Poluarea Fonica

BIBLIOGRAFIE

Ardelean V., Zâvoianu I., (1979) – [NUME_REDACTAT] – Timiș, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Margareta, (1974) – Sunet, zgomot, poluare sonoră, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]. L.I, [NUME_REDACTAT]., (1978) – Poluarea mediului ambiant, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] A., (1981) – Poluarea sonoră și civilizația contemporană, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], O., (1993) – [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], I., (1998) – Monografia județului Timiș, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], I. (2002) – Timișoara – Monografie, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Ileana, (2006) – [NUME_REDACTAT] a României, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] G., (1997) – Câmpia de Vest a României, [NUME_REDACTAT] „România de mâine”, [NUME_REDACTAT], D., (2008) – Timișoara și păsările ei, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], I.D., (1977) – [NUME_REDACTAT] Banatului, Ed. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], D., Darabont. A., (1982) – Circulația si poluarea sonoră a mediului ambiant, [NUME_REDACTAT], București,

Vișan, Sanda și colab., (1998) – Mediul înconjurător – Poluare și protecție, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], M. (2012) – Poluarea și protecția mediului, [NUME_REDACTAT] de Vest, [NUME_REDACTAT], G., (1975) – Poluarea mediului ambiant vol II, [NUME_REDACTAT], București

WEBOGRAFIE

www.banaterra.eu – accesat în 25.06.2014

www.biotowns.ro – accesat în 25.06.2014

www.dmmt.ro – accesat în 24.06.2014

www.opiniatimisoarei.ro – accesat în 20.06.2014

www.primariatm.ro – accesat în 15.06.2014

www.timisoara-info.ro – accesat în 23.04.2014

www.timpolis.ro – accesat în 28.06.2014

LOCALIZARE SI POZIȚIA GEOGRAFICĂ

[NUME_REDACTAT] studiat este reprezentat de un număr de șapte dintre cele mai importante parcuri ale Timișoarei. Acestea sunt localizate în centrul orașului (fig. 1), cinci dintre ele fiind situate chiar pe malul râului Bega.

Fig. 1. Localizarea parcurilor studiate

Poziția geografică

Timișoara este reședința și cel mai mare oraș al județului Timiș din regiunea istorică Banat, vestul României (vezi fig. 2). Este așezat la intersecția paralelei de 45°47' latitudine nordică, cu meridianul de 21°17' longitudine estică. [NUME_REDACTAT] se afla situat la o distanță medie de aproximativ 550 km față de capitala României – București și circa 170 km și 300 km față de Belgrad și Budapesta, capitalele celor două țări învecinate, Serbia respectiv Ungaria (Muntean, 2002).

Fig. 2. Timișoara – Așezare în teritoriu

Cap I. CADRUL NATURAL

[NUME_REDACTAT] este așezat în sud-vestul [NUME_REDACTAT], mai exact în [NUME_REDACTAT], având o altitudine medie de 89 metri (Muntean, 2002).

Privit în ansamblu, relieful zonei Timișoara este de o remarcabilă monotonie, netezimea suprafeței de câmpie nefiind întreruptă decât de albia slab adâncită a râului Bega. În detaliu însă, relieful orașului și al împrejurimilor sale prezintă o serie de particularități locale, exprimate altimetric prin denivelări, totuși modeste, care nu depășesc nicăieri 2-3 metri (Mândrut, 1993).

[NUME_REDACTAT]

În structura de ansamblu a [NUME_REDACTAT] se deosebesc două etaje structurale: unul de fundament, alcătuit din șisturi cristaline și depozite sedimentare preterțiare, și altul alcătuit din depozite terțiare, care reprezintă umplutura depresiunii. În zona Timișoarei șisturile cristaline au fost interceptate la adâncimi de peste 1742 metri (Muntean, 2002).

[NUME_REDACTAT] se înscrie pe o arie de subsidență pusă în evidență prin grosimea mare a depozitelor cuaternare, orizonturile de loessuri și soluri fosile îngropate sub aluviuni. Altitudinile câmpiei oscilează între 75-100 metri, câmpia este uniformă cu pante reduse și numeroase albii părăsite (Muntean, 1998).

[NUME_REDACTAT] geografică a orașului și diversitatea condițiilor naturale determină atât trăsături majore ale climatului cât și nuanțe locale ale acestuia. Timișoara are un climat temperat-continental, cu influențe submediteraneene (mase de aer cald care bat dinspre [NUME_REDACTAT]) și influențe oceanice (mase de aer umed ce provin dinspre [NUME_REDACTAT]). Masele de aer submediteraneene se resimt în special iarna, determinând temperaturi moderate, fără geruri puternice, și provocând topiri rapide ale zăpezilor (Ardelean, 1979).

Temperatura medie multianuală a aerului la Timișoara este de 10,9oC (vezi tabelul 1). Temperaturile medii lunare prezintă un mers ascendent în primele șapte luni ale anului (fig. 3), înregistrând maxima în luna iulie (21,6oC), când și radiația solara este cea mai puternică. Minima este atinsă în luna ianuarie (-1,2oC).

Fig. 3. Temperatura medie lunară multianuală la stația Timișoara

(sursa: [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], 1966)

Tabel 1. Temperaturile medii lunare multianuale (1896-1955)

(sursa: [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] 1966)

Precipitațiile atmosferice au la Timișoara o valoare medii multianuală de 631 mm/an (calculată pe perioada 1921-1955).

În cursul unui an, cele mai bogate precipitații cad în luna iunie iar cele mai reduse în luna februarie (tabel 2).

Tabel 2. Precipitațiile atmosferice. Cantități medii lunare multianuale (1921-1955)

(sursa: [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] 1966)

Datorită influențelor climatice oceanice si submediteraneene care se resimt asupra orașului Timișoara, se observă că vânturile au cu preponderență o direcție Vest-Est și Sud-Nord (fig. 4).

Fig. 4. [NUME_REDACTAT] la stația Timișoara (după [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], 1966)

Clima această blândă, cu temperaturi si precipitații moderate, fac din Timișoara un mediu propice pentru dezvoltarea vegetației spontane. În parcurile orașului beneficiază de acest mediu favorabil atât speciile autohtone cât și unele specii exotice care au fost aclimatizate cu succes (flora tropicală din [NUME_REDACTAT], arborele [NUME_REDACTAT] din [NUME_REDACTAT])

.

[NUME_REDACTAT] Timișoarei dispune de o rețea hidrografică bogată, formată din râuri și lacuri, dar și de pânze acvifere extinse, unele cu mare productivitate.

Orașul este traversat de râul Bega. Acesta izvorăște din [NUME_REDACTAT] Ruscă la altitudinea de 1150 metri, are o lungime de 170 km iar bazinul său hidrografic se întinde pe o suprafață de 2241 km2 ([NUME_REDACTAT], 2006)

Râul intre anii 1728-1760 a fost canalizat, amenajându-se astfel 115 km pentru navigație.

În trecut mlaștinile râului aveau rolul de apărare a cetății medievale. În prezent nivelul apei din canalul Bega este mai ridicat cu circa 1 m față de interfluviu, apa din canal infiltrându-se prin diguri producând un exces de umiditate în zona adiacentă (Muntean, 2002). Acest poate fii unul dintre motivele pentru care de-a lungul canalului s-au format și păstrat unele dintre cele mai importante parcuri ale orașului (foto 1)

Foto.1. [NUME_REDACTAT] (www.opiniatimisoarei.ro)

Pe teritoriul orașului se gasesc și numeroase lacuri, fie naturale, formate în locul vechilor meandre sau în arealele detașate (cum sunt cele de lângă colonia Kuntz, de lângă Giroc, [NUME_REDACTAT] din [NUME_REDACTAT], etc.), fie de origine antropică (spre Fratelia, Freidorf, Moșnița, Mehala, etc), notabile prin situarea lor pe linia de contact cu localitățile periurbane (www.primariatm.ro).

Din punct de vedere al apelor subterane, pânza freatică a Timișoarei se găsește la o adâncime ce variază între 0,5 – 4 metri. Pânzele de adâncime cresc numeric, de la nord la sud, de la 4 la 9 metri – până la 80 metri adâncime – și conțin apă potabilă, asigurând astfel o parte din cerințele necesare consumului urban. Apar, de asemenea, ape de mare adâncime, captate în [NUME_REDACTAT] (hipotermale), apoi la sud de Cetate și în [NUME_REDACTAT] (mezotermale), cu valoare terapeutică, utilizate în scop balnear.

[NUME_REDACTAT] de sol este de o mare diversitate, numeroasele tipuri și subtipuri incadrându-se în clasele: cernisoluri, luvisoluri, argiluvisoluri, cambisoluri, hidrisoluri, pelisoluri, vertisoluri și protisoluri. Capacitatea generală de susținere a producției agricole este mijlocie, ca urmare a ponderii ridicate a unor tipuri de soluri cu fertilitate naturală scăzută ori afectate de umezeală în exces (entricambisoluri, gleiosoluri, stagnosoluri, vertisoluri, etc), compensată insă de prezența cernoziomurilor si a preluvosolurilor molice, cu pondere notabilă în arealul comunelor Săcălaz, Dumbrăvița și [NUME_REDACTAT] (Posea, 1997).

Flora și fauna

Spațiul timișorean se încadrează, din punct de vedere geobotanic, în zona pădurilor de stejar pedunculat, distruse în trecut de oameni, pentru obținerea lemnului necesar construirii cetății și caselor, cât și pentru câștigarea de terenuri cultivabile (Muntean, 2002).

În prezent, cu excepția câtorva areale împadurite cu cer și gârniță ([NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Șag), teritoriul se încadrează în silvostepa antropogenă ce caracterizează intreaga [NUME_REDACTAT].

Spațiile verzi și parcurile din interiorul orașului ocupă o suprafață de 100 ha (Muntean, 2002). Acestea au o densitate mai ridicată în centrul orașului, fapt pentru care Timișoara a fost supranumită Orașul florilor sau Orașul grădină.

Printre arborii răspândiți în parcurile timișorene găsim: platani (Platanus acerifolia), teiul brun (Tilia tomentosa), teiul cu frunze crestate (Tilia platyphyllos), ulmul rotat (Ulmus foliaceea), tisa (Taxus bacata); precum și numeroase specii străine: nucul american (Juglans nigra), Ginkgo biloba, chiparosul de baltă (Toxodium disttichum), ienupărul de virginia (Juniperus virginiana), pinus ponderosa (Muntean, 2002).

Păsările cel mai des întâlnite prin parcurile din oraș sunt: guguștiucul (Streptopelia decaocto), huhurezul mic (Strix aluco), ghionoaiea verde (Picus viridis), ciocănitoarea pestriță mare (Dendrocopos major), măcăleandru (Erithacus rubecula), privighetoarea roșcată (Lusciniamegarhynchos), mierla (Turdusmerula), pitulicea mică (Phylloscopus collybita), pițigoiul codat (Aegithalos caudatus), cioara de semănătură (Corvus frugilegus), graurulu (Sturnus vulgaris) și vrabia de casă (Passer domesticus) (Stănescu, 2008).

Cap II. ISTORICUL PARCURILOR

[NUME_REDACTAT]

Unul dintre parcurile care nu este așezat pe malurile râului Bega, acesta fiind situat în partea de NV a fostei cetăți a orașului chiar în spatele spitalului municipal (vezi fig. 1). Primul plan al [NUME_REDACTAT] dateaza din 1966 și a fost realizat de către arhitectul [NUME_REDACTAT]. În anii 1930 – 1935, în această zonă terenul era acoperit cu vegetație lemnoasă. În perioada 1986 – 1990 aici au fost aduse plante din parcurile din România, dar și din colecții particulare, s-au realizat schimburi internaționale de semințe, motiv pentru care aici se regăsesc plante din America, Asia si Tropice. Parcul are o suprafață de aproape 10 hectare, acesta fiind, în anul 1995, declarat rezervație științifică, cu scopul de a proteja flora locală si exotică (www.biotowns.ro).

Parcul a fost proiectat să cuprindă specii de plante grupate în sectoare: sectorul flora ornamentală (foto 2), sectorul flora și vegetația României, sectorul flora Americii, sectorul flora Asiei, sectorul sistemic al plantelor, sectorul flora medicinală și sectorul flora tropicală. În cadrul grădinii au fost identificate specii care nu se găsesc în celelalte parcuri ale orașului precum: Cercidiphyllum japonicum, Chionantus retusus, Diospyros lotus, Evodia daniellii, Kolkwitzia amabilis, Phyllostachys aurea, Quercus macrocarpa (sursa: Direcția de mediu Timișoara – www.dmmt.ro).

Foto.2. [NUME_REDACTAT]. Sectorul flora ornamentală

Poziția oarecum izolată a parcului, mărimea sa și varietatea vegetației fac din acest parc un important obiectiv recreativ al orașului.

[NUME_REDACTAT]

Așa cum sugerează și numele, parcul se află în proximitatea [NUME_REDACTAT] din centrul orașului (foto 3). Catedrala este cel mai mare lăcaș de cult din Timișoara. Aceasta a fost construită aici între anii 1936 – 1946 și este în prezent cea mai înaltă biserică din România (90,5 metri). Construită în stil bizantin, clădirea este opera arhitectului [NUME_REDACTAT]. Catedrala a fost inaugurată în anul 1946 în prezența [NUME_REDACTAT] și a prim-ministrului [NUME_REDACTAT] (Suciu, 1977).

Parcul se întinde așadar de la [NUME_REDACTAT] până la canalul Bega pe o suprafață de aproximativ 45400 m2, fiind mărginit în vest de B-dul 16 Decembrie 1989 iar în est de B-dul [NUME_REDACTAT]. Terenul pe care se întinde parcul era până la sfârșitul secolului al XVIII-lea o zonă mlăștinoasă. Prima amenajare propriu-zisă a început în 1967 cu aportul arhitectului Iojică. În interiorul parcului se găsesc o multitidine de specii arborifere, printre care: brad, ienupăr, liliac, magnolia cobus, mesteacan, molid, pin, salcie, ulm și câteva exemplare de platani cu vârsta de peste 100 de ani (www.biotowns.ro).

Foto.3. [NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT]

Cu o suprafață de 26.200 m2, [NUME_REDACTAT] este unul din parcurile centrale ale orașului Timișoara situându-se în imediata apropiere a Primăriei. Acesta este delimitat la nord de B-dul C.D. Loga, la sud de canalul Bega, la vest de strada 20 Decembrie 1989 iar la est de strada [NUME_REDACTAT].

În anul 1996, aici a fost ridicat de către [NUME_REDACTAT] Deportați în Bărăgan un monument pentru comemorarea a 45 de ani de la deportare (foto 4). Structura metalică sudată este opera arhitectului [NUME_REDACTAT] (www.banaterra.eu).

Foto.4. [NUME_REDACTAT]

Printre tipurile de arbori care se găsesc în acest parc, amintim: arțar, brad, castan, mesteacan, molid, salcie, stejar, tei, ulm.

Parcul I.C. [NUME_REDACTAT] făcea mai demult parte din [NUME_REDACTAT] situat la limita fostei cetăți a Timișoarei. Între anii 1968 – 1971 s-a construit bulevardul care astăzi desparte cele două parcuri, realizându-se astfel o fluență a circulației înspre centrul orașului.

”Simt o deosebită plăcere că sunt în capitala Banatului. Pe veci liberă soarta neamului nostru va fi asigurată cum nevoile sale o cer. Neamul nostru prin bărbăția sa si-a atras admirația lumii întregi”. Acestea au fost cuvintele lui Ion I.C. Brătianu care ocupând funcția de prim-ministru al României a vizitat orașul Timisoara la data de 3 august 1919. Cuvintele sale sunt astăzi inscriționate pe o placă situată lângă statuia bustului său din parcul care-i poartă numele (foto 5).

Foto.5. Parcul I.C. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] și sub denumirea de [NUME_REDACTAT], acesta este cel mai renumit parc din Timișoara. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, pe actualul amplasament al parcului, Wilhelm Mühle și [NUME_REDACTAT] Niemitz puneau bazele unei întinse grădini. Aceștia erau arhitecți peisagiști renumiți și cultivatori de plante ornamentale. Grădina în stil englezesc și franțuzesc se întindea pe 9 hectare și a fost inaugurată la 19 iulie 1891, cu ocazia [NUME_REDACTAT] pentru Industrie și Agricultură din Timișoara. Însuși regele [NUME_REDACTAT] I a vizitat [NUME_REDACTAT] la 16 septembrie 1891 (www.timisoara-info.ro).

În perioada primului război mondial parcul a fost complet distrus, devenind doar un loc unde pășteau caii cavaleriei.

Parcul actual a fost amenajat în anul 1928 prin efortul familiei col. I. Sâmbeteanu, preparativele de organizare ale parcului au fost conduse de Arpad Mühle, împreună cu arhitectul [NUME_REDACTAT] și alți horticoli bănățeni.

Noul parc a fost inaugurat în anul 1934, a primit denumirea de rozariu și se întindea pe o suprafață de 25.000 m2, fiind la acea vreme cel mai mare rozariu din Europa de sud-est. Rozariul conținea 1200 de soiuri și specii de tradafiri. În cel de-al doilea război mondial parcul este distrus din nou. După război rozariul este reabilitat, varietățile dispărute fiind înlocuite cu exemplare din producția proprie sau exemplare importate (www.timisoara-info.ro).

[NUME_REDACTAT] a fost modernizat în anii 2011 – 2012 și au fost plantați noi trandafiri, numărul soiurilor ajungând din nou la peste 1200 (foto 6). Pe lăngă straturile cu aranjamente florale și pergolele dispuse de-a lungul aleilor, în parc se găsesc numeroase sălcii, care mărginesc malul canalului Bega. Pe scena teatului de vară din parc se desfășoară anual festivaluri renumite în aer liber, precum [NUME_REDACTAT] în luna iulie, Festivalul de Operă și Operetă la sfârșitul lui august sau [NUME_REDACTAT], la mijlocul lunii septembrie.

Foto.6. [NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT]

Unul dintre cele mai mari parcuri ale orașului, acesta se intinde de-a lungul canalului Bega de la B-dul Michelangelo până la B-dul Revoluției 1989 fiind mărginit la vest de numeroasele vile de pe B-dul C.D. Loga.

Date istorice menționează anul 1858 ca dată a începutului de amenajare a primelor două parcuri în Timișoara, între care și [NUME_REDACTAT], denumit atunci [NUME_REDACTAT] Josef. Ulterior acesta a primit mai multe denumiri: după 1919 – [NUME_REDACTAT] Eminescu, după 1950 – [NUME_REDACTAT], iar din 2006 poartă denumirea de [NUME_REDACTAT] ”[NUME_REDACTAT]”. Amenajarea acestuia a fost finalizată în anul 1891 cu prilejul [NUME_REDACTAT] pentru Agricultură și Industrie. Parcul a fost conceput și realizat ca un parc peisager, și se bucură de existența unui exemplar monumental de arborele pagodelor ([NUME_REDACTAT]), pecum și de existența câtorva exemplare de stejar a căror vârstă depășește 100 de ani (www.primariatm.ro).

În anul 2012 [NUME_REDACTAT] a fost complet reamenajat după un proiect care a costat peste 2 milioane de euro (foto 7), devenind astfel un punct de atracție și distracție pentru copiii de toate vârstele.

Foto.7. [NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT]

Cel mai estic dintre parcurile studiate, [NUME_REDACTAT] se află situat la intersecția B-dului 3 August 1919 cu [NUME_REDACTAT] fiind delimitat in partea de sud de uzina Colterm si hotelul NH.

Cosiderat a fii unul dintre cele mai vechi parcuri ale orașului acesta a fost amenajat in perioada 1850 – 1862 sub îndrumarea contelui [NUME_REDACTAT]-Crönberg. De-a lungul vremii parcul a avut mai multe denumiri după cum urmează: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Maria și [NUME_REDACTAT] (www.primariatm.ro).

Având o suprafață de 45100 m2, în parc se întâlnesc indeosebi specii de stejar alături de specii rare de tisă și de pin.

Între anii 2009 – 2011 parcul a fost reabilitat, reamenajându-se aleile, a fost instalat un sistem modern de irigare iar gardul a fost restaurat (foto 8).

Foto.8. [NUME_REDACTAT]

Cap III. POLUAREA FONICĂ

Aspecte generale

Poluarea fonică sau sonoră constituie una dintre cele mai agresive forme de disconfort contemporan asupra omului. Aceasta este un atribut al civilizației și se datorează progresului tehnic prin diversificarea și dezvoltarea procesului de industrializare, a utilizării diferitelor mijloace de transport și implicit a mobilității populației (Berglund et al., 1999, citați de Voiculescu, 2012).

Poluarea fonică reprezintă o componentă importantă a poluării mediului înconjurător atât prin caracterul nociv cât și prin prezența sa în toate compartimentele vieții moderne. Poluarea sonoră constituie o problemă majoră pentru toate țările dezvoltate economic sau în curs de dezvoltare.

[NUME_REDACTAT] reprezintă o vibrație a particulelor unui mediu capabil să producă o senzație auditivă. Acesta se propagă sub formă de unde elastice sau valuri în mișcare prin diferite medii (gazoase, lichide sau solide) și nu se propagă în vid. În funcție de mediul pe care il traversează, viteza sunetului este diferită. Stephens (1986, citat de Voiculescu, 2012) oferă câteva exemple caracteristice:

la temperatura camerei viteza sunetului este de 340 m/s;

în exterior viteza sunetului este de 744 m/s;

în apă viteza sunetului este de 1449 m/s;

în oțel viteza sunetului este de 1500 m/s;

în sticlă viteza sunetului este de 600m/s.

Poluarea fonică sau sonoră, este sinonimă cu zgomotul. Acesta poate fi definit ca ”o suprapunere dezordonată de sunete cu frecvențe și intensități diferite care influențează negativ starea fizică și psihică a omului” (Lee, Fleming, 2002, citați de Voiculescu, 2012, p. 115). Sau ”sunetele care sunt supărătoare pentru oameni constituie zgomotele” (Craiu, 1974, p. 28).

Sunetele sunt produse de mișcări periodice, în timp ce zgomotele corespund unor mișcări neregulate (vezi fig. 5)

Fig. 5. Forme ale undelor acustice pentru sunet și zgomot (Craiu, 1974)

Principalii parametri în analiza acțiunii zgomotului sunt: intensitatea și frecvența.

Intensitatea sonoră reprezintă energia purtată de sunet și se măsoară în decibeli (dB). Scara de măsură decibelică este logaritmică, astfel că o creștere de doar 3 dB reprezintă o dublare a intensității sonore. De exemplu, diferența dintre o conversație normală (65 dB) și un țipăt (80 dB) este de doar 15 dB, însă intensitatea țipătului este de 30 de ori mai mare (Farcaș, 2008). În tabelul de mai jos avem exemplificat intensitățile sonore ale unor activități uzuale.

Tabel . Intensitatea sunetelor unor activități uzuale

(sursa: Farcaș, 2008)

Frecvența reprezintă numărul de oscilații pe unitatea de timp și se măsoară în Hertzi (Hz). Vibrațiile sub formă de unde sunt percepute de urechea umană la frecvențe cuprinse între 20 – 20000 Hz (Berglund, Lindvall, 1995 citați de Voiculescu, 2012). Vibrațiile de peste 20000 Hz sunt cunoscute sub numele de ultrasunete iar cele situate sub 20 Hz, sub numele de infrasunete.

Surse ale poluării fonice

Sursele poluării sonore pot fi (după Berlund, 1995 citat de Voiculescu, 2012):

naturale: zgomotele produse de tunete, erupții vulcanice, alunecări de teren, vânt. Acestea însă au caracter izolat și nu afectează intr-o mare măsură omul.

antropice: sunt considerate a fi principalul producător de zgomot. Acestea se împart la randul în două categorii:

interne: aici sursele de zgomot sunt oamenii și diversele aparate electro-casnice (radio, televizor, aspirator de praf);

externe: provenite din afara încăperilor, sunt produse de mijloacele de transport, uzine industriale, șantierele de construcți.

Cele mai active surse de poluare fonică le întâlnim în orașe și în apropierea acestora. Traficul rutier, feroviar și aerian, într-un cuvânt transporturile, constituie principalul producător de zgomot care poluează sonor atmosfera marilor orașe. ”Din dorința omului de a călători cât mai mult și de a se deplasa cât mai rapid, s-a creat atât de mult zgomot, de asemenea proporții, încât în curând s-ar putea să devină foarte greu de suportat” (Craiu, 1974, p. 30).

Sursele zgomotului urban

Zgomotul industrial: acesta constituie o problemă de mare importanță, prin influența complexă pe care o exercită asupra organismului, asupra capacității de muncă, prin numeroase implicații profesionale, tehnico-economice, medico-sociale și urbanistice. Zgomotele sunt generate de funcționarea unei mari diversități de mașini și unelte. De exemplu utilizarea uneltelor pneumatice generează zgomote cu un nivel variabil între 108–111 dB, iar în cazul ciocanelor de forță zgomotul discontinuu atinge valori între 95–104 dB (Văiteanu, 1982).

Zgomotul produs de traficul rutier: în orașele moderne este în continuă creștere. Deși motoarele autovehiculelor sunt mai silențioase, zgomotul pe străzi este în continuă creștere nu numai din cauza creșteri traficului, ci și din cauza vitezei (Cipilea, 1978). Larga răspândire a mijloacelor de transport auto, au determinat multe țări dezvoltate să introducă o legislație în încercarea de a reduce nivelul zgomotului sau cel puțin de al menține la un nivel mai scăzut. Principala sursă de zgomot o constituie mijloacele de transport cum sunt autocamioanele, autoturismele, autobuzele, tramvaiele, metrourile, și motocicletele.

Zgomotul produs de traficul aerian: dezvoltarea pe plan mondial a transporturilor aeriene, ca urmare a avantajelor pe care le oferă în raport cu transportul de suprafață, a condus la creșterea într-un ritm remarcabil a numărului de avioane (Darabont, 1981). Sursele principale de zgomot ale aeronavelor provin de la motorul cu reacție sau de la elice.

Zgomotul produs de traficul feroviar: în prezent o parte însemnată a traficului de mărfuri și călători se efectuează pe calea ferată. Dezvoltarea intensă a tehnicii moderne și mărirea traficului de mărfuri, precum și a vitezei de deplasare a adus la creșterea nivelului de zgomot a transporturilor feroviare. Zgomotul generat în timpul circulației trenurilor acționează în mod nefavorabil asupra călătorilor, personalului de deservire, cât și asupra populației din zonele străbătute de calea ferată (Darabont, 1981).

Zgomotul produs de șantierele de constructie: construirea de edificii și locuințe, activitățile de reabilitare a unor edifii mai vechi sau lucrările de refacere a căilor publice (asfaltare, pietruire, spargerea asfaltului cu ciocane pneumatice) contribuie într-o bună măsură la crearea unei atmosfere zgomotoase în mediul urban (Craiu, 1974).

Efectele poluării fonice asupra organismului uman

Acțiunea zgomotului ca factor nociv depinde de intensitatea, de frecvența și de durata acestuia, de distribuția expunerii la zgomot în cursul unei zile de lucru, de durata totală de expunere la zgomot în cursul întregii vieți și de sensibilitatea organismului.

Cercetările efectuate în ultimele decenii au arătat că zgomotele care se repetă la intervale de timp apropiate sunt mai supărătoare decât un zgomot trecător de scurtă durată care se repetă la intervale lungi. La acestea se adaugă faptul că zgomotele din natură sunt mai puțin supărătoare decât cele produse de diferite mașini sau cele care apar în procesele tehnologice (Craiu, 1974).

Zgomotul este o formă majoră și în continuă creștere de poluare. Acesta poate interfera cu comunicarea, produce stres, furie și pertubă somnul, ceea ce duce la lipsă de concentrare, iritabilitate și reduce eficiența. Zgomotul poate contribui la probleme de sănătate legate de stres, cum ar fi presiune arterială. Expunerea la niveluri ridicate de zgomot pentru perioade lungi de timp poate provoca surditate parțială sau chiar pierderea auzului (Farcaș, 2008).

Un caz terifiant de iritabilitate datorat zgomotului îl prezintă [NUME_REDACTAT] în cartea sa ”Poluarea mediului ambiant” (1975), în care un muncitor de noapte din cartierul Bronx din [NUME_REDACTAT] era suprairitat de faptul că nu se putea odihni din cauza zgomotului produs de copiii care se jucau, alergau și țipau în jurul locuinței sale, se scoală și se repede cu violență la fereastră, împușcând pe unul din acești copii. La poliție declară că neputând dormi din cauza zgomotului (fapt care se petrecea zilnic) a devenit de o extremă iritabilitate și pierzând controlul a comis acest gest pe care apoi l-a regretat.

În lucrarea sa de doctorat intitulată ”Zgomotul traficului rutier – un studiu al regiunii Skane, Suedia” (2008), [NUME_REDACTAT] exemplifică cele mai importante efecte ale poluării fonice asupra organismului uman. Acestea sunt:

Deteriorarea auzului: zgomotul dacă este suficient de intens (peste 140 dB) poate deteriora permanent urechea omului. Un nivel mai redus dar continuu de zgomot (între 90 – 110 dB) poate provoca surditate temporară, de la care o persoană își revine doar după o perioadă de odihnă într-un mediu liniștit.

Efecte fiziologice: există dovezi că expunerea la zgomot are efect asupra sistemului cardiovascular rezultând eliberarea catecolaminelor (compuși aromatici aminați de tipul adrenalinei – sursa: Marele dicționar de neologisme, 2000) și o creștere a tensiunii arteriale. Nivele ridicate de catecolamine în sânge sunt asociate cu stresul.

Enervare: cu cât nivelul de zgomot este mai ridicat cu atât mai enervant tinde să fie.

Perturbarea somnului: aceasta poate duce, în mod cumulat, la stres, anxietate, furie, frustrare și extenuare. Somnul este un privilegiu esențial pentru sănătatea și starea de bine a omului iar perturbarea acestuia poate deveni o sursă profundă de suferință pentru cei care sunt afectați.

Performanța muncii: unii cercetători susțin că zgomotul poate fi un factor de stres, chiar la niveluri scăzute, acesta putând reduce atenția și capacitatea de muncă, inducând posibilitatea producerii de accidente.

Legislația poluării fonice

Prin integrarea României în UE, autoritățile din sistemul de protecție a mediului se află într-un proces complex de colaborare în scopul armonizării legislației românești cu cea europeană și adoptării unor standarde și norme europene.

În țara noastră de problemele poluării sonore se ocupă [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Mediului în cadrul căruia funcționează [NUME_REDACTAT] Zgomot și Vibrații, care are responsabilități privind elaborarea strategiei naționale și verificarea menținerii acestora în acord cu standardele europene și internaționale.

Referitor la poluarea fonică în prezent se află în vigoare H.G. 321/2005 care potrivit articolului 1 ”abordează unitar, la nivel național, evitarea, prevenirea sau reducerea efectelor dăunătoare provocate de expunerea populației la zgomotul ambiant, inclusiv a disconfortului, prin implementarea progresivă a următoarelor măsuri:

a) determinarea expunerii la zgomotul ambiant, prin realizarea cartării zgomotului cu metodele de evaluare prevăzute în prezenta hotărâre;

b) asigurarea accesului publicului la informațiile cu privire la zgomotul ambiant și a efectelor sale;

c) adoptarea, pe baza rezultatelor cartării zgomotului, a planurilor de acțiune pentru prevenirea și reducerea zgomotului ambiant, unde este cazul, în special acolo unde nivelurile de expunere pot cauza efecte dăunătoare asupra sănătății umane și pentru a menține nivelurile zgomotului ambiant în situația în care acestea nu depășesc valorile limită stabilite conform art. 7 alin. (3) lit. b).”

Nivelele de zgomot din exteriorul clădirilor limitate prin STAS 6161.3 – 82 sunt prezentate în tabelul următor:

Tabel . Limite admise pentru nivelul de zgomot din exteriorul clădirilor conform STAS 6161.3 – 82

(Sursa: Vișan și colab., 1998)

Cap IV. METODOLOGIA CERCETĂRII

Aparatura de lucru

Pentru a putea analiza poluarea fonică într-un areal este imperios necesară deplasarea la fața locului și măsurarea nivelului de zgomot în anumite puncte. În cazul de față, pentru realizarea acestor măsurători s-a folosit sonometrul Bruel & Kjaer 2250 (foto 8).

Foto.9. [NUME_REDACTAT] & Kjaer 2250

Sonometrul este cel mai simplu aparat portabil pentru măsurarea zgomotului. Aparatul măsoară efectiv nivelul de presiune acustică exprimat în dB. Sonometrul este un aparat care răspunde semnalului sonor aproximativ în acelasi mod ca urechea umană si care permite determinări de nivel de zgomot obiective si reproductibile.

Programele software

Programele software de tip GIS ([NUME_REDACTAT] System) sunt astăzi o condiție obligatorie când vorbim despre o analiză geografică.

Pentru această lucrare s-au folosit două dintre cele mai cunoscute și utilizate astfel de programe, și anume: QGIS 2.2 și ArcGIS 9.3.

Metoda de măsurare

Cu ajutorul programului QGIS 2.2 s-au descărcat imaginile satelitare ale parcurilor și s-a aplicat peste acestea un grid cu laturile egale de 40 metri (fig. 6).

Fig. 6. [NUME_REDACTAT]

Pe teren, măsurătorile s-au realizat la fiecare intersecție a laturilor gridului aflate în interiorul parcului cât și la intersecția acestora cu linia de limitare a parcului (fig. 7)

Fig. 7. Punctele măsurate în [NUME_REDACTAT]

Măsurătorile au fost efectuate în perioada Aprilie-Mai 2014, iar pentru fiecare parc au fost realizate căte trei serii de măsurare după cum urmează:

În zilele lucrătoare:

Dimineața, între orele 08:00 – 10:00;

Seara, între orele 20:00 – 22:00;

În zilele nelucrătoare:

La prânz, între orele 12:00 – 14:00.

Pentru fiecare punct s-a efectuat o măsurare a nivelului de zgomot pe o perioadă de 30 de secunde, timp în care aparatul, prezentat anterior, înregistrează valorile și calculează media acestora.

Crearea bazei de date

După terminarea activității de teren, s-a trecut la următoarea etapă și anume descărcarea informațiilor acumulate și crearea bazei de date. Poate cea mai simplă etapă dar care necesită cea mai mare atenție deoarece o greșeală cât de mică poate afecta rezultatul analizei.

Pentru crearea bazei de date au fost nevoie de trei faze, și anume:

Descărcarea valorilor masurate pentru fiecare parc și realizarea de tabele;

Digitizarea punctelor măsurate;

Asocierea acestora cu valorile corespunzătoare fiecăruia, rezultând astfel o serie de baze de date spațiale (fig. 8).

Fig. 8. Baza de date a [NUME_REDACTAT]

Crearea hărților de zgomot

Odată creată baza de date pentru toate parcurile, următoarea etapă a reprezentat-o producerea hărților. Pentru fiecare parc s-au realizat câte patru harți. Una reprezentând localizarea punctelor de măsurare iar celelalte trei reprezentând nivelul de zgomot aferent celor trei perioade în care au fost făcute măsurătorile (vezi punctul 4.3.). Acestea au fost realizate cu ajutorul programului ArcMap, folosind funcția de interpolare IDW ([NUME_REDACTAT] Weighted).

Interpolarea este procesul de estimare a valorilor necunoscute, cuprinse între valorile cunoscute.

Metoda IDW preia literalmente conceptul de autocorelare spațială, plecând de la prezumția că, cu cât un un punct etalon este mai apropiat de celula a cărei valoare urmează a fi determinată, cu atât va fi mai apropiată valoarea acesteia de valoarea punctului etalon. Această metoda se potrivește cel mai bine atunci cand avem o rețea densă de puncte situate la aceeași distanță unele de altele. Modelul generat este rezultatul valorilor fiecărui punct al suprafeței introduse și a distanței dintre puncte, punctele aflate la o distanță mai mică unele de altele având o influență mai mare asupra rezultatului final.

Cap V. STUDIU DE CAZ

[NUME_REDACTAT]

Parcul cu cea mai mare suprafață dintre cele studiate. În acest parc s-a măsurat nivelul zgomotului într-un număr de 124 puncte (fig. 9).

Fig. 9. Punctele de măsurare în [NUME_REDACTAT]

Rezultatul analizei arată faptul că în raport cu dimensiunea parcului, doar o mică parte este afectată de zgomote de peste 55 dB (vezi fig. 10, 11, 12). Acest lucru se întâmplă in partea estică, acolo unde parcul este mărginit de [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], o foarte aglomerată arteră rutieră. Suprafața maximă afectată de aceste valori (23,47%) o întâlnim în zilele lucrătoare în intervalul orar 20:00 – 22:00 (vezi fig. 11). Cazurile izolate, de peste 65 si chiar 75 dB, din interiorul parcului se datorează în mare măsură sirenelor serviciului de ambulanță al spitalului municipal aflat în imediata apropiere.

O adevărată oază de liniște, cu valori ale zgomotului sub 45 dB, care se întinde pe o suprafață de 4,56%, o întâlnim în partea vestică a parcului, aceasta manifestându-se în zilele lucrătoare între orele 08:00 – 10:00 (vezi fig. 10). Acest lucru se datorează faptului ca aici se află situată o mică pajiște înconjurată din toate părțile de arbori, aceștia oferind un scut fonic.

Fig. 10. Nivelul zgomotului în zilele lucrătoare între orele 08:00 – 10:00

În zilele nelucrătoare se observă că o pondere foarte mare din suprafața parcului (80,98%) se încadrează intr-un nivel destul de scăzut al zgomotului (45 – 55 dB) (vezi fig. 12). Acesta datorită traficului mai redus de la sfârșitul săptămânii.

Fig. 11. Nivelul zgomotului în zilele lucrătoare între orele 20:00 – 22:00

Fig. 12. Nivelul zgomotului în zilele nelucrătoare între orele 12:00 – 14:00

[NUME_REDACTAT]

Pentru acest parc au fost nevoie de 84 puncte de măsurare (fig. 13).

Fig. 13. Punctele de măsurare în [NUME_REDACTAT]

Parcul este poziționat chiar în centrul orașului fiind înconjurat de două artere rutiere importante, în vest de B-dul 16 Decembrie 1989 (în lungul acestuia fiind situată și o linie de tramvai), iar în est de B-dul [NUME_REDACTAT]. Acest lucru se reflectă în faptul că pe intreaga suprafață a parcului nu întâlnim valori ale zgomotului care să coboare sub limita de 45 dB.

Prezența liniei de tramvai afectează în principal nivelul zgomotului în zilele lucrătoare, între orele 08:00 – 10:00. Din figura 14 se observă că în această perioadă, în partea estică, există zone cu valori de peste 65 dB. Dacă în zilele lucrătoare, dimineața doar o suprafață de 16,55% este ocupată de un nivel sub 55 dB (vezi fig. 14), seara însă situația stă puțin diferit, suprafața ocupată de aceași valoare crecând la 46,36% (vezi fig. 15). În zilele de weekend nivelul zgomotului este relativ uniform, acesta încadrându-se între valorile de 55 – 65 dB pe o suprafață de 82,61% (vezi fig. 16).

Fig. 14. Nivelul zgomotului în zilele lucrătoare între orele 08:00 – 10:00

Fig. 15. Nivelul zgomotului în zilele lucrătoare între orele 20:00 – 22:00

Fig. 16. Nivelul zgomotului în zilele nelucrătoare între orele 12:00 – 14:00

[NUME_REDACTAT]

Fig. 17. Punctele de măsurare în [NUME_REDACTAT]

Al doilea ca mărime dintre parcurile analizate, pentru [NUME_REDACTAT] s-au realizat măsurători în 112 puncte (vezi fig. 17).

Deși multă lume ar avea tendința să afirme că [NUME_REDACTAT] este printre cele mai zgomotoase, analiza hărților ne spune altceva.

Chiar dacă în timpul săptămânii măsurătorile s-au făcut la niște ore când parcul nu este foarte vizitat de copii, observăm că suprafețe importante ale acestuia se încadrează sub valoarea de 55 dB, aproximativ 97% dimineața (fig. 18) și aproximativ 98% seara (vezi fig. 19). De remarcat este faptul că în intervalul orar 20:00 – 22:00, 28,82% din suprafața parcului se încadrează în limita de 45 dB. Aceasta fiind cea mai mare pondere a suprafeței unui parc situată sub această limită de zgomot. Acest lucru este posibil datorită localizării foarte bune a parcului, ferit de agitația traficului, având un singur front stradal în partea sud-vestică însă acesta este format dintr-un gard viu care formează o barieră fonică.

Studiind analiza zilelor nelucrătoare situația stă total diferit. În această perioadă a săptămânii doar 5,67% din suprafața parcului se încadrează sub nivelul de 55 dB (vezi fig. 20). Tot aici întâlnim și valori de peste 75 dB, în nord-estul parcului, însă acestea se datorează unui spectacol care era în desfășurare în perioada măsurătorilor.

Fig. 18. Nivelul zgomotului în zilele lucrătoare între orele 08:00 – 10:00

Fig. 19. Nivelul zgomotului în zilele lucrătoare între orele 20:00 – 22:00

Fig. 20. Nivelul zgomotului în zilele nelucrătoare între orele 12:00 – 14:00

Parcul I.C. [NUME_REDACTAT] cu cea mai mică suprafață dintre cele examinate. Aici au fost necesare doar 44 puncte de măsurare (fig. 21).

Acesta este mărginit la nord de bulevardul cu același nume, fapt care își pune amprenta semnificativ asupra hărților de zgomot obținute. În condițiile în care traficul pe strada Michelangelo a fost restricționat în perioada măsurătorilor, datorită lucrărilor la pasajul subteran, B-dul I.C. Brătianu a preluat o parte din trafic pe ruta ocolitoare spre strada Cluj.

Fig. 21. Punctele de măsurare în Parcul IC [NUME_REDACTAT] zilele lucrătoare, în intervalul orar 08:00 – 10:00, aceasta fiind perioada în care traficul auto este foarte aglomerat, pe aproape 90% din suprafață parcului se înregistrează valori între 55 – 65 dB (vezi fig. 22).

Fig.22. Nivelul zgomotului în zilele lucrătoare între orele 08:00 – 10:00

Fig.23. Nivelul zgomotului în zilele lucrătoare între orele 20:00 – 22:00

Fig. 24. Nivelul zgomotului în zilele nelucrătoare între orele 12:00 – 14:00

Între orele 20:00 – 22:00 ale zilelor lucrătoare, odată cu scăderea intensității traficului, se evidențiază două zone. Odată frontul stradal, cu o suprafață de aproximativ 30%, cu intesități între 55 – 65 dB si zona înterioară a parcului (o suprafață de aproximativ 70%) cu un nivel mai scăzut,situat între 45 – 55 dB (vezi fig. 23).

În zilele nelucrătoare situația este aproximativ la fel, cu un mic câștig al zonei mai liniștite, cu valori între 45 – 55 dB (fig. 24).

5.5. [NUME_REDACTAT]

Datorită unei suprafețe mai reduse, în [NUME_REDACTAT] s-au efectuat un număr total de 56 măsurători (vezi fig. 25).

Acesta este mărginit la vest de o importantă arteră rutieră, strada 20 Decembrie 1989 care face legătura între zona universitară și centrul orașului. Acest fapt își pune semnificativ amprenta asupra modului cum sunt dispuse nivelele de zgomot. Valorile zgomotului scăzând treptat de la vest la est, exemplul cel mai relevant se observă în zilele lucrătoare între orele 08:00 – 10:00 (vezi fig. 26). Fenomenul se păstrează și în celelalte două exemple, acestea însă se remarcă prin suprafețe mai întinse cu nivele de zgomot care nu depășesc 55 dB. Aproximativ 62% între orele 20:00 – 22:00 al zilelor lucrătoare (vezi fig. 27) și aproximativ 67% în zilele de weekend (vezi fig. 28).

Fig. 25. Punctele de măsurare în [NUME_REDACTAT]

Fig. 26. Nivelul zgomotului în zilele lucrătoare între orele 08:00 – 10:00

Fig. 27. Nivelul zgomotului în zilele lucrătoare între orele 20:00 – 22:00

Fig. 28. Nivelul zgomotului în zilele nelucrătoare între orele 12:00 – 14:00

5.6. [NUME_REDACTAT]

Pentru acest parc au fost nevoie de 72 puncte de măsurare (fig. 29).

Fig. 29. Punctele de măsurare în [NUME_REDACTAT]

Dacă analizăm cu atenție hărțile nivelului de zgomot putem observa că o mare parte din suprafața parcului se încadrează sub valoarea de 55 dB. Aceste suprafețe ocupă ponderi de peste 70% în zilele de weekend (vezi fig. 32) și întervalul orar 20:00 – 22:00 al zilelor lucrătoare (vezi fig. 31).

Zonele cele mai afectate de zgomot ale parcului, cu valori de peste 55 și chiar 65 dB (vezi fig. 30), sunt partea vestică (unde parcul este mărginit de [NUME_REDACTAT]) și partea de nord, lângă care își are traseul una dintre cele mai importante linii de tramvai ale orașului.

Fig. 30. Nivelul zgomotului în zilele lucrătoare între orele 08:00 – 10:00

Fig. 31. Nivelul zgomotului în zilele lucrătoare între orele 20:00 – 22:00

Fig. 32. Nivelul zgomotului în zilele nelucrătoare între orele 12:00 – 14:00

5.7. [NUME_REDACTAT]

Fig. 33. Punctele de măsurare în [NUME_REDACTAT]

Un parc cu o suprafață relativ mică, aici s-au făcut masurători în 58 de puncte prezentate în figura 33.

Parcul este mărginit la est de strada Michelangelo. În timpul măsurătorilor, traficul pe această stradă era restricționat datorită lucrărilor la pasajul subteran.

Chiar și așa, cu traficul desfășurandu-se pe o singură bandă pe sens, în diminețile zilelor lucrătoare întâlnim în zona estică a parcului o suprafață de aproximativ 8% cu valori ale zgomotului de peste 55 dB. Dacă ne deplasăm spre vest, observăm ca nivelul zgomotului scade treptat la valori cuprinse între 50 – 55 dB și chiar sub valoarea de 50 dB. Puțin peste jumătate din suprafața parcului (54,78%) fiind ocupată cu un nivel de zgomot situat sub această valoare (fig. 34).

Fig. 34. Nivelul zgomotului în zilele lucrătoare între orele 08:00 – 10:00

Între orele 20:00 – 22:00 ale zilelor lucrătoare se observă că suprafața cu valori de sub 50 dB câștigă teren, ajungând la o pondere de 58,47% (vezi fig. 35). Tot aici se observă apariția, în zona sud-vestică a unei mici suprafețe cu valori de peste 55 și chiar 60 dB. Acest lucru se datorează faptului că pe celălalt mal al canalului Bega se află amplasat un local de tip terasă.

Fig. 35. Nivelul zgomotului în zilele lucrătoare între orele 20:00 – 22:00

Fig. 36. Nivelul zgomotului în zilele nelucrătoare între orele 12:00 – 14:00

Un caz total aparte îl constituie nivelul zgomotului în zilele nelucrătoare între orele 12:00 – 14:00, atunci când aproape pe întreaga întindere a parcului s-au înregistrat valori de sub 50 dB, mai exact pe o suprafață de 95,68% (vezi fig 36). Acest fapt face din [NUME_REDACTAT] cel mai liniștit parc dintre cele studiate pentru această perioadă de timp.

CONCLUZII

În ceea ce privește normele din România și anume că în zonele de recreere și odihnă nivelul maxim de zgomot nu trebuie să depășească 45 db, din analiza hărților acustice sa putut observa faptul că în majoritatea parcurilor studiate aceste valori sunt depășite, în unele cazuri chiar intr-o proporție foarte mare. Acest lucru se întâmplă acolo unde parcurile sunt mărginite de artere rutiere foarte circulate (ex: [NUME_REDACTAT] mărginit de [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] de B-dul 16 Decembrie 1989, [NUME_REDACTAT] de strada 20 Decembrie 1989 și [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT]).

Am putut totuși remarca că există în interiorul parcurilor și zone cu adevărat liniștite unde nivelul zgomotului nu depășește valoarea de 45 dB.

Un lucru interesant pe care l-am remarcat în timpul cercetărilor pe teren este acela că, datorită faptului că parcurile studiate sunt foarte împădurite de multe ori nivelele de zgomot care depășesc valoarea de 45 dB se datorează foșnetului frunzelor copacilor. Acesta însă fiind un sunet natural nu este deloc deranjant ci dimpotrivă este chiar foarte plăcut. Acestea însă nu depășesc valoarea de 60 dB, limită la care zgomotul incepe să fie deranjant.

După cum am observat din analiza studiată, și anume că traficul rutier este cea mai importantă sursă de zgomot care afectează parcurile din Timișoara, principalele metode de combatere ale poluării fonice ar trebuii sa aibe în vedere circulației autoturismelor și mijloacelor de transport în comun.

În privința acestui aspect în continuare am să prezint câteva metode de prevenire a poluării fonice care ar putea avea un impact pozitiv asupra arealelor analizate.

METODE DE REDUCERE A

POLUĂRII FONICE

Reducerea zgomotelor la autoturisme

De-a lungul vremii autoturismele s-au transformat foarte mult. În zilele noastre, producătorii de autoturisme utilizează atenuatoare (fig. 37) și filtre, la evacuarea gazelor de espament pentru reducerea zgomotelor. Acestea transformă energia acustică în energie calorică (Vișan și colab., 1998).

Fig.37. Atenuatoare de zgomot

a – cu o cameră, b, c – cu două camere, d – lamelar, e – celular

(Vișan și colab., 1998)

Reducerea zgomotelor la mijloacele de transport în comun

Timișoara deține o rețea vastă de mijloace de transport în comun, în oraș existând multiple linii de tramvai, troleibuz, autobuz. Cele mai zgomotoase dintre acestea fiind tramvaiele.

În prezent pentru reducerea zgomotului, la fabricarea tramvaielor se folosesc amortizoare de cauciuc, amortizoare de vibrații și inele antizgomot la roți. De asemenea la construcția căilor de rulare se aplică bandaje de cauciuc (Vișan și colab., 1998).

Încă din anii ’90 la Timișoara au fost puse în circulație garnituri de tramvaie străine, mult mai confortabile și silențioase, aduse din Germania. În plus de asta, în anul 2007, primăria a achiziționat 50 de troleibuze marca Skoda și 50 de autobuze marca Mercedes (www.timpolis.ro). Acestea ar trebuii, măcar în teorie, să fie mai silențioase decât vechea garnitură de autobuze și troleibuze Rocar.

Planificarea traficului

Pentru reducerea poluării fonice în orașe, o foarte simplă metodă și foarte ieftină metodă este planificarea traficului. Un procedeu foarte la indemână este reducerea limitei de viteză pe arterele aglomerate.

Conform studiului privind zgomotul traficului rutier „Nordic prediction method” (citat de Farcaș, 2008) o reducere a vitezei, pentru autoturime, de la 50 km/oră la 30 km/oră rezultă o scădere a zgomotului de la 73,5 dB la 71 dB ceea ce înseamnă o reducere de 2,5 dB.

O altă foarte simplă măsură de reducere a zgomotului luată de către autorități a fost interzicerea claxonatului în orașe.

Cea mai eficientă metodă este și va rămâne încurajarea mersului pe bicicletă, care este totodată și o masură foarte bună de reducere a poluării aerului. Acest lucru se poate face prin amenajarea pistelor sigure și de bună calitate.

Directive UE

[NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] au adoptat Directiva 2002/49/EC în 25 iunie 2002, a cărei principală sarcină este aceea de a crea o bază comună pentru toate statele [NUME_REDACTAT], pentru administrarea urbană a zgomotului ambiental prin:

Crearea de hărți acustice strategice pentru șosele, căile ferate, aeroporturi, zonele industriale și aglomerările importante;

Informarea și consultarea publicului despre expunerea la zgomot, efectele sale și măsurile ce se pot lua pentru combaterea lui;

Elaborarea planurilor de acțiune în vederea prevenirii și reducerii zgomotului ambiental în scopul protejării sănătății umane și a conservării zonelor liniștite;

Asigurarea participării eficace a publicului la întregul proces de planificare a activităților.

În vederea acestei măsuri, [NUME_REDACTAT] a realizat un proiect intitulat „Planuri de acțiune pentru prevenirea și reducerea zgomotului ambiant în municipiul Timișoara”. Prin acest proiect cetățenii timisoreni au fost chestionați privind propunerile lor pentru reducerea zgomotului produs de mijloacele de transport și alte surse. Răspunsurile acestora au fost următorele:

Interzicerea claxonatului;

Transportul în comun să fie gratuit pentru descurajarea transportului individual;

Interzicerea accesului camioanelor și TIR-urilor în oraș și devierea pe centură;

Realizarea de panouri antizgomot pe str. Gh. Lazăr;

Construirea centurii ocolitoare pentru a elimina mijloacele de transport cu gabarit mare din oraș;

Introducerea și utilizarea acționării electrice nepoluante cu zgomot redus și alegerea selectivă a rutelor de transport;

Eliminarea autovehiculelor de mare tonaj de pe bulevarde;

Crearea de zone verzi formate din arbori și pomi ornamentali;

Terminarea centurii ocolitoare a orașului;

Eliminarea numărului mare de autovehicule din trafic;

Construirea de panouri și folosirea asfaltului absorbant;

Achiziționarea unor mijloace de transport în comun noi, silențioase.

BIBLIOGRAFIE

Ardelean V., Zâvoianu I., (1979) – [NUME_REDACTAT] – Timiș, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Margareta, (1974) – Sunet, zgomot, poluare sonoră, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]. L.I, [NUME_REDACTAT]., (1978) – Poluarea mediului ambiant, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] A., (1981) – Poluarea sonoră și civilizația contemporană, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], O., (1993) – [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], I., (1998) – Monografia județului Timiș, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], I. (2002) – Timișoara – Monografie, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Ileana, (2006) – [NUME_REDACTAT] a României, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] G., (1997) – Câmpia de Vest a României, [NUME_REDACTAT] „România de mâine”, [NUME_REDACTAT], D., (2008) – Timișoara și păsările ei, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], I.D., (1977) – [NUME_REDACTAT] Banatului, Ed. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], D., Darabont. A., (1982) – Circulația si poluarea sonoră a mediului ambiant, [NUME_REDACTAT], București,

Vișan, Sanda și colab., (1998) – Mediul înconjurător – Poluare și protecție, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], M. (2012) – Poluarea și protecția mediului, [NUME_REDACTAT] de Vest, [NUME_REDACTAT], G., (1975) – Poluarea mediului ambiant vol II, [NUME_REDACTAT], București

WEBOGRAFIE

www.banaterra.eu – accesat în 25.06.2014

www.biotowns.ro – accesat în 25.06.2014

www.dmmt.ro – accesat în 24.06.2014

www.opiniatimisoarei.ro – accesat în 20.06.2014

www.primariatm.ro – accesat în 15.06.2014

www.timisoara-info.ro – accesat în 23.04.2014

www.timpolis.ro – accesat în 28.06.2014