Reformarea Agriculturii Romaniei din Perspectiva Pac

Cap. 1. POLITICA AGRICOLĂ COMUNĂ A UNIUNII EUROPENE

Evoluția, obiectivele și principiile [NUME_REDACTAT] Comune a [NUME_REDACTAT]

„[NUME_REDACTAT] Europeană a pus bazele unei piețe agricole unice europene încă din 1962. Politica agricolă comună (PAC) a reprezentat, fără îndoială, pentru o bună perioadă de timp construcția comunitară cea mai elaborată. Ea a fost prima politică comună care a fost elaborată și timp de câțiva ani singura, fiind considerată adesea ca exemplul tip a ceea ce poate fi pus în practică la nivel comunitar.”

“Tratatul consacra agriculturii zece din articolele sale, de la art.38 la art.47, articole în care se definesc principiile generale ale unei politici agricole comune și ale cărei modalități precise urmau a fi elaborate în cadrul conferințe a statelor membre (art.43).”

[NUME_REDACTAT] de la Roma prevederile agriculturii se găsesc în partea a doua. În articolul 38 se găsesc informații cu privire la extinderea pieței comune la agricultură și comerțul agricol, articolul 39 face referire la scopul PAC, articolul 40 se refera la evoluarea treptată a unei politici agricole comune și oferă câteva posibilități pentru organizarea piețelor agricole, articolul 41 la mijloacele de îndeplinire a scopului PAC, articolul 42 la necesitatea ajutoarelor pentru producție, articolul 43 se referă la organizarea cadrului de conducere pentru PAC,articolul 44 face referire la un sistem de prețuri minimale, în articolul 45 se găsesc informații despre contractele și acordurile pe un termen lung între țările importatoare și exportatoare, articolul 46 pune accent pe taxele compensatorii, și nu cel din urmă articolul 47 se referă la îndeplinirea funcțiilor îndeplinite de [NUME_REDACTAT] și Social.

“Sectorul agricol are unele particularități datorită cărora majoritatea statelor intervin prin diverse instrumente pentru a influența activitățile și rezultatele din acest sector.”

Agricultura este foarte importantă deoarece, în primul rând ea este cea care furnizează hrană populației, “iar pe lângă disponibilitatea alimentelor, ele trebuie să respecte și unele norme de siguranță. Apoi din punct de vedere al mecanismului economic, cererea pentru produse agricole are o elasticitate redusă. Totodată, oferta este inelastică pe termen scurt, întrucât decizia privind cultivarea unui teren se ia cu mult timp înainte de apariția rezultatelor și nu poate fi schimbată operativ în funcție de tendițele pieței.”

“Costurile PAC în ceea ce privește conflictele comerciale au fost foarte mari de-a lungul istoriei sale.”

Așa cum am specificat mai sus,” în articolul 39 sunt definite în mod clar cele cinci obiective fundamentale ale PAC, obiective ce au fost concepute atât în interesul producătorului cât și al consumatorului :

creșterea productivității prin dezvoltarea progresului tehnic, asigurându-se o dezvoltare rațională a producției agricole ca și o utilizare optimă a factorilor de producție și în special a forței de muncă;

asigurarea unui nivel de viață echitabil populației agricole, îndeosebi prin creșterea venitului individual;

stabilizarea piețelor produselor agricole;

garantarea securității aprovizionărilor;

asigurarea de prețuri rezonabile pentru consumatorii comunitari.”

“După tratatul de la Roma piața agricolă și politica agricolă comună au deținut o poziție special în cadrul [NUME_REDACTAT], care s-a menținut neschimbată după tratatul de la Maastricht.”

Un grad ridicat de reglementare din acest sector a determinat faptul că, majoritatea prevederilor legislației comunitare fac referire la piața agricolă.

“Politica agricolă comună s-a legalizat în timp pe baza a trei principii fundamentale intercorelate :

crearea și menținerea unei singure piețe și a unor prețuri comune (o singură piață în care produsele agricole circulă liber);

respectul noțiunii de preferință comunitară, în comerțul agricol sunt preferate mărfurile comunitare,pentru cele extracomunitare plătindu-se o suprataxă;

“[NUME_REDACTAT] s-a bazat în mod tradițional pe două componente: protejarea pieței interne de concurența străină și păstrarea stabilității prețurilor.”

„Înaintea instituirii PAC, prețurile produselor agricole erau foarte dferite de la o țară la alta și de la o altă regiune la alta. Din 1964 eforturi deosebite au fost făcute în sensul apropierii acestora, astfel încât în campania 1967-1968 s-a ajuns la instituirea unor prețuri comune. Începând cu această dată, Consiliul de Miniștri, la propunerea [NUME_REDACTAT], fixează în primăvara fiecărui an pentru fiecare produs agricol prețuri comune în ECU.”

Prețurile comune reprezintă niște prețuri administrate, acestea stabilesc faptul că prețurile agricole au un caracter unic în interiorul [NUME_REDACTAT].

Mecanismele politicii agricole comune

“În cadrul mecanismelor PAC, prețului îi revine un rol esențial,prin îndeplinirea a trei funcții:

Promovarea produselor – este asigurată prin prețul indicative, care este un preț cu ridicata pe care Uniunea trebuie să-l asigure producătorilor; este fixat în fiecare an de Consiliul de Miniștri ai Agriculturii pentru cereale, zahăr, oleaginoase, lapte, ulei de măsline; poartă denumirea de preț de orientare pentru carnea de bovine sau pentru vinul de masă și preț de bază pentru legume și fructe. Nivelul acestor prețuri, care este în general superior celui de pe piața mondială (cu excepția perioadelor de penuire),pe lângă faptul că permite agricultorului să-și orienteze producția, severște drept referință pentru calculul altor prețuri ( de intervenție și de producție);

Sprijinirea agriculturilor – în sensul garantărilor unui venit minim. FEOGA ([NUME_REDACTAT] de Orientare și [NUME_REDACTAT] ) cumpără produse atunci când prețurile lor scad sub anumite niveluri. Aceste niveluri se numesc prețuri de intervenție.

Protejarea agriculturii – se bazează pe prețuri revizuite în mod regulat către Comisie. Prețul prag este prețul cel mai scăzut la care un produs poate fi importat fără prelevare ( cereale, zahăr, lactate, ulei de măsline). Prețul de referință protejează anumite produse de importurile excesive ( fructe și legume, vin) . Se mai numește preț de clauză pentru carnea de porc.”

“Sistemul de prețuri pornea inițial de la prețul indicativ, preț teoretic considerat echitabil de către producători. În cazul grâului, prețul ales era cel din zona germană industrializată Ruhr, unde oferta era cea mai deficitară și prețul cel mai ridicat din CE. Ulterior, mecanismul a fost construit de la prețul de intervenție, situate la 80-85% din prețul indicativ. Prețul de intervenție reprezintă nivelul minim de preț pe care CEE îl garantează producătorilor locali.”

„Prețul indicativ este fixat la începutul campaniei din fiecare an ( campania demară de la 1 aprilie) și reprezintă obiectivul de preț urmărit pe piețele cu ridicata în zona cea mai deficitară din Uniune, în măsura în care permite echilibrul teoretic între ofertă și cerere, și asigură un nivel de remunerare acceptabil pentru producător, este un preț plafon ce asigura o remunerare corectă a agricultorilor.”

„Prețul de piață ce rezultă din confruntarea cererii și ofertei interne comunitare se situează cel mult la nivelul acestui preț comun, care în general este superior nivelului practicat pe piața mondială.”

„Prețul de piață ce rezultă din confruntarea cererii și ofertei interne comunitare se situează cel mult la nivelul acestui preț comun, care în general este superior nivelului practicat pe piața mondială.”

Prețul de intervenție se calculează, în funcție de raportul prețului indicativ care aparține zonei excedentare din [NUME_REDACTAT]. Din aceasta se scade ulterior costul pentru transport.

La frontiere sunt luate masuri de intervenție regulatoare. “Pentru importurile din țările terțe, autoritățile europene fixează un preț prag care reprezintă prețul minim pe care produsele agricole importante trebuie să-l atingă la frontieră comunitară.”

“Cele mai multe țări își tratează agricultura în mod diferit. Țările bogate tind să-și sprijine fermierii prin subvenții și prețuri ridicate, țările sărace tind să-și impoziteze fermierii, în special pe cei care produc recolte pentru export. [NUME_REDACTAT], tratamentul special aplicat fermierilor a început în anii '20 și '30. În anii '50, toate cele șase membre fondatoare ale UE interveneau pe piețele agricole în efortul de a stabiliza prețurile, principala diferență fiind nivelul la care erau stabilizate prețurile.”

Problemele și rezultatele politicii agricole comune

Referitor la bilanțul PAC, acesta este foarte controversat, fie sunt persoane care susțin că PAC a realizat o reușită care a declanșat excedente pentru categoria de produse agroalimentare apărând ulterior probleme de stocare și finanțare,aceste probleme având nevoie de soluții, fie marea majoritate a agricultorilor consideră că PAC a avut parte de eșec, datorită faptului că nu a permis ca exploatările agricole să supraviețuiască și în același timp nu a permis agricultorilor să aibe un nivel de viață echitabil.

„Pentru a înțelege necesitatea reformei în PAC, vom trece mai întâi în revistă rezultatele obținute în acest domeniu. În primul rând, sistemul de garantare a prețurilor agricole a creeat o situație cu totul excepțională, care nu a mai existat nici în industrie, nici în servicii: prin garantarea desfacerii produselor agricole, indiferent de cantitatea oferită, la un preț ce nu mai depinde de mecanismul de reglementare a pieței prin raportul cerere-ofertă, s-au înlăturat și o serie de „sancțiuni” (vânzare dificilă, prăbușirea prețurilor, falimentul …) dacă producția era prea mare sau de o calitate slabă.”

Sectorul industriei sau al prestărilor de servicii era diferit, aici produsele și producția erau potrivite cu cererea, scopul agricultorilor era de a obține producții optime care îi ajutau să minimizeze costurile aferente producției.

Una dintre problemele concrete a fost problema ofertei. “Perioada postelică a cunoscut progrese revoluționare în aplicarea științei în producția agricolă. Tehnologia a permis agricultorilor să-și ridice substanțial productivitatea. Deoarece PAC a recompensat producția, fermierii s-au reîntors spre aceste noi, metode agricole mai intensive. Rezultatul a fost impresionant. Însă ar trebui să fim atenți la ceea ce ne dorim, așa cum spunea [NUME_REDACTAT], „dacă un individ ar putea să aibe jumătate din ceea ce-și dorește, el și-ar putea dubla problemele”. Creșterea productivității a fost o sursa de probleme severe pentru UE.”

“Baza problemei o reprezintă lipsa de reacție a cererii de alimente la prețul acestora. Această lipsă de reacție înseamnă că creșterea normală a productivității duce la scăderi bruște ale prețurilor. De exemplu, prețurile mondiale pentru alimente au scăzut cu aproape două procente pe an, timp de mai multe decenii. Totuși, liderii politici ai UE nu doreau ca fermierii UE să vadă prețul producției lor scăzând, deci au stabilit prețurile alimentelor UE peste prețul mondial.”

Neașteptat, oferta în aceste condiții a continuat să crească ceea ce a determinat ca UE să devină din importator net al produselor agricole în exportator net pentru marea majoritate a produselor agricole.

UE a fost nevoită să acționeze asemeni unui „cumpărător de ultimă instanță”, iar acest lucru reliefează faptul ca UE a devenit cumpărător puternic de alimente.”Acest lucru pune două probleme imediate, depozitarea și finanțarea.”

UE nu are o întrebuințare speficică alimentelor cumpărate, chiar dacă se lovește de problema folosirii noilor produse achiziționate, grâu, unt etc.. Așa au apărut surplusurile alimentare, iar UE le-a apreciat ca fiind temporare. Astfel UE continuă să achiziționeze alimente în cantități mari și în timp problema s-a agravat.

„UE s-a văzut ea însăși proprietară a ceea ce presa a numit „munți de grâu, carne de vită și unt”.

“Așa cum arată tabelul de mai jos, în 1985 UE avea 18.5 milioane de tone de cereale depozitate. Punând această cantitate în perspectivă, s-ar ajunge la circa 70 de kg pentru fiecare locuitor al UE9. Rezultatul, o cantitate importantă de alimente alterate și o problem majoră de relații publice ( arată rău să plătești prețuri înalte pentru alimente care sunt lăsate să putrezească).”

Tabelul 1.3. Depozitarea de alimente la nivelul UE (stocurile de intervenție, mii tone) 1983-1990

Sursa: [NUME_REDACTAT] (1994)

„PAC a condus UE în mod repetat la conflicte comerciale: printre exemple se înumără războiul puilor cu SUA (1963), închiderea bruscă pentru importurile de carne de vită din Ungaria în 1974, un război cu SUA referitor la subvențiile pentru exporturile de făină în Egipt,conflictul din 1982 cu ASEAN .”

Deasemenea PAC are un alt efect negativ de frânare a creșterii economiei UE. Adaptarea pe termen lung prin ieșirea din agricultură, care ar avea prea puține avantaje comparative fără subvenții și protecție, ar îmbunătății considerabil alocarea de resurse care sunt productive din UE.

“Principalele rezultate obținute au fost:

Creșterea considerabilă a producției

Reducerea importantă a populației active ultilizată în agricultură

Creșterea productivității superioară celei înregistrate în celelalte ramuri

Tabelul , Evoluția numărului total de agricultori -mii-

Sursa: Agricultura în [NUME_REDACTAT] – în pas cu timpul, [NUME_REDACTAT] Europene în România.

Reformele politicii agricole comune

„[NUME_REDACTAT] (1968) a fost o primă tentativă (eșuată, însă) de a rezolva problema excedentelor de produse agricole și veniturilor inadecvate ale a agricultorilor.”

„Motivele care au condus la reformarea PAC sunt atât de natură internă cât și de natură externă.”

Cele două motive principale de natură internă, care au determinat reforma PAC sunt: lipsurile între exploatările agricole și costurile care prezentau o importanță ridicată.

„Costurile PAC au fost și sunt adesea considerate excesive, în special datorită cheltuielilor secțiunii „Garanții” a FEOGA.”

Motivele de natură externă ce aparțin reformei PAC se pot rezuma la faptul că țările terțe au protestat vis-a-vis de protecționismul acestei politici: intrările de produse agro-alimentare sa beneficieze de protecție din țările terțe în virtutea unui principiu numit preferința comunitară și a unui mecanism de prelevare; la export existența protecției pentru produse, datorită ajutoarelor de tip fianaciar în cazul sistemului de restituire.

„[NUME_REDACTAT] de la Marrakesh care a înglobat rezultatele negocierilor comerciale multilaterale din cadrul GATT, prelevrările variabile la import au fost înlocuite începând cu anul 1995 cu simple taxe vamale aplicate produselor agricole din import, tendința fiind descrescătoare. De asemenea, au fost reduse subvențiile de export pentru produse agricole.”

„În anii '70 și '80 au existat multe încercări de reformare PAC, în principal prin stabilirea unui mecanism de control al ofertei, de pildă prin introducerea unei cote maxime garantate pentru fiecare sector și printr-o planificare mai riguroasă a cheltuielilor agricole. O reformă radicală a avut însă loc de-abia în 1992, când s-a făcut trecerea de la sistemul prețurilor garantate la un sistem de subvenționare directă a producătorilor ( reforma MacSharry).”

Măsurile adoptate privesc cerealele și carnea de vită, cele două producții și de masă cu excedentele cele mai importante. Pentru prima oară, prețurile de intervenție scad și încă masiv (29% în 3 ani pentru cereale și 15% în aceeași perioadă pentru carnea de vită). Acestei dispoziții îi este asociată o limitare a producției.

În cazul cerealelor, o parte din producători, cei mai mari, sunt nevoiți să părăsească 15% din terenurile arabile ce le aparțin. Acest lucru a determinat pierderi, care ulterior sunt compensate de primele primite în funcție de randament și nu de producția trecută.

„În 1997, un prim bilanț al reformei arâta că în ansamblu obiectivele acesteia au fost atinse (producția a fost pusă sub control, consumul intern de cereale a crescut, stocurile publice s-au diminuat, nivelul veniturilor agricole s-a îmbunătățit în mod global iar ultilizarea îngrășămintelor și a produselor fito-sanitare a scăzut).”

După reforma radicală din 1992 a urmat o nouă reformă, după acceptul măsurilor înscrise în „Agenda 2000”. Aceasta este aprobată în 1999, dar intră în vigoare abia în anul 2000, reforma face referire la principiile “Modelului european în agricultură”.

„Agenda 2000 a instituit SAPARD, un fond agricol și de dezvoltare rurală destinat țărilor candidate la integrarea în Uniune.”

Această reformă Agenda 2000.a avut rezultate slabe, de aceea nu au avut loc schimbări relevante în cadrul mecanismului de sprijin, în același timp nemulțumirile aduse PAC nu au fost aplanate.

„[NUME_REDACTAT] a adoptat în anul 2003 o nouă reformă PAC, numită Fischler II. În linii generale, cele 3 reforme ale PAC au vizat mai întâi eliminarea prețurilor garantate prin reducerea prețurilor indicative pentru a le apropia de nivelul mondial de preț. Noile reforme au reușit să ducă la scăderea cheltuielilor agricole până la cca. 45% din bugetul UE în perioada 2000-2010.”

PAC a fost o politică foarte criticată și incorect gestionată, o mare consumatoare de resurse, destul de scumpă și poluatoare.

Privită din punct de vedere economic, PAC nu se justifică. Dar ea nu poate fi privită doar din punct de vedere economic. Chiar dacă mecanismele sale vor suferi schimbări în timp, PAC va fi percepută întotdeauna ca un instrument al sprijinului acordat de UE pentru un sector socio-economic privilegiat (Dinan, 2005).

Cap. 2. Prezentarea situației agriculturii României înainte și după aderare României la UE

2.1. Situația agriculturii românești în perioada de pre-aderare

După anul 1990, sectorul agricol din România nu s-a bucurat de o percepție benefică. Agricultura a fost o activitate foarte puțin eficientă sau chiar ineficientă total, evitată de potențiali investitori, dar, totuși, a reprezentat un punct de atracție pentru o pondere semnificativă a populației. Aceasta deține un rol social important, constituind un scut de siguranță benefic pentru persoanele care nu au un loc de muncă sau nu pot obține salarii mulțumitoare în celelalte sectoare ale economiei.

Importanța agriculturii în economia românească a fost relevantă în ultimii 12 ani. În ceea ce privește aportul agriculturii în PIB acesta a oscilat constant în perioada anilor 1990-1996 între 18%-21% și s-a diminuat în timp atingând valori cuprinse între 10.7%-13% în 1991-2002, ulterior trecându-se într-un ritm mai lent.

Agricultura reprezintă pentru România o activitate economică de bază având în vedere înzestrarea bogată cu factori de producție specifici. Acest fapt determină ca cel puțin în cazul unui termen lung, agricultura va reprezenta în continuare o importantă ramură a economiei românești.

Slaba activitate a sectorului agricol din România și-a pus amprenta și asupra calității unora dintre produsele obținute, iar acest fapt va conta foarte mult în condițiile în care România pretinde a deveni membră UE și va aplica PAC.

Tabel 2.1. Ponderea producției agricole în PIB în intervalul 1994-2001

La începutul perioadei de tranziție la economia de piață, agricultura deținea un procent de 23% din PIB al României. După un deceniu de tranziție (2000) pe fondul unor condiții climatice nefavorabile, a unei dezvoltări importante ce aparține sectorului de servicii și în același timp a producției industriale, se diminuează ponderea agriculturii în PIB la un procent de 13% .

Figura 2.1 Produsul intern brut al României, pe categorii de resurse în anul 2000

Sursa : Preluări după anuarele statistice ale [NUME_REDACTAT] de politică agricolă luate în perioada de tranziție a României la economia de piață au variat ca sferă de cuprindere și intensitate. Politica agricolă românească poate fi analizată în mod succint pe 3 etape. În linii generale se poate spune că debutul a avut un ritm lent.

Perioada anilor 1990-1996 s-a caracterizat prin intervenția statului în ramura agriculturii, cu alte cuvinte s-a redus din intensitate. Cea mai importantă masură o reprezintă cu siguranță reforma funciară. Datorită legii fondului funciar s-a decis să se inapoieze terenurile foștilor proprietari, mai exact unei familii îi revin maxim 10 hectare terenul arabil și la 1 hectar teren impădurit. În același timp s-a decis ca terenurile să nu poată fi înstrăinate pe o perioadă de 10 ani, ceea ce a condus la blocarea dezvoltării unei piețe a pamântului.

O altă direcție de acțiune a politicii agricole din România în acest interval de timp a avut în vedere prețurile.

În primii ani de tranziție s-a ales o politcă a prețurilor agricole mici având ca scop minimizarea cheltuielilor consumatorilor, și pentru a deține controlul asupra inflației.

Subvențiile acordate au vizat input-urile agricole, dar aceste subvenții erau acordate condiționat, și anume condiția impusă consta în vânzarea producției agricole sub prețul pieței către agențiile de stat. De asemenea pentru acordarea subvențiilor s-a produs o discriminare între fermele de stat și cele private.

În planul relațiilor comerciale, cel mai important fapt a fost reprezentat de faptul că România a devenit membru al OMC ( [NUME_REDACTAT] a Comerțului ) în anul 1995, acest fapt a atras o serie de responsabilități în ceea ce privește comerțul cu produse agricole. La 1 februarie 1995 relația României cu UE a intrat în vigoare Acordul de asociere a României la UE.

Relațiile comerciale cu UE s-au evidențiat în domeniul produselor agricole, de asemenea este de reținut faptul că la 1 iulie 2000 a intrat în vigoare renumitul regim „dublu zero” ceea ce a însemnat 0 taxe vamale la import, contra 0 subvenții la export pentru carne de pasăre și brănzeturi.

În 2002, 2003 respectiv 2004 s-au luat decizii în cadrul politicii agricole, sectorul animal fiind astfel favorizat prin programe de susținere specială iar rezultatul s-a concretizat în anul 2002 când sectorul animal câștigând 6% față de anul precedent.

Tot în anul 2002 cerealele au reprezentat 18% din valoarea producției agricole, laptele având un procent de 13% , legumele și ciupercile reprezentate de un procent de 11%, plantele de nutreț 10%, cartofii 9%, carnea de porc 10%, carnea de pasăre 7%, carnea de oaie 2% și carnea de vită 4%. În următoarele figuri se prezintă situația modul în care este structurata producția vegetală și animală.

Figura 2.2. Structura producției vegetale în anul 2002

Sursa :Ierarhizarea priorităților de dezvoltare agricolă și rurală în România. Influențele noii reforme a [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] 2.3. Structura producției animale în anul 2002

Sursa :Ierarhizarea priorităților de dezvoltare agricolă și rurală în România. Influențele noii reforme a [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] perioada 2001-2003, politica agricolă a României a încercat să se adapteze, în mod rapid la coordonatele PAC. În toată această perioadă s-a insistat adoptarea acquis-ului comunitar, de asemenea s-a pus accentul pe și pe pregătirea structurilor instituționale ce au fost necesare pentru implementarea politicii europene. Lansarea demersurilor pentru apropierea României de mecanismele comunitare a reprezentat cea mai importantă măsură agricolă.

„În domeniul fitosanitar și sanitar s-au făcut progrese semnificative de transpunere a acquis-ului comunitar în legislația românească.” Ca și exemple putem reda următoarele : în domeniul sănătății plantelor, al controlului reziduurilor de pesticide și al organismelor dăunătoare adoptarea legislației, comercializarea cu semințe și a materiei prime săditoare, de asemenea putem exemplifica și înregistrarea soiurilor de plante.

La 31 iulie 2002, acreditarea a reprezentat unul dintre succesele din perioada analizată, acest succes aparținând [NUME_REDACTAT], iar cererile de finanțare au putut fi depuse chiar de la 1 august.

“O încununare a pregătirii României pentru adoptarea mecanismelor comunitare este dată de finalizarea în februarie 2003, a Strategiei agricole și rurale pentru aderarea la [NUME_REDACTAT].” Aceasta fiind constituită de [NUME_REDACTAT]. În acest document se regăsesc problemele specifice în legătură cu adoptarea PAC și modificările care mai trebuie aduse legislației și instituțiilor naționale.

În urma acestui fapt a continuat procesul de liberalizare a comerțului cu produse agricole dintre România și UE.

În luna ianuarie a anului 2003 au fost reduse sau chiar eliminate taxele vamale la importurile de cereale, produse lactate, carne de vită și carne de oaie din UE dar și pentru o ramură de produse agricole, România și UE au căzut de comun acord să elimine subvențiile la export. De observant este faptul că majoritatea eforturilor ce aparțin României în domeniul agricol se fac în ideea adoptării și transpunerii acquis-ului comunitar. Această noțiune de [NUME_REDACTAT] în domeniul agriculturii presupune respectarea și îndeplinirea scopurilor generale ale PAC, stabilite prin Tratatul de la Roma.

La 25 aprilie 2005, s-a semnat Tratatul de [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT], acesta cuprinzând sarcinile concrete la care se angajează România de transpunere în practică a acquis-ului comunitar în totalitate. Aceste sarcini prevăd unele decalări ale termenelor de implementare a unor obligații de mediu.

Datorită absenței a unei strategii de dezvoltare durabilă actualizată in cadrul directivelor în materie ale [NUME_REDACTAT] documentele programatice și strategiile sectoriale elaborate în România în perioada pre și post aderare, dețin prevederi importante și obiective bine stabilite care au reprezentat în cea mai mare masură baza pentru constituirea proiectului de Strategie prezent.

2.2. Probleme și ajustări necesare în sectorul agricol din [NUME_REDACTAT] problematice având nevoie de acțiuni concrete atât în perioada de pre-aderare cât și în perioada de post-aderare pot fi prezentate și sintetizate. Problemele structurale ce aparțin agriculturii românești sunt în mod cert cel mai dificil de soluționat. Spre deosebire de majoritatea statelor care începând cu anul 2004 au devenit membre, în România dezechilibrele structurale din sectorul agriculturii sunt la un nivel mai ridicat, ceea ce determină complicarea corecțiilor.

Problemele și modificările necesare în sectorul agricol din România sunt legate de :

Fragmentarea in exces a proprietăților agricole

Numărul mare de ferme de subzistență și de semisubzistență

Ponderea mare a agricultorilor și numărul mare de fermieri vârstnici

Industria alimentară ce este insuficient dezvoltată pentru a asigura o piață de desfacere tentantă pentru produsele agricole de bază

În ceea ce privește numarul ridicat de ferme [NUME_REDACTAT] a recomandat ca prin ferme de semi-subzistență să se înțeleagă exploatațiile agricole cu suprafețe cuprinse între 3 și 15 hectare, ulterior fermele mai mici de 3 hectare să fie considerate ferme de subzistență.

Respectarea standardelor de calitate împreună cu reglementările sanitare și fitonsanitare reprezintă un important obiectiv în procesul de adaptare a agriculturii românești la structurile comunitare. De asemenea cunoașterea și punerea în aplicarea acestor prevederi de către fermieri sunt deosebit de importante cel puțin din doua motive . Primul dintre ele constă în faptul că aceste prevederi reprezintă o condiție pentru a avea acces la mecanismele comunitare de sprijin, un al doilea motiv îl reprezintă nerespectarea standardelor de către producători fapt ce atrage imposibilitatea comercializării produselor agricole .

[NUME_REDACTAT] s-a aflat încă de la început într-o situație nefavorabilă datorită faptului că era slab dotată cu mașini și utilaje, situația precară a infrastructurii rurale, utilizarea scăzută de ingrășăminte naturale și a pesticidelor, degradarea solului și nu în ultimul rând absența unui sistem funcțional de credit agricol.

Suprafața agricolă a României din anul 2006 era de circaa 14,7 milioane hectare, acest fapt reprezentând 61,7% din totalul fondului funciar, din care 64,1% terenuri arabile, 1,5% vii, și pepiniere viticole, 1,4% livezi și pepiniere pomicole, 22,6% pășuni și 10,4% fânețe.

După aplicarea fondului funciar, un procent de circa 95,3% din terenul agricol și o parte destul de mare din fondul funciar au fost retrocedate proprietarilor de drept. Drept urmare numărul exploatațiilor agricole era de 4 256 152 în anul 2005 din care 90,65% dețineau o suprafață mai mică de 5 hectare, 9,02% între 5 și 10 hectare și doar 0,33% dețineau mai mult de 50 de hectare.

Numărul total de tractoare era în anul 2006 de 174.563 dar foarte multe nefuncționale și anume 13 519, determinând astfel ca la circa 54 ha să revină un tractor, mai exact o încărcătură medie de 5 ori mai mare decât în statele vechile state membre ale UE, iar acest lucru nu asigură efectuarea lucrărilor de tip agricol de calitate și într-un interval optim. Doar 14,4% din totalul întrepinderilor mici și mijlocii aveau ca obiect de activitate agricultura.

Dintr-un total de 63 970% de drumuri județene și comunale, doar un procent de 10,8% au fost modernizate până în anul 2005.

Consumul alimentar în România, spre deosebire de țările dezvoltate din Europa, este deficitar la carne,lapte, ouă, pește și la unele categorii de legume și fructe, dar este excedentar la produsele din cereale. Satisfacerea nevoilor populației și alcătuirea unei alimentații echilibrate depinde de crearea unor disponibilități suficiente și de asemenea depinde de creșterea puterii de cumpărare. În cadrul anului 2007 cheltuielile cu alimentația au depășit procentul de 70% din veniturile dispozabile ale populației.

2.3 Situația agriculturii românești în perioada de post-aderare

Ca și rezultat al negocierilor cu privire la Capitolul 7 – Agricultura între UE și [NUME_REDACTAT], România a reușit să obțină o așa numită alocare bugetară generală UE legată de PAC de peste 4 miliarde euro pentru anii 2007-2009. Aceste fonduri vor fi structurate între dezvoltare rurală și de asemenea, susținerea pieței și plăți directe :

Suportul financiar a propus plățile directe pentru România pe o perioadă de 3 ani, se ridică la suma de 881 de milioane de euro, această sumă include suportul financiar pentru anumite produse și sectoare, iar pentru acestea sunt stabilite cote și plafoane naționale.

Suma de 732 milioane euro propusă pentru măsurile de piață, care include intervenția pe piață și refinanțarea la export, și nu necesită cofinanțare națională. Acest suport financiar a fost alocat începând cu anul 2007. Intervenția pe piață este instrumentul de echilibrare a prețurilor pieței, prin achiziționarea producției în surplus și depozitarea ei în stocuri publice sau private.

Aceste refinanțări la export semnifică alocarea pentru anumite categorii de produse exportate ( produsele lactate, carnea de vită, cerealele, legumele, produsele din zahăr și produsele prelucrate) a diferenței între prețul la export și prețul internațional, tinând cont de faptul că prețurile la produsele agricole sunt în general mai mari în [NUME_REDACTAT] comparativ cu cele de pe piața mondială.

Susținerea financiară pentru dezvoltarea rurală din bugetul UE, reprezintă un argument ce constă în 2 424 milioane de euro pentru 2007-2009. Ponderea de cofinanțare cerută din bugetul național atinge un procent de 25%. Conform metodologiei de alocare acestui suport financiar, volumul de bani anual trebuie cheltuit în anul n+2.

România a obținut o perioadă de tranziție de o perioadă de 3 ani, până la 31.12.2009 pentru următoarele :

Modernizarea și dotarea cu tehnologie a 26 de abatoare și unități de prelucrare a cărnii, de asemenea și a două unități de prelucrare a cărnii de pasăre, respectând cerințele UE.

Respectarea condițiilor impuse de UE, cu privire la fermele cu vaci cu lapte, de asemenea și calitatea acestuia.

Folosirea unei liste de produse indicate pentru a proteja plantele cu substanțe active care nu se încadrează cerințelor UE.

De asemenea, o altă perioadă, de data aceasta de 8 ani, până la 31.12.2004 a fost obținută pentru eliminarea soiurilor hibride de viță de vie, acestea fiind interzise de acquis-ul viței de vie ce aparține UE, cultivate pe o suprafață de 30. 000 ha, care ulterior se replantează.

Punctele cheie ale introducerii PAC în România vor include detalii ce fac referire la introducerea treptată a plăților PAC, ultilizarea schemei plății unice pe suprafață (SPUS) și posibilitatea pentru România de a fructifica plățile UE cu fonduri suplimentare acestea pot fi din alocările UE sau din bugetul național. Pentru a fi ințeles impactul aderării la PAC, asupra motivării fermierilor români, este important să se înțeleagă în ce mod aceștia vor primi noile plăți și sume. De asemenea foarte important este și înțelegerea rezultatelor negocierilor care stabilesc cadrul alocărilor bugetare, [NUME_REDACTAT] totuși o sa decidă asupra mai multor variante.

Într-o perioadă de zece ani, fermierii din România vor primi numai un procent din plățile directe utilizabile în UE-15. Plățile directe au început de la procentul de 25% din nivelul UE în 2007, ulterior au crescut cu 5% pe an până în 2009 apoi vor crește din nou dar cu 10% pe an, pentru a ajunge la un procent de 100% din nivelul UE utilizabil la momentul respectiv în 2016.

În tabelul următor este redat într-un mod mai clar procentul de introducere treptată a plăților directe PAC în România, Bulgaria și NSM-10.

Tabelul 2.2. Procentul de introducere treptată a plăților directe

Sursa : Delegația UE în [NUME_REDACTAT] plățile acordate în mod direct fermierilor vor fi introduce în mod treptat, spre deosebire de plățile pentru susținerea pieței și dezvoltarea rurală care sunt efectuate la 100% din cele la nivelul UE, încă din momentul aderării României la [NUME_REDACTAT].

În momentul integrării, impactul asupra prețurilor agricole asupra consumatorilor din România a fost mai mic decât impactul asupra producătorilor. Pierderile reale vor determina cosencințe, iar acestea vor fi resimțite pentru două tipuri de familii, cele cu un nivel financiar foarte scăzut și cele urbane care nu au posibilitatea să producă alimente pe cont propriu.

Pentru a beneficia de avantajele aplicării principiilor [NUME_REDACTAT] Comune, pentru agricultura României se impun următoarele :

Reducerea numărului de locuitori preocupați cu agricultura, ulterior asigurându-se, alternative de ocupare și surse de venit

Reducerea gradului de fragmentare a exploatării fondului funciar

Dezvoltarea infrastructurii și a unor servicii specifice zonelor rurale

Creșterea capacității administrative – instituționale de atragere de surse și de valorificare a resurselor locale.

Cap.3. Studiu de caz privind reformarea agriculturii României din perspectiva PAC

3.1. Analiza finanțării agriculturii [NUME_REDACTAT] agricol reprezintă un domeniu care are un potențial pe termen îndelungat, însă pentru a putea obține și profit este necesară o investiție inițială. De cele mai multe ori costurile necesare pentru a demara o afacere în acest domeniu sunt destul de mari, fapt ce descurajează majoritatea fermierilor români să inițieze demersurile în această direcție. Datorită acestui fapt, fondurile europene vin în ajutorul fermierilor care au răbdarea necesară pentru a face față birocrației din România.

Datorită faptului că de la începutul acestui an fermierii se află într-o piață liberalizată, aceștia sunt într-un impas. Acest impas constă în incertitudinea fermierilor dacă să își prelucreze pământul sau să-l vândă străinilor care le fac oferte destul de generoase. Avantajul pentru cei care totuși refuza ofertele străinilor și preferă să-și prelucreze singuri pământul constă în multitudinea de oportunități de dezvoltare a afacerii, însă cu obligația de a căuta ajutor specializat pentru a obține fonduri europene.

Numărul cererilor de fonduri europene a crescut, de la 6 000 la 144 000 într-un interval de timp de 4 ani. La începutul anului 2009 nu existau decât 6.000 de cereri pentru fonduri europene, în ramura agricolă, după un an, în 2010 numărul a crescut la 30.000 de cereri și s-a ajuns la un număr de 144.000 de cereri pentru finanțare fiind în valoare de 18 miliarde de euro, la sfârșitul anului 2013.

În cadrul [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] 2007-2013 s-au semnat numai în anul 2013 contracte pentru bani europeni, ulterior s-au făcut plăți în valoare de 6 miliarde de euro către fermierii beneficiar întrucât au îndeplinit condițiile necesare.

[NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] este singurul cu o rată de absorbție apropiată de procentul de 100%. Acest program a fost singurul care a atins o rată de absorbție de 100%. Pentru intervalul de timp anul curent 2014 respectiv anul viitor 2015, acest program pentru România va avea un buget alocat ce depășește 8 miliarde de euro din [NUME_REDACTAT] Agricol pentru [NUME_REDACTAT].

Numărul tinerilor din domeniul agricol este foarte scăzut iar acest lucru reprezintă o problemă, deoarece persoanele vârstnice care se ocupă cu agricultura sunt reticente în fața fondurilor europene.

Până în luna decembrie a anului 2013, s-au aprobat 90.300 proiecte pentru fonduri europene prin intermediul cărora s-au solicitat 6,4 miliarde de euro. Această sumă reprezintă un grad de angajare de 105% a fondurilor publice disponibile pentru proiecte de investiții.

Anul 2013 a fost unul dintre cei mai de succes ani din istoria recentă în agricultura românească. Acest lucru s-a datorat vremii prielnice, în plus informațiile emise de [NUME_REDACTAT] dar și de autoritățile române susțin că fondurile europene au avut un rol foarte important. Fondurile europene au contribuit cu 35% la valoarea agriculturii românești în anul precedent, 2013.

[NUME_REDACTAT] a absorbit, în anul 2013, fonduri europene pentru dezvoltare rurală și subvenții directe pe suprafață în valoare de 2,8 miliarde de euro. Aproximativ 1,2 miliarde de euro a reprezentat valoarea subvențiilor direct, iar aproximativ 1,6 miliarde de euro au fost pentru proiectele de dezvoltare rurală.

Conform datelor Eurostat , în anul 2013, valoarea brută adăugată a sectorului agricol din România a atins suma de 8 miliarde de euro, în creștere cu 1,6 de miliarde de euro comparative cu anul 2012, rezultă astfel că fondurile europene sunt reprezentate de procentul de 35% din această sumă. Absorbția fondurilor europene a crescut în anul 2013 față de anul precedent, 2012, cu 400 milioane de euro, de la 2,4 miliarde de euro, la 2,8 miliarde de euro. Această creștere este cauzată de creșterea subvențiilor la hectar care au crescut, acestea au fost acordate prin intermediul [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] (FEGA).

Datorită negocierilor dintre România și [NUME_REDACTAT], fondurile europene alocate pentru plăți directe la hectar au indicat o creștere în fiecare an, începând cu anul 2007 până în anul 2013 cu valori aflate în intervalul de 100 și 200 milioane de euro. În 2013 față de 2012, alocarea finaciară pentru subvențiile la hectar au crescut de la circa 1 miliard de euro la aproximativ 1,2 miliarde de euro.

În ceea ce privește sectorul zootehnic, acesta rămâne în continuare subdezvoltat în România. În 2013, din valoarea totală a produselor agricole românești un procent de 75% a reprezentat producția vegetală, și numai 25% producția animală, acest lucru fiind susținut de datele Eurostat. Comparativ cu nivelul [NUME_REDACTAT], unde sectorul vegetal a fost de 56% , iar sectorul zootehnic de 44%.

Ca atare, România a avut o contribuție de 6% la producția vegetală totală a [NUME_REDACTAT] și numai 2,5% la producția totală a [NUME_REDACTAT]. Anul 2013 a reprezentat și un plus pentru câștigurile agricultorilor români care au crescut aproximativ cu 10% comparativ cu anul 2012, iar în [NUME_REDACTAT] veniturile agricultorilor au scăzut în medie cu 1,2%.

Un proces foarte lent îl reprezintă comasarea terenurilor și exploatațiilor agricole. Probabil cea mai importantă barieră a agriculturii românești în ideea de a deveni realmente profitabilă, precum cea practicată. Fermele românești dețin o suprafață de numai 3 hectare, ceea ce le dezavantajează pe piața europeană fiind nerentabile. Din momentul aderării la [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] a promovat politici de comas are a terenurilor și exploatațiilor agricole, însă acestea nu au avut rezultate foarte bune.

[NUME_REDACTAT], în anul 2003, un procent de 94% din exploatațiilor românești dețineau o suprafață medie de sub 5 hectare și numai 1,1% din ferme îndeplineau condiția dimensiunii, între 10 și 100 hectare ( dimensiunile necesare la care fermele puteau obține profit fără însă a fi considerate firme industrial. La sfârșitul anului 2010 , un procent de 93% din exploatațiile românești dețineau o suprafață medie și anume sub 5 hectare și 1,8 din ferme aveau dimensiuni medii, între 10 și 100 hectare.

România susține financiar dar și fiscal agricultura în primul rând prin programe multianuale și în al doilea rând prin aplicarea unor scheme de finanțare care să facă facilă absorbția integrală a fondurilor europene ce sunt disponibile pentru acest domeniu. În fiecare an 1,1 milioane de fermieri sunt benefeciarii de plată directă pe suprafață.

Autoritățile au suplimentat cu peste 131 de milioane de euro sub-măsura numită „Instalarea tinerilor fermieri” față de 2007-2013 până la 400,335 milioane euro. Tinerii fermieri pot beneficia de 60.000 de euro, bani ce sunt nerambursabili, și se acordă pe o perioadă nu mai mare de 5 ani.

MADR a publicat un document în care această măsură oferă posibilitatea tinerilor fermieri cu un minim de cunoștințe în acest domeniu, al agriculturii, să se instaleze ca și conducători ai exploatației. Această sub-măsură are ca scop preluarea exploatațiilor agricole în mod integral de la fermierii vârstinici, fructificarea veniturilor exploatațiilor coordonate de tinerii fermieri, motivarea familiilor tinere să se stabilizeze cu un efect pozitiv asupra economiei naționale în ansamblul său.

Sprijinul financiar din partea [NUME_REDACTAT] va fi acordat pe baza unui plan de afaceri pentru fructificarea și dezvoltarea exploatației pe care o coordonează. Datorită acestei sub-măsuri va determina creșterea numărului de tineri fermieri care sunt începători într-o asemenea activitate agricolă ca și conducători de exploatație și care vor fi motivați să efectueze investiții.

Instalarea constă în înregistrarea pentru prima dată cu o exploatație de dimensiune aflată între 15.000 de euro și 50.000 de euro, valoarea producției de tip standard, în conformitate cu prevederile legale.

Sprijinul financiar se acordă pentru instalarea tinerilor ca și șefi de exploatație și inițierea unei activități de natură agricolă. Acest sprijin va fi acordat sub forma unei prime, pentru activitățile prevăzute, pentru obiectivele din cadrul Planului de Afaceri, pentru a ușura inițierea activității tânărului fermier. Acest sprijin se oferă pentru activitățile prevăzute pentru îndeplinirea obiectivelor din cadrul Planului de Afaceri, iar în ceea ce privește costurile eligibile, acestea se vor realiza în cadrul legislativ. Toate cheltuielile și activitățile relevante pentru implementarea în condiții bune a Planului de Afaceri aprobat, pot fi eligibile.

Condițiile de eligibilitate :

Solicitantul are obligația să fie un beneficiar eligibil;

Solicitantul trebuie să fie proprietarul unei exploatații agricole cu dimensiunea economică aflată între 15.000 și 50.000 de euro;

Solicitantul să aibe cunoștințe în domeniu, calificări profesionale sau să le dobândească până la terminarea proiectului;

Solicitantul să dețină un Plan de Afaceri pe care îl va implementa conform cerințelor Regulamentelor privind sprijinul pentru dezvoltare rurală;

Solicitantul este obligat să aibe domiciliul stabil în unitatea administrativ teritorială pe teritoriul unde se află și exploatația;

Solicitantul trebuie să devină fermier activ în condițiile prevăzute de Regulamentul privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din FEADR;

Solicitantul are muncește în agricultură și nu are un alt loc de muncă în afara unității teritorial-administrative în care este situată exploatația;

Solicitantul trebuie să dovedească, înainte de a primi a doua tranșă de bani, îmbunătățirea exploatației, prin producția proprie comercializată în procent de cel puțin de 30% din valoarea primei tranșe de bani.

Sprijinul pentru instalarea tinerilor fermieri va fi acordat în două tranșe, prima tranșă este reprezentată de 70% din cuantumul maxim al sprijinului la primirea deciziei de finanțare, iar a doua tranșă din cuantumul maxim al sprijinului la 3 ani de la primirea deciziei de finanțare.

Restul măsurilor au fost in special pentru fermele medii și mari. Cei aflați la început de drum au avut acces mai greu la bani, deoarece pentru aceste măsuri pentru care există finanțări publice ce depășesc 100.000 de euro, în condițiile în care se cere o cofinanțare de 50%, iar acest lucru e greu de obținut deoarece băncile sunt sceptice în a acorda credite agricole.

În cadrul acestor măsuri, majoritatea banilor au ajuns la fermierii mari, sau la cei care au deținut deja un capital de investiții,mai exact 3 miliarde de euro pentru aproximativ 11.000 de proiecte de finanțare. Acest lucru reprezintă o valoare medie a contribuției publice la proiectele de finanțare de aproximativ 300.000 de euro.

3.2. Analiza situației agriculturii României

O dată cu aderarea României la [NUME_REDACTAT], s-a marcat o epocă noua în economia agricolă și de dezvoltare rurală a țării noastre. Datorită acestui fapt, România trebuie să își adapteze într-un timp rapid economia agricolă și de dezvoltare rurală pentru a se putea integra în piața internă a [NUME_REDACTAT] și pentru a putea adopta [NUME_REDACTAT] Comună.

Faptul că România a aderat la [NUME_REDACTAT], este cel mai important factor care a pus presiune pentru reformarea agriculturii și economiei rurale românești. Economia rurală românească, este dominată de agricultură, și din păcate este încă slab integrată în economia de piață.

Existența unui număr foarte mare de ferme mici comparativ cu fermele de dimensiune mare determină un dezechilibru ce influențează agricultura și competitivitatea din România.

Tabelul 3.1. Producția principalelor produse agricole vegetale pe locuitor

Sursa : Anuarul statistic al României, 2011, tab. 14.9

Suprafața cultivată cu grâu și secară în anul 2011, a suferit o scădere comparativ cu anul precedent 2010, dar producția totală a crescut cu aproximativ 22% datorită creșterii considerabile a randamentului pe un hectar.

Producția de porumb a crescut în anul 2011, mai exact s-au realizat 1,6 milioane de tone, cu aproximativ 28% mai mare față de anul 2010. Producția de floarea soarelui începând cu anul 2011 a reprezentat un record, acesta crescând cu aproximativ 47% față de anul 2010.

În cazul prețurilor terenurilor agricole se previzionează o posibilă creștere anul acesta, 2014, din cauza faptului că România este obligată să liberalizeze piața funciară. Astfel anul 2013 a fost ultimul în care fermierii români au putut să-și dezvolte afacerea fără să concureze cu străinii care aleg să investească în terenurile agricole din țara noastră.

Un fermier care se ocupă cu cultivarea cerealelor nu poate da faliment, în cazul în care condițiile meteorologice sunt favorabile, la aceste produse există o cerere foarte mare, ținând cont de consumul determinat de populație, în această ramură va exista mereu o piață de desfacere.

Analizând situația agriculturii României, cele mai profitabile culturi agricole sunt :

Rapița, generează un profit de 46,%, aceasta rămâne una dintre cele mai profitabile culturi agricole. De exemplu o cultură medie este de 2.500 de kg pe hectar, profitul brut după ce eliminăm cheltuielile rămâne de aproximativ 1600 lei pe hectar.

Avantajul acestei culturi constă în faptul că ferește fermierul de vremea capricioasă din vară deoarece rapița absoarbe destul de eficient precipitațiile din iarnă astfel ajunge la maturitate înainte să apară seceta din vară.

Pe locul 2 se află floarea soarelui, prin intermediul căreia se poate obține un profit de 43%, culturile de floarea soarelui sunt suficient de rentabile, ținând cont de faptul că raportul venituri-cheltuieli. Producția medie care se poate obține pe un hectar este de 2.500 de kg ceea ce determină un preț mediu de 1,2 lei/kg, astfel se obține un venit de 3.000 de lei. Cheltuielile maxime pot atinge suma de 1.700 de lei.kg, iar dacă condițiile meteorologice sunt normale se obține profitul de 1.200 de lei.

Porumbul generează un profit de 40%, culturile de porumb reprezintă o alegere destul de profitabilă în agricultură, dintr-un hectar de porumb cultivat profitul mediu brut care poate fi obținut este de 1.300 de lei, ținând cont de faptul că o producție medie de 6.500 kg pe hectar de porumb și un preț mediu de 0,5 lei pe kg. Însă la această cultură cheltuielile sunt destul de ridicate ce pot depăși 1.900 lei pentru un hectar de teren cultivat.

Cultura de grâu determină un profit de 39%, profitul în lei este de 1.100 de lei, ținând cont de faptul că o producție medie de 5.000 kg/hectar și un preț de 0,6 lei/kg. veniturile maxime pot atinge suma de 3.000 de lei, scăzându-se cheltuielile care se situează în jurul sumei de 1.800-1.900 de lei și desigur în condiții climatic normale.

Ultima cultură agricolă profitabilă este cultura de soia, aici se poate obține un profit brut de 36%. Această cultură generează un profit mediu brut de 1.200 de lei/hectar luând în calcul o producție medie de 2.500 kg/ha vândută la un preț de 1,2 lei pe kg. Cheltuielile acestei culturi sunt destul de ridicate ajungând la aproximativ 2.000 de lei/ha.

[NUME_REDACTAT] și MADR, prețurile grâului pe piața internă din România între anii 2005-2012, au avut o evoluție pozitivă, chiar dacă în anul 2010 s-a majorat taxa pe valoarea adăugată la 24%. Deși în anul 2013 a fost adoptată măsura de reducere a TVA la pâine și la toate produsele de panificație, de la 24% la 9% prețul grâului în România a râmas la același nivel ca și anul precedent.

Producția de grâu a avut o evoluție fluctuantă până în prezent iar previziunile pentru anul următor sunt de 7. 384 tone producție totală.

Tabelul 3.2. Date privind evoluția suprafețelor și a producției de grâu în [NUME_REDACTAT] : 2007-2011 – [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] al României *[NUME_REDACTAT] – Producția vegetală la principalele culturi agricole în anul 2012

Producția de grâu din România a avut o evoluție fluctuantă atât în ceea ce privește suprafața cât și producția totală. După cum se poate observa și în reprezentarea grafică de mai jos dimensiunea suprafeței pe care a fost cultivat grâul nu a suferit mari modificări având în vedere că în anul 2007 a fost de 1975,0 mii ha, iar în anul 2012 s-a ajuns la o suprafață 1992,2 mii ha.

De asemenea și producția medie de grâu a României în intervalul 2007-2012 a oscilat de la an la an, având în vedere că în anul 2007 România a avut o producție medie de 1541 kg/ha iar în anul 2012 ajungându-se la o producție medie de 2659 kg/ha.

În ceea ce privește producția totală aceasta a crescut în anul 2008 mai mult decât dublu față de anul 2007, cand producția totală de grâu a fost de 3044,5 mii tone, iar în anul 2008 ajungându-se la 7181,0 mii tone. Ulterior producția totală de grâu a scăzut la 5811,8 mii ha în anul 2010. Deși în anul următor, anume anul 2011 a crescut la 7131,6 mii tone, producția totală de grâu a scăzut din nou în anul 2012, mai exact s-a ajuns la 5297,7 mii tone de grâu. Evoluția oscilatorie a producției de grâu a României se poate observa și din reprezentarea grafică de mai jos.

Grafic 3.1. Date privind evoluția suprafețelor și producției de grâu din [NUME_REDACTAT] 3.3. Date privind prețul mediu pe piața internă la grâu

Sursa : INS

Din datele reprezentate în tabelul de mai sus putem observa că prețul mediu pe piața internă la grâu a avut o evoluție fluctuantă. În anul 2007 prețul mediu a fost de 0,61 lei/kg, acesta crescând în anul următor, 2008, la 0,66 lei/kg. Doar în anul 2009 a suferit o scădere, prețul mediu pe piața internă de grâu fiind atunci de 0,47 lei/kg, ulterior în anii următori a crescut în mod constant ajungându-se la 0,91 lei/kg în anul 2012, iar acest fapt se observă și în graficul urmator.

Grafic 3.2. privind evoluția prețului mediu pe piața internă la grâu

Grâul va fi mai ieftin anul acesta, în 2014 față de anul trecut, respectiv 2013. La nivelul pieței nu s-a produs nici o schimbare în cadrul recoltei din toamna trecută. Grâul va avea un preț mai redus cu perioada similară a anului precedent aproximativ în fiecare semestru din anul 2014 .

Tabelul 3.4. Date privind evoluția suprafețelor și producțiilor de porumb din [NUME_REDACTAT] : INS

Referitor la suprafața culturilor de porumb din România, acestea au suferit modificări pe parcursul anilor, începând cu anul 2007 când suprafața culturilor de porumb a fost de 2524,7 mii ha, scăzând ușor în anul următor 2008, la 2441,5 mii ha. Urmând ca în anul 2010 suprafața culturilor de porumb să scadă la 2098,4. Ulterior în următorii 2 ani, 2011și 2012 aceasta a crescut constant, fiind în anul 2012 de 2721,2.

Asemenea s-a întâmplat și în cazul producției medie de porumb, aceasta a fost inițial în anul 2007 de 1526 kg/ha, ulterior în următorii 4 ani, 2008, 2009, 2010 respectiv 20100 a crescut în mod constant ajungându-se la 4525 kg/ha. Din păcate în anul 2012 producția medie a suferict o scădere destul de consistentă fiind atunci de 2188 de kg/ha.

Producția totală a avut o evoluție similară, după cum putem observa și în graficul de mai jos, anume, în anul 2007 a fost de 3853,9 mii tone, urmând ca în următorii 4 ani similar cu producția medie, unde evoluția a fost pozitivă și constantă. În anul 2008 a fost de 7849,1 ajungându-se în anul 2011 la o producție totală de 11717,6, urmând ca în anul 2012 să scadă brusc la 5953,4.

Grafic 3.3. privind evoluția suprafețelor și producției de porumb din [NUME_REDACTAT] 3.5 Date privind prețul mediu pe piața internă la porumb boabe

Sursa : INS

După cum se poate observa din tabelul de mai sus singurul an în care a scăzut prețul mediu pe piața internă la porumb – boabe a fost în anul 2009 cand s-a ajuns la 0,67 lei/kg. În afara acestui an prețul mediu a avut o evoluție pozitivă constantă, respectiv în anii următori 2010, 2011 și 2012 prețul mediu a crescut ajungându-se la 0,87 lei/kg în anul 2012. În graficul următor se poate observa acest fapt.

Grafic 3.4. privind evoluția prețului mediu pe piața internă la porumb boabe

Tabelul 3.6 Date privind evoluția prețului culturii de grâu în anul 2014

Sursa : agrointel.ro

După cum se poate observa anul acesta 2014, pe primul trimestru avem parte de o scădere cu 5,6%, în următorul trimestru prețul față de 2013 va fi mai mic cu 9,2%, urmând ca în cel de-al treilea trimestru prețul să scadă cu un procent mai mic și anume cu 4,2%, ulterior în ultimul trimestru prețul va scădea față de anul 2013 cu 8,1%.

Tabelul 3.7. Date privind evoluția prețului culturii de porumb în anul 2014

Sursa : agrointel.ro

În ceea ce privește evoluția porumbului aceasta va fi fluctuantă, în primă fază prețul va crește ulterior va scădea. Porumbul va fi mai scump decât în aceeași perioadă a anului precedent doar în primul trimestru al anului acesta, respectiv 2014.

Tabelul 3.8. Date privind schimburile comerciale intra și extracomunitare de grâu în perioada 2007-2012

Sursa de date: [NUME_REDACTAT] a Vămilor și INS

După cum se poate observa în tabelul de mai sus cantitatea importurilor pe parcursul tuturor anilor este mai mică decât cantitatea exporturilor ceea ce reprezintă un factor pozitiv. Însă referitor la valoarea importurilor există o excepție, în anul 2007 aceasta a fost mai mare față de valoarea exporturilor, dar ulterior situația s-a schimbat și începând cu anul 2008 până în anul 2012 valoarea importurilor a fost mai mică față de valoarea exporturilor.

Tabelul 3.9. Date privind schimburile comerciale intra și extracomunitare de porumb în perioada 2007-2012

Sursa de date: [NUME_REDACTAT] a Vămilor și INS

Diferit față de schimburile de grâu, la porumb situația este alta. Excepția se află în anul 2008 în ceea ce privește cantitatea importată care este mai mică decât cantitatea exportată, spre deosebire de grâu unde excepția se afla în anul 2007 la valoarea importată. Se poate observa că în anul precedent excepției 2007 și urmatorii ani respectiv 2009, 2010, 2011 și 2012 situația s-a schimbat în mod pozitiv datorită faptului că importurile cantitative au fost mai mici decât exporturile cantitative.

În ceea ce privește valoarea importurilor, doar în primul an 2007 acestea au fost mai mici decât exporturile. Ulterior în următorii ani 2008-2012, situația s-a schimbat și valoarea exporturilor a depășit valoarea importurilor.

3.3. Implementarea PAC în România

3.3 Studiu de caz – aplicație fonduri europene

[NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT]

Măsura 112 – Instalarea tinerilor fermieri

„ Instalarea fermierului [NUME_REDACTAT], comuna Vernești, județul Buzău”

3.3.1 Date generale privitoare la solicitant

Numele solicitantului – PF [NUME_REDACTAT]

Obiectul de activitate – cultura vegetală

Forma juridică a solicitantului – [NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] de Afaceri – PF [NUME_REDACTAT]

Data întocmirii – 07.06.2010

3.3.2 Descrierea situației curente ( 2010 )

Istoricul activității

Născut la data de 24.05.1987, a absolvit în anul 2006 cursurile [NUME_REDACTAT] „Dr. Angelescu” din Buzău, filiera Tehnologică, profilul Resurse naturale și protecția mediului, specializarea Tehnician în agricultură. Student în cadrul Facultății de Agricultură din cadrul Universității de [NUME_REDACTAT] Agronomice și [NUME_REDACTAT] București, în ultimul an.

Activitatea agricolă a fermei vegetale PF [NUME_REDACTAT] se desfășoară pe raza localității Vernești, unde în cursul anului 2010 și-a înființat propria exploatație agricolă, cu suprafața de 49,72 ha teren agricol, ceea ce i-a conferit o dimensiune economică de 12,288 UDE.

Obiectul principal de activitate îl reprezintă cultivarea cerealelor, a plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase – cod CAEN 0111, urmat de cultivarea strugurilor – cod CAEN 0121 și cultivarea fructelor semințoase și sâmburoase – cod CAEN 0124.

Solicitantul, a fost înscris din data de 29 martie 2010 în [NUME_REDACTAT] la [NUME_REDACTAT] APIA Buzău. Acesta a desfășurat activități agricole de cel puțin 5 ani în exploatația părinților.

Decizia de a se instala pentru prima dată în calitatea de conducător al unei exploatații de această dimensiune a fost luată având la bază următoarele considerente :

Profilul facultății pe care a urmat-o unde a studiat cele mai noi tehnologii de cultură ;

Necesitatea realizării unor venituri proprii în contextul crizei economice ;

Dotarea mecanică de care a dispus în vederea executării lucrărilor agricole ;

Îmbătrânirea proprietarilor arendatori care se aflau în imposibilitatea de a mai lucra suprafețele arendate, existând riscul ca acele terenuri care au reprezentat un bun național să rămână abandonate.

În anul 2010, solicitantul dispunea de o dotare mecanică minimă, urmând ca aceasta să fie completată prin investițiile propuse în cadrul proiectului de finanțare.

Bazele de producție ale solicitantului

Terenuri agricole (ha) în anul 0, respectiv anul 2010

Dotările fermei în anul 0, respectiv anul 2010

3.3.3. Obiectivele restructurării și detalierea investițiilor propuse pentru atingerea acestora

Măsurile luate de PF [NUME_REDACTAT] în cadrul Proiectului „Instalarea fermierului [NUME_REDACTAT], comuna Vernești, județul Buzău” , pentru creșterea dimensiunii exploatației și a viabilității economice a acesteia :

Creșterea suprafeței exploatației de la 49,72 ha în anul 0 respectiv anul 2010, la 68,4 ha în anul II de implementare a proiectului, prin arendare de teren agricol, ceea ce va determina creșterea dimensiunii economice a exploatației cu 4,14 UDE. Dimensiunea suprafețelor și structura culturilor în anul II de implementare a proiectului a fost : 20 ha grâu, 17 ha orz/orzoaică, 20 ha porumb, 10 ha rapiță, 0,50 ha livadă, 0,90 ha vie nobilă;

Modernizarea exploatației agricole prin realizarea unei investiții constând în achiziționarea unui utilaj agricol ( combinator ) .

Investiția propusă de solicitant, a fost estimată la 33.000 lei în anul 2010, această investiție reprezintă peste 30% din valoarea ajutorului financiar aferent proiectului de finanțare de atunci, diferența până la totalul sumei primite fiind folosită pentru plata lucrărilor agricole executate de către terți (recoltat șa.) și procurarea imputurilor necesare în procesul de producție : semințe, îngrășăminte chimice, produse de uz fitosanitar, asigurarea producției șa.

Detalierea investițiilor necesare pentru atingerea obiectivelor :

3.3.4. Schimbări de management și pregătire profesională solicitată

Ca urmare a creșterii dimensiunii exploatației precum și a volumului producției destinare comercializării, acesta a fost permanent preocupat de îmbunătățirea abilităților organizatorice. De asemenea s-a autorizat ulterior conform prevederilor Ordonanței de Guvern nr. 44/2008 ca persoană fizică autorizată (PFA), iar acest lucru a presupus și o îmbunătățire a nivelului cunoștințelor în ceea ce privește sistemul de contabilitate pe care solicitantul era obligat să îl dețină.

Creșterea dimensiunii exploatației nu presupunea însă și creșterea nivelului de forță de muncă atrasă întrucât dotarea mecanică de care dispunea la momentul respectiv și investiția propusă în cadrul proiectului de finanțare avea rolul de a crește nivelul de mecanizare a lucrărilor, ceea ce avea să determine reducerea nivelului cheltuielilor. În acest sens au fost antrenați în executarea lucrărilor agricole și membrii familiei.

Pregătirea profesională vizată : solicitantul s-a angajat să urmeze, în primii trei ani de la primirea sprijinului, un curs de formare profesională prin Măsura 111 „Formare profesională, informare și difuzare de cunoștințe” în domeniul Managementului exploatației agricole.

3.3.5. Tipul și cantitatea produselor obținute în timpul și după restructurare, inclusiv oportunitățile de piață

Oportunitățile de piață :

Cerealele, plantele tehnice și leguminoase ce s-au obținut au fost valorificate atât en-gros ( prin intermediul societăților Agricover S.A. și Agrinvest S.A. ) precum și pe plan local în locurile special amenajate în acest scop. Prețul de valorificare au variat în limite foarte largi în funcție de producția din fiecare an, perioada de valorificare, de la 400 lei/tonă (en-gros) la 1000 lei/tonă en detail ;

Producția de struguri de la via nobilă a asigurat autoconsumul familiei iar disponibilul pentru vânzare a fost valorificat în momentul recoltării prin intermediul unităților de vinificație sau direct, respectiv persoanele care doresc să își producă în gospodările vinul necesar pentru consum, la prețuri cuprinse între 0,4 – 0,7 lei / kg ;

Cireșele ce au fost obținute de pe suprafața din livadă au asigurat în primul rând necesarul familiei pentru consum în stare proaspătă și preparate sub formă de gemuri și compoturi. În anii cu producții bune ( feriți de accidente climatice) canitățile disponibile pentru vânzare au fost valorificate pe piață, la prețuri cuprinse între 0,8 – 1,5 lei/kg.

Imputurile agricole ( semințe certificate, îngrășăminte chimice, produse de uz fitosanitar) au fost asigurate prin intermediul societăților de profil din zonă : [NUME_REDACTAT] S.A., S.C. Miruna S.R.L., S.C. Agrisan S.R.L. șa.

3.3.6. [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] (UDE) – Calcul demonstrativ pentru stabilirea sumei primite prin fonduri europene

Formula standard :

V = 10.000 + (N-6) X 2000 [NUME_REDACTAT] :

V = valoarea sprijinului;

N = numărul de UDE;

Cu precizarea că 1 Euro = 4,2359 lei, conform cursului BCE din 07.06.2010

Înlocuind în formulă cu datele din tabelul precedent ce reflecta situația solicitantului în anul 0 respectiv anul 2010, fără a se rotunji și fără zecimale obținem următoarele :

V = 10.000 + ( 14 – 6 ) X 2000 Euro = 26.000 [NUME_REDACTAT] valoarea sprijinului obținut în urma calculului a fost de 26.000 de euro acesta a depășit plafonul maxim care putea fi acordat solicitantului, acesta fiind de 25.000 de euro,sprijinul financiar obținut a fost de 25.000 de euro.

Valoarea sprijinului > 25.000 Euro – valoarea maximă a sprijinului ce putea fi acordat.

25.000 Euro X 4,2359 = 105,897.5 [NUME_REDACTAT] banilor s-a făcut în două tranșe după cum urmează :

Prima tranșă în valoare de 10.000 de euro s-a primit de către solicitantul proiectului în anul 2010 ( anul 0 ), acesta fiind condiționat ca utilajul achiziționat să fie nou;

A doua tranșă de bani a fost primită în anul 2013, aceasta a fost în valoare de 15.000 de euro.

3.3.7. Elemente referitoare la mediu

Prin achiziționarea acestui utilaj modern s-a asigurat o bună pregătire a solului, ceea ce a permis o introducere uniformă a semințelor tratate în sol, evitându-se astfel rămânerea acestora la suprafața solului și consumarea loc de către păsări, contribuind în acest fel la conservarea biodiversității ornitologice.

3.3.8. Evaluarea principalelor riscuri

1.Scăderea prețului produselor agricole cauzață de pătrunderea de piață a unor cantități masive de produse similare din import, provenite din țări ale UE, unde nivelul subvențiilor alocat este mult mai mare generând o concurență neloială;

2. Înstrăinarea prin vânzare a unor suprafețe de teren pe parcursul perioadei de arendare, ceea ce putea determina găsirea altor arendatori sau investirea în cumpărarea terenului respectiv

3.3.9. Graficul de timp pentru restructurare, inclusiv obiective și etape

3.3.10. Sinteza veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare la nivel de exploatație

Datorită faptului că România este membru UE determină o serie de avantaje pentru populația țării. În cadrul studiului de caz prezentat anterior avantajul s-a îndreptat către ramura agriculturii, mai exact accesul la finanțarea europeană. Cu ajutorul acestui sprijin financiar solicitantul proiectului a reușit să achiziționeze utilajul necesar, și-a dezvoltat afacerea, suprafața agricolă totală s-a extins mai mult decât își propusese inițial.

Inițial la depunerea cererii de finanțare în anul 2010 suprafața agricolă totală a fost de 49,72 ha iar anul acesta respectiv 2014, a ajuns la o suprafață de 70,4 ha.

Obținerea sumei maxime de finanțare s-a datorat dimensiunii economice pe care acesta o deținea și anume 14,288 UDE-uri.

Un alt avantaj în cadrului acestui proiect de finanțare îl reprezintă faptul ca solicitantului i-au crescut numărul mașinilor și utilajelor agricole la 19 de la 16 cât avusese inițial.

De asemenea in 2012 și-a permis și un angajat. Faptul că România este stat membru al UE, reprezintă un avantaj pentru agricultură deoarece sprijinul financiar primit determină dezvoltarea acesteia, iar sursele externe au un mare rol în modernizarea agriculturii, așa cum s-a întamplat și în cazul solicitantului din studiul de caz.

.