Reglementarea Procesului de Productie Pentru Arboretele din U.p.i. Berghin, O.s. Alba Iulia, Trupurile Berghin Si Santimbru

INTRODUCERE

Amenajarea pădurilor reprezintă o ramură dinstinctă a științelor silvice are ca scop organizarea și conducerea pădurilor spre starea lor de maximă eficacitate polifuncțională, potrivit sarcinilor multiple economico-sociale și ecologice ale silviculturii.

Fiecare arboret in parte trebuie sa aiba un scop care este este realiyat printro acțiune data de amenajament intrun termen bine stabilit.Așadar amenajamentul sau amenajarea padurilor reprezintă un ansamblu de preocupari și măsuri care asigura aducerea padurilor intr-o stare corespunzatoare funcțiilor sociale, ecologice si economice .Amenajamentul prevede o serie de transformări structurale la care va fisupusă pădurea pentru a fi adusă la starea cea mai corespunzatoare pentru funcțiile care i se atribuie.

[NUME_REDACTAT] lucrarile de amenajare se desfașoară in general pe [NUME_REDACTAT], în cadrul fiecărui ocol se formeaya unitați de gospodarire care constituie separat obiectul unui amenajament utilizânduse o metodologie care se aplica in toate cazurile,pentru rezolvarea unor probleme.Această metodă este cunoscută sub forma de metoda sistemelor și a fost schițată în linii mari în schema generală a sistemului cibernetic.

Conform acestei metode amenajamentul implică o informare sigură despre padurea de amenajat ,realizânduse printr-un studiu amanunțit al pădurii ,pe fiecare arboret si pe unitați de gospodarire purtând numele de descriere parcelară ,de asemenea o descriere de ansamblu al fondului de producție ,condițiilor staționale cât si ceea ce priveste importanța social-ecologica a pădurii.

Amenajarea padurilor pe ,, [NUME_REDACTAT]’’ constă în faptul ca [NUME_REDACTAT] sa se trateze separat ca sistem,în sensul dat fiecareia de teoria sistemelor, astfel masurile de conducere si organizare structural funcțională a pădurilor pe unitați de gospodarire sunt armonizate cu sarcinile.

Aceste sarcini revin [NUME_REDACTAT] în cadrul economiei naționale ,regionale sau locale, din aceasta cauya în gospodărirea pădurilor trebuie să se țina seama de condițiile naturale, economice, administrative, ecologice si sociale care definesc împrejurările cărora urmează să li se fac față.

În lucrarea de față este prezentat proiectul de amenajare întocmit pentru trupurile de padure Sântimbru si Berghin, care constituie U.P I Berghin sunt situate peteritoriile comunelor Ciugud și Berghin , din cadrul [NUME_REDACTAT] de stat [NUME_REDACTAT] ,prin care se urmareste reglementarea producției de masă lemnoasă.

PARTEA I

STUDIUL CONDIȚIILOR DE ORGANIZARE A PĂDURII

CAPITOLUL I

FORMAREA UNITĂȚII DE GOSPODĂRIRE ȘI CARACTERIZAREA EI DIN PUNCT DE VEDERE ADMINISTRATIV ȘI ORGANIZATOR

CONSTITUIREA UNITAȚII DE GOSPODĂRIRE , SITUAȚIE ADMINISTRATIVA SI AȘEZARE GEOGRAFICĂ

Obiectul prezentului studiu îl constituie amenajarea pădurilor proprietate publică a statului, administrate prin [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], din județul [NUME_REDACTAT] luată în studiu este de 497.48 ha și se află pe raza teritorială a comunelor Berghin și Sântimbru. Repartizarea fondului forestier pe unități teritorial – administrative.

Tabelul 1.1.1.

Trupuri de pădure

Tabelul 1.1.2.

Trupuri de pădure componente

Figura 1.1. U.P. I Berghin, trupurile Berghin și Sântimbru

VECINĂTAȚI. LIMITE. HOTARE

Tabelul 1.2.1

Vecinătăți, limite, hotare

-Hotarele sunt materializate prin semne convenționale.

– În aceasta unitate de producție nu sunt enclave.

1.3. ISTORICUL PROPRIETAȚII. DREPTURI SI SERVITUȚI

Evoluția proprietății pădurilor și modului de gospodărire a pădurilor înainte de anul 1948

Pădurile din U.P.I Berghin au aparținut atât unor proprietari particulari din satele invecinate, cât și unor persoane juridice (composesorate, biserici, comune).

Gospodărirea acestor arborete a fost facută dezorganizat, în funcție de interesul de moment al fiecărui proprietar.

Modul de gospodărire a pădurilor după anul 1948

In anul 1948, toate pádurile au trecut in proprietatea statului. Pentru acestea, ín anul 1953 s-a intocmit prímül amenajament.

Evolutia bazelor de amenajare

La toate etapele de amenajare s-a adoptat regimul codrului și pentru salcâmete cel al crângului.

Pentru arboretele din producție s-a adoptat exploatabilitatea tehnică, la ultimele etape aceasta s-a corelat cu cea de protecție. Pentru arboretele supuse regimului de conservare deosebită s-a adoptat exploatabilitatea de protecție, iar pentru rezervațiile de semințe cea fizică.

Pentru arboretele de codru, ciciul a fost de 100 ani, iar la ultima etapă acesta a fost de 110 ani. Pentru subunitatea de refacere, în anul 1978, ciciul a fost de 20 de ani.

Tratamentele adoptate au fost tăieri în crâng pentru gorunete și pentru salcâmete și tăieri de refacere și substitute în arboretele de refăcut și substituit

Influențele nefavorabile exercitate de diverși factori asupra dezvoltării pădurii

Arboretele afectate de uscare mijlocie sunt arborete de salcâm, un singur arboret fiind de gorun (u.a. 11A). Arboretele din u.a.9C,16C §i 16H sunt arborete de salcâm, acestea fiind propuse a se parcurge cu tăieri în crâng de jos.

Arboretul din u.a. 10A va fi parcurs cu lucrări speciale de conservare, iar cel din u.a. 11A cu tăieri de igienă.

În cazul arboretelor afectate de uscare slabă s-au prevăzut tăieri în crâng de jos în u.a.: 1 A,22B,22F,22G,37A în aceste u.a. vegetând în prezent arborete de salcâm. Arboretul din u.a. 35A este afectat și de rocă la suprafață și ca urmare va fi parcurs cu lucrări speciale de conservare. Arboretul din u.a. 16B va fi parcurs cu lucrări de îngrijire, iar arboretele din u.a.l 1D,20D,25A cu tăieri de igienă.

Arboretele unității de producție sunt afectate de poluare slabă cu metale grele; 97% dintre acestea find încadrate în tipul III funcțional, iar 3% dintre acestea în tipul II funcțional având ca funcție prioritară protejarea terenurilor și solurilor; protecția împotriva factorilor industriali fiind secundară.

Arboretele afectate de eroziune în adâncime moderată și puternică vor fi parcurse cu tăieri de igienă și lucrări speciale de conservare.

Tabelul 1.3.4.1.

Natura proprietății

CAPITOLUL II.

ORGANIZAREA TERITORIALĂ

2.1. ISTORICUL FONDULUI FORESTIER

U.P.I Berghin a aparținut la prima amenajare din anul 1953, M.U.F.B.[NUME_REDACTAT], iar la reamenajarea din 1968, ocolului silvic [NUME_REDACTAT]. La reamenajarea din 1978 unitatea de producție a trecut la [NUME_REDACTAT] Petrești (sub denumirea U.P.X Berghin).

În anul 1981 se include din nou U.P.I Berghin de la O.S.Petrești la O.S.[NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] Prezidențial nr.328 din 01.11.1986 a fost indusă în fond forestier și fosta pădure comunală Berghin.

La reamenajarea actuală U.P.I Berghin păstrează numărul, denumirea și limitele de la amenajarea precedentă, conform temei de proiectare confirmată de Conferința de amenajare din 13.09.2000.

2.2. CONSTITUIREA SI MATERIALIZAREA PARCELARULUI

La actuala reamenajare s-a menținut parcelarul de la reamenajarea precedentă cu următoarele excepții:

parcela 6 și 18 au fost cedate integral conform Legii 18/1991;

în parcelele 7,15.19,46 și 47 limita de parcelă a fost modificată ca urmare a faptului că parcelele au fost cedate parțial conform Legii 18/1991;

au fost modificate pe planurile de bază limitele parcelelor 28,29,39,40,42,46 și 47 conform ridicărilor în plan efectuate;

limita parcelei 43 a fost modificată ca urmare a lucrărilor de consolidare executate la [NUME_REDACTAT] 107 [NUME_REDACTAT]-Teleac.

Subparcelarul a suferit modificări datorită lucrărilor executate între cele două reamenajări și ca urmare a reanalizării condițiilor staționale și a arboretelor.

Parcelarul a fost materializat în teren cu linii verticale cu vopsea roșie de către personalul ocolului silvic, iar subparcelarul a fost materializat în teren de către proiectant cu linii orizontale, cu vopsea roșie.

În teren cu vopsea roșie, folosindu-se semne convenționale din normativele de amenajare, respectiv, semnul vertical „I” pentru limite parcelare și același semn așezat orizontal pentru limite de subparcelă.

2.2.1. Mărimea parcelelor și subparcelelor

Tabelul 2.2.1.

2.2.2.Situația bornelor

Tabelul 2.2.2.

După transpunerea parcelarului și a subparcelarului pe planurile de bază, s-au determinat suprafețele. S-au planimetrat mai întâi toate parcelele, iar apoi fiecare subparcelă în parte, urmărindu-se ca suprafața parcelei să fie egală sau apropiată cu suma subparcelelor din parcela respectivă, iar suprafața trupului cu suma parcelelor, diferența de suprafață neavând voie să depășească toleranța admisă de instrucțiuni.

Suprafața definitivă a unităților amenajistice s-a stabilit prin compensarea suprafeței acestora pe parcelă și pe trup, fiind de 497.48 ha pentru întreaga unitate de producție.

Figura 2.2.2. Borna amenajistică nr. 57 situată în parcela 16

2.3. UTILIZAREA FONDULUI FORESTIER

Tabelul 2.3.

Suprafața fondului forestier este de 497.48 ha, iar a terenurilor acoperite cu pădure este de497.48 ha. Conform datelor prezentate, rezultă că ponderea pădurii în suprafața totală a fondului forestier (indicele de utilizare) este de 100.%.

2.3.1. Organizarea administrativă (districte, brigăzi, cantoane)

Tabelul 2.3.1.

2.3.2. Materialul cartografic utilizat (planuri de bază, hărți utilizate).

Pentru determinarea suprafetelor și întocmirea hârtilor amenajistice s-au folosit planuri de bază cu curbe de nivel la scara 1:5000, executate în anul 1966 de către Întreprinderea de prospecțiuni și laboratoare.

Planul L-34-72-C-C-4 este singurul plan folosit la scara 1:10000.

Planul topografic de bază al lucrărilor actuale de amenajare s-a obținut din planul topografic de bază de la amenajarea anterioară, pe care s-au transpus detaliile amenajistice referitoare la organizarea în spațiu a fondului forestier.

Aceste detalii cuprind limitele de ocol silvic, limitele unității de producție, parcelarul, subparcelarul, bornele, precum și alte caracteristici cu specific forestier.

Planul astfel obținut s-a confruntat cu evidențele cadastrale ale O.C.O.T. și a devenit :

– plan de bază al lucrărilor actuale de amenajare pe care s-au determinat suprafața fondului forestier al U.P.-ului

– document valabil în justiție, pentru rezolvarea unor eventuale litigii.

CAPITOLUL III

DESCRIEREA PARCELARĂ

3.1. STUDIUL ȘI DESCRIEREA STAȚIUNII

Pentru studiul stațiunilor forestiere se urmăreste să se stabilească componența stațională a acestei unitați de producție, si in general a unui anumit spațiu geografic.Fcatorii principali de care depinde vegetația unui loc sunt clima și solul, mai exact, factorii climatici si factori edafici,la care se adaugă factorii geomorfologici redați mai jos , care ii influințează pe cei dintâi. Toți acești factori sunt prezentați și analizați în descrierile parcelare . Fcatorii geomorfologici constituie categoria din care fac parte :formele de relief,expoyiția,inclinarea și configurația terenului.În cadrul factorilor edafici intra :litiera, tipul genetic de sol, profunzimea solului, umiditatea si textura solului. Un indicator al condițiilor de vegetație de la suprafața și din stratul superior al solului este flora.

3.1.1. Elemente privind metodele și procedeele de culegere și prelucrare adatelor de teren

Activitatea de culegere a datelor reprezinta utiliuzarea formularelor tipizate de descriere parcelară, în aceasta activitate fiind respectate îndrumarul și normativele tehnice care reglementeaza această activitate.

Studiul stațiunii și al vegeteției cuprinde amplasarea profilelor principale de sol și de contro.

Datele extrase din suprafețele de proba fac referire la diametrul mediu, înalțimea medie, clasa de calitate, iar pentru stațiuni si soluri identificarea s-a facut în funcție de cheile existente in literaturile de specialitate .Pentru determinarea clasei de producție s-a folosit Biometria arborilor și arboretelor din România.

2.2 DESCRIEREA ARBORETULUI CA BIOCENOZĂ

În urma descrierii efectuate trebuie să rezulte forma generală a arboretului, determinată de tipul de structură și de stadiul de dezvoltare, după care compoziția arboretului și forma amestecului, proveniența, starea de vegetație, consistența și calitatea arboretului. Pe langă toate acestea se mai adaugă descrierea subarboretului în cazul în care există, calitatea semințișului, modul de răspândire, suprafața ocupată și gradul de dezvoltare.

În vederea stabilirii caracteristicilor structurale propriu-zise, se menționeză: forma arboretelor (tipul de structură, stadiul de dezvoltare, înălțimea și diametrul mediu), compoziția

(se precizează în zecimi, în ordinea importanței speciilor), vârsta, precum și alte caracteristici (proveniența, starea de vegetație, starea fitosanitară, calitatea arboretelor, subarboretul (desime, mod de răspândire pe teren, suprafața ocupată și rolul lui în arboret), semințisul utilizabil (compoziție, desime, înălțime, vârstă, mod de răspândire și proporția din suprafața pe care o ocupă).

Pentru studiul stațiunii forestiere, metoda de lucru a presupus următoarele categorii de lucrări: lucrări pregătitoare, lucrări de teren și laborator și lucrări de birou.

Lucrările pregătitoare au constat în documentarea și recunoașterea generală a teritoriului luat în studiu, atât sub raport geologic, litologic, geomorfologic (inclusiv hidrologic) , pedologic, climatic, edafic, cât și al vegetației. În vederea realizării acestora s-a folosit toate lucrările și materialele cartografice existente referitoare la regiunea luată în studiu. Cu ajutorul acestor documentații și al recunoașterii generale s-a realizat încadrarea în zonalitatea bioclimatică.

Lucrările de teren au constat în:

recunoașterea unităților staționale elementare;

încadrarea și caracterizarea lor geomorfologică, având în vedere precizarea: unității de relief, forma de relief, în cazul versanților poziția pe versant, expoziția și înclinarea;

determinarea substratului litologic și a materialului parental și caracterizarea lor sub raport pedogenetic;

descrierea și caracterizarea morfologică a solului, având în vedere: profunzimea, proporția de schelet, volumul edafic util, combinația de orizonturi de diagnostic, tipul de humus, textura, structura, porozitatea, ph-ul etc.

descrierea vegetației forestiere lemnoase și erbacee, specificându-se: compoziția și vârsta arboretului, tipul de pădure, clasa de producție, tipul de pătură erbacee etc.

Studiul analitic al pădurilor constituie lucrarea de teren cea mai de seamă. Acesta urmărește stabilirea și descrierea atât a condițiilor staționale cât și a caracteristicilor structurale ale fiecărui arboret. Studiul analitic al pădurii se face pe parcele, iar descrierea, pe subparcele. Astfel, în cadrul fiecărei parcele pădurea se împarte întâi în subparcele, care se analizeză apoi și se descriu în mod separat.

Descrierea parcelară furnizează cunoștințele necesare despre materialul din care urmeză să se construiască pădurea viitoare, dar nu este în măsură să dea imaginea de ansamblu a pădurii, să înfățișeze situația ei din punct de vedere organizatoric, adică tocmai aspectul care interesează în primul rând pe amenajist.

Pentru a le realiza și descrie, arboretele trebuie recunoscute întâi, și delimitate pe teren. Identificarea și separarea arboretelor are loc chiar în procesul descrierii parcelare. Criteriul după care se face această operație îl constituie omogenizarea condițiilor naturale și de structură ale pădurii. Orice porțiune de pădure din cadrul unei parcele necesită aplicarea acelorași măsuri silvotehnice pe toată întinderea ei.

Pentru asigurarea omogenității subparcelelor se prevede:

fiecare subparcelă trebuie să se înscrie într-o singură unitate stațională;

fiecare subparcelă trebuie să cuprindă un arboret, adică o porțiune de pădure omogenă din punct de vedere structural și funcțional;

CAPITOLUL IV

CARACTERIZAREA DE ANSAMBLU A UNITĂȚII DE GOSPODĂRIRE DIN PUNCT DE VEDERE AL CONDIȚIILOR DE PRODUCȚIE, CA EXPRESIE A FACTORILOR NATURALI, CULTURALI ȘI SOCIALI

4.1. METODE ȘI PROCEDEE DE CULEGERE A DATELOR DE TEREN

Datele cu privire la descrierea vegetației forestiere au fost culese de pe teren în conformitate cu normele tehnice de amenajarea pădurilor. Astfel, pentru determinarea corectă a diametrului mediu și a înălțimii medii s-au amplasat în teren piețe de probă în condiții medii. Vârstele au fost determinate prin numărarea inelelor anuale pe cioate, după informațiile organelor de teren și prin reactualizarea celor din amenajamentul anterior.

Tipurile de stațiune și pădure, ca și solurile, au fost preluate din studiul anterior și verificate în teren.

Toate datele culese din teren, pentru vegetația forestieră au fost înregistrate în fișe de descriere parcelară.

4.2. ELEMENTE SPECIFICE CADRULUI NATURAL

4.2.1. [NUME_REDACTAT] punct de vedere geologic, unitatea de producție are ca substrat roci formate în perioada miocenului, formate din pietrișuri, nisipuri și argile marnoase.

Prin dezagregarea rocilor din substratul litologic prin depunerile ulterioare s-au format solurile existente în prezent în unitatea de producție.

Pădurile unității de producție se situează in depresiunea Transilvaniei și anume în podișul Secașelor din [NUME_REDACTAT].

Unitatea geomorfologică dominantă este reprezentată de versanți cu inclinări în general sub 16 grade.

Altitudinal unitatea de producție este situată între 220 m (24A) §i 510 m (20F).

Expoziția predominantă a unității de producție este cea vestică.

4.2.2. [NUME_REDACTAT] de producție este caracterizată printr-o bogată rețea hidrografică, alcătuită din [NUME_REDACTAT], Ciugud, Soci, Hapria, Totoi, Finati și afluenții acestora.

Debitul acestor ape este însă mic, iar în verile secetoase unele din aceste pârâie seacă pentru scurte perioade.

4.2.3. Regimul termic

Temperatura medie anuală este cuprinsă între +10°C și +12°C. Lunile cele mai călduroase sunt iulie și august, cu temperaturi medii cuprinse între +20°C și +24°C, iar luna cea mai rece este ianuarie, cu temperaturi medii de -3°C la -2°C.

Durata medie a intervalului fără îngheț este de 188 zile.

Numărul zilelor de înghet, cu temperaturi minime (0 °C) este de 110, anual.

În concluzie din punct de vedere termic, climatul unității de producție este favorabil dezvoltării vegetației forestiere.

Precipitațiile medii anuale variază între 550-650 mm, umiditatea relativă a aerului este de 80%.

4.2.4. Regimul pluviometric

Precipitatiile sub forma de západá au un important rol ecologic, prin intermediul stratului persistent de západá care indepline§te rolul unui strat termoizolator, protector pentru sol §i culturile forestiere tinere.

4.2.5. Regimul eolian

Directia predominanta a vântului este SV, cu viteza medie de 2-4 m/s. Se poate concluziona că în zonă nu bat vânturi periculoase, care să aibă efecte nefavorabile asupra vegetației forestiere.

4.2.6. Panta terenului pe categorii de înclinare

Tabelul 4.2.6.

precizarea expoziției terenului:

însorită (S, SV) 1.4, 26.4.ha

parțial însorită (V, SE) 100.9, 72.1.ha

umbrită (N, NE) 126.3, 70.05ha

parțial umbrit(E, NV) 70.1, 30.5.ha

se va preciza cum influențează expoziția terenului creșterea și dezvoltarea vegetației forestiere;

precizarea altitudinii terenului : max 510m min 280m, medie395m

precizarea situației pe categorii de altitudine:

201-400 m264,78 ha

401-600 m 232,7.ha

– se va preciza cum influențează altitudinea terenului creșterea și dezvoltarea vegetației forestiere;

4.3. SOLURI

4.3.1 Condiții pedologice

Prin studiul solurilor pe teren s-au recoltat date necesare descrierii acestora din punct de vedere genetic, edafic, al aprovizionării cu apă, material parental și unitatea de relief, toate acestea influențând într-un sens sau altul dezvoltarea vegetației forestiere și a păturii erbacee.

4.3.2. Evidența și răspândirea teritorială a tipurilor de sol

Tabelul 4.3.2.

Cele mai răspândite soluri din unitatea de producție sunt:

soiul brun luvic pseudogleizat – 59%;

soiul brun luvic litic – 24%.

Răspândirea teritorială a solurilor este influențată de condițiile geomorfologice și de tipul de pădure sub care au evoluat.

Descrierea tipurilor și subtipurilor de sol

Soiul brun argiloiluvial tipic (2201)

Aceste soluri sunt soluri formate pe luturi ușoare, foarte puternic acide la suprafață și acide în profunzime, slab la foarte humifere, cu un conținut de humus de 2,8-8,3% pe grosimea de 5-15 cm, oligobazice, mijlociu la foarte bine aprovizionate în azot total.

Textura este luto-nisipoasă la lutoasă.

Bonitatea acestor soluri este mijlocie pentru gorun și carpen, fiind determinată de volumul edafic mijlociu și se realizează numai când regimul de umiditate este asigurat. Când soiul este pozitionat pe versanți însoriți, bonitatea scade și arboretul este de productivitate inferioară. În acest sens se recomandă ca pe versanții umbriți să fie permanent frasinul și carpenul, iar pe versanții însoriti gorunul, teiul și jugastrul (7G02TE1JU).

Soiul brun argiloiluvial pseudogleizat (2209)

Sunt soluri formate pe versanți slab înclinați sau terenuri fară înclinare, puternic acide la acide, slab la moderat humifere, oligobazice la mezobazice, mijlociu până la foarte bine aprovizionate în azot total, luto-nisipoase la luto-argiloase, de bonitatmijlocie pentru gorun și carpen.

Bonitatea mijlocie este determinată de volumul edafic mijlociu, pe fondul căruia există un regim de umiditate alternant, cu stagnare de umiditate pe profil primăvara și toamna și deficit în perioada estivală.

În aceste condiții se recomandă stejarul și frasinul (7ST2FR1DT). Se mai poate introduce și cerul.

Solul brun luvic litic (2405)

Sunt soluri formate pe roci sărace în minerale calcice și feromagneziene, fiind foarte acide la acide foarte slab la intens humifere, oligobazice la mezobazice, mijlociu până la foarte bine aprovizionate în azot total, luto-nisipoase la luto-argiloase. Pe versanții umbriti se recomandă promovarea frasinului și carpenului și a gorunului și a jugastrului pe versanții insoriți.

Solul brun luvic pseudogleizat (2407)

Solurile brune luvice pseudigleizate sunt oligomezobazice la mezobazice, mijlociu până la foarte bine aprovizionate în azot total, de bonitate mijlocie pentru gorun. Bonitatea mijlocie este determinată de regimul de umiditate alternant, cu exces de umiditate în sol primăvara, ca urmare a drenajului slab și deficit de umiditate vara.

TIPURI DE STAȚINE

4.4.1. Evidența și răspândirea teritorială a tipurilor de stațiune

Tabelul 4.4.1.

Principalii factori limitativi sunt:

volum edafic mic;

trofícitatea relativ scăzută a acestor soluri

stațiunea este de bonitate inf pt go și ca

4.4.2. Speciile componente, distribuția și modul lor de dezvoltare

Tabelul 4.4.2.

TIPURI DE PĂDURE

4.5.1. Evidența tipurilor de pădure

Tabelul 4.5.1.

4.5.2. Formații forestiere și caracterul actual al tipului de pădure Tabelul 4.5.2.

4.6.FONDUL DE PRODUCȚIE

4.6.1 Tipuri de structură

– structura exprimă modul de constituire a arboretelor din punct de vedere al variației vârstei elementelor din care se compun.

Tabelul 4.6.1.

(Echien – arborii au aceeași vârstă sau diferă cu cel mult 5 ani; relativ echien – diferența de vârstă nu diferă cu mai mult de 20 ani; relativ plurien – arborii fac parte din 2-3 generații, prezentând 2-3 stadii de dezvoltare; plurien – arbori din toate categoriile de vârstă și diametre și cuprind toate stadiile de dezvoltare).

4.6.2. Elementele de caracterizare a fondului forestier

Tabelul 4.6.2.

4.6.3. Proporția speciilor (ha,%)

Tabelul 4.6.3.

4.6.4. Clasele de vârstă (ha, %, ani)

Tabelul 4.6.4.

4.6.5. Clase de producție (ha, %)

Tabelul 4.6.5.

4.6.6. Categoriile de consistență (ha, %)

Tabelul 4.6.6.

4.6.7. Vitalitatea (ha, %)

Tabelul 4.6.7.

4.6.8. Analiza evoluției structurii pădurii (situația claselor de vârstă, proporția speciilor și a claselor de producție pe clase de vârstă, categorii de consistență, volumul și creșterea speciei)

Figure 4.6.8.2. Proporția speciilor pe clase de vârstă

Figura 4.6.8.3. Proporția claselor de producție pe clase de vârstă

Figura 4.6.8.4. Proporția categoriilor de consistență pe clase de vârstă

Figura 4.6.8.5. Volumul pe specii

Figura 4.6.8.5. Creșterea pe specii

4.7.ARBORETELE AFECTATE DE FACTORI DESTABILIZATORI SI LIMITATIVI

4.7.1. Factori destabilizatori și limitativi

Tabelul 4.7.1.

4.7.2. Funcțiile arboretelor

Ținând cont de prevederile din normele silvice pentru amenajarea pădurilor și de faptul că proiectul are caracter didactic, unitățile amenajistice considerate au fost încadrate în categoria arboretelor cu funcții de producție și protecție. Pentru arboretele din U.P 1 BERGHIN care sunt încadrate în grupa a II funcțională, funcția principală este producția lemnului, în secundar acestea îndeplinind și funcția de protecție.

4.8. CONCLUZII PRIVIND CONDIȚIILE STAȚIONALE

Din datele prezentate în acest capitol se constată că vegetația forestieră are condiții bune de dezvoltare din tipurile de stațiune fiind de bonitate superioară 62% fiind de bonitate mijlocie și 26% de bonitate inferioară.

Vegetația forestieră din cadrul U.P.-ului, valorifică în mod corespunzător potențialul silvoproductiv oferit de stațiuni în unitatea de producție existând 78,4% arborete natural fundamentale, 1,4% parțial derivate, 6,2% total derivate și 14.% artificiale.

4.8.1. Potențialul stațional privit în comparație cu productivitatea se prezintă astfel:

Tabelul 4.8.1.

CAPITOLUL V

CARACTERIZAREA UNITĂȚII DE PRODUCȚIE DIN PUNCT DE VEDERE ECONOMIC (Instalații de transport, construcții forestiere, produsele pădurii și valorificarea lor)

5.1. INSTALAȚII DE TRANSPORT

Tabelul 5.1.

Densitatea actuală a rețelei instalațiilor de transport este de 8,6 m/ha.

Accesibilitatea fondului forestier este de 84%, accesibilitatea produselor principale este de 95% iar cea a produselor secundare 83%. In perioadele de secetă sau de înghet, prin folosirea drumurilor de pământ din zona, accesibilitatea este mult îmbunătățită.

5.2. CONSTRUCȚII FORESTIERE

Întrucât arboretele ce compun această unitate de producție se găsesc în preajma satelor și comunelor, se consideră că nu sunt necesare noi construcții silvice.

PARTEA A – II – A

ELABORAREA MODELULUI DE ORGANIZARE A FONDULUI DE PRODUCȚIE NORMAL

CAPITOLUL VI

FIXAREA OBIECTIVELOR ȘI FUNCȚIILOR SOCIAL – ECONOMICE ȘI ECOLOGICE ALE PĂDURII

6.1. OBIECTIVE SOCIAL-ECONOMICE ȘI ECOLOGICE

Ținând cont de caracteristicile economice și ecologice ale zonei în care sunt situate arboretele din studiul de față, putem aprecia că aceste arborete trebuie să răspundă în principal nevoilor productive și în subsidiar celor de protecție. Sortimentul ce se poate obține în condițiile date este reprezentat de bușteni pentru cherestea și alte utilizări (celuloză, construcții rurale).

Ca grupă de obiective și servicii prioritare s-au stabilit:

Tabelul 6.1.1.

În raport cu starea fiecărui arboret în parte și de rolul pe care trebuie să-l îndeplinească s-au adoptat, la nivel de subparcelă, țeluri de producție sau de protecție.

Corespunzător obiectivelor social-economice fixate s-au stabilit funcțiile pe care trebuie să le îndeplinească arboretele, funcții prezentate după cum urmează:

Tabelul 6.1.2.

În raport cu categoriile funcționale prezentate mai sus s-au constituit următoarele tipuri funcționale:

Tabelul 6.1.3.

În vederea normalizării structurii arboretelor și pentru reglementarea tăierilor în raport cu funcțiile atribuite și în raport de starea și structura arboretelor, a fost necesar și justificat constituirea următoarei subunități:

S.U.P. A – Codru regulat, sortimente obișnuite 497,48 pentru care se reglementează procesul de producție lemnoasă, în care au fost incluse arboretele din tipul III de categorii funcționale 3l.

6.2.STABILIREA CONDIȚIILOR STRUCTURALE ALE ARBORETELOR ȘI ALE PĂDURII ÎN ANSAMBLUL EI

6.2.1. Fixarea regimului

Ținând cont de condițiile naturale de vegetație și cele social-economice și ecologice pe care trebuie să le îndeplinească pădurile din U.P1 BERGHIN se stabileste regimul codrului.

Regimul codrului reprezintă modul general de gospodărire a unei păduri, bazat pe regenerarea din sămânță și pe conducerea acestuia până la vârsta când arborii ating mari dimensiuni.

Regimul codrului se impune:

la pădurile de rășinoase și la cele de amestec cu rășinoase;

la pădurile de fag, gorun, stejar, gârniță, cer, șleauri;

plantații de plopi euramericani

Fixarea regimului prin norme decurge din politica statului (proprietarului).

Pentru realizarea funcțiilor social-economice stabilite în cazul U.P.-ului s-a prevăzut să se aplice regimul codrului regim bazat pe regenerarea pădurii din samanta și conducerea acesteia până la vârsta la care își îndeplinește în mod eficient funcțiile social-economice și ecologice atribuite.

6.2.2. Compoziția țel

Compoziția țel îmbină în modul cel mai favorabil, atât prin proporție cât și prin gruparea speciilor, exigențele biologice ale pădurii cu funcțiile social-economice atribuite.

Compoziția țel s-a stabilit pentru fiecare arboret în parte:

– compoziția țel la exploatabilitate, stabilită pentru arboretele neexploatabile;

– compoziția țel de regenerare, numai pentru arboretele exploatabile în prezent și pentru cele care devin exploatabile în decursul primului deceniu;

– compoziția țel finală (optimă) s-a stabilit în raport de țelurile de gospodărire și de condițiile ecologice date .

6.2.3. Stabilirea compoziției-țel

Tabelul 6.2.3.

6.2.4. Vârsta exploatabilității

S-a stabilit în raport cu funcțiile social-economice atribuite pădurilor. Pentru arboretele cu funcții de producție și protecție s-a adoptat exploatabilitatea tehnică. Prin adoptarea acesteia se realizează atât creșterea medie maximă a sortimentelor stabilite ca țel economic, cât și efectul protector.

Tabelul 6.2.4.

Te AR=100

Te CA= 43

Te CE=80

Te CI=61

Te FR=70

Te GO=119

Te JU=60

Te ST=110

TE UP-106 ani

6.2.5. [NUME_REDACTAT] tratamentele adoptate s-a urmărit favorizarea regenerării naturale a arboretelor și asigurarea permanenței pădurii cu o structură corespunzătoare exercitării funcțiilor atribuite.

Tratamentele s-au stabilit în raport cu structura de viitor a arboretelor, pe tipuri de categorii funcționale, indicându-se tratamente mai mult sau mai puțin intensive avându-se în vedere starea fiecărui arboret și posibilitățile tehnico-organizatorice de realizare existente.

Având în vedere condițiile ecologice, starea și funcțiile arboretelor, pentru recoltarea posibilității de produse principale în următorul deceniu se vor aplica următoarele tratamente:

1 T-tăieri progresive

2.T-tăieri rase

Tabelul 6.2.5.

Tratamente stabilite pentru arboretele din U.P. I BERGHIN

6.2.6. [NUME_REDACTAT] reprezintă indicatorul structurii pe clase de vârstă a fondului de producție normal al unei păduri de codru regulat și totodată este norma de timp stabilită de amenajament pentru menținerea în producție a arboretelor pădurii respective.

La stabilirea ciclului au fost luate în considerare :

– formațiile și speciile forestiere care compun pădurea ;

– funcțiile ecologice și social-economice atribuite arboretelor respective ;

– media vârstei exploatabilității tehnice ;

– posibilitatea de creștere a eficacității funcționale a arboretelor și a pădurii în ansamblu.

Potrivit normelor în vigoare, punctul de plecare în adoptarea ciclului este vârsta medie a exploatabilității tehnice, care se majorează în plus sau în minus până la un multiplu de 10 sau 20 de ani. În baza considerentului de mai sus și în urma unei analize a efectelor pe care tăierea arboretelor mai devreme sau mai târziu o are asupra stării pădurii, pentru pădurile din U.P I BERGHIN s-a adoptat ciclul de 110.ani.

PARTEA A-III-A

PLANIFICAREA LUCRĂRILOR DE ORGANIZARE A BIOPRODUCȚIEI FORESTIERE

CAPITOLUL VII

PLANIFICAREA RECOLTELOR LEMNOASE

7.1. METODE DE AMENAJARE

Metodele folosite pentru amenajarea unității de producție 1 Berghin sunt metode bazate pe ideea nominalizăriii fondului de producție. Scopul urmărit se realizează prin reglemnetarea tăierilor, posibilitatea devenind în acest caz produs al pădurii, dar și mijloc de îndrumare a fondului de producție spre starea normală.

Normalizarea fondului de producție din U.P.1 Berghin se va face prin următoarele metode :

metoda claselor de vârstă;

metoda creșterii indicatoare;

7.2. STABILIREA POSIBILITAȚII DE PRODUSE PRINCIPALE

7.2.1. Elementele de bază pentru calculul posibilității

7.2.1.1. Structura pe clase de vârstă a fondului de producție

Structura pe clase de vârstă a fondului de producție este redată în graficul ce urmează :

Figura 7.2.1.1. Structura pe clase de vârstă a fondului de producție

Observânduse graficul de mai sus ,structura pe clase de vârstra nu este echilibrată existând un excendent în clasa a-III-a de vârstră și deficit în clasele IV și V.

După cum se poate observa, structura pe clase de vârstă nu este echilibrată existând un excedent în clasa 3 și deficit în clasele1,2,4,5.

7.2.1.2. Calculul mărimii suprafeței periodice normale

Se pleacă de la următoarea ipoteză : structura fondului de producție al unei păduri, în raport cu clasele de vârstă, este normală, dacă suprafața fiecărei clase satisface relația :

s = p x S / r unde p = nr. de ani din clasa de vârstă ;

s = suprafața pădurii

r = ciclul p = 20 ani

S = 497,48 ha

s =20 x 497,48 / 110 s =30 x 497,48 / 110 r = 110 ani.

Rezultă că mărimile suprafețelor periodice normale sunt de 90,45 ha, 135,67 ha.

7.2.1.3. Analiza încadrării arboretelor pe urgențe de regenerare

Urgențele de regenerare s-au stabilit pe teren cu prilejul descrierii fiecărui arboret. În adoptarea urgenței s-a ținut seama de particularitățile pădurii de amenajat, caracterul actual al tipului de pădure, de perioada de regenerare adoptată, de starea semințișului instalat.

Arboretele din U.P. I Berghin s-au încadrat datorită particularităților lor în urgenele 2 și 3. În urgența a doua s-au încadrat arboretele ajunse la vârsta exploatabilității, care în raport cu dinamica procesului de regenerare impun un ritm accelerat de exploatare. Aceste arborete au consistența de 0,4 – 0,6 și au fost parcurse cu tăieri de regenerare (u.a. 16F,1A,22G,16H) parcursă cu tăieri progresive. În urgența a treia s-au încadrat arboretele trecut de vârsta exploatabilității sau care vor ajunge în perioada de amenajare adoptată la vârsta exploatabilității, care prin structura lor, vitalitate, starea lor de sănătate pot suporta sacrificii de exploatabilitate în plus (u.a.22H,22I,11A,14B,16C,20C,22B,16D,22F).

7.2.2. Calculul indicatorilor de posibilitate

7.2.2.1 Metoda claselor de vârstă

7.2.2.1.1. Procedeul deductiv

Procedeul deductiv este bazat pe aplicarea relației;:

Vi – volumul arobretelor cu perioadă de regenerare de 20 ani, neparcurse cu tăieri, majorat cu 1/2 din creșterea lor pe deceniu

i = 1 … m

Vi =1715m3

Vk – volumul arboretelor cu perioada de regenerare de10 ani, neparcurse cu tăieri, majorat cu 1/2 din creșterea lor pe deceniu

k = 1… m’

Vk = 2498,5 m3

m, m’, m’’ – numărul arboretelor din categoriile de mai sus, corespunzătoare lui Vi; Vk ; Vj

nj – numărul de ani considerat ca optim pentru exploatarea și regenerarea arboretelor parcurse cu tăieri și a celor de refăcut ( se are în vedere restrictia 10 nj n, unde n este numărul anilor perioadei de regenerare a arboretelui considerat)

când nj = 10 ani se ia Vj’

când nj = 20 ani se ia Vj’’

7.2.2.1.2. Procedeul inductiv

Se bazează pe însumarea volumelor posibile de extras în primul deceniu, stabilite pentru arboretele încadrate provizoriu în suprafața periodică în rând.

Aceste volume se determină pe teren în baza indicilor de recoltare (exprimați procentual) pentru fiecare arboret exploatabil în parte.

Acești indici s-au stabilit cu luarea în considerare a mărimii perioadei de regenerare, a periodicității și numărului necesar de intervenții, mărimii și perioadei de alăturare a parchetelor.

Evidența arboretelor din care urmează se recoltează posibilitatea decenală de produse principale

Tabelul 7.2.2.1.2.

V

Posibilitatea : P = = 350 m3/an, unde :

10

V – volum posibil de extras în primul deceniu (m3)

10 – nr. de ani din deceniu

7.2.2.3. Metoda creșterii indicatoare

Indicatorul de posibilitate prin intermediul creșterii indicatoare se stabilește cu ajutorul formulei:

P = m x [NUME_REDACTAT] – creșterea indicatoare, reprezentând creșterea curentă a unității de amenajat, calculată în raport cu compoziția, clasele de producție și consistențele reale ale arboretelor și cu luarea în considerare a unei structuri caracterizate prin clase de vârstă de întinderi egale;

Ci = 1388.96 m3/an

Tabelul 7.2.2.3.

m – un factor modificator în raport cu volumele de masă lemnoasă exploatabile în primele perioade ale ciclului ;

m = a + b x Q , unde :

a,b – coeficienți tabelari

Q – exprimă raportul dintre volume de masă lemnoasă exploatabile în intervalele de timp considerate și volumele care ar fi necesare pentru recoltarea anuală și continuă a unei posibilități egale cu creșterea indicatoare.

Metoda cresterii indicatoare

Modul de calcul al volumelor ce vor devenii exploatabile în primii 10,20,40 și 60 de ani

Formula vol. la exploatare = Vol. Actual + Perioada pe care se estimeaza cresterea * cresterea HA * suprafata UA

Practic, pentru determinarea indicatorului de posibilitate se iau în considerare :

Ci – creșterea indicatoare

Vd e – masa lemnoasă ce ar putea fi recoltată în primul deceniu, ținând cont de volumul total al arboretelor exploatabile în deceniul respectiv, de tratamentele aplicate și de perioada de regenerare adoptată ;

V1e – masa lemnoasă ce ar putea fi recoltată în primii 20 ani, ținând cont de volumul total al arboretelor exploatabile în deceniul respectiv, de tratamentele aplicate și de perioada de regenerare adoptată ;

V2e – masa lemnoasă ce ar putea fi recoltată în primii 40 ani, ținând cont de volumul total al arboretelor exploatabile în deceniul respectiv, de tratamentele aplicate și de perioada de regenerare adoptată;

V3e – volumul total al arboretelor exploatabile în primii 60 ani, plus creșterea producției lor principale la jumătatea acestui interval.

Aceste volume se determină cu relațiile :

Vd1 Vd2 Vd3 [NUME_REDACTAT] = 10 ( + + +..+ ) = 3577,7 m3

10 20 30 10 x n

V12 V13 V1n

V1e = 20 ( + +…+ ) = 10043 m3

20 30 10 x n

V24 V25 V2n

V2e = 40 ( + +…+ ) = 14323.45 m3

40 50 10 x n

V36 V37 V3n

V3e = 60 ( + +…+ ) = 132984.1 m3

60 70 10 x n

Vd1, Vd2, Vd3 …. Vdn – volumele arboretelor exploatabile în primul deceniu, care potrivit stării arboretelor respective, tratamentelor de aplicat și perioadelor de regenerare adoptate, ar putea fi recoltate integral în următorii 10, 20, 30, 10 x n ani, plus creșterea producției lor principele pe jumătatea intervalelor de timp considerate ;

V12, V13, …, V1n – volumele arboretelor explotabile în primii 20 de ani, care, potrivit stării arboretelor respective, tratamentelor de aplicat și perioadelor de regenerare adoptate, ar putea fi recoltate integral în 20, 30, 10 x n ani, plus creșterea producției lor principale pe jumătatea intervalelor de timp considerate ;

V24,V25, … , V2n – volumele arboretelor explotabile în primii 40 de ani, care, potrivit stării arboretelor respective, tratamentelor de aplicat și perioadelor de regenerare adoptate, ar putea fi recoltate integral în 40, 50, 10 x n ani, plus creșterea producției lor principale pe jumătatea intervalelor de timp considerate ;

V36,V37, … V3n – volumele arboretelor explotabile în primii 60 de ani, care, potrivit stării arboretelor respective, tratamentelor de aplicat și perioadelor de regenerare adoptate, ar putea fi recoltate integral în 60, 70, 10 x n ani, plus creșterea producției lor principale pe jumătatea intervalelor de timp considerate ;

n – reprezintă în toate cazurile numărul de decenii prevăzut pentru recoltarea materialului lemnos din arboretele cu perioade mai lungi de 30 ani, dar care datorită întinderii lor reduse nu au putut fi constituite ca unități de gospodărire separate.

Apoi stabilind valoarea parametrului Q cu relația :

20 Ci + Dm

Q = = -0.48 unde :

20 [NUME_REDACTAT] – reprezintă minima dintre diferențele :

Dd = Vd – 10 Ci = -10311.19

D1 = V1 – 20 Ci = -17736.62

D2 = V2 – 40 Ci = -41234.95

D3 = V3 – 60 Ci = 49646.5

Deorece Q = -0.48 1, conform metodei rezultă că în U.P. I Berghin există deficit de masă lemnoasă exploatabilă. În acest caz, în scopul asigurării continuității pe perioadele luate în considerare, factorul modificator m trebuie să fie egal cu cel mai mic dintre rapoartele :

Vde 3577.7 V1e 10043 V2e 14323.45

= = 0.26 = = 0.36 = = 0.25

10Ci 13889.6 20Ci 27779.2 40Ci 55558.4

Toate aceste rapoarte sunt subunitare, deci posibilitatea trebuie să fie mai mică decât creșterea indicatoare.

Pentru determinarea posibilității se va folosi formula :

P = + x = 349,8m3

Vd 2

– este cel mai mic dintre rapoartele :

– diferența dintre creșterea producției totale și creșterea producției principale pe următorii 10 ani, la arboretele exploatabile în primul deceniu.

Deoarece aceste diferențe sunt foarte mici, termenul

x se poate neglija.

Vd 2

Rezultă posibilitatea de 350 m3 /an.

7.2.3. Analiza indicatorilor de posibilitate. Adoptarea posibilității și justificarea ei

a. În unități de gospoărire cu structură apropiată de cea normală posibilitatea va fi egală, în principiu, cu indicatorul de posibilitate obținut prin metoda creșterii indicatoare. Acesta va fi comparat cu indicatorii de posibilitate rezultați prin metoda claselor de vârstă (deductiv și inductiv), proiectantul, în funcție de situația din teren a arboretelor, putând opta pentru unul din cei trei indicatori sau poate adopta o valoare intermediară.

b. În unități de gospodărire cu deficit de arborete exploatabile se compară indicatorii de posibilitate rezultați din calcul. Se iau în considerare indicatorii de posibilitate cu valoare minimă. Dacă diferența dintre aceștia este mai mică de 10% se adoptă o valoare intermediară. Dacă această diferență este mai mare de 10% se va adopta o valoare a posibilității care să asigure continuitatea producției de lemn.

c. În unitățile de gospodărire cu excedent de arborete exploatabile, dacă valorile obținute prin calcul sunt apropiate, se va adopta o valoare intermediară. Dacă diferențele între valorile rezultate prin calcul sunt mai mari de 10%, proiectantul va adopta o valoare a posibilității care să asigure continuitatea producției de lemn în concordanță cu exigențele silviculturale referitoare la regenerare, îmbunătățirea funcțiilor de protecție și reconstrucția ecologică a arboretelor.

Posibilitatea prin metoda claselor de vârstă (PCV) :

procedeul inductiv (PpI) 350 m3/an

procedeul deductiv (Ppd) 362 m3/an

Posibilitatea prin metoda creșterii indicatoare (Pci) 350 m3/an;

Se observă că valoarea minimă a mărimii posibilității este impusă de indicatorul de posibilitate stabilit prin procedeul inductiv

Deoarece U.P. I Berghin prezintă deficit de arborete exploatabile, la stabilirea posibilității, potrivit normelor în vigoare, se vor lua în considerare indicatorii de posibilitate cu valoare minimă, deci cei rezultați prin procedeul inductiv și deductiv.

Se va adopta indicatorul de posibilitate cu valoarea cea mai mică, dacă diferența dintre cei adoptați pe considerentul de mai sus nu depășește 10% din acesta.

Ppd – PpI = 12 m3 / an 10% din PpI

Deci posibilitatea de produse principale adoptată este cea dată de indicatorul de posibilitate rezultat prin procedeul inductiv : P = 350m3/an

7.3. PLANIFICAREA RECOLTĂRII DE PRODUSE PRINCIPALE

7.3.1. Evidența arboretelor ce totalizează în volum echivalent cu 10 posibilități

Tabelul 7.3.1.

7.3.2.1. Recapitulația posibilității de produse principale Tabelul 7.3.2.1

7.3.2.2. Posibilitatea pe tratamente, grupe funcționale și speci

Produse principale Tabelul 7.3.2.2.

7.4. LUCRĂRI DE ÎNGRIJIRE ȘI CONDUCERE A ARBORETELOR

Produse secundare

Tabelul 7.4.

7.5. POSIBILITATEA TOTALĂ (PRODUSE PRINCIPALE+PRODUSE SECUNDARE)

Tabelul 7.5.

CAPITOLUL VIII

ANALIZA EFICACITAȚII MODULUI DE GOSPODARIRE A PĂDURILOR

8.1. DINAMICA DEZVOLTĂRII FONDULUI FORESTIER

Dinamica dezvoltării fondului productiv este prezentată cu ajutorul a două grupe de indicatori: cantitativi si calitativi.

8.1.1. Indicatori cantitativi Tabelul 8.1.1

8.1.2. Indicatori calitativi

1. Compoziția fondului productiv va ramane în aceași proporție.

2. Proveniența arboretelor fondului productiv este în prezent bună.

Arborete din sămânță 90 %

Arborete din plantații 10 %

3. Clasa de producție medie a arboretelor se va îmbunatații în proporție redusă prin creșterea productivitații generale a arboretelor corespunzator maximului ecologic dat de bonitatea stațiunilor.

4. Productivitatea arboretelor se va îmbunătăți treptat prin înlocuirea arboretelor slab productive .

8.2. PROGNOZA DEZVOLTĂRII FONDULUI FORESTIER

Figura 8.2.1. Clasele de vârstă actuale

Figura 8.2.2. Clasele de vârstă după expirarea a 20 de ani

CONCLUZII

Fondul forestier care face obiectul prezentului amenajament apartine U.P ului I Berghin si este gestionat de Ocolul silvic de stat [NUME_REDACTAT] .Trupurile de padure sunt Sântimbru și Berghin fiind încadrate in S.U.P A codru regulat . Acesta este situat în limitele teritorial-administrative ale comunelor Sântimbru, Ciugud si Berghin,si ale municipiului [NUME_REDACTAT]

Geografic, pădurile din U.P I Berghin sunt situate din punct de vedere al raionării fizico-geografice în [NUME_REDACTAT] si anume in podișul Secașelor din podișul Târnavelor.

Unitatea geomorfologică dominanta este reprezentată de versanți cu înclinări în general sub 16 grade.

Altitudinal unitatea de producte este situată între 220 m (24A) si 510 m (20F)

Expoziția predominantă a unitații de producție este cea vestică.

Din suprafața totala de 497,48 ha a proprietății ,pădurile ocupă (100%) , întreaga suprafața ocupata de padure este grupata în S.U.P ‚, A’’ –codru regulat, având rol de producție si alcatuind fondul productiv al U.P-ului.

Suprafața paduroasa este în grupa I (497,48 ha ), fiind formata din pădurile de pe versanții văilor care alimenteaza râul Mureș fiind la o distanță de 5 pâna la 20 km în amonte de limita acumulării.

În urmatoatele decenii proporția speciilor se va schimba treptat în favoarea speciilor pure (Salcâm).Continuitatea pe termen lung a producției de masa lemnoasa este condiționată de repartiția echilibrată a arboretelor pe clase de vârstă, condiție neîndeplinita în prezent (arboretele din clasele III-IV ocupând 63% din suprafața totală a fondului de producție). Normalizarea structurii pe clase de vârstă se va realiza prin amânarea eșalonată a unor arborete de exploatat.

În viitorul optim se urmareste revenirea la tipul de pădure natural fundamental si creșterea productivitații arboretelor,ceea ce va duce si la o crestere a vârstei exploatabilitații.

Pentru a schimba structura actuala a arboretelor pentru a ajunge la structura corespunzatoare menită să îndeplineasca cele mai bune condiții obiectivele social-economice ,este necesar să se stabileascaă modul prin care se să se poată ajunge la această structură. Bazele de amenajare care conduc la îndeplinirea obiectivelor propuse sunt:regimul, compoziți-țel, tratamentul, exploatabilitatea și ciclul de producție.

Compoziția-țel optimă este compoziția stabilita pentru fiecare tip de padure în parte. Prin lucrările propuse de amenajament, se va urmări realizarea compoziției optime. Ca urmare compoziția optimă poate fi scrisă și în felul următor : 64GO21DT15ST

Vârsta medie a exploatabilitații la S.U.P ,,A’’ –codru regulat este de 106 ani, astfel ciclul fiind stabilit la 110 ani.

În raport cu condițiile de regenerare și de structurile urmarite ,în cadrul padurilor U.P I Berghin sau adoptat tratamentele tăierilor progresive (16%) și tăierilor rase (86%) .

Posibilitatea de produse principale adoptată este cea dată de indicatorul de posibilitate rezultat prin procedeul inductiv: P = 350m3/an și se va recolta din urmatoarele u.a-uri:11A, 14B, 16C, 16D, 16F, 16H, 22G, 22H, 22I.

Urmărind toți indicatorii de mai sus se poate susține cresterea productuvitații arboretelor și implicit a masei lemnoase de recoltat în deceniile urmatoare.

BIBLIOGRAFIE

Abrudan, I.V.,2006,Împaduriri, [NUME_REDACTAT] Transilvania, Brașov.

Florescu, I.,N.V. Nicolescu, 1996, Silvicultura,vol. I Studiul pădurii, [NUME_REDACTAT] Libris, Brașov.

Florescu, I.,N.V. Nicolescu, 1996, Silvicultura,vol.II Studiul pădurii, [NUME_REDACTAT] Libris, Brașov.

Giurgiu, V., 1988, Amenajarea pădurilor cu funcții multiple, Ed. Ceres,Bucuresti.

Holonec, L., 2007, Împaduriri – semințe forestiere, Editura AcademicPres,Cluj-Napoca.

Holonec, L., Vlasin H.D., 2011, Împaduriri.Lucrari practice-proiect, Editura AcademicPres, Cluj-Napoca.

Leahu, I.,2001,Amenajarea pădurilor, Editura EDP, București.

Păcurar I. – Pedologie si stațiuni forestiere, 521 pag ., [NUME_REDACTAT], Cluj.Napoca,2006.

***, Legea 46/2008, [NUME_REDACTAT]

***,2000, Norme tehnice pentru îmgrijirea și conducerea arboretelor, MAAP București.

***,2000, Norme tehnice pentru alegerea și aplicarea tratamentelor, MAAP.

***,2000, Norme tehnice pentru compoziții, scheme si tehnologii de regenerare si împădurire a terenurilor degradate 1,M.A.P.P.N,. București.

***,2001, Amenajamentul O.S. [NUME_REDACTAT], U.P I Berghin.

ANEXE

Descrierea parcelară

Harta arboretelor

Arta claselor de vârstă

Harta lucrărilor propuse