Regenerarea Generativa la Larix Decidua

CUPRINS

Capitolul I. Stadiul actual al cunoștințelor

Date generale privind specia Larix decidua

Fig. 1 Arbore de Larix decidua pe vârful Bătrâna (foto original)

[NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] Mill. cuprinde 13 specii răspândite în regiunile înalte din Emisfera nordică (Larix czekanowskii Szafer; Larix decidua Mill; Larix gmelinii (Rupr.) Rupr. ; Larix gmelinii var. gmelinii; Larix gmelinii var. japonica (Maxim. ex Regel) Pilg.; Larix gmelinii var. olgensis (A. Henry) Ostenf. & Syrach; Larix gmelinii var. principis-rupprechtii (Mayr) Pilg.; Larix griffithii Hook.f. ; Larix griffithii var. griffithii; Larix griffithii var. speciosa (W.C. Cheng & Y.W. Law) Farjon; Larix kaempferi (Lamb.) Carrière; Larix kongboensis R.R. Mill ; Larix laricina ([NUME_REDACTAT]) K. Koch; Larix lyallii Parl.; Larix marschlinsii Coaz (hibrid Larix decidua × Larix kaempferi); Larix mastersiana Rehder & E.H. Wilson; Larix occidentalis Nutt.; Larix potaninii Batalin ; Larix potaninii var. australis A. Henry ex Hand.-Mazz.; Larix potaninii var. chinensis L.K. Fu & [NUME_REDACTAT]; Larix potaninii var. himalaica (W.C. Cheng & L.K. Fu) Farjon & Silba; Larix potaninii var. potaninii; Larix sibirica Ledeb).

Arborii au verticile neregulate, ace liniare, căzătoare. Florile sunt unisexuat monoice. Conurile au solzii persistenți. Maturația este anuală. Semințele sunt mici, aripate, fără pungi rezinifere (M. Haralamb, 1956).

Lemnul prezintă duramen, conține numeroase canale rezinifere, tare, durabil, și foarte valoros. Europenii utilizează în lucrările de împădurire speciile Larix decidua ( vezi fig. 2 ) și Larix leptolepis.

Fig. 2 Planție de larice de 2 ani în vârful Bătrâna, peste 1800 m altitudine (foto original)

Larix decidua Mill. subspecia carpatica-larice zaslă. Datează din era secundară; laricele este o specie europeană cu areal fragmentat și localizat pe teritorii montane.

Crește natural în Europa ocupând suprafețe întinse la altitudini mari în [NUME_REDACTAT] și Occidentali (Franța, Elveția, unde ajunge până la 2400-2500m) și la altitudini mai mici în [NUME_REDACTAT] și Orientali (unde coboară până la 400m). [NUME_REDACTAT] și Polonia formează arborete amestecate la altitudini cuprinse între 300 și 800m.

[NUME_REDACTAT], laricele spontan se localizează în Ceahlău, Ciucaș, Bucegi, Lotru și Apuseni, la altitudini cuprinse între 650m în Apuseni și 1900 m în Ceahlău. Formează arborete pure sau amestecate cu molid, fag, brad, zâmbru și mesteacăn (fig. 3). Vegetează în climate continentale, caracterizate prin amplitudini mari de temperatură, ierni scurte, înghețuri frecvente. Determinante pentru starea de vegetație și productivitatea laricelui sunt condițiile absorbției și eliminării apei prin transpirație.

Fig. 3 Larix decidua, plantație de 5 ani (foto original)

Laricele se dezvoltă foarte bine pe solurile afânate, aerisite, structurate, scheletice, care rețin bine apa și o cedează rădăcinilor.

La noi, laricele spontan crește pe soluri bogate în substanțe minerale, de pe calcare sau conglomerate. [NUME_REDACTAT], ca și în Sudeți, laricele vegetează și pe soluri relativ sărace și acide, formate pe șisturi cristaline, granite ș.a. Are temperament pronunțat de lumină; este considerată specie repede crescătoare, realizând pe stațiuni fertile înălțimi de 28-30 m și o productivitate de circa 9m³/an/ha.

Lemnul de larice este valoros, are duramen distinct, frumos colorat, elastic, durabil în aer și în apă. Are multiple utilizări în construții (civile, navale, decorațiuni interioare, mobilă fină ș.a.). Conține rășină, din care se extrage ulei de terebentină.

Caracteristici morfologice ale laricelui

Laricele aparține familiei Pinaceae, este un arbore indigen, cu o înălțime de până la 65 m și cu diametrul de 2 m.

Tulpina este dreaptă, zveltă, puțin cilindrică, bine elagată, uneori puțin deformată (vezi fig. 4). Unii cercetători susțin că forma însăbiată a tulpinii este ereditară, în timp ce alții consideră că această formă se datorează direcției din care vine zăpada sau în mare parte direcției vântului dominant. Pe văile Latoviței și Ialomiței, laricele a atins înălțimi de 60-65 m și diametre de 2-2,5 m.

Fig. 4 Larix decidua (foto original)

[NUME_REDACTAT] în domeniu demonstrează că înrădăcinarea este pivotantă la început pentru ca apoi să formeze rădăcini profunde.

Acest aspect sprijină o mai bună ancorare a plantei în sol. Și totuși se asista la dispunerea superficială a rădăcinilor în funcție de substrat (sol argilos, pseudogliezat ).

În funcție de condițiile staționale și vârsta arborilor, variază forma și mărimea sistemului de înrădăcinare între anumite limite.

[NUME_REDACTAT] perioada de tinerețe, laricele prezintă o scoarță netedă, de culoare cenușie, cu ritidom gros format de timpuriu ce poate trece de peste 10 cm și care se poate desprinde în plăci neregulate. Făcând o comparație cu celelalte rășinoase și cu multe alte specii de foioase de la noi, lemnul de larice este foarte prețios, prezintă duramen distinct și multe alte calități superioare. Scoarța conține tanin, într-un procent de 7-16%.

[NUME_REDACTAT] îngustă și prelung piramidală, formată din ramuri subțiri și lungi, etalate sau răsfrânte, redresate la extremități și neverticilate. Rămurelele, care alcătuiesc coroana, sunt numeroase, lungi și subțiri, în general pendente. Deoarece coroana este slab dezvoltată, aceasta permite luminii să pătrundă ușor printre ramuri, lăsând solul ușor acoperit.

[NUME_REDACTAT] de două feluri: lungi subțiri, pendenți, gălbui, glabri și brăzdați din cauza pernițelor decurente ale frunzelor și lujeri scurți bruni-închiși, cu câte un mugure terminal. Primăvara, la câteva săptămâni după înflorire, unii lujeri scurți se dezvoltă, transformându-se în lujeri lungi.

[NUME_REDACTAT] o formă aproape sferică, de culoare brună, au suprafața acoperită cu perișori glabri și sunt rășinoși. Mugurii de pe lujerii scurți sunt cei care pornesc primii în vegetație, iar mai târziu cei de pe lujerii lungi.

[NUME_REDACTAT] de 1-3 cm lungime, caduce, moi și cu linii de stomate numai pe dos, pe lujerii lungi sunt solitare și așezate spiralat, iar pe cei scurți stau grupate în fascicule câte 30-40. După cădere, acele lasă pe lujeri o cicatrice triunghiulară până la rombică. Toamna frunzișul se colorează în galben-portocaliu, dând astfel arborelui un aspect foarte decorativ. Acele căzute se descompun de obicei destul de repede, dând un humus convenabil.

[NUME_REDACTAT] studiilor în domeniu florile sunt de tip unisexuat-monoice, împrăștiate pe întreaga coroană, cele mascule sub formă de gameți ovoizi galbeni, pedicelati, cele femele ovoid-sferice, erecte, roșii-pupurii-violacee sau verzui, cu numeroși solzi.

Înfrunzește și înflorește în același timp, foarte devreme primăvara, la sfârșitul lunii aprilie-începutul lunii mai. Când este cultivat în regiuni temperate, fructifică de timpuriu, iar în acest caz semințele sunt seci. Pe la vârsta de 30 de ani începe să fructifice regulat și să aibă semințe fertile, iar izolat fructifică la vârsta de 15-20 de ani.

[NUME_REDACTAT] ovoid-alungite până la 4 cm, cu solzi pieloși, rotunjiți și plați, bracteele scurte, au vârfurile ascuțite și se observă numai după desfacerea solzilor. Conurile stau prinse de un peduncul recurbat, iar după procesul de diseminare a semințelor mai rămân pe arbori 2-4 ani.

[NUME_REDACTAT] dimensiuni cuprinse între 3-4 mm, concrescute cu o aripioară de 7-8 mm și nu prezintă pungi de rășină.

Conform lucrătorilor de la [NUME_REDACTAT] Rășinari 1 kilogram de semințe conține circa 160.000 de semințe nearipate. Maturația semințelor are loc în toamna primului an, prin octombrie-noiembrie, iar diseminația în primăvara următoare.

Periodicitatea fructificației apare la 3-5 ani, iar la altitudini mari la 6-10 ani. Puterea germinativă este redusă, de 20-45% și se poate păstra 3-4 ani.

Fig. 5 Larix decidua în vârful Bătrâna (foto original)

Arealul de răpândire a laricelui la nivel global

Laricele este un arbore european, aria lui de răspândire, foarte restrânsă, prezentându-se indular.

Cel mai important centru de răspândire se găsește în [NUME_REDACTAT], începând din regiunea orașului Nisa, până în apropiere de Viena, urmărind crestele înalte. Laricele mai este întâlnit și în [NUME_REDACTAT] ai Cehoslovaciei, în [NUME_REDACTAT], ai Poloniei ([NUME_REDACTAT]) și ai României. [NUME_REDACTAT], în afară de [NUME_REDACTAT] se mai găsește pe [NUME_REDACTAT], aproape de [NUME_REDACTAT]. Răspândirea lui se limitează la regiunile muntoase înalte ale latitudinilor mijlocii, fără ca să se întindă, ca molidul, în câmpiile de nord.

Laricele european apare la înălțimi care variază între 200-2400 m, în standuri pure și mixte cu molidul norvegian, fagul european, precizează, că altitudinile mari unde are maximul de răspândire nu reprezintă și optimul de vegetație, ci mai mult un refugiu, în care a fost izgonit de alte specii concurente.

La o înălțime de peste 1500 m, creșterea laricelui se diminuează, iar accidentele meteorologice provoacă trunchiului numeroase deformații. [NUME_REDACTAT] și în Carpați este un arborede mare altitudine. Centrul ariei laricelui este considerat Austria, unde există aproape pretutindeni cu excepția regiunii din stânga Dunării.

Limitele altitudinale variază: în Alpii francezi 1000 m (excepțional 1600 m); în Alpii italieni urcă până la 2400-2500 m și coboară până la 250 m în Lombardia, 300 m în provincia Veneția și 350 m în Trentin; în Elveția vegetează între 600-2400m.

La nivel mondial laricele se mai găsește în America de Nord, Rusia, [NUME_REDACTAT] Zeelandă confomr datelor GBIF [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]. România nu a transferat date cu privire la răspândirea laricelui dar o imagine de ansamblu poate fi urmărită în fig. 6.

Fig. 6 Distribuția la nivel mondial a laricelui conform datelor GBIF http://data.gbif.org/species/2878688/

Arealul de răspândire a laricelui în [NUME_REDACTAT] România, laricele vegetează spontan în cinci centre:

[NUME_REDACTAT] Ceahlău în punctele Polița cu Crini (1400-1500m înălțime), Piatra cu Apă (1500m) și sub stâncile [NUME_REDACTAT];

În masivul Ciucașul pe Zăganul (1000-1450 m altitudine) și Tigăile;

[NUME_REDACTAT] Bucegi în numeroase puncte (cu un optim pe brâul Furnica, [NUME_REDACTAT], Mălăiești) și în masivul Gârbova în văile Ciuta și adânca (1200-1550 m altitudine).

[NUME_REDACTAT] Lotrului, pe lângă [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] ca puncte mai importante și pe munții din jur (Gorgani, Voineasa, Vânata și altele).

[NUME_REDACTAT] Apuseni în mai multe puncte: masivul Gilăului, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] în câteva locuri pe râurile Arieș și Geoagiu (600-1200 m altitudine).

De regulă, laricele se situează la limita altitudinală a vegetației, unde formează arborete pure sau amestecate cu molidul, Pinul cenubra (Bucegi), fagul, bradul, frasinul și mesteacănul (Târnovul). În trecut, la noi în țară laricele era mai răspândit decât astăzi, când suprafața ocupată de această specie, în arborete naturale, s-a diminuat până la cca. 4500 ha.

Reducerea drastică a suprafeței laricetelor naturale se datorează exploatărilor intense care s-au practicat de-a lungul timpului, ca urmare a valorii deosebite a lemnului.

Centrul de maximă răspândire se află în Bucegi, unde cca. 1570 ha, din care pe aproximativ 470 ha se găsește diseminat. Urmează apoi [NUME_REDACTAT], unde se întâlnește în arborete naturale pe cca.1380 ha, din care diseminat pe cca.620 ha.

Cele mai multe arborete naturale se află la peste 1000 m altitudine, ajungând până la limita zonei forestiere (1700-1750 m) sau chiar dincolo de aceasta ( în [NUME_REDACTAT] până la 1900 m, în Bucegi până la 2050 m), dar numai sub formă de exemplare arbustive.

Multă vreme s-a considerat că laricele, fiind specie montană, nu poate fi coborât sub 1000 m altitudine, din cauza îmbolnăvirilor de cancer și deprecierii lemnului.

Cercetările efectuate în România au demonstrat însă, că laricele cultivat în stațiuni corespunzătoare asigură creșteri active și acumulări intense de biomasă până la altitudini de 300 m. Creșterile cele mai active și producțiile cele mai ridicate, care justifică încadrarea laricelui în categoria speciilor repede crescătoare, s-au obținut în regiunile de dealuri și munți mijlocii, în amestec cu molidul, bradul, fagul și gorunul, unde productivitatea lui ajunge până la 15 m3 /an/ha.

Importanța lemnului de larice

Lemnul de larice este cel mai valoros dintre speciile indigene de rășinoase, întrunind calități superioare prin comparație cu cel produs de multe specii de foioase. Este potrivit de greu, uniform, foarte elastic, foarte durabil în aer și apă ( a fost supranumit „stejarul munților”) și nu în ultimul rând este frumos colorat. Se despică ușor.

Este foarte apreciat în construcții civile, navale, hidraulice, în tâmplărie, în industria mobilei sau pentru parchete, frize, lambriuri. Conține rășină în cantități mari, din care se extrage un ulei de terebentină de calitate superioară („terebentina venețiană”). Scoarța conține substanțe tanante în proporție de 7-9% din substanța uscată (Popa C., 2010).

Laricele se poate utiliza pentru consolidarea arboretelor de molid față de pericolul doborâturilor de vânt. În acest scop se impune introducerea sa grupată, în pâlcuri mari (cele mici sunt contraindicate deoarece fragmentează arboretul de molid) sau benzi.

Litiera de larice este în cantitate redusă, căzând anual și fiind descompus, repunând rapid în circuit substanțele minerale.

Laricele poate fi folosit și ca specie ornamentală. De mare efect este prezența sa în pădurile care îndeplinesc și funcție peisagistică, îndeosebi pe versanții limitrofi aglomerărilor urbane, unde se pretează la realizarea de jocuri de culori atât în sezonul de vegetație, cât și toamna (vezi fig. 7 ).

Fig. 7 Plantații de larice din jurul comunei Rășinari (foto original)

Regenerarea naturală a laricelui la [NUME_REDACTAT] din sol reprezintă factorul principal care menține semințișul de larice și condiționează instalarea. Pentru germinarea semințelor trebuie să avem un substrat umed, iar puietul un sol pentru a-și înfige rădăcinile.

În momentul în care aciditatea este puternică, (4 – 4,5 în soluri podzolite), semințișului îi dăunează. Nu s-a constatat încă, dacă aciditatea este de vină sau obstacolele mecanice din sol, conduc la uscarea solului. Obstacolul este reprezentat de stratul de mușchi, litieră și de humusul brut. Factorii care determină regenerarea naturală a laricelui îi reprezintă proprietațile fizice ale solului care cuprind: porozitatea și permeabilitatea care permit o bună aerisire a solului.

Totodată și concurența vegetației reprezintă un alt factor de seamă, atât în straturile superficiale ale solului cât și în cele profunde, aceasta fiind determinată de covorul de ierburi, de stratul de mușchi, de rădăcinile arbuștilor și arborilor.

În momentul în care semințele nu au contact cu un sol mineral, acestea nu germinează și se usucă, atunci când alte plante rețin apa din sol.

Sămânța, după ce încolțește și rădăcinile puieților ajung în solul mineral, ele întâmpină concurență pentru apă a vegetației superficiale și a covorului erbaceu.

În cazul în care vegetația este mult prea deasă, se efectuează o dublă acțiune de uscare: micșorarea permeabilității solului, favorizarea pierderilor de apă prin scurgeri superficiale mai accentuate sau prin evaporare și de pe altă parte absorbția rezervelor de apă din stratul superficial al solului.

Puietul trebuie să trăiască bine într-un teren cu o vegetație erbacee destul de deasă când s-a instalat. După ce scapă de concurența buruienilor și pătrunde cu rădăcinile mai adânc el trece într-o altă fază de concurență, aceea a rădăcinilor de arbori și arbuști.

Cei doi factori care accentuează complementar asupra alimentării cu apă a puietului de larice o reprezintă permeabilitatea solului și concurența vegetației erbacee și lemnoasă.

Principalele boli ale laricelui

Ciuperci care produc micoze pe frunzele de larice

Melampsora larici-populina – rugina frunzelor de plopi și a acelor de larice. Ciuperca este heteroică, macrociclică cu stadiul ecidiană pe acele de larice și stadiile de uredospori și teleutospori pe frunzele de larice.

Infecția are loc primăvara pe acele de larice prin basidiospori. Pe acele infectate se dezvoltă picnidiile și ecidiile.

Frunzele atacate cad prematur (iulie-august), lujerii atacați nu se lignifică și degeră în timpul iernii.

Ciuperci care produc boli ale scoarței

Lachnellula willkommii – cancerul laricelui

Agentul patogen trăiește saprofit pe ramurile uscate și parazit pe exemplarele debilitate fiziologic. Perioada de maximă sensibilitate a gazdei la atac se manifestă la puieții de 4-5 ani și la arborii tineri, de 10-25 ani care vegetează în condiții nefavorabile. Infecția se realizează prin ascospori, boala manifestându-se prin îngălbenirea, uscarea, căderea acelor de pe lujerii de 2-4 ori, urmate de apariția petelor mate pe ramuri și tulpină, care evoluează în răni.

Preventiv se recomandă evitarea amplasării culturilor de larice în stațiunile cu exces de umiditate, menținerea unui spațiu suficient de mare în plantații pentru dezvoltarea viguroasă a arborilor; evitarea rănirii arborilor în timpul lucrărilor de exploatare; extragerea arborilor infectați; introducerea în culturi a ecotipurilor rezistente la atacul acestui agent patogen.

Principalii dăunători ai speciei „Larix decidua”

Insecte defoliatoare

Coleophora laricella (molia minieră a laricelui) este un fluture mic cu aripile cafenii-cenușii. Omida pătrunde în ac, pe care îl minează. Acele minate se ofilesc.

Depistarea insectei se face în lunile mai, cât și în august-septembrie când se observă acele vătămate și omizile pe ramuri.

În octombrie se taie ramurile și se numără săculeții cu omizi care s-au pregătit de iernare. Aceștia se raportează la mugurii existenți. Se aplică tratamente dacă numărul de omizi depășește jumătate din numărul mugurilor.

Elemente de identificare a unității de bază

Principalul obiectiv al acestui studiu îl constituie amenajamentul unității de bază VI Rășinari, întocmit pentru o parte din pădurile care constituie proprietate publică a comunei Rășinari din județul Sibiu.

Suprafața fondului forestier proprietate publică a cetățenilor din comuna Rășinari, însumează 7730,3 ha și a fost obținută în baza aplicării Legii 1/2000.

Din punct de vedere geografic, pădurile comunei Rășinari sunt situate pe versanții SV și NE ai munților Cîndrel.

Principala cale de acces la aceste păduri este drumul public Sibiu-Păltiniș, la care se adaugă drumurile forestiere: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Rășinari – [NUME_REDACTAT] și Rășinari – Prislop (Studiu general – Amenajamentul silvic al pădurii comunei Rășinari).

Vecinătăți, limite, hotare

Limitele acestei unități de bază sunt bine conturate, naturale și stabile. De obicei vecinătățile directe ale pădurii sunt terenuri cu vegetație forestieră proprietate publică a statului, sau proprietate publică privată și terenuri agricole cu diferite folosințe (arabil, fânețe, pășuni). La schimbările mai accentuate de direcție, acestea sunt materializate prin pichetaje și borne de hotar cu vopsea roșie.

Elemente privind cadrul natural – studiu de caz

[NUME_REDACTAT] studiilor de la [NUME_REDACTAT] Rășinari roca de solificare este reprezentată majoritar de micașisturi (șisturi cristaline), ca urmare solurile formate sunt predominant acide.

Din punct de vedere geologic, s-au identificat următoarele formațiuni:

șisturi cristaline ale pânzei getice – micașisturi, gnaisuri micacee, paragnaise. Pe substratul geologic menționat s-au format și evoluat soluri specifice: brun luvic tipic, luvisol albic tipic și litic, brun eumezobazic tipic, brun acid tipic și litic, brun feriiluvial tipic, podzoluri tipic și litic;

pietrișuri, nisipuri calcare, gresii, marne. Ca soluri întâlnim: sol brun luvic litic și tipic;

șisturi clorito-muscovitice, gnaise albitice, șisturi grafitice, roci carbonatice. Pe acest substrat geologic s-au format soluri ca: brune acide tipice și litice, brun eumezobazice, podzoluri.

[NUME_REDACTAT] comunei Rășinari se află situate din punct de vedere fizico-geografic, în partea de sud-est a munților Cindrel, pe versantul stâng al [NUME_REDACTAT] și de nord-est a munților Cibin, pe versantul drept al [NUME_REDACTAT].

Unitatea geomorfologică caracteristică este versantul cu subdiviziunile lui, la fel de bine reprezentate sunt culmile și văile.

În ceea ce privește altitudinea, teritoriul studiat se situează între 495,0 m (4A) și 1700,0 m (109B).

Pe categorii de altitudine, situația este prezentată în tabelul nr.1.

Tabel nr.1 Reprezentarea generală a categoriilor de altitudine

Altitudinea are influență directă asupra regimului termic și al precipitațiilor.

Condițiile climatice se inrăutățesc odată cu creșterea altitudinii și totodată cad cantități mai mari de precipitații. În aval de altitudinile mici este posibil ca vegetația să sufere din lipsă de apă în perioadele secetoase.

Răspândirea și formarea solurilor este direct influențată de zonele altitudinale.

Expoziția generală este NV, după direcția generală de scurgere a apelor dar cu variate expoziții de detaliu.

S-au determinat următoarele categorii de expoziții:

– însorite – 652,0 ha – 20%

– parțial însorite – 1718,8 ha – 54%

– umbrite – 844,4 ha – 26%

TOTAL – 3215,2 ha – 100%

Regimul termic precum și regimul de umiditate și evapotranspirație sunt influențate direct de expoziția terenului.

Înclinarea terenului are valori cuprinse între 0º până la înclinări abrupte (≤ 45º).

Datorită înclinarării abrupte a terenului se influențeză în mod direct înrădăcinarea arborilor, regimul apei (scurgerea și înmagazinarea în sol), apariția fenomenelor erozionale și profunzimea solului. În concluzie: marea amplitudine altitudinală a teritoriului, înclinările diverse ale terenului au influențe directe asupra factorilor climatici și edafici și implicit asupra răspândirii speciilor forestiere. Formarea și răspândirea solurilor este influențată direct de factorii enumerați.

Factorii geomorfologici au importanță prin influențarea unor factori ecologici, căldură, lumină, umiditate. Varietatea acestora determină și varietatea stațiunilor forestiere, iar diferența altitudinală duce la repartiția vegetației; astfel în zona de dealuri întâlnim goruneto-stejărete și chiar aninișuri, iar pe pantele munților întâlnim pădurile de molid, de fag și amestecurile acestora cu gorun și cu alte specii.

[NUME_REDACTAT] de bază este foarte bine reprezentată din punct de vedere hidrologic, cu excepția perioadelor cu precipitații abundente și a celor în care au loc topiri bruște de zăpadă deoarece atunci debitul pâraielor crește mult.

Principalul curs de apă ce străbate unitatea de bază este [NUME_REDACTAT] cu o serie de afluenți cu debit permanent de apă: pârâul Buru, pârâul Izvor (cu afluenții pârâul Ploscarilor, pârâul Feriga), pârâul Șanta, pârâul Cioara, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] (cu afluenții [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], pârâul Dârjanului).

În zonele joase, cu precipitații mai puține apare gorunul și fagul (în măsură mai mică), iar la limita superioară cu precipitații bogate apar molidișurile pure.

Aprovizionarea cu apă se face pe cale pluvială și este în general bună. În perioadele secetoase, vegetația de aici poate suferi din lipsa apei, deoarece nivelul apei freatice în zona din aval este coborât și rădăcinile nu ajung la această sursă.

[NUME_REDACTAT] date climatice ce caracterizează teritoriul studiat sunt:

Temperatura medie anuală variază între valorile de 4ºC și 8ºC ( media anuală este în jur de 6ºC ). În lunile cele mai calde ( iulie-august ) valorile medii ale temperaturii sunt cuprinse între 12ºC și 16ºC, iar în lunile cele mai reci ( ianuarie-februarie ) între -3ºC și -9ºC. Temperatura medie a perioadei de vegetație este cuprinsă între 8ºC și 10ºC. Primul îngheț are loc la sfârșitul lunii septembrie, iar ultimul îngheț se produce la sfârșitul lunii mai.

Când se produce primul îngheț vegetația se lignifică, iar atunci când apare și cel de-al doilea îngheț se produc pagube în culturile tinere deoarece acestea se află la începutul sezonului de vegetație. Precipitațiile medii anuale sunt cuprinse între 600-1200 mm (media anuală este în jur de 800mm). Cantitatea maximă de precipitații cade în lunile iunie-iulie, iar cea minimă în lunile ianuarie-februarie.

Durata medie a stratului de zăpadă este de 100 zile. Precipitațiile sub formă de zăpadă cad, de multe ori, după 10 octombrie. În ceea ce privește regimul eolian frecvența cea mai mare o au vânturile care bat din sector vestic. Adesea se produc intensificări ale vântului, care provoacă doborături ( la viteza de 30m/s ) mai ales pe culmi și boturi de deal în rândul arboretelor de molid. Teritoriul studiat se încadrează în Sectorul de climă de munte.

Ținutul climei munților mijlocii și de dealuri înalte cu versanți expuși vânturilor vestice. Principalele caracteristici ale acestui climat sunt: ierni aspre, umezeală relativă a aerului, precipitații în tot timpul anului cu maximul în timpul verii și minimul în timpul iernii, temperatura medie a lunii celei mai calde sub 20ºC.

Indicele de ariditate de Martonne are valoarea 50 și indică excedent de apă din precipitații pe ansamblu a unității de bază.

Fiecare dintre factorii climatici prezentați mai sus pot influența în mod diferit

dezvoltarea vegetației forestiere. Amplitudinea altitudinală mare și expoziția diversă favorizează formarea unor topoclimate distincte cu diferențe de temperatură și precipitații (Studiu general – Amenajamentul silvic al pădurii comunei Rășinari) .

Tipuri de sol existente în cadrul Ocolului silvic [NUME_REDACTAT] și răspândirea teritorială a tipurilor de sol este prezentată în tabelul nr. 2.

Tabel nr. 2. Tipurile de sol existente precum și răspândirea lor sunt redate în tabelul următor:

Descrierea tipurilor și subtipurilor de sol

Solul brun acid tipic(3301)

Acest subtip de sol a fost identificat pe 375,6 ha (12%), pe versanți divers înclinați cu expoziții variabile.

Substratul litologic pe care s-a format acest tip de sol este reprezentat de micașisturi și paragnaise.

Climatul umed și răcoros, alături de materialul parental sărac în minerale calcice și feromagneziene au favorizat acidifierea solului. În aceste condiții, activitatea microorganismelor este mai redusă, transformarea resturilor organice este mai greoaie, iar acizii organici nou formați nu suferă un proces de mineralizare atât de intens ca în cazul solurilor brune eumezobazice. În aceste condiții, soluția solului este mult mai concentrată în acizi organici, iar pH-ul și gradul de saturație în baze au valori mult mai scăzute.

Sunt soluri de la mijlociu la profunde, și slab scheletice la scheletice. Fertilitatea este superioară atunci când volumul edafic util este cel puțin mijlociu, sau mijlociu atunci când grosimea fiziologică este mijlocie sau mare. În cazul unui volum edafic, mijlociu sau mare, bonitatea este superioară pentru molid și brad și mijlocie pentru fag. Pe măsură ce se reduce profunzimea solului, scade și productivitatea arboretelor.

Solul brun acid litic(3305)

Acest subtip de sol a fost identificat pe 481,1 ha (15%). Este asemănător celui tipic, dar cu R în succesiunea pe orizonturi Ao – Bv – R, a cărui limită superioară este situată între 20 și 50 cm adâncime.

Sunt soluri puternic acide, cu pH= 4,1-5,0 humifer (>6,5%), oligomezobazic (38-51%), foarte bine aprovizionat în azot total (0,34-0,93%), nisipo-lutos la luto-nisipos.

Podzol tipic(4201)

Acest subtip de sol a fost identificat pe 588,5 ha (18%). Puternic acid pH =4,1-4,3, foarte humifer(14,9%), oligobazic cu v=19-21%, foarte bogat în azot total (0,77g%), foarte slab aprovizionat în fosfor mobil (7,0-14,3mg%), nisipos coeziv la nisipos lutos, format pe versanți repezi umbriți, de bonitate mijlocie pentru molid și inferioară pentru fag.

Factorii limitativi ai acestui sol sunt: aciditate puternică și debazificarea (sărăcirea în substanțe nutritive).

Podzol litic(4203)

Acest subtip de sol a fost identificat pe 371,3 ha(12%). Sol puternic acid; pH=3,0-4,2; moderat, foarte humifer (7,5-3,5%); oligobazic (v=21-27%) foarte bine aprovizionat în azot (0,77g%), nisipo-lutos, luto-nisipos, slab scheletic la suprafață și semischeletic în profunzime (40%) cu grosime morfologică mică (35cm) cu rocă masivă a cărei limită superioară este situată între 20 cm și 50 cm adâncime.

Luvisolul albic litic(2506)

Acest subtip de sol a fost identificat pe 385,8 ha (12%). Sol foarte puternic acid, pH≤4,0; conținutul în humus de circa 2 %, regim aerohidric defectuos oligomezobazice sau oligobazice, bine aprovizionat în azot total (0.2g%), textură luto-nisipoasă. Sunt soluri slab aprovizionate cu substanțe nutritive și foarte puțin active din punct de vedere microbiologic.

Solul brun luvic tipic(2401)

Acest subtip de sol a fost identificat pe 230,0 ha (7%). Sol puternic acid cu pH=4,0-5,5, moderat humifer ( 4,0-4,4% ), oligomezobazic – mezobazic (v=38-67%) la suprafață și mezobazic în profunzime (v=56-72%) foarte bine aprovizionat în azot total (0,21- 0,23g%) nisipo-lutos la suprafață și luto-nisipos în profunzime, insuficient aprovizionat în fosfor mobil (5,1-16,7mg%).

Solul brun luvic litic(2405)

Acest subtip de sol a fost identificat pe 320,4 ha (10%). Este acid la puternic acid, cu pH=4,0-5,5. Acest tip de sol are caracteristici asemănătoare celor de la solul brun luvic tipic.

Celelalte tipuri de sol întâlnite au pondere mai mică în suprafață, ceea ce nu influențează condițiile de dezvoltare a arboretelor.

Tipuri de pădure

Pentru identificarea și caracterizarea tipurilor de pădure s-a ținut seama de întregul complex al vegetației și al factorilor staționali.

Formații forestiere și caracterul actual al tipului de pădure

Vegetația forestieră aparține următoarelor formații forestiere:

– molidișuri pure – 280,0 ha – 9%

– amestecuri de molid-brad-fag -239,0 ha – 7%

– făgete pure montane – 1530,8 ha – 48%

– gorunete pure – 674,5 ha -21%

– goruneto-făgete -188,9 ha – 6%

– goruneto-stejărete – 69,8 ha – 2%

Referitor la caracterul anual al tipului de pădure se arată că:

56% sunt arborete natural fundamentale de productivitate mijlocie și superioară;

41% arborete artificiale;

2% sunt arborete subproductive;

1% parțial derivate;

– terenuri goale.

Stabilirea funcțiilor social-economice și ecologice ale pădurii

Obiective socio-economice și ecologice

Conform sarcinilor ce reies din planurile de gospodărire, realizarea sortimentelor în cadrul producției de masă lemnoasă este urmărită într-un mod diferit în funcție de productivitatea arboretelor.

Gospodărirea pădurilor din cadrul unității de bază are în vedere următoarele obiective:

reducerea scurgerilor de suprafață și a eroziunii precum și regularizarea debitelor din rețeaua hidrografică și protecția împotriva viiturilor și colmatării albiilor prin retenția apelor în arborete și sol;

producția de masă lemnoasă și alte produse ale pădurii în cantități și sortimente optime;

ocrotirea vânatului.

Stabilirea bazelor de amenajare ale arboretelor și ale pădurii

Pentru a satisface în condiții corespunzătoare funcțiile atribuite, atât arboretele luate individual cât și pădurea în ansamblu ei trebuie să îndeplinescă anumite condiții de structură. Structura normală spre care trebuie să fie conduse arboretele se definește de amenajament prin stabilirea bazelor de amenajare, ținându-se seama de funcțiile atribuite pădurilor și de condițiile staționale existente. Definirea structurii arboretelor și a pădurii în ansamblul ei, atât corespunzătoare diferitelor etape intermediare cât și cea normală se face prin stabilirea bazelor de amenajare: regim, compoziție țel, tratament, exploatabilitate și ciclu.

Regimul forestier Pentru a se asigura regenerarea arboretelor din sămânță și producerea de masă lemnoasă de calitate superioară se iau în considerare obiectivele ecologice și social-economice stabilite și se mențin la actuala amenajare a regimului codru.

Compoziția- țel Urmărește să pună în valoare întregul potențial stațional existent și să realizeze prin speciile care o definesc cerințele economice oglindite în țelul de gospodărire. În funcție de condițiile staționale existente și compoziția corespunzătoare tipului fundamental de pădure se fixează compoziția-țel la arborete. Pentru arboretele exploatabile s-a stabilit compoziția-țel de regenerare, iar pentru arboretele tinere până la cele preexploatabile inclusiv se stabilește compoziția-țel la exploatabilitate. Compoziția-țel se calculează în funcție de tipurile naturale pădure.

[NUME_REDACTAT] impune realizarea unor structuri corespunzătoare arboretelor datorită funcțiilor economice atribuite acestora.

Se vor aplica tratamente adecvate compoziției și stării arboretelor în vederea realizării structurilor optime:

tăieri progresive și succesive în amestecuri de rășinoase cu fag, făgete pure, goruneto-făgete;

tăieri rase în parchete mici în molidișuri.

Aceste tratamente propuse sunt o continuare a tratamentelor care au fost aplicate până la constituirea în forma actuală.

Pentru arboretele cu rol de protecție nu se aplică tratamente, ci doar tăieri de conservare și tăieri de igienă. În funcție de starea fiecărui arboret se vor executa tăieri de conservare în baza unor procente de extracție obținute în teren.

[NUME_REDACTAT] definește structura arboretelor sub raport dimensional și se exprimă prin vârsta exploatabilității care s-a stabilit diferențiat în raport cu funcțiile social-economice atribuite.

[NUME_REDACTAT] vârsta exploatabilității tehnice, productivitatea actuală, posibilitățile de creștere și având în vedere funcțiile economice și ecologice, atribuite pădurilor din U.B. Rășinari, s-a stabilit un ciclu de 110 ani pentru arborete.

[NUME_REDACTAT] denumirea generică de pesticide se regăsesc substanțele chimice de sinteză folosite pentru combaterea bolilor și dăunătorilor culturilor de plante. Cele mai multe sunt compuși de sinteză chimică și fac parte din grupele xenobioticelor, adică a substanțelor ne-naturale care afectează ciclul natural al apei și nu numai.

Pesticidele fac parte din grupa substanțelor prioritare conform [NUME_REDACTAT] Apă mai ales ca urmare a prezenței acesteia în apa de consum, când devine toxică sănătății umane și mediului.

Substanțele prioritare includ pesticide, biocide și metale grele ca și alte grupe de substanțe ca de exemplu cele care reduc răspândirea focului.

Statele membre trebuie să atingă limitele propuse pentru toate substanțele prioritare până în 2015 și să stopeze deversările și emisiile de substanțe periculoase până în 2025 motiv pentru care se impune implementarea procesului de monitorizare a apelor.

Limitele stabilite pentru substanțele prioritare se bazează pe evaluările UE de riscuri ale substanțelor chimice. Pentru a asigura că propunerea are baza științifică puternică, realizarea proiectului de directivă a fost amânată până când au fost finalizate studiile.

În data de 9 septembrie 1996 [NUME_REDACTAT] a prezentat o propunere de plan de acțiune pentru protecția și managementul integrat al apei în care au subliniat necesitatea stabilirii de proceduri și reglementări pentru monitorizarea apei, cantitativ și calitativ.

[NUME_REDACTAT] acceptă că este necesar să se efectueze o analiză a caracteristicilor bazinelor hidrografice și a impactului activității umane, precum și o analiză economică a utilizării apei. Evoluția stării apelor trebuie astfel, monitorizată de statele membre în mod sistematic și comparabil în ansamblul Comunității. Aceste informații sunt necesare pentru a oferi statelor membre o bază solidă pentru elaborarea unor programe de măsuri în vederea realizării obiectivelor stabilite de prezenta directivă.

Metode de analiză a pesticidelor

La nivel European sunt elaborate metode standard pentru dozarea acestora în scopul uniformizării rezultatelor de la analize pe întreg teritoriul celor 27 de state membre și a celor voluntare.

De exemplu, determinarea conținutului de pesticide triazinice se realizează conform STAS 12998 / 91, iar determinarea conținutului de pesticide organoclorurate (Bifenili policlorurați și clorbenzeni se realizează prin metoda prin cromatografie în faza gazoasă dupa extracție lichid-lichid conform SR EN ISO 6468 / 2000).

Apele uzate contaminate cu pesticide

Producerea de pesticide impune realizarea de analize pentru – pH, MS, CCO-Cr, CBO5, reziduu filtrat la 105°C, clor rezidual liber, sulfați, sulfuri și H2S, fenoli antrenabili cu vapori de apă, cloruri, sulfiți, cianuri totale, azot amoniacal, fosfor total (fosfați), pesticide, Zn, DEHP, TBT triclorbenzen, 1,2-dicloretan, HCBD, PCBe, PCP, DCM, HCB, Hg.

Poluarea solului și raportul de starea mediului pentru [NUME_REDACTAT] starea mediului din România subliniază că față de alte țări membre ale [NUME_REDACTAT], România nu este “saturată” cu produse de uz fitosanitar, consumul mediu în țara noastră la hectar de teren arabil scăzând de la 1,18 kg s.a./ha în anul 1999 la 0,74 kg s.a./ha în anul 2006. Totuși acest raport nu face referiri de ordin calitativ în privința reglementărilor pe pesticide și a potențialului de contaminare a apei și solului. O explicație a autorităților este că reducerea consumului produselor fitosanitare și scăderea suprafețelor și a culturilor tratate a fost determinată de reorganizarea și restructurarea proprietăților din agricultură, concomitent cu creșterea prețurilor la tratamentele fitosanitare. Și totuși 2076 ha sunt astăzi înregistrate în România ca fiind poluate cu pesticide sugerând faptul că există un management defectuos al aplicării acestora chiar dacă la nivel de țară Raportul susține că nu suntem saturați cu astfel de produse.

Din punct de vedere legislativ poluarea solului cu pesticide este codificată cu numărul 17 și sub acest cod fiecare stat membru poate să vadă situația contaminării cu pesticide. Prezența pesticidelor în sol este semnalată doar în câteva județe și însumează 2.076 ha din care 1.986 ha în județul Bacău, în jurul [NUME_REDACTAT].

Legislație specifică

Regimul pesticidelor în țara noastră este reglementat prin legislație specifică publicată pe adresa de internet a ministerului mediului: www.mmediu.ro.

În acest context cităm următoarele acte legislative:

◾Hotărâre nr. 1559 din 23 septembrie 2004 privind procedura de omologare a produselor de protecție a plantelor în vederea plasării pe piață și a utilizării lor pe teritoriul României

◾Hotărâre nr. 437 din 12 mai 2005 privind aprobarea Listei cu substanțele active autorizate pentru utilizare în produse de protecție a plantelor pe teritoriul României

◾Hotărâre nr. 894 din 4 august 2005 pentru modificarea și completarea [NUME_REDACTAT] nr. 1.559/2004 privind procedura de omologare a produselor de protecție a plantelor în vederea plasării pe piață și a utilizării lor pe teritoriul României

◾Hotărâre nr. 628 din 18 mai 2006 pentru modificarea și completarea [NUME_REDACTAT] nr. 1.559/2004 privind procedura de omologare a produselor de protecție a plantelor în vederea plasării pe piață și a utilizării lor pe teritoriul României

◾Ordin nr. 334/27.03.2008 prin care se aprobă Regulamentul privind organizarea și funcționarea Comisiei de Avizare a produselor pentru protecția plantelor, precum și procedura de emitere a avizului de mediu

◾Ordin nr. 116 din 17 februarie 2005 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a [NUME_REDACTAT] de Omologare a Produselor de Protecție a Plantelor

◾Ordin nr. 134 din 27 februarie 2006 privind aprobarea Procedurii naționale de omologare a produselor de protecție a plantelor care conțin substanțe active notificate și pentru care nu s-a luat încă o decizie de includere în lista cu substanțe active autorizate în [NUME_REDACTAT]

◾Ordonanța de Urgență nr. 195 din 22 decembrie 2005 privind protecția mediului

◾[NUME_REDACTAT] Active – Directiva 91/414/EEC

◾[NUME_REDACTAT] privind [NUME_REDACTAT] – Pesticide

◾Regulament 2024/2006 – [NUME_REDACTAT] Pesticide

◾Regulament privind plasarea pe piață a PPP (Pesticidelor)

◾[NUME_REDACTAT] – Pesticide

◾Regulamentul (CE) nr. 850/2004 al [NUME_REDACTAT] și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind poluanții organici persistenți și de modificare a Directivei 79/117/CEE

◾Hotărâre nr. 561 din 28/05/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea [NUME_REDACTAT] European și al Consiliului (CE) nr. 850/2004 privind poluanții organici persistenți și pentru modificarea Directivei 79/117/CEE

◾Legea 261 din 16 iunie 2004 pentru ratificarea Convenției privind poluanții organici persistenți, adoptată la Stockholm la 22 mai 2001

Evaluarea riscului substanțelor existente – Raportare date

◾Ordin 1001/552/2005 privind procedurile de raportare, de către agenții economici, a datelor și informațiilor referitoare la substanțele și preparatele chimice

◾HG 803/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea [NUME_REDACTAT] (CEE) nr. 793/93 din 23 martie 1993 privind evaluarea și controlul riscurilor substanțelor existente și a [NUME_REDACTAT] (CE) nr. 1.488/94 din 28 iunie 1994 privind stabilirea principiilor de evaluare a riscurilor pentru om și mediu a substanțelor existente în conformitate cu [NUME_REDACTAT] (CEE) nr. 793/93

◾Regulamentul (CE) nr. 2003/2003 al [NUME_REDACTAT] și al Consiliului din 13 octombrie 2003 privind îngrășămintele

◾Ordinul nr. 6 din 6 ianuarie 2004 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea Comisiei interministeriale pentru autorizarea îngrășămintelor în vederea înscrierii în lista îngrășămintelor autorizate, cu mențiunea ro-îngrășământ, pentru utilizarea și comercializarea în România

◾Ordinul nr. 349 din 3 mai 2007 pentru modificarea și completarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea Comisiei interministeriale pentru autorizarea îngrășămintelor în vederea înscrierii în lista îngrășămintelor autorizate, cu mențiunea RO-ÎNGRĂȘĂMÂNT, pentru utilizarea și comercializarea în România, aprobat prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor și mediului și al ministrului sănătății nr. 6/22/2004.

Scopul cercetării

Studiul a avut ca scop urmărirea fluxului tehnologic pentru obținerea laricelui în pepiniera [NUME_REDACTAT] Rășinari, județul Sibiu pentru a urmării blocajele și identifica eventuale probleme de protecția mediului (fig. 8).

Fig.8 [NUME_REDACTAT] silvic Rășinari (foto original)

Capitolul II Material și metodă

Amplasarea pepinerei

Această cercetare s-a realizat în cadrul [NUME_REDACTAT] Rășinari, pepiniera între răuri [NUME_REDACTAT] (fig. 8 ), România în perioada 2012-2013, care va fi prezentat în continuare.

Coordonate geografice

Latitudine: 45º43ʹ24,96ʺ N

Longitudine: 24º05ʹ6ʺ E

Fig. 9. Amplasarea pepinierei în cadrul amenajamentului UB VI Rășinari, hartă modificată dupa cea originală din cadrul amenajamentului

[NUME_REDACTAT] între râuri, din cadrul [NUME_REDACTAT] Rășinari, situată la poalele munților Cindrel a fost înființată în anul 2009 ca o necesitate impusă de regimul de conservare al pădurilor gestionate de Ocol.

[NUME_REDACTAT] la o distanță de 8 km față de orașul Sibiu, se întinde pe o suprafață de 1 ha și este o pepinieră de mică dimensiune. Este organizată într-un asolament cu 4 sole, 3 sole productive anual și o solă în repaos vegetativ prin rotație, este plantată cu trifoi pentru îmbunătățirea calității nutritive a solului.

Materialul biologic a fost reprezentat de larice în diferite stadii de dezvoltare de la sămânță la arbore în cadrul fluxului tehnologic de regenerare germinativă în pepiniera de la Rășinari.

Studiul fazele tehnologice. Fazele fluxului tehnologic au fost reprezentate de însămânțare, repicare și plantare și monitorizarea plantației (vezi fig. 10).

Fig. 10 Fazele fluxului tehnologic al speciei Larix decidua în pepiniera de la Rășinari (schemă orginială)

Măsurătorile au vizat: numărarea regeneranților și măsurarea înălțimii acestora cu ajutorul riglei de la baza solului .

Echipamente utilizate: riglă, aparat foto digital.

Capitolul III Rezultate și discuții

Observații în teren în cadrul fazelor tehnologice din pepiniera de la [NUME_REDACTAT] 1.

[NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] Rășinari, achiziționează material pentru însămânțare de la Institutul de Cercetare și Dezvoltare din Brașov.

Prima operațiune care s-a efectuat la pepiniera între râuri din comuna Rășinari în vederea asigurării condițiilor optime pentru însămânțare a fost acoperirea solariilor cu folie de polietilenă pe un schelet semicilindric din metal și învelirea și montarea ușilor (fig. 11).

Fig. 11 Schema paturilor germinative a celor două solarii

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] au efectuat lucrări de săpare ale platformei patului nutritiv respectiv al solului. S-a îndepărtat orice fragment vegetal mare sau pietre din acest strat și s-a avut în vedere mărunțirea foarte bună a terenului pentru asigurarea aerisirii corespunzătoare.

Odată afânt solul, s-au fixat scânduri pentru delimitarea paturilor germinative cu o lățime de 1 m și lungime de 20,5 m, după care s-a lăsat spații între paturile germinative late de 30 cm care favorizează operațiunea lucrărilor de întreținere.

Patul germinativ a fost tratat cu Previcur, un fungicid sistemic pentru combaterea bolilor produse de ciupercile Oomycetes de sol și foliare care pot ataca plăntuțele de larice în formare în condițiile de umezeală și căldură oferite de solar.

După tratarea solului, s-a executat marcarea rigolelor (șanțuri pentru însămânțare) (vezi fig. 12.). Această operațiune s-a efectuat cu ajutorul unui planșeu realizat din scândură cu dimensiuni de 1/1 m.

Acest planșeu este format din lățișori de 5/2,5 cm cu distanțe de 5 cm între ei (ca un gard). Planșeul este folosit de două persoane, pe care îl presează pentru a se forma rigolele.

Fig. 12 Marcarea rigolelor ( foto original)

Pregătirea semințelor. Semințele au fost supuse unor tratamente de stimulare a germinației prin metoda flotabilității care presupune înmuierea semințelor în apă călduță (18-20°C) pentru forțarea tegumentului, în intervalul de timp, 4-12 ore, după care se introduc în extract de usturoi timp de 2-4 ore (extractul de usturoi acționează ca un fungicid natural pentru sămânța de larice) .

Următoarea activitate este însămânțarea propriu-zisă.

Semănatul în rigole s-a executat manual (fig. 13), cât mai uniform, în condiții meteorologice favorabile care nu au împiedicat desfășurarea activității, într-un interval de 6 ore la care au participat 11 persoane.

Fig. 13. Însămânțarea propriu-zisă (foto original)

Fig. 14. Acoperirea semănăturilor cu pământ afânat (humus de pădure)-(foto original)

În finalul primei faze s-a efectuat acoperirea cu humus – sol de pădure bogat în humus (denumit popular humus de pădure), bine cernut necesar germinației plantulelor (vezi fig. 14), 70% din păduri de foioase, 20% din păduri de rășinoase și 10% nisip pentru o bună permeabilitate a solului.

După însămânțare, straturile s-au acoperit cu pământ afânat pentru a preveni formarea crustei (fig. 14).

Fig. 15. Acoperirea straturilor cu pământ afânat împotriva formării crustei (foto original)

Suprafața celor două solarii este de 100 m² fiecare, iar suprafața utilă este de 75 m² pentru fiecare solar.

[NUME_REDACTAT] însămânțare – practicată manual –au loc pierderi și datorită aplicării neuniforme a semințelor la care se adaugă lipsa capacității de germinare. În general conform normelor silvice, la larice se consideră un procent de 40% germinare ca fiind de categoria I.

S-a constatat că sămânța este bine așezată de persoane cu îndemânare și experiență în domeniu; nu au întâmpinat dificultăți.

Este posibilă îmbunătățirea acestui procent dacă se vor aplica și alți stimulatori de creștere (auxine, procaină) așa cum se întâmplă în cazul biotehnologiilor vegetale (Badea, Săndulescu, 2001).

Teoretic 400 semințe de larice cântăresc 2,4 g, dar practic din cauza contaminării cu sol și alte impurități atinge 2,7 g cu ușurință.

Conform normelor de semănat cu semințe de calitatea I la semănături în pepiniere, s-a constatat că laricele are o capacitate germinativă de 40% și de asemenea s-a constatat că într-un metru de rigolă se însămânțează 2,4 g semințe. În 2,4 g semințe sunt aproximtiv 400 de semințe.

În medie, am stabilit că 1 kg de sămânță de larice conține 160.000 de semințe.

Faza 2.

[NUME_REDACTAT] de întreținere

Prima etapă din cadrul celei de-a doua faze constă în efectuarea lucrărilor de îngrijire necesare creșterii și dezvoltării plantulelor de larice.

Irigarea culturilor, care s-a executat în primele 30 de zile, folosindu-se zilnic 0,9-1 l de apă/m². În perioada următoare irigatul realizat manual s-a executat la intervale de 2-3 zile, folosindu-se 2-5 l apă/m²; cantitatea de apă depinde în general de căldura din solar care atrage accentuarea procesului de evaporare. O soluție pentru menținerea unei umidități constante în solar o reprezintă cuplarea termo-higrometrului la o instalație automată de irigație pentru o anumită perioadă de timp. Astfel, sezonul rece poate să inducă reducerea umidității în atmosferă deși este apă în sol și sezonul cald poate induce creșterea umidității în atmosferă odată cu pierderea rezervelor din sol dacă acestea nu sunt suplimentate adecvat.

Combaterea buruienilor s-a realizat prin aplicarea de erbicid [NUME_REDACTAT] și Goal 2XL utilizat în combaterea buruienilor dicotiledonate (cu frunza lată). De asemenea s-au efectuat și pliviri manuale ori de câte ori a fost nevoie;

Fig. 16 Substanța activă fluazifop din componența pesticidului [NUME_REDACTAT] nu este aprobată la nivelul [NUME_REDACTAT]

sursa: http://ec.europa.eu/sanco_pesticides/public/index.cfm?event=activesubstance.detail

Analiza pesticidelor utilizate a relevat faptul că [NUME_REDACTAT], comercializat în România de Syngenta, nu este aprobat în [NUME_REDACTAT]. Mai mult, analizând eticheta produsului la vânzare se remarcă icoana pentru “dăunătoare mediului” (vezi fig. 16).

Fig. 17 [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]:http://www.syngenta.com/country/ro/SiteCollectionDocuments/Protectia%20Plantelor/Etichete/2013/Eticheta%20Fusilade%20Forte.pdf

În schimb oxifluorfenul – ca substanță activă pentru Goal 2XL este aprobat pe piața comunitară sub regimul pesticidelor (fig. 17).

În aceste condiții, una dintre concluzii este aceea că practica realizată în pepinieră trebuie să fie modificată în privința utilizării pesticidelor prin verificarea statutului aprobării lor la nivelul [NUME_REDACTAT]. Din punct de vedere al protecției mediului este indicată utilizarea substanțelor pesticide care nu sunt extrem de dăunătoare mediului, cu atât mai mult cu cât este vorba despre zone forestiere apropiate de arii protejate sau în interiorul ariilor protejate. Aceste pesticide afectează grav nevertebratele și amfibienii ca sursă de hrană pentru păsări. Considerând că este protejată, pepinera de la Rășinari, utilizarea cu precauție a pesticidului nu a condus la incidente vizibile în fauna sălbatică înconjurătoare.

Fig. 18 Substanța activă oxifluorfenul din componența pesticidului [NUME_REDACTAT] este aprobată la nivelul [NUME_REDACTAT]: Sursa:http://ec.europa.eu/sanco_pesticides/public/index.cfm?event=activesubstance.detail

Aerisirea solariilor s-a efectuat dimineața, la ora 10, când s-a măsurat temperatura care nu trebuie să depășească 30-35°C;

De asemenea, recomandăm ca o posibilă soluție, automatizarea instalației de aerisire prin cuplaj cu termo-higrograful – aparatul care măsoară simultan temperatura și umezeala pentru asigurarea celui mai bun randament în dezvoltarea puietului de rășinoase în cadrul [NUME_REDACTAT].

Combaterea fuzariozei s-a realizat prin dezinfectarea culturilor cu următoarele fungicide: Bravo 500, Topsin, Ridomil, operațiune care s-a repetat de 5 ori/săptămână.

Subliniem că cele trei pesticide sunt aprobate la nivelul [NUME_REDACTAT] și aplicarea lor cu atenție nu produce pagube la pepiniera din Rășinari.

Fig. 19 Plantule de larice la 20 de zile după însămânțare (foto original)

Înainte de recoltarea laricelui din solar, s-au efectuat lucrări de reglare a densității plantulelor, unde a fost cazul, prin rărire până s-a ajuns la o densitate optimă de 1000 plantule/m² (fig. 20).

Fig. 20 Puieții de larice în solar după operațiunea de reglare a densității (foto original)

Recoltarea plantulelor din solarii

A doua etapă efectuată la un an de la însămânțarea în solarii, după ce a trecut pericolul înghețurilor târzii, atunci când au apărut primele temperaturi mai ridicate, a fost recoltarea puieților din solarii în vederea repicării acestora.

Recoltarea puieților s-a executat cu multă grijă, pentru ca puietul să nu fie rănit sau rupt. S-a penetrat solul cu o furcă la nivelul rădăcinilor și au fost recoltați manual.

Fiecare individ a fost numărat și grupat în buchete de 100 de bucăți cu mare atenție pentru a nu fi exemplare bolnave sau rănite. Cele rănite pot să se îmbolnăvească și să atragă contaminarea cu micoze sau cu alte boli asociate compromiterii materialului săditor.

Operațiunea s-a executat în uscat pentru a nu se murdări de noroi buchetele de larice și pentru a se asigura curățenia cât mai bună în solar.

De asemenea, menționăm importanța acordată igienii locului de muncă unde nu a fost voie să se manevreze altceva decât lăstarii de larice; personalul purtând mănuși sau spălându-se riguros pe mâini (fig. 21).

Fig. 21 Recoltat manual de puieți de larice din solar (foto original)

Puieții au fost sortați și așezați în buchete de 100 bucăți în coșuri, în vederea folosirii mult mai bune pentru repicat (fig. 22).

Înălțimea medie este de 26.7 cm pentru 100 de bucăți numărate în cadrul acestei experiențe.

Fig. 22 Puieții de larice pregătiți pentru solar (foto original)

Pentru îndeplinirea acestei sarcini, au lucrat 5 persoane într-un interval de 2 zile acoperind toată suprafața de lucru a solarului (fig. 23).

Fig. 23 Recoltat manual de puieți de larice din solar (foto original)

Depozitarea la ghețar

Partea finală a celei de-a doua faze a constat în sortarea și așezarea puieților în buchete, aceștia fiind depozitați într-un ghețar special amenajat pentru păstrarea puieților până la repicare.

Ghețarul este o construcție de lemn realizată la 2 m în pământ unde temperatura constantă de 4°C asigură constanța temperaturii necesare conservării puietului. Această construcție își are originea din construcțiile tradiționale locale specifice realizate pentru obținerea în trecut a gheții (fig 24.).

Astfel că din solarul nr.1 au rezultat 55.000 puieți de molid și 10.000 puieți de larice, iar din solarul nr. 2 au rezultat 65.000 puieți de molid și 5.000 puieți de brad.

După scoaterea puieților din solare, au fost folosite pentru următoarea însămânțare 2 kg sămânță de molid și 1 kg sămânță de larice.

Pierderile înregistrate se situează sub 5% întrucât, tehnologia este foarte bine pusă la punct. Din cei 100 de puieți doar dacă sunt manipulați greșit se poate întâmpla să fie pierderi dar din această experiență aceștia au fost 100% în condiții bune de plantat.

Fig. 24 Depozitarea puieților de larice în ghețar (foto original)

În ghețar se introduce un strat gros de zăpadă și gheață după care se pune deasupra un strat de nisip sau rumeguș pentru o bună izolare termică. Datorită temperaturii scăzute a zapezii, respectiv a gheții, se menține în interiorul ghețarului o temperatură constantă în jurul temperaturii de 4°C, de asemenea diferența de temperatură față de mediul de afară putând fii și de 15-20°C, ceea ce asigură o prelungire a repaosului vegetativ a puieților păstrați în aceste condiții până la transportul acestora în șantierele de împădurire.

Faza 3

Repicatul în pepinieră

Repicatul s-a executat manual în prima parte a lunii aprilie, pe parcursul a 11 zile lucrătoare, când s-au efectuat toate lucrările de pregătire a straturilor în vederea repicării, la care au participat 6 persoane.

Puieții de larice au fost repicați în sola nr.1, în timp ce solele nr. 3 și 4 erau deja plantate cu puieți de 1 an de rășinoase, iar sola nr. 2 era plantată cu trifoi pentru îmbunătățirea calității nutritive a solului (fig. 25).

Fig. 25 Puiet de larice repicat în câmpul pepinierei (foto original)

Solul s-a pregătit ca și pentru semănat, cu deosebirea că se desfundă pe o adâncime mai mare.

Lucrările care s-au efectuat au fost:

îndepărtarea scheletului din sol;

desfundarea manuală a solului, în teren nelucrat anterior la 2 cazmale;

împrăștierea gunoiului și a compostului;

pregătirea manuală a solului pentru repicat în teren desfundat;

executarea straturilor și prășitul buruienilor de pe poteci.

Distanțele de repicat s-au stabilit astfel: între rânduri de 30-70 cm, iar pe rând de

5-30 cm.

În vederea executării repicatului manual, puieții apți pentru repicat (rezultați în urma sortării) au fost păstrați „la șanț”. Pentru repicarea puieților s-a folosit scândura de repicat. Șanțul (rigola) în care s-au introdus puieții a avut lățimea de 10-15 cm și adâncimea de 15-20 cm precum și un perete vertical pe care s-a așezat scândura de repicat. Acest procedeu a avantajat păstrarea riguroasă a distanțelor între puieți și faptul că rădăcinile puieților au putut fi așezate corect (vezi fig. 26).

Fig. 26 Așezarea corectă a puieților de larice repicați (foto original)

După aranjarea puieților, șanțurile s-au acoperit cu pământ bine mărunțit și s-a tasat bine solul cu scândura de repicat, pentru un contact bun cu rădăcinile.

Sarcina este dificilă și nu poate fi realizată decât manual, în lipsa unor utilaje performante care să nu rănească puietul foarte fragil (vezi fig. 27).

Fig. 27 Repicatul laricelui în câmpul pepinierei (foto original)

Îngrijirea culturilor în pepiniere

Deoarece în pepinieră s-au instalat ușor și repede buruienile și s-a format crusta, lucrările de întreținere a solului au constat în combaterea sistematică a buruienilor și afânarea solului.

Spargerea crustei. Datorită structurii instabile a solului și a ploilor s-a format la suprafață o crustă brăzdată denivelată. Aceasta s-a îndepărtat cu prășitoare manuale.

Prășitul a fost lucrarea de bază prin care s-a realizat în același timp afânarea solului și distrugerea buruienilor. Prin afânare s-a înlesnit pătrunderea în sol a apei, a căldurii și a aerului. Prașilele s-au executat pe spațiile dintre rândurile de puieți, cu unelte de mână- sape, săpăligi.

Frecvența prașilelor a fost mai mare în prima parte a sezonului de vegetație, deoarece atunci a avut loc o creștere mai rapidă a puieților. S-au efectuat în total 4 prașile la puieții de 1 an de larice din sola nr.1.

Combaterea chimică a buruienilor. Pe suprafețele ocupate de culturi s-au folosit erbicide cu acțiune selectivă, care au distrus buruienile fără să afecteze puieții. Erbicidele folosite au fost: Argezin, Pitezin, Gesaprim.

Toate pesticidele folosite sunt formele comerciale ale atrazinei – substanță activă interzisă în [NUME_REDACTAT] fiind considerată una dintre cele mai toxice (vezi fig. 28).

Fig. 28 Atrazina – substanță interzisă în [NUME_REDACTAT]

Sursa: http://ec.europa.eu/sanco_pesticides/public/index.cfm?event=activesubstance.detail

Considerăm că este necesară sancționarea managementului pesticidelor la [NUME_REDACTAT] Rășinari pentru îndepărtarea pesticidelor interzise a fi comercializate și utilizate în [NUME_REDACTAT] conform bazei de date a [NUME_REDACTAT]

Prin administrarea erbicidelor nu s-a ajuns la distrugerea totală a buruienilor, ci la reducerea gradului de îmburuienare, care a oferit totuși posibilitatea puieților să se dezvolte.

Faza 4

Lucrări executate pentru protecția culturilor

[NUME_REDACTAT] protejarea semănăturilor de fenomenele extreme ale iernii (ger,viscol) și o răsărire prea timpurie, care ar expune plantulele la vătămări provocate de înghețurile târzii, s-a practicat mulcirea. Lucrarea a constat în acoperirea semănăturilor cu un strat de mușchi, litieră, gros de 8-10 cm.

Mulcirea s-a executat înainte de apariția gerurilor, iar mulcitul s-a păstrat pe suprafața solului până la sfârșitul primăverii, cu scopul de a preveni evaporarea apei din sol și formarea crustei. După ce semănăturile au început să răsară, stratul protector s-a îndepărtat și s-a păstrat între rânduri.

[NUME_REDACTAT] pepiniera între râuri a [NUME_REDACTAT] Rășinari, s-a folosit udatul prin aspersiune care a ajutat în același timp la creșterea umidității aerului, la spălarea și răcorirea frunzelor puieților. Apa folosită la udat, s-a păstrat două-trei zile în rezervoare, pentru a nu se răci, deoarece temperatura apei pentru udat trebuie să fie apropiată de cea a mediului înconjurător, pentru a nu duce la perturbarea proceselor fiziologice din plante.

Rărirea culturilor

Rărirea puieților de larice s-a efectuat o singură dată cu ajutorul foarfecelor, urmărindu-se extragerea puieților firavi, vătămați în vederea uniformizării puieților rămași.

Recoltarea puieților

Când puieții au devenit apți de plantat, adică au atins dimensiuni corespunzătoare scopului pentru care au fost produși, s-au recoltat din pepinieră în vederea plantării lor. Puieții s-au recoltat toamna, în timpul repausului vegetativ, deoarece laricele intră în vegetație la începutul primăverii. Lucrarea s-a executat manual, după căderea ploilor, cu multă grijă pentru ca puietul să nu fie rănit sau rupt. Rădăcina trebuie să fie întreagă și să nu prezinte niciun fel de răni.

Ca regulă generală, între scosul puieților și plantatul lor trebuie să treacă un timp cât mai scurt.

Scosul manual a constat în săparea cu ajutorul cazmalei, a unui șanț în fața rândului de puieți, la o adâncime ceva mai mare decât lungimea rădăcinilor (25-30 cm).

Apoi s-a înfipt cazmaua în spatele rândului de puieți, la 10-15 cm depărtare și s-a răsturnat pământul cu puieți în șanț. Dacă puieții au înrădăcinare pivotantă, după executarea șanțului se taie mai întâi pivotul cu cazmaua și apoi se răstoarnă rândul de puieți în șanț.

Puieții s-au prins de colet cu mâna si s-au scuturat ușor de pământ. Pe măsură ce erau scoși, puieții au fost așezați provizoriu în șanțuri, iar rădăcinile le-au fost acoperite cu pământ pentru a le feri de uscare.

Sortarea puieților

Operația de sortare a constat în separarea puieților apți de plantat de cei inapți.

Puieții apți de plantare au trebuit să îndeplinească următoarele condiții:

rădăcina să fie bine dezvoltată, stufoasă și întreagă, cu lungimea minimă de 15 cm;

tulpina să fie lignificată, dreaptă și nebifurcată, mugurii normal dezvoltați, sănătoși și neporniți;

puieții nu trebuie să prezinte boli criptomatice și atacuri de insecte.

Sortarea puieților s-a executat pe timp noros, fără vânt, în magazii, pentru a se feri de uscăciune. Muncitorii au lucrat cu șabloane, care sunt dispozitive simple de măsurare a diametrului puieților.

După sortare, puieții s-au așezat în snopi de 100 buc. pe clase de calitate și s-au legat cu sfoară pentru înlesnirea transportului.

Păstrarea puieților

Până la expedierea pe șantierele de împăduriri, puieții au fost depozitați provizoriu în pepinieră, în șanțuri cu adâncimea de 30-40 cm. Peretele spre care bate vântul s-a executat înclinat la 45º. Snopii de puieți s-au așezat înclinați, începându-se cu acest perete și acoperindu-se cu un strat de pământ de 8-10 cm grosime, care trebuia să acopere 4-5 cm din tulpină, deasupra coletului. După fiecare 1000 de puieți, s-a introdus la nivelul solului o bucată de lemn și apoi pentru fiecare cantitate de puieți din același loc s-a pus câte o etichetă pe care s-au scris următoarele: specia, numărul de puieți, vârsta și proveniența.

Astfel că au fost recoltați din pepinieră 42.000 puieți foresteri de molid apți de plantat și 7.500 puieți forestieri de larice apți pentru plantat.

S-au înregistrat pierderi tehnologice în câmpul pepinierei de 25%, datorită șocului la transplantare, a calamităților (secetă, inundații), pierderi datorate greșelilor tehnice făcute de responsabilii de pepinieră prin neexecutarea la timp a lucrărilor. Acestea sunt de obicei imputabile (fig. 29, 30, 31).

Situație economică

În urma analizei BVC al pepinierei „între râuri” a Ocolului silvic Rășinari au rezultat următoarele cheltuieli:

cheltuieli cu lucrările de pregătire a solariilor – 5 698, 4 RON

cheltuieli cu lucrările de pregătire a solului – 5379,8 RON

cheltuieli cu lucrările de irigație – 9251,1 RON

cheltuieli cu lucrările de îngrijire – 19670 RON

TOTAL = 40.000 RON

În urma recoltării au rezultat 49500 de puieți de rășinoase la valoarea de 0,70 RON/puiet +TVA.

TOTAL VENITURI = 45.000 RON

Fig. 29 Plantație de larice, de 20 de ani (foto original)

Fig. 30 Plantații de larice (foto original)

Fig. 31 Plantații de larice (foto original)

Capitolul IV Concluzii și recomandări

Studiul fluxului tehnologic în cadrul pepinierei din [NUME_REDACTAT] Rășinari a condus la realizarea următoarelor concluzii:

Schema fluxului tehnologic este completă parcurgând etapele de la sămânță la puiet și la arbori în plantațiile de pădure

Fluxul tehnologic nu este tehnologizat implicând utilizarea a foarte multor muncitori

Se utilizează pesticide interzise în [NUME_REDACTAT] și este necesară revizuirea managementului pesticidelor pentru alinierea la cerințele comunitare în vigoare

Din punct de vedere energetic nu se consumă energie electrică pentru activități de întreținere și nici gaz metan putând fi considerată o tehnologie verde dacă se rezolvă problema poluării cu pesticide

Producerea de puieți forestieri apți de plantat, din specia Larix decidua în pepinierele proprii prezintă avantaje economice certe

Tehnologia de rășinoaselor este un real succes și laricele reprezintă un arbore important pentru lucrările de reconstrucție ecologică dat de rădăcina lui pivotantă.

Glosar de termeni

Ascospor spor format în interiorul unei asce, (asce= celule în care se formează sporii la unele ciuperci );

Bonitate calitatea unei zone forestiere de a produce arboreturi mai bune sau mai slabe din punctul de vedere al producției la hectar în material lemnos;

Bractee frunză verde sau divers colorată, aflată la baza florii;

Caduce cad timpuriu;

Canale rezinifere sunt tuburi lungi înconjurate de straturi de celule de parenchim. Se găsesc la o parte din speciile de rășinoase (molid, pin, larice, în stare verde). În secțiune transversală apar ca puncte albicioase sau gălbui-brune. Ele acumulează în interior rășina secretată de celule din jur;

Decurente despre frunze- cu limbul continuat și pe tulpină;

Elagare tăiere a ramurilor din partea de jos a tulpinii arborilor;

Glabri lipsiți de perișori de suprafață;

Gnais rocă metamorfică cu textură șistoasă, din cristale de cuarț, feldspat și mică;

Humifer care conține materii organice, bogat în humus;

Marna rocă sedimentară compusă din carbonat de calciu și argilă, în proporții variabile, de obicei de culoare cenușie, întrebuințată la fabricarea cimentului;

Micașist rocă metamorfică cu textură șistoasă, din foi de mică, separată de mici cristale de cuarț;

Paragnais rocă cu origine sedimentară;

Pânza getică se conturează ca o mare carapace, din formațiuni cristaline și depozite sedimentare;

Pendente dependente;

[NUME_REDACTAT] pedogenetic care se produce în urma acumulării și stagnării temporare a apei din precipitații în profilul de sol, deasupra unui orizont impermeabil sau greu permeabil. Se caracterizează prin reducerea fierului feric în condițiile lipsei de oxigen;

Ritidom strat de țesut celular extern format din țesuturi moarte;

Sol brun acid criptospodic este răspândit în arealul spodosolurilor fiind asociat, de regulă, cu solurile brune feriiluviale;

Sol brun eumezobazic este un tip de sol din clasa cambisolurilor, cu reacție slab acidă neutrală și saturație eubazică sau mezobazică (peste 55%). Este reprezentativ pentru etajul inferior montan, dar poate fi întâlnit și în regiunile colinare ale țării;

Stomate formațiuni vegetale epidermice alcătuite din două celule între care se află o deschidere, servind la schimbul de gaze dintre plantă și mediu și la eliminarea apei din plantă;

Substanțe tanante substanță chimică, anorganică sau organică, naturală sau sintetică, care are proprietatea de a tăbăci pieile crude;

Ulei de terebentină este o substanță volatilă incoloră, cu miros intens , inflamabil cu un gust arzător, solubilă în eter, cloroform. El se obține prin distilarea repetată a terpentinei, produsul rămas după distilare fiind colofoniul;

[NUME_REDACTAT] C.D. – „Sistematica unităților de bază a tipologiei forestiere”, [NUME_REDACTAT], 1971

Florescu I. și Nicolescu V.N. – „Silvicultura – Studiul pădurii”, [NUME_REDACTAT] Libris, Brașov, 1996

Giurgiu V. – „Biodiversitatea și regenerarea arboretelor”, Curs I.D., 2002

Haralamb M.,– „Cultura speciilor forestiere”, [NUME_REDACTAT]-silvică de stat, București, 1956

Ministerul apelor, pădurilor și protecției mediului, 2000, Norme tehnice privind compoziții, scheme și tehnologii de regenerare a pădurilor și de împădurire a terenurilor degradate” –

Ministerul apelor, pădurilor și protecției mediului, 2000, Norme tehnice privind efectuarea controlului anual al regenerărilor” –

Negulescu E.G., Damian I. – „Dendrologia, cultura și protecția pădurilor”, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, 1966

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] general – Amenajamentul silvic al pădurii comunei [NUME_REDACTAT] C. – „Rășinari – [NUME_REDACTAT]” [NUME_REDACTAT] Museum, Sibiu, 2010

Popa C. – „Rășinari – [NUME_REDACTAT]” [NUME_REDACTAT] Museum, Sibiu, 2010

Radu V. – „Fundamente silviculturale pentru gestionarea arboretelor”, [NUME_REDACTAT] Silvică, 2007

Stănescu V. – „Dendrologie”, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București, 1979

Vlad V., Vlad M., Doboș V.- „Silvicultura, manual pentru licee cu profilul resurse naturale și protecția mediului, Specializări: silvicultura și prelucrarea lemnului”, clasa a XI-a, Ediția a II-a, [NUME_REDACTAT], Timișoara, 2004