Relatia Clima Agricultura In Judetul Teleorman

BIBLIOGRAFIE

Berca, M., (2000), [NUME_REDACTAT] for trecutul satului românesc, "Profitul agricol", nr.3, pg. 9;

[NUME_REDACTAT]., (1983), Influența reliefului asupra principalelor caracteristici ale climei, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] O. (1983), Clima si Agricultura, [NUME_REDACTAT], I, geografia fizică, [NUME_REDACTAT] Române, [NUME_REDACTAT] S., (1973), Meteorologie, manual practic, [NUME_REDACTAT] din Bucuresti.

Ciulache, S., 2000, Monografie climatică (ghid de elaborare), [NUME_REDACTAT], București.

Marinescu, G., și colab. (2007), Seceta-cronica unei Catastrofe anunțate, în Abc agricol, Anul II, nr. 6 iunie, [NUME_REDACTAT], E., (2007), Istoria anilor de arsita din Romania, [NUME_REDACTAT] de Meteorologie, București;

Sima, E., (2002), Impactul factorilor structurali si Tehnici asupra culturilor cerealiere, în [NUME_REDACTAT], nr. 1, p.. 8-9;

Tiscovschi, A., Diaconu, D., 2005, Prelucrarea și reprezentarea datelor climatologice și hidrologice, [NUME_REDACTAT], București;

*** (2008), a scris [NUME_REDACTAT] si [NUME_REDACTAT] Teleorman;

*** (2008) Direcția de Statistică a județului Teleorman.

[NUME_REDACTAT], 2008, [NUME_REDACTAT] Române, București;

[NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT], 1980, [NUME_REDACTAT]-Turism, București;

www.geospatial.org

http://www.isuteleorman.ro/doc/Preg_populatiei/ianuarie2011/RISCURI%20TELEORmAN/Riscuri%20potential%20generatoare%20-%20tr.pdf

http://www.cjteleorman.ro/ro%5Cjudet%5Charta%5Cff.htm

http://www.panoramio.com/photo/20988246

http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Alliaria_petiolata_230405.jpg

http://www.ecobios.ro/wp-content/uploads/2012/05/ostrov91.jpg

apmtr.anpm.ro/arii_naturale_protejate_de_interes_national-5504‎

http://www.icassv.ro/seceta/octombrie2003/raport.php

http://www.teleorman.insse.ro/main.php?lang=fr&pageid=420

http://www.teleorman.insse.ro/main.php?lang=fr&pageid=423

http://www.teleorman.insse.ro/main.php?id=414

http://www.teleorman.insse.ro/main.php?lang=fr&pageid=400

[NUME_REDACTAT]

1.2 Istoricul cercetărilor în domeniu3

1.3 Structura lucrării

1.4 Scopul lucrării

Capitolul 2 Aspecte fizico – geografice

2.1 Poziție geografică

2.2 Relieful

2.2.1. Geologie

2.3 Clima

2.4 Hidrografia

2.5 Aspecte biopedologice

2.5.1 Vegetația

2.5.2 Fauna

2.5.3 Solurile

2.6 Arii protejate

CAPITOLUL 3 PARTICULARITĂȚI CLIMATICE ÎN JUDEȚUL TELEORMAN

3.1 ASPECTE GENERALE

3.2 FACTORI CLIMATICI

3.2.1 Factori dinamici

3.2.2 Factori radiativi

3.2.3 Factori fizico – geografici

3.3 ANALIZA ELEMENTELOR CLIMATICE

3.3.1 Temperatura aerului

3.3.2 Umiditate

3.4 FENOMENE METEOROLOGICE DEOSEBITE

3.4.1 SECETA

CAPITOLUL 4 RELAȚIA CLIMĂ – AGRICULTURĂ

4.1 Agricultura județului Teleorman

4.2 Radiația solară și agricultura

4.3 Influența temperaturii asupra agriculturii

4.4 Influnța precipitațiilor asupra agriculturii

4.5 Seceta și efectele ei în agricultură

4.6 Influența vântului asupra agriculturii

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

[NUME_REDACTAT]

Condițiile climatice,determinante pentru agricultură, sunt definite de caracterul influenței lor – exercitată în timp și spațiu – asupra creșterii și dezvoltării plantelor.

Succesiunea fazelor fenologice, parcurse pe durata ciclului vegetal a diferitelor plante de cultură, se produce pe fondul unui regim specific al elementelor agrometeorologice, având frecvent, un rol hotărâtor în formarea recoltelor.

Agricultura este știința, arta sau practica care se ocupă cu procesul producerii de hrană vegetală și animală. Termenul de agricultură provine din cuvintele din latină agri însemnând câmp și cultura însemnând cultivare, în sensul de prelucrare mecanică și chimică a solului pentru a fi apt pentru cultivarea plantelor.

Obiectivele acestei lucrări sunt: localizarea județului avut în vedere, prezentarea particularităților fizico-geografice și a particularităților climatice, precum și relația dintre clima și agricultura județului Teleorman.

Teleormanul este unul dintre judetele sudice ale României situat în [NUME_REDACTAT], la confluența Oltului și a râului Vedea cu Dunarea, având în orașul Zimnicea punctul extrem sudic al țării (43037’07”).

Producția vegetală variază an de an, fiind influențată semnificativ de fluctuațiile condițiilor climatice și în special de producerea evenimentelor meteorologice extreme. Variabilitatea climatică influențează toate sectoarele economiei, dar cea mai vulnerabilă rămâne agricultura, iar impactul asupra acesteia este mai pregnant în prezent, deoarece schimbările și variabilitatea climatică se manifestă din ce în ce mai accentuat.

Efectele complexe ale schimbărilor climatice asupra agriculturii fundamentează necesitatea procesului decizional privind reducerea riscurilor în vederea menținerii standardelor adecvate ale recoltelor și a favoriza agricultura durabilă. Astfel, variabilitatea și schimbările climatice trebuie abordate prin prisma activităților agricole zilnice, cu ajutorul strategiilor de atenuare și a măsurilor de adaptare.

Pe această cale țin să îi mulțumesc domnului Lector universitar dr. [NUME_REDACTAT] pentru colaborarea și îndrumarea acordate, pentru sugestii în legătură cu alegerea și definirea temei, stabilirea unor etape obligatorii și evaluarea progresului elaborării lucrării, sugestii cu privire la organizarea și realizarea cercetării sau studiului, sugestii privind orientările teoretice și metodologice, observații și recomandări de corecție, sugestii bibliografice.

1.2 Istoricul cercetărilor în domeniu

Cercetări în domeniu au fost făcute de: [NUME_REDACTAT] – „Tehnologii agricole comparate” și „Agrofitotehnie”, [NUME_REDACTAT] Stanef – „[NUME_REDACTAT] în fața exigentelor [NUME_REDACTAT]”, BERCA M. (2000), Un viitor pentru trecutul satului românesc, „Profitul agricol”, nr.3, MARINESCU G. et al. (2007), Seceta- cronica unei catastrofe anunțate, in ABC AGRICOL, anul II, nr. 6 iunie, București; MATEESCU E. (2007), Istoria anilor de arșiță în România, ANM, București;SIMA E. (2002), Impactul factorilor structurali și tehnici asupra culturilorcerealiere, în [NUME_REDACTAT], nr. 1.

1.3 Structura lucrării

Această lucrare este alcătuită din patru capitole care au rolul de a urmări scopul lucrării prin atingerea obiectivelor propuse.

În primul capitol – Introducere se vor prezenta sumar câteva caracteristici ale lucrării de licența, istoricul cercetărilor în domeniu și obiectivele necesare atingerii scopului propus.

În cel de – al doilea capitol se vor prezenta caracteristicile fizico – geografice ale județului Teleorman, localizarea acestuia, relieful, clima, hidrografia și aspectele biopedografice pentru ca în următorul capitol să se observe relația climă – agricultură.

În cel de – al treilea capitol vor fi prezentate particularitățile climatice ale județului Teleorman, iar în ultimul capitol relația dintre aceste particularități climatice și agricultura practicată în această zonă geografică a țării noastre.

1.4 Scopul lucrării

Scopul acestei lucrări este de a evidenția relația dintre clima din județul Teleorman și agicultură.

Atenuarea efectelor schimbărilor climatice în agricultură reprezintă un obiectiv prioritar în cadrul acțiunilor strategice de dezvoltare ale statelor membre UE. Caracterul interdisciplinar al acțiunilor implică o abordare globală prin identificarea și corelarea activităților de dezvoltare și implementare a măsurilor intra și inter-sectoriale cu cele de răspuns la efectele schimbărilor climatice.

Astfel această lucrare de licență are rolul de a reliefa condiționarea agriculturii din județul Teleorman de către parametrii climatici.

Capitolul 2 Aspecte fizico – geografice

2.1 Poziție geografică

[NUME_REDACTAT] este situat în partea de sud a țării, în zona centrală a [NUME_REDACTAT], la intersecția dintreparalela 44oN și meridianul 25oE, teritoriul său fiind încadrat de județele Argeș și Dâmbovița la nord, Giurgiu la estși Olt la vest. Extremitatea sudică a județului este delimitată de fluviul Dunărea, care constituie granița României cu Bulgaria.

(www.geo-spatial.org)

Figura nr. 1 Harta județului [NUME_REDACTAT] fluviului Dunărea reprezintă unul dintre atuurile județului, constituind un potențialvector de dezvoltare, prin oportunitățile de cooperare transfrontalieră cu Bulgaria.

Între limitele descrise mai sus, suprafața județului Teleorman este de 5.790 km2, încadrându-se între județele demărime mijlocie ale țării și situându-se pe locul 19 la nivel național. În cadrul regiunii Sud-Muntenia, din care faceparte, județul Teleorman ocupă locul doi ca suprafață, după județul Argeș.

Se învecinează cu județele Olt la vest, Giurgiu la est, Argeș și Dâmbovița la nord. Limita sudică, formată de Dunăre, corespunde frontierei de stat cu Bulgaria.

2.2 [NUME_REDACTAT] județului Teleorman aparține în întregime [NUME_REDACTAT], ocupând partea central-sudică a acesteia. Denivelările locale sunt mici, nedepășind 20-30 m.

(www.geo.spatial.org)

Figura nr. 2 Harta fizică a județului [NUME_REDACTAT] județului este definit de două trepte principale, câmpie și luncă, respectiv [NUME_REDACTAT] de Vest, [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], întregul teritoriu prezentând o ușoară înclinare către sud-est.

[NUME_REDACTAT] se detașează ca o unitate aparte atât prin altitudinile sale mai coborâte (20-24 m), cât și prin peisajul deosebit. Este constituită dintr-un întins șes aluvial. Spre nord, șesul aluvial al Dunării se continuă în lungul Oltului și Vedei prin luncile joase și întinse ale acestor râuri.

2.2.1. [NUME_REDACTAT] de apă subterane indentificate în urma inventarierii efectuate în perioada 1982 -1988, de către fostul Minister al Geologiei prin efectuarea de prospecțiuni hidrogeologice însoțite de foraje sunt:

– zăcământul de ape subterane Videle – Gratia – [NUME_REDACTAT], cu rezerve exploatabile, calculate pentru acviferele situate până la adancimea de 100 m (exceptând freaticul), de 12011 mc/zi;

– zăcământul Videle –Mereni – Prunaru – Stejaru, cu rezerve exploatabile de 14895 mc/zi;

– zăcământul Balaci – Roșiorii de Vede – Alexandria, cu rezerve exploatabile de 69873 mc/zi;

– zăcământul Videle – Roșiorii de Vede, cu rezerve exploatabile de 12613 mc/zi;

– zăcământul [NUME_REDACTAT] – Zimnicea, cu rezerve exploatabile de 1529885 mc/zi;

Totalul rezervelor exploatabile la nivelul judetului este de 1639277 mc/zi. Cât priveste nivelul pânzei freatice în bazinele hidrografice aferente județului.

([NUME_REDACTAT] al României, Scara 1:200 000, Ediția 1964, [NUME_REDACTAT] a României)

Figura 3 Harta geologică a județului Teleorman

2.3 [NUME_REDACTAT] Teleorman aparține în întregime sectorului cu climă continentală. Regimul climatic general se caracterizează prin veri foarte calde cu precipitații moderate, ce cad adesea sub formă de averse și prin ierni reci cu viscole, cu frecvente intervale de încălzire, care provoacă topirea stratului de zăpadă și energia solară globală înregistrează valori între 125 kcal/m2 pe an în partea de nord a județului și 127,5 kcal/m2 pe an în partea de sud. Acestea situează Teleormanul printre județele cu un potențial de energie solară foarte ridicat.

(Harta climei a Romaniei, harta geomorfologica a Romaniei, 1: 1 000 000, schita agrogeologica a Romaniei)

Figura nr. 4 Harta topoclimatică a județului [NUME_REDACTAT] figura nr. 4 se observă două sectoare de influență, în parteaa de sud a județului, de-a lungul Dunării influența mediteraneană, iar în centrul și nordul județului un climat de tranziție, acestea avân un climat de câmpie cu caracter umed, respectiv un climat de câmpie cu caracter de uscăciune. De asemenea observăm că în cea mai mare parte a județului sunt topoclimate de silvostepă, stepă și stepă cultivată, cu excepția perimetrelor urbane. Principalele fenomene climatice care influențează clima întregului județ sunt austrul în partea de vest și crivățul în partea de estși crivățul în nord-est afectând localitățile Videle și Coșoaia.

Circulația generală a atmosferei este caracterizată prin frecvența mare a advecțiilor de aer termperat-oceanic din V și NV mai ales în semestrul cald și frecvența advecțiilor de aer temperat-continental din NE și E, mai ales în semestrul rece. La acestea se adaugă pătrunderile mai puțin frecvente de aer arctic din N, de aer tropical maritim din SV și S și ale aerului continental din SE și S.

Temperatura aerului prezintă diferențieri sensibile între parte de sud a județului, mai joasă, aparținând câmpiei Burnas și extremitatea nordică, mai înaltă, aparținând câmpiei Găvanu-Burdea. Mediile multianuale ale temperaturii variază între 10,8 ˚C la Alexandria, 10,5˚C la limita nordică a județului și 11,5 ˚C la [NUME_REDACTAT].

În anul 2006 temperaturile înregistrate la stația meteorologică automată [NUME_REDACTAT] au fost mai ridicate decât în anul 2005, astfel: temperatura medie anuală a fost de 12,5˚C, față de 11,16˚C în 2005; temperatura maximă 36,02˚C, față de 34.98˚C. Temperatura minimă a fost mai ridicată în anul 2006, respectiv -17,56˚C, față de anul 2005, – 22.39˚C.

Regimul termic mai ridicat în lunca Dunării se datorează nu numai latitudinilor și altitudinilor ceva mai mici în jumătatea nordică a județului ci și influențelor apelor fluviului, care contribuie în mod hotărâtor la crearea unui topoclimat specific.

Precipitațiile atmosferice înregistrează creșteri ușoare de la S la N, odată cu creșterea altitudinii reliefului. Cantitatea medie multianuală de precipitații este de peste 500 mm.

Vânturile sunt influențate de relief mai ales în extremitatea sudică a județului, unde valea Dunării constituie un mare culoar de ghidare a curenților atmosferici. Frecvențele medii anuale înregistrate la [NUME_REDACTAT] atestă această influență prin predominarea vânturilor dinspre V și E. O frecvență relativ mare o au și vânturile din NE.Frecvența medie anuală a calmului însumează 20%. Vitezele medii anuale variază între 1,3 și 4,4 m/s.

2.4 [NUME_REDACTAT] hidrografică este formată din fluviul Dunărea și afluențiiprincipali din acest sector: Oltul, Călmățuiul și Vedea. Județul estetraversat de asemenea de râul Teleorman și de pârâurile Burdea,Câinelui, Tinoasa, Nanov și Târnava.

Rețeaua hidrografică însumează o lungime de 1196 km din care 61,5 km regularizați și 166 km îndiguiți. Teritoriul județului este străbătut de la nord spre sud: Olt, Vedea, Teleormanul, Călmățui, Urlui, Glavacioc, Siu, Sericu, Nanov, Bratcov, Burdea, Câinelui, Clanita, Dambovnic, iar fluviul Dunărea limitează partea de sud a județului pe o lungime de 83 km. 

Resursele de apă (exceptând Dunărea și Oltul) sunt moderate subaspect cantitativ. [NUME_REDACTAT], alături de afluentul său, Teleorman, drenează circa 80% din teritoriul județului.

Cu excepția râului Teleorman, toate râurile din bazinul hidrografic al Vedei au fost transformate în salbe de iazuri,în scopul reținerii pentru perioada de vară a unor rezerve necesare irigațiilor și unităților agrozootehnice.

(Harta topografica, 1989, DTM)

Figura nr. 5 Harta hidrologică a județului [NUME_REDACTAT] astfel de iazuri se găsesc și pe celelalte râuri (Călmățui, Urlui, Glavacioc) pe tot cuprinsul județuluiexistând circa 170 iazuri, peste 50% din acestea fiind folosite pentru piscicultură și irigații, altele având rol deprevenire a inundațiilor. Cu toate acestea, județul

Teleorman nu dispune de un sistem de irigații reabilitat, ceeace împiedică dezvoltarea agriculturii la un nivel avansat.

Lacurile naturale sunt de tip crov și de luncă, cele de crov având un caracter temporar. Lacurile de luncă, numeroase în trecut de-a lungul Dunării, au fost reduse ca urmare a acțiunii de îndiguire și desecare, în prezent rămânând ca mai importante lacul Suhaia, amenajat ca heleșteu și complexul Fatana – Chireanu – Radulea – Fistoreanca (cca. 800 ha) în zona de confluență a Vedei cu Dunărea. 

Apele subterane sunt înmagazinate în depozitele de nisipuri și pietrișuri ale stratelor de Frățești, la adâncimi de circa 20 m și în depozitele aluviale nisipo – argiloase de terasă și de luncă, la adâncimi de până la 5 m.

2.5 Aspecte biopedologice

Potentialul bio-pedageografic al județului Teleorman a evoluat în stransă legatură cu condițiile de relief, rocă, climă și hidrografie.

2.5.1 [NUME_REDACTAT] SE a județului, unde am văzut că sunt cele mai puține precipitați, este un ținut de stepă cu păioase, astăzi aproape complet cultivat. Restul județului a fost o întinsă pădure de stejari în care se găsesc și astăzi elemente mediteranee.

Pădure înaltă însă se găsește numai în N  județului, căci în apropierea stepei erau mai mult hățișuri foarte asemănătoare probabil cu cele ale Deliormanului dobrogean. De aici denumirea aproape identică de Teleorman.

Partea nordică a județului se încadrează în zona pădurilor de stejari, reprezentată prin cer și garnita la care se adaugă șialtefoioase ca teiul, frasinul, ulmul, carpenul, părul și mărul pădureț. Vegetația arborescentă este formată din măceș, porumbar, gherghinari, corn, soc, lemn câinesc, etc; iarvegetatiaierboasă este reprezentată de cimbrișor, firuța, miereaursuluimargelușa, laptele cucului, specii de păiușiuri.

Vegetatia luncilor este alcatuită din păduri și pajiști. Pădurile de luncă, numite și zăvoaiesuntformate din arbori cu lemn moale (plopi, salcii) și apar discontinuu în luncile Dunării șiOltului.  

(www.eea.europa.eu)

Figura nr. 6 Harta vegetației județului [NUME_REDACTAT] de pajiști și tufărișuri

pajiști aluviale cu Cnidion dubii – cod Natura 2000 – 6440 (ce se regăsește în situl SCI [NUME_REDACTAT] –Măgurele)

tufărișuri de foioase ponto-sarmatice – cod Natura 2000 – 40C0 (ce se regăsește în situl SCI [NUME_REDACTAT])

Habitate de pădure

păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae) – cod Natura 2000 – 91E0 (ce se regăsește în situl SCI [NUME_REDACTAT] –Măgurele)

păduri mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, riverane marilor fluvii – Ulmenion minoris) – cod Natura 2000 – 91F0 (ce se regăsește în situl SCI [NUME_REDACTAT] –Măgurele)

galerii cu Salix alba și Populus alba – cod Natura 2000 – 92A0 (ce se regăsește în siturile SCI [NUME_REDACTAT] – Măgurele și [NUME_REDACTAT] – Șaica-Slobozia)

păduri estice de stejar alb – cod Natura 2000 – 91AA (ce se regăsește în situl SCI [NUME_REDACTAT])

păduri panonice – balcanice de stejar turcesc – cod Natura 2000 – 91M0 (ce se regăsește în situl SCI [NUME_REDACTAT])

2.5.2 [NUME_REDACTAT] mai frecvent întâlniteanimalesunt: iepurii,   vulpile, viezurii, popândăii, hârciogii, șoarecii de câmp, mistrețul, etc. Dintre păsăriamintim: privighetoarea, sticletele, graurul, cinteza, fazanul, mierla, pițigoiul, cioara, stancuta, coțofana, pupaza, ciocănitoarea șialtele.

Dintre reptile suntprezente: șopârle, gușteri, șerpi, iar ca batracieni: broasca de pădure, gușterul și broasca râioasă. 

Printrespeciile de pești care populează apele județuluiamintimcrapul, caracuda, carasul, linul, știuca, somnul și roșioara iar din Dunăre, alaturi de crap, se pescuiesc și peștimigratori cu valoareeconomica precum: scrumbia de Dunăre, nisetrul șipastruga.

2.5.3 [NUME_REDACTAT] de solurial regiunii se remarcă prin varietate. [NUME_REDACTAT] dispune de soluri cu fertilitate naturală ridicată.

De la S spre N, aproape sub forma unor fâșii regulate, se succed cernoziomuri (pe terasele Dunării), cernoziomuri cambice (levigate), cernoziomuri argiloiluviale, soluri brune roșcate (inclusiv podzolite), vertisoluri și, cu totul local, (în bazinul superior al Câlniștei, pe terasele inferioare ale Dunării și Vedei), variantele hidromorfe ale cernoziomurilor și cernoziomurilor cambice; în partea de S și centrală a județului s-au format depozite loessoide, iar în partea de N, depozite argiloase.

Pe stânga Vedei, în aval de confluența cu Teleormanul, apar soluri nisipoase. O mare răspândire o au aluviunile și solurile aluviale, ce se întâlnesc de-a lungul Dunării (local gleizate), de-a lungul Vedei și Teleormanului.

(Harta solurilor, 1:200 000, 1975, ICPA)

Figura nr. 7 Harta solurilor județului [NUME_REDACTAT] unele văi mai înguste au fost semnalate lăcoviști, iar sărături, pe Vedea, Teleormanul, cât și în lunca Dunării.

Fertilitatea bună a solurilor din sud se diminuează treptat spre nord, factorul limitativ fiind textura grea a solurilor, asociată cu formarea de exces temporar de apă în sol.

2.6 Arii protejate

Pentru asigurarea măsurilor speciale de ocrotire și conservare in situ a bunurilor patrimoniului natural este necesară instituirea regimului de arie naturală protejată pentru acele habitate naturale care dețin bunuri ale patrimoniului natural.

Regimul de management al ariilor naturale protejate se stabilește în funcție de categoria ariilor naturale protejate.

Arii de interes național

Pe teritoriul județului Teleorman există un număr de 5 arii naturale protejate de interes național declarate prin Hotărârea de Guvern nr.2151/2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone și Hotărârea de Guvern nr.1143/2007 privind instituirea de noi arii naturale protejate. Cele 5 arii naturale protejate de interes național au o suprafață totală de 1782 ha, reprezentând 0,30 % din suprafața județului.

Toate cele 5 arii naturale protejate ale județului sunt atribuite în custodie de către Agenția pentru [NUME_REDACTAT] Teleorman, în urma încheierii convențiilor de custodie: Rezervațiile naturale [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT]- sunt preluate în custodie de către [NUME_REDACTAT] Alexandria, Rezervația naturală [NUME_REDACTAT] este preluată în custodie de către [NUME_REDACTAT], iar [NUME_REDACTAT] de către [NUME_REDACTAT].

În anul 2008, au fost efectuate 10 verificări în ariile naturale protejate de interes național ale județului, unde nu au fost constatate nerespectări ale legislației în vigoare din domeniul protecției naturii.

REZERVAȚII NATURALE

Rezervația naturală PǍDUREA TROIANU –comuna Troianu, 71 ha

PǍDUREA TROIANU este declarată prin HG 2151/2004 rezervație naturală pentru protejarea speciei de Paeonia peregrina var. romanica (bujor românesc), fiind atribuită în custodie [NUME_REDACTAT] Alexandria.

Aceasta este situată în partea de nord a [NUME_REDACTAT] la contactul cu [NUME_REDACTAT]-Burdea, ambele subdiviziuni ale [NUME_REDACTAT]. Arboretele sunt dominate de Quercus cerris(cer) în proporție de 95% alături de care se mai întâlnesc: Quercus frainetto (gârnița), Quercus pubescens și Quercus pedunculiflora.

(http://www.panoramio.com/photo/20988246)

Figura nr. 8 Bujor românesc

Aceste arborete sunt încadrate de tipologia forestieră în cereto-gârnițele aparținând pădurilor de silvostepă. Stratul ierbos cu o înălțime medie de 40-60 m și o acoperire de 40% este bine reprezentat de o serie de specii xero-mezofile, fiind caracteristic prin prezența expresivă a speciei Paeonia peregrina var. romanica(bujor românesc), specie vulnerabilă și rară. Această prezență a speciei în vetre destul de extinse numai în arboretele naturale, lipsind din plantații, întărește faptul că este un element caracteristic pădurilor de silvostepă.

Pe lângă această specie de bujor românesc se mai întâlnesc și alte elemente de floră sălbatică pentru care este necesară luarea unor măsuri de conservare în cadrul ariei naturale protejate (Digitalis lanata, Adonis vernalis, Salvia aethiopis, etc.). În rezervația naturală [NUME_REDACTAT], pășunatul a fost interzis, nu s-au produs tăieri ilegale de arbori care să afecteze flora și fauna sălbatică, dăunătorii forestieri existenți fiind monitorizați în permanență de către silvicultori, de asemenea nu au fost produse incendii.

Rezervația naturală OSTROVUL GÂSCA – comuna Năsturelu- 58 ha

OSTROVUL GÂSCA este declarat rezervație naturală prin HG 2151/2004, atribuit în custodie [NUME_REDACTAT] Alexandria.

Este dominat de arborete naturale de Salix alba, cu o densitate mare a stratului arborescent, având o acoperire de circa 76-85% și o înălțime a arborilor în medie de 15 metri.

În structura etajului întâi ca specii frecvente se întâlnesc Ulmus laevis și Morus alba. În structura etajului doi, subarboretul este dominat de Cornus sanguinea și Amorpha fructicosa care fac ca accesiblitatea în interiorul ostrovului să fie anevoioasă, având uneori abundența–dominanța de 4-5 și o acoperire mare de 80-90%. Acest fapt determină ca în sinuzia ierboasă să supraviețuiască puține specii și acestea în general sciafile: Alliaria petiolata, Cucubalus baccifer, Lysimachia nummularia, Aethus cynapium, Parietaria officinalis,etc. Prezența lianelor Humulus lupulus și Vitis sylvestris, pe lângă faptul că măresc dificultățile de penetrare a acestor fitocenoze, le conferă în plus o anumită atractivitate pentru cei ce le vizitează.

(http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Alliaria_petiolata_230405.jpg)

Figura nr. 9 [NUME_REDACTAT] lângă aceste arborete naturale s-a mai semnalat existența unor însemnate suprafețe de plantații cu Populus nigra aflate în plină maturitate, cu o floră specifică, dar în curs de ruderalizare accentuată. De asemenea reprezintă un loc de pasaj, mai rar de cuibărit adesea ca prezență accidentală a unor specii de păsări ca: Phalacrocorax pygmaeus, Nycticorax nycticorax, Ardeola ralloides, Egretta garzetta, Egretta alba, Ardea purpurea, Ciconia nigra, Ciconia ciconia, Platalea leucorodia, Aythya nyroca, Milvus migrans, Haliaeetus albicilla, Aquila pomarina, Pandion haliaetus, Crex crex, Scolopax rusticola, Limosa limosa, Sterna albifrons, Jynx torquilla, Acrocephalus melanopogon, Remiz pendulinus.

Rezervația naturală PǍDUREA POJORÂTELE – comuna Drăgănești de Vede – 58 ha

Este situată pe teritoriul administrativ al comunei Drăgănești de Vede, județul Teleorman. Tipul ariei naturale protejate (conform categoriilor din anexa nr.1 a OUG 101 nr.57/2007) – rezervație naturală, obiectivul ariei naturale protejate -protejarea și conservarea tipului de habitat natural –șleau normal de luncă, unde vârsta arboretelui natural variază de la 46 ani până la 121 ani, cu densitatea medie de 1,0. Se încadrează în regiunea biogeografică europeană – continentală și ecoregiunea României – câmpia Găvanu-Burdea, administrată în prezent de către [NUME_REDACTAT] Roșiorii de Vede din cadrul [NUME_REDACTAT] Alexandria.

Rezervația naturală OSTROVUL MARE – comuna Islaz – 140 ha

Este situată pe teritoriul administrativ al comunei Islaz. Tipul ariei naturale protejate (conform categoriilor din Anexa nr.1 a OUG nr.57/2007) – rezervație naturală. Obiectivul ariei naturale protejate -protejarea și conservarea coloniei speciei de cormoran mic, specie inclusă în anexa 2 a Convenției de la Berna pentru conservarea vieții sălbatice din Europa și în anexa 3 a OUG. nr.57/2007.

(http://www.ecobios.ro/wp-content/uploads/2012/05/ostrov91.jpg)

Figura nr.10 Cormoran mic

Arboretele naturale aproape virgine de Populus nigra, care s-au dezvoltat viguros, au o înălțime în prezent de circa 30 metri și o acoperire medie de 75%. Aceste arborete dezvoltă în sinuzia ierboasă unele liane ca: Vitis sylvestris și Humulus lupulus și multe specii ierboase precum: Rubus caesius, ce formează vetre compacte în multe suprafețe, Anthriscus trichosperma (în sezonul vernal), Agrostis stolonifera și Agropyron repens. Este încadrată în regiunea biogeografică europeană – continentală și ecoregiunea României – lunca inundabilă a Dunării, administrată în prezent de către [NUME_REDACTAT] Corabia din cadrul [NUME_REDACTAT] Slatina.

CAPITOLUL 3 PARTICULARITĂȚI CLIMATICE ÎN JUDEȚUL TELEORMAN

3.1 ASPECTE GENERALE

[NUME_REDACTAT] aparține în întregime sectorului cu climă continentală. Regimul climatic general se caracterizează prin veri foarte calde cu precipitații moderate, ce cad adesea sub formă de averse și prin ierni reci cu viscole, cu frecvente intervale de încălzire, care provoacă topirea stratului de zăpadă și, implicit, discontinuitatea lui. Radiația solară globală înregistrează valori între 125 kcal/m2 / an în partea de nord a județului și 127,5 kcal/m2 / an în partea de sud. Acestea situează Teleormanul printre județele cu un ridicat potențial de energie solară.

Circulația generală a atmosferei este caracterizată prin frecvența mare a advecțiilor de aer termperat-oceanic din V și NV mai ales în semestrul cald și frecvența advecțiilor de aer temperat-continental din NE și E, mai ales în semestrul rece. La acestea se adaugă pătrunderile mai puțin frecvente de aer arctic din N, de aer tropical-maritim din SV și S și ale aerului continental din SE și S.

Temperatura aerului prezintă diferențieri sensibile între parte de sud a județului, mai joasă, aparținând câmpiei Burnas și extremitatea nordică, mai înaltă, aparținând câmpiei Găvanu-Burdea. Mediile multianuale ale temperaturii variază între 10,8 la Alexandria, 10,5 oC la limita nordică a județului și 11,5oC la [NUME_REDACTAT]. Regimul termic mai ridicat din lunca Dunării se datorează nu numai latitudinilor și altitudinilor ceva mai mici decât în jumătatea nordică a județului ci și influenței apelor fluviului, care contribuie în mod hotărâtor la crearea unui topoclimat specific.

Precipitațiile atmosferice înregistrează creșteri ușoare de la S la N, o dată cu creșterea altitudinii reliefului. Cantitatea medie multianuală de precipitații este de peste 500 mm. Vânturile sunt influențate de relief mai ales în extremitatea sudică a județului, unde valea Dunării constituie un mare culoar de ghidare a curenților atmosferici. Frecvențele medii anuale înregistrate la [NUME_REDACTAT] atestă această influență prin predominarea vânturilor dinspre V și E. O frecvență relativ mare o au și vânturile din NE. Frecvența medie anuală a calmului însumează 20%. Vitezele medii anuale variază între 1,3 și 4,4 m/s.

În anul 2006 temperaturile înregistrate la stația meteororologică automată [NUME_REDACTAT] au fost mai ridicate decât în anul 2005, astfel: temperatura medie anuală a fost de 12,510C, față de 11,160C în 2005; temperatura maximă 36,02 0C, față de 34.98 0C. Temperatura minimă a fost mai ridicată în anul 2006, respectiv -17,560C, față de anul 2005, – 22.390C.

Clima în zona municipiului [NUME_REDACTAT] este temperat-continentală, specifică pentru [NUME_REDACTAT] și se caracterizează printr-un potențial caloric ridicat, amplitudini mari ale temperaturii aerului, cantități reduse de precipitații și adeseori în regim torențial vara, precum și frecvente perioade de secetă. Radiația solară, sub raport cantitativ una dintre cele mai mari din țară, înregistrează o medie de 127,5 kcal/cm². Durata de strălucire a soarelui este cuprinsa între 2.200-2.300 ore/an (cca 250 zile).

Temperatura medie anuală la [NUME_REDACTAT] înregistrează ceva mai mult de 11° C (până la 12° C). Nebulozitatea corespunde mediei anuale a părții sudice a județului Teleorman. În medie, la [NUME_REDACTAT] se înregistrează 94 zile senine, 82 sunt cu cer acoperit, iar restul cu cer schimbător.

În lunca Dunării ceața este un fenomen meteorologic, destul de frecvent, mai ales în lunile noiembrie – ianuarie și în lunile de la începutul primăverii.

Vânturile sunt determinate de relief, direcțiile predominante din care bat fiind estul și vestul.

3.2 FACTORI CLIMATICI

3.2.1 Factori dinamici

Vânturile sunt influențate de relief mai ales în extremitatea sudică a județului, unde valea Dunării constituie un mare culoar de ghidare a curenților atmosferici. Frecvențele medii anuale înregistrate la [NUME_REDACTAT] atestă această influență prin predominarea vânturilor dinspre V și E. O frecvență relativ mare o au și vânturile din NE. Frecvența medie anuală a calmului însumează 20%. Vitezele medii anuale variază între 1,3 și 4,4 m/s.

Tabel nr. 1 Viteza multianuala a vantului pe directii la statia [NUME_REDACTAT]

(ANM)

(grafic original realizat dupa tabelul nr.1 )

Fig. 11 Viteza multianuala a vantului pe directii

Tabelul nr. 2 Media frecvenței vântului (%) la cele două stații (1971-1980)

(grafic original realizat după tabel nr. 2)

Figura nr. 12 Frecvența vântului

După cum se observă din figura nr. 12 sunt diferențe în ceea ce privește frecvența vântului la cele două stații. Cea mai mare valoare este înregistrata la stația [NUME_REDACTAT], pe direcția vest de 22,4 %, iar cea mai mică valoare la stația Roșiorii de Vede pe direcția de sud – vest de 0,74 %.

Tabel nr. 3 Frecventa multianuala a vantului pe directii (%) la statia [NUME_REDACTAT]

ANM

(grafic original realizat dupa tabelul nr. 3)

Figura nr.13 Frecventa multianuala a vantului pe directii

Conform tabelului si graficului de mai sus se observa ca cea mai mare frecventa a vantului se intalneste pe directiile E si V.

3.2.2 Factori radiativi

Radiația solară directă (S) reprezintă fracțiunea din radiația furnizată de Soare care străbate nemodificată atmosfera și ajunge la nivelul suprafeței terestre sub forma unui fascicul de raze paralele.

[NUME_REDACTAT] – Soare reprezintă consecința mișcărilor în timp ale Pământului în jurul Soarelui, a înclinării axei terestre și a formei sferice a globului terestru.

Caracteristicile optice ale atmosferei la un moment dat (opacitatea) pot amplifica ori diminua procesele de extincție și, deci, de variație a intensității radiației solare directe (Oprea C., 2001). Radiația solară directă constituie componenta energetică esențială a bilanțului radiativ și sursa principală de energie calorică pentru suprafața subiacentă. Valorile maxime ale radiației solare directe se înregistrează la înălțimi maxime ale Soarelui deasupra orizontului, fiind, în consecință mai mari primăvara și vara. Valorile radiației solare directe pe suprafață orizontală se micșorează apreciabil la pozițiile joase ale Soarelui, în general iarna, iar în tot cursul anului, în primele ore ale dimineții și în ultimele ore ale după-amiezii. Desigur sumele anuale și lunare ale radiației solare directe sunt puternic influențate de prezența și de regimul norilor, a ceții, dar și a diferitelor fenomene ce modifică transparența atmosferei.

Tabel nr. 4 Durata de strălucire a soarelui

(ANM)

(grafic rezultat din tabel nr. 3)

Figura nr. 14 Durata de strălucire a soarelui

După cum se observă în tabelul nr. 4 și graficul nr. 14 durata de strălucire a soarelui se încadrează între 59,52 ore, valoare înregistrată în ianuarie și 310,59 ore în iulie la [NUME_REDACTAT], iar la stația Rosiorii de Vede între 69,48 ore în ianuarie și 299,54 ore în iulie.

Media multuanula este putin mai mare la [NUME_REDACTAT], adica 178,14 si 177,20 la Rosiorii de Vede, ceea ce indica ca nu sunt diferente climatice intre cele doua zone de studiu.

Radiația solară globală este în medie de 125 Kcal/cm, iar în partea sudică, pe terasele Dunării, suma globală ajunge la 127,5 Kcal/cm, cea mai mare valoare din țară.

Tabel nr. 5 Nebulozitatea totala medie lunară

(ANM)

(grafic rezultat din tabel nr. 5)

Figura nr. 15 Graficul nebulozității medii lunare (zecimi)

Din figura nr. 15 se observă că la stația Roșiorii de Vede cea mai mică valoare a nebulozității a fost înregistrată în luna august de 4,1 zecimi, iar cea mai mare valoare în luna februarie a anului de 7,2 zecimi. [NUME_REDACTAT] Magurele cea mai mica valoare este intalnita tot in luna august si anume valoare de 3,75 zecimi, iar cea mai mare a fost inregistrata in luna ianuare de 7,5 zecimi.

Tabelul nr.6 Nebulozitatea totala media anuala

ANM

(grafic original rezultate din tabel nr.6 )

Fig. 16 Nebulozitatea totala media anula

Din tabelul si graficul de mai sus se observa ca in anul 1979 la [NUME_REDACTAT] s-a inregistrat cea mai mare nebulozitate si anume 6,13 zecimi, iar la Rosiorii de Vede valoarea cea mai mare s-a intalnit in anul 1972, valoarea de 5,94 zecimi.

Tabel nr.7 Numarul mediu multianual de zile senine

(ANM)

(nr. grafic original efectuat după tabel 7)

Fig. 17 Numarul mediu multianual de zile senine

Analizand tabelul si graficul de mai sus putem observa ca numarul ce mai mare de zile senine se intalneste in luna august, la statia [NUME_REDACTAT] fiind de 11 zile, iar la Rosiorii de Vede fiind inregistrata o medie de 8,8. Cea mai mica medie la [NUME_REDACTAT] este inregistrata in luna ianuarie de 2,4 ore, iar la Rosiorii de Vede se intalneste in luna februarie de 2,7 zile.

Tabelul nr.8 Numarul mediu multianual de zile acoperite

(ANM)

(grafic original efectuat după tabel nr. 8)

Fig. 18 Numarul mediu multianul de zile acoperite

Observand tabelul si graficul de mai sus reiese faptul ca in luna ianuarie la ambele statii se inregistreaza cea mai mare medie de zile acoperite si anume valorile de 17,3 si respectiv 15,1. Valoarea cea mai mica se intalneste in luna iulie de 3 zile, respectiv 2,6 zile.

3.2.3 Factori fizico – geografici

[NUME_REDACTAT] aparține în întregime sectorului cu climă continentală. Regimul climatic general se caracterizează prin veri foarte calde cu precipitații moderate, ce cad adesea sub formă de averse și prin ierni reci cu viscole, cu frecvente intervale de încălzire, care provoacă topirea stratului de zăpadă și, implicit, discontinuitatea lui.

Datorită poziției centrale a județului în cadrul câmpiei Române, clima este mai moderată în partea estică și mai continentalizată în partea vestică ([NUME_REDACTAT]), deci are un climat de tranziție. Radiația solară globală înregistrează valori între 125 kcal/m2/an în partea de nord a județului și 127,5 kcal/m2 /an în partea de sud. Acestea situează Teleormanul printre județele cu un ridicat potențial de energie solară.

3.3 ANALIZA ELEMENTELOR CLIMATICE

3.3.1 Temperatura aerului

În realizarea analizei temperaturii în [NUME_REDACTAT] Măgurele,s-au utilizat date furnizate de către [NUME_REDACTAT] de Meteorologie pentru orașul [NUME_REDACTAT] privind perioada 1971 – 1980.Pe baza acestor date au fost realizate tabele și grafice care permit interpretarea caracteristicilor temperaturii.

Tabelul 9. Medii lunare și anuale ale temperaturii aerului la stația meteorologică [NUME_REDACTAT] în perioada 1971-1980

(ANM)

Din datele medii lunare incluse în tabelul nr 9, rezulată că valorile temperaturii medii lunare ale aerului, la stația [NUME_REDACTAT] prezintă un minim, înregistrat în luna ianuarie (1980) de -5,4°C și un maxim înregistrat în luna iulie (1977) de 23,1°C. Media multianuală este de 11,1°C.

Temperaturile medii lunare, anuale și multianuale se obțin prin totalizarea mediilor lunare din fiecare an, pentru șirul de date ales. În situațiile în care stațiile metereologice nu au serii lungi de observații, se face adunarea la perioada multianuală prin metoda diferențelor.

Pe baza Tabelului 9 s-a construit un grafic (Fig. 19) care redă regimul anual al temperaturii aerului în perioada de referință.

(grafic original rezultat din tabel nr. 5)

Fig. 19 Regimul anual al temperaturilor medii lunare ale aerului la stația meteorologică [NUME_REDACTAT] în perioada 1971 – 1980

După cum se constată în acest grafic, la stația [NUME_REDACTAT], temperatura medie lunară cea mai mare se gasește în luna iulie (22,37°C) și cea mai mică valoare se află în luna ianuarie (-1,71°C).

Temperaturile medii anotimpuale și semestriale sunt redate în Tabelul nr. 10 și reprezintă parametrii sintetici care redau mersul anual al temperaturii aerului pe intervale caracteristice de timp, des utilizate în diferite domenii de activitate.

Tabelul nr.10 Temperaturile (°C) medii anotimpuale și semestriale ale aerului la stația meteorologică [NUME_REDACTAT] în perioada 1971-1980

(ANM)

În anotimpul de iarnă, temperatura medie, așa cum se observă din Tabelul 10, este negativă (0°C),așa cum se întâmplă pe cea mai mare parte a teritoriului țării noastre. În anotimpul de primăvară, temperatura medie în orașul [NUME_REDACTAT] este de 11,7°C. În ceea ce privește anotimpul de vară,acesta se caracterizează prin cele mai mari temperaturi medii anotimpuale și anume de 21,5°C. Temperatura medie din toamnă revine la valori apropiate de cele din anotimpul de primăvară, diferența fiind de aproximativ 2°C,în acest anotimp temperatura fiind de 10,9°C. Temperatura medie a semestrului rece în [NUME_REDACTAT], pentru perioada 1971 – 1980,calculată din mediile lunare pe intervalul octombrie-martie,a avut valori pozitive, atingând 3,1°C.Temperatura medie a semestrului cald calculată pe intervalul aprilie-septembrie,în aceeași perioadă de referință are valoare de 18,4 °C.

Variația de la un an la altul a mediei temperaturii aerului față de media multianuală

Mediile termice anuale evidențiază variații relativ reduse de la un an la altul deoarece ele mediază și înglobează toate modificările de temperatură ce se produc pe parcursul întregului an.

Întâlnim însă, perioade cu oscilații mai ample de la un an la altul, caracteristice climei de la latitudinile medii, precum si unele perioade cu fluctuații mai reduse, ce se manifestă printr-o succesiune de perioade calde și reci (Fig. 20).

(grafic original rezultat din tabel nr. 9)

Figura nr. 20 Variația de la un an la altul a mediei temperaturii aerului față de media multianuală la stația meteorologică [NUME_REDACTAT] în perioada 1971-1980

(grafic original rezultat din tabel nr. 9)

Figura nr. 21 Abaterile valorilor medii din fiecare an față de media multianuală a temperaturii aerușui la stația meteorologică [NUME_REDACTAT], în perioada 1971-1980

[NUME_REDACTAT]. 21 se evidențiază abaterile înregistrată în perioada de timp studiată (1971 – 1980), în arealul [NUME_REDACTAT]. Abaterile reprezintă diferența dintre temperaturile medii lunare și temperatura medie multianuala.

Se observă că ce mai mare abatere s-a înregistrat în anul 1980, aceasta fiind de – 0,7 și cea mai mică a fost înregistrată în anul 1971 și anume 0.

Oscilațiile neperiodice ale temperaturii aerului

Așezarea geografică în cadrul continentului a zonei studiate, este marcată de influența climatului temperat continental specific latitudinii la care este poziționată țara noastră, ceea ce face posibilă o tranziție moderată a influențelor vest-oceanice, est-continentale, sud-mediteraneene.Temperaturile maxime și minime absolute reprezintă valori instantanee atinse de temperatura aerului,care se produc la un moment dat.Mărimea temperaturilor extreme depinde de circulația generală a atmosferei,acestea producându-se în situații sinoptice deosebite.Pentru a putea fi reprezentate valorile maxime ale temperaturii aerului din [NUME_REDACTAT] în perioada de referință,a fost construit un tabel (Tabelul 6) pe baza căruia pot fi interpretate datele.

Tabelul nr.11 Variația mediilor lunare multianuale ale temperaturii aerului la stația [NUME_REDACTAT], în perioada 1971-1980

(ANM)

Valorile medii lunare și anuale ale temperaturii aerului, redate în tabelul nr. 11, reprezintă valorile înregistrate la stația metereologică [NUME_REDACTAT].

Din datele medii lunare incluse în acest tabel, rezultă că valorile medii ale temperaturii aerului în luna ianuarie, la stația [NUME_REDACTAT], au oscilat între -5,4°C (1980) și 1,7°C (1976). Amplitudinea medie a temperaturii pentru această lună a fost de 7,1°C. În luna iulie valorile medii ale temperaturii au oscilat între 21,3°C (1979) și 23,1°C (1977), amplitudinea medie a temperaturii pentru această lună a fost de 1,8°C.

Pe baza tabelului nr. 9 s-a construit un grafic care redă variația mediilor lunare multianuale ale temperaturii aerului.

(grafic original rezultat din tabel nr. 6)

Figura nr. 22 Variația mediilor lunare multianuale ale temperaturii aerului la stația meteorologică [NUME_REDACTAT] în perioada 1971-1980

Prin figura nr. 22 se evidențiază evoluția de la lună la lună a mediilor lunare, ce este datorată circulației maselor de aer care, antrenate de diferite configurații barice imprimă propriile caracteristici stării timpului într-un ritm corespunzător substituirii unor mase de aer cu altele având proprietăți fizice diferite.

În luna ianuarie din anul 1980, temperatura aerului este cu mult mai scăzută față de aceeași lună din alți ani. Temperatura medie lunară cea mai mică a fost înregistrată în luna ianuarie și cea mai mare valoare în luna iulie. Cea mai mare medie lunară a fost înregistrată în luna august, temperatura aerului fiind puțin mai ridicată față de temperaturile înregistrate în aceeași luna dar în ani diferiți.

Temperatura maximă absolută

Temperaturile maxime absolute s-au produs în perioade caracteristice, când circulația atmosferică a antrenat mase de aer tropical – continental, fierbinți, în condiții anticiclonice de timp stabil și senin.

Tabelul nr.12 Temperaturi maxime abolute (°C) la stația meteorologică [NUME_REDACTAT] în perioada 1971-1980

(ANM)

Pe baza Tabelului nr. 12, se poate constata că temperatura maximă din luna ianuarie este de 16,8 °C în anul 1976, iar cea din iulie este de 39 °C în anul 1973, însă cea mai mare medie s-a înregistrat în luna august (39,4°C). Se observă, de asemenea, că valorile maxime înregistrate în lunile de iarnă sunt pozitive, iar distructiv mai multe maxime s-au înregistrat în anii 1973 și 1974, dar și în 1977 și 1980.

Temperatura minimă absolută

Temperaturile minime absolute s-au înregistrat în condiții favorabile producerii unor geruri puternice, prin advecții de aer rece arctic continental și răcirile radiative în regim anticiclonic.

Tabelul nr.13 Temperaturi minime absolute (°C) la stația meteorologică [NUME_REDACTAT] în perioada 1971-1980

(ANM)

Conform tabelului nr. 13, temperatura medie minimă din [NUME_REDACTAT] în perioada luată în considerație (1971 – 1980) a fost de -24°C în luna ianuarie produsă în anul 1980, iar în luna iulie a fost de 9°C în 1974.

Amplitudinea anuală a temperaturii medii lunare

Amplitudinea anuală a temperaturii aerului constituie un alt parametru climatic, reprezentând diferența dintre cea mai mare și cea mai mică valoare medie lunară. Acest parametri are o importanță teoretică aparte deoarece dă măsura influenței exercitate de ocean asupra climei.

Pe teritoriul României, amplitudinile anuale cu cele mai mari valori în sudul [NUME_REDACTAT], acolo unde este situat și arealul meu de studiu și anume [NUME_REDACTAT] Măgurele.

Tabelul nr.14 Temperaturi (°C) medii lunare și anuale și amplitudini la stația meteorologică [NUME_REDACTAT] în perioada 1971 – 1980

(ANM)

După cum se observă în tabelul nr. 14 amplitudinile anuale au valori mari, cea mai mare valoare fiind înregistrată în anul 1980 (28,2°C) și valoarea cea mai mică se găsește în anul 1976 (20,3°C). Amplitudinea medie pe perioada studiată (1971 – 1980) este de 24,08°C.

Numărul mediu lunar și anual de zile cu temperaturi caracteristice

Tabelul nr.15 Numărul de zile cu temperaturi caracteristice la stația meteorologică [NUME_REDACTAT] în perioada 1971-1980

(ANM)

Se observă că în [NUME_REDACTAT], numărul total al zile de iarnă (temperatura maximă < 0 °C) este de 21,76, cele mai multe înregistrându-se în ianuarie,ca în toate zonele fizico-geografice ale țării.Această valoare arată un număr mic de zile de iarnă,caracteristice [NUME_REDACTAT],spre deosebire de zonele muntoase unde numărul mediu de zile de iarnă este mult mai mare.

În intervalul cu îngheț posibil (cuprins între primul îngheț de toamnă și ultimul îngheț de primăvară), temperatura minimă a aerului nu coboară sub 0°C în toate zilele.Numărul total de zile cu îngheț înregistrate în [NUME_REDACTAT] în perioada 1971 – 1980 este de 89,7,număr relativ mic spre deosebire de celelalte zone ale țării.Cele mai multe zile cu îngheț s – au produs în luna ianuarie (89,70) ca și în cazul zilelor de iarnă,dar spre deosebire de acestea din urmă,lunile în care s-a produs îngheț sunt mai multe (ianuarie,februarie,martie,aprilie, septembrie, octombrie,noiembrie și decembrie).

Zilele de vară (temperatura > 25°C) se pot înregistra pe o mare parte din teritoriul României,regiunile montane semnalându-le cu atât mai rar cu cât altitudinea crește.Cel mai mare număr de zile de vară,peste 110,apar în sudul [NUME_REDACTAT], aici situându – se și [NUME_REDACTAT] cu un număr de 110,5 zile de vară,cele mai multe înregistrate în luna iulie (28,2).

Creștera temperaturii aerului peste 30°C se produce numai într-un mic număr de zile de vară.Numărul zilelor tropicale în [NUME_REDACTAT] reprezintă 35-40 %.Se constată că în perioada 1971 – 1980, în [NUME_REDACTAT],numărul total de zile tropicale este de 31,7,cele mai multe fiind înregistrate în luna iulie (10,3).

3.3.2 [NUME_REDACTAT] este cantitatea de vapori de apă conținută într-un eșantion de aer. Există trei moduri de a exprima umiditatea: umiditatea absolută, umiditatea relativă și umiditatea specifică.

Tabel nr. 16 Umiditatea relativă

(ANM)

(grafic rezultat din tabel nr. 16)

Figura nr.23 Graficul umidității relative la stațiile [NUME_REDACTAT] și Roșiorii de [NUME_REDACTAT] cum se observă în tabelul nr. 16 umiditatea relativă medie lunară are cea mai mică valoare în iulie de 67,4%, iar cea mai mare valoare în decembrie de 87,4% la statia [NUME_REDACTAT], iar la Rosiorii de Vede are valori cuprinse între 68,7% în iulie și 91,6% în decembrie.

3.4 FENOMENE METEOROLOGICE DEOSEBITE

Factorii meteorologici în cazul în care se manifestă tulburent, pe o perioadă scurtă sau lungă de timp, pot provoca pagube producției agricole, mai ales terenurilor și culturilor. Dintre fenomenele climatice care afectează agricultura sunt:

– gerul din iarnă, pe o semănătura fără zăpadă, distruge o parte din plante și reduce numărul lor optim la unitatea de suprafață, de unde pierderi de recoltă de 10 – 60 %;

– grindina distruge plantele sau părți din acestea, în deosebi în perioada de înflorire și coacere și duce la pierderea recoltei;

– seceta, datorată temperaturii ridicate și persistente în aer și sol, precum și lipsei de precipitații, este o adevărată calamitate pentru producția vegetală; acționează primăvara împiedicând creșterea rădăcinilor, iar vara în perioada de înflorire și de umplere a bobului la cereale, planta produce boabe mici și zbârcite (șistare); toamna, când în solul uscat întârzie încolțirea și răsărirea plantelor;

– vântul usucă terenul, mărește evapo – transpirația solului, provoacă căderea plantelor, spulberă zăpada, erodează solul (eroziune eoliană), acționează distructiv pe solurile nisipoase, dezvelind sau acoperind culturile;

– precipitațiile prea abundente crează exces de apă pe terenul agricol cu băltiri și inundații, reduce aerisirea solului și activitatea microorganismelor, provoacă eroziuni în zona colinară.

Cunoscând aceste accidente meteorologice, cultivatorul poate lua diferite măsuri de prevedere și combatere: irigatie, rachete antigrindină, perdele de protecție.

Fenomenele meteorologice periculoase extreme produse pe teritoriul județului Teleorman au fost furtunile si inundațiile din anul 2005, prin cele trei valuri, din lunile iulie, august, septembrie precum și seceta din anul 2004. Se produc cu preponderență în perioada caldă a anului, de regulă pe spații destul de restrânse. Se manifestă prin cer înnorat, ploi torențiale, descărcări electrice și intensificarea accentuată a vântului.

Pagubele constau, în general, în acoperișuri afectate parțial, crengi ale copacilor rupte, rareori copaci smulși din rădăcină sau rupți.

În funcție de locul de producere, pot fi afectate rețelele de alimentare cu energie electrică sau de telecomunicații.

Datorită precipitațiilor abundente se pot produce inundații cauzate de torenți sau prin blocarea albiilor, ce afectează activitatea economico-socială, dar pe termen relativ scurt.

Zonele cele mai predispuse sunt:

• Roșiorii de Vede – Stejaru – Balaci – Dracșenei;

• Videle – Gratia – Sârbeni – Tătărăști de Sus – [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT];

• Lunca – [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT] temperaturii aerului la valori egale sau mai mici de 0°C poartă numele de îngheț.Producerea înghețului este o condiție primă care duce la apariția celorlalte fenomene climatice de risc din sezonul rece al anului. [NUME_REDACTAT] 11 se pot urmării datele înghețurilor tipurii și târzii din cursul primăverii și toamnei.

Tabelul nr.17 Data medie și extremă a primului și ultimului îngheț la stația meteorologică [NUME_REDACTAT] în perioada 1971 – 1980

(ANM)

Conform tabelului nr. 17, data medie a primului îngheț a avut loc la data de 5 noiembrie, iar data medie a ultimului îngheț a fost de 26 martie, durata medie a intervalului de zile fără îngheț fiind de 224 zile. Cunoaștera regimului înghețului are un important rol pentru sectorul economic și mai ales pentru agricultură.

Precipitațiile căzute în Teleorman sunt diferite,cele mai abundente se semnalează la sfârșitulprimăverii și începutul verii (mai-iunie), iar cele maireduse spre sfârșitul iernii și începutul primăverii(ianuarie-martie), având o scădere mai mare lamijlocul toamnei (octombrie).

3.4.1 SECETA

Seceta se manifestă ca lipsă de precipitații (pedologică) sau datorită temperaturilor foarte ridicate (canicula) pe perioade lungi de timp. Pagubele constau, în special, în compromiterea culturilor agricole și scăderea nivelului pânzei freatice. Cei mai secetoși ani au fost: 1983, 1993, 2000 si 2004.

Perioade mai secetoase la [NUME_REDACTAT] s-au înregistrat între anii 1945 – 1950, iar peste media anuală între anii 1969 – 1972. Cea mai mare cantitate de precipitații se înregistrează la sfârșitul primăverii (aprilie) și la începutul verii (mai – iunie) de 60 – 70 mm. Cauza o constituie pătrunderea în țară la sfârșitul primăverii și începutul verii, a aerului umed, transportat aici prin intremediul anticiclonului azoric și a altor cicloni europeni. Cele mai deficitare în precipitații sunt lunile februarie – martie (20 – 35 mm) și august – octombrie. Cauza acesteia o constituie prezența regimului anticiclonic.

Fenomenul secetei depinde, pe lângă cantitatea redusă de precipitații, și de lipsaarealelor împădurite. Aserțiunea noastră este susținută de exemplul unor județe incluseîn zona de risc maxim la secetă, în care suprafața împădurită are valori extrem descăzute în raport de media pe țară, care este de circa 26%. Putem cita în acest sensjudețele Călărași (4,4%), Constanța (5,0%), Teleorman (5,1%), Ialomița (5,8%), Galați (9,8%), Giurgiu (10,6%).

Zonele secetoase pot fi încadrate în categoria arealelor fragile,respectiv a celor care se confruntă cu multiple efecte negative, de ordin ecologic,economic și social, care afectează calitatea vieții comunităților umane.

Astfel, sub raport ecologic, seceta poate produce degradarea terenurilor agricoleși reducerea potențialului biologic al solului, o înrăutățire a condițiilor de viață și demuncă a oamenilor.

În plan economic, acest fenomen natural extrem afectează, în primul rând,producția agricolă și pune în pericol securitatea alimentară a populației. Simultan,seceta determină reducerea efectivelor de animale, scăderea producției de energieelectrică în hidrocentrale, greutăți în alimentarea cu apă a localităților etc.

(www.geospatial.org)

Figura nr. 24 Harta indicelui standardizat al precipitațiilor (2003)

Din harta de la figura nr. 16 observăm ca în partea de sud, de vest și de nord-est a județului valorile SPI sunt cuprinse între 2,5 – 3, în centrul județului avem valori ale SPI cuprinse între 2 – 2,5, iar în partea de sud est a județului avem valori ale SPI cuprinse între 1 și 1,5. Astfel observăm că în zona orașului Zimnicea avem cele mai mici valori ale SPI, rezultând un sezon aproape normal, în zona orașului Alexandria și de-a lungul râului Teleorman avem un sezon extrem de ploios, iar în zona orașelor Roșiorii de Vede, Videle,[NUME_REDACTAT] și Coșoaia un sezon excesiv de ploios.

Din punct de vedere social, seceta generează sărăcie, în special în rândulpopulației rurale, pune în pericol activitățile umane, afectează starea de sănătate apopulației, deteriorează relațiile interumane.

Producția de grâu și secară a oscilat pe parcursul analizate. Perioada între 5,373 kg / ha în 2006 (cel mai favorabil an pentru grâu și secarăîn această perioadă) și 719 kg / ha în 2003 (an secetos pentru grâu în timpul perioadei analizate), cea mai mare producție de orz și orzoaică a fosta înregistrată în 1989 – 5337 kg / ha, în timp ce cea mai mică producție a fost în 2003 la 967kg / ha, cea mai mare producție de porumb a fost înregistrată în 1982 – 5049 kg / ha, în timp cecea mai mică în 2000 – 355 kg / ha, acestea fiind cea mai secetoase în decursul ultimilor 10 ani;producția de floarea- soarelui a fost cea mai mare în 1986 – 2298 kg / ha, iar cea mai mică în 1996 – 133 kg / ha, acest an fiind cel mai nefavorabil pentru această cultură.

CAPITOLUL 4 RELAȚIA CLIMĂ – AGRICULTURĂ

Capitalul natural al agriculturii, în principal, este constituit din terenul agricol (solul), apa, biodiversitatea și factorii climatici.

Schimbările climatice observate pe o perioadă de timp comparabilăreprezinta rezultatul direct sau indirect al activităților umane care determină schimbarea compoziției atmosferei globale și care se adaugă la variabilitatea naturală a climei,.

Efectul de seră se datorează absorbției selective de către moleculele tuturor gazelor cu efect de seră a radiației termice emise de Pamânt și reemisia ei izotropă în spațiul extraatmosferic, cât și spre Pământ. Radiația infraroșie reemisă spre Pământ contribuie la încălzirea atmosferei joase și implicit a planetei. Crescând concentrațiile gazelor, efectul de seră se intensifică, transportul de energie și umiditate în sistem se perturbă, fapt care determină dezechilibre în sistemul climatic.

Fenomenul de încǎlzire globală influențează atât sistemele fizice cât și pe cele biologice. Printre efectele directe se pot menționa: creșterea temperaturii medii globale cu variații semnificative la nivel regional, reducerea volumului calotelor glaciare și implicit creșterea nivelului oceanului planetar, modificarea ciclului hidrologic, sporirea suprafețelor aride, modificări în desfășurarea anotimpurilor, creșterea frecvenței și intensității fenomenelor meteorologice extreme, reducerea biodiversității etc.

[NUME_REDACTAT] privind Schimbǎrile Climatice (IPCC)a prezentat în prima parte a anului 2007, contribuțiile celor trei Gurpuri de Lucru la cel de-al [NUME_REDACTAT] Global de Evaluare a [NUME_REDACTAT] care prezintǎ rezultatele cercetǎrilor științifice, observațiile privind efectele schimbǎrilor climatice la nivel global, precum și previziunile realizate pe baza utilizǎrii modelelor climatice. Concluziile principale ale acestui document sunt urmǎtoarele:

cei mai cǎlduroși 15 ani la nivel global au fost înregistrați în ultimele douǎ decade, anii 1998 și 2005 fiind cei mai cǎlduroși;

temperatura la nivelul Europei a crescut cu aproape 1 0C, mai mult decât rata globalǎ de încǎlzire de 0,74 0C;

concentrația gazelor cu efect de serǎ din atmosferă depǎșește în prezent valorile înregistrate în ultimii 650.000 de ani, iar previziunile indicǎ o creștere fǎrǎ precedent;

pânǎ în 2100, temperatura globalǎ va crește cu 1 pânǎ la 6,3 0C iar nivelul oceanului planetar va crește cu 19 pânǎ la 58 cm;

s-a intensificat frecvența apariției și intensitatea fenomenelor meteorologice extreme (furtuni, tornade, uragane), s-au schimbat modelele regionale climatice și de precipitații (valuri de căldurǎ, secete, inundații), iar tendințele indicǎ o creștere gradualǎ în urmǎtorii ani;

scǎderea grosimii și a extinderii ghețarilor din zona articǎ (cu 40% în ultimii 30 de ani) și posibilitatea dispariției complete a acestora pânǎ în 2100;

retragerea ghețarilor din zone montane ([NUME_REDACTAT], Himalaya, Anzi) și posibilitatea dispariției a peste 70% din ghețarii continentali;

dezvoltarea unor mutații la nivelul biosistemelor: înflorirea timpurie a unor specii de plante, dispariția unor specii de amfibieni etc.

Raportul recomandǎ necesitatea stabilirii de politici și măsuri pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de serǎ (dioxid de carbon, metan, protoxid de azot, hidrofluorocarburi, perfluorocarburi, hexafluorura de sulf – reglementate de Protocolul de la Kyoto), deoarece în lipsa acestor mǎsuri creșterea temperaturii globale va fi cu 0,2 grade Celsius în fiecare din urmǎtoarele trei decade. Limitarea creșterii temperaturii globale medii, cu maximum 2o Celsius peste valoarea pre-industrialǎ pana în 2100, necesită reducerea emisiilor de gaze cu efect de serǎ de cel puțin 50% fațǎ de nivelul actual, pânǎ în 2050.

Estimarea impactului schimbărilor climatice asupra României s-a realizat printr-un studiu al [NUME_REDACTAT] în care s-au selectat diferite Modele de [NUME_REDACTAT] a atmosferei care reflectă cel mai bine condițiile din țara noastră. Conform rezultatelor generate de aceste modele, în condițiile de dublare a concentrației de CO2 în atmosferă se așteaptă pentru deceniile următoare, o creștere a temperaturii medii globale cuprinsă între 2,4 și 7,4˚C. Modificările prognozate ale temperaturii se vor manifesta la nivel regional și local și vor influența ecosistemele, așezările umane și infrastructura.

Schimbările climatice vor afecta toate sectoarele economiei, vor conduce la modificarea perioadelor de vegetație și la deplasarea liniilor de demarcație dintre păduri și pajiști. Evenimentele meteorologice extreme (furtuni, inundații, secete) vor apărea mai frecvent, iar riscurile și pagubele aferente pot deveni mai semnificative. Zonele afectate de secetă s-au extins în ultimele decenii în România, cele mai expuse aflându-se în sud-estul țării, aproape întreaga țară fiind afectată de secetă prelungită. Împreună cu inundațiile, perioadele îndelungate de secetă duc la pierderi economice însemnate în agricultură, transporturi, alimentarea cu energie, gospodărirea apelor, sănătate și înactivitatea din gospodării.

Agricultura, una din activitățile economice importante ale județului Teleorman reprezintă o sursă potanțială de poluare a apelor de suprafață și subterane în situația utilizării excesive de îngrășăminte chimice și pesticide pe terenurile agricole.

4.1 Agricultura județului [NUME_REDACTAT] Teleorman dispune de premise favorabile pentru realizarea unei agriculturi productive. Deși agricultura reprezintă o ramură importantă a economiei județului Teleorman, potrivit opiniei generale nu este valorificată suficient pentru a putea deveni un pilon real de susținere a economiei locale. Totuși, analiza derulată la nivelul județului a permis identificarea unor inițiative de asociere, prin care se poate asigura dezvoltarea lanțului valoric producție-procesare-comercializare, atât de necesar pentru o agricultură competitivă.

Înființarea asocierilor agricole se află în stare incipientă, însă în ultimul timp au fost constituite 2 cooperative cu sprijin din partea Direcției pentru Agricultură și [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT]. De asemenea, în cadrul întâlnirii consultative de la Camera de Comerț, principalul subiect abordat a avut în vedere proiectul privind [NUME_REDACTAT] România-Bulgaria pentru [NUME_REDACTAT] (CRDA) implementat în anul 2005 în parteneriat cu Centrul de Afaceri din Svistov, Bulgaria și cu județul Giurgiu, care a urmărit specificul agricol al județului Teleorman, orașului Svistov și al județului Giurgiu. Rezultatul imediat al implementării acestui proiect a constat în înființarea primei asociații agricole care în prezent gestionează 30.000 ha teren agricol (specificul asociației fiind cultivarea cerealelor). După finalizarea proiectului, CRDA actualizează permanent pagina de internet a proiectului, cu informații din domeniu și aspecte preliminare privind organizarea târgurilor și expozițiilor în sectorul agricol.

Totodată, Camera de Comerț desfășoară ediția a XX-a a târgului agricol Agralimex, iar prin intermediului proiectului CRDA, la ediția târgului din luna septembrie 2010 participă producători de utilaje agricole din Bulgaria. De asemenea, analiza a identificat și existența unor producători și procesatori importanți la nivelul județului, care pot avea un rol decisiv în dezvoltarea locală, după cum se poate constata în subcapitolele următoare.

Datele furnizate de instituțiile de profil arată totuși că per ansamblu, la nivelul județului Teleorman se practică în majoritatea teritoriului agricultura de subzistență și semi-subzistență, terenurile fiind caracterizate de un grad ridicat de fărâmițare. 81% dintre fermele din județ sunt de mici dimensiuni, cu loturi cuprinse între 1 și 5 ha.

Printre problemele importante ale agriculturii județene identificate în cadrul [NUME_REDACTAT] Agricultură se numără și cele legate de costurile de producție foarte ridicate, în comparație cu profitul generat, precum și de lipsa spațiilor de depozitare, care generează totodată consecințe nefavorabile pentru producători.

O altă problemă supusă atenției în cadrul acestui seminar a fost cea legată de forța de muncă activă din sectorul agricol. Îmbătrânirea populației, lipsa pregătirii corespunzătoare a absolvenților liceelor cu profil agricol, precum și lipsa spiritului antreprenorial în domeniu constituie factori negativi care încetinesc evoluția acestui sector al economiei. [NUME_REDACTAT] dispune, în prezent, de personal tehnic de specialitate în agricultură, dar insuficient numeric și supraîncărcat cu sarcini, ceea ce conduce implicit la fluctuații semnificative ale forței de muncă în domeniu. În anul 2008, aproximativ 53% din populația totală era ocupată în agricultură, însă ponderea salariaților în acest sector nu depășea 9% din numărul total al salariaților la nivelul județului.

În aprilie 2010, efectivul salariaților în agricultură era de 3.389 persoane (valoare ce reprezenta doar 6,7% din totalul salariaților la nivelul județului), comparativ cu luna aprilie 2009, de 3.702 persoane, înregistrându-se fluctuații negative ale acestui indicator din anul 2008 și până

la sfârșitul perioadei, situație asemănătoare cu celelalte sectoare economice, un factor decisiv putând fi aici reprezentat de contextul economic actual.

La sfârșitul anului 2009, câștigul mediu net în agricultură, silvicultură și piscicultură era de 898 lei (cu 12% mai puțin față de domeniul industriei și al construcțiilor – 1024 lei), cu 24,6 % (-293 lei) mai mic față de nivelul național și cu 3,9 % (-37 lei) față de realizările lunii precedente. Comparativ cu luna decembrie 2008, câștigul salarial mediu net a crescut cu 2,9% (+31lei), creșteri mai mari înregistrându-se în agricultură, silvicultură, piscicultură, cu 23,0% (+ 168 lei).

Datele disponibile pentru primul trimestru al anului 2010 indică o creștere ușoară a nivelului salarial în agricultură, de la 894 lei în aprilie 2009, la 917 lei în aprilie 2010, cu 11,2 % (- 116 lei), mai mic față de nivelul național și cu 0,3 % (+ 3 lei), mai mare față de realizările lunii precedente.

În ceea ce privește competitivitatea companiilor agricole din județ, precum și a potențialului acestora de a deveni concurenți importanți pe plan regional, la nivelul județului Teleorman a existat concurență, în mod deosebit în ultimii ani, fiind prezenți și investitori străini în domeniu.

Potențial funciar

Fondul funciar în județul Teleorman are o suprafață totală de 578.978 hectare, iar suprafața agricolă măsura 499.175 hectare în anul 2008, pe parcursul perioadei analizate 2002-2008 înregistrând fluctuații pozitive și negative, potrivit datelor prezentate în tabelul de mai jos.

Datele disponibile în publicația statistică [NUME_REDACTAT] 2009 prezentate însă numai până în anul 2007 arată ponderea cea mai mare a suprafețelor agricole și arabile ale județului, de 20% din media regională.

  Tabel nr.18 Fondul funciar, după modul de folosință (ha)

(http://www.teleorman.insse.ro/main.php?lang=fr&pageid=420)

(grafic rezultat din tabel nr. 18)

Figura nr. 25 Categorii de folosința a suprafeței agricole

După cum se observă în figura nr. 25 cea mai mare suprafată a terenurilor din județul Teleorman este ocupată de pășuni cu un maxim în anul 2010 de 36095 ha și un minim în anul 1990 de 20619 ha. În ceea ce privește fânețele cea mai mică suprafață este în anul 2001 de 513 ha, iar cea mai mare în anul 2007 de 1142 ha. Viile ocupă o suprafață de 7267 ha în 2011, iar în anul 1995 – 12942 ha.

Tabel nr. 19 Producția agricolă vegetală, la principalele culturi (tone)

(http://www.teleorman.insse.ro/main.php?lang=fr&pageid=423)

(grafic rezultat din tabel nr. 19)

Figura nr. 26 Producția agricolă la principalele culturi

După cum se observă în figura nr. 26 și în tabelul nr. 19 producția agricolă la principalele culturi, cele mai mari valori sunt la cerealele boabe cu 1330201 tone în anul 2004, iar cele mai mici valori la sfeclă de zahăr cu 4 tone în anul 2000.

Suprafața agricolă reprezintă 86% în totalul fondului funciar, fiind urmată de alte suprafețe (6%), păduri și alte terenuri cu vegetație forestieră (5%), ape și bălți (3%).

Principalele culturi

Din suprafața cultivată în anul 2008 (367.091 ha, în scădere față de anul precedent), aproximativ 97% era în proprietate integral privată iar principalele culturi, potrivit datelor statistice erau următoarele:

-cereale pentru boabe (grâu și secară, orz și orzoaică, ovăz, porumb) 71,2%,

-leguminoase pentru boabe (mazăre, fasole) 0,3%,

-plante uleioase (floarea soarelui, soia etc.) 22%,

-cartofi 0,4%,

-plante de nutreț 6,6%,

-alte legume 1,8%.

Cultura cerealelor

[NUME_REDACTAT] cea mai răspândită cereală

Este bogată în săruri minerale, amidon, vitamine

Cultură neprășitoare

Clasificare:

moale

tare

Ciclul biologic: de toamnă/primăvară până vara

Perioada de vegetaie 240 – 270 zile

Boli: rugina brună, fainăria, tăciunele zburător

Dăunători: ploșnițele cerealelor, viespea grâului, gândacul ghebos, muștele cerealelor

[NUME_REDACTAT] din Mexic, adus în România ăn secolul XVII

Plantă iubitoare de căldură și umiditate

Cultură prășitoare (distanța dintre rânduri 70 cm, adâncime sămânțat 4-8 cm, depinde de gradul de afânare al solului)

Boli: putrezirea și frângerea tulpinii, uscarea frunzelor

Dăunători: gărgărița frunzelor, viermele de sârmă

Soiuride porumb: Fundulea 4, Flamura 85, Lovrin 34, Lovrin 41, Rapid, [NUME_REDACTAT] plante oleaginoase

Floarea soarelui

este o plantă anuală, ierboasă

perioada de vegetatie este de 100-130 de zile

prefera solurile afânate, fertile, cu un pH de 6-8

este rezistentă la seceta

cultura prășitoare (distanța dintre randuri 7-8 cm)

asolament: cereale păioase, porumb, rapița, fasole, soia

Cultura plantelor tuberculifere

[NUME_REDACTAT] de baza pentru om și pentru animale (mai ales în Rusia și Germania), dar este folosit și în industrie pentru fabricarea spirtului și a alcoolului de consum (wisky).

Conține hidrați de carbon, proteine, lipide, săruti minerale

Inmulțire: 1) Vegetativă, prin tulpina subpământeana (tubercul)

2) prin semințe (doar pentru crearea de noi soiuri)

Locul în asolament – premergătoare pentru: cerealele de toamnă și plante din aceleași specie (tomatele, vinetele, ardeii)

Plantarea se face la o adancime de 3-6 cm peste care se pune 12-15 cm de pământ afânat și amestecat cu gunoi de grajd.

Boli: bacterii, ciuperci, mană

Dăunatori: gândacul de colorado.

Plantele furajere

Dintre plantele furajere, în județul Teleorman se evidențiază:

Ovazul (graminacee anuală)

Lucerna

leguminoase perene

[NUME_REDACTAT] furnizate de către alte instituții județene pentru anul 2009 includeau printre principalele culturi și tutunul, cu 0,1% din totalul suprafeței cultivate, dar și muștarul și coriandrul, care împreună reprezentau 0,5%. Totodată, în topul culturilor realizate în județul Teleorman se aflau și plantele energetice, unde cultura de porumb era bine reprezentată (25,4%), alături de rapiță (8,2%).

Toate culturile menționate au fost caracterizate de fluctuații importante în anul 2009, printre care și cultura de mazăre, care a înregistrat o creștere de peste 25%, rapița cu o creștere de 15%, dar și porumbul, cu o descreștere de peste 10% , s.a.

Culturile cu cel mai bun randament la nivelul județului Teleorman, identificate prin intermediul procesului consultativ desfășurat la nivel local, au fost rapița (deși întreținerea acestei culturi nu este lipsită de dificultăți) și cerealele, cu precădere porumbul.

Cultivarea pe suprafețe mari a acestor plante energetice în județul Teleorman, care determină și apariția unităților de producere a biocombustibilului (de exemplu, S.C. BIO FUEL Energy S.R.L., din Zimnicea, ce produce bioetanol) va constitui un punct important în descrierea obiectivului vertical Valorificarea resurselor energetice regenerabile din cadrul Strategiei de [NUME_REDACTAT] a județului Teleorman 2008-2013.

Tabel nr. 20 Suprafața cultivată, cu principalele culturi (ha)

(http://www.teleorman.insse.ro/main.php?id=414)

(grafic rezultat din tabel nr. 15)

Figura nr.27 Suprafața cultivată cu principalele culturi (ha)

Din figura nr. 19 și tabelul nr. 15 se observă că cerealele pentru boabe au fost cultivate pe cea mai mare suprafață dintre toate culturile și că în anul 2004 a fost cea mai mare suprafață cultivată cu acestea 372307 ha, iar la celălalt pol se află cultura de sfelcă de zahăr cu doar 4 ha înregistrată în același an.

Apicultura este, de asemenea, o arie importantă a agriculturii în județul Teleorman, pentru care s-a dezvoltat un interes aparte, producția agricolă de miere extrasă înregistrând performanțe deosebite, după producția de carne și lapte. Totodată, un exemplu care susține acest domeniu este și procesul de retehnologizare a fabricii de procesare miere din comuna Bragadiru din SE județului, care a presupus utilarea acesteia cu linii tehnologice achiziționate prin intermediul fondurilor structurale.

Un interes deosebit a fost manifestat și pentru agricultura ecologică, potrivit datelor furnizate de [NUME_REDACTAT] Județeană, domeniu care a constituit tema numeroaselor campanii de informare și sesiuni de instruire a fermierilor.

Tot în ceea ce privește procesul de informare a populației în domeniul agricol, datele disponibile indică faptul că în ultimii patru ani (2006-2010) beneficiarii unor cursuri de calificare organizate de către instituția menționată anterior au fost reprezentați de tineri până în 40 ani, cu studii medii sau primare, fermieri individuali cu studii primare, șomeri, precum și producători agricoli cu alte studii decât cele agricole.

[NUME_REDACTAT] zootehnic este reprezentat de creșterea păsărilor, porcinelor, ovinelor, bovinelor. În multe localități rurale, dar și în orașele în care agricultura reprezintă o ramură de tradiție, creșterea animalelor este favorizată de o bază furajeră corespunzătoare.

Efectivele de animale nu au înregistrat fluctuații semnificative în perioada 2002-2008, cele mai mari efective fiind cele de păsări, porcine, ovine (o anumită rasă de ovine se situează printre produsele tradiționale, întâlnită doar în județul Teleorman) și bovine. Efectivele de păsări au scăzut cu aproximativ 3,5% din anul 2002 (3.016.038 capete în 2008), iar cele de porcine și ovine au crescut cu cca. 11,7% și respectiv, 6,7%. Efectivele de bovine au înregistrat o scădere de aproximativ 4% în anul 2008 față de anul precedent.

La nivelul județului Teleorman, în unele dintre localitățile rurale (comunele Seaca, Piatra, Lisa, Ciuperceni, Siliștea s.a.) și orașe ([NUME_REDACTAT], Videle, Zimnicea s.a.) au fost elaborate Strategii de [NUME_REDACTAT], și se găsesc printre tendințe de dezvoltare și relansarea sectorului agricol la nivel local. Astfel, în ceea ce privește sectorul zootehnic, în unele comune creșterea animalelor pentru cetățeni reprezintă o activitate practicată pentru consumul propriu, dar constituie și o sursă importantă de venit. Totodată, producția animală realizată se situează la nivele relativ ridicate, problema majoră fiind legată de disfuncționalitățile privind valorificarea principalelor produse.

În peroada recentă, între 1 ianuarie-30 aprilie 2010, comparativ cu aceeași perioadă a anului 2009 s-au înregistrat scăderi ale producției obținute și valorificate de carne total (-10,16%), carne ovine (-36,31%), carne pasăre (-26,13%), dar scăderi importante au înregistrat și producția de lapte total (-10,67%), lapte vacă (-10,28%), lapte capră (-22,71%) și la producția de ouă (-11,79%).

Ultimele date expuse în [NUME_REDACTAT] Lunar pentru perioada 1 ianuarie-30 aprilie 2010, prin Direcția pentru Agricultură și [NUME_REDACTAT] Teleorman arată următoarea structură a efectivelor de animale în județ, la 30 aprilie 2010: bovine – 50.064 capete, porcine – 81.759 capete, ovine – 139.983 capete, caprine – 53.608 capete, păsări – 3.300.526 capete, cabaline – 25.508 capete, iepuri – 1.210 capete, albine – 29.785 familii.

Comparativ cu luna aprilie 2009 s-au înregistrat creșteri ale efectivelor de caprine cu 993 capete (+ 1,89%) și ale efectivelor de păsări cu 995.586 capete (+43,19%), dar și scăderi ale efectivelor de bovine cu 7.507 capete (- 13,04%), porcine cu 8.324 capete (-9,24%), ovine cu 471 capete (-0,33%), cabaline cu 3.151 capete (-10,99%), iepuri cu 1.030 capete (-45,98%), albine cu 2.678 familii (-8,24%).

Analiza situației curente a agriculturii județului Teleorman a permis identificarea inițiativelor de asociere, precum și implicarea autorităților publice competente în stimularea și încurajarea asociativității sub diverse forme, inclusiv prin derularea de proiecte de cooperare transfrontalieră și pe plan intern, cu județul Giurgiu, care au avut drept rezultat înființarea unor asociații și cooperative în Teleorman. Deși, per ansamblu, terenurile agricole sunt caracterizate de un grad ridicat de fărâmițare, ce indică dezvoltarea în continuare a agriculturii de subzistență, la nivelul județului a fost identificat un trend în asociere. În acest sens, autoritățile publice locale pot avea un rol important în consilierea și informarea micilor proprietari de terenuri asupra beneficiilor unei agriculturi realizate la scară largă, prin forme asociative.

De asemenea, în județul Teleorman sunt prezenți și producători și procesatori importanți, care aduc valoare adăugată sectorului agricol, prin asigurarea lanțului valoric producție – procesare-comercializare.

Tabel nr. 21 Efectivele de animale (capete)

(http://www.teleorman.insse.ro/main.php?lang=fr&pageid=400)

(grafic rezultat din tabel nr. 21)

Figura nr. 28 Efective de animale (capete)

Din graficul nr. 28 rezultat din tabelul nr. 21 rezultă că efectivele de ovine înregistrează cea mai mare valoare de 368900 capete în anul 1990, iar cea mai mică valoare este la efectivele de bovine cu 34270 capete în anul 2011.

4.2 RADIAȚIA SOLARĂ ȘI AGRICULTURA

Fluxul radiativ solar joacă un rol important în viața plantelor. Energia razelor solare este transformată în căldură sau consumată în diferite procese fizice, chimice și biologice. Radiația solară influențează creșterea și dezvoltarea plantelor, forma, poziția, culoarea și construcția frunzelor, compoziția chimică, nivelul și calitatea recoltei, formarea organelor, durata perioadei de vegetație și o serie întreagă de proprietăți specifice ca: rezistența la boli, dăunători, la fenomenele meteorologice nefavorabile, etc. Necesitatea de lumină a plantelor este diferită. Sub acest aspect, plantele pot fi împărțite în iubitoare de lumină și iubitoare de umbră.

Substanțele organice – carbonații, albuminele și grăsimile – iau naștere în plante prin fenomenul de fotosinteză, care este determinat de absorbția energiei solare de către clorofilă.

Fotosinteza are o relație stânsă și cu respirația plantelor. Creșterea acestora se realizează prin acumularea substanțelor asimilate din fotosinteză care nu sunt consumate în procesul respirației. Surplusul net de substanță uscată acumulată se numește fotosinteză netă sau asimilație netă.

4.3 INFLUENȚA TEMPERATURII ASUPRA AGRICULTURII

Temperatura este unul dintre cei mai importanți factori ecologici din viața plantelor. Toate procesele biofizice și biochimice ale plantelor (absorbția apei, a gazelor și a sărurilor minerale, circulația acestora în plante, respirația, fotosinteza, etc), precum și cele de creștere și dezvoltare sunt influențate de temperatura mediului înconjurător (aer și sol). În același timp, temperatura reprezintă și un factor limitativ în răspândirea plantelor și a zonelor de favorbilitate pentru cele cultivate.

Influența limitativă asupra distribuției plantelor atât a celor spontane, cât mai ales a celor cultivate este dată de prezența unei perioade prea scurte cu temperaturi necesare pentru ajungerea la maturitate, sau prin producerea unor temperaturi extreme în perioada de vegetație care ar produce vătămări plantelor și producții reduse, etc.

Temperaturile medii anuale înregistrate la stațiile meteorologiceîn județul Teleorman în 30 ani subliniază la evoluția acestui parametru pe parcursul perioadei analizate.

Temperatura a oscilat între 9,8 ºC și 13 ºC în timpul 1978 și 2007. În 1978, temperaturile au variat în jurul valorii de 10 °C, iar în 1980 și 1985, media anualaa temperaturilor a fost sub 10 ºC, în timp ce în alți ani (1981, 1982, 1983, 1988,1989, 1990, 1992, 1993, 1995) a depășit 11- 12 °C, ajungând chiar și 13 ºC în 1994la Turnu-Magurele stație meteorologică. În timpul perioadei 2000-2007, mediatemperaturilor anuale a oscilat între 10 și 12 ° C

Comparativ cu aceste valori, care ne dau un fundal general alpotențialului termic, există variații ale valorilor medii anuale, în acest domeniu,cele mai mari fiind în anii 2000 (12,4 ° C), 2004 (12,5 ° C), 2007 (12,8 ° C) și 1936 (12.2 ° C), în timp ce cele mai rece au fost în 1942 (9,0 ° C) și 1980 (9,9 ° C). MediaTemperatura multianual oscilează între 10,8 și 11,4 ° C.

4.4 INFLUENȚA PRECIPITAȚIILOR ASUPRA AGRICULTURII

Precipitațiile atmosferice reprezintă sursa principală de alimentare cu apă a plantelor. Ele influențează vegetația atât prin acțiune directă asupra plantelor, cât și indirectă prin acțiunea exercitată asupra solului. După cerințele lor față de apă, plantele se clasifică în mai multe grupe:

higrofite, care necesită cantități excesive de apă;

mezofite, care cer cantități moderate de apă;

xerofite, care sunt adaptate condițiilor de secetă.

Cei mai secetoși ani au fost 2000, 2003, și 2007, când au fost înregistrate cele mai mici producțiipe hectar. Motivele pentru o astfel de producție, mult prea mici pentru potențialul terenurilor agricole din județul Teleorman sunt legate de climatul nefavorabil, cumodificări în ultimii ani: cantitate scăzută de precipitații, în primăvara și prelungite în timpul verii, deficitul de apă în sol afectează producțiilecerealelor, precum și alte culturi, cantitățile mici de zăpadă, corelate cu lipsa deîngrășăminte chimice necesare, ca urmare a prețului lor ridicat, precum și grindinacare a distrus culturile de cereale și alte culturi pe mii de hectare. Existăde asemeneaunități agricole care au producții până în prezent de peste 4.000 kg de grâuși orz pe hectar, pentru că spre deosebire de majoritatea fermierilor și aproducătorilor individuali, cei dintâi au urmat cu strictețe tehnologiile specifice, au asigurat bunairigare și administrare a îngrășămintelor chimice și tratamentele caracteristicepentru fiecare cultură.

Ca urmare a ploilor care cad pentru mai multe zile consecutive în timpulverii anului 2007, gradul ridicat de umiditate necesare grâului, de peste 20%,utilajele agricole nu au putut începe treabadeclanșând oîntârziere semnificativă a campaniei de colectare a grâului și rapiței. În afară de această întârziere, este de asemenea de menționat pericolul degradării câmpurilor de grâu datorităfaptului că terenurile nu au fost stropite cu erbicide , pe de o parte, și din cauza temperaturilor ridicate, care au cauzat o importantădiminuare a producției de grâu și rapiță.

În aceste condiții, fermierii Teleorman și producători individuali adăuga laexperiența anterioară încă un an: producții scăzute de grâu, orz, cu două rânduriorz și rapiță la hectar, credite cu dobândă extrem de mare oferit debăncile, să nu mai vorbim de prețul extrem de ieftin de grâu și orz oferit decompanii de prelucrare, care nu acoperă doar costurile pentru producția de cereale.

Cantitățile medii anuale de precipitații oscilează între 300 și 550 mm,ajungând la 600 mm în partea de nord a județului.

Datele arată că cele mai mari cantități anuale de precipitațiiau fost înregistrate în 1984, 1991 și 1997, în timp ce cele mai mici în 1985 și 1992.

Anii ploioși din perioada 1978-1997 au fost 1978, 1979, 1984,1991, 1997 și 1985 cei mai umezi, 1989, 1992.

Cantitatea medie de precipitații multianuală la stația meteorologicăAlexandriaîn timpul perioadei 1997-2006 a ajuns la 549 mm / an. Comparativ cu media multianuala,pot exista variații ale cantității de precipitații de la un an la altul.

Pe parcursul anilor secetoși, cantitatea de precipitații medie multianuală ar putea să scadăsub 300 mm / an. Astfel, în anul 2000, s-au înregistrat doar 290.8 mm / an. Au fost, de asemenea, unele cazuri, atunci când precipitațiile medii anualeau fost dublu față de media multianuală. Acesta a fost cazul în 1906 (843.5 mm) și 2005 (1061.1 mm).

Pentru perioada 1997-2006, anul 2000 a fost anul cu cele mai puține precipitații, acestea au scăzut la doar 290.8mm.

Pentru culturile de cereale, seceta a avut un impact mare pe câmpurile de grâu și porumb,care sunt principalele plante cerealiere legate de siguranța alimentară a populației înjudețul Teleorman.

Deoarece seceta poate apărea în diferite perioade în cursul anului, iar cum celedouă culturi au diferite cicluri de vegetație și necesități de apă, aceast fenomen extrem meteorologic ar putea afecta, în decursul unui an, doar culturile de grâu, saunumai cultura de porumb. În mod excepțional, ambele culturi poate fi compromisă, așa cum s-a întâmplatîn anul 2000, când seceta s-a extins pe o perioadă mai lungă.

Seceta din 2000 a afectat aproximativ 200-300 de hectare. În ceea ce privește producția vegetală,producția de cereale a scăzut cu aproximativ 30% față de cea din 1999. Acest fenomen a fost înregistrat, cu intensități diferite, de la 2001 la2003 și, mai recent, 2007 ([NUME_REDACTAT] al județului Teleorman, 2008). În multeașezări afectate de secetă din județul Teleorman, unde mai mult de 50 la sută din producția de grâu a fost compromisă, operațiunile de recoltare s-auanulat pentru anumite zone, pentru că ar fi costat mai mult decât valoarea de culturăîn sine. În alte cazuri, grâul uscat de secetă a fost folosit ca furaj pentru animale.

Pierderile pe care micii producători le-au avut pentru fiecare hectar afectat desecetă s-au ridicat, în 2003, aproape 6 milioane de lei / hectar, în cazul în care tehnologia minima fost folosit și de până la 12 mil lei / ha pentru fermele mai mari, în cazul în care întregulproces tehnologic a fost aplicat (Direcția pentru Agricultură și [NUME_REDACTAT], Teleorman, 2008). Astfel, apare situația în care, niciindiferent de prețul de vânzare de cereale, cea mai mare parte a țăranilor nu poate acoperi producțiacosturi și, prin urmare, ei nu pot relua ciclul agricol. 

În secolul actual, anul 2007 poate fi considerat ca un an extrem de uscat, atât ca urmare a intensității deficitului de apă din sol, iarlungimea perioadelor de deficit și zonele mari afectate de proiectul de sol (extremă,puternică și moderată) pe terenuri agricole vaste din întreg județul.

4.5 SECETA ȘI EFECTELE EI ÎN AGRICULTURĂ

Relația care se stabilește între acest fenomen și consecințele lui asupra plantelor se bazează pe cerința de apă a plantelor în funcție de stadiul lor de dezvoltare. Pentru o dezvoltare bună, trebuie ca cerința de apă să fie compensată prin precipitații atmosferice sau prin rezervele de apă din sol, care depind și de irigații în regiunile care beneficiază de astfel de amenajări, deci, printre altele, de nivelul general al râurilor, fluviilor și lacurilor, de nivelul freatic sau de natura solului.

Consumul de apă al plantelor reprezintă pierderea apei din sol prin evapotranspirație. Dacă echilibrul dintre consumul și aprovizionarea cu apă a plantelor este rupt într-un interval de timp fără precipitații, și are loc și o sărăcire a rezervelor de apă din sol, atunci se ajunge la o perioadă de secetă, vătămătoare pentru culturi cu atât mai mult cu cât perioada este mai lungă.

Agricultura reprezintă cel mai vulnerabil sector, studiile realizate evidențiind următoarele aspecte:

în cazul culturii de grâu, o creștere a producției de aproximativ 0,4 – 0,7 t/ha și descreșterea sezonului de vegetație cu 16 – 27 zile;

în cazul culturii de porumb neirigat, o creștere a producției de boabe cuprinsă între 1,4 – 5,6 t/ha, o descreștere a sezonului de vegetație cuprinsă între 2 – 32 zile, o descreștere a perioadei de vegetație cuprinsă între 2 – 19%; valorile estimate sunt în funcție de modelul folosit;

în cazul culturii de porumb irigat, rezultatele depind de modelele folosite și de condițiile amplasamentelor alese pentru prelevarea datelor.

Pentru a analiza efectele potențiale asupra productivității agricole la principalele culturi s-au utilizat mai multe modele agrometeorologice.

4.6 INFLUENȚA VÂNTULUI ASUPRA AGRICULTURII

Vântul influențează în primul rând regimul elementelor meteorologice din stratul de aer de lângă sol și din covorul vegetal. Dacă în condiții de liniște și cu cer senin o serie de particularități ale elementelor meteorolgice de lângă sol, determinate de microrelief, vegetație, sol, etc., se manifestă deosebit de pregnant, în prezența vânturilor puternice ele sunt atenuate sau dispar în mare măsură.

Vânturile au o serie de efecte negative mai ales asupra vegetației cultivate atunci când se manifestă sub forma unor furtuni sau a unor vânturi uscate, așa cum sunt suhoveiul și furtunile de praf care se manifestă, cu efecte negative atât asupra vegetației cultivate, cât și asupra cele spontane.

CONCLUZII

O privire de ansamblu asupra județului Teleorman relevă o serie de trăsături importante, a căror analiză poate conduce la formarea unor impresii preliminare asupra tendințelor de dezvoltare. Astfel, așezarea geografică este caracterizată de proximitatea cu două zone de interes major: capitala țării, București, și granița cu Bulgaria din sudul județului. Relieful prezintă numai două trepte majore, caracterizate de altitudine joasă și de lipsa unor peisaje naturale cu potențial turistic. Structura administrativă, deși caracterizată printr-o predominanță a centrelor rurale, are avantajul unei distribuții relativ uniforme a localităților urbane în interiorul județului.

Accesul la Dunăre și vecinătatea cu Bulgaria pot fi transformate în avantaje strategice prin stabilirea și consolidarea relațiilor de colaborare cu această țară (ulterior chiar și cu alte țări riverane), în special pentru relații de parteneriat economic.

Relieful, prin caracteristicile sale morfometrice modifică substanțialcaracteristicile parametrilor climatici si implicit repartiția învelisului vegetal si de soldintr – un teritoriu. În funcție de altitudine, energie de relief, declivitate, frecvența versanților, forme majore și minore, procese de modelare, relieful poate introduce diferențieri în ansambul condițiilor ecologice dintr-un biotop, modificându-i caracteristicile esențiale și precizândui astfel originalitatea.Agricultura este vulnerabilă la schimbărileclimatice. Capriciile climatice constituie unul dintre factorii ce influențează puternicproducția agricolă si alimentară, prin blocarea fluxurilor energetice naturale cătresistemele de lucru ale plantei.

Temperatura aerului în [NUME_REDACTAT] Măgurele este una caracteristică zonei de câmpie, mai ales aflându-se în partea de sud a [NUME_REDACTAT] putem spune că în timpul verii avem valori destul de ridicate, numărul zilelor tropicele fiind relativ mare.

Pe timpul iernii, temperaturile nu înregistrează valori foarte scăzute, numărul de zile de iarnă fiind relativ mic.

Atât precipitațiile bogate, cât și lipsa acestora au efect negativ asupra agriculurii județului Teleorman.

Vânturile au o serie de efecte negative mai ales asupra vegetației cultivate atunci când se manifestă sub forma unor furtuni sau a unor vânturi uscate, așa cum sunt suhoveiul și furtunile de praf care se manifestă, cu efecte negative asupra vegetației cultivate.

În plan economic, seceta – fenomen natural extrem afectează, în primul rând,producția agricolă și pune în pericol securitatea alimentară a populației. Simultan, aceasta determină reducerea efectivelor de animale, scăderea producției de energieelectrică în hidrocentrale, greutăți în alimentarea cu apă a localităților

Analizând aspectele mai sus-menționate, putem spune că județul Teleormans-a confruntat cu o serie de perioade secetoase (mai ales în ultimii an), care a cauzatnumeroase pierderi pentru agricultori, precum și producția scăzută de culturi (cum ar fi grâu,porumb și floarea-soarelui).

În județul Teleorman există o nevoie urgentă de măsuri pentru a preveni și a face fațăcu proiectul de recrearea sistemelor de irigare care au fost în mare partedistruse, în scopul de a diminua costurile pentru lucrările agricole.

BIBLIOGRAFIE

Berca, M., (2000), [NUME_REDACTAT] for trecutul satului românesc, "Profitul agricol", nr.3, pg. 9;

[NUME_REDACTAT]., (1983), Influența reliefului asupra principalelor caracteristici ale climei, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] O. (1983), Clima si Agricultura, [NUME_REDACTAT], I, geografia fizică, [NUME_REDACTAT] Române, [NUME_REDACTAT] S., (1973), Meteorologie, manual practic, [NUME_REDACTAT] din Bucuresti.

Ciulache, S., 2000, Monografie climatică (ghid de elaborare), [NUME_REDACTAT], București.

Marinescu, G., și colab. (2007), Seceta-cronica unei Catastrofe anunțate, în Abc agricol, Anul II, nr. 6 iunie, [NUME_REDACTAT], E., (2007), Istoria anilor de arsita din Romania, [NUME_REDACTAT] de Meteorologie, București;

Sima, E., (2002), Impactul factorilor structurali si Tehnici asupra culturilor cerealiere, în [NUME_REDACTAT], nr. 1, p.. 8-9;

Tiscovschi, A., Diaconu, D., 2005, Prelucrarea și reprezentarea datelor climatologice și hidrologice, [NUME_REDACTAT], București;

*** (2008), a scris [NUME_REDACTAT] si [NUME_REDACTAT] Teleorman;

*** (2008) Direcția de Statistică a județului Teleorman.

[NUME_REDACTAT], 2008, [NUME_REDACTAT] Române, București;

[NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT], 1980, [NUME_REDACTAT]-Turism, București;

www.geospatial.org

http://www.isuteleorman.ro/doc/Preg_populatiei/ianuarie2011/RISCURI%20TELEORmAN/Riscuri%20potential%20generatoare%20-%20tr.pdf

http://www.cjteleorman.ro/ro%5Cjudet%5Charta%5Cff.htm

http://www.panoramio.com/photo/20988246

http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Alliaria_petiolata_230405.jpg

http://www.ecobios.ro/wp-content/uploads/2012/05/ostrov91.jpg

apmtr.anpm.ro/arii_naturale_protejate_de_interes_national-5504‎

http://www.icassv.ro/seceta/octombrie2003/raport.php

http://www.teleorman.insse.ro/main.php?lang=fr&pageid=420

http://www.teleorman.insse.ro/main.php?lang=fr&pageid=423

http://www.teleorman.insse.ro/main.php?id=414

http://www.teleorman.insse.ro/main.php?lang=fr&pageid=400