Proiectarea Unei Statii de Obtinere a Biogazului din Deseuri Biodegradabile
Bibliografie
1.[NUME_REDACTAT], Claudia M. Simonescu- Depozitarea, tratarea și recilarea deșeurilor și materialeloe recuperabile, [NUME_REDACTAT] Rom, București, 2006;
2. Vintilă T.,Nikolic V., Institutul de [NUME_REDACTAT] Timișoara IBA Timișoara ;
3. Deac C., Tehnici de valorificare, depozitare și management al deșeurilor – note de curs, Universitatea "[NUME_REDACTAT]" din Sibiu, Sibiu, 2011
4. . [NUME_REDACTAT], T., Rutz, D., Prossl, H., Kottner, M., Finsterwalder, T., Volk, S., Janessen, R., „[NUME_REDACTAT] practic”, 2008
5. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] – Gestiunea deșeurilor solide, [NUME_REDACTAT] Iași, 2004;
6. *** http://www.probiopol.de/3_Care_este_potentialul_bioga.42.0.html?&L=1 accesat la data de…………..
7. *** http://www.anpm.ro/ accesat la data………….
8. *** http://www.scribd.com/doc/98193980/Potential-Energetic accesat la data…………….
9. ***http://www.cjdolj.ro/geografiadolj.html accesat la data……………
10.*** http://ro.wikipedia.org/wiki/Jude%C8%9Bul_Dolj accesatt la data………
11. *** http://www.gandul.info/financiar/rumegusul-si-surcelele-ar-putea-incalzi-89-din-locuintele-de-la-tara-871204 accesat la data…………
12.*** http://www.corridor7.org accesat la data…………..
13.***http://www.INSSEDolj.ro accesat la data…………..
14. [NUME_REDACTAT] de Gestionare a [NUME_REDACTAT]
15. ***[NUME_REDACTAT], http://feroflor.com/servicii-centru-de-colectare-Sighisoara.html, accesat la data………….
16. http://www.minind.ro/energie/PNAER_final.pdf accesat la data……….
17. Deac C., Tehnici de valorificare, depozitare și management al deșeurilor – note de curs, Universitatea "[NUME_REDACTAT]" din Sibiu, Sibiu, 2011
18. . Pascu R.,Managementul deșeurilor, [NUME_REDACTAT] "[NUME_REDACTAT]" din Sibiu, 2009
CUPRINS
REZUMAT
ABSTRACT
1.INTRODUCERE
2.FUNDAMENTE TEORETICE
2.1. Fermentarea deșeurilor menajere
2.1.1. Principii biologice
2.1.2.Compostarea aerobă și anaerobă ( fermentarea)
2.2. Substraturi pentru fermentarea anaerobă
2.2.1.Fermentarea anaerobă – procesul biochimic
2.2.2.Principalele etape ale procesului de fermentare
2.3 Biogazul
2.3.1. Factorii care influențează producția de biogaz
2.3.2. Instalatii de biogaz
2.3.3. Proprietățile biogazului
2.3.4. Potențialul de biogaz din România
2.4. Probleme legate de implementarea facilităților de fermentare
2.5. Date generale despre județul Dolj
2.6. Legislația în domeniul promovării resurselor regenerabile de energie in România
3. PROIECTAREA UNEI STAȚII DE OBȚINERE A BIOGAZULUI PENTRU JUDEȚUL DOLJ
3.1.[NUME_REDACTAT]
3.2.Date de intrare
3.4. Dimensionarea capacității de transport
3.5. Prezentarea și dimensionarea componentelor stației de producere a biogazulu
3.5.1 Alegerea amplasamentului
3.5.2 Componentele stației de obținere a biogazului (echipamente și instalații)
4. CONCLUZII ȘI CONTRIBUȚII PERSONALE
Bibliografie
PROIECT DE DIPLOMĂ
Proiectarea unei stații de obținere a biogazului din deșeuri biodegradabile
CUPRINS
REZUMAT
ABSTRACT
1.INTRODUCERE
2.FUNDAMENTE TEORETICE
2.1. Fermentarea deșeurilor menajere
2.1.1. Principii biologice
2.1.2.Compostarea aerobă și anaerobă ( fermentarea)
2.2. Substraturi pentru fermentarea anaerobă
2.2.1.Fermentarea anaerobă – procesul biochimic
2.2.2.Principalele etape ale procesului de fermentare
2.3 Biogazul
2.3.1. Factorii care influențează producția de biogaz
2.3.2. Instalatii de biogaz
2.3.3. Proprietățile biogazului
2.3.4. Potențialul de biogaz din România
2.4. Probleme legate de implementarea facilităților de fermentare
2.5. Date generale despre județul Dolj
2.6. Legislația în domeniul promovării resurselor regenerabile de energie in România
3. PROIECTAREA UNEI STAȚII DE OBȚINERE A BIOGAZULUI PENTRU JUDEȚUL DOLJ
3.1.[NUME_REDACTAT]
3.2.Date de intrare
3.4. Dimensionarea capacității de transport
3.5. Prezentarea și dimensionarea componentelor stației de producere a biogazulu
3.5.1 Alegerea amplasamentului
3.5.2 Componentele stației de obținere a biogazului (echipamente și instalații)
4. CONCLUZII ȘI CONTRIBUȚII PERSONALE
Bibliografie
REZUMAT
Proiectul de diplomă prezintă considerații generale și de proiectare pentru un sistem de gestionare a deșeurilor și proiectarea unei stații de obținere a biogazului din deșeurile menajere biodegradabile care să deservească o zonă cu o populație de 45000 de locuitori din județul Dolj.
[NUME_REDACTAT] se prezintă unele considerații privind necesitatea introducerii unor elemente de agricultură ecologică, care să readucă în circuitul valoric și deșeurile rezultate, prin operații precum fermentarea.
În capitolul 2 sunt prezentate fundamente teoretice privind fermentarea deșeurilor menajere, tipurile de deșeuri compostabile și compoziția biogazului, procedee și instalații de obținere a biogazului folosite în prezent, dar și unele date generale despre județul Dolj.
Capitolul 3 prezintă modul de concepere și dimensionare a unei stații de obținere a biogazului pentru o zonă o populație de 45000 de locuitori din județul Dolj. În prima parte a capitolului este descrisă necesitatea și oportunitatea realizării stației, iar în a doua parte se prezintă datele de intrare necesare pentru proiectarea stației, calcularea cantităților de deșeuri generate și dimensionarea sistemului de colectare și transport. Sunt descrise componentele și fluxul tehnologic din stația de obținere a biogazului proiectată.
Partea de proiectare propriu-zisă a stației cuprinde dimensionarea unor componente cum ar fi spațiul de depozitare temporară, banda de sortare, spațiul de fermentare, instalația de asigurare a umidității și utilajele folosite pentru fermentare.
În finalul lucrării sunt prezentate concluziile și contribuțiile personale ale autoarei.
ABSTRACT
The diploma project presents general considerations and design for a waste management system and the design of the biogas plants in biodegradable municipal waste that serve an area with a population of 45,000 inhabitants in [NUME_REDACTAT].
[NUME_REDACTAT] presents some considerations on the need to introduce organic farming elements that bring value and waste resulting circuit by operations such as fermentation.
Chapter 2 summarizes the theoretical background on the fermentation of waste, the waste compost and biogas composition, processes and the biogas plants in use, but also some general information [NUME_REDACTAT].
Chapter 3 presents the design and dimensioning of the biogas plants for an area population of 45,000 inhabitants in [NUME_REDACTAT]. In the first part of the chapter describes the necessity and opportunity of the station, and in the second part, the input data required for substation design, calculation and dimensioning of recycling collection and transportation system. Are described and the technological components of the biogas station design.
The actual design of the plant includes sizing of components such as temporary storage space, bandwidth sorting, fermentation space, plant and equipment while providing moisture for fermentation.
At the end of the paper presents the conclusions and personal contributions of the author.
1.INTRODUCERE
Isoria societății cuprinde o multitudine de schimbări, unele fiind minore, altele fiin majore. Unele schimbări majore au dus și pot duce în continuare la descoperirea și promovarea unor viziuni strategice în ceea ce privește dezvoltarea…O dezvoltare durabilă și sustenabilă.
[NUME_REDACTAT] au fost luate câteva decizii importante pentru a promova producerea energiei din resurse regenerabile din cauză ca prețurile pentru energia din combustibilii fosili crește din ce in ce mai mult. Un exemplu foarte bun pe care și România a început să-l urmeze este producerea de biogazului cu ajutorul instalațiilor de biogaz care vor utiliza resurse deja disponibile, care nu sunt utilizate în acest moment, sau sunt tratate ca și deșeuri (deșeurile organice urbane sau deșeurile agricole).
În același timp, respectarea normelor ecologice și de procesare a deșeurilor (Directiva europeană 96/2001/CE), realizarea de produse ecologice pentru o alimentație sănătoasă a populației, în conformitate cu cerințele stipulate în standardele române, devin deziderate deosebit de stringente și pentru țara noastră și, deci, se întrevede o dezvoltare vertiginoasă a producției de compost, pentru care, la noi în țară, atât tehnologiile, cât și utilajele și echipamentele necesare procesării acestuia, lipsesc, fiind puțin cunoscute agricultorilor. Pentru a avea o alimentație sănătoasă a populației, Romania trebuie să se alinieze la cerințele [NUME_REDACTAT], stipulate, deja, în standardele române, privind eliminarea utilizării îngrășămintelor chimice în agricultură. Standardele de mediu ale [NUME_REDACTAT], precum și îndeplinirea angajamentelor asumate de România în procesul de negociere a acquis-ului comunitar, odată cu intrarea țării noastre în UE, impun alinierea la cerințele ecologice care reclamă eliminarea totală a deșeurilor de orice fel.
Desigur, pentru realizarea acestor operații, care compun fluxul tehnologic de obținere a biogazului este necesară dezvoltarea unei infrastructuri corespunzătoare, respectiv crearea unei game de utilaje și echipamente potrivite, care să formeze un nou sistem de mașini pentru obținerea biogazului.
Scopul acestui proiect este de a prezenta o stație de fermentare a deșeurilor biodegradabile menajere pentru a reduce poluarea, mirosurile urâte din locurile special amenajate pentru deșeurile biodegradabile, reducerea riscurilor de îmbolnăviri datorită bacteriilor și diferiților germeni care se dezvoltă datorita căldurii, deoarece localitățile de acest gen sunt numeroase, iar rata de valorificare a deșeurilor în România ar fi îmbunătățită vizibil.
Obiectivele proiectului sunt:
Crearea unui sistem care să reducă impactul negativ al deșeurilor asupra mediului;
Reducerea cantității de deșeuri eliminate prin depozitare;
Creșterea eficientei de tratare a deșeurilor prin diferite metode deja cunoscute, prin reducerea timpului și energiei necesare pentru prelucrarea dinaintea activității de reciclare propriu-zisă;
Prezentarea de soluții pentru reducerea costurilor de tratare și eliminare a deșeurilor.
Obținerea unor noi surse de energie.
În urma realizării stației de obținere a biogazului din deșeuri biodegradabile este de așteptat ca activitatea de gestionare a deșeurilor din localitatea respectivă să se îmbunătățească din punctul de vedere al eficienței de procesare și din punctul de vedere al dezvoltării durabile, folosind materialele recuperate ca materie primă sau auxiliară în realizarea unor produse noi, ceea ce duce și la o posibilă creștere economica susținută a regiunii care beneficiază de serviciile oferite de stația de sortare și tratare proiectată.
2.FUNDAMENTE TEORETICE
2.1. Fermentarea deșeurilor menajere
Clasificarea deșeurilor :
Deșeurile pot fi clasificate în general in funcție de mai multe criterii:
• în funcție de proveniența lor;
• în funcție de biodegradabilitatea lor;
• în funcție de consistență;
După sistemul EEA ([NUME_REDACTAT] Agency) deșeurile pot sa fie impărțite în :
deșeuri periculoase;
deșeuri municipale;
deșeuri de la producerea energiei electrice;
nămoluri de epurare
deșeuri electronice;
deșeuri de ambalaje; [3]
Principalele sectoare economice importante în generarea deșeurilor sunt:
deșeurile din industrie:
industria chimică;
industria energetică;
industria de prelucrare;
minerit;
deșeurile din construcții si demolări ;
deșeurile generate de activități medicale;
deșeurile din activități agricole;
deșeurile municipale.
În funcție de compoziția lor, deșeurile mai pot fi clasificate în:
deșeuri organice;
deșeuri din hârtie și carton;
deșeuri din mase plastice;
deșeuri anorganice;
deșeuri din sticlă;
deșeuri metalice. [3]
2.1.1. Principii biologice
Cerințe de nutriție ale microorganismelor
Sursele de energie pentru ca un organism să se reproducă și să funcționeze corespunzător sunt reprezentate de carbon (necesar pentru sinteza noilor țesuturi celulare) și nutrienți reprezentanșți de elementele anorganice (azot, fosfor, sulf, potasiu, calciu și magneziu), cât și organice.[1]
Sursele ce carbon sunt carbonul organic și CO2. Organismele care folosesc carbonul organic pentru formare țesutului celular se numesc heterotrofe, iar cele care îl iau din CO2 se numesc autotrofe. Conversia carbonul din CO2 în carbon din componența țesutului este un proces reductiv, care implică un input de energie, iar pentru sinteza celulară organismele autotrofe cheltuiesc mai mult din energia lor decât cele heterotrofe.[1]
Energia necesară pentru sinteza celulară poate fi asigurată de către lumină sau prin reacții de oxidare chimcă. Organismele care folosesc lumina ca sursă de energie se numesc fototrofe și pot fi heterotrofe (anumite bacterii sulfuroase) sau autotrofe (alge și bacterii fotosintetice). Cele ce folosesc oxidare chimică se numesc chemotofe, care pot fi și ele heterotrofe (protozoare, fungi, majoritate bacteriilor) fie autotrofe (bacerii nitrificatoare). Chemoautotrofele obțin energia din oxidarea compușilor anorganici reduși ca: amonuac, nitriți și sulfuri, iar chemoheterotrofele din oxidarea compușilor organici. [1]
Cerințele de nutriție și factorul de creștere
Nutrienți anorganici necesari pentru microorganisme sunt : N, S, P, K, Mg, Ca, Fe, Na, Cl și de mai mică importanță : Zn, Mn, Se, Co, Cu, Ni și tungsten W. Unele microorganisme au nevoie și de nurtienți organici numiți factori de creștere, care sunt amestecuri cerute de organisme cerute ca precusoare sau constituenți ai materialului organic celular și care nu pot fi sintetizate din alte surse de carbon.[1]
Deși cerințele față de factorii de creștere diferă de la un organism la altul, cei mai importanți sunt: aminoacizii, pirinele, pirimidele și vitaminele.
Nutriția microbiană în procese de conversie biologică.
Obiectivul major în multe procese bilogice este convesia materiei organice din deșeuri într-un produs final stabil. În acest scop, organismele chemoheterotrofe sunt de primă importanță pentu că folosesc compuși organici ca sursă de energie și carbon. Fracția organică a deșeurilor solide municipale conține cantități adecvate de nutrienți (organici și anorganici) care asigură conversia biologică a deșeurilor. Unele deșeuri, însă care provin de la unități comerciale nu au suficiente cantitați de nutrienți și necesită o adaugare de nutrinți pentru a asigura o dezvoltare mai bună a bacteriilor și degradare corespunzătoare a deșeurilor organice. [1]
Tipuri de metabolisme microbiene
În raport cu tipul de metabolism și cerința de oxigen molecular, organismele chemoheterotrofe se împart în [1]:
organisme cu metabilosm respirator. Acestea generează energie prin transportul de electroni mediat de enzime de la un donator de electroni la un acceptor de electroni extrem (cum e de ex. oxigenul)
organisme cu metabolim fermentator. Acestea nu presupun participarea unui acceptor de electroni extern. Fermantația este mai puțin eficientă din punct de vedere al producției de energie decât respitația și, în consecință, organismele heterotrofe care sunt strict fermentative sunt caracterizate prin rate de creștere mai scăzut decât cele heterotrofe cu metabolism respitator.
Atunci când oxigenul molecular este folosit ca acceptor de electroni în metabolismul respirator, procesul este numit respirație aerobică. Cele care sunt dependente de acest mecanism sunt denumite obligatoriu aerobice. În absența oxigenului molecular și compușii anorganici de oxidare ca nitrații și sulfații pot fi acceptori de electroni pentru unele organisme cu respirație. [1]
Organismele care generează energie prin fermentație și care există numai în mediul lipsit de oxigen sunt obligat anaerobe, iar cele care pot să se dezvolte atât în prezența, ca și în absența oxigenului molecular, sunt facultativ anaerobe. Din aceastea, cele care au metabolism fermentativ strict, dar sunt relativ insensibile la prezența oxigenului molecular sunt denumite anaerobe aerotolerante. [1]
Mecanismele de primă importanță pentru conversia biologică a fracției organice a deșeurilor solide sunt prezentate de bacterii, fungi, drojdii și actemicete.
Condițiile de mediu necesare activitații microorganismelor
Au mare importanță pentru supraviețuire și dezvoltare. Condițiile optime se referă la un interval mic al temperaturii și al valorilor pH-ului, deși microorganismele pot supraviețui în limite mult mai largi.
2.1.2.Compostarea aerobă și anaerobă ( fermentarea)
Compostarea aerobă
Reducerea cantității de deșeuri biodegradabile ce va ajunge la depozitare se poate face
însă și prin fermentare anaerobă, în tancuri închise cu producere de biogaz.Tehnologia implicată în acest caz este însă mai sofisticată, necesită o calificare înaltă a personalului de operare și întreținere, o anumită calitate și compoziție specifice a deșeurilor utilizate, dar și costuri mai mari decât o compostare aerobă de nivel tehnicridicat.[2]
În plus la capacități mici costurile de investiție sunt de două sau chiar de peste trei ori mai mari decât la capacități mari; astfel o capacitate de 5000 tone/an poate avea un cost de investiție cuprins între 450-950 Euro/tonă, iar o capacitate de peste50.000 tone/an poate ajunge la un cost de investiție de 180-250 Euro/tonă. În toate cazurile trebuie avută în vedere o foarte bună dimensionare și în funcție de compoziția materiei prime disponibile, dar și în funcție de fluxul de aprovizionare cu materia primă necesară.[2]
Compostarea anaerobă(fermentarea)
Compostarea anaerobă reprezintă un proces biochimic, prin care substraturi organice complexe (biomasă vegetală și deșeuri, gunoi animal, deșeuri organice, ape reziduale, nămoluri provenite din sistemul de canalizare etc.) sunt descompuse, în absența oxigenului, până la stadiul de biogaz și digestat, de către diverse tipuri de bacterii anaerobe. Procesul de compostare este întâlnit frecvent în numeroase medii naturale, precum sedimentele oceanice, stomacul rumegătoarelor sau turbării.[2]
Fermentarea anaerobă este metoda de tratare biologică care poate fi folosită pentru a recupera atât elementele fertilizante cât și energia continută în deșeurile municipale biodegradabile. In plus, reziduurile solide generate în timpul procesului sunt stabilizate[2].
Procesul generează gaze cu un conținut mare de metan (55-70%), o fracție lichidă cu un conținut mare de fertilizanți (nu în toate cazurile) și o fracție fibroasă.
Deșeurile pot fi separate în fracții lichide și fibroase înainte de fermentare, fracția lichidă fiind îndreptată către un filtru anaerobic cu o perioadă de retenție mai scurtă decât cea necesară pentru tratarea deșeului brut. Separarea poate fi executată după fermentarea deșeurilor brute astfel încât fracția fibroasă să poată fi recuperată pentru folosire, de exemplu ca un ameliorator de sol. Fracția fibroasă tinde să fie mică în volum, dar bogată în fosfor, care este o resursă valoroasă și insuficientă la nivel global. [2]
2.2. Substraturi pentru fermentarea anaerobă
Numeroase tipuri de biomasă pot funcționa ca substraturi (materii prime) pentru producerea de biogaz prin procesul de compostare. Cele mai întâlnite categorii de materii prime sunt următoarele:
gunoiul de grajd;
reziduuri și produse agricole secundare;
deșeuri organice digerabile din industria alimentară și agro-industrii (de origine vegetală și animală);
deșeuri din parcuri și grădini;
deșeuri din piețe;
deșeuri biodegradabile din indistria alimentară;
fracția organică a deșeurilor menajere;
fracția organică a deșeurilor din catering (de origine vegetală și animală)
nămoluri de canalizare;
culturi energetice (de exemplu, porumb, trestie chinezească – Miscanthus, sorg, trifoi); [4]
2.2.1.Fermentarea anaerobă – procesul biochimic
Compostarea anaerobă este un proces microbiologic de descompunere a substanțelor organice, în lipsa oxigenului. Principalele produse rezultate în urma acestui proces sunt biogazul și digestatul. [4]
Biogazul este un gaz combustibil, constând, în principal, din metan și dioxid de carbon, utilizat, de regulă, pentru producerea curentului electric și a căldurii. Supus unui proces de îmbunătățire, biogazul poate fi introdus și în rețeaua de gaze naturale sau folosit drept combustibil pentru autovehicule, în pile electrice sau pentru producerea altor forme de energie. După producerea biogazului, substratul descompus (digestatul) este reciclat prin introducere în sol, fiind folosit ca îngrășământ pentru plante. [4]
În timpul procesului de fermentare este generată o cantitate foarte mică de căldură, comparativ cu cazul descompunerii aerobe (în prezența oxigenului), așa cum este compostarea. Energia conținută în legăturile chimice ale substratului rămâne, în principal, înmagazinată în biogazul produs, sub formă de metan. [4]
2.2.2. Principalele etape ale procesului de fermentare
Procesul de formare a biogazului este rezultatul unor etape succesive, în care substanțele inițiale sunt continuu descompuse în molecule tot mai mici. În fiecare etapă sunt implicate grupe specifice de microorganisme. O diagramă simplificată a procesului de fermentare este prezentată în Fig.2.1 în care sunt evidențiate cele patru etape principale ale procesului:
etapa I- hidroliza;
etapa II- acidogeneză;
etapa III- acetogeneză;
etapa IV- metanogeneză. [4]
Figura 2.1. Principalele etape ale compostării anaerobe (fermentării) [4]
Etapa I – [NUME_REDACTAT], hidroliza este prima etapă a procesului fermentare anaerobă, în timpul căreia substanțele organice complexe (polimerii) sunt descompuse în substanțe mai mici, numite mono- sau oligomeri.
Polimeri precum glucidele, lipidele, acizii nucleici și proteinele sunt transformate în glucoză, glicerol, purine și pirimidine. Bacteriile hidrolitice secretă enzime hidrolitice, transformând biopolimerii în compuși mai mici și solubili, așa cum este prezentat în Fig.2.2 :[4]
Figura.2.2 -Transformarea biopolimerilor [4]
Lanțurile de procese prezentate au loc în paralel, în spațiu și timp, în interiorul tancului de digestie. Viteza procesului de descompunere totală este determinată de reacția cea mai lentă din lanț. În cazul fabricilor de biogaz care procesează substraturi vegetale care conțin celuloză, hemiceluloză și lignină, etapa de hidroliză este etapa determinantă de viteză. În procesul de hidroliză este implicată o varietate mare de bacterii, acesta realizându-se prin intermediul unor exoenzime bacteriene care atacă materia particulată, nedizolvată. Produsele rezultate în urma hidrolizei sunt ulterior descompuse/digerate de către bacteriile implicate în proces și utilizate, apoi, în cadrul propriului metabolism.[4]
Etapa II – [NUME_REDACTAT] timpul etapei de acidogeneză, produșii de hidroliză sunt transformați de către bacteriile acidogene (fermentative) în substraturi metanogene. Glucidele simple, aminoacizii și aciziigrași sunt degradați până la acetat, dioxid de carbon și hidrogen (70%) precum și la acizigrași volatili numiți și pe scurt VFAși alcooli (30%) [4]
Etapa III – [NUME_REDACTAT] timpul acetogenezei, produșii rezultați din acidogeneză, care nu pot fi transformați direct în metan de către bacteriile metanogene, sunt transformați în substraturi metanogene. VFA și alcoolii sunt oxidați la substraturi metanogene, precum: acetat, hidrogen și dioxid de carbon.
Atât VFA, cât și alcoolii cu lanț de atomi de carbon mai lung de o unitate sunt oxidați până la acetat și hidrogen. Producerea hidrogenului conduce la creșterea presiunii sale parțiale.
Acesta poate fi privit ca un “produs rezidual” al acetogenezei și inhibă metabolismul
bacteriilor acidogene. În timpul metanogenezei, hidrogenul este transformat în metan.
Acidogeneza și metanogeneza se desfășoară de obicei în paralel, ca simbioză a două grupe de microorganisme.[4]
Etapa IV – [NUME_REDACTAT] metanului și a dioxidului de carbon din produșii intermediari de reacție este
realizată de către bacteriile metanogene. 70% din metanul format își are originea în acetat, în timp ce restul de 30% este produs prin conversia hidrogenului și a dioxidului de carbon, conform următoarei reacții prezentate în Fig.2.3 [4]:
Figura.2.3.- Reactii realizate de bacteriile metanogene[4]
Metanogeneza reprezintă o etapă critică a întregului proces de digestie, constând, totodată,din cele mai lente reacții biochimice ale procesului. Metanogeneza este puternic afectată de condițiile de lucru. Compoziția materiei prime, rata de încărcare, temperatura și pH-ul sunt exemple de factori care influențează metanogeneza. Supraîncărcarea digestorului, variațiile de temperatură sau o pătrundere masivă a oxigenului determină, de obicei, oprirea producerii de metan.[4]
Obiectivele generale ale fermentării sunt [2]:
de a transforma materialele organice biodegradabile într-un material stabil din punct de vedere biologic, reducându-se astfel și volumul inițial al deșeurilor;
de a distruge patogenii, ouăle de insecte și alte organisme nedorite, ca și semințele de buruieni existente în deșeuri;
de a reține cantitatea maximă de elemente nutritive (în special azot, fosfor și potasiu);
de a obține un produs care poate fi folosit pentru creșterea plantelor și ca amendament al solului.
Factorii care influențează procesul de fermenatre anaerobă [5]:
tipul deșeului care se dorește a fi fermentat;
concentrația acestuia;
prezența compușilor toxici;
pH-ul și alcalinitatea;
timpul de staționare;
conținutul de materie raportat la numărul de microorganime;
viteza de încărcare a fermentatorului;
viteza la care produși finali ai procesului de fermentare sunt îndepărtați.
Numărul de instalații de biogaz a crescut considerabil in ultimii ani la nivel mondial. Multe țări au dezvoltat tehnologii moderne de producere a biogazului și piețe naționale competitive de biogaz de-a lungul deceniilor de cercetare intensivă și de dezvoltare tehnică ([NUME_REDACTAT] et al. 2008). Acest lucru a fost realizat cu ajutorul unui sprijin guvernamental și public substanțial. Astăzi, energia din biogaz contribuie la obiectivul de securitate energetică națională și la scăderea emisiilor de gaze cu efect de seră în multe țări. Sectorul european al biogazului numără mii de instalații de biogaz. Țări precum Germania, Austria, Danemarca, Suedia, [NUME_REDACTAT], Italia și Olanda sunt printre înaintașii din punct de vedere tehnic, cu cel mai mare număr de instalații moderne de biogaz. Accentul pus pentru cele mai multe instalații este de a maximiza producția de energie electrică din biogaz în unități de cogenerare. Însă, în multe cazuri, căldura de la unitățile de cogenerare este doar parțial folosită, sau se pierde. [5]
2.3 [NUME_REDACTAT] termenul de „biogaz”, acceptat și pe plan internațional, se înțelege produsul gazos care rezultă în cursul fermentării anaerobe (adică în lipsa aerului) a materiilor organice de diferite proveniențe.
Biogazul este un amestec de gaze. Principalele gaze care compun biogazul sunt metanul și dioxidul de carbon, ambele în proporții variabile. În cantități foarte mici se mai găsesc în biogaz azot (N), hidrogen sulfurat (H2S), dioxid de carbon (CO2), oxigen (O2).Valoarea energetică a biogazului este dată de conținutul de metan al acestuia. [NUME_REDACTAT] 2.1 sunt date valorile energetice pentru 1 m3 de biogaz [2].
Tabelul 2.1 Valorile energetice pentru 1m3de biogaz[2]
2.3.1. Factorii care influențează producția de biogaz
Pe baza experienței îndelungate acumulate, în decursul timpului, de către cei care au
cercetat și urmărit producerea biogazului, următorii factori sunt determinanți în producția de biogaz:
materia primă;
pH-ul (aciditatea)
presiune
temperatura
agitarea
Materia primă
Materia primă trebuie să asigure mediul prielnic dezvoltării și activității microorganismelor ce concură la digestia substratului și, în final, la producerea biogazului. Acest mediu trebuie să satisfacă următoarele condiții:
să conțină carbon și azot într-o anumită proporție (C/N = 15 – 25)
să conțină materie organică biodegradabilă
să nu conțină substanțe inhibitoare pentru microorganisme: unele metale grele, detergenți, antibiotice, concentrații mari de sulfați, formol, dezinfectanți, fenoli și polifenoli;
să aibă o umiditate ridicată, peste 90%
să aibă o reacție neutră sau aproape neutră (pH = 6,8 – 7,3)[2]
[NUME_REDACTAT] primele etape de fermentare a materiilor organice în vederea producerii de biogaz, predomină microorganismele din grupa celor acidogene, pentru care aciditatea mediului, care este exprimată în pH, este cuprinsă în intervalul de 5,5 – 7,0. În etapele finale de fermentare, bacteriile metanogene care consumă acizii cu molecule mici sunt rezultați din etapele anterioare, lucrează bine la o aciditate care corespunde unui interval de pH de 6,8 – 8,0. Se poate întâmpla ca, din anumite motive, activitatea bacteriilor acidogene să fie mai intensă decât a celor metanogene, fapt care poate duce la o acumulare a acizilor organici ce poate determina o scădere a pH-ului inhibând și mai tare activitatea bacteriilor metanogene. În aceste situații se constată că producția de biogaz poate scădea până la dispariție și este nevoie de intervenția operatorilor pentru a redresa această situație. Corecția acidității excesive se face de cele mai multe ori cu lapte de var, unde pH-ul se readuce în limitele de echilibru dintre cele două grupe de populații, acidogene și metanogene, adică între limitele de 6,8 – 7,6.
S-a arătat deja că aceste inconveniente apar în cazul fermentatoarelor cu amestecare totală a materialului conținut. Aciditatea trebuie menținută într-un echilibru de compromis între preferințele celor două populații de microorganisme. Evitarea problemelor legate de aciditatea substratului se poate face prin sistemul de fermentare în două faze sau cu recipienți separați, fie, cel mai bine, adoptând un sistem de fermentare în flux orizontal.[2]
[NUME_REDACTAT] are o mare importanță în procesul de metanogeneză. S-a dovedit că, atunci când presiunea hidrostatică în care lucrează bacteriile metanogene crește peste 4-5 metri coloană de apă,degajarea de metan, practic, încetează. Ea reîncepe atunci când presiunea hidrostatică scade la valori mai mici. Această constatare este foarte importantă la proiectarea fermentatorului.
La fermentatoare cu ax vertical inalțimea paote să ajungă la zeci de metri degajarea de metan se produce numai în partea superioară și poate ajunge până la o adâncime de maximum cinci metri iar restul spațiului este ocupat de un substrat, nu produce biogaz. Acest „rest” de spațiu poate fi de cele mai multe ori foarte mare, depinde in general de dimensiunile fermentatorului, putând ajunge aproape la 85-90% din volumul total. Reciclarea permanenta este obligatorie la acest tip de fermentator, porțiunile de substrat care se aflate sub limita de degajare a metanului, sunt aduse în zone superioare unde degajarea reîncepe. Pentru a înlătura acestui inconvenient major, au fost realizate niște fermentatoare în flux orizontal, unde înălțimea substratului nu depășește 3,5 metri iar degajarea de metan se poate produce în întreaga masă a materialului supus fermentării.[2]
[NUME_REDACTAT] de biogaz este influențată foarte puternic de temperatură.
Microorganismele ce concură la producerea biogazului se împart în trei mari categorii:
Criofile, care sunt caracterizate printr-o activitate care poate avea loc la temperaturi cuprinse între 12 – 240C se numește zonă caracteristică fermentării în regim criofil;
Mezofile, care sunt caracterizate printr-o activitate care are loc la temperaturi cuprinse între 25– 400C se numește zonă caracteristică fermentării în regim mezofil;
Termofile, care sunt caracterizate printr-o activitate care poate avea loc la temperaturi cuprins între 50 – 600C se numește zonă caracteristică fermentării în regim termofil.[2]
[NUME_REDACTAT] interiorul fermentatoarelor au loc procese biochimice despre care s-a scris mai înainte dar și niște procese fizice. Astfel se constată că, în cursul fermentației are loc o segregare a materialului supus fermentării. Microbulele de gaze care se degajă în masa substratului antrenează, prin fenomenul de flotație, particulele mai ușoare de suspensii, spre suprafața lichidului. Astfel se formează repede o crustă cu tendință de întărire și deshidratare chiar dacă materiile organice din ea nu au apucat să fie degradate prin fermentație. Suspensile mai grele prin natura lor, sau fracțiuni care au fermentat și sunt parțial(sau total mineralizate) au tendința să se lase spre partea de jos a fermentatorului. Între cele două straturi se găsește un strat de lichid în care fermentarea și epuizarea materiei organice continuă să fie din ce în ce mai lentă.
Cele arătate mai sus ne constituie unul din motivele pentru care este necesară agitarea conținutului fermentatorului.[2]
2.3.2. Instalatii de biogaz
Dupa ce a suportat toate tratamentele necesare, biogazul poate fi utilizat în două modalitați:
a) doar pentru producția de caldură;
b) pentru cogenerarea de energie electrică și caldură.
Arderea pentru simpla producere de caldură are următoarele caracteristici:
se utilizează instalații cu tehnologii foarte simple;
este suficient un generator simplu de caldură pe gaz care este constituit dintr-un arzător, în care se află foarte mult combustibil și carburant din care iese energia termică sub forma de flacară și din schimbatorul de căldură, în care produșii arderii cedează căldură produsă printr-un fluid termovector. Biogazul este tratat ca și gazul metan, în timp ce sunt realizate diferite modificări ale arzătorului pentru a se putea introduce gaz, amestecul combustibilului cu carburantul și utilizarea de materiale mai rezistente la coroziune pentru schimbătorul de căldură și arzătorul însuși.[6]
Cogenerarea pentru producerea simultană de energie electrică și căldură este producerea simultană de căldură și energie mecanică imediat transformată în energie electrică, plecând de la aceeași energie primară. Acest sistem de producție de energie poate permite o substanțială economisire energetică față de producția separată ale acelorași cantități de căldură de energie electrică sau mecanică; se poate ajunge de fapt la a depași de până la 90% din randament (30% din randamentul electric iar 60% din randamentul termic).
Se utilizează doua tipologii diferite de mașini:
motoare endotermice alternative
microturbine [6]
2.3.3. Proprietățile biogazului
Proprietățile și compoziția biogazului variază în funcție de tipul și structura materiei prime,sistemul de procesare, temperatură, timpul de retenție, volumul încărcăturii etc. Conținutul energetic al biogazului se găsește în legăturile chimice ale metanului. Valoarea căldurii specifice medii a biogazului este 21 MJ/m3, densitatea medie 1,22 kg/m3 (pentru un conținut în metan de 50%), iar masa este similară cu aceea a aerului (1,29 kg/m3). Compoziția medie a biogazului este prezentat în Tabelul 2.2 [4].
Tabelul 2.2 Compoziția medie a biogazului[4]
Productivitatea în metan a substraturilor supuse procesului de fermentare anaerobă depinde de conținutul de proteine, grăsimi și glucide, așa cum este prezentat în Tabelul 2.3 [4]
Tabelul 2.3 -Productivitatea teoretică în biogaz a diferitelor substraturi[4]
2.3.4. Potențialul de biogaz din [NUME_REDACTAT] dezvoltării producției de biogaz este în principal legată de disonibilitatea materiei prime necesare producției biogazului. Prin urmare, pentru estimarea potențialului de biogaz este necesară estimarea acestei disponibilități a diferitelor surse de materii prime ce pot fi supuse digestiei anaerobe, precum deșeurile organice și culturile energetie.
Astfel a fost elaborat un studiu pentru a identifica zonele cu cea mai mare densitate de asemenea surse, care pot fi considerate cele mai potrivite pentru dezvoltarea de instalații de biogaz. Pentru o mai bună evalare a potențialelor locale, este necesară însă realizarea periodică de asemenea studii, având în vedere fluctuațiile dinamicii secotarelor economice, mai ales în cazul țarilor în tranzacție cu România.[4]
Disponibilitatea și evaluarea resurselor naturale, regenereabile și neregenreabile, constituite probleme complexe, dintre acestea nefăcâns excepție evaluarea biomasei pentru producția de energie.Rezultatele numeroaselor studii făcute în acest domeniu sunt strict dependente de obiectivele urmărite de respectivele studii, precum și de diferite presupuneri.Nici acest studiu nu face excepție și el având o serie de presupuneri și o serie de limite.[4]
Pentru evaluarea disponibilității resurselor pentru producția biogazului este necesară estimarea cantitativă a materiei reprezentate de deșeurle urbane.Apoi trebuie evluată cantitatea de materie ce poate fi recuperată din aceste deșeuri, având in vedere o serie de constrângeri tehnologice și de mediu asociate cu alți factori locali.[4]
Deșeurile urbane și nămolurile de la apele reziduale au fost estimate pe baza valorilor raportate pe cap de locuitor.Ipoteza de bază pentru evaluarea potențialului este că potențialul de biogaz este proporțional cu potențialul de biomasă a zonei țintă. Din potențialul total (văzut ca biomasă totală) anumite categorii de biomasă sunt mai potrivite pentru producția de biogaz decât altele și de asemenea diferite categorii de biomasă au disponibilitate diferită (în termeni cantitativi) și disponibilitate tehnologică diferită (în termenii accesului real la aceasta biomasă ca materie primă pentru biogaz).[4]
[NUME_REDACTAT] în [NUME_REDACTAT] impune respectarea cerințelor legislației comunitare de mediu în domeniul gestionării deșeurilor. Pentru a îndeplini cerințele directivei, [NUME_REDACTAT] au adoptat diferite scheme și au aplicat diferite tehnologii și practici pentru reducerea deșeurilor biodegradabile de la depozitare și tratarea deșeurilor înainte de depozitare. Colectarea separată a deșeurilor biodegradabile cu scopul obținerii de biogaz constituie un prim pas, util și eficient, pentru valorificarea și pentru reducerea cantității de deșeuri organice depozitate. În funcție de tipul materialului și timpul necesar pentru procesul de fermentare, statele membre aplică diverse scheme, metode și tehnologii pentru realizarea biogazului. Gestionarea deșeurilor biodegradabile în România rămâne o problemă dificilă și greu de rezolvat. Cu toate că, în ultimii ani, procentul materiei biodegradabile din deșeurile municipale a scăzut de la 72% în anul 1998, la 61% în anul 2002 și la circa 50% în anul 2008, cantitatea de materie biodegradabilă pe locuitor și an a crescut în acest interval, deoarece a crescut cantitatea de deșeuri municipale generate. [7]
Pentru a atinge țintele pe termen scurt privind reducerea cantității de deșeuri biodegradabile (reducere cu 25% în anul 2010) cu implicarea unor investiții minime, este necesară concentrarea asupra cantităților de deșeuri biodegradabile care pot fi colectate ușor și tratate. Acestea includ în general hârtia, cartonul, lemnul și ambalajele pentru reciclare, deșeurile din grădini și parcuri și deșeurile alimentare pentru compostare. Pentru compostare, deșeurile din parcuri, curți, grădini și piețe trebuie colectate separate.[7]
Odată cu realizarea platformelor de compostare prin sistemele integrate de gestionare a deșeurilor la nivelul județelor, se va realiza și colectarea selectivă a deșeurilor biodegradabile. Cantitatea de deșeuri biodegradabile ce urmează a fi colectată selectiv va fi stabilită prin studiile pentru implementarea țintelor naționale de reducere a biodegradabilelor depozitate, în funcție de capacitățile instalațiilor de obtinere a biogazului. [7]
În prezent, în România, estimările asupra cantităților viitoare de deșeuri biodegradabile, ca și asupra șanselor de desfacere și câștig pentru compost și produsele din compost, nu sunt posibile, din cauza lipsei de experiență în acest domeniu. Rămâne de văzut în ce măsură cantitățile de compost și produse din compost, în continuă creștere ca urmare a aplicării colectării selective a deșeurilor organice, vor putea fi acceptate în viitor de piață.
Utilizarea unor materiale pentru producerea de energie, care pot fi considerate deșeuri și a căror depozitare costă bani, devine clar o abordare inteligentă. În plus față de beneficiile pentru mediu, creșterea prețului energiei convenționale și cerințele din ce în ce mai mari pentru un management adecvat al deșeurilor organice sunt argumente în favoarea producerii de biogaz.[6]
Din punct de vedere al potențialului energetic al biomasei, România este împărțită în 8 zone:
[NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT]
[NUME_REDACTAT]
Câmpia de [NUME_REDACTAT]
Câmpia de Sud [19]
Potențialul energetic al biomasei din cele 8 zone este prezentat în Tabelul 2.4 [8] și in Figura 2.5.[11]
Tabelul 2.4.- Potențialul de biomasă pe regiuni[8]
Fig. 2.4- Potențialul energetic de biomasă pe regiuni[11]
2.4. Probleme legate de implementarea facilităților de fermentare
Principalele probleme legate de utilizarea proceselor de fermentare sunt [1]:
producerea mirosurilor. Este o problemă seriosă, dacă nu se asigură un control riguros al proceselor, în special la compostarea în grămezi. De aceea este necesar să se dea atenție amplasarii stației de compostare, proiectării proceselor și gestionării mirosurilor;
prezența patogenilor;
prezența metalelor grele;
definirea a ceea ce constituie un compost acceptabil.
Până nu se rezolvă aceste probleme, compostarea nu poate fi o tehnologie viabilă.
Alegerea și amplasarea stației de fermentare
Trebuie să corespundă condițiilor locale de microclimat care să disperseze mirosurile, să fie la distanță acceptabilă de receptorii de mirosuri (zone rezidențiale, industriale, comerciale), să fie folosite zone tampon. De asemenea, să se utilizeze locuri pentru operațiil de compostare și cele de maturare. [1]
Proiecatrea și exploatarea juridica
Este o condiție esențială pentru preîntâmpinarea mirosurilor. Pentru aceasta se cere să se acorde atenție specială următoarelor probleme: preprocesarea, condițiile de aerare, controlul temperaturii și condițiile de amestecare. Echimapmentele de amestecare să fie eficiente în privința asigurării oxigenului și controlul temperaturii în masa de material de procesat. Astfel, în digestatul neamestecat se dezvoltă procese de descompunere anaerrobă care determină degajarea de mirosuri. Pentru a interveni trebuie să existe echipamente de rezervă, gata oricând să intre în funcțiune. [1]
Gestiunea biologică a mirosurilor.
Deoarece degajările ocazionale de mirosuri sunt imposibil de eliminat, trebuie dată atenție specială condițiilor biologice pentru dezvoltarea lor. Cauzele pot fi amestecarea slabă (insuficientă). De exemplu în digestatul neamestecat și fără controlul temperaturii, centrul haldei poate să fie pirolizat iar mirosurile eliberate sunt extrem de puternice.
Probleme de sănătate publică.
Dacă operația de fermentare nu este bine condusă, există posibilitatea ca organismele patogene să supraviețuiască. Deși controlul patogenilor poate fi realizat usor printr-o exploatare atentă a procesului, nu toate operațiile și parametrii de compostare sunt controlați cu precizie, în masura de a obține compost fără patogeni. În general multe organisme patogene din deșeuri solide menajere și alte materiale organice care sunt compostate se distrug la temperaturi și durate de expunere funcție de specie de varietate cum sunt prezentate în tabelul 2-5. [1]
Tabelul 2.5.-Temperatura și durata de expunere necesare pentru distrugerea celor mai comuni patogeni și paraziții.[1]
Toxicitatea metelelor grele.
Există posibilitatea, în special acolo unde se folosesc concasoare mecanice. Dacă metalele din deșeuri sunt concasate, particulele de praf metalic se prind de materialele ușoare iar după fermentare ajung în sol. Multe metale sunt toxice (exemplu cadmiu). În general, conținutul de metale grele este ridicat dacă digestatul provine din nămolul de la stațiile de epurare, și mai mic, daca provine din fracția organică a deșeurilor solide menajere. [1]
2.5. Date generale despre județul [NUME_REDACTAT] acest capitol se găsesc date care nu sunt asociate direct cu deșeurile, dar au legatură și pot influența cantitățile de deșeuri.
Descriere:
Cadrul istoric al județului [NUME_REDACTAT] dintâi mențiune documentară a județului datează din anul 1444, sub denumirea de Județul de Baltă – așezat în [NUME_REDACTAT] – și care se întindea de la [NUME_REDACTAT] – astazi în judetul Mehedinți -, până la cea de la actuală comună doljeana Bistreț. Într-un document – datat 1 iunie 1475 – este menționat orașul Craiova, actuala reședință a județului Dolj. Cercetari mai recente au relevat însă că pentru prima oară așezarea medievală figurează sub denumirea latină Ponsiona – pod peste Jiu -, într-o hartă alcătuită în preajma bătăliei de la Nicopole (1396), inclusă într-un manuscris ce se pastrează la [NUME_REDACTAT] de la Paris. Tot în această perioadă se pun bazele marii Bănii a Olteniei, cu sediul la Craiova, cea mai importantă instituție feudală după cea a domniei. [9]
Figura2.5 –[NUME_REDACTAT] Dolj[9]
Cadrul geografic
Așezare:Privit în ansamblul teritorial al României, Doljul are o poziție sudică-sud-vestică, axată pe cursul inferior al râului Jiu de la care își trage numele (Jiul de Jos sau Doljiu). Teritoriul județului se întinde între 43°43' și 44°42' latitudine nordică și, respectiv, 22° 50' și 24° 16' longitudine estică.
Vecini: Doljul este învecinat cu judetele: Mehedinți la vest, Gorj și Vâlcea la nord, Olt la est și fluviul Dunărea la sud, pe o lungime de circa 150 km, distanță ce constituie o parte din granița naturală a României cu Bulgaria.
Suprafața: Suprafața totală este de 7.414 kmp și reprezintă 3,1% din suprafața țării. Din acest punct de vedere Doljul se situează pe locul 7 între unitățile administrativ-teritoriale ale României.[9]
Figura 2.6.- Harta geografică a [NUME_REDACTAT][9]
Relieful și solul
Relieful județului cuprinde zona de luncă a Dunării, câmpia și zona de deal. Altitudinea crește de la 30 la 350 m față de nivelul mării, din sudul spre nordul județului, formând un larg amfiteatru deschis spre soare. Relieful apare ca niște trepte plate care se ridică sub formă de piramidă din lunca Dunării spre dealurile Amaradiei, de la 30 până la 350 m deasupra nivelului marii. Merită menționat existența în sudul județului a celei mai mari suprafețe nisipoase din țară, în paralel cu un număr impresionant de lacuri formate fie de revărsările Dunării, fie de acumulările de precipitații. După aspectul general predominant al reliefului, Doljul poate fi considerat un județ de câmpie, iar după agentul principal care a generat formele de relief de pe cea mai mare parte a teritoriului său se încadreaza perfect în categoria județelor dunărene.[9]
Solul județului Dolj este caracterizat printr-un sol fertil, potrivit pentru culturile agricole. Tipologiile de sol care se regăsesc în județul Dolj includ următoarele:
soluri argiloase;
soluri de pădure brun și roșu-brun;
sol tip cernoziom;
soluri neevoluate;
soluri aluviale;
soluri nisipoase.
Totuși, în toată [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] calitatea solului este grav afectată de o gestionare a deșeurilor nu întotdeauna corespunzătoare (ex. depozitarea neconformă a deșeurilor industriale și municipale contaminează solurile, apa de suprafață și apa subterană), ceea ce afectează compoziția chimică a solurilor (concentrația de nitrați, azoturi, metale grele și substanțe organice nedescompuse), precum și de depozitele din activitățile industriale. Mai mult, județul Dolj se confruntă cu un îngrijorător proces de deșertificare, fiind cel mai afectat județ din România.[9]
[NUME_REDACTAT] Dolj aparține zonei climatice temperate, cu influențe mediteraneene datorită poziției sud – vestice. Poziția și caracterul depresionar al terenului pe care îl ocupă, în apropiere de curbura lanțului muntos carpato-balcanic, determină, în ansamblu, o climă mai caldă decât în partea centrală și nordică a tării, cu o medie anuală de 10-11.5°C. Din punct de vedere climatic, perioada ultimilor 15 ani s-a caracterizat prin importante modificări ale parametrilor hidrometeorologici și geo-climatici în majoritatea zonelor geografice ale planetei, inclusiv în județul Dolj.Aceste perturbări climatice se datorează în mare măsură activităților antropice desfășurate în cadrul industriilor poluante din economiile naționale. Emisiile de substanțe acidifiante, precursori ai ozonului, gazele cu efect de seră și metalele grele, conduc la o încălzire evidentă a troposferei, fapt caredetermină efecte dezastruoase asupra mediului de viață terestru, marin și aerian.[10]
Flora, vegetația și fauna
Vegetația și flora: O mare parte din sudul județului este acoperită de lanuri bogate, vegetația fiind specifică zonei de stepă. În trecut, [NUME_REDACTAT] era acoperită de păduri de stejar care alternau cu tufărișuri. Influențele climatice și intervenția omului au determinat modificarea învelișului vegetal. În zona Ciuperceni și [NUME_REDACTAT] se întind păduri de salcâm, iar la Verbița, Murgași și Braniște predomină pădurile întinse de stejar.
Faună: Fauna terestră și acvatică a suferit modificări generate de vânatul și pescuitul abuziv, multe dintre speciile care populau teritoriul județului Dolj supraviețuind în număr mic sau dispărând cu totul. Dintre speciile care populează regiunile de luncă predomină lișița, barza, egreta precum și unele specii de rozătoare. [10]
Rețeaua hidrografică
Rețeaua hidrografică a județului Dolj este reprezentată în general de Dunăre ce captează majoritatea râurilor sudice, și cursul inferior al râului Jiului ce străbate teritoriul județului de la nord la sud străbatând defileul cu același nume.
Pe teritoriul [NUME_REDACTAT] se află două bazine hidrografice principale: Dunărea (150km) și Jiul (140km). Râurile secundare aparțin fie primului fie celui al doilea bazin hidrografic, și includ: Balasan, Desnatui, Baboia, Ciutura, Jiet (afluenți al Dunării), Amaradia, Plosca, Raznic, Gilort, Meresel și Mascot ([NUME_REDACTAT]). O excepție este râul Teslui, care traversează [NUME_REDACTAT] pe o distanța de 73 km și este afluent al râului Olt. [10]
Tabelul 2.6. -Principale fluvii/ râuri din județul Dolj (lungime, km)[10]
Cel mai important lac din județul Dolj este [NUME_REDACTAT], cu o suprafață totală de 1.867 ha și un volum de 28 milioane de m3. Alte lacuri mai mici sunt Ișalnița (lac de acumulare), Călugăreni, Rast și Maglavit, Fântanele, Buzatu, Vârtop, Caraula și [NUME_REDACTAT].
Ariile protejate și siturile Natura 2000
Lista rezervațiilor naturale din județul Dolj cuprinde ariile protejate de interes național (rezervații naturale), aflate pe teritoriul administrativ al judetului Dolj. [10]
Tabel2.7.-Situația ariilor naturale protejate din județul Dolj[10]
[NUME_REDACTAT] infrastructurii de transport reprezintă o condiție necesară pentru implementarea cu succes și a celorlalte priorități de dezvoltare ale județului Gorj,contribuind la creșterea mobilității persoanelor și a mărfurilor, la integrarea zonei cu rețeaua trans-europeană de transport, la combaterea izolării zonelor subdezvoltate și, nu în ultimul rând, la dezvoltarea infrastructurii de transport regionale și locale. O infrastructură de transport eficientă, conectată la rețeaua europeană de transport contribuie la creșterea competitivității economice, facilitează integrarea în economia europeană și permite dezvoltarea de noi activități pe piața internă. [10]
Infrastructura rutieră
Fiind localizat în partea de sud-vest a României, pe granița dintre România și Bulgaria, județul Dolj este traversat de [NUME_REDACTAT]- European IV, care face legătură între [NUME_REDACTAT] și Europa de Sud-Est, din Germania și [NUME_REDACTAT], până în Bulgaria și Turcia (Istanbul), via Bratislava,Budapesta, Arad și Craiova, cu o lungime totală de 3.258 km.
Din anul 2007 lungimea totală a infrastructurii rutiere a crescut ușor, în timp ce ponderea drumurilor publice modernizate rămâne încă sub 23% din lungimea totală (deși crescând ușor de la 21,9%, în 2001, la 22,6%, în 2005), ceea ce reprezintă o valoare atât sub nivelul național cât și sub cel regional din anul 2008(26,47% și respectiv 32,35%). Pe de altă parte, nivelul modernizării drumurilor naționale (88,42% din lungimea totală a drumurilor naționale), constant în perioada 2001-2005, nu este mult sub nivelul național, în schimb este peste valoarea regională, probabil datorită prezenței în județ a [NUME_REDACTAT], fiind cel mai important pol regional de dezvoltare precum și principalul nod de transport dinpartea de sud-vest a României. În ceea ce privește drumurile județene și cele comunale, în 2007 doar puțin sub 7% erau modernizate și 36% erau acoperite cu îmbrăcăminți ușoare rutiere, în timp ce ponderea lungimii totale a drumurilor județene și comunale modernizate (deși încă la un nivel foarte scăzut) era în jur de10% la nivel național și 20% la nivel regional. [10]
Figura 2.7.- Infrastructura rutieră a județului Dolj[10]
La nivelul graniței, infrastructura rutieră este la fel de deficitară în tot sudul țării, Bulgaria și România fiind legate printr-un singur pod peste Dunăre, între orașele porturi Ruse și Giurgiu ([NUME_REDACTAT], Regiune de [NUME_REDACTAT] Muntenia), în timp ce porturile din [NUME_REDACTAT] comunică cu porturile bulgărești doar prin feribot. [10]
Infrastructura feroviară
Figura 2.8.. Infrastructura feroviara a Jud. Dolj[10]
În județul Dolj este localizat Coridorul de Cale ferată IV, cu proiectul prioritar TEN-T 22, Axa de cale ferată Atena – Sofia – Budapesta – Viena – Praga – Numberg/Dresden. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]-European IV se împarte în două ramuri, o ramură (în direcția vest-est) care pune în legătură Arad, [NUME_REDACTAT], Brașov, Ploiești, București și Constanța, și cealaltă ramură (în direcția sud-est, Sofia-Salonic, Sofia-Istanbul) care pune în legătură Arad, Timșoara, Craiova și Calafat. In contextul extinderii [NUME_REDACTAT], importanța transportului rapid și în siguranță a pasagerilor și bunurilor este în creștere continuă și, în consecință, sunt analizate tot mai multe proiecte vizând dezvoltarea rolului căilor ferate în sistemul de transport de mare viteză (spre exemplu, există o dezbatere importantă legată de fezabilitatea transportului feroviar de mare viteză pe ruta Berlin-Budapesta). [12]
Figura2.9.- [NUME_REDACTAT] feroviar Pan-European IV[12]
În această privință, [NUME_REDACTAT] a adoptat Legea nr. 203/2003, cu privire la realizarea, dezvoltarea și modernizarea rețelei de transport de interes național și european, care identifică ruta de cale ferată Arad – Timișoara – Caransebeș – Drobeta- [NUME_REDACTAT] – Strehaia – Craiova – Calafat ca un proiect prioritar pentru România și care va fi implementat până în 2015.[12]
Infrastructura portuară
[NUME_REDACTAT] se întinde pe o lungime totală de 2.845 km din [NUME_REDACTAT] din Germania până la [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT]-European VII se referă la cursul inferior al Dunării și cuprinde [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT], brațele [NUME_REDACTAT] și Sulina, cursul interior care face legăturacu [NUME_REDACTAT], canalul Dunăre – Sava, canalul Dunăre -Tisa și infrastructurile portuare relevante situate pe aceste cursuri.
Figura 2.10.- [NUME_REDACTAT] Pan-European VII – Dunărea[12]
Pe teritoriul [NUME_REDACTAT] reprezintă granița naturală sudică a țării,de la Baziaș la Brăila și Sulina, cu o lungime totală de 1.075 km, trecând prin 19 orașe, dintre care, 5 porturi aparținând [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], în orașele Orșova, [NUME_REDACTAT]-Severin, Calafat, Bechet și Corabia. Două dintre aceste porturi, Calafat și Bechet, sunt localizate în județul Dolj.În prezent, transportul pasagerilor de la Calafat la Vidin (Bulgaria) și de la Bechet la Orehaovo și retur este asigurat de companii de transport cu baccare circulă pe toată durata zilei atât la Calafat cât și la Bechet.[12]
Figura 2.11.- Portul din Calafat[12]
Figura2.12.- Harta poziționării orașului Calafat[12]
Infrastructura aeriană
[NUME_REDACTAT] este singura infrastructură aeriană localizată în Regiunea de [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] se află la 7km de centrul [NUME_REDACTAT], pe ruta Craiova-București, într-o zonă de câmpie potrivită în special pentru extinderea către est și este administrat de către [NUME_REDACTAT] Dolj. Infrastructura aeroportului include o suprafață de decolare/aterizare de2.500 m x 60 m, similară infrastructurii celor din Bacău și [NUME_REDACTAT], întimp ce Aeroporturile din București, Băneasa și [NUME_REDACTAT], au osuprafață de decolare/aterizare cu o lungime de 3.200 m și respectiv3.500 m. [12]
Figura2.13.- [NUME_REDACTAT][12]
Sectorul financiar bancar
Sistemul financiar bancar are ca obiect instrumentele și tehnicile de plată și reprezintă un domeniu de pregnanță importanta în desfașurarea operațiunilor economice și financiare în economia de piață.
[NUME_REDACTAT] factorilor de atracție apartinând cadrului natural sau antropic existenți pe teritoriul județului care generează fluxuri turistice (fie interne, fie internaționale) și de consum al turistice ne relevă o serie de avantaje pe care sectorul de turism le poate utiliza în vederea consolidării în cadrul regiunii.[9]
În ceea ce privește distribuția unităților de cazare turistică pe tipuri și locații din județul Dolj, trebuie remarcate următoarele aspecte:
peste jumătate din unitățile de cazare sunt hoteluri;
aproape 70% din totalul unităților de cazare se află în municipiul Craiova;
dintre celelalte orașe din județul Dolj , doar Calafat și Filiași au o unitate de cazare turistică (mai exact câte un hotel fiecare);
în zonele rurale din Dolj, doar comunele Almăj, Bratovoești, [NUME_REDACTAT] dețin vreun fel de unitate de cazare turistică.
[NUME_REDACTAT] deține o varietate de resurse din patrimoniul natural și construit care ar putea fi valorificate pentru dezvoltarea sectorului turistic. Pe de altă parte, izvoarele subterane din zonele Urzicuța și Gighera, în partea de sud a județului, unde caracterul mineralizat al apei este folosit de către populația locală în scop terapeutic,ar putea fi valorizate în condițiile unor amenajări corespunzătoare sub raportul igienico-sanitar și a altor dotări, pentru dezvoltarea turismului balneo-climateric. Turismul cultural și religios ar putea fi promovat atât în mediul rural cât și în mediul urban. În ambele cazuri, turismul cultural și religios ar putea fi dezvoltat prin integrarea resurselor din [NUME_REDACTAT] în circuitul turistic regional care promovează tradiția culturală și etnografică tipică din regiunea istorică a Olteniei. De asemenea, turismul rural în general ar putea fi dezvoltat prin valorificarea activităților meșteșugărești (cum ar fi covoarele oltenești din Bechet etc..) și promovarea atât a tradițiilor folclorice (inclusiv festivalurile și serbările populare, cum ar fi [NUME_REDACTAT]) cât și produselor etno-gastronomice locale (spre exemplu vinul din Segarcea etc..).
În mediul urban, turismul cultural se îmbină cu turismul de afaceri, care atrage din ce în ce mai mulți turiști străini în județul Dolj, în special, în [NUME_REDACTAT], datorită condițiilor economice favorabile investițiilor străine.[9]
În ce privește infrastructura de turism, hotelurile și hostelurile pentru tineret au cea mai mare pondere în capacitatea de cazare existentă17 la nivelul județului. Astfel, la nivelul anului 2010 hotelurile reprezentau 63% din capacitățile de cazare în județ. De semnalat că pensiunile turistice reprezentau numai 3,5 % din capacități iar la nivelul întregului județ nu mai era înregistrată nicio pensiune agroturistică.[9]
Grafic 2.1- Capacitatea de cazare turistică în [NUME_REDACTAT][12]
Evoluția produsului intern brut
Doljenii au consemnat în ultimii cinci ani cea mai bună evoluție a salariul mediu net. Veniturile lunare au crescut cu 22,5%, al cincilea cel mai bun rezultat la nivel național.
Tabelul2.8.- Evoluția PIB[13]
Sursa: INSSE
Printre cele mai importante companii din Craiova se numără [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], parte a grupului ceh CEZ. Cele două companii au avut în 2011 afaceri de 329,9 milioane de euro, respectiv 187,8 milioane de euro, potrivit celor mai recente date ale [NUME_REDACTAT] Publice (MFP).De menționat este și [NUME_REDACTAT] Craiova care a avut în 2011 afaceri de 261,3 milioane de euro și a asigurat locuri de muncă pentru 2.290 de persoane.[13]
Date demografice
Tabel 2.9.- Populatia stabila la Recensamantul din anul 2011[13]
La recensământul din anul 2011, în județul Dolj au fost înregistrate 189708 clădiri, din care 189537 au fost înregistrate ca locuințe, constituite din 618335 persoane.[13]
Prognoza populatiei
Evoluția populației în județul Dolj 2010-2013
Tabelul 2.10. – Evoluția populației județului Dolj în perioada 2010-2013[13]
Prognoza de evoluție a populației în județul Dolj pe anii 2010-2020
Tabelul 2.11. – Prognoza populației în județul Dolj pentru perioada 2010 – 2020[13]
[13]
2.6. Legislația în domeniul promovării resurselor regenerabile de energie in [NUME_REDACTAT] legi din România pentru susținerea investițiilor în energie regenerabilă sunt:
Legea 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii de energie din surse regenerabile de energie
HG 1661/2008 privind aprobarea [NUME_REDACTAT] pentru creșterea eficienței energetice si utilizarea resurselor regenerabile de energie în sectorul public, pentru anii 2009-2010
HG 1461/2008 aprobarea procedurii privind emiterea garațtiilor de origine pentru energia electrică produsă în cogenerare de eficientă înaltă
HG 750/2008 pentru aprobarea Schemei de ajutor de stat regional privind valorificarea resurselor regenerabile de energie
HG 1892/2004 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie
HG 958/2005: completeaza si modifica HG 1892 /2004 si HG 443 /2003
HG 1535/2004 privind aprobarea Strategiei de valorificare a surselor regenerabile de energie
HG 1429/2004 privind aprobarea Regulamentului de certificare a originii energiei electrice produse din surse regenerabile de energie
HG 443/2003 pentru promovarea producției de energie electrică din surse regenerabile de energie
Directiva UE 77/2001 promovarea energiei electrice regenerabile
Ordinele si Deciziile ANRE [16]
Conform legii 220/2008, țintele naționale de producere de energie electrică din resurse regenerabile, comparativ cu producția totală de energie electrică, sunt:
33% in 2010
35% in 2015
38% in 2020
Există însă și unele aspecte încă nelămurite complet în legislația actuală:
Legea prevede o serie de facilități, fară a detalia modul de aplicare:
Imparțirea costurilor (50-50) pentru racordare între producător si operator
Garantarea de stat a 50% din creditul necesar investitiei
Proceduri de amortizare accelerată
Reducerea impozitului pe profit în primii 3 ani
Reducere de 50% a taxelor de eliberare a autorizațiilor/avizelor si eliberarea în regim de urgentă, fără costuri suplimentare
Facilităti fiscale pentru locurile de munăa create
Participarea autoritatilor locale la imbunatatirea cailor de acces
Utilizarea energiei termice din statiile de cogenerare ramane nesubventionata
Vanzarea energiei electrice din unitati < 1 MW nu se face pe “bursa”, ci la preturi fixe, reglementate de ANRE, functie de tehnologie. [16]
3. PROIECTAREA UNEI STAȚII DE OBȚINERE A BIOGAZULUI PENTRU JUDEȚUL DOLJ
3.1.Necesitatea și oportunitatea realizării unei stații de obținere a biogazului
Pentru a evalua necesitatea și oportunitatea realizării unei instalații de producere a biogazului din deșeuri biodegradabile menajere s-a realizat o analiză SWOT, prezentată în Tabelul 3.1
Tabelul 3.1 Analiza SWOT
Schimbările climatice din ultimul deceniu, datorate emisiilor în atmosferă a unor substanțe ce modifică echilibrul global sunt determinate în principal acțiunii factorului uman asupra naturii prin dezvoltării industriei, și transporturilor, intensificării despăduririlor și creșterii animalelor. Aceste schimbări sunt strâns legate de creșterea cantităților de gaze cu efect de seră. Începând cu sfârșitul secolului al XIX- lea specialiștii au constatat o creștere a nivelului de CO2 cu 30% și a nivelului de CH4 cu 145%.
Totodată, asistăm la creșterea numărului populației și creșterea nivelului de trai al acesteia ceea ce implică generarea unor mari cantități de deșeuri din care în cea mai mare parte este ocupată de deșeurile biodegradabile a căror depozitare impuse o serie de probleme spațiu estetic, mirosuri, generarea de levigat, etc. odată cu aderarea României la [NUME_REDACTAT] se impun o serie de reguli și măsuri ce trebuiesc indeplinite.
Pentru a atinge țintele privind reducerea cantității de deșeuri biodegradabile eliminate prin depozitare (25% în 2010, 50% în 2013, 65% în 2016 și 75% în 2020) cu investiții minore, este necesară focalizarea asupra cantităților de deșeuri biodegradabile care pot fi colectate și tratate ușor.
3.2.Date de intrare
Pentru proiectarea stației de obținere a biogazului conform temei prezentei lucrari, am pornit de la urmatoarele date initiale și ipoteze:
Numărul de locuitori: 45.000;
Numărul de gospodarii: 15100;
Deșeurile se colectează 5 zile pe săptămână, a șasea a zi este rezervată pentru colectarea deșeurilor recuperabile;
Indicele inițial de producere a deșeurilor: 0,8; indicele va avea o creștere anuală de 4%;
Distanța dintre 2 gospodării: 40 m;
Depozitul de deșeuri va fi amplasat la o distanță de 20 km de localitate;
Componența procentuală a deșeurilor și procentele de recuperare a deșeurilor recuperabile vor evolua conform informațiilor din [NUME_REDACTAT] de Gestionare a [NUME_REDACTAT] Dolj (P.J.G.D.DOLJ).
Fluxul tehnologic al stației proiectate reprezintă succesiunea operațiilor prin care trec deșeuile biodegradabile și este prezentat în figura 3.1. :
Figura3.1.- Fluxul tehnologic al statiei de obtinere a biogazului
Evoluția anuală a indicelui de generare a deșeurilor
Indicatorii de generare deșuri menajere în mediu urban și rural utilizate sunt specifici județului și sunt obținuți din măsurători. Întrucat la nivelul județului Dolj nu s-au facut măsurători s-au luat în considerare urmatorii indicatori de generare :
0,8 kg/loc/zi în mediu urban ;
0,4 kg/loc/zi în mediu rural ;
Cantitatile de deșeuri municipale generate la nivelul județului Dolj sunt prezentate în tabelul 3.2 pe o perioada de 5 ani.
Tabel 3.2.- Evoluția anuală a indicelui de generare a deșeurilor[14]
Se ia în considerare compoziția deșeurilor indicată în [NUME_REDACTAT] de Gestionare a Deșeurilor pentru județul Dolj [14] prezentată în Tabelul 3.3.
Tabelul 3.3.- Categoria estimată a deșeurilor menajere[14]
În tabelul 3.4. este prezentată cantitatea de deseuri municipale generate in perioada 2007-2013 în județul Dolj.
Cantitatea de deșeuri municipale din PJGD [NUME_REDACTAT] 3.4. – Cantitățile de deșeuri municipale 2008-2014[14]
Sursa: PJGD:[NUME_REDACTAT] totală de deșeuri: se calculează pe baza numărului de locuitori și a indicelui de generare a deșeurilor:
Anul 2012: 45000loc *1,1 = 49500 kg/zi
Anul 2013: 45000 loc*1.1*1,05 = 51975 kg/zi
Anul 2014: 45000 loc*1,1*1,052 = 54573,75kg/zi
Anul 2015: 45000 loc*1,1*1,053 = 57302,43 kg/zi
Anul 2016: 45000 loc*1,1*1,054 = 60167,559 kg/zi
Cantitatea de deșeuri de hârtie și carton: se calculează pe baza numărului de locuitori și a procentajului categoriei de deșeu(11%) :
Anul 2012 : 49500 *0,11= 5445 kg/zi
Anul 2013 : 51975*0,11 = 5717,25 kg/zi
Anul 2014: 54573,75*0,11 = 6003,112 kg/zi
Anul 2015 : 57302,43*0,11 = 6303,26 kg/zi
Anul 2016 : 60167,559*0,11 = 6618,43 kg/zi
Cantitatea de deșeuri de sticlă: se calculează pe baza numărului de locuitori și a procentajului categoriei de deșeu(8%) :
Anul 2012 : 49500 *0,08= 3960 kg/zi
Anul 2013 : 51975*0,08 = 4158 kg/zi
Anul 2014: 54573,75*0,08 = 4365,9 kg/zi
Anul 2015 : 57302,43*0,08 = 4584,19 kg/zi
Anul 2016 : 60167,559*0,08 = 4813,4 kg/zi
Cantitatea de deșeuri din lemn: se calculează pe baza numărului de locuitori și a procentajului categoriei de deșeu(3%) :
Anul 2012 : 49500 *0,03= 1485,0 kg/zi
Anul 2013 : 51975*0,03 = 1559,25 kg/zi
Anul 2014: 54573,75*0,03 = 1637,212 kg/zi
Anul 2015 : 57302,43*0,03 = 1719,072 kg/zi
Anul 2016 : 60167,559*0,03 = 1805,026kg/zi
Cantitatea de deșeuri din plastic: se calculează pe baza numărului de locuitori și a procentajului categoriei de deșeu(8%) :
Anul 2012 : 49500 *0,08= 3960 kg/zi
Anul 2013 : 51975*0,08 = 41580kg/zi
Anul 2014: 54573,75*0,08 = 4365,9 kg/zi
Anul 2015 : 57302,43*0,08 = 4584,19 kg/zi
Anul 2016 : 60167,559*0,08 = 4813,4 kg/zi
Cantitatea de deșeuri din metal: se calculează pe baza numărului de locuitori și a procentajului categoriei de deșeu(8%) :
Anul 2012 : 49500 *0,03= 1485,0 kg/zi
Anul 2013 : 51975*0,03 = 1559,25 kg/zi
Anul 2014: 54573,75*0,03 = 1637,212 kg/zi
Anul 2015 : 57302,43*0,03 = 1719,072 kg/zi
Anul 2016 : 60167,559*0,03 = 1805,026kg/zi
Anul V (2016) : 120335,11*0,03 = 3610,05 kg/zi
Cantitatea de deșeuri biodegradabile: se calculează pe baza numărului de locuitori și a procentajului categoriei de deșeu(53%) :
Anul 2012 : 49500 *0,53= 26235 kg/zi
Anul 2013 : 51975*0,53 = 27546,75 kg/zi
Anul 2014: 54573,75*0,53 = 28924,08 kg/zi
Anul 2015 : 57302,43*0,53 = 30370,28 kg/zi
Anul 2016 : 60167,559*0,53 = 31888,80kg/zi
Alte deșeuri: se calculează pe baza numărului de locuitori și a procentajului categoriei de deșeu(14%) :
Anul 2012 : 49500 *0,14= 6930 kg/zi
Anul 2013 : 51975*0,14 = 7276,5 kg/zi
Anul 2014: 54573,75*0,14 = 7640,32 kg/zi
Anul 2015 : 57302,43*0,14 = 8022,34 kg/zi
Anul 2016 : 60167,559*0,14 = 8423,45 kg/zi
O sinteză a acestor cantități este prezentată și în Tabelul 3.5.
Tabelul 3.5.- Cantitatea totală de deseuri menajere pe fracții kg/zi[14]
3.3. Determinarea necesarului de recipienți
Pentru dimensionarea capacității de transport, trebuie să se țină seama de cantitatea transportată (care trebuie să fie mai mică sau egală cu capacitatea) și de timp (ținându-se cont că zona care trebuie acoperită este mare, iar timpul de lucru nu trebuie să depășească 8 ore pe zi).
În calcule se pornește de la cerința impusă de Inspectoratul de Mediu și de [NUME_REDACTAT], conform normelor legale, privind obligativitatea agentului economic de salubritate de a deservi gospodăriile, pentru colectarea deșeurilor mixte, cel puțin săptămânal.
Statistic, o gospodărie este compusă din :
nr.locuitori : nr.gospodarii = 45000 : 15100 = 2,98 3 persoane
O gospodărie produce pe săptămână, în medie :
60167,559 kg/zi : 45000 loc =1,337 kg/zi/pers
1,337*7*3=28,077 kg/săpt/gospodărie
Din această cantitate, sunt depozitabile in primul an :
28,077* 0,73= 20,496kg/sapt/gospodarie
Se aleg densitățile deșeurilor valorificabile și celor biodegradabile ca fiind :
densitate sticlă: 200kg/m3
densitate fier vechi: 380 kg/m3
densitate aluminiu: 250kg/m3
densitate hârtie: 60kg/m3
densitate plastic (PET): 40 kg/m3
densitate deșeuri biodegradabile :360 kg/m3
densitate deșeuri din lemn :70 kg/m3
Pe această bază se calculează volumele deșeurilor valorificabile și depozitabile, după cum urmează:
Volumul deșeurilor din hârtie si carton :
20,496kg/sapt/gospodarie * 0,11 : 60kg/m3 = 0,0375kg/m3=37 l
Volumul deșeurilor din plastic:
20,496kg/sapt/gospodarie * 0,08 : 40 kg/m3 = 0,0409kg/m3=40 l
Volumul deșeurilor din sticla:
20,496kg/sapt/gospodarie * 0,08: 200kg/m3 = 0,008kg/m3=8 1
Volumul deșeurilor din metale:
(20,496kg/sapt/gospodarie * 0,02: 380 kg/m3 ) + (20,496kg/sapt/gospodarie * 0,01 : 250kg/m3) = 0,001 + 0,0008 = 0,0018 kg/m3 = 1,8 l
Volumul deșeurilor din lemn:
20,496kg/sapt/gospodarie *0,03 : 70 kg/m3 =0,008kg/m3 = 8 l
Deșeuri biodegradabile:
20,496 kg/sapt/gospodarie * 0,53: 360 kg/m3 = 0,030 kg/m3 = 30 l
Pentru colectarea deșeurilor biodegradabile se observa că :
este suficientă o pubelă de 50 l cu dimensiunile: I: 720 mm; Diametru: 325 mm, prezentată in Fig.3.2. [21],
Figura. 3.2.- Pubelă de 50 l[10]
pentru celelalte deșeuri se consideră că se înființează câte o insulă de colectare (Fig.3.4) [10] pentru fiecare 100 de gospodării.
Figura3.3.- Insulă de colectare a deșeurilor[20]
3.4. Dimensionarea capacității de transport
Pentru dimensionarea capacității de transport, trebuie să se țină seama de cantitatea transportată (care trebuie să fie mai mică sau egală cu capacitatea) și de timp (ținându-se cont că zona care trebuie a fi acoperită este mare, iar timpul de lucru nu trebuie să depășească cele 8 ore pe zi).
Într-o primă fază, se determină un număr preliminar de camioane necesare pentru transportul deșeurilor biodegradabile la stația de producere a biogazului, pornind de la cantitatea totală de deșeuri generată în anul 2016, de la un număr de 260 de zile de colectare pe an (excluzând zilele de sâmbătă și duminică) și o capacitate a camioanelor folosite de 7 tone.
Formula aplicată este:
Nr. preliminar de camioane = cantitatea totală de deșeuri / (nr. de zile * capacitate camion) .
Deci nr. preliminar de camioane = 11338,6 / (260*7) =11338,6 /1820=6,23
Se adoptă un număr de 6 camioane.
Un exemplu de camion pentru colectarea deșeurilor biodegradabile este prezentat in Fig. 3.4 [17]
Figura3.4.- Camion pentru colectarea deșeurilor biodegradabile[11]
Lungimea traseului intern ce ar trebui acoperit de către un camion într-o zi de lucru se calculează cu formula:
Lungime traseu intern = (nr de gospodării * distanța dintre 2 gospodării) / (nr. camioane* 5 zile de lucru)
Lungime traseu intern = (15100*40) / (6*5) = 20133,33 m= 20,13 km
Numărul mediu de gospodării ce ar trebui deservite de către un camion într-o zi de lucru se calculează ca:
numărul total de gospodării / (nr. camioane* 5 zile de lucru)
15100 : (6*5) = 503,33
Un camion trebuie să colecteze deci în fiecare zi deșeurile aferente unui număr de 503 de gospodării.
Numărul mediu de opriri al unui camion se calculează cu formula: numărul mediu de gospodării deservite / 4
503,33 : 4 = 125,8
Se adoptă un număr de 126 opriri.
Se consideră că timpul necesar pentru golirea pubelelor în timpul unei opriri este de 30 de secunde = 0,00833 h
Ca urmare, timpul necesar pentru toate cele 116 opriri va fi de:
Timp pentru opriri = 126 * 0,00833 = 1,049 h
Între opriri, vehiculele de colectare circulă cu o viteză de 10 km/h, ceea ce înseamnă că timpul petrecut pe traseul parcurs în interiorul localității va fi de:
Timp traseu intern = 18,49 km: = 1,85 h
Timpul petrecut pe traseul parcurs în afara localității, din oraș până la stația de biogaz și înapoi va fi de:
Timp traseu extern = 20 km*2 / 40 km/h = 1h
Alți timpi care mai trebuie luați în considerare:
Timpul necesar descărcării deșeurilor la stația de producere a biogazului: 0,5 h
Timp pentru igienizare: 1,2 h
Timp de pregătire, încheiere : 1 h
Timp pauza masă :0,5 h
Ca urmare, timpul total necesar pentru o cursă este de:
Timp total pentru o cursă1,049 + 1,85 + 1 + 0,5 + 1,2 + 1 + 0,5 = 7,09 h < 8h
3.5. Prezentarea și dimensionarea componentelor stației de producere a biogazului
3.5.1 Alegerea amplasamentului
Alegerea amplasamentului optim dintre mai multe variante posibilități se face pe baza unei analize pluricriteriale care cuprinde:
criterii geologice, pedologice și hidrogeologice: caracteristicile și modul de dispunere a straturilor geologice;
structura, adâncimea și direcția de curgere a apei subterane;
distanța față de cursurile de apa și alte ape de suprafață;
starea de inundabilitate a zonei;
folosința terenului;
clasa de seismicitate;
criterii legate de pericole de alunecare, tasare;
criterii climaterice: direcția dominantă a vânturilor față de asezările umane sau alte obiective;
regimul precipitațiilor;
criterii economice: capacitatea depozitului și durata de exploatare (minimum 10 ani);
distanța medie de transport al deșeurilor;
necesitatea unor amenajări secundare (drumuri de acces, utilități etc.);
criterii suplimentare: vizibilitatea amplasamentului și modul de încadrare în peisaj;
accesul la amplasament;
existența unor arii protejate de orice natură;
existența în zona a unor aeroporturi, linii de înaltă tensiune sau obiective militare.
3.5.2 Componentele stației de obținere a biogazului (echipamente și instalații)
Poartă de acces și sistem de pază și supraveghere;
Buncăr de recepție;
Zonă de cântărire;
Zonă de sortare (cu bandă) și prelucrare;
Măruntiror;
Tanc de amestecare;
Digestoare;
Rezervor de biogaz;
Arzător de biogaz
Rezervor de digestat;
Stația de cogenerare;
Drumuri interioare;
Instalații anexe pentru apă, aer, îngrăsăminte, bacterii și ciuperci și instalații de captare a gazelor;
Garaje, ateliere de întreținere și depozitare echipamente;
Instalații și bazin de colectare apă;
Laborator pentru prelevare de probe, efectuare de analize și dezinsecție;
Platformă asfaltată sau betonată;
Birouri administrative și construcții sociale;
Depozit controlat de deșeuri biodegradabile
Punctul de recepție a deșeurilor biodegradabile
Controlul cantitativ al deșeurilor recepționate trebuie realizat printr-un pod-basculă verificat si controlat metrologic.Toate utilajele care transportă deșeuri trebuie sa fie cantarite în totalitate, să aibă suficient loc pe cântarul de intrare și ieșire. Cântarul trebuie să fie accesibil, în siguranță, indiferent de condițiile meteorologice și trebuie să dispună de suficienta capacitate de cantărire. Utilajele trebuie sa fie dirijate obligatoriu către cântare (prin marcarea traseului, garduri, panouri, bariere). Cântarele trebuie conectate la un sistem de monitorizare a cantității de deșeuri care intră în stație. [17].
Acesta trebuie sa indeplineasca urmatoarele sarcini:
direcționarea utilajelor către cântarul de intrare sau ieșire (actionarea barierelor sau a semaforului);
controlul cântăririi complete a utilajelor (cu ajutorul unei camere video sau a unei oglinzi);
primirea documentelor de însotire a transportului și verificarea acestora;
verificarea organoleptică a deșeurilor (control vizual si al mirosului);
dirijarea transportului de deșeuri către zona de descărcare;
controlul utilajelor care părăsesc incinta stației de sortare.[17]
Spațiul de depozitare temporară
Pentru a asigura o funcționare continuă a stației de producere a biogazului și a preveni problemele care pot să apară datorită unor blocaje în livrarea regulată a materiei prime, este necesar să se prevadă un spațiu de depozitare temporară a deșeurilor menajere biodegradabile aduse la stație, care să cuprindă în orice moment o cantitate echivalentă cu cea care s-ar colecta timp de 3 zile lucrătoare.[17]
Figura.3.5. Punct de recepție al deșeurilor biodegradabile[11]
Ca urmare, această cantitate va fi de:
Mdeptemp = 3*Mbiodegcolectatzi = 3 * (27041,70 kg/zi * 7 :5) = 3 * 37858,38 = 113575,14 kg/zi
Conform[28], densitatea deșeurilor biodegradabile menajere este cuprinsă de regulă între 300-400 kg/m3. Pentru condițiile din locația aleasă de mine, consider o densitate = 360 kg/m3.
Volumul ocupat de deșeuri va fi de:
Vdeptemp = Mdeptemp : ρ = 113575,14kg/zi : 360 kg/m3 = 315,48 m3/zi
Adoptăm un volum al spațiului de depozitare temporară de 320 m3, sub forma unei gropi paralelipipedice cu dimensiunile orizontale 10 x 8 m și adâncimea de 4 m.
[NUME_REDACTAT] verificarea documentelor privind proveniența și compoziția calitativă a deșeurilor și cântărirea camioanelor.
Stația de biogaz este prevăzută cu echipament de cântărire pentru vehiculele încărcate care intră în stație, cât și pentru cele descărcate care părăsesc stația. Acest lucru se realizează cu ajutorul unui pod basculă sau printr-o platformă de cântărire ce poate fi racordată la un sistem computerizat de înregistrare a caracteristicilor cantitative și calitative al încărcăturii din vehicule.
Cântarul pentru autovehicule este prezentat în figura, 3.6.[11]. Acest cântar pentru vehiculele rutiere are o capacitate cuprinsă între 20 și 30 de tone.[15]
Figura 3.6. -Cântar pentru autovehicule[11]
Banda de sortare
Pentru a evita problemele generate de eventuale deșeuri de metale, sticlă sau alte materiale potențial periculoase și care nu sunt biodegradabile, deșeurile menajere aduse la stație sunt trecute mai întâi pe o bandă de sortare prezentată in Fig. 3.7 [10] , unde 3 operatori examinează conținutul acestora.[17]
Figura 3.7.- Bandă de sortare[10]
Volumul deșeurilor care trec într-o zi de lucru pe banda de sortare este egal cu volumul de deșeuri colectate zilnic, ținând însă cont și de o împrăștiere a deșeurilor pe bandă, deci o densitate mai mică, de ρ1 =250 kg/m3:
Vsortare = Mbiodegcolectatz : ρ1 = 37858,38 kg/zi : 250 kg/m3 = 151,43 m3/zi
Pentru o verificare eficientă, grosimea stratului de deșeuri pe banda de sortare nu trebuie să fie mai mare de 0,1 m (10 cm).
Dacă banda de sortare are o lățime utilă de 1,2 m, lungimea coloanei de deșeuri care trebuie procesată zilnic pe banda de sortare este de:
L = Vsortare : (1,2*0,1) =151,43 m3/zi: (1,2*0,1) = 1261,91 m
Pentru o verificare atentă, banda de sortare nu trebuie să aibă o viteză de înaintare mai mare de 0,2 m/s.
Ca urmare, coloana de deșeuri de lungime L va fi procesată într-un timp:
tsortare =L : vbandă =1261,91m : 0,2 m/s = 6309,55 s = 1,75 ore
Lungimea benzii de sortare nu este deci impusă de timpul de procesare și se alege doar în funcție de necesarul de spațiu pentru operatori și pentru o sortare eficientă.
Considerând un spațiu de lucru de câte 2 m pentru fiecare operator, plus câte 1 m la începutul benzii și la capătul ei, banda de sortare va avea o lungime totală.
Lbandă = 3*2+1+1 = 8 m
[NUME_REDACTAT] reprezintă trecerea unui material intr-o granulație mai fină. Ea se face prin tăiere sau prin lovire. În cazul de față, ținând cont de caracteristicile mecanice ale deșeurilor biodegradabile se utilizează un sistem de mărunțire prin tăiere, respectiv o moară cu cuțite.
Moara poate fi cu arbore orizontal simplu sau dublu. Din cauză că volumul de deșeu este foarte mare se alege o moară orizontală cu arbore dublu, așa cum este cea prezentată in Fig. 3.8 [12].
Prin rotația în sensuri diferite a arborilor dubli care sunt prevăzuți cu cuțite materialul este atras între cuțite. Mărunțirea are loc între uneltele de tăiere indiferent de tipul materialului.[17]
Figura3.8.- Moară cu cuțite pentru mărunțirea deșeurilor biodegradabile[12]
Avantajul mărunțirii este și că se obține o masă mai compactă, mai densă, cu densitatea ρcompact = 720 kg/m3.
Tancul de amestecare
Pentru o producție eficientă de biogaz în digestoare, compoziția optimă a masei de fermentare este 45% masă uscată și 55% apă. Deșeurile menajere conțin însă doar cca. 30% apă și 70% materie uscată, astfel încât este necesar să se dilueze suplimentar masa de deșeuri prin adăugare de 25% apă.[18]
Ca urmare, cantitatea de apă necesară pentru amestecarea cu masa de deșeuri este de:
Mapă = Mbiodegcolectzi*0,25 =37858,38 kg/zi * 0,25 =9464,59 kg
Știind că densitatea apei este ρ = 1000 kg/m3,
Vapă = Mapă : ρ = 9464,59 kg: 1000 kg/m3 = 9,64 m3
Volumul amestecului de material de fermentare ce trebuie procesat într-o zi este de:
Vamestec/zi = Mbiodegcolectzi : ρbiodeg + Mapă : ρapă =
= (37858,38 kg/zi : 360 kg/m3) + (9464,59 kg : 1000 kg/m3) = 105,16 + 9,46 = 114,62 m3
Pentru tancul de amestecare se adoptă un volum de 15 m3.
Densitatea amestecului rezultat este :
(37858,38 kg/zi + 9464,59 kg) : 114,62 m3 = 412,86 kg/m3
[NUME_REDACTAT] trebuie dimensionate astfel încât să permită staționarea digestatului timp de 7 săptămâni (35 zile lucrătoare) și să permită și acumularea gazului în partea superioară (sub acoperișul de formă conică. Zona de acumulare a gazelor în digestor trebuie să fie de cca. 5% din volumul amestecului introdus.[10]
Figura 3.9.- Exemplu de digestor [10]
Volumul total al digestoarelor trebuie deci să fie de:
Vdigestoare = 1,05*35*Vamestec/zi = 1,1*35*114,62 m3 = 4212,87 m3
Adoptăm o capacitate totală utilă a digestoarelor de 4245 m3, distribuită pe un număr de 4 digestoare de formă cilindrică, fiecare având înălțimea de 8 m și raza de 6,5 m.
Pereții digestorului vor fi realizați sub formă de sandwich, compus din două straturi de tablă de oțel inoxidabil X5CrNi18-10 laminat la rece, cu grosimea de 5 mm, între care se plasează un strat de izolare din polistiren expandat. Această structură permite izolarea termică a conținutului digestorului față de schimbările climatice din exterior și protejarea structurii digestorului de efectul coroziv al substanțelor conținute în amestecul digestat.
Punctul de introducere a substratului în digestor va fi amplasat la o înălțime de 6 m față de sol, astfel încât pe de o parte atunci când digestorul funcționează la capacitate normală, el va fi situat sub interfața dintre substrat și aer/biogaz și nu va produce deci fenomene de spumare, iar pe de altă parte, distanța față de elicele sistemului de amestecare va fi suficient de mare pentru a nu fi influențat procesul de amestecare.
La interiorul digestorului vor fi prevăzute, sub formă de inele la fiecare metru de înălțime a digestorului, țevi din oțel inoxidabil cu diametrul de 80 mm, pentru încălzirea substratului în perioada în care temperaturile exterioare sunt scăzute. Căldura va fi deviată pentru acest scop de la instalația de cogenerare alimentată cu biogazul produs în digestor.
Rezervorul de biogaz
Din fermentarea unei tone de deșeuri menajere se obțin în total cca. 150 m3 de biogaz. Considerând ca pe durata perioadei de retenție, masa solidă de deșeuri se reduce cu 30%, cantitatea de deșeuri care generează biogaz într-o zi este:
Mdep-biogaz = Mbiodegcolzi*0,7 = 37858,38 kg/zi * 0,7 = 26500,86 kg/zi
Sau, exprimat in tone,
Mdep-biogaz = 26,50 t/zi
Ca urmare, producția de biogaz a instalației proiectate este:
Qbiogaz/zi = Mdep-biogaz *150/35 = 26,50 * 150 = 113,57 m3/zi ,
respectiv: Qbiogaz/zi :24h = 113,57 m3/zi :24h = 4,73 m3/h
Rrezervorul de biogaz trebuie să poată cuprinde cel puțin cantitatea de biogaz generată timp de 6 ore.
De asemenea, având în vedere costul ridicat al unui rezervor de biogaz de presiune înaltă și volumul moderat de biogaz estimat a se produce într-un interval de câteva ore, se consideră că este suficient să se folosească un rezervor de joasă presiune.
Ca urmare, se adoptă un rezervor de biogaz de tip sferic, cu raza de 2,5 m și un spațiu util de 57 m3 pentru stocarea biogazului produs pe o perioada de 12 h. Un exemplu pentru un asemenea rezervor de biogaz este prezentat în Fig. 3.1
Figura 3.10 Rezervor de biogaz[10]
Arzătorul de biogaz
Pentru a arde biogazul se folosesc dispozitive care au sarcina de a arde, temporar sau permanent, biogazul produs în centrale sau depozitele de deșeuri, unde nu există posibilitatea utilizării acestuia în scopul producției de energie. Sistemul de ardere este compus dintr-un arzător și o substructură a acestuia. [18]
În cazul de față. dispozitivul ales este proiectat conform principiului de arzător cu injectare și este compus dintr-o duză, un injector cu un reglator al fluxului de aer, un tub de protejare împotriva flăcării, o armătura a dispozitivului și un sistem de cotrol al flăcării.
Sistemul de ardere a biogazului este construit din oțel inoxidabil. Substructura arzătorului poartă arzătorul și întregul ansamblu montat vertical.
Sistemul de control este instalat într-un dulap montat pe structura de rezistență a sistemului de ardere și conține întregul sistem de control pentru monitorizarea flăcării și aprinderea acesteia.
Un exemplu de arzător fabricat în Germania este prezentat in Fig. 3.11.
Figura3.11-Arzător de biogaz[10]
Rezervorul de digestat
După ce au staționat în digestor o perioadă de 7 săptămâni, deșeurile biodegradabile au epuizat aproape complet capacitatea de a produce biogaz, astfel încât digestatul rămas, a cărui densitate a crescut tot mai mult și s-a depus treptat la baza digestorulu. Acesta poate fi evacuat și transportat prin intermediul unei conducte la un rezervor de digestat prezentat în Fig.3.12.
Figura3.12 Rezervor de digestat[10]
Digestatul reprezintă materia primă biodegradată, care rămâne în urma fermentației anaerobe. În funcție de materia primă, acesta conține fie componente lichide, fie componentesolide. Digestatul este un îngrășământ excelent si are un avantaj mare în comparație cu materia primă de origine. Datorită tratamentului în timpul fermentației anaerobe, mirosul ei este redus, în timp elemente nutritive nu sunt afectate de fermentația anaerobă și rămân în digestat. [18]
Rezervorul de digestat trebuie să poată cuprinde cantitatea de digestat produsă timp de trei zile, timp în care se presupune că se poate găsi un beneficiar care să preia digestatul. Ca urmare, volumul necesar al rezervorului de digestat trebuie să fie de:
Vrezervordigestat = 3* Vdigestat/zi = 3 * 28,65 m3 = 85,95 m3
Se adoptă un rezervor de formă cilindrică cu raza de 1,65 m.
Deoarece în cele trei zile, digestatul mai poate produce o cantitate de biogaz (chiar dacă aceasta este relativ mică), rezervorul de digestat se acoperă cu o membrană din material sintetic și se asigură evacuarea biogazului către rezervorul de biogaz.
Stația de cogenerare
Pentru a putea funcționa corect stația de cogenerare, biogazul trebuie tratat mai întâi prin anumite tehnici [4]:
Filtrarea cu filtre de nisip sau pietriș. Aceasta tehnică este necesară pentru a elimina solidele în suspensie care sunt în mod esențial material organic, grăsimile și eventualele spume înainte de aspirarea compresoarelor de recirculare sau a compresoarelor auxiliare ale cazanului sau ale motoarelor cu gaz. [4]
Desulfurarea necesară pentru abaterea compușilor pe baza de sulf se poate desfașura prin anumite filtre chimice care sunt reumplute cu oxizi de fier și care provoacă precipitarea compușilor adică extracția lor. Prin turnurile de spălare care spală gazul în contracurent printr-un flux de apă și oxid de fier; sau prin desulfurarea biologică emitând direct în digestor un procentaj de aer de aproximativ de 5-10% din gaz. [4]
Deumidificarea: temperatura biogazului la ieșirea din digestor este de cel putin 35º C cu un grad de umiditate ridicat care poate duce vaporii de apă prezent la condensare, pentru care se predispun de-a lungul tubulaturilor puțuri de colectare a apei condensate. Dar pentru a se evita formarea condensului în camera de ardere (combustie) trebuie sa se elimine în mod drastic umiditatea, utilizându-se de exemplu un utilaj de condensare compus dintr-un frigorifer cu o expansiune directă, un schimbător cu legătură tubulară apă sau biogaz și un filtru cu coalescența unde sunt condensați vaporii care vin apoi extrași printr-o descărcare automată sau manuală.[4]
Întrucât biogazul produs are o capacitate calorică de 23 MJ/m3 [25], el poate fi utilizat pentru producerea de energie în unități de cogenerare.
Această producție de biogaz se poate transforma în energie folosind o unitate de cogenerare de electricitate și căldură (CHP). Studiind variantele oferite de diverși producători pe internet, s-a ales în acest scop o unitate de cogenerare ale cărei principali parametri sunt indicați în Tabelul 3.8[18], și prezentată în Fig. 3.13 [10].
Tabel 3.6.- Parametrii principali ai stației de cogenerere[18]
Figura 3.13 Unitatea de cogenerare Schmitt-Enertec FMB-230-BSM[10]
4. CONCLUZII ȘI CONTRIBUȚII PERSONALE
Proiectul de diplomă a vizat problematica colectării, fermentării deșeurilor biodegradabile și proiectarea unei stații de obținere a biogazului care să aplice aceste procedee pentru deșeurile menajere biodegradabile colectate selectiv intr-o zonă cu 45.000 de locuitori într-o localitate din județul Dolj.
Pentru a se putea calcula cantitatea totală de deșeuri biodegradabile și menajere s-a pornit de la indicile de generare a deșeurilor. Cantitatea estimată de deșeuri menajere este de 32920,45 t/an din care deșeuri biodegradabile 15276,05 t/an.
A fost dimensionat spațiul de depozitare temporară si s-a alcătuit o linie tehnologica alcătuită dintr-o banda de sortare cu 4 posturi de lucru cu sortarea manuala, 1 mărunțitoare și un spațiu de fermentare.În această lucrare s-a mai calculat și necesarul de vehicule pentru colectarea de deșeuri menajere și biodegradabile. Astfel, pentru colectarea deșeurilor biodegradabile este nevoie de 6 camioane fiecare având capacitatea de 7 t.
S-au mai proiectat și s-au mai dimensionat și componentele principale din stația de producere a biogazului, pornindu-se de la spațiul de depozitare temporară a deșeurilor biodegradabile ,după care s-a dimensionat banda de sortare cu o lungime de 8 m și o lățime de 1,2 m. După aceea s-a calculat tancul de amestecare cu un volum de 15 m3 din care a rezultat volumul celor mai importante componente dimensionate din stație adica digestoarele având o capacitate totală de 4245 m3.Biogazul produs din digestoare este trimis într-un rezervor de biogaz cu volumul de de 40 m3.De acolo biogazul este pompat catre o instalație de cogenerare
Prin ponderea ridicată a fracțiunii biodegradabile din zona vizată, fermentarea anaerobă a deșeurilor cu obținerea de biogaz a devenit o opțiune eficientă pentru reducerea volumui deșeurilor depozitate și implicit a contaminârii factorilor de mediu, precum și pentru asigurarea unor surse de energie nepoluantă.
Prin acest proiect se îndeplinesc toate obiectivele care au fost propuse și că acestea sunt benefice zonei vizate.
Bibliografie
1.[NUME_REDACTAT], Claudia M. Simonescu- Depozitarea, tratarea și recilarea deșeurilor și materialeloe recuperabile, [NUME_REDACTAT] Rom, București, 2006;
2. Vintilă T.,Nikolic V., Institutul de [NUME_REDACTAT] Timișoara IBA Timișoara ;
3. Deac C., Tehnici de valorificare, depozitare și management al deșeurilor – note de curs, Universitatea "[NUME_REDACTAT]" din Sibiu, Sibiu, 2011
4. . [NUME_REDACTAT], T., Rutz, D., Prossl, H., Kottner, M., Finsterwalder, T., Volk, S., Janessen, R., „[NUME_REDACTAT] practic”, 2008
5. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] – Gestiunea deșeurilor solide, [NUME_REDACTAT] Iași, 2004;
6. *** http://www.probiopol.de/3_Care_este_potentialul_bioga.42.0.html?&L=1 accesat la data de…………..
7. *** http://www.anpm.ro/ accesat la data………….
8. *** http://www.scribd.com/doc/98193980/Potential-Energetic accesat la data…………….
9. ***http://www.cjdolj.ro/geografiadolj.html accesat la data……………
10.*** http://ro.wikipedia.org/wiki/Jude%C8%9Bul_Dolj accesatt la data………
11. *** http://www.gandul.info/financiar/rumegusul-si-surcelele-ar-putea-incalzi-89-din-locuintele-de-la-tara-871204 accesat la data…………
12.*** http://www.corridor7.org accesat la data…………..
13.***http://www.INSSEDolj.ro accesat la data…………..
14. [NUME_REDACTAT] de Gestionare a [NUME_REDACTAT]
15. ***[NUME_REDACTAT], http://feroflor.com/servicii-centru-de-colectare-Sighisoara.html, accesat la data………….
16. http://www.minind.ro/energie/PNAER_final.pdf accesat la data……….
17. Deac C., Tehnici de valorificare, depozitare și management al deșeurilor – note de curs, Universitatea "[NUME_REDACTAT]" din Sibiu, Sibiu, 2011
18. . Pascu R.,Managementul deșeurilor, [NUME_REDACTAT] "[NUME_REDACTAT]" din Sibiu, 2009
Data, Semnătura,
……………………… . ……………………… .
OPIS
Prezentul proiect de diplomă conține:
Partea scrisa :
Număr pagini:
Tabele:
Figuri în text:
Partea desenata
Formate A1:
Formate A2:
Formate A3:
Formate A4:
Declar pe propria răspundere că am elaborat personal proiectul de diplomă, nu am folosit alte materiale documentare în afara celor prezentate în capitolul Bibliografie.
Semnătura autorului,
Sunt de acord cu susținerea prezentului proiect de diplomă, elaborat de candidata [NUME_REDACTAT]-Maria, în sesiunea iunie 2014.
Data prezentării: Semnătura conducătorului,
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Proiectarea Unei Statii de Obtinere a Biogazului din Deseuri Biodegradabile (ID: 1959)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.