Politica Agr°cola Comuna (pac)

[NUME_REDACTAT]

Tema lucrarii abordate de mine o reprezinta “Politica agrícola comuna”(PAC).

Data fiind amploarea procesului de reforma la care e supusa PAC in prezent, am considerat oportuna realizarea unei cercetari ale carei rezultate sunt prezentate in aceasta lucrare de licenta, centrate pe caracterul complex al reglementarilor PAC, diversitatea si complexitatea masurilor de finantare PAC, precum si rolul acestei politici in relatiile dintre statele membre ale UE in domeniul pietei produselor agroalimentare.

Agricultura reprezinta un sector de prima importanta in Romania atat prin contributia pe care o are in economía nationala cat si prin rolul sau social vital. Contributia agriculturii Romaniei in PIB a fost intodeauna ridicata. Cu tóate ca in ultimul deceniu, ponderea inregistrata a scazut, oscilatiile productiei agricole inca induc variatii semnificative ale PIB.

Lucrarea de fata este structurata pe 4 capitole, incheindu-se cu un capitol de”Concluzii”.

Primul capitol cuprinde consideratii generale ale PAC si impactul acesteia asupra agriculturii, al doilea capitol cuprinde implicatii si efecte ale PAC, al treilea capitol este dedicat studiului de caz S.C.[NUME_REDACTAT] S.R.L iar ultimul capitol cuprinde cateva concluzii.

[NUME_REDACTAT] Comună (PAC) reprezinta un ansamblu de principii, mijloace si metode de actiune prin care se realizeaza obiectivele generale ale statului in domeniul agriculturii.

Politica agricolă comună a fost política comuna cea mai importanta si totodata unul dintre elementele esentiale ale sistemului institutional al [NUME_REDACTAT].Deosebita ei insemnatate în cadrul construcției comunitare este reflectată prin câteva trăsături distincte:

Este o politică mare consumatoare de resurse financiare. Politica agricolă consumă, prin sistemul complex de subvenții și alte stimulente financiare, circa jumătate din bugetul comun.

Este o politică prin excelență integraționistă, în mai mare măsură chiar decât [NUME_REDACTAT], unde standardele armonizate le-au înlocuit în proporție de circa 10% pe cele naționale. În ce privește PAC, politicile agricole naționale au fost înlocuite, pentru marea majoritate a producției agricole, de reglementări comune de funcționare a piețelor și comercializare a produselor;

Presupune un grad sporit de vulnerabilitate la presiunile de lobbying. Avem trei rațiuni majore care justifică de ce factorii politici sunt foarte sensibili la lobby-ul exercitat de producătorii agricoli.

Politica agricolă este construită în jurul a doi piloni: primul – și cel inițial – este cel al organizațiilor comune de piață, iar al doilea, care a căpătat amploare în deceniul trecut, este cel al dezvoltării rurale.

România a devenit țară membră a [NUME_REDACTAT] la 1 ianuarie 2007. La fel ca și celelalte 10 state membre care au aderat în 2004, România, ca nou intrant, va trebui să se adapteze la UE, să îndeplinească Criteriile de aderare de la Copenhaga și să se alinieze la întregul corp al legislației și politicilor existente ale UE. Pentru producătorii agricoli români, aderarea țării noastre la UE a reprezentat deschiderea unei vaste piețe de produse agroalimentare, caracterizată printr-un mare potențial de absorbție și stabilitate a prețurilor. Pe această piată unică, concurența este extrem de dură sub raportul prețului și calității ofertei

În contextul acesta pentru ca procesul de integrare în [NUME_REDACTAT] să nu se transforme într-un blocaj al dezvoltării agriculturii prin pierderea bătăliei în lupta de concurență pe piața unică europeană, în opinia mea, o prioritate maximă pe termen scurt o reprezintă focalizarea politicii agricole, pe crearea și consolidarea determinanților fundamentali ai competitivității.

Având un rol de pionierat în procesul integraționist, politica agricolă comnună a contribuit pozitiv la cresterea economica si a reusit sa garanteze aprovizionarea consumatorului european cu o gama ampla de produse alimentare calitative la preturi rationale.

CAPITOLUL I: [NUME_REDACTAT] Comună și impactul asupra agriculturii

1.1 Scurt istoric – etape în evoluția PAC

Istoricul PAC începe în 1957, odată cu semnarea Tratatului de la Roma privind crearea [NUME_REDACTAT] Europene de către aceleași șase state (Franța, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg) care, în 1952, înființaseră CECO ([NUME_REDACTAT] a Cărbunelui și Oțelului). Reglementările de politică agricolă sunt cuprinse în articolele 38-46 ale Tratatului de la Roma (în prezent, articolele 32-38, după modificările aduse de Tratatul de la Amsterdam).

La momentul initial, obiectivele [NUME_REDACTAT] Comune, specificate in art.39, erau urmatoarele:

Stabilizarea piețelor;

Creșterea productivității agricole prin promovarea progresului tehnic, prin asigurarea dezvoltării raționale a producției agricole, și totodata prin utilizarea optimă a factorilor de producție, în special a forței de muncă;

Asigurarea siguranței aprovizionărilor;

Asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru populația agricolă;

Asigurarea unor prețuri accesibile pentru consumatori.

Tratatul de la Roma nu explica concret cum trebuia să fie realizate aceste obiective, motiv pentru care în 1958, miniștrii agriculturii din cele șase state semnatare ale Tratatului s-au întâlnit la Stresa (Italia) pentru a se pune de acord asupra modului de transpunere în practică a politicii agricole. Acestia au stabilit trei principii care să guverneze PAC:

-Unicitatea pieței: în interiorul [NUME_REDACTAT], produsele agricole au dreptul sa circule fără restricții;

-Preferința comunitară: este favorizat consumul produselor originare din [NUME_REDACTAT], prin stabilirea de prețuri mai mari la produsele din import față de producția internă;

-Solidaritatea financiară: măsurile comune sunt finanțate dintr-un buget comun.

Odată cu stabilirea acestor principii, Comisiei i-a revenit responsabilitatea de a detalia măsurile de politică agricolă comună. “Arhitectul” politicii a fost olandezul [NUME_REDACTAT], vice-președinte al Comisiei și responsabil pentru agricultură.

Mecanismul consta, în protejarea veniturilor producătorilor agricoli prin instituirea unui nivel ridicat al protecției vamale față de concurența străină, combinat, pentru anumite produse, cu unificarea prețurilor interne, respectiv, fixarea de prețuri comune însoțită de un mecanism de susținere a nivelurilor acestora. Deoarece prețurile interne erau mai ridicate decât cele mondiale, exporturile trebuiau încurajate prin subvenții.

In 1961 Consiliul a acceptat propunerile Comisiei, iar detaliile au fost negociate în anul următor, încât PAC a intrat în vigoare din 1962. Din 1964, PAC a inceput sa functioneze in mod efectiv, când s-au făcut primii pași spre uniformizarea prețurilor.

Produsele cărora li s-au aplicat măsuri de unificare a prețurilor au fost in primul rand cerealele (1964), urmate ulterior (1966) de produse lactate, carne de vită, orez, zahar, plante oleaginoase, ulei de măsline. Pentru alte produse precum: carne de pui, carne de porc, ouă, fructe și legume, vin, s-au adoptat măsurile de creare a unei piețe unice (eliminarea barierelor tarifare între țările membre și instituirea protecției comune la import), fără unificarea prețurilor. Pe parcurs, măsurile s-au extins și asupra altor produse: carne de miel, pește, tutun, flori ș.a., încât în prezent circa 90% din producția agricolă a [NUME_REDACTAT] este reglementată într-un fel sau altul prin măsuri comune.

[NUME_REDACTAT] Comună a fost perceputa ca un sistem format din trei elemente:

-sprijinirea prețurilor de piață la produsele agricole;

-desființarea taxelor vamale în comerțul dintre țările membre;

-implementarea unui tarif vamal comun față de țările terțe.

1.2 Instrumentele PAC

Politica agricolă comună este cladita pe doi piloni. Primul pilon este cel al organizațiilor comune de piață si cuprinde măsurile comune de reglementare a funcționării piețelor integrate ale produselor agricole, iar al doilea este cel al dezvoltării rurale, si cuprinde măsuri structurale, care țintesc la o dezvoltare armonioasă a zonelor rurale.

In elaborarea și gestionarea măsurilor de politică agricolă comună sunt implícate urmatoarele institutii: Consiliul UE pentru Agricultură și Pescuit, [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT]

In sprijinul realizarii obiectivelor PAC definite în Tratatul de la Roma și în spiritul principiilor stabilite la Stresa, s-a construit un sistem complex de reguli și mecanisme care reglementează producția, comerțul și prelucrarea produselor agricole, grupate sintetic sub denumirea de organizații comune de piață.

In scopul sustinerii agriculturii s-au utilizat trei instrumente:

-sistemul prețurilor interne garantate de sprijinirea pieței (preț indicativ, preț de intervenție, prețul prag);

-protecția importului prin licențe, taxe vamale, prețuri minime de import, contingente de import, taxe de prelevare;

-subvenții la export.

Prețul indicativ este acel preț la care Consiliul recomandă comercializarea produselor agricole pe [NUME_REDACTAT]. Nivelul său este considerat cel potrivit pentru a asigura un standard „rezonabil” al veniturilor producătorilor agricoli. Inițial, prețurile indicative au fost fixate la niveluri foarte ridicate, în special pentru cereale. Ele au mai fost diminuate odata cu refomele din 1992 și 1999, dar rămân în continuare, în medie, mai ridicate decât prețurile internaționale.

Prețul de intervenție este prețul minim garantat care poate fi obținut pentru producția comercializată pe piața internă. Atunci când prețurile unor produse (în special la cereale, produse lactate, carne de vită, de porc, zahăr, orez), ating nivelul minim (când oferta este în exces față de cerere), Comunitatea intervine prin achiziția și stocarea produsului respectiv, nepermițând scăderea prețului de piață sub prețul de intervenție și asigurând fermierilor garanția unor venituri minime.

Prețul prag reprezinta prețul sub care importurile de produse agricole nu pot pătrunde în [NUME_REDACTAT]. Rațiunea este aceea ca, după adăugarea cheltuielilor specifice de transport și comercializare pe parcurs comunitar, prețul la consumator al produselor importate să fie mai mare decât prețurile produselor interne. Nivelul prețului prag se stabileste prin aplicarea taxelor vamale la nivelul prețului mondial.

Taxele vamale erau variabile, în funcție de variațiile prețului mondial. Acordul pentru agricultură, negociat în 1995 în cadrul rundei Uruguay a [NUME_REDACTAT] a Comerțului, a prevăzut transformarea tuturor barierelor netarifare în taxe vamale.

Subvențiile cuprind: plăți directe, refinanțări la export si alte ajutoare financiare.

Plățile directe sunt constituite din ajutoarele pentru producție și plățile compensatorii. Subvențiile pentru producție se calculează și se acordă fie pe unitate de produs, fie la suprafață, sau pe cap de animal. Rolul acestora este dublu: pe de o parte, prețul pentru consumatori este menținut la un nivel rezonabil, iar pe de altă parte, veniturile producătorilor rămân ridicate

Plățile compensatorii au fost introduse odată cu reformele McSharry din 1992, in scopul compensarii perderilor suferite de fermieri în urma scăderii nivelurilor prețurilor de intervenție înspre prețurile de pe piața mondială. Plățile compensatorii se pot acorda fie sub forma unei sume anuale fixe la hectar – indiferent de cantitatea produsă, fie pe cap de animal.

Pentru a beneficia de plăți compensatorii fermierii trebuie sa desfasoare o activitate agrícola si sa respecte conditiile de eligibilitate, cerintele specificate si cerintele de baza relevante fiecarui pachet conform fisei Masurii 10 din PNDR 2014-2020.

Plăți directe se acorda pentru urmatoarele produse: culturi arabile, inclusiv cereale, cartofi pentru amidon, ulei de măsline, leguminoase cu semințe, in, cânepă, viermi de mătase, banane, stafide, tutun, semințe, hamei, orez, carne de vită și vițel, lapte și produse lactate, carne de oaie și capră. Pe anul 2014, Guvernul a aprobat nivelul platilor directe unice pe suprafata acordate in sectorul vegetal. Astfel, fermierii vor incasa o subventie pe suprafata de 156,89 de euro/hectar. Potrivit datelor furnizate, suma ce va fi platita agricultorilor va fi de 691,91 lei pentru fiecare hectar de teren arabil, pepiniera, pajiste, vita de vie etc. Exceptie fac cultivatorii de orez care pe langa 156,89 euro vor primi inca 300 de euro pentu fiecare hectar. La sfecla de zahar, plata suplimentara este pe 2014 de 379,17 euro/hectar.

1.3 Impactul PAC asupra agriculturii comunitare si necesitatea revizuirilor

În 1968, [NUME_REDACTAT] a tras un semnal de alarmă, dând publicității un memorandum celebru, în care prezenta problemele ridicate de PAC în cadrul Europei celor 6 (momentul este plasat înaintea primei lărgiri):

Probleme comerciale, legate de apariția excedentelor, rezultat al unei dezvoltări mult mai rapide a producției decât a consumului.

Probleme financiare, legate de creșterea cheltuielilor FEOGA, secțiunea Garanție;

Probleme sociale, legate de faptul că în ciuda nivelului ridicat al prețurilor agricole comunitare, nu se asigurau venituri rezonabile pentru agricultori.

[NUME_REDACTAT] recomanda, pe termen scurt, o mai bună ierarhizare a prețurilor, pe termen mediu, măsuri de eliminare a excedentelor și pe termen lung, o reformă a structurilor agricole.

El a dorit să provoace o restructurare a exploatațiilor agricole în sensul creșterii dimensiunilor lor prin comasări. Reforma nu a putut fi pusă în aplicare, neîntrunindu-se consensul asupra ei.

PAC și-a păstrat caracteristicile și în perioada anilor 70, iar anii 80 au adus însă unele schimbări, cea mai importantă fiind introducerea cotelor de producție,cote care limitau dreptul producătorilor la veniturile garantate în funcție de un nivel maxim al producției. Intr-o primă etapă s-au introdus cote la cereale, produse lactate, zahăr.

Schimbarea radicală în arhitectura PAC s-a produs in anul 1992, când Consiliul a aprobat un pachet de măsuri de reformă propuse de comisarul pentru agricultură, Ray MacSharry. Motivele reformei din 1992 au fost pe de o parte determinate de cheltuieli bugetare mari și supraproducție, iar pe de alta, negocierile din cadrul [NUME_REDACTAT] și presiunile SUA în direcția unei reduceri cât mai substanțiale a intervenționismului agricol în rândul membrilor [NUME_REDACTAT] a Comerțului. Elementul central al reformei l-a constituit reducerea prețurilor la produsele care generau cele mai mari surplusuri, în special, cereale, carne de vită și unt, însoțită de acordarea, către fermieri, a unor sume care să compenseze pierderea suferită de aceștia. Reforma MacSharry a fost considerata un succes, atât în ceea ce privește efectul asupra echilibrului cererii și ofertei pe piața agricolă comună, cât și efectul asupra stabilizării veniturilor fermierilor.

În anul 1999, la [NUME_REDACTAT] de la Berlin, cele 15 țări membre ale [NUME_REDACTAT] au adoptat o reformă mai radicală a politicii agricole – Agenda 2000 – prin care nu numai că a apărut al doilea pilon al politicii agricole comune și anume dezvoltarea economiei rurale, dar acesta a devenit prioritar față de primul pilon – agricultura. Agenda 2000 a dat o formă concretă modelului european de agricultură cu scopul conservării diversității sistemelor agricole în toată Europa, inclusiv a regiunilor cu probleme specifice. Acordul de la Berlin a fixat marile orientări ale [NUME_REDACTAT] Comune și cadrul financiar pentru perioada 2000-2006, având în vedere constrângerile menționate, în măsura în care acestea puteau fi anticipate în 1999.

Reforma din iunie 2003: spre o PAC bazată pe ajutoarele decuplate În cadrul [NUME_REDACTAT] de la Berlin din 1999, cele cincisprezece state membre, care au adoptat propunerile programului Agenda 2000, au invitat Comisia să realizeze o evaluare intermediară în 2002 în vederea analizării impactului ultimei reforme a politicii agricole comune. Evaluarea intermediară a devenit, în cele din urmă, cea mai ambițioasă reformă prin care a trecut PAC până în prezent, având patru obiective principale: crearea unor legături mai strânse între agricultura europeană și piețele mondiale, pregătirea extinderii [NUME_REDACTAT], un răspuns mai adecvat la noile cerințe ale societății în ceea ce privește protecția mediului și calitatea produselor (în condițiile în care opinia publică era îngrijorată de crize sanitare succesive) și sporirea compatibilității politicii agricole comune cu cerințele țărilor terțe.

CAPITOLUL II. PAC in Romania. Implicatii si efecte

2.1 [NUME_REDACTAT] in contextul integrarii in UE

Dupa 1990, sectorul agricol din România nu a fost perceput intr-un mod favorabil. Agricultura a devenit o activitate ineficientă sau prea puțin eficientă, ocolită de investitori, dar, totuși, punct de atracție pentru o pondere însemnată a populației. Ea a avut si inca mai are un important rol social, constituind o „plasă de siguranță” pentru persoanele care nu pot găsi de lucru sau care nu pot obține salarii satisfăcătoare în alte sectoare ale economiei.

Mulți dintre fermierii români practică o agricultură de subzistență, existand un număr mare de ferme mici, familiale, care exploatează fâșii înguste de teren, fără a putea obține o producție însemnată. O mare parte a rezultatelor activității agricole a acestor ferme este destinată autoconsumului.

Piața agricolă, la rândul său, intampina unele dificultati– multe produse țărănești, de bază, nu pot fi vândute adesea decât pe sume derizorii unor intermediari – de multe ori deținând monopol local.

Fermierii se confruntau adesea cu nivelul scăzut al subvențiilor – de care au nevoie în condițiile în care se confruntă cu costuri de producție prea mari față de prețurile la care reușesc să își desfacă produsele. Ei solicitau și protecție comercială față de concurenții din afară.

Producătorii naționali nu rezistă concurenței străine, se confruntă cu serie de lipsuri, dar cu tóate acestea nu părăsesc activitatea agricolă pe motiv ca nu au altă alternativă.

Lasand la o parte aceste problemele existente în sectorul agricol românesc, nu trebuie neglijate aspectele pozitive sau potențial pozitive, care puteau fi valorificate la momentul respectiv.

România detinea 14,8 milioane hectare de teren agricol, fiind al doilea mare producător agricol din [NUME_REDACTAT] și de Est, după Polonia și la nivel mediu comparativ cu [NUME_REDACTAT]. Atât solul cât și condițiile climatice din România asigură o producție agricolă eficientă. Un alt avantaj potențial al României, îl constituia păstrarea peisajului rural și a caracterului tradițional în multe zone ale țării.

Un competitor important pe piața mondială a produselor agricole este [NUME_REDACTAT] alături de [NUME_REDACTAT] ale Americii, Canada, Rusia, China, Japonia, Australia, [NUME_REDACTAT], Brazilia etc. In anul 2004 UE a importat produse agricole în valoare de 60,298 miliarde Euro, comparativ cu exportul care a atins nivelul de 57,797 miliarde Euro, astfel balanța comercială s-a încheiat în anul 2004 cu un deficit de 2,5 miliarde Euro. Exportul extracomunitar este alcatuit, în proporție de 51%, din produse alimentare cu valoare adăugată ridicată.

Ponderea exporturilor [NUME_REDACTAT] către România este de 1,4% din total export.

[NUME_REDACTAT] importă produse agricole și alimentare din Statele MERCOSUR – 22,5%, Statele semnatare ale Convenției de la Lomé – 14,9%, NAFTA – 13,5%, țările din [NUME_REDACTAT] – 10,3%, iar din țările candidate 5,7%.

Instrumentele principale ale politicii comerciale comune au fost: taxele vamale, taxele preferențiale sau contingentele tarifare, contingentele, limitările voluntare la export, taxele antidumping, plafoanele de preț, barierele tehnice, subvențiile la export (la produsele agricole), subvențiile interne, licențele. Gama instrumentelor s-a restrâns în anii ’90, după ce anterior relaxarea tarifară fusese acompaniată de o veritabilă proliferare a obstacolelor netarifare.

2.2 [NUME_REDACTAT] la UE. Negocieri privitoare la adoptarea normelor PAC

Aderarea la [NUME_REDACTAT] a fost una dintre prioritățile-cheie ale politicii externe a României postcomuniste. Acest obiectiv a impulsionat reformele structurale de dinaintea aderării și acoperă toate sectoarele economiei naționale. Ca parte esentiala a acestei strategii, România trebuia să adopte în mod treptat o politică agricolă și un cadru instituțional pe deplin compatibile cu politica agricolă comună (PAC) a [NUME_REDACTAT]. România, nou stat membru, se obliga sa se adapteze normelor UE, să îndeplinească Criteriile de aderare de la Copenhaga și să se alinieze la întregul corp al legislației și politicilor existente ale UE.

[NUME_REDACTAT] cu UE, privind agricultura, au fost deschise în noiembrie 2002. Alocările financiare ale PAC sub formă de plăți de susținere directă (de aici încolo denumite plăți direct) au fost extinse la fermierii români după aderare și cotele aferente pentru producție și susținere, măsuri de piață în special pentru prelucrarea produselor agricole și măsuri de dezvoltare rurală. Adoptarea politicilor agricole de tip PAC a reprezentat pentru Romania o modificare semnificativă a tipului de susținere agricolă curentă (pilon 1 al PAC) și a politicilor de dezvoltare rurală (pilonul 2 al PAC).

In iunie 2004 s-au incheiat discuțiile între UE, România și Bulgaria privind capitolul agricultură, cele două țări primind practic același acord ca și statele care au aderat în 2004. Negocierile au prevazut o perioadă de introducere treptată a plăților directe PAC, posibilitatea de creștere a plăților UE cu fonduri suplimentare și o opțiune pentru schema de plăți unice pe suprafață (SPUS). [NUME_REDACTAT], cât și Bulgaria au negociat termeni favorabili pentru unele din cotele lor și acordarile de prime (ex., izoglucoză, lapte, precum și prime la ovine).

2.3 Rezultatele obținute de România în cadrul negocierilor la Capitolul 7 [NUME_REDACTAT] obiectiv al strategiei de negociere la Capitolul 7 – Agricultura – a constituit obținerea unor rezultate foarte bune în cinci domenii:, sectorul viti-vinicol, agroindustrie, zootehnia și creșterea animalelor, dezvoltarea rurală și suprafața cultivabilă pentru cereale.

Pentru lapte, Romania a obtinut o cotă de 3,3 miliarde litri, cotă considerată de către reprezentanții [NUME_REDACTAT], Pădurilor și [NUME_REDACTAT] ca fiind foarte bună, din moment ce în prezent industria absoarbe 1,2 miliarde litri. Calitatea laptelui lasă insa mult de dorit, neatingând standardele de calitate impuse de UE. [NUME_REDACTAT] există un număr extrem de redus de unități de procesare a laptelui, capabile să producă la standarde europene. Conform oficialilor din acest ministerul de resort, în România vor trebui construite, până în 2009, aproximativ 30.000 de ferme de vaci, la standarde europene.

Sectorul zahărului este controversat. Cota de procesare negociată de România se ridică la 440.000 de tone. Această cantitate de sfeclă se obține de pe 40.000 de hectare, în condițiile unei producții medii de 25 de tone/ha. În prezent, în România se cultivă sfeclă de zahăr pe aproximativ 30.000 – 40.000 hectare.

Referitor la sectorul viti-vinicol, România a obținut recunoașterea întregii suprafețe cultivate cu viță de vie, inclusiv hibridă.

Sprijinul comunitar pentru bovine și ovine, negociat pe baza Documentului de Poziție – Capitolul – Agricultură, ca fi acordat, începând cu anul 2007, sub forma plăților directe.

La culturi arabile (ca referință pentru plățile directe), solicitarea României a fost de 6,891 mil.ha și oferta Comisiei a fost de 7,012 mil.ha, reprezentând 101,75%, un procent mulțumitor pentru decidenții români.

Suprafața agricolă acceptată de către UE pentru plăți directe este de aproximativ 7 milioane hectare. In prezent, suprafața agricolă reală a României este de circa 14 milioane hectare. În aceast caz, restul de 7 milioane hectare nu vor beneficia de un astfel de sprijin din partea UE, producția obținută pe această suprafață urmând a fi comercializată la prețuri superioare celei care va fi susținută financiar de către Comunitate.

Ca urmare a negocierilor privind Capitolul 7 – Agricultura între UE și [NUME_REDACTAT], țara noastră a obținut o alocare bugetară generală legată de PAC de peste 4 miliarde euro pentru 2007-2009. Aceste fonduri vor fi împărțite între dezvoltare rurală, susținerea pieței și plăți directe.

2.4. Efectele aplicarii cerintelor PAC in Romania: starea actuala a agriculturii romanesti

Suprafata agricola: efectuarea ASE 2013 s-a bazat pe un eșantion reprezentativ la nivel național, macroregiune, regiune de dezvoltare și județ format din toate exploatațiile agricole cu personalitate juridică și circa 313 mii de exploatații agricole fără personalitate juridică, extras din [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT], constituit pe baza datelor de la [NUME_REDACTAT] Agricol 2010.

Exploatația agricolă este o unitate tehnico-economică de sine stătătoare, cu o gestiune unică și care desfășoară activități agricole prin utilizarea suprafețelor agricole și/ sau creșterea animalelor, sau activități de menținere a terenurilor agricole în bune condiții agricole și de mediu, fie ca activitate principală, fie ca activitate secundară.

Populatia rurala: Zonele rurale dispun de un potențial de creștere substanțial și au un rol social vital. Astfel zonele rurale din România acoperă 87,1% din teritoriul țării, cuprinzând 47,2% din populație și anume 8,98 milioane de locuitori 2011 (Sursa: Recensământul populației -rezultate preliminare – INS 2011). Metodologia OCDE pentru noțiunea de ruralitate conduce la cifre diferite, însă permite comparații cu alte state membre. Astfel se constată că teritoriul României este în conformitate cu această definiție 59,8% rural, 39,4% intermediar și doar 0,8% urban. (Eurostat 2012) Din punct de vedere al distribuției în teritoriu, populația României are un nivel de ruralitate mult mai pronunțat, ponderea populației rurale din România reflectă incidența mai mare a acesteia față de alte țări din UE, unde așezările rurale sunt mai puțin populate și la scară mai redusă, ca alternativă față de concentrările urbane. Multe dintre aceste comunități rurale contribuie, într-o mică măsură, la creșterea economică, însă își păstrează structura socială și modul tradițional de viață. In raport cu datele Eurostat din anul 2012, 45,5% din populație este în zona rurală, 43,9% în regiuni intermediare și 10,6% în zona urbană. Populația rurală nu este distribuită uniform. Există diferențe semnificative din punct de vedere al densității populației, pe tot teritoriul României. Majoritatea comunelor cu mai puțin de 50 locuitori/km2 sunt grupate în partea de vest a țării și a [NUME_REDACTAT], comparativ cu zonele din est și din sud, unde predomină comunele. Astfel, densitatea medie a populației este de 79,88 locuitori/km2 la nivel național și de 43,31 % în zonele rurale. ( Sursa INS 2011)

Dimensiunea exploatatiilor agricole: Fermele agricole dar si alte active cu productie silvica/piscicola/zootehnica sau altele cu masa verde regenerabila cunosc in ultimii ani  un interes sporit si nu numai din partea mediului investitional ci si al ratelor de profitabilitate in economia nationala.

Motivatiile acestui interes crescut nu este nou, insa evolutiile din ultimele 2 decenii pe plan mondial au reconsiderat atitudinea fata de agricultura in toata lumea. Principalele temeri pentru care agricultura redevine o componenta de baza strategica este data de urmatoarele argumente si factori de analiza a riscurilor: evolutia demografica eterogena la nivel global si relativ omogena la nivel continentale (cresteri demografice in tarile incurs de dezvoltare si „capcana demografica” in Europa si America de Nord) dar si schimbari care se prefigureaza la nivel global si sunt de ordin climatic. Revenind la influentele climatice sunt de reamintit evenimente recente care a ridicat semne de intrebare asupra capacitatii de reactie de a face fata unor situatii extreme. Tsunami-ul devastator din 2004 [NUME_REDACTAT] care a ucis sute de mii de persoane, eruptiile din Islanda care au dereglat zborurile inclusiv cele intercontinentale pe un sfert din emisfera terestra, cutremurul de pest 8 pe scara Richter si tsunamiul ce a urmat in Japonia 2011, uraganale Katrina 2005 si  Sandy 2012 au aratat care sunt vulnerabilitatile societatilor interconectate,  a marilor aglomerari si a disfunctiilor acestora. 

 Evolutiile continuu conflictuale din zonele in care se afla majoritatea resurselor fosile (petrol/gaz) in special in nordul Africii si [NUME_REDACTAT], au determinat un aflux de reorientari pentru obtinerea de energie si din combustibil bio, campuri de energie verde (eoliene si parcuri fotovoltaice) care incearca sa compenseze potentialul de instabilitate provenite din aceste framantari care devin globale, toate aceste avand nevoie de expansiune orizontala (terenuri).

De asemenea, costurile de transport ale produselor agricole, perisabilitatile si alte elemente indica o evolutie, in sensul conservarii unei independente regionale a productiei agricole esentiale in strategia dar si realizarii unor cantitati suficiente de rezerve care oscileaza an de an. Riscurile ca anumite culturi de nisa sa fie afectate fie sub aspectul cantitatii de productie sau al preturilor (ex: cafea, banane, vanilie, trestie de zahar) sunt extrem de evidente avand in vedere ca productia mondiala este controlata in anumite cazuri fie de o tara sau de un consortiu de companii, insa poate fi expusa unor factori de mediu neprielnici (clima, molime, etc)

In urma rezultatelor ceretarii statistice privind efectivele de animale si de productie animal in annul 2013 realizatde institutul de statistica , in annul 2013 comparativ cu annul 2012 greutatea animalelor destinate pentru consum a scazut la toate speciile.

Productia animala

Productia animala 2013 comparativ cu 2012

Anul 2013 comparativ cu anul 2012

Greutatea animalelor si pasarilor destinate sacrificarii a scazut cu 2,4%, scaderile provenind de la bovine cu 3,0%, ovine si caprine cu 2,8% si de la porcine cu 1,6%.

Productia totala de lapte a fost cu 0,8 mai mare.

La productia de lana s-a inregistrat o crestere cu 5,1%.

Productia totala de oua a scazut cu 0,2%.

In anul 2013, comparativ cu anul 2012, structura pe sortimente a productiei de carne a inregistrat urmatoarele fenomene : a crescut ponderea productiei de carne de porcine, a scazut ponderea productiei de carne de bovine si de pasari iar ponderea productiei de carne de ovine si de caprine a ramas constanta.

Poductia totala de laptede vaca in anul 2013 a fost de 43282 mii hectolitri, cu 559 hectolitri pestenivelul anului precedent.

Productia vegetala

Potrivit rezultatelor cercetarii statistice, productia agricola vegetala la principalele culturi,in anul 2014, productia agricola vegetala a inregistrat cresteri la cereale pentru boabe, plante uleioase, sfecla de zahar,cartofi si scaderi la legume.

Productia vegetala

Suprafata cultivata si productia principalelor culturi:

Anul 2014 comparativ cu anul 2013

Cereale pentru boabe

Suprafața cultivată cu porumb boabe în anul 2014 reprezintă 45,9% din suprafața cultivată cu cereale pentru boabe, iar cea cultivată cu grâu 39,0%. Producția de cereale pentru boabe a crescut cu 3,4% față de anul precedent, datorită creșterii randamentelor la hectar (producția medie la hectar), astfel: porumb boabe (+7,2%), orz și orzoaică (+6,3%), grâu (+3,8%), ovăz (+1,5%).

Leguminoase pentru boabe

Producția a scăzut cu 4,1%, ca urmare a scăderii suprafeței cultivate cu (-9,1%), față de anul precedent.

Plante uleioase

Producția a crescut cu 15,1%, datorită atât creșterii suprafaței cultivate (+4,7%), cât și a randamentelor la hectar. Creșteri ale producției s-au înregistrat la rapiță și soia (+61,0%), respectiv (+35,3%), în principal datorită creșterii suprafeței cultivate (+48,4%), respectiv (+17,6%). Suprafața cultivată cu floarea soarelui a scăzut cu 7,6%.

Sfecla de zahăr

Producția a crescut cu 31,9%, în principal datorită creșterii randamentului la hectar cu 19,1% dar și a suprafeței cultivate cu 10,7%.

[NUME_REDACTAT] a crescut cu 7,0%, datorită creșterii randamentului la hectar (+9,1%) deși suprafața cultivată a scăzut (-2,0%), față de anul precedent.

[NUME_REDACTAT] a fost mai mică cu 3,9%, determinată de scăderea suprafețelor cultivate cu 7,7%, față de anul precedent. Producțiile au fost mai mari la: castraveți (+7,1%), morcovi (+2,7%), ardei (+0,4%) și mai mici la pepeni verzi și galbeni (-16,5%), tomate (-5,1%), varză (-2,9%) și ceapă (-1,3%).

Suprafața viilor pe rod și a plantațiilor de pomi fructiferi pe rod,

producția de struguri și producția de fructe

[NUME_REDACTAT] anul 2014, producția de struguri a scăzut cu 20,8%, din cauza scăderii randamentului la

hectar, atât la plantațiile de vii altoite (-11,7%), cât și la plantațiile de vii hibride (-30,4%).

Suprafața cultivată a fost mai mică cu 0,6% față de anul 2013.

Plantații de pomi fructiferi pe rod (livezi pe rod)

Suprafața livezilor pe rod a scăzut cu 4,1%. Suprafețele cultivate cu principalele specii de pomi

fructiferi au scăzut, excepție caiși și zarzări unde s-au menținut la nivelul anului precedent.

Producția de fructe din livezi a scăzut cu 4,3% față de anul precedent. Pe principalele specii de

pomi fructiferi producția a înregistrat creșteri la caiși și zarzări, scăderi la peri, pruni și meri, iar

la cireși și vișini s-a menținut la nivelul anului precedent.

2.5. Schimburile comerciale cu produse agricole ale Romaniei cu UE

Inca din cele mai vechi timpuri comerțul cu produse agricole și alimentare ocupă un loc important în economia mondială. Pe termen scurt și mediu comerțul agricol se caracterizează prin fluctuații și tensiuni, iar pe termen lung prin disparități și decalaje între țările bogate și cele sărace, între diferite zone și regiuni geografice.

[NUME_REDACTAT], exporturile agricole ale UE sunt favorizate de nivelul calitativ superior al produselor și de regimul preferențial acordat de România la importul de produse agricole din UE, în baza [NUME_REDACTAT].

România, pe categorii de produse, are o balanță de plăți pozitivă la următoarele: animale vii, produse lactate, ouă, miere și alte produse agricole de origine animală, legume, semințe și fructe oleaginoase și alte produse agricole de origine vegetală, preparate din carne. Balanța comercială a României în relațiile cu [NUME_REDACTAT] este negativă la următoarele categorii de produse: carne, plante și produse floricole, ceai, fructe, cafea și condimente, cereale, produse de morărit și malț, extracte vegetale, grăsimi animale și vegetale, zahăr și produse din zahăr, cacao și produse din cacao, preparate din cereale și făină, preparate din legume, fructe și nuci, alte preparate, băuturi, băuturi alcoolice și oțet.

Exporturile de produse agroalimentare ale României au atins anul trecut 5,4 miliarde euro, în creștere cu 6,1% față de 2013, depășind cu 514 milioane euro importurile, în valoare de circa 4,9 miliarde euro, fiind al doilea an de excedent comercial în acest sector, potrivit [NUME_REDACTAT].

Față de anul 2013, când s-a situat la 324,9 milioane euro, excedentul comercial al schimburilor de produse agroalimentare a crescut anul trecut cu 58,3%. Importurile au fost cu 2,6% mai mari în 2014, comparativ cu anul anterior.

"Dacă anul 2013 a fost primul din ultimii 20 de ani cu balanța comercială pozitivă pentru schimburile de produse agroalimentare, iată că anul 2014 ne aduce cel mai bun rezultat din punct de vedere al excedentului comercial, pentru aceasta perioadă, respectiv de 514,3 milioane euro", a declarat, într-un comunicat, [NUME_REDACTAT], ministrul Agriculturii și [NUME_REDACTAT].

Raportat la anul precedent, valoarea livrărilor intracomunitare de produse agroalimentare din 2014 s-a majorat cu 10,7%, în timp ce exporturile către țările terțe au scăzut cu 0,3%. Achizițiile din statele membre UE au crescut cu 3,2% iar cele din țări terțe s-au menținut la același nivel ca în 2013.

Principalele produse agroalimentare exportate în 2014 au fost: grâu (aproape 5 milioane tone pentru 959,4 milioane euro), porumb (3,7 milioane tone pentru 755,1 milioane euro), țigarete, semințe și ulei de floarea-soarelui, semințe de rapiță, orz, animale vii din specia ovine sau caprine, carne de pasăre, precum și animale vii din specia bovine.

Comparativ cu încasările obținute în 2013, exporturile de țigarete au crescut cu 193,1 milioane euro, la 699,1 milioane euro, iar cele de semințe de rapiță au urcat cu 145,7 milioane euro, la 338,3 milioane euro.

Exportul de nuci a performat și în 2014, în condițiile creșterii cu 22,8% a cantității livrate, precum și a prețului unitar, încasările fiind cu 55,6% față de anul 2013, la 60,4 milioane euro.

În ceea ce privește importurile, carnea de porc, șroturile de soia, produsele de brutărie-patiserie, diferitele preparate alimentare și ciocolata s-au situat pe primele locuri anul trecut, după ponderea valorică în total import. Față de anul 2013, facturile au fost mai mari în principal la tutun brut (total 162,4 milioane euro, reprezentând o creștere cu 27,9%), carne de pasăre (146,1 milioane euro, +19,2%), ciocolată (163,6 milioane euro, +16,3%) și carne de porc (286,1 milioane euro, +6,5%).

Zahărul, produs care se situa în mod tradițional pe primul sau al doilea loc în topul importurilor, alături de carnea de porc, a marcat o scădere semnificativă (mai puțin cu 47.900 tone, respectiv 60,8 milioane euro), sub presiunea cantităților de zahăr din sfeclă produse suplimentar în 2014, acesta clasându-se pe locul 10 în top importuri, după cafea.

Valori în scădere ale importurilor s-au mai înregistrat la: grâu (-6,8 milioane euro), țigarete (-29,8 milioane euro), lapte și smântână (-8,3 milioane euro), ape minerale care conțin zahăr și semințe de floarea-soarelui.

[NUME_REDACTAT] a fost principalul partener în comerțul agricol al României în anul 2014: livrările de produse agroalimentare către această destinație au avut o pondere valorică de 61% (58,4% în 2013), iar achizițiile din statele membre UE au deținut o pondere de 81,4% (80,9% în 2013).

Potrivit datelor [NUME_REDACTAT] de Statistică transmise MEDIAFAX, în perioada ianuarie-noiembrie 2014, cei mai mari 20 de exportatori de produse agroalimentare din România erau, în principal, producătorii de țigarete, traderii de cereale, dar și un producător de lactate. Topul este condus de [NUME_REDACTAT] Italia – reprezentat fiscal de [NUME_REDACTAT] România și urmat, în ordine, de: Alfred C. Toepfer international, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Romania, [NUME_REDACTAT], CHS [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] – reprezentat fiscal de British – [NUME_REDACTAT], Agro-Chirnogi, [NUME_REDACTAT], JT [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Trading, Expur, VA [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] BV, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] – reprezentat fiscal de [NUME_REDACTAT] Romania, [NUME_REDACTAT], Pioneer HI-[NUME_REDACTAT] Agro- reprezentant fiscal [NUME_REDACTAT]-[NUME_REDACTAT] și Fabrica de lapte Brașov (Olympus).

În același timp, clasamentul importatorilor de produse agroalimentare este condus de două rețele mari de magazine aparținând aceluiași grup, respectiv [NUME_REDACTAT] și Kaufland, aceștia fiind urmați de [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Tobacco, [NUME_REDACTAT] International, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Trading, Alfred C. Toepfer international, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] & [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], JT [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Gmbh – reprezentat fiscal de [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Romania, [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT].

2.5.1 Dezvoltarea rurala durabila in Romania. Perspective.

Problemele structurale ale agriculturii românești sunt pritre cele mai dificile de rezolvat. Fragmentarea excesivă a proprietății agricole este unul dintre neajunsurile cele mai importante ale sectorului agricol național. UE nu are competențe directe în această problemă, putând acționa numai indirect, prin intermediul unor măsuri de dezvoltare rurală sau prin stabilirea criteriilor de susținere a veniturilor agricultorilor.

Totodata o problemă structurală importantă a agriculturii naționale o reprezintă numărul mare de ferme de subzistență și de semisubzistență.

Fermele de semisubzistență vor primi un ajutor financiar anual de maxim 1000 EUR/fermă, cu condiția ca fermierii să prezinte un plan de restructurare prin care să arate în ce mod exploatațiile respective pot fi transformate în „ferme comerciale” (adică pot deveni viabile economic). Autoritățile române urmăresc să realizeze o schemă de restructurare a fermelor de semi-subzistență pe aceleași principii.

Dezvoltarea rurală a României are ca obiectiv principal dezvoltarea armonioasă a comunităților rurale, simultan cu consolidarea sectoarelor agricol și silvic, ținând cont de cerințele de protecție a mediului înconjurător. În scopul atingerii acestui obiectiv, România va sprijini dezvoltarea infrastructurii rurale (rețelele de drumuri, rețelele de comunicații, servicii de sănătate, educație, consultanță) și diversificarea serviciilor oferite către populația din mediul rural.

Pentru dezvoltarea de proiecte care își propun potențarea și valorificarea resurselor locale, vor fi inițiate măsuri pentru creșterea capacității administrative locale de atragere a resurselor financiare, inclusiv prin parteneriate public-privat. Având în vedere calamitățile naturale din anii precedenți, autoritățile locale vor fi sprijinite pentru elaborarea și aplicarea de politici și programe de prevenire a riscurilor naturale. Vezi PNDRD. 2014…

2.5.2 Perspective privind convergența reală a agriculturii românești cu cea a UE

Pentru a studia convergența reală a agriculturii românești cu cea a [NUME_REDACTAT], am realizat o matrice SWOT (puncte tari, puncte slabe, riscuri și oportunități).

Puncte tari:

-este al doilea mare producător agricol din [NUME_REDACTAT] și de Est, după Polonia (Rou – suprafață agricolă de 14,8 milioane hectare);

-clima și solul sunt favorabile dezvoltării unei agriculturi eficiente;

-potențialul dezvoltării agricole ecologice;

-folosirea unor metode tradiționale și non-intensive.

Puncte slabe:

-rolul de “plasă de siguranță” pentru persoanele care nu-și pot găsi de lucru în alte domenii;

-agricultori de subzistență – număr mare de ferme mici, familiale;

-pondere mare a autoconsumului ;

-piața agricolă nu este pe deplin funcțională ;

-nivel scăzut al subvențiilor;

Amenințările și riscurile privind integrarea României în domeniul agricol au fost legate de:

structurile agricole fragmentate;

piețe funciare și de arendare deficitare – piața pamântului este subdezvoltată, reprezentând numai 5% din potențialul total al acetei piețe;

acces redus la credite – investițiile de capital reprezintă numai 30% din nivelul calculat de [NUME_REDACTAT] pentru ca România să îndeplinească standardele europene;

acces limitat la piețe;

consumul intermediar este extrem de scăzut (-25%), în concordanță cu activitățile agricole extensive;

lipsă de capital uman;

productivitatea muncii reprezintă jumătate din media [NUME_REDACTAT], în timp ce costurile de producție sunt mai mari cu aproximativ 30%;

ponderea mare a autoconsumului – de două ori mai mare decât nivelul normal, considerat ca fiind de maximum 30% din output-ul agricol.

[NUME_REDACTAT] dorește să obțină prin integrare o mai bună poziție competitivă la nivel mondial cât și lărgirea pieței pentru produsele lor. Amenințările pentru [NUME_REDACTAT] privind integrarea în domeniul agricol a țărilor central și est-europene sunt : invazia produselor ieftine din țările central și est-europene, imigrarea masivă spre țările [NUME_REDACTAT] în căutarea unui loc de muncă și cheltuieli mari realizate din bugetul european pentru integrarea noilor membri.

2.6. [NUME_REDACTAT] la programele de finanțare a agriculturii UE

Datorita faptului ca economia românească se confruntă încă cu probleme structurale destul de serioase, avem nevoie de strategii coerente și unitare care să aibă ca obiectiv programarea, prioritizarea și urmărirea politicilor de dezvoltare națională. În scopul asigurării fondurilor necesare implementării acestor strategii, România, ca fost stat candidat la statutul de membru al [NUME_REDACTAT], a beneficiat în trecut de ajutor financiar din partea acesteia prin intermediul instrumentelor de pre-aderare – actualele programe PHARE, ISPA și SAPARD și altele.

Prin intermediul fondurilor europene sunt finanțate proiecte care contribuie la dezvoltarea zonelor mai puțin avansate, prin investiții pentru coeziune economică și socială, în domenii cheie precum dezvoltarea resurselor umane, dezvoltarea infrastructurii locale și regionale, servicii sociale și servicii turistice. Aceste investiții au ca scop crearea de locuri de muncă, creșterea nivelului competitivității și îmbunătățirea calității vieții pentru locuitorii regiunilor vizate.

Fonduri de pre-aderare ale României:

a) Programul PHARE ([NUME_REDACTAT] Aid for Reconstruction of the Economy – [NUME_REDACTAT] Ajutor pentru [NUME_REDACTAT]) este lansat de Comunitatea Europeanã în 1990, având ca destinație Polonia și Ungaria. El s-a extins și la celelalte state din Europa Centralã și de Est candidate la aderarea la UE, devenind principalul instrument de asistențã financiarã și tehnicã oferit de UE pentru restructurarea economiilor acestor țãri și crearea infrastructurii necesare aderãrii la Uniunea Europeanã.

PHARE isi concentreaza atentia asupra a trei aspecte:

-consolidarea administrației publice și a instituțiilor din statele candidate pentru ca acestea să poata funcționa eficent în cadrul Uniunii;

-sprijinirea statelor candidate în efortul investițional de aliniere a activităților industriale și a infrastructurii la standardele UE ;

-promovarea coeziunii economice și sociale .

Alături de PHARE, la acest proiect participă și instituții financiare internaționale precum: [NUME_REDACTAT] de Investiții, [NUME_REDACTAT] de Reconstrucție și Dezvoltare și [NUME_REDACTAT]. Alocarea de subventii PHARE poate da țărilor candidate capacitatea de a iniția proiecte majore, cum ar fi instalații de epurare a apelor uzate, contribuind și la reducerea datoriilor statelor. Scopul programului PHARE a fost să ofere mai multe fonduri întreprinderilor mici și mijlocii din statele candidate.

b) Programul SAPARD

SAPARD este un program operațional din anul 2000 si are drept scop sprijinirea agriculturii și dezvoltarea ruralã în țãrile candidate din Europa Centralã și de Est. În perioada 2000-2006, România a primit 150 milioane Euro/an, fiind, dupa Polonia ,cel de-al doilea mare beneficiar. [NUME_REDACTAT] a contribuit cu suma de 50 milioane Euro.

SAPARD finanțeazã proiecte majore din domeniul agricol și al dezvoltãrii rurale. România a identificat patru axe prioritare care urmeazã sã fie finanțate în cadrul acestui program:

1.Îmbunãtãtirea activitãtilor de prelucrare și comercializare a produselor agricole și pescãrești;

2.Dezvoltarea și îmbunãtãțirea infrastructurii rurale;

3.Dezvoltarea economiei rurale

4.Dezvoltarea resurselor umane (Îmbunãtãțirea activitãții de instruire profesionale; Asistență tehnicã, inclusiv studii menite sã sprijine pregãtirea și monitorizarea programului, campanii de informare și publicitate).

La data de 31 iulie 2006 au fost epuizate fondurile Programului SAPARD alocate prin acordurile anuale de finanțare pentru perioada 2000-2006, precum și faptul că s-a depus un număr foarte mare de proiecte conforme care depășesc alocarea financiară a Programului, a fost necesară asigurarea de la bugetul de stat a cofinanțării publice nerambursabile pentru realizarea acestor proiecte de investiții, în condiții de șanse egale pentru toți beneficiarii Programului SAPARD și pentru aplicarea cerințelor acquis-ului comunitar în sectorul agroalimentar românesc. [NUME_REDACTAT] a adoptat Ordonanța de urgență nr. 59 din 6 septembrie 2006 privind asigurarea de la bugetul de stat a cofinanțării publice nerambursabile pentru proiectele de investiții din cadrul Programului SAPARD .

c) Programul ISPA

Programul ISPA (Instrumentul pentru [NUME_REDACTAT] de Pre-Aderare) reprezinta unul dintre cele trei instrumente de finanțare nerambursabile ale [NUME_REDACTAT] și a fost stabilit prin [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] nr.1267/1999 în vederea acordării asistenței pentru pregătirea aderării la [NUME_REDACTAT] a țărilor din [NUME_REDACTAT] și de Est, asistență acordată pentru realizarea coeziunii economice și sociale între state, în domeniul politicilor privind infrastructura de transport și de mediu.

Obiectivele generale ISPA au fost următoarele:

-Să sprijine România în vederea alinierii standardelor sale de mediu la cele ale [NUME_REDACTAT];

-Să familiarizeze țările beneficiare cu politicile și procedurile aplicate de [NUME_REDACTAT] și de Coeziune ale [NUME_REDACTAT].

-Să extindă și să conecteze rețelele de transport proprii cu cele transeuropene.

Începând cu 2007, asistența financiară nerambursabilă acordată prin Programul ISPA a fost înlocuită de asistența financiară nerambursabilă acordată prin Fondul de Coeziune și întregul sprijin financiar a crescut substanțial și au provocat autoritățile române să pregătească și să consolideze structuri administrative și de coordonare adecvate, în vederea creșterii capacității de absorbție a fondurilor. Totodata a fost pregătit un portofoliu substanțial de proiecte destinate finanțării din Fondul de Coeziune.

d) Programul SPP ([NUME_REDACTAT] Programme – [NUME_REDACTAT] Pregătitor)

La data de 21 septembrie 1999 s-a lansat la [NUME_REDACTAT] Centre din [NUME_REDACTAT] PHARE denumit SPP ([NUME_REDACTAT] Programme). Programul a fost acceptat de [NUME_REDACTAT] Tehnic de Selecție. Pe data 12 noiembrie 1999 a fost stability termenul limita de primire a proiectelor.

Prin programul SPP se incurajează inițierea de programe privind agricultura și dezvoltarea rurală.

Fondurile post-aderare ale României, în perioada 2007-2013:

O dată cu momentul aderării la [NUME_REDACTAT] și implicit la principiile comunitare ale politicii de dezvoltare regională, programele de pre-aderare au fost înlocuite de instrumente structurale și de coeziune.

Prin finanțarea proiectelor din aceste fonduri s-a urmarit în principal promovarea unei dezvoltări durabile, echilibrate și armonioase a ansamblului economic și social al Uniunii.

România are nevoie de programele structurale pentru a recupera decalajul existent față de țările membre ale [NUME_REDACTAT], dar si pentru o dezvoltare durabilă

[NUME_REDACTAT] Național de Dezvoltare, sunt orientate prioritățile cu obiectivele instrumentelor structurale. Principalele direcții de acțiune în domeniul dezvoltării regionale și locale, pentru perioada următoare, sunt:

1.Asigurarea stabilității macroeconomice, prin respectarea criteriilor de convergență, din procesul de integrare a României în [NUME_REDACTAT];

2.Creșterea gradului de absorbție a fondurilor europene, în scopul realizării obiectivelor de coeziune economică și socială și pentru reducerea decalajelor inter și intra-regionale, precum și a decalajului ce desparte țara noastră de țările dezvoltate, membre ale UE;

3.Încurajarea reconversiei profesionale a categoriilor dezavantajate sau afectate de restructurări și susținerea perfecționării continue în muncă.

a) [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] (FEDR) – a fost creat în 1975 in scopul redistribuirii unei parti a contribuțiilor bugetare ale [NUME_REDACTAT] către regiunile cele mai sărace ale comunității, în vederea sprijinirii dezvoltării lor economice. FEDR redistribuie bugetul comunitar în investiții productive (pentru crearea și menținerea unor locuri de muncă durabile) și în investiții în infrastructură.

Prin FEDR, la nivelul Romaniei se vor finanța integral [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] (POS CCE) și [NUME_REDACTAT] Regional (POR). Bugetul total al programului POS CCE este de aproximativ 3 miliarde de Euro iar asistența comunitară se ridică la 2,5 miliarde de Euro. Principalul obiectiv îl constituie creșterea productivității societăților românești în conformitate cu principiile dezvoltării durabile și reducerea disparităților comparativ cu productivitatea medie a [NUME_REDACTAT]. Ținta o reprezintă o creștere anuală medie a PIB per salariat de aproximativ 5,5%, fapt ce va permite României să atingă aproximativ 55% din productivitatea medie a UE până în 2015.

Bugetul total al [NUME_REDACTAT] Regional (POR) este de aproximativ 4,38 miliarde de euro, iar sprijinul financiar acordat de Comunitate se ridică la 3,7 miliarde de euro. Obiectivul general constă în sprijinirea dezvoltării economice, sociale, echilibrate teritorial și durabile a regiunilor din România, ținând cont de nevoile și resursele specifice ale acestora și punând accentul pe polii urbani de creștere, pe îmbunătățirea mediului de afaceri și a infrastructurii de bază. [NUME_REDACTAT] mai puțin dezvoltate, ar putea deveni zone mai atractive în ceea ce privește locuirea, interesul turistic, investițiile și piața forței de muncă.

b) [NUME_REDACTAT] European (FSE) a fost reglementat prin Regulamentul nr. 1081/2006 al [NUME_REDACTAT] Europene și al [NUME_REDACTAT] și este principalul instrument al politicii sociale a [NUME_REDACTAT]. Prin intermediul acestuia se acordă susținere financiară acțiunilor de formare și reconversie profesională ca și celor vizând crearea de noi locuri de muncă.

Prin FSE se finanțează două programe operaționale sectoriale si anume: [NUME_REDACTAT] Umane (POS DRU) și [NUME_REDACTAT] Administrative (POS DCA).

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] (POS DRU)fixeaza axele prioritare și domeniile majore de intervenție ale României în domeniul resurselor umane în vederea implementării asistenței financiare a [NUME_REDACTAT]. Elaborat în contextul [NUME_REDACTAT] de Dezvoltare 2007-2013 , POS DRU este un instrument destul de important în sprijinirea dezvoltării economice și a schimbărilor structurale. Obiectivul general al POS DRU îl reprezinta dezvoltarea capitalului uman și creșterea competitivității acestuia, prin conectarea educației și învățării pe tot parcursul vieții cu piața muncii și asigurarea participării crescute pe o piață a muncii modernă, flexibilă și inclusivă, pentru 1.650.000 de persoane.

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Administrative (PO DCA) a fost constituit pentru a contribui în mod substanțial la punerea în practică a priorității tematice „Consolidarea unei capacități administrative eficiente”, stabilită în [NUME_REDACTAT] Național de Referință (CSNR).

Obiectivul general al PO DCA este acela de a contribui la formarea unei administrații publice mai eficiente și mai eficace în beneficiul socio-economic al societății românești.

Fondul de Coeziune sprijina statele membre cu un produs național brut (PNB) pe cap de locuitor de mai puțin de 90% din media comunitară să-și reducă diferențele dintre nivelurile de dezvoltare economică și socială și să-și stabilizeze economiile. Acesta susține acțiuni în cadrul obiectivului "Convergență" și se află sub incidența acelorași reguli de programare, de gestionare și de control ca în cazul FSE și FEDR.

Prin decizia Cnsiliului se produce suspendarea asistenței financiare furnizate prin intermediul Fondului de Coeziune în cazul în care un stat membru care înregistrează un deficit public excesiv nu a pus capăt situației sau acțiunile întreprinse se dovedesc a fi necorespunzătoare. [NUME_REDACTAT] de Coeziune, in Romania sunt finanțate [NUME_REDACTAT] Mediu și Transport, însă acoperirea financiară este asigurată pe unele axe și din FEDR.

Bugetul total al [NUME_REDACTAT] de Mediu (POS Mediu) este de aproximativ 5,6 miliarde de Euro și asistența comunitară este de 4,5 miliarde de Euro (aproximativ 23% din totalul fondurilor UE investite în România în cadrul politicii de coeziune 2007-2013). Obiectivul global al POS Mediu îl reprezinta protecția și îmbunătățirea calității mediului și a standardelor de viața în România.

[NUME_REDACTAT] Sectorial –Transport (POS-T) reprezinta unul din cele patru programe operaționale sectoriale elaborate de România pentru perioada 2007-2013. POS-T trebuie să fie elaborat împreună cu partea de transport a documentului strategic privind asistența din Fondul de Coeziune, care elaborat împreună pe baza obiectivelor din [NUME_REDACTAT] de Dezvoltare (PND), stabilește prioritățile, țintele și alocările de fonduri de dezvoltare pentru sectorul de transporturi din România. Bugetul total al programului este de aproximativ 5,7 miliarde de Euro, iar sprijinul financiar acordat de Comunitate ajunge la 4,56 miliarde de Euro.

Obiectivul general al POS-Transport constă în promovarea, în România, a unui sistem de transport durabil, sistem care să  permită deplasarea rapidă, eficientă și în condiții de siguranță a persoanelor și bunurilor, la servicii de un nivel corespunzător standardelor europene, la nivel național, în cadrul Europei, între și în cadrul regiunilor României.

Fonduri complementare fondurilor structurale și de coeziune

Totodata vor fi susținute investiții în domeniul dezvoltării rurale și pescuitului, prin instrumente precum:

[NUME_REDACTAT] Agricol pentru [NUME_REDACTAT] (FEADR)

Acesta finanțează investiții pentru creșterea competitivității în agricultură și silvicultură, protecția mediului, ameliorarea calității vieții și diversificarea activităților economice în spațiul rural.

[NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] (FEGA)

Acesta intervine pentru susținerea piețelor agricole.

În manieră centralizată, FEGA finanțează:

promovarea produselor agricole

-contribuția financiară a Comunității la acțiuni veterinare punctuale, la acțiuni de control în domeniul veterinar, în cel al mărfurilor alimentare și al alimentelor pentru animale, a programelor de eradicare și de supraveghere a bolilor animale precum și a acțiunilor fitosanitare;

-măsurile, adoptate conform legislației comunitare, destinate asigurării conservării, determinării, colectării și utilizării resurselor genetice în agricultura;

-punerea în aplicare și menținerea sistemelor de informații contabile agricole;

[NUME_REDACTAT] pentru Pescuit (FEP)

Reprezinta instrumentul financiar al [NUME_REDACTAT], conceput pentru a asigura dezvoltarea durabila a sectorului european de pescuit și acuacultură.

Fluxurile de Emigrare, etc.

Capitolul III. Studiu de caz

3.1 S.C.[NUME_REDACTAT] SRL

Înființată în 1994, cu o suprafață de 4000 de metri pătrați , cu sediul în Sibiu pe stradă [NUME_REDACTAT], nr.4, funcționează după autoriyatia de mediu nr. SB 2375 din 16.01.2007.

Are 70 de angajați, repartizați astfel:

-conducere: 10;

-administrare: 10 ;

-juridic: 1 ;

-abator: 13 ;

-tranșare: 7 ;

-producție: 18 ;

-desfacere: 10 ;

-magazin: 8.

Această societate comercială produce semipreparate și preparate din carne.

Anticot vită: cabanos, cârnați picanți,cârnați muntenia, cârnați de porc afumat, cârnați polonezi, cârnați harghita, cremwusti vită, cremwusti piept pui, carne mici, carne tocată, ceafă afumată, ceafă porc fără os, ciolan afumat, costiță afumată, cotlet de porc fără os, mușchi de vită, mușchi file, mușchiuleț de porc, parizer de porc, parizer de vită, pastramă de porc, picioare de porc afumate, pulpă de porc fără os, pulpă vită, salam de casă, salam Muvi, salam elvețian, salam de porc, salam de vara, salam italian, salam cu șuncă, slănină afumată, tobă, gușă.

Preparate din carne:

[NUME_REDACTAT]

Materie prima:

-carne de vită calitatea III – 40 kg ;

-carne de vită de la căpățâni – 35 kg ;

-carne de pe căpățâni de vită – 15 kg .

Materii auxiliare:

-usturoi – 0,200 kg ;

-boia de ardei – 0,250 kg ;

-polifosfati – 0,500 kg.

Tehnologia de fabricație: carnea de viață calitatea a III-a și carnea de pe căpățâni de vită( 40+35kg se toacă la mașină Wolf prin sită cu ochiuri de 3 mm. La fel se toacă și restul de carne de pe căpățâni (15kg). Toată materia prima va fi conservata și maturate. Se introduce la cuptor canrea de calitatea a III-a și carnea de pe căpățâni 35 kg și se fabric bradtul adăugându-se polifosfatul. Când bradtul este aproape terminat adăugăm condimentele. Se introduce apoi carnea de pe căpățâni 15 kg și slănină. Se toacă în cutter împreună până când granulatia slăninei va fi de circa 8 mm. Pastă obținută se umple în membranele pregătite cu ajutorul șprițului. Se formează bucăți de circa 35-40cm, lungime prin răsucirea membranei la distanțe egale.

Afumare caldă: înainte de introducerea cârnatului în afumătorie, această va fi bine încălzită. Afumarea se face la temperatura de 80-95 de grade, până când membranele primesc o culoare cărămizie roșcată.

Fierberea cârnatului: fierberea se face în cazane cu apă sau în cele de afumare fierbere în abur. Temperatura de fierbere este de 73-75 grade C, timp de 45 de minute în funcție de dimensiunea membranelor.

Afumarea la rece: După fierbere produsul se introduce în afumătorie, așa zisă rece unde cu ajutorul rumegușului din lemn de esență tare se afumă circa 10 ore. Se introduce în magazie, se etichetează și se fac analizele fizio-chimice, apoi se pun în vânzare.

Carne pentru mititei

Materie prima:

-carne vită – 80kg ;

-seu de vită – 20 kg.

Materii auxiliare:

-pipe r – 0,300kg ;

-cimbru – 0,100kg ;

-bicarbonat de sodium – 0,120kg ;

-usturoi – 0.500kg ;

-sare curate – 2.500kg ;

-supa de oase – 15kg. 

Tehnologia fabricației: Carnea de vită se pretează pentru acest produs, este carne ce provine de la gât,ceafă și piept. Seul ce se recoltează și tranșarea cărnii, se taie în bucăți, la fel și seul, se amestecă bine amândouă împreună cu condimentele. Se toacă la mașină Wolf pe sită cu ochiuri de2.3mm. După tocare se introduce în malaxor unde se adaugă supa si sarea. Se amestecă bine până la omogenizarea completă. Se introduce în navete curate de tablă, aluminiu, inox sau în tavi de material plastic. Se introduce în frigorifer la temperatura de 5-6 grade C , unde va rămâne 24 de ore.

Se fac analizele la laborator și apoi se pune la consum. Unitățile de alimentație publică și consumatorii individuali, înainte de a-i pune pe grătar se porționează după preferințele fiecăruia.

[NUME_REDACTAT]

Materie prima:

-carne de bovină, calitatea I-a – 40kg ;

-carne de porc fără grăsime – 32 kg ;

-slănină cu gușă – 28kg.

Materii auxiliare:-sare amestec:

-2,600kg ;

-piper – 0,350kg ;

-coriandru – 0,050kg ;

-zahăr – 0,150kg ;

-ienibuhar – 0,050kg ;

-usturi – 0,100kg ;

-sfoară ;

-înveliș:membrane artificiale cu diametrul 50-70 mm. Membranele se taie în lungime de 50 cm.

Tehnologia de fabricație: La fabricarea salamului elvețian folsimcarne de bovine, aleasă de calitatea I-a, carne de porc provenită de la porci nu prea grași, care să aibă grutatea maximă de 40 kg tăiați în jumătate.

Slănină va fi provenită numai de la gușă și bine răcită .Carnea de prc și carnea de bovină se dezosează, se alege de pielite, ganglioni, întocmai că la salamul de Sibiu. După alegere toată carnea se taie în bucăți de circa 250gr și se așează pe un plan înclinat în frigider la temperatura de +4,+5grade C sau în coșuri lăsându-se la scurs timp de 24 de ore. După aceea carenea se toacă la mașină Wolf prin sită cu ochiuri de 20mm și se lasă din nou la scurs timp de 72 de ore. Se scoate din frigider și se taie în cuburi de 5 cm, apoi se introduce din nou în frigider, întinzându-se pe un plan înclinat la care fundul să fie prevăzut cu un grătar sau cu plasa de sârmă în straturi de circa 5 cm grosime. Răcirea se face timp de 36 de ore. Carnea de bovine și carnea de porc, scursă după tocarea la Wolf, se introduce în frigider la temperatura de 0 grade C. După răcire, carnea de bovine se taie la Wolf prin sită cu ochiuri de 3 mm. În frigider carnea stă 12 ore, după care se trece la tocat adăugându-se slănină și condimentele. Compoziția astfel pregătită se așează în granduri unde se păstrează foarte bine. Pastă obținută se așează în membrane. După umplere și legare se introduc în afumătorie, unde se lasă la fum timp de 3 zile cu temperatura de +8+10 grade C.

Fluxul tehnologic

1.Taiere

2.Refrigerare

3.Transare

4.Separare

5.Sarare

6.Cantarire

7.Tocare

8.Cuterizare

9.Malaxare

10.Umplere

11.Zvantare

12.Afumare

13.Fierbere

14.Racire

15.Depozitare

16.Livrare

1.Taiere: la taierea animalelor poate aparea pericolul poluarii cu materii organice. De aceea firmele din industria alimentara trebuie sa aiba fosa septica pentru deversarea rezidurilor organice.

2.Refrigerare: dupa taiere carnea e pusa la rece timp de1-2 zile. In aceasta etapa se produce un consum foarte mare de curent electric in cele 3 camere frigorifice existente in firma.

3.Transarea: in aceasta etapa exista din nou pericolul poluarii cu resturi organice si ape reziduale rezulate din acest proces.

4.Separare: carcasele de porc si vita vor fi taiate si separate in scopul producerii preparatelor din carne.

5.Cantarire: dupa separare carnea este cantarita in functie de reteta cu ajutorul balantei.

6.Tocare: aceasta se facecu ajutorul masinii Wolf. Acest utilaj este mare consummator de energie electrica, ceea ce poate dauna mediului, de aceea firmele trebuie sa se orienteze in cumpararea masinilor cu consum redus de electricitate.

.

7.Cuterizare: pentru unele produse tocarea nu este suficienta de aceea e necesara o cuterizare pentru obtinerea unei paste cat mai fine.

8.Malaxare: apare poluarea fonica si consumul mare de electricitate. Se foloseste pentru amestecarea ingredientelor.

9.Umplerea: membranele de natura organica sunt umplute cu acest utilaj. Apare consumul de electricitate si riscul deversarii materii organice.

10.Zvantare, Afumare, Fierbere: produsele din carne au ajuns acum aproape la final. La aceasta etapa apare consumul de energie electrica si de apa.

11.Depozitare: produsele sunt depozitate la temperature diferite: majoritatea la 8-10 grade C, cu umiditate relativa de 75-80% si altele la 0-4 grade C cu aceeasi umiditate a aerului.

CAPITOLUL IV

Concluzii și propuneri de îmbunătățire a sectorului agricol românesc

[NUME_REDACTAT] comună este pintre primele politici comune adoptate de UE.

Din doctrina și practică economică se evidențiază faptul că agricultură este o activitate economică vitală pentru societate și totodată contribuie la menținerea stabilității,continuității și creșterii economice, având implicit și potențialul de a contribui la atenuarea crizei economice.

Agricultură este parte integrantă a economiei și societății comunitare. Referitor la aceste efecte indirecte, orice reducere semnificativă a activității agricole din UE ar duce la reducerea PIB-ului și la pierderi de locuri de muncă în sectoarele economice conexe.

În prezent, Politică agricolă comună se confruntă cu o serie de provocări, provocări care invită UE să ia decizie strategică pentru viitorul pe termen lung al agriculturii sale și al zonelor sale rurale.

Având în vedere evoluția PAC și reformele la care a fost supusă, putem spune că PAC constituie nucleul integrării europene, și rămâne în continuare cea mai puternică politică comună a UE.

Existența dezbateriilor actuale în spațiul comunitar au evidențiat faptul că principalele obiective ale agriculturii la nivelul UE ar teebui să fie: asigurarea utilizării durabile a terenului, furnizarea unei game de alimente sigure și sănătoase, la prețuri transparente și competitive; activități de sprijinire a comunitatiilor și zonelor rurale ; securitatea aprovizionării cu alimente.

Un sondaj efectuat de [NUME_REDACTAT] în statele membre relevă faptul că majoritatea cetățenilor doresc că agricultură UE să respecte mediul, să-și diminueze impactul asupra încălzirii globale, și să conserve biodiversitatea, resursele de apă, iar acest lucru pate fi încurajat și prin sprijinirea micilor fermieri și a întreprinderilor din mediul rural.

.

În opinia mea, reforma PAC trebuie să continue a promova sporirea competitivității, utilizarea eficientă a resurselor puse la dispzitie de contribuabili și rezultatele așteptate de cetățeni în urmă unei politici publice eficace, în ceea ce privește securitatea alimentară, mediul, schimbările climatice , și echilibrul social și teritorial.

Existența raporturilor dintre diferiți factori de producție din agricultură nu se va realiza dacă dimensiunea exploatațiilor nu creează cadrul de acțiune normală a acestora (a tuturor factorilor activității agricole).

Pe termen lung, trebuie avută în vedere consolidarea exploatațiilor agricole prin investiții și prin excluderea exploatațiilor marginale, pentru a putea face față competiției pe piața comunitară și în aceeași măsură pentru a îmbunătăți condițiile de viață ale agricultorilor.

În general, productivitatea muncii va crește o dată cu utilizarea celor mai avansate tehnologii recomandate de cercetarea tehnică de profil.

Cu privire la lucrările de îmbunătățiri funciare, din studiile efectuate până acum în țara noastra sunt necesare amenajari de combatere a secetei pe cca. 6 milioane de hectare, de eliminare a excesului de apă pe cca 5,5 milioane hectare, lucrări și măsuri antierozionale pe cca. 7 milioane de hectare și de apărare împotriva inundațiilor pe 2,3 milioane de hectare. În prezent, acest necesar nu este acoperit nici măcar în proporție de 50%.

Lucrările de utilitate publică necesare pentru combaterea efectelor secetei, inundațiilor, alunecărilor de pamânt și eroziunii solurilor au ca efect nu numai evitarea sau diminuarea unor potențiale pagube agricole, ci acționează favorabil și asupra protecției obiectivelor social – economice și a mediului, constituind o prioritate pe termen mediu și lung.

În contextul actual, în care sectorul agricol național nu prezintă atractivitate pentru populație, se înregistrează o migrație a forței de muncă înspre alte [NUME_REDACTAT]. Exercitarea cu caracter temporar a unor activități agricole va avea ca efect atât transferul de cunoștințe, cât ți conțtientizarea potențialului de creștere pe care îl are sectorul agro-alimentar în România. Libertatea de circulație a persoanelor în spațiul comunitar creează premisele menținerii unui aflux semnificativ de forță de muncă înspre celelalte [NUME_REDACTAT].

Referitor la organismele modificate genetic, România s-a aliniat acquis-ului comunitar și a interzis începând cu anul 2007, cultivarea de soia modificată genetic pentru toleranța la glifosat de amoniu (deoarece aceasta nu este aprobată în cultură în UE). În perioada 1999-2006 inclusiv, în România s-a cultivat în scop comercial soia modificata genetic.

Pentru a încheia într-o notă optimistă, apreciez că la nivel general creșterea economică din ultimii ani, precum și volumul fondurilor pentru agricultură și dezvoltare rurală la care România are acces începând cu 2007, constituie indicatori pe baza cărora se poate previzionă o creștere constanța a investițiilor sectoriale în domeniile agriculturii și cele conexe. Creșterea productivității, a capacității de procesare și accesul liber pe piață unică europeană sunt factori ce vor favoriza dezvoltarea durabilă a mediului rural românesc în anii ce vor urmă.

BIBLIOGRAFIE

[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]: Politici de crestere economică, Politici sectoriale, [NUME_REDACTAT], București, 2005;

[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Lex, București 2004;

[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Economie europeană, [NUME_REDACTAT], București 2004;

[NUME_REDACTAT], Elemente de impact pre și post aderare – evaluări pentru sectorul agroalimentar și rural din România cap 34, Studiile ESEN 3, [NUME_REDACTAT] , 2005;

[NUME_REDACTAT], Sectorul agricol în perspectiva aderării României la [NUME_REDACTAT]: implicații asupra sistemului de plăți, [NUME_REDACTAT], București 2006;

[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] intern privind fondurile publice naționale și ale [NUME_REDACTAT], Ed. Contaplus, București 2007;

[NUME_REDACTAT], colaboratori, [NUME_REDACTAT] Europene, [NUME_REDACTAT], București, 2005;

[NUME_REDACTAT], Politici agricole, Acorduri europene, [NUME_REDACTAT], București 1999;

[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Politici europene, [NUME_REDACTAT], București 2003;

[NUME_REDACTAT], Comerț internațional și politici comerciale, [NUME_REDACTAT], 2000;

[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Politici agroalimentare comparate, [NUME_REDACTAT], 2001;

[NUME_REDACTAT], colaboratori, Politici și piețe agricole – reformă și integrare europeană, Editura CERES, București, 2005;

http://www.euroinfo.ccivl.ro

http://eufinantare.info/por.html

http://www.eurotrainer.ro

http://www.mt.ro

http://euroactiv.ro