Originea, Scurt Istoric Si Arealul de Cultura Pentru Nuc

C U P R I N S

1.Originea, scurt istoric si arealul de cultura pentru nuc 4

2.Importanta culturii nucului 5

3.Productia mondiala de nuci 7

4.Comertul cu nuci 11

5.Cultura nucului in Romania 11

6.Tendinte si orientari pe plan mondial si in Romania 14

7.Cerintele nucului fata de conditiile de mediu 16

8.Particularitati biologice 19

9.Descrierea pomologica a principalelor soiuri 22

10.Portaltoii nucului 24

11.Tehnologiile infiintarii si intretinerii livezilor 26

12.Recoltarea, pastrarea si valorificarea nucilor 33

13.Combaterea bolilor si daunatorilor 34

1. Antemăsutătoare –Deviz nr.1. pentru executarea lucrărilor de pregătirea terenurilor și înființarea unei plantații de NUC cu desimea de 208 pomi la hectar. Distanțele de

plantare: 8 m între rânduri și 6 m pe rând 38

2. Antemăsurătoare –Deviz nr.2 pentru executarea lucrărilor de întreținere în

anul I a unei plantații de NUC cu desimea de 208 pomi/ha. Distanța de plantare

8 m între rânduri și 6 m pe rând. 42

3.Antemăsurătoare – Deviz nr.3 pentru executarea lucrărilor de întreținere în

anul II a unei plantații de NUC cu desimea de 208 pomi/ha 45

4.Antemăsurătoare – Deviz nr. 4 pentru executarea lucrărilor de întreținere în

anul III a unei plantații de nuc cu desimea de 208 pomi/ha 48

5.Antemăsurătoare – Deviz nr. 5 pentru executarea lucrărilor de întreținere în

anul IV a unei plantații de nuc cu desimea de 208 pomi/ha 50

6. Antemăsurătoare – Deviz nr. 6 pentru executarea lucrărilor de întreținere în

anul VI a unei plantații de nuc cu desimea de 208 pomi/ha 52

7. Antemăsurătoare – Deviz nr. 7 Pentru executarea lucrărilor de întreținere în

anul VI a unei plantații de nuc cu desimea de 208 pomi/ha 54

8.Antemăsurătoare – Deviz nr. 8 pentru executarea lucrărilor de întreținere în

anul VII a unei plantații de nuc cu desimea de 208 pomi/ha 56

9. Antemăsurătoare – Deviz nr. 9 pentru executarea lucrărilor de întreținere în

anul VIII a unei plantații de nuc cu desimea de 208 pomi/ha 58

10.Antemăsurătoare – Deviz nr. 10 pentru executarea lucrărilor de întreținere în

anul IX a unei plantații de nuc cu desimea de 208 pomi/ha 60

11.Centralizatorul materialelor principale la nuc 62

12.Centralizatorul costurilor directe de investiții la nuc 64

13. Deviz general pentru un ha de plantație de NUC 65

14. Valoarea producției marfă la cultura nuc (V.P.M.) 66

15. Valoarea producției globale la cultura nuc 66

16. Indicatori de eficiență economică la nuc 67

17. Grafic de eșalonare a investițiilor la cultura nuc 68

1. Originea, scurt istoric si arealul de cultura pentru nuc

Nucul, Juglans regia L., este un arbore din familia Juglandaceae, răspândit în zona temperată și mediteraneană, atât ca floră spontană, cât și în culturi. Își are originea în zona geografică întinsă din Balcani spre est, până în Himalaya și sud-vestul Chinei. Cele mai mari păduri se află în Kârgâzstan, unde copacii se dezvoltă extensiv, în păduri aproape exclusiv de nuc, la altitudini de 1.000–2.000 m (Hemery 1998) — mai ales la Arslanbob, în provincia Jalal-Abad. Nucul a fost introdus în vestul și nordul Europei din vremea romanilor sau mai devreme, iar în cele două Americi în secolul 17. Zonele importante ale culturii nucului cuprind Franța, Serbia, Grecia, Bulgaria și Romania (în Europa), China (în Asia),California (în America de Nord) și Chile în America de Sud. Mai recent, cultura nucului s-a răspândit pe scară largă și în alte regiuni: [NUME_REDACTAT] și sud-estul Australiei. Nucul este un arbore viguros, care poate ajunge la 30 de metri înălțime. Are trunchiul gros și scoarța netedă, argintiu-cenușie. Are crengi puternice, coroana foarte largă și bogată. Frunzele sunt mari, compuse din 5-9 foliole eliptice, cu margini întregi, glabre. Florile bărbătești sunt grupate în gamenți masculi solitari sau câte doi, cilindrici, multiflori. Florile femelă sunt grupate câte 2 până la patru, uneori solitare, sesile, purpurii. Înflorește în luna mai. Fructul este drupă sferică, având o singură sămânță, cu două cotiledoane mari, zbârcite, bogate în untdelemn și numită nucă. Se înmulțește aproape numai prin sămânță, dar cu destulă greutate. Spontan crește sporadic în păduri de amestec, mai ales la deal, în România, în special în Banat și Oltenia. Cultivat, crește în toate regiunile țării. Nuca, fructul nucului, este unul din fructele mult folosite de români. Ea apare în alimentație, în nenumărate forme ale produselor românești: cozonaci, colaci, plăcinte și alte produse de același tip, în alimente rituale cum sunt coliva sau măcinicii, în anumite alimente de post (sarmale de post și altele asemenea) etc. De asemenea, miezul de nucă e folosit în unele tratamente populare, mai ales din pricina untdelemnului pe care îl conține. Acest untdelemn era folosit în vechime de români, alături de untdelemnul de fag sau jir, atunci când nu se putea folosi untedemnul de măsline. Cojile de nucă, lemnoase, tari, sunt folosite pentru confecționarea de mici jucării pentru copii – în special bărcuțe, dar nu numai – pentru realizarea unor piese de mobilier și ornamente rustice. În trecut erau folosite și pentru anumite pedepse (statul pe coji de nucă).

Învelișul gros, verde, se folosește atât pentru unele tratamente, cât și pentru obținerea de pigment negru (colorant negru), foarte rezistent, folosit pentru păr, textile naturale și altele asemenea. Din acesta se mai poate obține dulceață. Florile sunt folosite în popor, sub formă de infuzie, ca tratament pentru întărirea și însănătoșirea părului și a pielii capului. Lemnul de nuc este un lemn greu, fin, închis la culoare, foarte rezistent, prețios. Se folosește pentru mobilă de lux, pentru piese de lux în ornamentații și decorări, pentru elemente speciale sau ornamente în realizarea iahturilor de lux, în confecționarea de casete scumpe pentru bijuterii ș.a.m.d.

2.Importanta culturii nucului

Nucul, una dintre cele mai vechi specii pomicole, are importanta economica si sociala deosebita, datorita valorii alimentare a fructelor sale, 
calitatii superioare a lemnului, folosirii celorlalte organe ale lemnului (frunza, scoarta, endocarp, lastari) ca izvor de materie prima pentru 
industria chimica, farmaceutica si ca specie decorativa si eco-ameliorativa de mare efect. 
Spre deosebire de fructele celorlalte specii pomicole, nucile constituie un aliment complet si concentrat; ele contin: 
– substante grase – 52-77% 
-substante proteice – 12-25 % 
-hidrati de carbon – 5-24% 
-substante minerale – 1.3-2.5% 
-vitamine 
In stare proaspata fructul contine: 
-apa – 17.57% 
-materii azotoase – 11.05% 
-materii grase – 41.58% 
-materii extracitve -26.5% 
-celuloza – 1.3% 
-cenusi – 1.6% 
Este fructul cel mai bogat in Cu si Zn in plus contine K, Mg, P, S, Fe, Co, vitamine A,B,C,P.

Valoarea energetica a unui kilogram de miez de nuca este echivalenta cu: 1 kg paine + 0.5 kg carne + 0.5 kg peste + 0.5 kg prune uscate + 1 kg pere, asigurand 6364 calorii. Ca planta tehnica nucul asigura materia prima pentru numeroase ramuri ale industriei. Miezul de nuca se poate consuma proaspat, in produse de cofetarie, iar datorita continutului ridicat de grasimi, din miezul de nuca se poate extrage un ulei excelent comestibil si tehnic, care este folosit in scopuri tehnice (pictura, fabricarea cernelei tipografice, a sapunuli de lux, a lacurilor, in obtinerea numeroaselor produse cosmetice si farmaceutice). Turta ramasa dupa extragerea uleiului mai contine 48.51% substante proteice, 9.55% grasimi, 6.76% celuloza, 5.76% cenusa. De aceea este folosit la fabricarea halvalei, constituind totodata un foare valoros nutret concentrat in hrana animalelor si pasarilor. Fructele verzi inainte de intarirea endocarpului, se folosesc pentru preparat dulceata, rachiu. Ele contin o mare cantitate de vitamina C, de 4 ori mai mult decat fructele de maces si de 40 ori decat sucul de portocale. Mezocarpul (coaja verde) contine 15-25% substante tanante, de tip acid galic si egalic, cea ce permite folosirea lui la tabacitul pieilor. Endocarpul (coaja tare) este un combustibil cu putere calorica ridicata se foloseste in industrie pentru prepararea carbunelui activ, a pietrei de 
slefuit si a amestecurilor fine de linoleum. Nucul este mult apreciat si pentru lemnul sau de calitate superioara. Lemnul de nu se distinge printr-o mare rezistenta, plasticitate si finete. Se prelucreaza usor, se lustruieste foarte bine, nu este atacat de insecte fiind cautat pentru fabricarea mobilei de lux, pentru sculptura, in industria avioanelor si automobilelor. Ca planta medicinala nucul a fost folosit in trecut in medicina, atribuindu-se diferite virtuti. Dupa toate considerentele facute de medicina ar trebui ca nucul sa fie acceptat ca remediu universal. Dupa o veche doctrina greaca, o nuca era comparata cu un cap de om (invelisul verde corespunde pielii si parului, coaja – oaselor craniene, miezul – creierului, iar tegumentul – meningelor) de unde se tragea concluzia ca nucile au fost date pentru a trata bolile de cap si in special 
bolile mintale. Importanta pomicola rezida in valoarea alimentara a fructelor, nucile constituind un aliment complet si concentrat; ele contin substante grase, substante proteice, substante minerale, vitamine, hidrati de carbon,etc.
Ca planta tehnica, nucul asigura materia prima pentru numeroase ramuri ale industriei. Miezul de nuca se poate consuma proaspat, in produsele de patiserie, iar datorita continutului mare in grasimi din el se obtine un excelent ulei comestibil si tehnic, care, fiind sicativ, este folosit in pictura, pentru fabricarea cernelii tipografice, a sapunului de lux, in obtinerea a numeroase produse farmaceutice si cosmetice. Turta ramasa dupa extragera uleiului este folosita la fabricarea halvalei, constituind si un nutret concentrat in hrana animalelor si pasarilor. Din fructele verzi, inainte de intarirea endocarpului, se poate prepara dulceata, rachiu. Endocarpul este un comustibil cu putere calorica ridicata, se foloseste in industrie pentru prepararea carbunelui activ, a pietrei de slefuit si a amestecurilor fine de linoleum. Nucul este mult apreciat si pentru lemnul sau de calitate superioara, avand o mare rezistenta, plasticitate si finete, fiind folosit in fabricarea mobilei de lux, pentru scluptura, in industria avioanelor si automobilelor. Ca planta medicinala, nucul a fost folosit si in trecut in medicina.Sucul din frunzele de nuc era foilosit ca vermifug, ca tonic, ca unguent pentru ulcere, dezinfectant urinar, antidiareic, etc.Adeptii homeopatiei recomanda mezocarpul pentru tratamentul acneei, iritatiilor, vomelor, etc. Ca planta ecologica, nucul este de neînlocuit, fiindcă este unul dintre puținii arbori care absoarbe metalele grele din atmosferă. În plus, desi creste lent, datorita radacinilor sale foarte dezvoltate, nucul prezinta importanta in amelioratiile agrosilvice fiind folosit contra eroziunii solului și a alunecărilor de teren, precum si ca specie principala in perdelele de protectie.

3.Productia mondiala de nuci

Datorita sistemului de cultura extensiv, practicat in majoritatea tarilor cultivatoare de nuci (exceptie S.U.A si Franta) nu se cunosc exact suprafetele cultivate cu nuc, numarul pomilor si productia de fructe, in majoritatea situatiilor, fiind stabilite prin evaluare. Comparativ cu alte plante pomicole suprafetele ocupate cu plantatii comerciale de nuc sunt mai mici si in putine tari. In ultimii ani productia mondiala anuala de nuci depaseste volumul de 1200 mii tone.

Principalele tari producatoare de nuci pe plan mondial la momentul actual sunt China si S.U.A, care impreuna produc peste 43% din productia mondiala. Cantitati mari se produc in Iran si Turcia, urmate la distanta mare de Ucraina, Franta, Romania si alte tari.

Nucul este raspandit si in multe alte tari, dar productiile obtinute sunt comparativ mici si se folosesc pentru uz intern. Principalele cai de modernizare a culturii nucului in scopul sporirii productiei si imbunatatirii calitatii sunt ameliorarea genetica si intensificarea producerii nucilor.

Obiectivele principale in programele de ameliorare cunoscute prevad crearea unor noi soiuri de mare productivitate si rodire timpurie, dezmugurirea si inflorirea tarzie pentru a reduce pericolul brumelor tarzii, toleranta la atacul de bacterioze si antracnoza nuci mari si procent ridicat de miez (peste 45%); coaja subtire, care se sparge usor.

Intensificarea cultivarii nucului este posibila prin implementarea unor sisteme de cultura moderne si folosirea soiurilor cu fructificare din mugurii laterali. Astfel de sisteme sunt deja elaborate in Franta si alte tari, care deja la anul 5 dupa plantare asigura o productivitate a plantelor de 3 t/ha, urmand ca pe viitor sa creasca.

Sortimentul de nuc utilizat pe plan mondial este destul de restrans comparativ cu alte specii pomicole. Fiecare zona ecologica are, in general, un sortiment specific, cu soiuri create in aceleasi conditii.

In vederea imbunatatirii sortimentului de nuc in majoritatea tarilor cultivatoare continua selectia si studiul tipurilor valoroase in populatiile autohtone, in mai multe tari, printre care S.U.A, Franta, Ungaria, Italia, Romania si altele se realizeaza programe speciale de ameliorare genetica in vederea crearii unor noi soiuri cu valori superioare celor externe.

Comercializarea nucilor

Ca produs de export nucile tot mai mult sunt solicitate pe piata mondiala, pentru unele tari comertul cu nuci prezinta un capitol important pentru economia nationala.

Volumul productiei de nuci realizata la export pe plan mondial in ultimii ani atinge 250 mii tone, inclusiv 90 mii tone nuci in coaja.

Cele mai mari tari exportatoare de nuci si miez de nuca de pe glob sunt S.U.A, China, Franta, India si altele.

Principalii importatori al nucilor si miezului de nuci sunt tarile [NUME_REDACTAT], Japonia, Canada, Brazilia, Israelul, Australia si altele.

Cea mai mare tara exportatoare de nuci in coaja este S.U.A (aproape 2/3 din vanzari), majoritatea productiei fiind realizata in tarile [NUME_REDACTAT] (peste 80%). Franta anual vinde la export peste 8 mii tone nuci in coaja.

Cantitati comparativ mici de nuci in coaja vand la export Cili, China, Bulgaria, Ungaria si [NUME_REDACTAT]. Productia carora nu-i omogena din cauza polimorfizmului pronuntat a plantatiilor, ca rezultat a inmultirii indelungate a nucului prin semanare directa a nucilor.

Cea mai mare cantitate de miez de nuci realizata pe piata mondiala este de origine americana (peste 20% din vanzari).

Cantitati mari de miez de nuci pe piata mondiala realizeaza China, India, Romania, [NUME_REDACTAT].

Cel mai mare importator al miezului de nuca din S.U.A este Japonia, care absoarbe aproape o jumatate din productia exportata. Miezul de nuci din S.U.A este cumparat si de tarile [NUME_REDACTAT], Canada, Israel si Coreea de Sud.

China este al doilea mare exportator de miez de nuci pe piata mondiala. Cea mai mare parte a acestei productii este cumparata de tarile europene (5 mii tone), Japonia, S.U.A si Canada.

Al treilea exportator de miez de nuci pe piata europeana este India, care in ultimii ani are o concurenta tot mai mare din partea [NUME_REDACTAT], aparuta recent pe piata cu productie calitativa la un pret rezonabil.

In ultimii ani promoveaza exportul miezului de nuci pe piata europeana Romania, Bulgaria, Ungaria.

Principalii importatori de miez de nuci pe plan mondial sunt Franta, Germania si Anglia, ceva mai putin cumpara aceasta productie Canada si Australia.

Principalii furnizori de miez de nuci pe piata europeana sunt China, S.U.A, [NUME_REDACTAT] si India.

4.Comertul cu nuci

Prețul unui kilogram de nuci în coajă, pe piața internațională variază între 3,5 și 3,9 euro, în funcție de calitate și de soi. La noi, un kg. de nuci in coaja costa 8-10 lei. În condițiile în care soiul cultivat este unul foarte productiv veniturile sunt cu atât mai mari. Uleiul de nucă are în magazine prețul de 48-60 euro/litru. Astfel, dacă producătorii de nuci vor să își maximizeze profitul din această cultură, pot opta pentru producerea de ulei de nucă sau pentru producerea diverselor specialități pe bază de miez de nuci. În medie un litru de ulei de nuci, în vrac, se comercializează direct de către producători la prețul de 16-20 euro, ajungând ca în magazin să aibă un preț de cel puțin 3 ori mai mare, după cum arată nucifere.com. Un kilogram de ulei de nuci se obține din 2 kilograme de miez de nuci.

5.Cultura nucului in [NUME_REDACTAT] tara noastra nucul este stravechi. Pana la inceputul secolului XX forma paduri si plantatii intinse in judetele Gorj, Valcea, Dambovita, Prahova, Bacau, Neamt, Iasi, Suceava. 
Atat in perioada celui de-al doilea razboi mondial cat si dupa aceea s-a remarcat o scadere masiva a numarului de pomi, cat si a productiei de nuci. Goana dupa lemnul de nuc, dar si desele sistematizari si organizari de teritoriu, datorita colectivizarii tarii, au dus la taierea nechibzuita a acestui pom. Astfel, ca exemplu, putem spune ca: in anul 1938 in Romania existau 4,3 milioane de nuci cu o productie medie evaluata la 199000 tone nuci. In anul 1975 in Romania existau circa 3 milioane de nuci, cu o productie medie de 29000 tone. In anul 2002 Romania producea circa 33-34 tone de nuci.
Deoarece altoirea nucului este o problema greoaie si inca nerezolvata pana la capat, in lume si in Romania se obtin puieti de nuc din soiuri selectionate. Diferenta majora intre pomii de nuc altoiti si cei nealtoiti consta in urmatoarele: nucii obtinuti prin altoire la masa sau in camp direct pastreaza prin altoire toate caracteristicile soiului de unde s-au recoltat ramurile si intra pe rod foarte repede . Primele nuci apar chiar din anul I dupa plantarea nucului. Nucii obtinuti din samanta (nuci semanate in camp) din soiuri selectionate, nu pot pastra caracteristicile soiului de unde am recoltat nucile si intra foarte greu pe rod, abia dupa 10-12 ani.

Privitor la productia de nuci obtinute, rezultate foarte bune se obtin atat de la pomii altoiti de nuc cat si de la cei nealtoiti. 

[NUME_REDACTAT] nucul a fost si este protejat de lege. Nucii pot fi taiati in urmatoarele conditii: 
– exemplarele care au cel putin 1/3 din coroana uscata; 
– exemplarele care sunt pe suprafete unde s-a autorizat construirea de obiective; 
– exemplarele dezradacinate din cauze naturale. 
Pentru fiecare nuc taiat, chiar in aceste conditii, proprietarul este obligat prin lege sa planteze la loc trei nuci tineri. 

Comparativ cu celelalte specii pomicole principale (măr, păr, piersic), la care cultura superintensivă practicată (în țara noastră) începând din anul 1971, acțiunea de modernizare la nuc este mult întârziată. Deocamdată sunt puține plantații de nuc, în județele: Gorj, Dolj, Mureș, Iași, [NUME_REDACTAT], Constanța (la Ostrov), Hunedoara, dar o parte din acestea au fost înființate cu pomi din sămânță sau cu așa-zișii “nuci selecționați” obținuți tot pe cale generativă. 
Altoirea nucului, însușită și practicată cu rezultate promițătoare de câțiva specialiști n-a fost continuată cu urmărirea comportării materialului săditor obținut, după plantarea în livezi, și, ca atare, sunt foarte puține date de interes real pentru producție.
Există plantații de nuc altoit la Ostrov, la Serele de la Ișalnița (jud. Dolj), în câteva localități din județul Gorj, pe nisipurile din sudul Olteniei și, probabil, în alte locuri.
Pepinierele care înmulțesc nucul au un rol decisiv, diriguitor, în modernizarea culturii acestei specii. Ele trebuie să treacă, fără întârziere, la altoirea nucului pe nuc negru (J. Nigra), care este singurul portaltoi pentru cultura intensivă. De asemenea, pepinierele trebuie să introducă, să înmulțească și să difuzeze, în termen cât mai scurt, soiurile de nuc americane, cu vigoare moderată și slabă, care fructifică și pe lăstari laterali.
Pomicultura modernă trebuie să fie dinamică, intensivă și durabilă.
Dinamismul presupune modernizarea la timp a sortimentului și a tehnologiilor, promovarea unor noi sisteme de plantații, ecologizarea principalelor verigi agrotehnice etc.
Numărul soiurilor din sortimentul de nuc nu trebuie să fie prea mare. Francezii, într-un centru, cultivă 2 – 3 soiuri.
La nuc, sortimentul este mai puțin dinamic decât la alte specii pomicole, datorită duratei foarte mari a plantațiilor (50 – 60 de ani la nucii altoiți pe J. regia). Și raportul dintre pomii tineri și pe rod este diferit, fiind în favoarea celor maturi. Totuși, frecvența plantațiilor tinere de nuc denotă o preocupare pentru dezvoltarea și modernizarea culturii nucului.

In tara noastra, nucul este stravechi. Pana la inceputul secolului XX existau paduri si plantatii intinse de nuc in judetele Gorj, Valcea, Dambovita, Prahova, Bacau, Neamt, Iasi, Suceava.
Atat in perioada celui de-al doilea razboi mondial, cat si dupa aceea s-a remarcat o scadere masiva a numarului de pomi si a productiei de nuci. Goana dupa lemnul de nuc, dar si desele sistematizari si organizari de teritoriu, datorita colectivizarii tarii, au dus la taierea nechibzuita a acestui pom.

Nucul iubeste solurile roditoare si destul de umede, dar nu se recomanda de sadit pe locurile joase pentru ca este destul de vulnerabil la ingheturile tarzii.

Se planteaza la o distanta de circa 10 m de la pom la pom (in dependenta de parametrii terenului, aceasta distanta poate fi calculata cu mici devieri). In primii 10-12 ani, nucul poate fi indesit pe rand si intre randuri cu visin, mar si par slab viguroase.

Creste mai bine sadit din nuca, direct la locul necesar. Poate fi crescut in pepiniera si plantat dupa 2-3 ani, insa permutarea o suporta destul de greu. Pot fi saditi si nuci altoiti, procurati din magazine specializate sau de la producatori recunoscuti. Acesti pomi fructiferi dau roade dupa 4-5 ani, doar ca si costul lor va fi putin mai ridicat. De pe un hectar de livada se poate recolta pana la 1,5-2 tone de nuci, astfel incat costurile ar fi acoperite.

Materialul saditor se obtine din pepiniere, nucul se poate imulti si prin seminte “tipuri selectionate”, dar, in acest caz, caracterele soiurilor nu se transmit fidel la descendenti. Puietii portaltoi se produc in scoala de puieti, iar pentru altoiresunt buni puieti de 1-2 ani, sanatosi. Ramurile altoi se recolteaza din puieti “elita” – ele trebuie sa aiba lungimea de 50-100 cm si diametrul 8-20 mm. Materialul biologic se pastreaza, pana la altoire, stratificat in nisip umed. Puietii se scot de de la stratificare cu 10-15 zile mai repede, se fasoneaza scurtand pivatul la 20-25 cm.

Plantarea in livada se face toamna sau primavara devreme, scoaterea din pepiniere facandu-se cu 2-3 zile inainte.

Altoirea se efectueaza, de obicei, in ianuarie mecanizat. Dupa altoire, materialul se stratifica in lazi cu rumegus dezinfectat cu Topsin 0,1%, apoi se forteaza in sere speciale timp de 10-14 zile. Fortarea este terminata cand punctul de altoire este complet carusat. Plantarea puietilor altoiti se face in randuri de 90×40 cm.

Este necesar ca in timpul verii sa se faca 4-5 prasile, 2-3 udari, o fertilizare suplimentara cu 40-50 kg Na/ha, 5-7 tratamente cu zeama bordeleza 0,75-1%. La puieti se mai fac lucrari in verde de indepartare a lastarilor porniti din portaltoi si se lasa un lastar din altoi.

Deoarece altoirea nucului este o problema greoaie si inca nerezolvata pana la capat, in lume si in Romania se obtin puieti de nuc din soiuri selectionate.

Diferenta majora intre pomii de nuc altoiti si cei nealtoiti consta in urmatoarele:

§ nucii obtinuti prin altoire la masa sau in camp direct pastreaza prin altoire toate caracteristicile soiului de unde s-au recoltat ramurile si intra pe rod foarte repede. Primele nuci apar chiar din anul I dupa plantarea nucului.

§ nucii obtinuti din samanta (nuci semanate in camp) din soiuri selectionate, nu pot pastra caracteristicile soiului de unde am recoltat nucile si intra foarte greu pe rod, abia dupa 10-12 ani.

Privitor la productia de nuci obtinute, rezultate foarte bune se obtin atat de la pomii altoiti de nuc, cat si de la cei nealtoiti.

[NUME_REDACTAT], nucul a fost si este protejat de lege. Nucii pot fi taiati in urmatoarele conditii:

-exemplarele care au cel putin 1/3 din coroana uscata;

– exemplarele care sunt pe suprafete unde s-a autorizat construirea de obiective;

– exemplarele dezradacinate din cauze naturale.

Pentru fiecare nuc taiat, chiar in aceste conditii, proprietarul este obligat prin lege sa planteze la loc trei nuci tineri.Taierile la nuc se fac primavara in martie-aprilie.

Fiecare zona ecologica are in general un sortiment specific, cu soiurile formate in acele conditii. [NUME_REDACTAT] s-au obtinut soiurile Jupanesti, Geoagiu, Novaci, Pestisani, Mihaela, etc, dar si portaltoii Tg. Jiu 1, Secular si Portval.

6.Tendinte si orientari pe plan mondial si in [NUME_REDACTAT] la sistemul tradițional la cel intensive

Ca specie pomicolă, nucul prezintă multe alte avantaje. Deși crește lent și intră relativ târziu pe rod, având creștere rapidă în primii ani după plantare, este foarte longevivă, în medie, 50- 80 de ani, iar după 10-12 ani oferă producții mari.

Pomii izolați formează coroane voluminoase cu diametrul și înălțimea de peste 20-25 m, iar coroana masivă, trunchiul puternic, coaja cenușie și netedă, frunzele mari de culoare închisă și aromate sunt elemente care recomandă nucul pentru amenajări ambientale pe spații largi (parcuri).

Modernizarea culturii nucului prin ameliorare genetică urmărește fructificarea pe ramuri laterale, însușire de bază pentru soiurile de mare productivitate și rodire timpurie; dezmugurirea și înflorirea târzie, pentru a reduce pericolul brumelor târzii; toleranța la atacul de bacterioză, frecvent în plantațiile mai dese și cu creștere mai puternică a lăstarilor, și la antracnoză; mărirea fructului (peste 15 g) și procent ridicat de miez (peste 40%) din greutatea totală a fructului, coaja subțire, ușor de spart, lemnoasă, cu sudura valvelor bună.

Creșterea producției de nuci presupune intensivizarea culturii. Regularitatea producției anuale, caracter important asupra potențialului de producție, este legată de tardivitatea dezmuguritului și înfloririi, pentru că există riscul gerurilor tardive de primăvară.

Rezistența la boli, în special la bacterioză, constituie astăzi o problemă a culturii nucului ce poate reduce producțiile cu 89-100%. Pagubele produse de antracnoză (Gnomonia leptostyla) sunt minore în unele țări, dar pot produce pagube importante în anumite zone în țara noastră.

În majoritatea țărilor, sistemul de cultură este extensiv (excepție fac SUA și Franța). Pentru creșterea producțiilor de nuci la hectar se impune trecerea la sistemul de cultură intensiv, acesta fiind posibil prin folosirea varietăților cu fructificare laterală.

[NUME_REDACTAT], nucul are perspective deosebite datorită rusticității sale și a faptului că se poate cultiva fără o tehnologie specială. Nucul este o plantă pomicolă cu reale posibilități de creștere a suprafețelor și producției la nivel mondial, ca urmare a cerințelor progresive ale societății pentru asigurarea necesarului alimentar.

De aceea, pomicultorii și în special cultivatorii de nuc trebuie să privească această cultură prin prisma perspectivelor economice și comerciale ale fructelor, punând accent și pe ocuparea forței de muncă în acest domeniu.

La avantajele oferite de cultura nucului se adaugă sprijinul financiar oferit de programe internaționale și interne pentru dezvoltarea acestei culturi pomicole în zone diferite ale țării.

7.Cerintele nucului fata de conditiile de mediu

Cerințele nucului față de factorii de mediu variază foarte mult în raport cu , soiul și portaltoiul, vârsta , faza de vegetație sau repaus, prezența sau absența rodului,etc. Creșterea și fructificarea nucului are loc sub influența a două categorii de factori: ereditari și ecologici. Factorii ecologici cu efect direct asupra creșterii și fructificării sunt grupați in mai multe categorii:

– factori climatici : lumina, temperatura, apa și aerul;

– factori edafici ( pedologici ), care cuprind proprietățile fizico-chimice ale solului, gradul de asigurare al acestuia cu substanțe nutritive, apă, aer și activitatea microbiologică ;

– factori organici;

– factori biotici

Cerințele față de lumină

Rolul luminii în viața nucului este foarte important, deoarece înprezența ei, are loc procesul de fotosinteză.Lumina condiționează viteza de creștere și de formare a organelor aeriene ale plantei,influențează respirația și transpirația frunzelor și determină direcția de creștere a lăstarilor.Lumina, măsurată sub aspectul intensității (număr de lucși) cât și a duratei acesteia (număr de ore de strălucire a soarelui ) este, pentru țara noastră, suficientă pentru nuc, cu condițiaasigurării unor condiții tehnologice optime.Cunoașterea cerințelor nucului față de lumină este necesară la amplasarea lor pe terenurile în pantă, în raport cu punctele cardinale, la stabilirea distanțelor optime de plantare, a desimii șiformei coroanei etc.

Cerințele față de căldură.

Căldura este un factor de vegetație deosebit de important, carecondiționează desfășurarea proceselor de asimilație, respirație și transpirație, parcurgereafenofazelor, viața latentă a nucului în timpul repausului de iarnă.Rezistența la ger a nucului depinde de însușirile ereditare ale genotipului, de vârstanucului, faza de vegetație, portaltoi, agrotehnica aplicată etc.Înghețurile timpurii din toamnă provoacă căderea prematură a frunzelor și degerareavârfurilor lăstarilor, împiedicând maturarea țesuturilor și pregătirea nucului pentru iarnă.Inghețurile de primăvară pot provoca pagube importante atunci când mugurii floriferi au ajuns într-un anumit stadiu în care devin sensibili.

Cerințele față de apă.

Se cunoaște că apa ca factor de vegetație are rol hotărâtor în viațanucului. Apa intră în compoziția tuturor organelor, în proporție de până la 75% în frunze, ramuriși rădăcini și de circa 85% în fructe. Nucul da rezultate bune în zone cu peste 600 mmprecipitații anual.Necesitățile față de apă variază în funcție de vârsta pomului, dimensiunile coroanei și asistemului radicular, de concentrația soluțiilor nutritive din sol, de structura și de umiditateasolului, de cantitatea precipitațiilor atmosferice, viteza vântului, intensitatea luminii, mărimearecoltelor și alți factori, panta terenului. În prima jumătate a perioadei de vegetație, nevoia de apă a pomilor este în general, maimare decât spre sfârșitul verii și toamna. În timpul înfloritului nucul are nevoie de mai puțină apă,de asemenea în timpul coacerii fructelor și la căderea frunzelor. Dimpotrivă, în timpul creșteriiintense a lăstarilor și a fructelor nevoia de apă este cea mai mare.Insuficiența apei din sol reduce creșterea lăstarilor, dezvoltarea frunzelor, mărimea șicalitatea fructelor și scurtează durata de viață a rădăcinilor active sau frânează creșterea detoamnă a acestora. În consecință, vigoarea nucului scade, regularitatea producției și mărimearecoltelor nu mai sunt asigurate, pomii îmbătrânesc prematur, iar durata lor de viață estescurtată.Rezistența la secetă a nucului este destul de ridicată. Cu toate că cerințele lor față deumiditate sunt mai ridicate decât la cele mai multe culturi agricole, nucul rezistă la insuficiențaumidității mai mult și vreme mai îndelungată decât culturile agricole, datorită sistemului radicular foarte dezvoltat. Totuși, în condiții de secetă puternică și persistentă se produce și la nuc oscădere cantitativă și calitativă a producției, uneori și compromiterea totală a acesteia .Excesul de umiditate în sol și atmosferă nu este favorabil, întrucât duce la înrăutățireaaerației în sol, determinând încetinirea activității normale a rădăcinilor nucului.

Cerințele față de aer

Aerul are un rol important, mai ales prin bioxidul de carbon, folosit în asimilație și prin oxigenul necesar pentru respirația organelor aeriene și a celor subterane. În plantațiile de nuc și mai ales în coroanele nucului, este necesar să se mențină omișcare permanentă a aerului, pentru a preveni excesul de umiditate atmosferică. Din acestpunct de vedere, terenurile în pantă sunt cele mai favorabile, pentru că aici are loc o mișcare amaselor de aer chiar în absența vântului. După ele vin terenurile plane și platourile, undemișcarea aerului se face destul de ușor, la cea mai mică adiere de vânt. Mai puțin favorabile sunt depresiunile și locurile joase închise. Astfel se explică de ce în aceste locuri, din regiunile mai ploioase, bolile criptogamice atacă mai puternic, iar rădăcinile nucului cresc mai slab și în consecință rodesc mai puțin. Mișcarea prea puternică a aerului, mai ales când acesta este uscat, este defavorabilă nucului. Aerul uscat influențează negativ nucul prin aceea că provoacă pierderea apei dințesuturi și mai ales din sol, unde în frecvente cazuri apa se găsește în deficit. În plus, aeruluscat, aflat în mișcare, produce uscarea secreției de pe stigmate și deci defavorizează polenizarea.

Cerințele față de sol.

Solul este principalul factor de mediu de care depinde producția defructe in cazul în care condițiile cerute , de soi, și portaltoi sunt asigurate.Fertilitatea naturală a unui sol, respectiv potențialul de producție pe care îl posedă,depinde de însușirile fizico-chimice și biologice ale lui. Dintre însușirile fizice ale solului de primăimportanță sunt:textura, grosimea stratului penetrabil pentru rădăcini, structura și adâncimeaapei freatice. După textură solurile pot fi clasificate în următoarele grupe mari: soluri nisipoase,lutoase și argiloase.Solurile nisipoase au în general o fertilitate naturală redusă, sunt lipsite de structură, aupermeabilitate mare pentru apă și aer, se încălzesc ușor și pierd ușor apa prin evapo-transpirație și infiltrație. În regiunile cu precipitații normale și cu pânza freatică la adâncimi nu prea mari, 1,5-4 m,pe nisipurile semimobile, slab humifere, cu un conținut de 0.6 -1% humus și peste 5% argilă,reușesc aproape toate plantatiile de nuc. În general aceste soluri necesită aplicarea frecventă a îngrășămintelor organice.Solurile lutoase sunt cele mai potrivite pentru cultura nucului, prin faptul că permit o bunădezvoltare a sistemului radicular, pot înmagazina și păstra apa , permițând în același timpinfiltrarea excesului de apă, sunt bine aerate, se încălzesc ușor și conțin suficiente substanțenutritive.Solurile argiloase au un conținut de argilă de peste 45%, sunt compacte, greu permeabilepentru apă, aerate, de regulă mai acide, umede și reci. Deși mai bogate în substanțe nutritive, sunt greu penetrabile pentru rădăcini, necorespunzătoare pentru cultura speciilor pomicole. Eleprezintă multe neajunsuri printre care creșterea slabă a rădăcinilor, recolte mici și nesigure șiprelungirea perioadei de vegetație până toamna târziu, ceea ce atrage după sine micșorarearezistenței la ger.Pentru cultura nucului nu corespund terenurile mlăștinoase, sărăturoase, pietroase și cele calcaroase cu un conținut de peste 8 -10% calcar activ.

Însușirile chimice ale solului.

Conținutul în humus influențează negativ creșterea șirodirea nucului atunci când scade sub 2%. Cele mai echilibrate creșteri se înregistrează pe soluri cu 2-3% humus, atunci când și însușirile fizice și hidrofizice sunt favorabile. Solurile slabhumifere, cele puternic erodate, solurile podzolice, argilo-iluviale, ca și cele cu conținut prearidicat de materie organică, negre de fânețe și altele, nu asigură o creștere și dezvoltareechilibrată a nucului.Pentru cultura nucului o importanță deosebită o prezintă reacția solului și conținutul înelemente minerale : azot, fosfor, potasiu, calciu, fier, bor, magneziu, zinc, sulf, cupru, etc.precum și prezența unor săruri nocive mai ales cloruri .

8.Particularitati biologice

Sistemul radicular. Deși multă vreme s-a crezut că nucul are sistem radicular pivotant care pătrunde până la 6-7 m adâncime, prin cercetările sale E.Rusu (1969) contrazice această afirmație prin următoarele:

adâncimea maximă atinsă de rădăcinile nucului este de 140 cm pe nisipuri, 80 cm pe podzoluri și de 110 cm pe celelalte tipuri de sol. Numărul de rădăcini care au atins aceste adâncimi a fost foarte redus;

marea masă de rădăcini în școala de puieți pe solurile brune atât pentru nucul comun cât și pentru nucul negru este situată între 10-40 cm, iar în câmpurile pepinierei între 15-60 cm,

în livadă adâncimea de repartizare a rădăcinilor pe podzoluri la vârsta de 10 ani este între 0.50 cm, iar la 40 de ani între 0-20 cm, pe celelalte tipuri de soluri la vârsta de 10 ani până la 50 cm adâncime, la 20 de ani între 20-80 cm iar la 40 de ani revine la 50 cm adâncime;

solurile cu apă freatică superficială din luncile râurilor fac ca adâncimea maximă atinsă de sistemul radicular să nu depășească 28-30 cm adâncime. Creșterea se oprește la o anumită distanță de pânza de apă freatică (spațiu de siguranță care este de cca. 30-40 cm);

răspândirea superficială a rădăcinilor pe terenurile în pantă are ca rezultat urnirea pantei în amonte și în aval. În cazul pantelor foarte abrupte, rădăcinile din amonte prin alungirea lor puternică ajung să depășească ca înălțime pe cea a coroanei;

distanțele orizontale maxime atinse de rădăcinile nucilor sunt specifice tipurilor de sol, astfel: pe nisipuri 23,3 m, pe soluri brune 20 m, pe cernoziomuri 10,5 m. Pe stânci au fost găsite cele mai lungi rădăcini (27,2 m) ce au depășit de 7 ori diametrul coroanei pomului respectiv;

pe toate tipurile de sol densitatea cea mai mare de rădăcini se întâlnește în primii 2-4 m de la trunchi;

sistemul radicular al nucilor vecini se întrepătrunde neexistând fenomenul de evitare ca la alte specii, ramurile din coroanele a 2 nuci vecini nu se întrepătrund niciodată chiar dacă nucii se găsesc la 3 m distanță.

La nuc se înregistrează 3 valuri de creștere a sistemului radicular:

valul I – ianuarie – martie;

valul II – aprilie – august;

valul III – august – decembrie.

Când temperatura din sol scade sub -4C, valul I de creștere nu mai are loc.

Tulpina. Procesul de creștere la nuc este foarte lent mai ales în primii ani de la plantare, ulterior însă nucul depășește prin talie toate celelalte specii pomicole. Trunchiul crește drept, scoarța la început este netedă, iar mai târziu formează un ritidom gros care crapă longitudinal.

Coroana este mare (20-25 m în diametru), globuloasă, rară. În perioada de tinerețe creșterile anuale ajung la 1-2 m, iar după intrarea pe rod se reduc la 10-15 cm. Ramurile anuale sunt groase, cu măduva lamelară.

Mugurii. Nucul este o specie unisexuat monoică care prezintă pe același pom trei categorii de muguri: vegetativi, de amenți, micști de flori femele. Mugurii sunt dispuși serial. Pe ramuri mugurii de flori și cei vegetativi sunt dispuși în treimea superioară iar amenții spre bază.

Muguri vegetativi și cei de amenți se formează pe lăstari, primăvara în luna mai iar cei micști de flori femele diferențiază în iulie-august.

Frunzele la nuc sunt imparipenat compuse cu 5-9 foliole.

Înflorirea, polenizarea și fecundarea. Florile mascule sunt grupate în amenți. Într-un ament se găsesc de regulă 70-150 de flori, iar fiecare floare are între 2-32 de stamine. Un nuc matur produce 5-20 miliarde de grăunciori de polen. În condiții normale, pe fiecare mm2 de teren cad în 24 de ore între 1 și 8 grăunciori de polen.

 Numărul de grăunciori de polen căzuți pe mm2 în 24 de ore la diferite distanțe de plantare

După ieșirea din anteră, grăunciorii rămân viabili 2-3 zile.

Florile femele apar solitar sau grupate câte 2-3 sau chiar mai multe, apical pe lăstarii fertili. La început sunt sferice, apoi la extremitatea lor apare stigmatul care este format din doi lobi. Acești lobi, în primele zile sunt paraleli, apoi ajung la 180 după care vârfurile lor încep să se recurbeze. Momentul de maximă receptivitate față de polen este de la începutul desfacerii lobilor până când ei ajung divergenți.

Pe pom deschiderea florilor femeiești durează cca. 12-18 zile, iar a amenților 5-6 zile.

Având în vedere că producția de fructe depinde de numărul de flori polenizate și fecundate este necesar ca la plantare pentru fiecare soi de bază să se intercaleze câte 2-3 soiuri polenizatoare, a căror amenți să-și eșaloneze înflorirea pe întreaga perioadă de înflorire a florilor femeiești. Majoritatea soiurilor de nuc sunt infertile, dar cercetările efectuate de unii autori au evidențiat că procentul de flori fecundate diferă în funcție de soiul polenizator .

Ciclul annual. În comparație cu celelalte specii, nucul are o perioadă de repaus lungă și pornește în vegetație 21onstan ultimele specii pomicole. Repausul profund durează până la începutul lunii noiembrie.

Caracteristic pentru nuc este faptul că în perioada repausului 21onstant21re și în primele fenofaze de vegetație din rănile făcute cu ocazia tăierilor are loc o abundentă scurgere de sevă denumită ca și la vița de vie “21onst”. Între intensitatea plânsului și rezistența la ger este o strânsă corelație, apariția plânsului evidențiind sfârșitul repausului profund și începutul repausului 21onstant21re . Abundența de sevă împiedică cicatrizarea rănilor, de aceea se recomandă evitarea tăierilor în perioada plânsului.

Pornirea în vegetație are loc în aprilie, când 22onstant22re medie zilnică devine aproape 22onstant 16C. Dezmuguritul, înfrunzitul și înflorirea au loc după 15-20 zile de la umflarea mugurilor. Creșterea lăstarilor este maximă în mai. Încetinirea creșterii lăstarilor se realizează în ultima decadă din iunie.

În primele 30-40 de zile de la legare, fructele cresc în volum căpătând forma și dimensiunile normale. După încetinirea creșterii în volum are loc diferențierea țesuturilor și acumularea miezului.

În condițiile țării noastre soiurile timpurii se maturează în august, cele cu maturare mijlocie în septembrie, iar cele târzii în octombrie.

Vigoarea. Nucul este o specie de vigoare mare. Pomii altoiți au vigoare mai mică decât cei din sămânță. De asemenea, pomii altoiți pe J.nigra au vigoare mai mică decât cei altoiți pe J.regia.

Longevitatea. În zonele cele mai favorabile, nucul poate trăi 200-400 de ani. În țara noastră nucii din sămânță trăiesc de regulă 100-150 ani, cei altoiți pe J.regia 60-80 de ani, iar cei altoiți peJ.nigra 25-40 de ani.

Perioada de tinerețe durează 5-12 ani, creșterea și rodirea 12-40 ani, maximum de rodire situându-se de la 40-80 de ani, iar perioada de declin apare după 80 de ani.

Precocitatea. Nucul obținut din sămânță produce fructe după 10-15 ani, cei altoiți pe J.regiadupă 6-8 ani, iar cei altoiți pe J.nigra după 5-6 ani. Există soiuri foarte precoce care produc fructe după 2 ani.

9.Descrierea pomologica a principalelor soiuri

Soiul FERNOR

FRUCTUL

Forma este destul de alungita si aminteste cea a sortului Franquette, dar cu o coaja mai noduroasa. Coaja este de o grosime mijlocie, valvele sale sunt forte bine sudate. Calibrul fructului este usor mai mare ca la sortul Franquette cu 60% din nuca mai mare de 32 mm.

Miezul este de forte buna calitate, savuros, si foarte deschis la culoare. Se pastreaza foarte bine. Este usor de extras si reprezinta de la 40% la 44% din greutatea totala a nucilor. Calitatea gustativa este de la buna la foarte buna, este moale si usor dulce.

COPACUL

Vigoarea: mijlocie dar inferioara decat a varietatii Franquette.

Forma copacului: ridicata.

Tipul de fructificare III: pe crengutele terminale cu fructe repartizate pe toata lungimea crengilor. Data desfacerii mugurilor: tardiva, a 2-a decada a lunii aprilie, asemenea sortului Franquette.

Varietatea infloririi copacului: masculina si feminina tardiva in mai, polenizarea are loc doar partial.

PRODUCEREA

Tipul de fructificare pe crengute laterale permite ca productiile comerciale sa apara mai rapid ca in cazul sortului Franquette, de la 5 la 7 ani. Potentialul de productie observat la noile plantatii este de 3,5 t/ha de nuci uscate in medie.

Densitatea plantatiilor variaza de la 156 la 312 copaci la hectar.

DISTANTELE DE PLANTARE

Fernor se adapteaza bine la sistemul de crestere semi-intensiv distribuit in forma de sah de la 8 m x 8 m sau rânduri 8 metri intre randuri si 6 metri pe rind. Polenizarea nucului este anemofila, este necesar de a asocia varietati polenizatoare anume cu Ronde de Montignac si Meylannaise sau chiar Fernette tinand cont de situatia geografica precum este in Geronde la distanta de 2 – 3 copaci/ha plasati sub vanturi dominate.

TAIEREA PENTRU FORMAREA INALTIMII

Fiind vorba de un sort de fructificare pe crengutele laterale putin viguroase este binevenita formarea coroanei soiului.

Fernor in axa, stiind ca se recomanda practicarea curbarii sau indoirea crengilor laterale pentru a se evita formarea unui copac prea ridicat. In prezent se efectueaza experimente cu privire la dezvoltarea crengilor Pentru o formare in ax structurat, vlastarul este mai mult sau mai putin retezat conform vigorii lui. Cercetarile care se efectueaza in domeniu acrediteaza ideea ca, intr-un sol puternic, este posibil ca viteza formarii fructului sa fie favorizata prin indoirea crengilor cu fructe.

TAIEREA DE INTRETINERE

Este indispensabila pentru o plantatie de un nivel inalt al calitatii, mai ales daca se vizeaza calibrul. Ea favorizeaza patrunderea luminii in interiorul copacului, necesara pentru inductiile florale pentru productia anului urmator.

RECOLTA

Aceasta reprezinta o etapa esentiala pentru obtinerea unei productii de calitate. Nucile trebuie sa fie culese cat mai repede si sa nu stea la sol mai mult de trei zile. Nucile destinate pietei de nuci uscate de masa sau de miez de nuca trebuie sa fie uscate de indata dupa recolta in uscatorie cu aer cald pentru a permite nucilor sa-si conserve continutul de apa de 12% umiditate.

MODUL DE PASTRARE

Dupa uscare, mentinerea calitatii pe o perioada de un an este posibila, dar numai cu conditia stocarii nucilor in coaja la o temperatura mai mica de 10 C si la o hidrometrie de 70%. Pastrarea fructelor decorticate in forma de miez trebuie sa se efectueze intr-un loc ferit de lumina la o temperatura ce se cuprinde intre 4 C si 7 C, hidrometrie de 70%.

10.Portaltoii nucului

Spre deosebire de alte specii pomicole, altoirea nucului este o secventa tehnologica ce necesita conditii deosebite pentru a se putea realiza cu rezultate bune.
Dintre factorii care determina reusita altoirii nucului sunt:
– infiintarea plantatiilor mama pentru obtinerea ramurilor altoi, sa se faca pe terenuri fertile, drenate, structurate, usoare, profunde, mecanizabile, irigate, cu distanta de plantare de 6/4 m. Pomii se conduc cu ax central si trunchi inalt de 60 cm.
In aceste plantatii se vor face toate lucrarile agrotehnice necesare: intretinerea solului ca ogor negru in jurul pomului; fertilizarea solului cu ingrasaminte chimice si organice pe toata proiectia coroanei ; asigurarea unui regim hidric corespunzator si in perioadele de seceta; efectuarea unor taieri de scurtare a ramurilor in coroana in luna august pentru a favoriza acumularea rezervelor de substante nutritive in partile ramase si dezvoltarea mai buna a mugurilor. Ranile facute se ung cu vopsea. Toamna, dupa caderea frunzelor si primavara inainte de pornirea in vegetatie se face un tratament cu zeama bordeleza;

Se face ciupitul lastarilor erbacei la 5 – 6 frunze in prima decada a lunii mai, in conditiile in care lastarii se dezvolta prea viguros. Daca lastarii sunt prea desi, se face rarirea acestora;
Asigurarea unor ramuri altoi de calitate este un factor hotarator in reusita altoirii la nuc. Acestea trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

sa aiba lemnul bine maturat;

mugurii sa fie bine dezvoltati;

lungimea minima de 50 cm si diametrul de 10 – 16 mm.;

maduva sa fie 1/3 din diametrul ramurii

internodiile sa fie de 5 – 6 cm lungime;

sa fie fara rani, boli sau daunatori;

nu se folosesc ramuri provenite din lastari lacomi.

Recoltarea ramurilor altoi pentru altoitul in ochi dormind se face de preferinta in ziua cand are loc altoitul. Ele se transporta si se pastreaza ambalate in muschi umed pana in momentul altoirii. Pentru altoirea in camp cu ochi crescand si in spatii protejate ramurile altoi se recolteaza la inceputul lunii martie si se pastreaza in camere frigorifice la temperatura de 2 – 4 ºC, in saci de polietilena.

Metode de altoire folosite pentru cultura nucului 
Se practica 2 modalitati de altoire la nuci: altoirea direct in camp si altoirea in spatii protejate. 

Altoirea nucului in camp.
Cele mai folosite metode de altoire pentru acest sistem sunt:
-altoirea cu mugure in ferestruica efectuata in perioada 15 august – 1 septembrie;

-altoirea cu mugure cu scutisor lung, efectuata in cursul lunii august, cand scoarta se detaseaza usor de pe lemn;

-altoirea cu mugure in fluier sau in inel este un sistem ce necesita altoi de aceeasi grosime cu a portaltoiului si se poate realiza cu cele mai bune rezultate in perioada 15 iulie – 30 august;

-altoirea cu mugure cu scutisor (chip budding) se aplica la nuc cu rezultate bune in perioada 15 mai – 15 iunie.

11.Tehnologiile infiintarii si intretinerii livezilor

Alegerea terenului

Amplasrea plantației se face în zonele destinate pomiculturii. Pentru o alegerecorectă a locului de plantare trebuie respectate cu strictețe, condițiile de microzonare.

Noua plantație se va realiza numai în acele zone unde specia sau soiul vor întâlni maximumde condiții naturale pentru creștere și rodire:

– se vor alege terenurile cu soluri fertile, de preferat cu textura mijloci, lutoasă, luto-nisipoasăși chiar nisipoasă, permeabile, mijlocii până la profunde, cu pH cuprins între 4,7 și 9,3;

– din punct de vedere al pantei sunt foarte bune terenurile cu panta ușoară 3-6% ce permit obună întreținere a solului cât și un transport ușor al fructelor ;

– Livada de pomi va fi amplasata în condiții bune și pe terenul cu panta de 6-12%, cuorientarea rândurilor pe direcția curbelor de nivel și chiar pante până la 18-20%, cu condițiaca acestea să fie uniforme;

– condiția prioritară la înființarea unei livezi o constituie sursa de apă necesară la stropiri și la udatul pomilor, mai ales în zonele cu precipitații reduse în timpul anului;

– se va căuta ca zona respectivă să fie ferită pe cât posibil de brumele târzii de primăvară și înghețurile timpurii de iarnă

– trebuie de avut în vedere, ca în pomicultură greșelile mari se manifestă după 4-5 ani deplantare, atunci când pe remedieri este prea târziu;

– sunt excluse de la plantare, terenurile excesiv de umede și fără drenaj, ca și cele cu nivelfreatic sub 1,5 m. Pentru livada de nuc care se pretează în sisteme de cultură moderne se vor prefera în primulrând terenurile cu soluri fertile, mecanizabile sau cu posibilități certe de îmbunătățire aproprietăților agro-productive. În cazul în care nu toate terenurile dispun de condiții corespunzătoare și posibilități demecanizare, pentru mărirea capacității de producție sunt necesare măsuri care constau din:

– executarea de drenaje, când nivelul apei freatice este la mică adâncime sau există porțiunide băltiri sau infiltrații de apă;

– crearea unor canale colectoare în zone cu precipitații abundente și cu pericol de inundare;

– executarea de lucrări antierozionale, pe terenurile în pantă, dar supuse erodării;

– pe terenurile în pantă pot fi executate terase individuale cu diametru de 2-3 cm.Solurile trebuie să fie permeabile pentru a se evita băltirea apei, pânza de apă freatică trebuie să fie la peste 2-3 m adâncime. Reacția solului este de preferat să fie neutră, slab acidă sau slab alcalină, cu pH-ul cuprins între 5-8, terenurile vor fi expuse la soare, orientarea preferată a rândurilor fiind N-S, se vor evita expozițiile nordice. Nu se recomandă plantarea în văile înguste, cu curenți de aer, precum și zonele cu frecvente înghețuri târzii de primăvară.

Pregătirea terenului

Pentru plantarea nucului, pregătirea terenului constă din defrișare, modelare, timp de pauză(dacă este cazul), fertilizare și desfundare.

Defrișarea

se face în cazul când se înființează plantația pe locul ocupat de vechile plantațiipomicole sau de vegetație forestieră. La plantarea imediată după defrișarea unei livezi vechieste recomandat să nu se planteze aceeași specie. Lucrarea de defrișare se execută cu ajutorultractoarelor grele dotate cu instalații speciale pentru extirparea totală a rădăcinilor groase șiadunatul lor, sau după posibilități, cu alte mijloace.

Modelarea terenului

este obligatorie și se execută în așa fel încât să nu existe băltiri de apăcare influiențează negativ asupra vegetației nucului.Un teren bine modelat ușurează mult șiasigură efectuarea celorlalte lucrări tehnologice: deplasarea pompelor de stropit, așezarea șimanipularea lăzilor și a containerelor, cositul sau tocatul ierburilor etc. Lucrarea se executăimediat după defrișare și se evită mișcarea unui volum prea mare de sol, care ar ajunge peunele porțiuni de teren nivelat la roca-mamă.În situația când prin nivelare a rămas la suprafațăun sol mai sărac în elemente nutritive, se recomandă cultivarea cu leguminoase furajere înamestec cu ierburi perene și apoi fie plantarea pomilor după 2-3 ani, fie o fertilizare puternică.

Efectele oboselii solului

Efectele cele mai păgubitoare sunt semnalate în special în cazul replantării pe același terena nucului. În urma defrișării vechilor plantații și a desfundării terenului, se recomandă scoatereași strângerea rădăcinilor care pot să constituie sursă de infecție pentru noile plante. Practicareatimp 2-3 ani a unor culturi agricole, pentru refacerea structurii și a fertilității solului, cât și pentrua stinge focarele unor boli virotice, bacteriene, fungice, etc, este de preferat când este posibil.

Desfundarea

asigură afânarea structurilor inferioare mai compacte și cele gleice impermeabile și totodată cu această lucrare se încorporează îngrășămintele organice în adâncime. Adâncimea optimă de desfundare este de 60-70 cm. Cu cât solul este mai greu cu atât este nevoie de o mobilizare mai adâncă. Desfundatul se execută mecanizat cu ajutorul plugurilor și tractoarelor speciale pentru livezile intensive și superintensive, pe suprafețe mai mari. Perioada optimă de executare a lucrărilor de desfundare este: în cazul terenurilor libere,iunie – august; în cazul celor ocupate de culturi premergătoare, iulie – septembrie. Perioada de desfundare trebuie să asigure așezarea solului și acumularea unei umidități corespunzătoare din ploi, precum și executarea în condiții optime a celorlalte lucrări premergătoare plantării( nivelarea, pichetarea, executarea gropilor). Înainte de pichetare și plantarea propriu-zisă, se impune executarea lucrării de nivelare de suprafață, prin care se urmărește eliminarea denivelărilor rezultate în urma desfundării, inclusiva șanțului rezultat de la ultima brazdă a plugului. Lucrarea se execută de regulă cu discul și cu cât este mai bine executată, cu atât mai ușor se vor executa pichetarea, alinierea pomilor perând și lucrările ulterioare de exploatare a plantației.

Îmbunătățirea proprietăților chimice

are ca scop modificarea reacției solurilor puternic acidecu pH sub 5,0 prin administrarea de amendamente calcaroase în doze de cel puțin 5 t/ha (pebază de analiză). Îmbunătățirea stării de aprovizionare cu fosfor și potasiu pe toată adâncimea de răspândire asistemului radicular se realizează prin administrarea unor cantități corespunzătoare de îngrășăminte, odată cu desfundatul (de preferat pe baza unui studiu agro-chimic realizat de oinstituție de specialitate).Fertilizarea de fond cu îngrășăminte organice și minerale se aplică pe întreaga suprafață la înființarea plantației și la groapă pentru pomii plantați la distanțe mai mari. Orientativ, la înființarea plantațiilor, pentru un ha se administrează pe soluri cu fertilitate mijlocie 50-60 tone gunoi de grajd, 600-800 kg superfosfat și sare potasică. Cantitatea de îngrășăminte chimice, organice și amendamente se împrăștie în mod uniform pe terenul nivelat pe toată suprafața și se încorporează în sol prin lucrarea de desfundare. Dacă terenul nu se desfundă peste tot, gropile de plantare se fac cât mai mari (1,0/1,0/0,6 m) în aceeași perioadă recomandată pentru desfundat. Cantitatea de îngrășăminte organice este de15-20 kg pentru fiecare groapă, și câte 150-200 g superfosfat și sare potasică, care se amestecă cu pământul de plantare la fiecare pom.Va urma mărunțirea solului prin discuire, nivelarea terenului apoi mărunțirea și tasareasolului cu combinatorul, după plantare.Ca dimensionare, exploatația pomicolă devine rentabilă începând de la 1 ha și până la 20-30 ha, chiar și mai mult.

Parcelarea terenului

În vederea ușurării lucrărilor de întreținere din livadă, a recoltării și transportului fructelor,terenul se împarte în parcele. Parcelele sunt necesare la suprafețele de peste 5 ha.Trebuie reținut faptul că, la plantare, atât cât este posibil, lungimea rândurilor de pomi să fieorientată pe direcția nord-sud pentru a asigura o cantitate mare de lumină pe tot timpul zilei, întregii plantații și a evita fenomenul de umbrire. În cazul terenurilor în pantă, orientarearândurilor se va face de-a lungul curbelor de nivel, pentru a evita degradarea solului.Forma unei parcele este de regulă dreptunghiulară iar lățimea reprezintă aproximativ jumătate din lungimea acesteia. În vederea transportului fructelor și nu numai, trebuie avută învedere amenajarea de drumuri, de preferat perpendiculare pe lungimea parcelelor.La parcelarea terenului trebuie avut în vedere și stabilirea locurilor unde se va depozitaproducția în așa numitele construcții de producție. Odată cu parcelarea terenului, trebuie avut învedere și împrejmuirea viitoarei livezi.

Stabilirea distanțelor de plantare și pichetatul terenului

Distanțele dintre rândurile de pomi și pe rând se stabilesc în funcție de combinațiasoi-portaltoi, fertilitatea solului, sistemul de cultură și se materializează în teren conform uneischeme de pichetaj. Pichetarea terenului

constă în marcarea pe teren a locului unde se va planta fiecare pom iar direcția rândurilor va fi paralelă cu latura lungă a parcelei și pe cât posibil pe direcția N-S. Dupămarcarea primului rând, pe toată lungimea lui, considerat linie de bază, se marchează cu țărușicapetele rândurilor următoare la distanța stabilită. Pentru alinierea picheților se folosesc jaloane înalte de 1,5-2,0 m, vizibile de la distanță pentru a trasa liniile care încadrează terenul într-ofigură geometrică (dreptunghi, pătrat etc).Locul fiecărui pom se determină prin întinderea unei sârme marcate între picheții din capătulrândului, și se fixează cu un țăruș, la distanța stabilită. La plantarea pomilor se întinde din nouaceeași sârmă gradată, pentru a determina locul fiecărui pom.Sistemul de pichetat ales este dat de figura geometrica, ce se realizeaza pe teren cu ajutorula 3-4 picheti și care poate fi: un pătrat, un dreptunghi sau un triunghi. Denumirea acestor forme este atribuită și sistemelor de pichetat.

Plantarea nucului

Epoca de plantare

Cele mai bune rezultate dau plantările de toamnă, începând cu 15 octombrie și până lavenirea primului îngheț, deoarece până în primăvară rădăcinile pomilor realizează un contactstrâns cu pământul, rănile se calusează, uneori emit chiar rădăcini noi, iar în groapă seacumulează umiditate care se păstrează și în perioadele mai secetoase din timpul primăverii.Pomii pornesc în vegetație cu 10-15 zile mai devreme decât cei plantați primăvara și realizeazăcreșteri mai mari cu 20-30%. În situația în care plantarea nu s-a făcut în toamnă, aceasta serealizează primăvara cât mai devreme posibil, imediat după dezghețarea și zvântarea solului, înainte de pornirea pomilor în vegetație, când solul are umiditate ridicată. Plantările deprimăvară executate cu întârziere pot să compromită plantația și să întârzie intrarea pe rod apomilor. Se mai pot planta pomi și în „ferestrele iernii”, cu condiția ca temperaturile din timpulplantării să nu scadă sub 0 °C.

Executarea gropilor

Săpatul gropilor

In teren desfundat gropile se fac cu putțn timp înainte de plantare, sau înziua plantării, pentru a nu se pierde umezeala acumulată în sol, cu dimensiunile de 50 / 50 / 60cm, în cazul plantațiilor intensive .Pe terenurile nedesfundate dimensiunile gropilor trebuie să fie de 80 / 80 cm și adânci de 70cm și se efectuează cu 2-3 luni înainte de plantare. După săparea gropilor se trage 2/3 dinpământ în groapa de plantare după ce în prealabil s-a adăugat gunoiul de grajd bine fermentat. În teren desfundat, gropile se fac înainte de plantare sau chiar în ziua plantării, pentru a nu sepierde umezeala acumulată în sol, cu dimensiunile reduse în așa fel încât să încapă cât maibine sistemul radicular. În cazul arbuștilor fructiferi gropile cu dimensiuni de 40/40/30 cm.Gropile se execută manual cu hârlețul, sau mecanic cu burghiul. Pământul rezultat lasăparea manuală a gropilor în teren nedesfundat se separă, urmând ca umplerea gropilor, laplantare, în zona rădăcinilor pomilor, să se facă cu pământul cel mai fertil.

Pregătirea materialului săditor

Materialul săditor se procură de la pepinierele pomicole și până la plantarea acestora sestratifică în șanțuri adânci de 50-60 cm. Scoaterea de la stratificare, repartizarea în teren șiplantarea trebuie să se realizeze cât mai operativ pe măsura plantării pentru a evita deshidratarea. Trebuie multă atenție la transportul, manipularea și plantarea pomilor, pentru a nu vătăma mugurii, în special din zona de proiecție a coroanei (50 – 80 cm).Materialul săditor admis la plantare este cel certificat. Orice altfel de material săditor folosit la plantare rămâne în responsabilitatea celui care îl folosește. Un astfel de material săditor este bine să fie evitat la plantare.La plantare rădăcinile pomilor se fasonează prin scurtare, eliminarea celor rupte, rănite și mucegăite. Rădăcinile principale se lasă cât mai lungi, rădăcinile secundare se scurtează cu cca 1/3 din lungime iar cele subțiri la 1-2 cm sau rămân intacte. Tăierile se execută perpendicular pe axul rădăcinilor pentru a provoca răni cât mai mici.După fasonare, pomii se mocirlesc cu un amestec de apă, pământ galben și balegă proaspătă de vită (3 părți pământ, 2 părți balegă de vită și apă până se obține o pastă de consistența smântânii). Mocirlirea asigură o mai bună aderență a particulelor de pământ în jurul rădăcinilor pentru a menține o umiditate mai ridicată în zona rădăcinilor. Până la plantare materialul saditor se stratifica in santuri cu adancimea de 50-60 cm, unde se asigură condiții pentru menținerea în stare normală fiziologică (fără deshidratare).

Tehnica de plantare

Pomii trebuie plantați cu punctul de altoire la nivelul solului, așezându-se pe un mușuroi de pământ, făcut în mijlocul gropii de plantare. Plantatul pomilor se face de către o echipă formată de obicei, din două persoane. Una fixează și ține pomul în poziție verticală în mijlocul gropii deplantare și la adâncimea corespunzătoare iar cealaltă trage pământ provenit din stratul fertil al solului, bine marunțit și reavăn în jurul rădăcinilor. Se scutură ușor pomul, ca pământul săpatrundă printre rădăcini, astfel încât să nu existe spații goale. După ce s-au acoperit rădăcinile cu un strat de 5-10 cm de pământ, se tasează uniform pământul în jurul pomului, începând de la marginea gropii spre interior.Tasarea se face prin călcarea cu piciorul (cu cizma), de 2-3 ori până când se termină plantarea. Pe fundul gropii și în amestec cu solul din groapă se administrează 20-30 kg, gunoi de grajd fermentat.Pe timp secetos, în special primăvara, pomiiplantați se udă cu 15-20 litri de apă.In final, se face un mușuroi pe suprafața gropii deplantare, cu restul pământului rămas, fără a se mai tasa. Proiectarea coroanei pomilor. Pomii sub forma de vargă se scurtează la 60-70 cm de la nivelul solului în cazul plantațiilor intensive.Scurtarea pomilor este bine să se execute primavara, inclusiv la pomii plantați toamna.

Lucrări de întreținere a solului

Înierbarea constă din menținerea terenului din plantație cultivat cu ierburi perene și se recomandă doar pentru zonele deluroase, cu multe ploi. În zonele cu mai puține ploi, înierbarea mai mult dăunează decât ajută, deoarece ierburile prin numeroasele lor rădăcini, formează aproape de suprafața solului, un strat pâslos, care împiedică pătrunderea apei din ploi, la rădăcinile pomilor. O parte din apă, care pătrunde totuși în pământ, este absorbită de rădăcinile ierburilor, înainte de a ajunge la rădăcinilor pomilor. Mai mult, ierburile crescând primăvara devreme, consumă cantități mari de apă tocmai în acea vreme când și pomii au mare nevoie de ea. Înierbarea are loc începând cu al doilea, al treilea an de plantare și poate să fie totală sau parțială. În cazul înierbării parțiale, o parte din suprafața de teren din jurul trunchiului se menține sub formă de ogor negru prin lucrări manuale și prin erbicidare. Înierbarea poate fi permanentă sau periodică, când după un număr oarecare de ani se ară și se menține câțiva ani ca ogor negru, după care se înierbează din nou.

Menținerea permanentă a ogorului negru

este un alt mod de întreținere a solului. În acest caz solul se menține curat de buruieni și afânat în cursul întregii perioade, prin discuire sau prașile repetate. Pământul fiind lucrat și afânat, apa din ploi pătrunde cu ușurință și ajunge repede la rădăcini. În același timp, solul fiind afânat la suprafață, împiedică evaporarea apei, ea rămânând aproape în întregime la dispoziția pomilor. Ca urmare, pomii din livezile unde pământul este menținut ogor negru, fără concurența buruienilor pentru apă și hrană cresc mai bine, formează mai mulți muguri de rod și dau recolte bogate. Totuși, prin lucrarea permanentă a solului, în cazul ogorului negru, se distruge, într-o anumită măsură structura lui. Asemenea soluri se bătătoresc repede, nu permit pătrunderea apei și a aerului către rădăcini. Pentru a reduce aceste efecte nedorite, toamna, în perioada îngălbenirii frunzelor, terenul se ară la adâncimea de 20 – 22 cm. Adâncimea arăturii va fi mult mai redusă în apropierea trunchiului pomilor, pentru a nu distruge rădăcinile. Arătura de toamnă nu se grăpează, brazdele și bulgării opresc zăpada pe loc, sporind la creșterea cantității de apă din sol în primăvară. Arătura se va executa la 1,0-1,2 m de rândul de pomi.Primăvara se face o lucrare de afânare a solului la 10 – 12 cm cu cultivatorul sau cu sapa pe toată suprafața, inclusiv sub coroana pomilor, după efectuarea tăierilor și tratamentelor contra bolilor. În cursul verii, solul din livadă se mai lucrează de 4- 6 ori, la 10 – 12 cm, mai ales după ploi, în așa fel încât să nu fie buruieni și pământul să fie afânat.

Combaterea brumelor și înghețurilor târzii

Brumele și înghețurile târzii pot surprinde pomii în fenofaza de umflare a mugurilor floriferi și chiar în plină floare. Pentru protejarea livezilor, cea mai accesibilă și mai ieftină metodă, rămâne fumigația,respectiv arderea unor materiale ușor de aprins și care produc fum mult. Condiția esențială este ca arderea să fie înceată, să nu producă flacără. În aceste scopuri se caută din timp bălegar păios, semiuscat, turbă, gunoaie, buruieni uscate, vreascuri, resturi de cauciuc și alte materiale care amestecate pot servi la pregătirea grămezilor fumigene. Pentru fiecare hectar de livadă sunt necesare 150-200 asemenea grămezi de material fumigen care se distribuie la 8 -10 m una de alta, printre rândurile de pomi, nu numai pe alei și, pe cât posibil, să fie perpendiculare pe direcția vântului dominat. Grămezile cu materiale fumigene trebuie să ardă (să producă fum)până la răsărirea soarelui și au un efect bun numai la o scădere a temperaturii la -2…-3ºC.

12.Recoltarea, pastrarea si valorificarea nucilor

Recoltarea nucilor se face în funcție de modul de valorificare. Pentru dulceață de nuci verzi, recoltarea se face când fructele au 1,5-2,0 cm în diametru. Pentru lichior, nucile se recoltează înainte de întărirea endocarpului iar pentru sămânță când epicarpul crapă.

În condițiile țării noastre recoltarea se realizează în trei reprize: prima când se recoltează circa 5-6% din producție adunându-se fructele atacate de boli și dăunători care se maturează mai repede. În a doua repriză se recoltează 70-80% din producție. În vederea stabilirii momentului optim de cules, după ce pe majoritatea fructelor apar crăpături în zona punctului stilar se recoltează din 2 în 2 zile câte 100 fructe care se țin 24 de ore în apă. Dacă după acest timp la 90-95% din fructe epicarpul se îndepărtează ușor recoltarea poate începe. Cea de-a treia recoltare și ultima se face la cca. 2 săptămâni după a 2-a când se adună cca. 10-15% din fructe care încă nu erau mature. Recoltarea se face manual sau mecanizat. Recoltarea manuală se face prin scuturare cu prăjina sau cu funia. În acest scop de axul pomului se leagă un lemn gros care să depășească înălțimea pomului de vârful căruia se leagă o funie groasă cu care se lovesc ramurile de jur împrejur.

Recoltarea mecanizată se face cu vibratoare speciale care scutură fiecare șarpantă.

Adunatul nucilor se face manual sau mecanic. După adunat nucile se separă. Cele nedecojite se încarcă în lăzi grătar și se introduc în camere închise ermetic într-o atmosferă de 1% etilen la temperatura de 21-27C unde se țin 12 ore. În lipsa acestor posibilități nucile nedecojite se introduc în saci, se udă bine cu apă rece din oră în oră, timp de 12-24 ore. Imediat după decojire fructele se spală în bazine speciale, se usucă până se reduce umiditatea de la 30-40% la 5-8%. Uscarea se face pe stelaje în locuri foarte bine aerisite în straturi de 8-10 cm lopătate de mai multe ori pe zi. După uscare nucile se sortează și se albesc.

13.Combaterea bolilor si daunatorilor

Bolile cele mai păgubitoare pentru nuc sunt: bacterioza nucului (Xanthomona juglandis), antracnoza (Gnomonia leptostyla) care atacă lăstarii, frunzele, florile și fructele.

Bolile sistemului radicular (Phytophtora cinamoni, Armilaria mellea și Agrobacterium tumefaciens) care pot duce la uscarea pomilor se combat prin măsuri profilactice și utilizarea unor portaltoi rezistenți.

Dăunătorii problemă ai nucului sunt: viermele nucilor (Carpocapsa amplona), păduchii țestoși (Eulecanium corni), păduchii de frunze (Callaphis juglansis și Cronophis juglandicola), omizile defoliatoare (Operoptera brumata, Hiphontria curea), acarienii (Aceria trestiota).

Pentru combaterea lor se aplică bioinsecticide și bioacaricide specifice la momentele indicate de stațiile de prognoză și avertizare.

Combaterea brumelor și înghețurilor târzii

Brumele și înghețurile târzii pot surprinde pomii în fenofaza de umflare a mugurilor floriferi și chiar în plină floare. Pentru protejarea livezilor, cea mai accesibilă și mai ieftină metodă, rămâne fumigația,respectiv arderea unor materiale ușor de aprins și care produc fum mult. Condiția esențială este ca arderea să fie înceată, să nu producă flacără. În aceste scopuri se caută din timp bălegar păios, semiuscat, turbă, gunoaie, buruieni uscate, vreascuri, resturi de cauciuc și alte materiale care amestecate pot servi la pregătirea grămezilor fumigene. Pentru fiecare hectar de livadă sunt necesare 150-200 asemenea grămezi de material fumigen care se distribuie la 8 -10 m una de alta, printre rândurile de pomi, nu numai pe alei și, pe cât posibil, să fie perpendiculare pe direcția vântului dominat. Grămezile cu materiale fumigene trebuie să ardă (să producă fum)până la răsărirea soarelui și au un efect bun numai la o scădere a temperaturii la -2…-3ºC. Distrugerea buruienilor se poate face prin mijloace mecanice și prin mijloace chimice. Această lucrare se face obligatoriu cu consultarea specialiștilor. Perioada optimă de aplicare a erbicidelor se stabilește în funcție de stadiul de dezvoltare a principalelor specii de buruieni din plantații. Erbicidele se pot aplica preemergent toamna sau primăvara devreme, pentru a împiedica germinația semințelor și postemergent în stadiul de vegetație, acestea fiind absorbite de plante prin frunze. Buruienile perene se combat în tot timpul anului pe vetre, cele mai bune rezultate obținându-se înainte de înflorire sau când au 10-15 cm înălțime. La aplicarea erbicidelor în plantațiile pomicole se vor respecta următoarele reguli:

– prepararea (soluției) suspensiei de erbicide se face numai cu apă perfect limpede și lipsită de orice impurități, pentru a nu se înfunda duzele instalației;

– la prepararea erbicidelor nu se vor folosi vase din lemn, prepararea soluțiilor se va face cât mai departe de sursele de apă (fântâni, canale, ape curgătoare);

– după terminarea lucrării vasele cât și toată aparatura folosită se spală cu apă curată, în amestec cu sodă și se clătesc repetat cu apă curată. Ambalajele goale rămase se distrug. Soluțiile rămase cât și apa provenită de la spălarea vaselor și pompelor se varsă în gropi anumite, adânci, departe de fântâni, ape curgătoare, canale;

– erbicidarea se va efectua numai pe timp liniștit, fără vânt.

Combaterea bolilor și dăunătorilor

Numărul organismelor dăunătoare care afectează într-un fel sau altul, sănătatea și productivitatea pomilor este foarte mare. Diferiți viruși, bacterii, ciuperci parazite, insecte,păianjeni, viermi, rozătoare, păsări, etc. se hrănesc și cresc pe anumite organe ale pomilor. Lupta cu bolile și dăunătorii pomilor trebuie dusă permanent pe parcursul întregului an și cu toate că vara se văd mai bine dăunătorii și efectele lor, iarna este un prilej foarte bun de a acționa asupra lor. Primele stropiri la nuc se fac primavara devreme, de regula in luna martie, la dezmugurirea pomului. Urmatoarele tratamente trebuie aplicate dupa aparitia primelor frunze, continuandu-se cu stropiri la inceputul cresterii lastarilor.

Cel din urma tratament aplicat nucilor se face toamna, dupa caderea frunzelor, aceste stropiri avand rolul de a proteja pomii de atacurile bolilor si daunatorilor din anul urmator.

Cele mai eficiente tratamente impotriva bolilor si daunatorilor nucului sunt cele pe baza de cupru. Este important insa ca substantele folosite sa aiba o concentratie scazuta; in caz contrar, pot afecta frunzele pomului, determinand necrozarea lor.

In acest sens, se poate folosi cu incredere zeama bordeleza, in concentratii, de regula, de 0,5%. Singurele stropiri cu zeama bordeleza avand o concentratie mai mare (1,5%) sunt primele si ultimele.

Impotriva daunatorilor pot fi aplicate tratamente specifice, care includ folosirea de insecticide si acaricide. Viermele merelor, de pilda, poate fi combatut cu substante precum Actellic, Calipso, Carbetox, Fentron, Imidan, Meotrin etc.

Intrucat nucii tineri sunt mai susceptibili atacului bolilor si daunatorilor, aplicarea tratamentelor trebuie facuta cu regularitate in perioada dezvoltarii lor, in asa fel incat sa le fie asigurata o crestere viguroasa care va determina, ulterior, recolte bogate pe termen lung.

Primele măsuri care pot fi aplicate în perioada de iarnă, pentru protejarea pomilor contra agenților patogeni și a dăunătorilor sunt cele mecanice, de igienă culturală, cum ar fi:

Omizitul pomilor

constă în adunarea și arderea cuiburilor de omizi din frunzele uscate, fixate sau atârnarea de ramuri, reducând substanțial atacul omizilor, primăvara;

Adunarea și distrugerea fructelor mumificate

contribuie foarte mult la reducerea atacului unor ciuperci și bacterii, care provoacă putrezirea fructelor, ciuruirea frunzelor și altor boli;

Tăierea și arderea ramurilor uscate

este o lucrare de igienă, prin care se distrug numeroși dăunători care se găsesc pe scoarță (păduchi țeștoși, ouă de acarieni și insecte etc.), unii dăunători din interiorul lemnului (carii, sfrederitorul ramurilor etc.), precum și o serie de ciuperci și bacterii;

Răzuirea scoarței, trunchiului și ramurilor groase

are ca efect îndepărtarea unei întregi serii de dăunători aflați pe scoarță sau în crăpăturile acesteia ca ouă, larve, pupe sau adulți. Răzuirea se face cu perii de sârmă, iar resturile se distrug imediat prin ardere;

Săpatul solului în jurul tulpinilor

și aratul întregii suprafețe ocupată de pomi, la începutul toamnei, este o lucrare hotărâtoare pentru creșterea și rodirea pomilor. O serie de insecte, ouăle sau pupele lor, care și-au găsit adăpost în sol, sunt scoase la suprafață și degeră în cursul iernii. De asemenea, aerul și apa pătrund ușor la rădăcini, contribuind la procesele de extragere și prelucare a substanțelor nutritive, de care au nevoie pomii. Măsurile menționate mai sus nu sunt suficiente și trebuie completate cu măsuri de combatere chimică care trebuie însoțite de măsuri agrotehnice, cea mai importantă fiind lucrarea solului din livadă, săpatul manual sau arătura adâncă de toamnă, prin care se încorporează și se distrug pupăriile insectei, reducându-se, astfel, rezerva biologică pentru următorul an de vegetație

1. Antemăsutătoare –Deviz nr.1.

pentru executarea lucrărilor de pregătirea terenurilor și înființarea unei plantații de NUC cu desimea de 208 pomi la hectar

Distanțele de plantare: 8 m între rânduri și 6 m pe rând

Cap. I – Manoperă:

Cap.II-Utilaje : lucrări cu tractoare și mașini agricole

Cap. III. –Materii și materiale

Cap.IV Transporturi de materii și materiale

TOTAL CHELTUIELI DIRECTE RON

2. Antemăsurătoare –Deviz nr.2

pentru executarea lucrărilor de întreținere în anul I a unei plantații de NUC cu desimea de 208 pomi/ha.

Distanța de plantare 8 m între rânduri și 6 m pe rând.

Cap. I – [NUME_REDACTAT]. II. – Utilaje : lucrări cu tractoare și mașini agricole

Cap. III – Materii și materiale

Cap. IV- Transporturi de materii și materiale

TOTAL CHELTUIELI DIRECTE RON

3.Antemăsurătoare – Deviz nr.3

pentru executarea lucrărilor de întreținere în anul II a unei plantații de NUC cu desimea de 208 pomi/ha

Cap.I – Manopera

CAP. II-Utilaje :lucrări cu tractoare și mașini agricole

Cap III- Materii și materiale

Capitolul IV- Transporturi de materii și materiale

TOTAL CHELTUIELI DIRECTE RON

4.Antemăsurătoare – Deviz nr. 4

pentru executarea lucrărilor de întreținere în anul III a unei plantații de NUC cu desimea de 208 pomi/ha

Cap.I – [NUME_REDACTAT].II.-Utilaje : lucrări cu tractoare și mașini agricole

Cap. III – Materii și materiale

Cap.IV. Transporturi de materii și materiale

TOTAL CHELTUIELI DIRECTE RON

5.Antemăsurătoare – Deviz nr. 5

pentru executarea lucrărilor de întreținere în anul IV aunei plantații de NUC cu desimea de 208 pomi/ha

Cap.I – [NUME_REDACTAT].II.-Utilaje : lucrări cu tractoare și mașini agricole

Cap. III – Materii și materiale

Cap.IV. – Transporturi de materii și materiale

TOTAL CHELTUIELI DIRECTE RON

6. Antemăsurătoare – Deviz nr. 6

pentru executarea lucrărilor de întreținere în anul VI a unei plantații

de NUC cu desimea de 208 pomi/ha

Cap.I – [NUME_REDACTAT].II.-Utilaje : lucrări cu tractoare și mașini agricole

Cap. III – Materii și materiale

Cap.IV. – Transporturi de materii și materiale

TOTAL CHELTUIELI DIRECTE RON

7. Antemăsurătoare – Deviz nr. 7

Pentru executarea lucrărilor de întreținere în anul VI a unei plantații

de NUC cu desimea de 208 pomi/ha

Cap.I – [NUME_REDACTAT].II.-Utilaje : lucrări cu tractoare și mașini agricole

Cap. III – Materii și materiale

Cap.IV. – Transporturi de materii și materiale

TOTAL CHELTUIELI DIRECTE RON

8.Antemăsurătoare – Deviz nr. 8

pentru executarea lucrărilor de întreținere în anul VII a unei plantații de NUC cu desimea de 208 pomi/ha

Cap.I – [NUME_REDACTAT].II.-Utilaje : lucrări cu tractoare și mașini agricole

Cap. III – Materii și materiale

Cap.IV. – Transporturi de materii și materiale

TOTAL CHELTUIELI DIRECTE RON

9. Antemăsurătoare – Deviz nr. 9

pentru executarea lucrărilor de întreținere în anul VIII a unei plantații

de NUC cu desimea de 208 pomi/ha

Cap.I – [NUME_REDACTAT].II.-Utilaje : lucrări cu tractoare și mașini agricole

Cap. III – Materii și materiale

Cap.IV. – Transporturi de materii și materiale

TOTAL CHELTUIELI DIRECTE RON

10.Antemăsurătoare – Deviz nr. 10

pentru executarea lucrărilor de întreținere în anul IX a unei plantații

de NUC cu desimea de 208 pomi/ha

Cap.I – [NUME_REDACTAT].II.-Utilaje : lucrări cu tractoare și mașini agricole

Cap. III – Materii și materiale

Cap.IV. – Transporturi de materii și materiale

TOTAL CHELTUIELI DIRECTE RON

11.CENTRALIZATORUL MATERIALELOR PRINCIPALE LA NUC

12.CENTRALIZATORUL COSTURILOR DIRECTE DE INVESTIȚII LA NUC

13. Deviz general pentru un ha de plantație de NUC

14. Valoarea producției marfă la cultura NUC (V.P.M.)

15. Valoarea producției globale la cultura NUC

16. Indicatori de eficiență economică la NUC

17. Grafic de eșalonare a investițiilor la cultura NUC