze de amendamente cuprinse între 2 si 15 t/ha CaCO3 (Țârdea, 1994). Amendamentele îmbunatățesc însușirile solului, sporesc eficacitatea îngrășămintelor, maresc rezistența viței-de-vie la ger, secetă, boli. Aplicarea amendamentelor calcaroase se realizează prin împrăștierea la suprafața solului cu și se încorporează în adâncime prin lucrarea de desfundare, împreună cu îngrășămintele organice și cele minerale.

Lucrările de desfundare constau în mobilizarea profundă a solului cu inversarea și amestecarea orizonturilor, în scopul asigurării unor condiții favorabile pentru dezvoltarea rădăcinilor. Prin desfundat se marește capacitatea de acumulare a apei din precipitații, se îmbunătătește regimul termic și de aerație, se asigură condiții prielnice pentru activitatea biologică din sol și se încorporează în adâncime îngrășămintele organice și minerale. Prin inversarea orizonturilor și introducerea în adâncime a orizonturilor superficiale mai bogate în materie organică se influențeaza orientarea în profunzime a rădăcinilor viței-de-vie, fiind în acest caz, mai ferite de secetă și ger.

În general, se recomandă desfundarea la o adâncime de 50-60 cm măsurată de la mal. În cazul în care orizonturile inferioare ale solului sunt bogate în calcar ce poate fi adus la suprafață în cantitate mare, ce depășește pragul de rezistență a portaltoiului folosit, adâncimea de mobilizare a solului se reduce la 40-45 cm. O desfundare la adâncime mai redusă se recomandă și în cazul solurilor superficiale, cu roca dură aproape de suprafață, a celor cu un conținut foarte ridicat în argilă în orizonturile inferioare foarte compacte. În aceasta din urmă situație, desfundarea se completează printr-o lucrare de subsolaj la adâncimea de 60-70 cm. Subsolajul, în acest caz, asigură afânarea adâncă a solului fără răsturnarea orizonturilor; măreste capacitatea de înmagazinare și infiltrație a apei în sol prin spargerea straturilor impermeabile; asigură răspândirea la o adâncime convenabilă a substanțelor nutritive; se evită aducerea mai la suprafață a orizonturilor de sol cu însușiri nefavorabile. Solurile profunde, permeabile, situate mai ales în zone secetoase, se desfundă mai adânc la 80 cm.

Epoca de executare a desfundatului depinde de cea în care se face plantarea vițelor, de condițiile climatice, de o serie de factori organizatorici (posibilitatea de procurare a vitelor etc.). Obișnuit, plantarea viței-de-vie în condițiile noastre de mediu se face primăvara așa încât desfundarea, în această situație se execută din toamnă, până la începutul iernii. În acest fel solul reține și acumulează o cantitate mare de apă din ploi și zăpezi, alternața îngheț-dezgheț contribuie la marunțirea bulgărilor, iar solul are timp suficient să se așeze până în momentul executării plantatului. Pentru plantările din toamnă, mai rar practicate, care se execută de regulă pe terenuri bine drenate (nisipuri) sau în areale secetoase, desfundarea solului se face la sfarșitul primăverii pentru a evita perioadele secetoase din vară.

În general, se recomandă ca lucrarea de desfundat să fie făcută cât mai devreme posibil, aceasta contribuind în mare măsură la reușita plantației care se înființează. Terenul desfundat primăvara-vara se nivelează imediat pentru a evita pierderile de apă, iar cel desfundat în toamnă se lasă în brazdă crudă până în primăvara, pentru a se realiza o marunțire a brazdelor sub acțiunea înghețului și dezghețului.

Desfundarea se execută mecanizat cu ajutorul plugurilor balansiere de desfundat PBD-60 sau PBD-80 acționate de tractoare grele pe șenile S-1500, având o productivitate de 1.0-1.25 ha/zi. Adâncimea de lucru se reglează progresiv la primele 3-4 curse pentru a evita dereglarea agregatului. Prima brazdă se trage la 20 cm adâncime, a doua brazdă la 40 cm și a treia va fi reglată pentru adâncimea normală de desfundat – 60 cm. Lățimea și adâncimea brazdei se vor menține constante în timpul lucrului pentru a realiza e desfundătură uniformă.

În cazul teraselor late, banda de teren de 1.5-1.8 m lățime pe care circulă tractorul, rămasă în amontele platformei, se afânează prin scarificare, după care se execută o arătură adâncă la 25-30 cm cu pluguri acționate de tractoare universale.

Când terenul a mai fost cultivat cu viță-de-vie, cu ocazia lucrării de desfundat se strâng toate resturile de rădăcini, întrucât pe acestea supraviețuiesc nematozii transmițători ai bolilor virotice.

Controlul calității lucrării de desfundat se referă, în principal, la verificarea adâncimii de lucru, ținând seama de faptul ca prin așezarea afânată a solului se obține un spor de volum de circa 20-25%. Adâncimea de lucru se controlează din loc în loc, cu o vergea de fier gradată, ascuțită la capătul inferior. Se urmărește, de asemenea, ca brazdele să aibă aceeași lățime și să fie la același nivel pe toată suprafața desfundată; aceasta înseamnă ca desfundatul s-a făcut uniform, fara greșuri (porțiuni rămase nedesfundate).

Pe solurile cu însușiri nefavorabile în profunzime (ex: exces de argilă, de CaCO3) se recomandă scarificarea prin două treceri în formă de cruce, pentru a sparge orizonturile cu însușiri nefavorabile, a permite infiltrarea apei și a evita aducerea la suprafață a acestora.

Înainte de pichetat și plantarea propriu-zisă se execută lucrarea de nivelare prin care se elimină denivelările rezultate în urma desfundăturii. În acest scop poate fi folosită grapa cu discuri GD-3.2 în agregat cu grapa de mărăcini.

În cazul plantațiilor prevăzute a fi irigate prin brazde, cu ocazia nivelării desfundăturii se realizează și o pantă longitudinală (de 0.8-1.0%) prin folosirea nivelatorului tractat NT-2.8.

Nivelarea corectă a desfundăturii va ușura executarea lucrării de pichetat, menținerea adâncimii corespunzătoare de plantare a tuturor vițelor, precum și a lucrărilor ulterioare din plantație.

1.6 Efectul lucrărilor de nivelare asupra unor însușiri ale solurilor

În urma defreșării vechilor plantații și eliberării terenului se execuă lucrări de nivelare a suprafeței solului. În continuare sunt redate sintetic rezultatele cercetărilor efectuate de Bâra, Rădulescu, Dobrea și Popescu (1977) referitoare modificări ale solurilor în urma execuției lucrărilor de nivelare.

Cercetările au fost efectuate în două etape: prima etapă înainte de nivelare (condiții naturale) și a doua etapă după execuția lucrărilor de nivelare cpitală a terenului.

Înaintea nivelării, au fost ridicate probe de sol la care s-au executat determinaări privind alcătuirea granulometrică și însușirile fizice și chimice. În urma determinărilor s.a constatat că solul este de tip cernoziom decarbonatat slab, are un profil dezvoltat pe adâncimea de 110 – 130 cm cu orizontul A gros de 35 – 40 cm. Orizontul C (de acumulare a carbonaților) apre sub adâncimea de 80 – 90 cm. Conținutul de argilă, praf și nisip are valori apropiate și variază, pe profil, între limite reduse ca urmare a uniformității texturale a materialului parental (loess). Greutatea volumetrică a solului uscat la 1050C are valori mari, îndeosebi în stratul arabil, unde este cuprinsă între 1,50 – 1,69 t/m3.

Rezistența la penetrare în stratul superior în stratul superior prezintă valori foarte mari (31,8 – 140,1 kg/cm2) ceea ce reflectă satrea de tasare sau de compactizare a solurilor mai ales în stare uscată a terenurilor

Conductivitatea hidraulică prezintă valori diferite, fiind mai mici în stratul de sol de la suprafață.

După nivelarea terenului, pentru cercetările pedologice, probele de sol au fost recoltate din aceleași puncte stabilite înainte de nivelare (condiții naturale).

După analizarea datelor fizico-chimice ale probelor recoltate după un an de la efectuarea nivelării au rezultat următoarele concluzii: greutatea volumetrică are valori mici, relativ uniforme pe 70 cm și fără deosebiri în funcție de decopertări și acoperiri, rezistența la penetrare s-a ameliorat foarte mult, prezentând valori mai scăzute față de situația inițială

Conductivitatea hidraulică (Kx10-6 cm/s) are valori foarte mari pe toată adâncimea de 70 cm. Ele au crescut de la 0 – 90 pentru unele orizonturi în condiții naturale la peste 300.

Conținutul de humus a fost influențat de acțiunea de nivelare și desfundare, în sensul îmbogățirii și uniformizării conținutului pe 70 cm.

Conținutul de azot total se menține, între limitele constatate în condiții naturale, pentru orizonturile cernoziomurilor.În urm adecopertării, conținutul de azot, ca și distribuția sa pe profil a suferit modificări esențiale ,conținutul scăzând foarte mult pe arealele puternic decopertate.

Conținutul de fosfor mobil este foarte ridicat pe arealele puternic decopertate, pe acre s-au administrat cantități mari de superfosfat. La celelate profile se observă, de asemenea, diferențieri clare față de situația inițială.

În cadrul stațiunii didactice experimentale Belciugatele, [NUME_REDACTAT], jud. Ilfov, s-a efectuat nivelarea uni crov cu adâncimea de 1,20 m, avându-se în vedere conservarea fertilității solului, experiența fiind determinată de literatura de specialitate privind păstrarea fertilității solului în urma nivelării capitale a terenului. În S.U.A. Booher J. L. Arată că o metodă pentru conservarea stratului superior de sol a constat în excavarea și îndepărtarea straturilor de pământ în parte și apoi, depunerea lor în aceeași ordine. [NUME_REDACTAT], Bojanov E. arată că, din experiențele efectuate, s-a constatat că metoda de lucru pe straturi este avantajoasă din punct de vedere agrotehnic în ceea ce privește conservarea fertilității solului și în consecință, exclude necesitaea unor doze mărite de îngrășăminte. S-a constatat că ciclul de execuție a nivelării pe straturieste cu 30% mai lung și, în medie, cu 20 – 25% mai costisitor decât metoda obișnuităde nivelare.

În baza celor arătate, la ferma Băneasa, jud. Ilfov, pe o suprafață cu cote mai ridicate, care încorporează crovul, s-a descoperit solul arabil cu screperulde 3 m3 pe o adâncime de circa 0,15 m, iar solul dislocat s-a transportat și s-a depus în depozit, întro zonă mai joasă, din cuprinsul perimetrului, care conține crovul. În rma decopertării solului arabil, în zona respectivă s-a săpat pe o adâncime de circa 0,35 m, trasportând pământul săapt în crov, care s-a umplut până la o cotă egală cu cota terenuluiînconjurător.

Din cercetarea și descrierea în teren a profilelor, cât și din interpretarea rezultatelor unor determinări și date analitice de laborator au rezultat următoarele:

din punct de vedere morfologic apar modificări importante, deoarece de pe suprafața decopertată a fost înlăturat orizontul A și în unele cazuri parțial orizontul A/B. Materialul rezultat din decopertare, amestecat, a fost suprapus peste solul pseudogleic podzolic așa încât orizontul podzolic A2 apare la adâncimi variabile, ajungând în centrul crovului la circa 100 cm.

ca urmare amestecării materialului depus în crov, se constată o variație minimă în ceea ce privește alcătuirea granulometrică, clasa texturală variind în limite strânse , lut-argilos.

conținutul în humus variază la suprafață între 2,28 și 3,75%, iar pH-ul în limitele 6,5 –7,1, valori care nu implică diferențieride ordin practic în exploatarea agricolă și nu reclamă măsuri de corectare a reacției. Rezultă, așadar că prin nivelare se ajunge la o situație mai bună din punct de vedere al reacției solului.

În ceea ce privește însușirile fizice ale solului se conturează o tendință de înrăutățire a acestora, ca urmare a decopertării și a tasării solului prin repetatele treceri cu agregatele folosite la nivelare. Se constată și o creștere a greutății volumetrice și o scădere corespunzătoare a porozității totale, ceea ce denotă o tasare a materialului suprapus. (Bâra, Rădulescu, Dobrea, Popescu,1977)

1.7 Studii necesare proiectării lucrărilor de amenajare a versanților și de înființare a plantațiilor viticole

În vederea înființării unei plantații de viță de vie sunt necesare mai multe categorii de studii:

studii topografice;

studii geotehnice și hidrogeologice ;

studii climatice ;

studiul reliefului ;

studii pedolitologice ;

studii hidrologice și erozionale ;

studii privind condițiile agroeconomice.

Pentru elaborarea studiilor privind condițiile naturale ale suprafeței propuse la amenajare, precum și pentru elaborarea documentațiilor tehnice care privesc atît partea de amenajare hidroameliorativă, cît și cea de înființare și dotare a plantațiilor viticole, sînt necesare studii topografice. Planurile de situație trebuie să redea cu fidelitate relieful terenului cu toate detaliile planimetrice și nivelitice, avînd în vedere complexitatea problemelor ce trebuie rezolvate, studiile la care sînt folosite, precum și investițiile ridicate necesare pentru realizarea amenajărilor și a plantațiilor viticole. De aceea, în funcție de faza de proiectare, de mărimea suprafeței și de morfologia terenului, scara planurilor de situație este diferită. Pentru condițiile actuale, scara planurilor de situație, în funcție de mărimea suprafeței și frecvența proceselor de degradare, ya fi de 1 : 5 000 — 1:2 000 și în unele cazuri 1 : 1 000. Pentru zonele caracteristice, unde sînt necesare mișcări mari de terasa-mente în vederea realizării lucrărilor de modelare-nivelare și pentru trasarea rețelei de drenaj, se vor elabora planuri banda 1 : 1 000 sau 1 : 500 (Mihaiu, 1985).

Scara planurilor de situație, pentru suprafețele care nu necesită terasări și prezintă un relief uniform, va fi de 1 : 5 000, cu echidistanța curbelor de nivel de 1 m. Pentru elaborarea detaliilor de execuție, in cazul terasării, scara planului topografic va fi de 1 : 2 000, cu echidistanța de 1 m la suprafețele de peste 50 ha și relief mai uniform și de 1 : 1 000, cu echidistanța 1 m la suprafețele mai mici de 50 ha și relief neuniform.Suprafețele cu fragmentări care necesită o densitate mai mare de puncte cotate se reprezintă la scara 1 : 500, cu echidistanța 0,5 m, astfel încît să poată fi prezentate la nivel tehnic corespunzător detaliile de execuție necesare constructorului la realizarea lucrărilor.

Pentru formațiunile active ale eroziunii de adîncime, se întocmesc pe lîngă planul de situație la scara 1 : 2 000 sau 1:1 000, elaborat în cadrul suprafeței propuse la amenajare, profile longitudinale și transversale. Aceste profile se elaborează și pentru ravenele ce pot fi umplute cu pămînt și nivelate, pentru debușeele ce trebuie consolidate, precum și pentru colectorii principali. Scara profilelor longitudinale va fi de 1 : 2 000 pentru lungimi și 1 : 200 pentru înălțimi, iar a celor transversale de 1 : 100 — 1 : 50.

Planurile topografice trebuie să cuprindă situația terenurilor la data elaborării documentației. Planimetric vor conține pe lîngă categoriile de folosință pe teritorii cadastrale (arabil, pășune, fînețe, vie, livadă, drumuri de exploatare, neproductiv, ape, debușee etc), deținători și izvoarele de coastă, zonele cu alunecări, fîntîni, formațiunile eroziunii de adîncime, terasele și taluzurile existente, alte lucrări de amenajare realizate anterior, podețele de la drumuri cu relevee prezentate grafic sau pe fotografii, căile de comunicații limitrofe, firele de văi, conductele de gaze sau petrol, sonde, bataluri, cabluri subterane sau aeriene etc.

Cartarea și delimitarea proceselor de degradare ale solului, precum și a intensității acestora se fac cu ajutorul fotogramelor aeriene, respectiv orto-fotograme sau fotoasamblaje.

Prin urmărirea aspectului fotogramelor pe care zonele degradate apar deosebit de clare, se delimitează pe acestea suprafețele afectate de eroziune, ogașe și ravene, alunecări de teren etc.

Grosimea stratului de sol erodat de pe versanți se află prin studiulsolului în teren.

Studiile climatice trebuie să asigure elementele necesare pentru pentru cunoașterea condițiilor de dez voltare a plantațiilor de vie.

[NUME_REDACTAT] (1985) indicatorii climatici luați în considerare sunt:

temperaturi medii anuale, maxime și minime ;

precipitații medii anuale, maxime și minime ;

precipitațiile maxime în 24 ore și ploile torențiale cu intensități maxime;

vînturi dominante — direcția și frecvența lor etc.

Studiile climatice prezintă o importanță deosebită pentru amenajarea versanților și plantarea lor cu viță de vie, deoarece clima reprezintă unul din factorii naturali principali în asigurarea condițiilor de creștere și dezvoltare a viței de vie, precum și de stabilire și dimensionare a lucrărilor de amenajare a versanților și a celor de irigații.

Temperatura este un factor hotărîtor în dezvoltarea plantațiilor de vie, cu influență mai redusă și asupra scurgerilor superficiale, diminuînd într-o oarecare măsură debitul scurs

Alegerea soiurilor de viță este condiționată și de cunoașterea temperaturii medii anuale, maxima și minima absolută, suma gradelor de temperatură pe perioada de vegetație, perioada înghețurilor și a căderii brumelor tîrzii și timpurii, numărul mediu al zilelor de îngheț, umiditatea relativă și absolută a aerului, nebulozitatea medie.

Vița de vie pe portaltoi precoci intră în vegetație cînd temperatura medie este de +8° G. Suma gradelor de temperatură necesară pentru coacerea strugurilor și lignificarea țesuturilor diferă de la un soi la altul. Astfel, soiurile extratimpurii au nevoie pentru coacere de minim 2 600°C, iar cele tîrzii de peste 3 000°C.

Numărul minim de zile fără pericolul înghețurilor sau brumelor, necesar pentru perioada de vegetație la soiurile foarte timpurii, este de 96 — 120, pentru cele mijlocii de 130 — 150, iar pentru cele tîrzii de 170 — 180.

Insămînțarea cu ierburi a taluzurilor teraselor și a celorlalte lucrări de amenajare ce necesită consolidări biologice (debușee, canale, poteci, zone de întoarcere etc.) se face numai după ce a trecut pericolul înghețurilor tîrzii de primăvară sau înainte de a începe pericolul înghețurilor timpurii de toamnă.

Temperaturile sub 0°C interesează pentru stabilirea măsurilor ce trebuie luate pentru a se preveni degerarea țesuturilor lignificate ale viței de vie.

Vînturile interesează lucrările de amenajare numai în măsura în care influențează evaporarea apei din sol, sau eroziunea eoliană. Influența vîntului asupra viței de vie se manifestă în legătură cu transportul polenului și legatul florilor în lupta cu mana, pe care o poate ușura în anii cu ploi abundente. Ca urmare, vîntul condiționează alegerea soiurilor și forma de conducere a viței de vie. în zonele cu vînturi puternice, via nu se poate cultiva în forme înalte, iar în cele de scurgere a curenților reci, trebuie luate măsuri de protecție a viței de vie prin crearea unor culoare, în care să fie concentrați acești curenți reci.

Vînturile, a căror intensitate medie anuală depășesc 2,4 grade Beaufort (4 m/s), sînt dăunătoare viței de vie. Concluzii asupra vînturilor dominante și dăunătoare se pot trage cunoscînd frecvența(%) și tăria vînturilor (grade Beaufort) pe luni, anotimpuri și anuală pe direcții, reprezentate grafic printr-o diagramă denumită roza vînturilor.

în condițiile naturale ale țării noastre vîntul dăunător este cel din direcția NE-SV, anotimpul cu cele mai frecvente vînturi fiind primăvara.

Frecvența și intensitatea vîntului interesează deopotrivă și la alegerea sistemului de irigat, știind că în zonele cu frecvență ridicată a vînturilor (sau cele cu pante mari — peste 14%) nu se pot aplica în bune condiții irigațiile prin aspersiune.

Elementul climatic cel mai important în alegerea metodelor de amenajare a versanților, în stabilirea tipurilor de terase, precum și în alegerea soiurilor de viță de vie îl constituie precipitațiile. Precipitațiile constituie și principalul agent care pe terenurile în pantă acționează, alături de alți factori, asupra dezvoltării și.accentuării procesului de degradare a solului (Mihaiu, 1975).

Relieful versanților prevăzuți la amenajarea în complex în vederea înființării de plantații viticole, se studiază pe baza cercetărilor făcute direct în teren și pe planurile topografice la scări mari (1 : 5 000—1 : 1 000) cu echidistanța curbelor de nivel de 1 m. Elementele componente ale reliefului cum sînt : expoziția, panta și lungimea versanților, altitudinea medie, energia de relief, principalele forme ale versanților, inclusiv rețeaua hidrografică etc., trebuie studiate în interdependență cu ceilalți factori naturali și îndeosebi cu caracteristicile solului, climei, geologiei și hidrogeologiei, astfel încît să avem la dispoziție date cît mai complete nu numai asupra evoluției reliefului în regim natural, ci și cu privire la modificările ce intervin prin lucrările de amenajare și, în mod deosebit, prin terasare.

Rețeaua hidrografică formată din fire de văi cu debit permanent sau intermitent, formațiunile eroziunii în adîncime și debușeele naturale, trebuie studiate și amplasate pe planul de situație, deoarece ea va constitui schema principală de dirijare a scurgerilor de pe versanți, cu modificările necesare în funcție de cerințele unor cît mai judicioase soluții tehnice.

Lungimea versanților pe direcția deal-vale, împreună cu panta terenului, constituie factorii principali care determină intensitatea procesului de eroziune a solului. Microdepresiunile influențează excesul de umiditate de suprafață și din profilul de sol. Amenajarea terenului prin drenaj extern și intern, precum și fragmentarea versanților prin terasare, stăvilesc și înlătură procesele de degradare a solului.

Nu întotdeauna între pierderile de apă prin scurgere de pe un versant și pierderile de sol, există un raport în ceea ce privește creșterea lor, corelată cu creșterea pantei și lungimea versantului.

Natura substratului litologic constituie un element deosebit de important pentru stabilirea soluțiilor de amenajare a versanților și de dezvoltare a plantațiilor viticole. Substratul litologic influențează formarea solurilor și caracteristicile fizicochimice ale acestora și direct procesele de degradare.

Rocile formate din marne și argile, prezintă un potențial ridicat de alunecare fiind evitate la terasare, iar cele dure limitează înălțimea taluzurilor teraselor.

Studiul pedolitologic trebuie conțină date referitoare la textura pe orizonturi la adîncimea de 1,5—2 m;structura solului ; grosimea profilului de sol și a. stratului fertil ; natura rocii mame și adîncimea la care se găsește ; conținutul în schelet al solului în % din volum și dimensiuni, pînă la 2 m adîncimea; drenajul intern ; porozitatea solului; permeabilitatea solului ; adîncimea apei freatice ; conținutul în săruri nocive; conținutul în C03Ca și starea în care se prezintă ; reacția (pH) pe profilul de sol ; conținutul în humus pe orizonturi; clasa de fertilitate (Mihaiu, 1975).

CAPITOLUL 2

CONDIȚIILE NATURALE ALE STAȚIUNII DIDACTICE V. ADAMACHI (IAȘI)

2.1 Așezarea geografică

Situat în partea nord-vestică a României și central-estică a Moldovei, județul Iași este străbătut, prin partea centrală ([NUME_REDACTAT], de meridianul de 27018, est Gr. și paralela de 47022, latitudine nordică. Punctele cele mai vestice, care pe teritoriul comunelor Cristești și Moțca se găsesc în lungul albiei râului Moldova, au 26030, longitudine estică, iar cea mai mare longitudine se atinge în albia Prutului, la sud-est de Grozești și Gorban – 28007,.

[NUME_REDACTAT] se învecinează cu județele Botoșani la nord, Suceava la nord-vest, Neamț la vest și Vaslui la sud. În partea estică, râul Prut formează granița dintre țara noastră și [NUME_REDACTAT].(Chelaru, Gorincioi,1980)

Ferma didactică ‘’V. Adamachi’’ este amplasată în nord vestul municipiului Iași, fiind încadrată între coordonatele de 47º 10’ și 47º 15’ latitudine nordică și respectiv, de 27º 30’ longitudine estică. Din punct de vedere teritorial administrativ, ferma face parte din teritoriul cadastral al municipiului Iași, fiind delimitată de următoarele unități :

la nord, de sediul S.C. Vinifruct-Copou S.A. și intravilanul orașului Iași din [NUME_REDACTAT] Sadoveanu de care este despărțit printro fâșie de proprietăți private;

la est, de perimetrul construit al U.S.A.M.V. Iași;

la sud-vest si vest, de teritoriile fermei viticole S.C. Vinifruct-Copou S.A.;

la nord-vest, de strada Viticultori, din vecinatatea liceului ‘’V. Adamachi’’ Iași.

Ca organizare, ferma didactică ‘’V. Adamachi’’ ocupă o suprafață de 54 ha care sunt împărțite pe 4 sectoare de producție : viticol, pomicol, legumicol și floricol.

Terenul agricol cuprinde 57 ha ,aproximativ 68 %, din care :

4 ha fâneață;

7 ha viță de vie;

28 ha livezi, din care specii pomicole pomoide 2 ha.

Terenul neagricol al fermei ocupă o suprafață de 23 ha și cuprinde :

3 ha pădure;

5 ha de drumuri;

7 ha construcții plus 8 ha teren neproductiv ;

Prin lucrările de organizare și amenajare a terenurilor, plantațiile înființate, s-au amplasat și dimensionat în tarlale și parcele pentru a se crea condițiile optime de aplicare a tehnologiilor moderne, cu posibilitatea de mecanizare a lucrărilor de întreținere și exploatare.

2.2 [NUME_REDACTAT] didactică ‘’V. Adamachi’’ este amplasată într-o zonă cu straturile naturale de roci cutate, care apar sub forma unor pânze înclinate spre N-V, datorită așezării într-o regiune cu structura în pantă. Peste acestă structură de roci cutate s-a dezvoltat o structură de roci sedimentare care sub aspectul vârstei sunt din ce în ce mai tinere, dispuse până la suprafață, iar ultimele fiind depuse sub formă de complex de argilă și marne cu intercalații de nisipuri fine, de apele mării sarmațiene. Pe unele terase, complexul argilo-mărnos este acoperit de luturi loessoide.

Substratul litologic, este reprezentat prin marne sarmațiene luto-argiloase, în diferite stări de salinizare. Pe unele pante mai erodate se observă petice de soluri salinizate de coastă denumite de N. Bucur (1960) soluri salifere. Aceste soluri sunt formate pe marne mai puternic salinizate ieșite la suprafață. Partea înaltă a versantului este acoperită de depozite de luturi loessoide.

2.3 [NUME_REDACTAT] analiza condițiilor de formare a solurilor din cadrul fermei “[NUME_REDACTAT]” rezultă că solurile s-au format sub influența climei de silvostepă, reliefului deluros, rocilor, vegetației lemnoase și ierboase, apelor subterane și de suprafață precum și a intervenției antropice. Din punct de vedere morfologic deosebim următoarele tipuri de sol: cernoziom degradat format pe luturi loessoide, cernoziom degradat format pe marnă, sol cenușiu de pădure și soluri salifere.

Relieful si microrelieful terenului se diferențiază prin forme pozitive si negative, formate din platouri largi cu pantă de 2-3 % și versanți cu panta de 10-25 % si văi inguste, cu altitudini cuprinse între 80 metri și 180 metri. Expoziția celor 3 versanți din ferma este diferită, aceasta particularitate facilitând prezența unor aspecte de microclimat prin apariția înghețurilor și brumelor.

2.4 Hidrologie și hidrogeologie

Sub raportul resurselor hidrice, teritoriul județului Iași se caracterizează printro zonă centrală deficitară, încadrată spre vest și est de sectoarele străbătute de râurile Moldova, Siret și Prut, care prezintă unele disponibilități. Din cantitatea totală a precipitațiilor atmosferice căzute întrun an mediu – care este destul de redusă – doar 14 – 17% alimentează râurile și lacurile, cea mai mare parte consumându-se prin infiltrație și evaporație. Această situație, ca și ansamblul caracteristicilor peisajului, justifică preocuparea străveche a locuitorilor de a amenaja iazuri care să suplimenteze rezervele de apă necesare economiei.(Chelaru, Gorincioi,1980)

Rețeaua hidrografică a [NUME_REDACTAT] “V. Adamachi” este reprezentată prin prezența a două talveguri, cu obârșia la cotele 157 m, respectiv, 167 m și au o lungime de maxim 800 m. Dacă se fragmentează suprafața în trei areale rezultă că densitatea talvegurilor este de 1,6 km/km2 sau frecvența de 2,5 km2, fiind superioară valorilor medii de pe cuprinsul bazinelor hidrografice al Bahluiului și a Jijiei. Aceste talveguri prezintă un debit lichid permanent interceptând straturile acvifere și constituie totodată colectori ai apelor pluviale provenite din rețeaua de canalizare a arterei de circulație Aleea M. Sadoveanu. Apele scurse deși au un debit variabil puțin însemnat, constituie o sursă de alimentare a acumulării de agrement din [NUME_REDACTAT] din Iași. Talvegul din nord-vestul fermei colectează în același timp și apele uzate provenite dinspre [NUME_REDACTAT] Agricol V. Adamachi și parțial de la S.C. VINICOM-COPOU S.A. Datorită lungimii traseului de aproximativ 2,5 km până la deversarea în acumularea amintită și vegetației existente pe talveg are loc o anumită autoepurare privind calitatea apei.

Din punct de vedere hidrologic, parametrul acestor talveguri este constituit din panta medie în profil longitudinal și transversal, care după elementele măsurate pe planul de situație la scara 1: 10000 au valori foarte mari (8,5% longitudinal și 18-20% transversal).

Sub aspect hidrologic pe teritoriul fermei pot fi evidențiate apele freatice cantonate pe depozite leossoide sau marnoase înclinate în sensul pantei terenului. Datorită acestei condiții sunt izvoare de coastă, ce apar aproximativ la două nivele, prima la 130 m, iar cea de a doua la cota de 115 m. Aceste izvoare au caracter descendent și provoacă pe versanți un exces de umiditate, favorizând în același timp fenomene de alunecare evidențiate pe aproximativ 8 ha, prezente atât pe versantul cu expoziție estică, cât și pe ce cu expoziție vestică. Debitele captate sunt folosite prin instalații simple la alimentarea cu apă a plantațiilor, pentru prepararea soluției pentru aplicarea tratamentelor fitosanitare.

Lungimea medie a versanților învecinați ce traversează suprafața fermei au valori între 325 și 415 m prezentând trasee lungi de scurgere, pe linia de cea mai mare pantă, a apelor pluviale și provenite din topirea zăpezilor.

2.5 [NUME_REDACTAT] poziției sale geografice, caracteristicilor reliefului, precum și influențelor maselor anticiclonale atlantice și siberiene, clima județului are caracter temperat-continental pronunțat, integrându-se în mod organic ansamblului condițiilor naturale ale [NUME_REDACTAT].

Temperatura aerului se caracterizează printro medie anuală de 9,50C(Tabelul 2.1) și o amplitudine anuală a mediilor lunare de 24 – 250C. Mediile lunii ianuarie sunt de -3,50 -4,20C, iar ale lunii iulie de 19,9 – 21,30C. Diferențele dintre subunitățile înalte și cele joase ale reliefului ating, de obicei, 10 – 20C. Climatul este temperat continental cu nuanțe excesive, consecință a poziției de interferență între climatul moderat continental al [NUME_REDACTAT] Moldovenesc și cel excesiv continental al [NUME_REDACTAT], interferență ce are loc aproximativ pe la 200-250 m în planul înclinat al [NUME_REDACTAT].(Chelaru, Gorincioi,1980)

În general climatul fermei se caracterizează prin alternanțe de zile calde și liniștite cu zile reci, noroase și cu vânt în perioadele de trecere de la iarnă la primăvară și de la toamnă la iarnă. În lunile mai, iunie și chiar iulie se observă o perioadă ploioasă și apoi una secetoasă în august, septembrie și octombrie. De asemenea, se constată frecvența gerurilor târzii în luna aprilie și brume timpurii începând cu jumătatea lunii septembrie, cu o frecvență a anilor secetoși la 3-4 ani.

Evapotranspirația este influențată direct de regimul temperaturii aerului și a suprafeței active, viteza vântului, regimul precipitațiilor, rezerva apei din sol, caracteristicile solului, tipul de vegetație, stadiul de dezvoltare, indicele foliar al plantelor etc. Valorile evapotranspirației potențiale (ETP) calculate pe baza metodei elaborate de Thornthwaite din perioada 1892-1999 a fost de 670 mm. În perioada 2002-2012, valorile evapotranspiratiei potențiale (ETP) a crescut cu circa 30 mm ajungând la 700 mm, deficitul anual de precipitații rămânând același deoarece regimul termic a produs o mărire a evapotranspirației potențiale. În lunile de iarnă se înregistrează temperaturi medii zilnice negative, îar în cursul primăverii scade sub -2°C, în luna martie existând pericolul brumelor tîrzii și chiar a înghețurilor până la 30 aprilie.

Creșterea valorilor temperaturii medii lunare în sezonul de primăvară a determinat intensificarea evaporației, atenuarea excesului de umiditate și extinderea intervalelor de secetă, întârziind răsărirea plantelor. Totodată a determinat și mărirea intensității proceselor de acumulare secundară a carbonatului de calciu. Modificarea regimului termic de iarnă, topirea bruscă a zăpezii are ca efect negativ diminuarea rezervei de apă din partea superioară a solului la începutul sezonului de vegetație.

Tabelul 2.1

Valorile medii ale caracteristicilor termice pentru stația meteo Iași (Geicu, Ghițescu)

* Temperaturile medii și anuale(1961-2000); ** Media lunară a temperaturilor mxime zilnice; *** Media lunară a temperaturilor minime zilnice; **** Temperatura maximă lunară și anuală; *****Temperatura maximă absolută lunară si anuală; ****** Temperatura minimă lunară și anuală; ******* Temperatura minimă absolută lunară și anuală.

Amplitudinea temperaturilor medii lunare este de 24,10C. În anotimpul rece temperaturile pot ajunge la valori de sub -300C, valori care pot produce degerarea plantelor de cultură cu mari pierderi de cultură dacă nu sunt însoțite și de ninsori abundente care să le protejeze. De asemenea, în lunile iulie și august temperaturile pot trece de 350C, valori care nu sunt favorabile culturilor agricole.

Tabelul 2.2

Valorile medii ale precipitațiilor (mm) pentru stația meteo Iași (Dragotă și Baciu)

* Cantitățile medii (mm) lunare și anuale de precipitații(1961-2000); ** Precipitațiile maxime extreme lunare si anuale; *** Precipitațiile minime extreme lunare și anuale; **** Cantitățile maxime de precipitații în 24 ore; ***** Cantitățile maxime de precipitații în 48 ore; ****** Cantitățile maxime de precipitații în 72 ore.

Precipitațiile depind de unitatea de relief, mai exact de altitudinea locului, de regimul vânturilor si de distribuția lunară și anuală a temperaturilor. Acestea sunt relative bine împărțite de-a lungul anului, creând condiții prielnice pentru agricultură.

În regiunea Iași precipitațiile ajung anual la aproximativ 500 mm/an(Tabelul 2.2), dar care nu sunt uniform repartizate de-a lungul anului variind de la 30 mm în lunile de iarnă până la peste 90 mm în timpul verii. Tot în anotimpul cald pot cădea uneori peste 100 mm în mai puțin de 24 h, ceea ce duce la inundații ce pot provoca daune în cultură. Precipitațiile abundente din sezonul rece sunt foarte bune pentru agricultură. Pe lângă faptul că protejează culturile de toamnă de gerurile extreme, lasă în sol la desprimăvărare o cantitate mare de apă pentru culturile de primăvară. Dacă anotimpul cald este lipsit de precipitații, intervine seceta atmosferică și pedologică care produce, de asemenea, daune mari culturilor agricole.

Întreaga dinamică a atmosferei este dominată de masele de aer din direcțiile NV(o frecvență de 20 – 29%), SE(8 – 15%) și N(8 – 12%). Valorile cele mai ridicate corespund sectoarelor cu relief înalt din vestul și sudul județului, iar cele mai reduse [NUME_REDACTAT].

Viteza medie corespunzătoare celor trei direcții principale amintite, înregistrate la Cotnari (360 m altitudine) și Iași (100 m altitudine) este de 4,6 – 5,7 m/s și, respectiv, 2,5 – 4,5 m/s. .(Chelaru, Gorincioi,1980)

2.6 [NUME_REDACTAT] pe teritoriul județului Iași a unor subunități geomorfologice și climatice bine individualizate a determinat și o diferențiere a covorului vegetal, în sensul că în partea sudică a [NUME_REDACTAT] întâlnim o vegetație de silvostepă, iar în sectoarele înalte de podiș o vegetație naturală aparținând pădurilor de foioase.(Chelaru, Gorincioi, 1980)

Teritoriul fermei face parte din zona de silvostepă, iar locul pe care îl ocupă în cadrul [NUME_REDACTAT] și amplasarea între stepa de pe luncile zvântate și pădurile din unitățile înalte din vest și sud, îi conferă mai mult calitatea de etaj, decât de zona fitopedoclimatică.

2.7 [NUME_REDACTAT] punct de vedere pedogeografic, teritoriul județului Iași aparține provinciei moldo-sarmatice, care este caracterizat prin interferența tipurilor de sol est-europene cu cele central europene.Datorită poziției geografice, din punct de vedere pedologic ferma aparține provinciei moldo-sarmatice. Distribuția și caracteristicile factorilor pedogenetici au favorizat apariția unei game variate de soluri zonale reprezentate de cernoziomuri și cernoziomuri levigate cu orizont B cambic (Bv).(Chelaru, Gorincioi, 1980)

[NUME_REDACTAT] Didactică “[NUME_REDACTAT]” solul predominant este cernoziomul cambic desfundat. Tipul acesta de sol are o textură luto-argiloasă, cu un conținut al fracțiunii granulometrice de argilă cuprins între 33,3 și 38,2%, în funcție de sistemul de întreținere al plantațiilor, ogor negru sau înierbare de durată, structura este granulară, respectiv poliedrică subangulară mijlocie. Numărul mare de macropori rezultați în urma activității râmelor (Lumbricus terestris), a descompunerii rădăcinilor de plante și continuitatea porilor, măresc permeabilitatea solului și viteza de infiltrare a apei provenită din precipitații.

Valorile conținutului în humus a solului se încadrează în intervalele 0,54-5,6 % la înierbarea de durată și 0,86-2,90 % la ogor negru. În special la adâncimea de 0-9 cm se înregistrează valori mai crescute a conținutului de humus datorită aportului însemnat de materie organică reprezentată de sistemul radicular al plantelor perene, precum și a părților aeriene ce rămân la suprafața solului cu rol de mulci după cosire. Distribuția azotului pe profilul de sol la înierbarea de durată, pune în evidență rolul plantelor perene în fixarea azotului, contribuind la diminuarea pierderilor prin levigare.Conținutul în fosfor mobil are valori ce se încadrează între 6-37 ppm, iar potasiu mobil are valori de 173-406 ppm.

Cernoziomurile apar pe versanții mai înclinați unde și procesul de eroziune este mai avansat. Solul unde se cultivă vița de vie este un cernoziom de pantă, lutos, format pe luturi leossoide. Profilul cernoziomului de pantă este de tipul A-A/C-C-D.

[NUME_REDACTAT] este de culoare negricioasă, închisă în stare umedă (culoare brun închisă până la neagră cu crome ≤2), brun negricioasă în stare uscată, cu efervescența slabă la suprafață. Grosimea orizontului este de 30 cm.

Orizontul A/C este un orizont de tranziție cu o culoare mai puțin închisă decât orizontul A (brun-închis până la brun-cenușie), dar tot de orizont molic, cel puțin în partea superioară (cu valori și crome <3,5 la materialul în stare umedă) cu grosime de 30-50 cm.

Orizontul C are grosimi de 30-40 cm (uneori mai mult), fiind de culoare brun-gălbui sau gălbui-brun.

Orizontul D este reprezentat de roca mamă, lut leossoid, de culoare gălbui, uniformă, friabilă, cu acumulări de carbonați sub formă de vinișoare, tubușoare, pete și concrețiuni.

Pe întreg profilul de sol se întâlnesc numeroase neoformațiuni biogene : coprolite, cervotocine, culcușuri sau lăcașuri de larve, crotovine. De asemenea se întâlnesc și neoformațiuni biogene, mai ales în orizontul C și A/C reprezentate de eflorescențe și pseudomicelii. Textura este diferențiată pe profil. În orizontul A este lutoasă sau luto-argiloasă, lutoasă în orizontul A/C și nisipoasă în profunzime.

Structura este bună datorită conținutului ridicat în humus, este glomerulară medie, bine dezvoltată în Am și moderat în A/C ; mai jos solul nu prezintă agregate structurale specifice. Solul este afânat și permeabil, având o capacitate bună pentru apă și aer, se lucrează bine și relativ ușor, adică are proprietăți fizice dintre cele mai favorabile.

Din punct de vedere al caracteristicilor chimice și de troficitate fac parte din categoria celor mai bune soluri. În orizontul superior conține 3-6% humus de tip mull calcic, rezerva pe adâncimea de 0-50 cm este de 160-200 t/ha, adică mare. Gradul de saturație în baze este sub 100%, dar nu scade sub 90 și pH mai mic de 7-7,6 (reacție neutră-slab alcalină).

Sub aspectul fertilității, solurile fac parte din categoria solurilor cu cele mai bune proprietăți, dar datorită regimului de precipitații (perioade de uscăciune mai ales vara) principala problemă o constitue aprovizionarea cu apă. Sunt soluri cu activitate microbiologică foarte intensă, bine aprovizionate cu elemente nutritive.

Localizarea masei principale de rădăciniîn coloana de sol pe adâncimea de 0-100 cm este determinată de propietățile fizice și chimice ale solului implicate în relația sol-pom.

Scheletul din sol ca material inert fizico-chimic și obstacol mecanic în calea pătrunderii rădăcinilor, devine în anumite condiții de intensitate, factor limitativ pentru cultura pomilor.

PARTEA A II –A CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL 3

OBIECTIVUL, MATERIALUL ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

Studiile pedologice, ce cuprind textul de caracterizare a factorilor pedogenetici a solurilor (climă, rocă, relief, vegetație) și a hărților de sol la scară mare (1:10.000), sunt utilizate în agricultură pentru o gamă largă de activități, cum ar fi:

inventarierea și sistematizarea suprafețelor (parcelarea, trasarea de drumuri etc.) ținând seama de condițiile de sol și relief;

stabilirea celei mai adecvate categorii de folosință a terenurilor în scopul exploatării eficiente a fondului funciar cu menținerea unui nivel optim de fertilitate a solului;

determinarea gradului de favorabilitate a solului pentru diferite specii, soiuri și hibrizi de plante cultivate;

adoptarea tehnologiilor agricole de cultivare a plantelor diferențiat în funcție de cerințele plantei, condițiile climatice și însușirile solului.

stabilirea planurilor și tehnologiilor de fertilizare;

estimarea necesarului de mașini agricole pentru exploatațiile agricole pe baza condițiilor de sol și relief (Filipov, 2003, 2005).

Cunoașterea însușirilor solurilor și prognoza evoluției lor este necesară pentru amenajările de irigații, desecarea unor terenuri și pentru prevenirea și combaterea eroziunii solurilor, având în vedere noile condiții de regim hidric.

Cunoașterea modificărilor survenite în sol prezintă importanță pentru adaptarea tehnologiilor de cultivare a plantelor în vederea diminuării efectelor negative asupra calității și cantității producției obținute.

Caracterizarea morfologică, fizică, chimică, și pedoameliorativă a resurselor de sol prezintă importanță în vederea stabilirii favorabilității solului pentru soiuri și portaltoiuri de viță de vie, elaborarea recomandărilor de ordin practic privind aplicarea diferențiată a unor tehnologii adaptate la însușirile solului, stabilirea măsurilor de protecție și ameliorare a solurilor prin lucrări de prevenire și combatere a proceselor de degradare a acestora.

Cunoașterea însușirilor solului prezintă importanță în vederea alegerii poraltoiului adaptat la condițiile de sol (tabelul 3.1).

Tabelul 3.1

Limitele de rezistență la puterea clorozantă a solului

a cinci portaltoi de viță de vie utilizați în România (după Mihalache, 1989)

x) – in zona climatică cu > 600 mm precipitații anuale;

xx) – in zona climatică cu < 600 mm precipitații anuale.

Cercetările au fost efectuate în ferma V. Adamachi amplasată la N-V de orașul Iași, pe versantul dinspre și sud (figura 3.1), adiacentul [NUME_REDACTAT], integrându-se în zona de silvostepă a [NUME_REDACTAT]. Față de Universitatea de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] se află la o distanță de 700 m spre N-V.

Figura 3.1 Amplasarea profilului 1 de sol în cadrul fermei V. [NUME_REDACTAT] mai mare parte din suprafața sa se află sub forma unui amfiteatru natural, format din versanți cu expoziția sudică și sud-vestică, sud-estică, cu pante cuprinse între 10-25%.

În vederea caracterizării resurselor de sol plantația viticolă înființată în treimea superioară a vesantului din ferma didactică V. Adamachi au fost parcurse următoarele etape:

etapa de teren;

etapa de laborator;

etapa de birou;

Etapa de teren a constat în:

recunoașterea terenului;

stabilirea locației și executarea profilului de sol;

caracterizarea morfologică a profilului de sol;

prelevarea probelor de sol în stare naturală și modificată pentru efectuarea analizelor de laborator.

Studiul resurselor de sol s-a realizat în plantația de pomi, defrișată în vederea înființării unei plantații de viță de vie. În arealul luat în studiu au fost efectuate lucrări de afânare adâncă. În etapa de teren s-a realizat și descrierea morfologică a fiecărui orizont pedogenetic pe baza indicatorilor pedomorfologici redați în metodologia oficială de elaborarea a studiilor pedologice (Florea, 1987). La descrierea solului s-au folosit următotii indicatorii pedomorfologici:

denumirea orizontului pedogenetic (SRTS, 2003);

grosimea orizonturilor de sol (ind. 241, MESP Vol. 3, 1987);

forma și claritatea trecerii între orizonturi pedogenetice (ind. 206 și 207; MESP Vol. 3, 1987);

culoarea materialului de sol aflat în stare uscată și umedă a matricei și a petelor solului după „[NUME_REDACTAT] de culori” prin specificarea cu simboluri a culorii dominante spectrale, intensității și luminozități (fig. 3.2);

starea de umiditate (ind. 216; MESP Vol. 3, 1987);

textura (ind. 23; MESP Vol. 3, 1987);

tipul morfologic de structură (ind. 218, MESP Vol. 3, 1987);

consistența (ind. 220; MESP Vol. 3, 1987);

plasticitatea (ind. 222; MESP Vol. 3, 1987);

neoformații biogene și chimice, incluziuni (ind. 231; 233; 237; MESP Vol. 3, 1987).

Diagnosticarea și denumirea preliminară a solului s-a realizat conform noului [NUME_REDACTAT] de Taxonomie a Solurilor cunoscut sub denumirea prescurtată de SRTS-2003 (Florea, 2003, 2012).

Fig. 3.2 Determinarea culorii materialului de sol aflat în stare umedă și uscată

Pentru determinarea unor însușiri fizice s-au prelevat și probe de sol în așezare naturală din fiecare orizont pedogenetic, fiecare probă de sol încadrându–se într–un interval de adâncime de 5cm. Pe probele de sol prelevate au fost determinate unele însușiri fizice cum este densitatea aparentă, utilă în stabilirea gradului de tasare. În vederea efectuării unor însușiri chimice ale solului au fost prelevate și probe de sol în așezarea modificată. La aceste probe s-a determinat compoziția granulometrică, conținutul de materie organică și conținutul total de săruri ușor solubile, rezultatele analizelor fiind folosite și la estimarea unor indicatori fizici (Canarache, 1998).

Determinarea însușirilor solului s-a realizat prin următoarele metode:

Analiza granulometrică: pretratamentul în două variante (V1 – la probele cu carbonați 2%, cu materie organică 5%, tratarea cu soluție de acid clorhidric 1 n pentru distrugerea carbonaților, oxidarea materiei organice cu apă oxigenată 30% și dispersie cu soluție de pirofosfat tetrasodic concentrație 4%; V2 la probele cu carbonați 2%, cu materie organică 5%, tratarea cu soluție de acid clorhidric 1 n și dispersie cu soluție de pirofosfat tetrasodic concentrație 4%); determinarea fracțiunilor granulometrice (metoda pipetei pentru fracțiunile 0,02 mm);

Densitatea aparentă (DA): metoda cilindrilor metalici de volum cunoscut (100 cm3) la umiditatea momentană a solului, se exprimă în g/cm3.

Carbonul organic total (Ct): oxidare umedă după Walkley-Black, în modificarea Gogoașă.

Carbonatul de calciu (CaCO3): metoda Scheibler, se exprimă în %.

pH-ul: potențiometric, cu electrod combinat de sticlă și calomel, în suspensie apoasă la raportul sol/apă de 1/2,5.

excesul de umiditate din infiltrații laterale în sol pe versanți.

Scopul studiului a fost și de a evidenția efectul lucrărilor de afânare adâncă asupra unor însușiri morfologice și fizice ale solului. În acest scop au fost efectuate mai multe secțiuni transversale cu lățimea de 2,5 m și adâncimea de 1,2 m (figura 3.3) în vederea delimitării porțiunilor de sol afânat de pe suprafața verticală a secțiunii transversale realizate în parcele luate în studiu.

Fig. 3.3 Secțiunea transversală realizată în sol în vederea determinării efectului lucrărilor de afânare adâncă asupra unor indicatori de calitate

În urma realizării secțiunilor transversale au fost determinate mai mulți indicatori cum ar fi: înălțimea dintre cota maxima a suprafeței de sol afânat și cota suprafeței solurilor care nu a suferit modificări (figura 3.4)

Un alt indicator determinat în teren a fost și distanța dintre două treceri succesive, adâncimea până la care s-a executat lucrarea de afânare adâncă.

Fig. 3.4 Înălțimea dintre cota maximă a suprafeței de sol afânat și cota suprafeței solurilor care nu a suferit modificări

CAPITOLUL 4

CARACTERIZAREA RESURSELOR DE SOL

DIN PLANTAȚIA DEFRIȘATĂ DE POMI ÎN VEDEREA ÎNFIINȚĂRII UNEI PLANTAȚII DE VIȚĂ DE VIE,

LA STAȚIUNEA DIDACTICĂ V. ADAMACHI (IAȘI)

Valorificarea superioară a terenurilor modserat înclinate se poate realiza prin amenajarea Versantelor.

Heterogenitatea solurilor de pe versantele amenajate se mărește în urma defrișării plantațiilor de pomi sau viță de vie și a pregătirii terenului pentru reînființarea noilor plantații. În urma defrișării prin scoaterea cioatelor cu rădăcini, manual sau mecanizat, rezultă unele microdepresiuni umplute parțial cu un amestec de sol provenit din orizonturile pedogenetice care au fost străbătute de rădăcinile pomilor sau a viței de vie. Pe terenurile înclinate variabilitatea învelișului de sol se amplifică în urma executării unor lucrări de nivelare sau de amenajare a terenului.

În continuarea este prezentat un studiu de caz efectuat pe suprafața amplasată în partea nordică a fermei didactice și experimentale V. Adamachi, Iași în vederea înființării unei plantații de viță de vie.

4.1.1 Condiții pedogenetice

Amplasarea primului profil de sol este redată în figura 4.1.

Relief :

formă principală: versant;

elemente ale formei principale: Jumătatea inferioară a versantului;

pantă / expoziție: 8 %/ E;

Material parental: depozite coluviale;

Fig. 4.1 Amplasarea primului profil de sol

Roca subiacentă: depozite cu textură lut nisipos și nisip lutos;

Aspect suprafață: relativ uniform în urma executării lucrărilpor de nivelare;

Apa freatică:

adâncime momentană: foarte mare (> 10 m);

caracter: permanent.

Drenaj natural:

de suprafață: bun;

în adâncime: modera spre slab;

global: moderat.

Vegetația actuală:

zona bioclimatică: silvostepă;

cultivată: planțație de cireș;

specii reprezentative din flora segetală: Agropyron repens,Senecio vernalis, Veronica persica, stelaria media, Agropzron repens, Rumex crispum. ș.a.

Folosința terenului:

actuală: plantația defrișată de cireș și pregătită pentru înființarea plantației de pom;

anterioară: plantație de cireș;

mod de exploatare: convențional.

Amenajări antropice:

organizarea teritoriului în parcele și tarlale;

lucrări de amenajare: afânare adâncă la 50-60 cm;

nivelarea ș.a.

4. 1.2 Caracterizare morfologică a profilului de sol

Aspectul morfologic al primului profil de sol este redat în figura 4.2

Solul este constituit din orizonturile Ap1- Atp-Am- -Bv1-[NUME_REDACTAT] 4.2 Cernoziomul cambic din parcela pregătită pentru înființarea plantației de viță de vie

Ap 0-30 cm; lut argilos mediu; negru – cenușiu foarte închis (10YR 2,5/1) în stare umedă și cenușiu închis (10YR 4/1) în stare uscată; reavăn; deranjat prin lucrările agricole; slab-moderat compact; friabil în stare umedă; dur în stare uscată; moderat plastic; moderat adeziv; pori mici și mijlocii foarte frecvenți; efervescență slabă în puncte; coprolite și canale de lumbricide; rădăcini subțiri frecvente; trecere clară;

Atp 30-42 cm; lut argilos mediu; cenușiu foarte închis (10YR 3/1) în stare umedă și cenușiu foarte închis – cenușiu închis (10YR 3,5/1) în stare uscată; reavăn; poliedric subangular mediu-mic și grăunțos mic-mediu; friabil în stare umedă, dur în stare uscată; moderat plastic; foarte adeziv; moderat compact; pori mici, frecvenți; efervescență slabă în puncte; rădăcini subțiri frecvente; coprolite frecvente și canale de lumbricide; trecere treptată;

AB 42-57 cm; lut argilo-prăfos; brun închis (10YR 3,5/2) în stare umedă și brun (10YR 4,5/2) în stare uscată; reavăn; structură distrusă prin lucrările de desfundare; friabil în stare umedă; dur în stare uscată; moderat plastic; moderat adeziv; compact; pori mici frecvenți; rădăcini subțiri rare; coprolite; trecere clară;

Bv1 57-80 cm; lut argilos mediu; brun închis – brun gălbui închis (10YR 3/3,5) în stare umedă și brun (10YR 4,5/3) în stare uscată; reavăn; columnoid – poliedric mare; friabil în stare umedă; dur în stare uscată; slab plastic; slab adeziv; compact; pori mici frecvenți; efervescență slabă; CaCO3 sub formă de pseudomicelii difuze; cervotocine și crotovine; rădăcini subțiri rare; trecere treptată;

Bv2 80-120 cm; lut argilos mediu; brun închis – brun gălbui închis (10YR 4/3,5) în stare umedă și brun (10YR 4,5/3,5) în stare uscată; reavăn; columnoid – poliedric mare; friabil în stare umedă; dur în stare uscată; slab plastic; slab adeziv; compact; pori mici frecvenți; efervescență slabă; CaCO3 sub formă de pseudomicelii difuze; cervotocine și crotovine; rădăcini subțiri rare; trecere treptată;

Ck 120-160 cm; lut argilos mediu; brun gălbui închis (10YR 4/4) în stare umedă și brun gălbui (10YR 5/4) în stare uscată; reavăn; masiv; friabil în stare umedă; dur în stare uscată; slab plastic; slab adeziv; pori mici frecvenți; efervescență puternică în masă; CaCO3 sub formă de vinișoare și eflorescențe foarte frecvente; cervotocine și crotovine frecvente; rădăcini rare; trecere treptată.

Profilul 2 a fost amplasat în zona cu decopertarea severă a solului realizată în urma efectuării lucrărilor de nivelare a terenului (figura 4).

Aspectul morfologic al primului profil de sol este redat în figura 4.4

Fig. 4.3 Amplasarea profilului 2 de sol

Fig. 4.4 Antrosol decopertic

Condițile pedogenetice sunt asemănătoare cu cele descrise la profilul 1.

În urma descrierii morfologice solul a fost diagnosticat ca fiind un antrosol decopertic.

4.1.3 Proprietățile fizice și chimice ale cernoziomului cambic

Unele însușiri fizice și chimice ale cernoziomului cambic sunt redate în tabelul 4.1

Tabelul 4.1

Unele însușiri fizice și chimice ale cernoziomului cambic

din ferma SDE V. [NUME_REDACTAT] cambic are o textură luto- argilosă. Conținutul de argilă este cuprins între 27,6 și 38,35%. Prezența CaCO3 se constată începând cu adâncimeade 80 cm. Rezerva de humus este moderată. Distibuția humusului este uniform descrescândă în partea superioară a profilului de sol.

4.2 Efectul lucrărilor de afânare

asupra unor însușiri morfologice și fizice ale solului

Scopul studiului este de a evidenția efectul lucrărilor de afânare adâncă asupra unor însușiri morfologice și fizice ale solului. În acest scop au fost efectuate mai multe secțiuni transversale în areale cu sol decopertat, sol tasat și sol afânat.

Aspectul morfologic al secțiunii transversale al solului slab moderat compact în partea superioară a profilului în urma executării lucrărilor de afânare adâncă este redat în figura 4.5.

Fig. 4.5 Aspectul morfologic al secțiunii transversale al solului slab moderat compact în în urma executării lucrărilor de afânare

Fig 4.6. Efectul lucrării de afânare adâncă asupra afânării cernoziomului cambic moderat tasat în partea superioară

În urma realizării secțiunilor transversale au fost determinate mai mulți indicatori cum ar fi: înălțimea dintre cota maxima a suprafeței de sol afânat și cota suprafeței solurilor care nu a suferit modificări (figura 3.4)

Un alt indicator detrminat în teren a fost și distanța dintre două treceri succesive, adâncimea până la care sâaexecutat lucrarea de afânare adâncă.

Fig. 4.7 Aspectul morfologic al secțiunii transversale al cernozimului cambic afânat în urma executării lucrărilor de afânare

Fig. 4.8. Efectul lucrării de afânare adâncă asupra stării de afânare a cernoziomului cambic

Fig. 4.9 Aspectul morfologic al secțiunii transversale al antroslului decopertic

Fig 4.10. Efectul lucrării de afânare adâncă asupra afânării antrosolului decopertic

CONCLUZII

1.Cultura viței de vie este foarte răspândită pe glob, cu un areal larg. Cheltuielile de înființare sunt însă destul de mari, aproximativ 1000 de euro/ha.

2.Lucrările necesare înființării unei plantații de viță de vie sunt defrișarea, eliberarea terenului de resturile vegetale, afînarea adîncă, nivelarea și pichetarea.

3.Studii necesare pentru înfiițare sunt: studii topografice, studii geotehnice și hidrogeologice, studii climatice, studiul reliefului, studii pedolitologice, studii hidrologice și erozionale și studii privind condițiile agroeconomice.

4.Un indicator climatic important pentru soiurile de struguri de masă îl constituie temperaturile mai mari de 18oC, exprimat prin datele privind începutul, sfărșitul și durata medie, în zile a intervalului cu medii zilnice >18o C, precum și prin suma temperaturilor în intervalele respective.

BIBLIOGRAFIE

Blaga G., Filipov F., Udrescu S., Rusu I., Dumitru V. – 2005, Pedologie. Ed. ACADEMIC PRESS, Cluj-Napoca,.

2.Bâra C., Rădulescu M., Dobrea V., Popescu C. – 1977, Nivelarea și modelarea terenurilor agricole, Ed. [NUME_REDACTAT], pag. 229-233

3.Bucur N., [NUME_REDACTAT]., 1997 – Principii fundamentale de știința solului, Ed. Dosoftei, Iași.

4.Canarache A. – 1990, Fizica solurilor agricole, Ed. Ceres, București,.

5.[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] – 1980, Iași – monografie, Ed. Sport – [NUME_REDACTAT], pag. 11-31

6.[NUME_REDACTAT], Vintilă I., Canarache A. – 1977, Dicționar de știința solului, Ed. Științifică și Enciclopedică, București

7.Cotea D.V., Barbu N., Grigorescu C. G., Cotea V. V. – 2000, Podgoriile și vinurile României, Ed. [NUME_REDACTAT]

8.[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] – 1999, Efecte remanente ale unor practice agricole asupra stării fizice a solului, Ed. RISOPRINT, Cluj-Napoca.

9.Filipov F., [NUME_REDACTAT], Pituc P., Mustea M. – 1999, Aspecte privind influența sistemelor de întreținere a solului din plantația viticolă S.C.P.V.V. Iași asupra distribuției și stării de aprovizionare cu humus si principalele elemente nutritive. Lucr. st., vol.1 (42), seria Horticultură, U.S.A.M.V. Iasi

10.Filipov F. – 2000, The influence of the some soil management treatments from vineyards [NUME_REDACTAT] on the properties of soil and the grapes quality. Nat. Conf. for [NUME_REDACTAT], Ed .Univ. Al. I. [NUME_REDACTAT].

11.Filipov F., [NUME_REDACTAT], Tomiță

12.Filipov F., Tomiță O., Sîrbu C., Pițuc P. – 2000, Modificarea unor însușiri fizice si chimice ale cernoziomului cambic din Podgoria SCPVV [NUME_REDACTAT] sub influența diferitelor sisteme de întreținere, Lucr. Celei de a XVI-a Conf. Nat. SNRSS Suceava, 23-28 august 2000, [NUME_REDACTAT] “Al. I. Cuza” Iași, Vol. 30 A.

13.Filipov F. – 2005, Pedologie. Editura “[NUME_REDACTAT] de la Brad” Iasi, pag. 420

14.Florea N. – 1997 – Distribuția cantitativă a solurilor în principalele unități de relief din România, Șt. Solului, vol. XXXI, nr. 1, pag. 57-71.

15.Florea N. – 2003, Degradarea, protecția și ameliorarea solurilor și a terenurilor, Ed. București.

16.Florea N., Munteanu I. – 2003, [NUME_REDACTAT] de Taxonomie a solurilor, Ed. Estafalia, București.

17.Jităreanu G., Tomiță O., Zaldea G., Filipov F. – 2002, Experimental results concerning to the influence of soi management methods on some properties of [NUME_REDACTAT] from [NUME_REDACTAT]. International conference „Soil under [NUME_REDACTAT] for the 21-st [NUME_REDACTAT].

18..[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] – 2000, Agrotehnică, Ed. [NUME_REDACTAT] de la [NUME_REDACTAT], pag. 98-99

19.Munteanu I. – 1996, Utilizarea regimurilor de temperatură și umiditate pentru corelarea solurilor României cu clasificarea americană ([NUME_REDACTAT]), [NUME_REDACTAT], vol. XXX, nr. 2,

20.Pițuc P., [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Măriuță P. – 1995, The influence of the ecological technologies of soil tillage on the root system development of the rootstock Kober 5BB, engrafted with Aligote variety. [NUME_REDACTAT] and ecotechinques in soil tillage for Horticultural crops I.C.L.F [NUME_REDACTAT], AGIR.

21.Țârdea C., Dejeu L. – 1995, Viticultură, Ed. Didactică și pedagogic, pag. 306-313

22.http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/agronomie/viticultura-40738.html

23.http://www.business24.ro/start-up/societăți-comerciale/start-up-podgoria-de-4-ha-o-afacere-cu-buchet

24.http://www.gazetadeagricultură.info/struguri-vița-de-vie/550-înființarea-plantației-viticole

25.http://ro.wikipedia.org/wiki/Viticultur%C4%83