2 Numele și stema

Cuprins

1 Istorie

2 Numele și stema

2.1 Etimologia toponimului Oradea

2.2 Stema și steagul municipiului

3 Geografie

3.1 Localizare

3.2 Hidrografie

3.3 Floră și faună

3.4 Climă

4 Demografie

4.1 Populație istorică

4.2 Structura pe etnii

4.3 Structura confesională

4.4 Comunități minoritare

4.4.1 Comunitatea germană

4.4.2 Comunitatea evreiască

4.4.3 Comunitatea maghiară

5 Administrație

5.1 Împărțirea administrativă

5.1.1 Cartiere

5.1.2 [NUME_REDACTAT] Oradea

5.2 Politică

5.2.1 Primăria și [NUME_REDACTAT]

5.2.2 Prefectura și [NUME_REDACTAT] Bihor

6 Relații internaționale

6.1 Orașe înfrățite

7 Economie

8 Transport

8.1 Transporturi externe

8.2 Transporturi interne

8.2.1 Tramvaie

8.2.2 Autobuze

9 Cultură și educație

9.1 Instituții teatrale și de muzică

9.1.1 Teatrul de Stat

9.1.2 Teatrul pentru Copii și [NUME_REDACTAT]

9.1.3 Filarmonica de Stat

9.2 Muzee și case memoriale

9.2.1 [NUME_REDACTAT] Crișurilor

9.2.2 [NUME_REDACTAT] Național

9.2.3 [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]

9.2.4 [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]

9.2.5 [NUME_REDACTAT] Dr. [NUME_REDACTAT]

9.3 Alte instituții de cultură

9.4 Edituri și tipografii

9.5 Educație

9.6 Festivaluri

9.6.1 [NUME_REDACTAT]

9.6.2 [NUME_REDACTAT]

10 Presă

11 Sănătate

12 Sport

13 Arhitectură și turism

13.1 Monumente și clădiri

13.2 Viață de noapte

13.3 În împrejurimi

13.4 Hoteluri și pensiuni

13.5 Parcuri

14 Personalități marcante

14.1 Regi înmormântați

15 Note

16 Bibliografie

17 Vezi și

18 Legături externe

18.1 Site-uri oficiale

18.2 Cultura orădeană

18.3 Învățământul orădean

18.4 Presa orădeană

18.5 Hărți

18.6 [NUME_REDACTAT]

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Oradea, mai demult [NUME_REDACTAT], (în maghiară Nagyvárad, în germană Großwardein, în idiș גרויסווארדייןGroysvardeyn, în latină Magnovaradinum, în slovacă Vel'ký Varadín, în turcă Varat, în italiană [NUME_REDACTAT]) este reședința și cel mai mare municipiu al județului Bihor, situat în vestul României, pe râul [NUME_REDACTAT], în imediata apropiere a frontierei cu Ungaria. [NUME_REDACTAT] este și cel mai important oraș din regiunea istoricăCrișana. La recensământul din 2002 municipiul avea 206.614 de locuitori.[3] Zona metropolitană, care include și 11 comune învecinate, avea în anul 2002 populația de 249.746 locuitori, dintre care 68.2% români, 28.7%maghiari ș.a.[4] În perioada interbelică 20,6% din populația orașului era alcătuită din evrei, fiind consemnate de asemenea comunități de germani, slovaci, ucraineni etc.[5] (vezi județul Bihor interbelic).

Stațiunile balneare [NUME_REDACTAT] și Băile 1 mai se află la o distanță de 8 km, respectiv 4 km de oraș. Pe lângă apele termale recunoscute pe plan internațional pentru efectele terapeutice, în această zonă se găsește o formațiune carstică spectaculoasă, mai exact, un aven cu o adâncime de 86 de metri, denumit în zonă "Craterul de la Betfia", precum și [NUME_REDACTAT], cu o vegetație tropicală unică în Europa.[6]

De secole, municipiul Oradea a reprezentat un punct important de referință pentru zonă, fiind cel mai important centru cultural și comercial. [NUME_REDACTAT] Mediu, în [NUME_REDACTAT] exista un observator astronomic, iar astronomii care lucrau acolo foloseau meridianul Oradiei ca meridian de 0°.[7] Turismul orădean începe să se dezvolte, Oradea participând alături de [NUME_REDACTAT] la Târgul de Turism de la Viena din ianuarie 2015.

Cuprins

1 Istorie

2 Numele și stema

2.1 Etimologia toponimului Oradea

2.2 Stema și steagul municipiului

3 Geografie

3.1 Localizare

3.2 Hidrografie

3.3 Floră și faună

3.4 Climă

4 Demografie

4.1 Populație istorică

4.2 Structura pe etnii

4.3 Structura confesională

4.4 Comunități minoritare

4.4.1 Comunitatea germană

4.4.2 Comunitatea evreiască

4.4.3 Comunitatea maghiară

5 Administrație

5.1 Împărțirea administrativă

5.1.1 Cartiere

5.1.2 [NUME_REDACTAT] Oradea

5.2 Politică

5.2.1 Primăria și [NUME_REDACTAT]

5.2.2 Prefectura și [NUME_REDACTAT] Bihor

6 Relații internaționale

6.1 Orașe înfrățite

7 Economie

8 Transport

8.1 Transporturi externe

8.2 Transporturi interne

8.2.1 Tramvaie

8.2.2 Autobuze

9 Cultură și educație

9.1 Instituții teatrale și de muzică

9.1.1 Teatrul de Stat

9.1.2 Teatrul pentru Copii și [NUME_REDACTAT]

9.1.3 Filarmonica de Stat

9.2 Muzee și case memoriale

9.2.1 [NUME_REDACTAT] Crișurilor

9.2.2 [NUME_REDACTAT] Național

9.2.3 [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]

9.2.4 [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]

9.2.5 [NUME_REDACTAT] Dr. [NUME_REDACTAT]

9.3 Alte instituții de cultură

9.4 Edituri și tipografii

9.5 Educație

9.6 Festivaluri

9.6.1 [NUME_REDACTAT]

9.6.2 [NUME_REDACTAT]

10 Presă

11 Sănătate

12 Sport

13 Arhitectură și turism

13.1 Monumente și clădiri

13.2 Viață de noapte

13.3 În împrejurimi

13.4 Hoteluri și pensiuni

13.5 Parcuri

14 Personalități marcante

14.1 Regi înmormântați

15 Note

16 Bibliografie

17 Vezi și

18 Legături externe

18.1 Site-uri oficiale

18.2 Cultura orădeană

18.3 Învățământul orădean

18.4 Presa orădeană

18.5 Hărți

18.6 [NUME_REDACTAT][modificare | modificare sursă]

Hartă realizată de [NUME_REDACTAT] (1535-1590)

Oradea (în latină Varadinum) este menționată pentru prima dată la 1113, într-o diplomă a abației benedictine dinZobor[8], în care apare numele episcopului [NUME_REDACTAT] și al comitelui Saul de Bychar, însă rădăcinile sale sunt de origine romano-dacică, descoperirile arheologice atestând că în zona Salca din oraș și zona [NUME_REDACTAT] erau stabilițiromani și daci[9]. De-a lungul [NUME_REDACTAT], cetatea a devenit loc de conviețuire pentru un mozaic etnic care a contribuit la stabilirea componenței etnice de astăzi al Oradiei: români, maghiari, austrieci, slovaci, evrei, ruteni și turci.[10][11]

[NUME_REDACTAT], ale cărei vestigii se pot vedea și astăzi, este menționată întâia oară în 1241, cu ocazia efectuării unor reparații grabnice pentru a face față unui iminent atac tătaro-mongol.[12][13] Construirea cetății este atribuită regeluiLadislau I (1077-1095), în onoarea căruia la 27 iunie 1191, [NUME_REDACTAT] al III-lea emite un act prin care are loc sanctificarea regelui. [NUME_REDACTAT] Pictate de la Viena (Chronicon pictum Vindobonense), tot regele Ladislau I a fost cel care a hotărât să ridice "în locul numit Vărad", adică la Oradea, o mănăstire în cinstea [NUME_REDACTAT]. Această mănăstire a constituit leagănul episcopiei romano-catolice de Oradea, al cărei întemeietor și patron spiritual a fost regele Ladislau I.[14]

Invazia mongolă din 1241 a fost descrisă în "Carmen miserabile" de Rogerius, călugăr italian din Spalato, stabilit la Oradea, contemporan cu evenimentele.[15]

Hartă din 1897

În timpul regelui [NUME_REDACTAT] de Anjou (1308-1342)și a fiului său Ludovic I al Ungariei (1342-1382) care au adus din patria lor italiană gustul pentru rafinament al acestei culturi, Oradea cunoaște ca oraș și sediu episcopal catolic o perioadă de înflorire. Episcopul italian Andrea a fost considerat ca o perfectă încarnare a spiritului renascentist, zidind capele, ridicând altare, împodobindu-le cu cele mai luxoase decorații. Cea mai impresionantă personalitate a [NUME_REDACTAT] Centrală a acestei vremi a fost episcopul maghiar de origine croată [NUME_REDACTAT] de Sredna (în maghiară Vitéz János). Oradea devine cunoscută în anii lui [NUME_REDACTAT] ca un centru de mare importanță al culturii renascentiste.[16] Aici și-a înălțat observatorul astronomic vestitul fizician al [NUME_REDACTAT], Georg von Peuerbach, folosind locația Oradiei drept meridianul de 00 în lucrarea sa [NUME_REDACTAT], publicată în 1464. Toate hărțile terestre și maritime ale lumii din acea vreme menționau acest fapt. În prezent numai unele hărți maritime mai păstrează acest reper.[11][17]

În 1514 are loc în Transilvania răscoala condusă de nobilul covăsnean [NUME_REDACTAT] (Dózsa György), care a cuprins și Bihorul[18]. În 1541 s-a constituit pașalâculde la Buda, care cuprindea [NUME_REDACTAT]. Transilvania a devenit principat autonom în cadrul căruia era înglobat și Bihorul. În 1660 turcii ocupă Oradea și întreg ținutul pe care-l vor stăpâni până în anul 1692.[10][11]

[NUME_REDACTAT]

În anul 1703 izbucnește o mișcare anti-habsburgică condusă de Francisc Rákóczi al II-lea. Târgurile din jurul cetății au devenit câmpuri de bătălie între garnizoana imperială din interiorul fortificației și răsculații lui Rákóczi[19]. Meritele orădenilor în sprijinirea garnizoanei imperiale din timpul mișcării rakocziene au fost recunoscute oficial la 27 noiembrie1712 chiar de [NUME_REDACTAT] al VI-lea[20]. Viața economică orădeană a fost caracterizată de înflorirea ramurilor neagricole: meșteșugurile și comerțul, negustorii constituind cea mai activă categorie socială din oraș.[10]

[NUME_REDACTAT] al VI-lea a înființat în anul 1777 [NUME_REDACTAT]-Catolică de [NUME_REDACTAT][21]. Unul din corifeii [NUME_REDACTAT] a fost episcopul greco-catolic orădean [NUME_REDACTAT]. Promotor al emancipării spirituale a românilor bihoreni a fost și urmașul său, episcopul [NUME_REDACTAT], întemeietorul liceului românesc din Beiuș, care astăzi îi poartă numele.[10]

La 19 iunie 1836, un puternic incendiu, care a durat trei zile, a avut urmări catastrofale pentru locuitorii Oradiei. El a izbucnit în centrul orașului și a cuprins clădirea Primăriei, Fabrica de mătase, fabrica de bere, hotelul "[NUME_REDACTAT]", Depozitul de sare, Fabrica de cărămidă și câteva biserici, inclusiv Biserica cu Lună, catedrala episcopală ortodoxă din acea vreme. Acestea au fost distruse parțial sau în totalitate. Pe lângă acestea, focul a mistuit și 414 case cu clădirile anexe, întinzându-se până la zidurile Cetății, cuprinzând și cartierul Velența.[22]

Anul revoluționar 1848-1849 și-a făcut simțită prezența și la Oradea. La 21 mai 1848, la Pesta, s-au întrunit sub președinția lui [NUME_REDACTAT], circa 40 de deputați români din Crișana și Banat, printre reprezentanții orădeni numărându-se [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT][23]. Chiar dacă revoluția a fost înfrântă, tradiția revoluționară a anilor 1848-1849 a marcat decisiv conștiința publică orădeană, efectele ei pe termen lung simțindu-se, mai ales după 1867, când participanții la revoluție care au scăpat cu viață au putut să se manifeste în viața politică locală. A urmat o înăsprire a ocupației austriece, caracteristică întregului Imperiu. În războiul pentru cucerirea independenței (1877-1878) participă și românii din Bihor în lupta împotriva turcilor.[10]

Stradă în centrul [NUME_REDACTAT] 12 octombrie 1918, în casa dr. [NUME_REDACTAT] se redactează cunoscuta Declarație de la Oradea, document care proclamă dreptul românilor transilvăneni la autodeterminare.[24] La 3 noiembrie s-a constituit [NUME_REDACTAT] Român, compus din Dr. [NUME_REDACTAT] (președinte), [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], etc. Tot acum se înființează [NUME_REDACTAT] Român. La 1 decembrie 1918, un număr mare de delegați ai județului Bihor participă la [NUME_REDACTAT] Națională de la [NUME_REDACTAT], într-o dorință unanimă de a consfinți [NUME_REDACTAT] cu [NUME_REDACTAT]. A doua zi, Dr. [NUME_REDACTAT] a fost numit șeful resortului Justiție în [NUME_REDACTAT], instituit pentru a conduce treburile Transilvaniei până la preluarea administrației de către statul român.[10]

În perioada dintre cele două războaie mondiale, Oradea s-a menținut ca un puternic centru industrial și comercial. La fel ca și în cazul altor orașe mari din [NUME_REDACTAT], eforturile s-au îndreptat spre transformarea Oradiei într-un puternic centru cultural românesc. În contextul celui de-al doilea război mondial în vara anului 1940 acțiunile militare și revizioniste ale Ungariei horthyste, sprijinită de statele fasciste – Germania nazistă și Italia – au fost completate de activități de tip terorist pe teritoriul românesc, activități menite a pregăti o eventuală intervenție armată. În perioada desfășurării tratativelor dintre guvernul român și cel maghiar, pe teritoriul României au fost organizate numeroase grupuri teroriste. Centrul lor coordonator se afla la Oradea, dar întrucât organele românești de resort au procedat, la mijlocul lunii august, la arestarea principalilor organizatori și participanți, misiunea lor n-a putut fi dusă la îndeplinire. În anul 1944 populația evreiască a fost supusă unor legiuiri rasiste înjositoare. Între 23 mai – 27 iunie 1944, a avut loc operațiunea întreprinsă de autoritățile colaboraționiste și unități de jandarmerie maghiare, de deportare a populației evreiești în lagărele de exterminare hitleriste, conform obligațiilor luate de guvernul pro-nazist al Ungariei față de planificatorii naziști germani aigenocidului. Circa 90% din evreii din Oradea au pierit în aceste lagăre, în special în cele de la Auschwitz și Dachau. La 12 octombrie 1944 a avut loc atacul decisiv asupra Oradiei; trupele ungare și germane s-au retras din oraș, lăsând în urmă doar grupuri mici, cu misiunea de a distruge clădirile mai importante[25]. Ocuparea orașului s-a făcut de către trupele sovietice și române. O dată cu reinstaurarea administrației civile românești, la 9 martie 1945, conducerea administrativă și politică a Oradiei a fost preluată de elemente comuniste locale, a căror ascensiune la putere a fost facilitată de administrația militară sovietică. Regimul comunist a determinat schimbări esențiale în ansamblul vieții publice orădene, pervertind și încetinind funcțiile organismului social. [NUME_REDACTAT] în anii dictaturii comuniste poartă amprenta specifică fiecăreia dintre etapele evoluției acestui regim la scară națională. Anii 1944-1947 au corespuns etapei cuceririi puterii politice de către forțele comuniste.[11]

Cartier în stil stalinist în Oradea anilor '80

Modelul stalinist a dominat întreaga viață politică, social-economică și culturală între anii 1948-1965. RegimulCeaușescu (1965-1989), practicând o oarecare destindere și liberalizare în primii ani, a readus în prim-plan modelul stalinist și mai mult chiar, a instaurat socialismul dinastic. Paralel cu lupta pentru cucerirea puterii politice, autoritățile comuniste au declanșat acțiunea de reprimare a tuturor elementelor necolaboraționiste, a unui număr impresionant de persoane prezente în campania de rezistență împotriva comunismului și a luptei pentru victoria partidelor democratice. La momentul oportun aceștia trebuiau înlăturati de pe scena vieții politice. În cursul anilor '50, arestările si condamnările politice au atins culmi nebănuite. Deosebit de violentă a fost represiunea asupra diferitelor biserici și culte, episcopii și preoții constituind una dintre cele mai numeroase categorii de deținuti politici[11][26]

În ciuda vicisitudinilor de ordin politic și ideologic, viața economică a Oradiei a cunoscut, în anii dictaturii comuniste, o incontestabilă dezvoltare. Începând din 1949-1950, după naționalizare, întreprinderile și-au desfășurat activitatea în conformitate cu planurile cincinale, caracteristice vremii. Accentul dezvoltării industriale a fost pus pe ramurile constructoare de mașini, energetică, siderurgică și chimică, dar industria ușoară și alimentară a fost, de asemenea, reprezentativă. Urmare a acestor evoluții economice, populația Oradiei a crescut semnificativ,sporului natural adăugându-i-se și o importantă componentă de mișcare a populației către zonele mai dezvoltate. S-au înregistrat progrese și în domeniul serviciilor publice, transport, sănătate. De asemenea, turismul a constituit o preocupare pentru autoritățile vremii, în acest sens [NUME_REDACTAT] și Băile 1 mai, ale căror resurse de apă termală cu efecte curative aveau o reputație constituită încă din Antichitate, dar mai ales din secolul XVI, au fost aduse la standardele vremii.[26]

Începând cu anii '70, efectele negative ale politicii de industrializare forțată s-au făcut simțite și în Oradea, ca și la nivelul întregii țări. Concentrarea aproape a întregii producții industriale și agricole pentru export, în vederea obținerii resurselor financiare necesare pentru a plăti toată datoria externă a României, a adus populația în situația de a se confrunta cu numeroase lipsuri ți greutăți. Nivelul de trai al orădenilor, a fost, însă, relativ suportabil comparativ cu situația locuitorilor din alte centre urbane românești, având în vedere poziția privilegiată, de oraș de frontieră. Evenimentele revoluționare din decembrie 1989 au determinat mutații profunde în structurile politice, sociale și economice românești, fiind percepute imediat și în Oradea. De remarcat, pentru perioada post-decembristă, la nivelul Oradiei, este întoarcerea acesteia la vechea sa traditie universitară. Începând cu 2 mai 1990, prin hotărâre de guvern, ia ființă [NUME_REDACTAT] din Oradea, care devine, un an mai târziu Universitatea din Oradea. În anii care au urmat, instituția a cunoscut o continuă dezvoltare, fiind actualmente unul dintre cele mai însemnate centre universitare din zona de vest a țării.[11]

Numele și stema[modificare | modificare sursă]

Etimologia toponimului Oradea[modificare | modificare sursă]

Oradea și Orade (în graiul bihorean) sunt variantele de rostire pe românește a toponimului maghiar Várad (mai târziu Nagyvárad „[NUME_REDACTAT]”). Várad este, împreună cu várda, o derivare și totodată variantă a cuvântului (indoeuropean, înrudit cu germanul wehr-) vár (cetate, fortăreață), prin sufixarea cu sufixele circumstanțiale de loc (foarte productive la generarea toponimelor maghiare) -ad și -da. (Város „oraș” este de asemeni derivat din vár prin sufixarea cu -oș.) Denumirile Várad, Várda, Varadia, însemnând pur și simplu „cetate, cetățuie” sau echivalând cu toponimul românesc „Cetățeni”, există în alte câteva ținuturi ale fostului regat Ungaria. De obicei, acest tip de toponime au primit echivalentul german Wardein (excepție notorie fiind Varașdinul: Warasdin/Waraschdin, astăzi în Croația).[27]

În diplomele regale și alte documente medievale de cancelarie, numele localității era latinizat sub formele ´Waradinum, Uaradinum, Varadinum și atestat din sec. XI când regele Ladislau I al Ungariei a ctitorit în localitate o mănăstire (regele, supranumit Sf. Ladislau, a fost înmormântat la Oradea). I-a crescut notorietatea după ceRogerius, canonicul catolic, de origine italiană, al Oradiei, a scris Carmen miserabile, o cronică a invaziei mongole din 1241 în Bihor.

Se pare că prima consemnare a formei românești a toponimului a fost făcută de cronicarul [NUME_REDACTAT] în [NUME_REDACTAT] Moldovei (la mijlocul sec. XVI).[28]

Prima carte tipărita la Oradea în limba română – cert atestată – figurează ca fiind tipărită în '[NUME_REDACTAT]'. Este vorba de volumul Biografiile celor vestiți români și române, din 1859, de preotul [NUME_REDACTAT]. Cea mai veche hartă în care orașele transilvane au nume românești consemnează [NUME_REDACTAT], nu [NUME_REDACTAT], Varadia fiind un nume de localitate mai comun, existent și în alte regiuni (vide supra). [NUME_REDACTAT] Mare cât și [NUME_REDACTAT] reprezintă adaptarea denumirii maghiareNagy-Varád (Nagyvárad).

Stema și steagul municipiului[modificare | modificare sursă]

Stemele orășenești sunt printre însemnele heraldice românești cu cea mai mare vechime. Ele au apărut în primul rând datorită necesității autentificării unor acte emise de sfatul orășenesc. Primul sigiliu cunoscut al orașului Oradea datează din anul 1470 și era format dintr-un cap încoronat.[29]

Stema actuală a Oradiei conține un scut, deasupra căreia se află coroana argintie în formă de cetate cu 7 turnuri. Scutul este despărțit în două sectoare: partea superioară ocupă două treimi, este de culoare albastră și prezintă două figuri heraldice: [NUME_REDACTAT] Mihail în stânga și un leu încoronat în dreapta, ce susțin o cruce creștină albă; partea inferioară ocupă o treime din scut, este de culoare roșie și conține o figură heraldică reprezentând [NUME_REDACTAT], cu o carte deschisă în mijloc. Stema a fost aprobată de către [NUME_REDACTAT] de Heraldică, Genealogie și Sigilografie, din cadrul [NUME_REDACTAT].[29]

[NUME_REDACTAT], adoptat de Primărie, este realizat din mătase, partea superioară ocupă trei sferturi și este de culoare roșie, iar partea inferioară este de culoare albastră. În mijlocul lui se află, pe ambele fețe, stema municipiului.[29]

Stemele istorice și steagul [NUME_REDACTAT] din perioada [NUME_REDACTAT] din perioada interbelică

Stema din perioada comunistă

Stema din perioada post-decembristă

Drapelul oficial al orașului [NUME_REDACTAT][modificare | modificare sursă]

Localizare[modificare | modificare sursă]

[NUME_REDACTAT] în [NUME_REDACTAT] la numai 13 km de granița de vest a României, municipiul Oradea, reședința administrativă a județului Bihor, ocupă o poziție central-europeană privilegiată, constituind un important nod de comunicații, aflat la o distanță sensibil egală de capitalele regiunii: București (651 km), Viena (518 km), Budapesta (248 km), Praga (676 km).[30]

Latitudinea nordică de 47 03' și longitudinea estică de 21 55' plasează Oradea pe cursul [NUME_REDACTAT] într-o zonă deluroasă aflată în prelungirea [NUME_REDACTAT]. La altitudinea medie de 126 m deasupra nivelului mării, Oradea se găsește la deschiderea [NUME_REDACTAT] Repede spre câmpie, într-o zonă de contact între prelungirile [NUME_REDACTAT] șiCâmpia Banato-Crișană, arie de trecere de la relieful deluros ([NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]) către cel de câmpie.[30]

Este accesibil cu automobilul/autobuzul, trenul sau avionul. În apropierea sa se găsesc localitățile-stațiuni [NUME_REDACTAT] și Băile 1 mai. În procesul de dezvoltare, Oradea a înglobat în structura sa satele [NUME_REDACTAT] și Seleuș, în prezent urmărindu-se înglobarea comunelor din jurul orașului, prin crearea [NUME_REDACTAT] Oradea.[30]

Hidrografie[modificare | modificare sursă]

Vegetație de luncă pe malul [NUME_REDACTAT]

Prin municipiul Oradea trec râul [NUME_REDACTAT], râul termal Peța, precum și pârâurile Pasteur, Sălbatic, Adona, [NUME_REDACTAT], toți afluenți ai [NUME_REDACTAT]. Acesta străbate orașul chiar prin centru, creând o luncă în centrul istoric. În anii1980, în dreptul satului Tileagd s-a construit primul hidrobaraj pe [NUME_REDACTAT].[31]

Floră și faună[modificare | modificare sursă]

Flora municipiului nu diferă de cea a județului. În numeroase zone ale orașului cresc arbori de magnolii, iar în apropiere de Oradea există o pădure relativ întinsă de foioase. [NUME_REDACTAT] Repede a creat în mai multe zone o luncă, undevegetația este tipică acestui relief.[32]

Animalele sălbatice lipsesc aproape în totalitate, existând totuși grupuri de rozătoare și mamifere mici, precum șicăprioare, în pădurea Felix de lângă oraș.[33] Dar sunt și unele reptile cum ar fi șopârla și șarpele de apă care se află îndeosebi pe malurile [NUME_REDACTAT]. Dintre mamifere putem aminti și vidra.[NUME_REDACTAT] Repede trăiesc deasemenea mai multe specii de pești , cum ar fi : Avat , Biban , Caras , Crap , Lin , Păstrăv , Roșioară , Somn , Șalău , Știucă , Clean ș.a.

Climă[modificare | modificare sursă]

Clima orașului este determinată de Vânturile de Vest, fiind așadar o climă temperat continentală, cu o temperatură medie anuală de 10,3 °C, pentru luna iulie media nedepășind 21 °C, în timp ce în ianuarie se înregistrează o medie de -1,7 °C. Precipitațiile înregistrează o medie anuală de 585,4 mm, destul de ridicată pentru o zonă de câmpie similară.[34]

Temperatura medie anuală

Temperaturi extreme

Temperatura minimă absolută înregistrată este -29,2 °C, pe 24 ianuarie 1942, valoare mai ridicată cu 10,3 °C față de minima absolută la nivelul României.[34]Temperatura maximă absolută înregistrată este 41,9 °C, în 20 iulie 2007, valoare mai coborâtă cu 2,6 °C față de maxima absolută la nivelul României.[34]

Demografie[modificare | modificare sursă]

Componența etnică a municipiului [NUME_REDACTAT] (67.58%)

     Maghiari (23.07%)

     Romi (1.08%)

     Necunoscută (7.48%)

     Altă etnie (0.76%)

Componența confesională a municipiului [NUME_REDACTAT] (55.79%)

     Romano-catolici (9.16%)

     Reformați (13.62%)

     Penticostali (4.76%)

     Greco-catolici (2.99%)

     Baptiști (3.48%)

     Necunoscută (8.19%)

     Altă religie (1.98%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Oradea se ridică la 196.367 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 206.614 locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (67,59%). Principalele minorități sunt cele de maghiari (23,07%) și romi (1,09%). Pentru 7,49% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (55,8%), dar există și minorități de reformați (13,62%), romano-catolici (9,16%), penticostali (4,77%), baptiști (3,48%) și greco-catolici (2,99%). Pentru 8,19% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[35]

Conform datelor furnizate de [NUME_REDACTAT] de Statistică (INS), la 1 ianuarie 2015 populația stabilă a municipiului Oradea era de 223.237 de locuitori[36], menținându-se creșterea numărului de locuitori față de data recensământului efectuat în 2011, o creștere de aproximativ 12%.

Populație istorică[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Populația istorică a Oradiei.

Date oficiale cu privire la populația orașului există doar începând cu secolul XVIII. Înainte de această perioadă există doar estimări vagi. Din punct de vedere demografic, Oradea s-a dezvoltat cel mai mult în secolul XX, populația orașului crescând de peste patru ori, în decursul a cca. 100 ani.[3] Evoluția populației la recensăminte: 

Structura pe etnii[modificare | modificare sursă]

Conform ultimului recensământ, în 2011 Oradea a avut 196,367 locuitori, în scădere cu 4,95%.Etnic, orădenii se împart în:

Structura confesională[modificare | modificare sursă]

După religia declarată la recensământul din 2011, orădenii sunt[37]:

Comunități minoritare[modificare | modificare sursă]

[NUME_REDACTAT]

Comunitatea germană[modificare | modificare sursă]

Comunitatea germană din Oradea datează din secolul XVIII, fiind compusă în mare parte din șvabi și sași, dar și austrieci. La sfârșitul secolului XIX aici trăiau circa 1400 de germani, însă numărul acestora s-a diminuat după încheierea celui de-al [NUME_REDACTAT] Mondial, când în teritoriile aflate sub influență sovietică etnicii germani au fost deportați în regiunea Uralilor, din [NUME_REDACTAT].[38]

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Eminescu și [NUME_REDACTAT] există secții cu predare în limba germană[39], iar la nivel politic germanii de aici sunt reprezentați prin filiala locală a [NUME_REDACTAT] German.[40] Deasemenea, Oradea are si un liceu german " [NUME_REDACTAT]" , unde toate materiile sunt predate in limba germana. [NUME_REDACTAT], în satul Palota, se află [NUME_REDACTAT] Anton de Padova, ridicată de [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], generalul austriac de renume european. Contele practic a construit această localitate de șvabi, investindu-și întreaga avere aici. Acesta a fost înmormântat în lăcașul de cult, într-o criptă în formă de cruce.[41]

Comunitatea evreiască[modificare | modificare sursă]

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Kadisha ([NUME_REDACTAT] de servicii funebre) a fost fondată în 1735, prima sinagogă în 1803, iar o școală în 1839. De-abia la începutul secolului al XIX-lea evreilor li s-au permis să-și deschidă afaceri în orice parte a orașului, și chiar și atunci erau obligați să se retragă la lăsarea întunericului în propriul cartier. Din 1835 li s-au permis să trăiască oriunde în oraș.[38]

În anul 1870 comunitatea evreiască din Oradea s-a divizat în [NUME_REDACTAT] și cea Neologă (o formă de reformă foarte moderată a iudaismului). Deși membrii [NUME_REDACTAT] și-au păstrat locul în [NUME_REDACTAT], începând cu 1899 au început să folosească propriul cimitir.[42] La începutul secolului XX evreii au urcat în ierarhia socială; existau industriași evrei, negustori, medici, agricultori; șeful Poliției din 1902 era evreu. Astfel și în [NUME_REDACTAT] evreii erau reprezentați proporțional. Comunitățile evreiești au ajuns să mai dețină un spital, o Asociație a [NUME_REDACTAT], două licee,o școală industrială, yeshiva, o cantină socială, etc.[38] Comunitatea evreiască orădeană a fost una din cele mai active, atât din punct de vedere comercial cât și cultural, din întreg [NUME_REDACTAT]-Ungar. În 1944 la cererea Germaniei hitleriste, care a invadat Ungaria aliată în martie, autoritățile colaboraționiste pro-naziste din Ungaria și din oraș au organizat în Oradea doua ghetouri: unul în care au fost înghesuiți 27 000 de evrei orădeni, iar al doilea, sub cerul liber, destinat adunării a 8000 de evrei din alte localități ardelene. 25,000 din toți aceștia au fost deportați între 23 mai – 27 iunie 1944 în lagăre de concentrare și exterminare, unde au fost nimiciți în marea lor majoritate. Dintre evreii din Oradea au supraviețuit și s-au întors circa 2000. În cursul anilor majoritatea supraviețuitorilor au emigrat în Israel. Astăzi mai trăiesc circa 300 de evrei în Oradea. În centrul orașului, dominând celelalte clădiri din zonă, se găseștesinagoga sau [NUME_REDACTAT] „Sion”, clădit în 1878. Sinagoga, cu neobișnuita formă cubică, cu o cupolă centrală mare, este una din cele mai mari sinagogi dinRomânia. Înăuntrul ei se află o grandioasă orgă și decorații din stuc. În 1891 [NUME_REDACTAT] a mai construit un complex de clădiri, inclusiv două sinagogi și un centru comunitar. [43] [38]

[NUME_REDACTAT]

Comunitatea maghiară[modificare | modificare sursă]

[NUME_REDACTAT] trăiesc aproximativ 56.000 de maghiari, fiind astfel a treia comunitate minoritară maghiară urbană ca număr dinRomânia, după Târgu-Mureș și Cluj-Napoca.[3] Aici funcționează [NUME_REDACTAT] Partium, prima universitate privată dinRomânia, cu predare în limba maghiară.[44] De asemenea există 3 licee de prestigiu cu predare în limba maghiară: [NUME_REDACTAT] Romano-Catolic "[NUME_REDACTAT]", [NUME_REDACTAT] Reformat "[NUME_REDACTAT]", [NUME_REDACTAT] "[NUME_REDACTAT]".[45]

Una dintre cele mai proeminente personalități a comunității maghiare orădene a fost poetul și gazetarul [NUME_REDACTAT], care a trăit și a scris operele cel mai semnificative la Oradea.[46] Viața culturală a maghiarilor este una din cele mai active din țară. În acest sens Teatrul de Stat, [NUME_REDACTAT] și Filarmonica de Stat au secții maghiare. După religie, maghiarii orădeni sunt în mare parte fie romano-catolici, fie reformați. Printre cele mai importante edificii religioase sunt [NUME_REDACTAT]-Catolică, Biserica "[NUME_REDACTAT]" și [NUME_REDACTAT] "Olosig".[5]

În ceea ce privește mass-media, există mai multe ziare în limba maghiară, precum Reggeli Újság și Bihari Napló.[47] Totodată postul de radio Partium emite în limba maghiară[48], iar postul de televiziune local TVS Oradea are câteva emisiuni dedicate acestei comunități.

Administrație[modificare | modificare sursă]

Împărțirea administrativă[modificare | modificare sursă]

Înainte de 1848, Oradea era formată din patru târguri separate: [NUME_REDACTAT] ([NUME_REDACTAT], Várad-Újváros, anterior, medieval, [NUME_REDACTAT] = Szombathely), Olosig ([NUME_REDACTAT] Varadiensium, Várad-Olaszi), Velența ([NUME_REDACTAT], Várad-Velence), Subcetate ([NUME_REDACTAT], Várad-Váralja). [NUME_REDACTAT] Venetia, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și altele se referă la locuitorii francezi, valoni și italieni stabiliți aici în secolul al XIII-lea.[49]

Cartiere[modificare | modificare sursă]

Vezi și: Listă de cartiere din [NUME_REDACTAT] anii 1991 și 2011 Oradea a fost împărțită în 11 cartiere, dispuse circular în jurul [NUME_REDACTAT], vechiul centru al orașului:

Harta celor 30 de cartiere actuale

Începând cu ianuarie 2011, datorită dezvoltării și extinderii orașului, [NUME_REDACTAT], reprezentanții [NUME_REDACTAT] Șef din cadrul [NUME_REDACTAT], împreună cu cei ai Direcției de Cultură, Culte și [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] au stabilit delimitarea cartierelor din [NUME_REDACTAT] în număr de 30, precum și denumirea acestora:[50]

[NUME_REDACTAT] Oradea[modificare | modificare sursă]

Articol principal: [NUME_REDACTAT] Oradea.

Zona metropolitană Oradea include municipiul Oradea și 11 comune suburbane: Biharia, Borș, Cetariu, Cheresig, Girișu de Criș, Ineu, Nojorid, Oșorhei, Paleu,Sânmartin, Sântandrei și Toboliu. Suprafața totală este de 72.226 ha. Populația totală a zonei metropolitane era în 2002 de 249.746 locuitori, din care 68.2%români, 28.7% maghiari, 2% țigani, 1.1% alte etnii.[51]

Asociația urmărește prin aplicarea strategiei de dezvoltare durabilă, ca teritoriul zonei metropolitane Oradea să devină în perspectivă un spațiu urbanistic comun integrat. Zona metropolitană Oradea este membră în rețeaua europeană a regiunilor și zonelor metropolitane METREX.[52]

Politică[modificare | modificare sursă]

Primăria și [NUME_REDACTAT][modificare | modificare sursă]

Vezi și: Lista primarilor [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]

Primăria municipiului Oradea, ca autoritate publică locală, a luat ființă în anul 1870. Primăria municipiului este instituția publică cu activitate permanentă, care duce la îndeplinire, efectiv, hotărârile [NUME_REDACTAT] și soluționează problemele curente ale colectivității locale.[53]

Actualul primar al Oradiei este [NUME_REDACTAT] (PNL), care a câștigat alegerile din 2008 cu 50,3% și cele din 2012 cu 66,08% din voturi. În 2012 consiliul local Oradea i-a ales viceprimari pe [NUME_REDACTAT] (PSD) și [NUME_REDACTAT] (PNL).

[NUME_REDACTAT] al municipiului Oradea este compus din 27 consilieri.

Articol principal: componența istorică a [NUME_REDACTAT] Oradea.

După alegerile locale din iunie 2012, componența [NUME_REDACTAT] al municipiului este următoarea:

Prefectura și [NUME_REDACTAT] Bihor[modificare | modificare sursă]

[NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT], guvernul desemnează o persoană cu titlul de prefect, pentru a fi reprezentantul său în teritoriu. Instituția pe care o conduce acesta este Prefectura. În urma Alegeri legislative din România din anul 2012, guvernul nou format condus de [NUME_REDACTAT] este reprezentat în județul Bihor prin:[54]

[NUME_REDACTAT] Bihor: [NUME_REDACTAT] (PSD)

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] județean este autoritatea administrației publice locale, constituită la nivel județean, pentru coordonarea activității consiliilor comunale și orășenești, în vederea realizării serviciilor publice de interes județean. Consiliul județean este compus din consilieri aleși prin vot universal, egal, direct, secret și liber exprimat, în condițiile stabilite de Legea privind alegerile locale. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] este formată din:[55]

Președinte: [NUME_REDACTAT] (PNL)

Vice-Președinte: [NUME_REDACTAT] (PSD)

Vice-Președinte: [NUME_REDACTAT] (UDMR)

Relații internaționale[modificare | modificare sursă]

Orașe înfrățite[modificare | modificare sursă]

Situat de-a lungul istoriei la contactul dintre două lumi, într-un punct important de trecere dinspre Occident spre Orient, orașul Oradea a menținut relații de diverse facturi cu statele ambelor lumi. În contemporaneitate Oradea și-a asumat aceste legături privilegiate prin semnarea următoarelor documente:[56]

– Acorduri de Înfrățire:

 Debrețin, Ungaria, 1992

 Linköping, Suedia, 1996

 Coslada, Spania, 2005

 Givatayim, Israel, 2005

 Mantova, Italia, 2005

 Ceyrat, Franța, 2008

– un "Memorandum de Prietenie" în anul 2003 cu:

 Ivano-Frankivsk, Ucraina

– un "Pact de Prietenie" în anul 2003 cu:

 Reims, Franța,

– un "Pact de Colaborare" în anul 2006 cu:

 Montbéliard, [NUME_REDACTAT] viitorul apropiat urmează a fi încheiate acorduri similare cu orașele:

 Waregem, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] asemenea, Oradea întreține contacte pe diverse paliere de interes cu următoarele muncipalități sau forme de guvernământ local:

 [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT][modificare | modificare sursă]

Vezi și: Lista fabricilor din [NUME_REDACTAT] Națională a României, filiala [NUME_REDACTAT] a fost dintotdeauna unul din cele mai prospere orașe ale României și unul dintre cele mai semnificative centre economice, în mare parte datorită proximității față de frontiera cu Ungaria, devenind astfel o poartă înspre Occident. PIB-ul per cap de locuitor este aproximativ 150% din media din România. După 1989, datorită numărului mare de consumatori, Oradea a cunoscut o revigorare economică, nu atât în sectorul industrial cât în cel de servicii[57].

Rata șomajului din Oradea este de 6%, ceva mai mică decât media pe țară, dar mult mai mare decât media pe județul Bihor, de aprox 2%. [NUME_REDACTAT] are o economie a cărei structură cuprinde majoritatea domeniilor și realizează 63% din producția industrială a județului: construcții de mașini, prelucrarea lemnului și mobilier, pielărie, blănărie și încălțăminte, confecții, tricotaje și lohn, chimie, industrie alimentară, materiale de construcții, confecții metalice și plastice, piese de schimb, electronică, etc.[58]

[NUME_REDACTAT] dispune de o rețea de instituții și servicii de interes public general: transport, proiectare, construcții, instalații, turism, activitate hotelieră, import-export. Toate activitățile economice sunt sprijinite de asistența indispensabilă a peste 26 de bănci cu filiale în oraș și județ.[59]

Piața imobiliară orădeană a cunoscut în ultimii ani o creștere accelerată ajungând la cote relativ identice cu piețele imobiliare din București, Brașov și Timișoara. Trendul ascendent s-a accelerat odată cu invitația primită de România de a adera la structurile euro-atlantice.[59]

Transport[modificare | modificare sursă]

Transporturi externe[modificare | modificare sursă]

[NUME_REDACTAT] din [NUME_REDACTAT] dispune de [NUME_REDACTAT] Oradea, ce deservește companii aeriene interne și externe, fiind principala poartă de intrare în țară din zona nord-vestică. În prezent de pe [NUME_REDACTAT] Oradea compania Tarom efectuează zboruri interne zilnice catre [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] București.[60]

Traficul aerian de pasageri derulat pe aeroportul orădean a depășit 36000 de pasageri în anul 2005 . Traficul aeroportului este în continuă creștere înregistrându-se o rată constantă de 11% total pasageri. Ponderea pasagerilor externi a crescut constant în ultimii doi ani cu o rată de 17% în pofida scăderii traficului intern.[60]

Până în anul 2015 aeroportul va fi modernizat pentru a fi adus la standardele internaționale de funcționare. Lucrările de modernizare a aeroportului vor presupune extinderea și lărgirea pistei actuale pentru facilitarea aterizării avioanelor mari, precum și construirea unui terminal nou. Aeroportul orădean este considerat a fi unul de interes european. [60][61]

 Oradea reprezintă cel mai important nod feroviar din nord-vestul țării. Este tranzitat de [NUME_REDACTAT] 300 București-Oradea.[62] Pe lângă această magistrală, din Oradea mai pornesc liniile 310 spre Arad și Timișoara, 314 spre [NUME_REDACTAT] și 402 spre [NUME_REDACTAT] și 312 spre Gyoma cu puncutul de frontiera înCheresig.

Încă de la sfârșitul veacului al XIX-lea, Oradea a avut alte două gări în afară de cea centrală, anume [NUME_REDACTAT], care a servit tot mai mult ca triaj pentru traficul de marfă, și [NUME_REDACTAT].[63]

Astăzi municipiul dispune de 4 gări:[64]

Oradea – [NUME_REDACTAT] (trafic intern și internațional de călători)

[NUME_REDACTAT] – Velența (stație de triaj și transport călători-navetiști)

[NUME_REDACTAT] – Ioșia (stație de triaj și transport călători-navetiști)

[NUME_REDACTAT] – (punct de trecere a frontierei și transport călători-navetiști)

Legături zilnice cu Intercity se fac către destinațiile[65]:

Legături zilnice internaționale se fac către destinațiile:[65]

R Corona: Brașov – [NUME_REDACTAT] (și retur)

IC [NUME_REDACTAT]: [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] (și retur)

Pe teritoriul României ambele trenuri circulă în regim și la tarif de tren rapid. Deasemenea, se află în circulație și o pereche de trenuri personale spre Debrețin. 

Datorită situării orașului langă granița de vest a României, și având legături rutiere cu Ungaria prin vama Borș, Oradea dispune de mai multe proiecte de infrastructură. În viitor este preconizat ca tronsonul Cluj-Napoca – Oradea al autostrăzii Transilvania să fie terminat. Astfel cu continuarea acesteia în Ungaria, respectiv autostrada M35, va exista o legătură rutieră directă cu Europa de Vest. De asemenea există planuri ca autostrada M4 să fie prelungită de la Budapestapână la Oradea. Sunt în faza de proiect două drumuri expres care să facă legătura cu [NUME_REDACTAT] și Arad (autostrada A1). Centura de ocolire a municipiului este și ea reabilitată și lățită la 4 benzi.[66]

Drumurile naționale si europene care trec prin Oradea sunt: DN1, DN76, DN79, E60, E79, și E671[67].

Transporturi interne[modificare | modificare sursă]

[NUME_REDACTAT] ULF în [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT] la capăt de linie, cartierul [NUME_REDACTAT] și: Începuturile tramvaiului orădean

Tramvaiele orădene sunt una dintre cele mai longevive lucrări comunitare din România. Această utilitate publică a fost dată în folosință pentru orădeni la 25 aprilie 1906, fiind în continuare un serviciu public de care beneficiază locuitorii din Oradea. La 25 aprilie 2006, [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] O.T.L. a celebrat centenarul tramvaiului orădean prin lansarea ediției a doua a cărții „De la o stație la alta”, scrisă de [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT].[69] În 2010, Oradea era singurul oraș din România în care circulau tramvaie Siemens ULF[70].

Rețeaua de transport public este condusă de [NUME_REDACTAT] OTL. Regia operează cu 5 linii de tramvai (1N, 1R, 2, 3N, 3R) și 17 linii de autobuz (10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, ROHU), plus o linie de tramvai ce deservește [NUME_REDACTAT] de Vest ([NUME_REDACTAT] CFR – Sinteza, care operează ca o prelungire a liniilor 1R,1N). Flota regiei este în prezent formată din: 5 tramvaie Tatra T4, 15 tramvaie Tatra T4D, 6 tramvaie Tatra T4DM, 3 tramvaie Tatra T4D-MT, 6 tramvaie T4D-MS, 5 tramvaie Tatra B4DM (toate cumpărate de la MVB Magdeburg), 10 tramvaie Siemens ULF A1, 10 autobuze cu podea joasăSolaris Urbino, 12 autobuze cu podea joasă (parțial) [NUME_REDACTAT] Localo, 20 autobuze [NUME_REDACTAT] O345, 11 autobuze Liaz5256, 6 autobuze Ikarus 260, 5 autobuze Rocar de Simon U412, 3 autobuze Renault PR100 și 2 microbuze Rocar.[71]

Tramvaie[modificare | modificare sursă]

Traseele tramvaielor din Oradea, cu punctele de reper cele mai importante:[72]

Orarul autobuzelor si tramvaielor din Oradea le puteti gasi direct pe siteul OTL.

Autobuze[modificare | modificare sursă]

Traseele autobuzelor din Oradea, cu punctele de reper cele mai importante:[72]

Linia 10: Str. Seleușului ([NUME_REDACTAT]) – [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] >> [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] – Str. Seleușului ([NUME_REDACTAT])

Linia 11: [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] >> [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT]

Linia 12: Nufărul – [NUME_REDACTAT] >> [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] 13: [NUME_REDACTAT] – Parc 1 decembrie – Spit. Județean – Gh. Doja >> Gh. Doja – Spit. Județean – Parc 1 decembrie – [NUME_REDACTAT]

Linia 14: Universitate C.L. – [NUME_REDACTAT] – Podului >> Podului – [NUME_REDACTAT] – Universitate C.L.

Linia 15: Parc 1 decembrie – Podgoria >> Podgoria – Parc 1 decembrie

Linia 16: Piața 1 decembrie – Romeur – Metro >> Metro – Romeur – Piața 1 decembrie

Linia 17: Pod C.F.R. – B-dul Dacia – Maternitate – [NUME_REDACTAT] >> [NUME_REDACTAT] – C.Civic – B-dul Dacia – Pod C.F.R.

Linia 18: [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] >> [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT]

Linia 19: [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] >> [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT]

Linia 20: Nufărul – Auchan >> Auchan – [NUME_REDACTAT] 21N: Auchan – Cazaban – St.cel Mare – B-dul Dacia – Transilvaniei – B-dul Decebal – [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] 21R: Auchan – [NUME_REDACTAT] – B-dul Decebal – B-dul Dacia – St. cel Mare – Cazaban – [NUME_REDACTAT] 22: [NUME_REDACTAT] – Real II >> Real II – [NUME_REDACTAT]

Linia 23: [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] >> [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT]

Linia 24: Pod C.F.R. – Macon >> Macon – Pod C.F.R.

Linia 25: [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] >> [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT]

>> = retur*

Cultură și educație[modificare | modificare sursă]

Oradea este un important centru istoric-cultural, primul centru al umanismului din Transilvania. Zidurile vechii cetăți sunt dovada istoriei îndelungate, viața culturală a orașului în prezent fiind reprezentată de spectacole, concerte, expoziții și târguri. Oradea găzduiește de asemenea și cea mai dinamică universitate din țară. Baza materială în domeniul educației, atât în sectorul public cât și în cel privat, este asigurată de 45 de școli elementare, gimnazii, licee și 5 universități.[53]

Alături de clădiri reprezentative, orașul trăiește și prin evenimentele de cultură și de divertisment pe care spațiile dintre acestea le adăpostesc de-a lungul anului, începând din primăvară, când în luna mai se desfășoară "[NUME_REDACTAT]", continuând în toiul verii cu [NUME_REDACTAT] Populari și [NUME_REDACTAT], în luna iulie, și încheind cu toamna, când au loc "[NUME_REDACTAT] Orădeană" și "[NUME_REDACTAT] Scurt", în lunile septembrie-octombrie.[53]

Instituții teatrale și de muzică[modificare | modificare sursă]

Teatrul de Stat[modificare | modificare sursă]

Clădirea teatrului din Oradea, sediul [NUME_REDACTAT] Maria și alTeatrului [NUME_REDACTAT]

Printre cele mai importante instituții de cultură din Oradea este Teatrul de Stat. [NUME_REDACTAT] de Stat este una dintre cele mai însemnate edificii de patrimoniu din Oradea. Proiectul a fost întocmit de renumita firmă de arhitecți Fellner și Helmer dinViena, iar realizarea lui, care a durat doar 15 luni, din 10 iulie 1899 până în 15 octombrie 1900, s-a derulat sub asistența arhitecților orădeni Rimanóczy Kálmán, Guttmann József și [NUME_REDACTAT].[73]

În 9 și 10 octombrie 1927 se inaugurează prima stagiune românească la teatrul denumit atunci [NUME_REDACTAT], cu reprezentațiile [NUME_REDACTAT] din Cluj, al cărui director era poetul și dramaturgul [NUME_REDACTAT]. În 29 ianuarie 1928 se constituie Asociația „[NUME_REDACTAT]” cu scopul predilect de a întemeia un teatru stabil și un cotidian românesc. Sub direcția [NUME_REDACTAT] al Asociației pe 18 septembrie 1928 ia ființă [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], primul teatru românesc stabil din Oradea.[73]

Teatrul pentru Copii și [NUME_REDACTAT][modificare | modificare sursă]

Teatrul pentru Copii și [NUME_REDACTAT]

Teatrul de Stat pentru Copii și [NUME_REDACTAT], (fostul Teatru de Păpuși) a luat ființă în anul 1950 la inițiativa unui grup format din entuziaști iubitori ai genului.[74]

În decursul anilor, [NUME_REDACTAT] s-a afirmat datorită producțiilor sale ca fiind una dintre cele mai de seamă instituții de profil din România, aici desfășurându-și activitatea mari creatori și artiști de talie internațională: regizorul artistic [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] (care a revoluționat scenografia spectacolelor destinate celor mai mici), [NUME_REDACTAT] (creatoarea unor spectacole de respirație europeană), actorii [NUME_REDACTAT], Mioara și [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], etc.[74]

Clădirea în care funcționează teatrul datează din anul 1760 când aici era înaugurat cu mare pompă hanul „Arborele verde” în proprietatea [NUME_REDACTAT]-catolic. În secolul XVIII hanul nu a avut decât două camere, o cafenea și o cârciumă. În această clădire au locuit funcționarii Capitului, dar a funcționat și o temniță. În timpul marelui incendiu din 1836 s-a distrus și acest han, după care a fost reconstruit păstrând zidurile existente.[74]

În anul 1877 era o clădire cu două etaje acoperită cu țiglă având 87 camere de oaspeți, cafenea, berărie, cârciumă, o sală mare și una mai mică. După 20 de ani hanul a fost modernizat și transformat într-un hotel de categoria I-a cu 40 de camere, o sală de bal luxoasă, restaurant, cafenea. Nu se știe cu exactitate când a trecut din proprietatea Capitului în proprietatea municipiulul, însă în 1908 [NUME_REDACTAT] și Kurländer Ede, arhitecții care au construit complexul [NUME_REDACTAT] au cumpărat clădirea hotelului [NUME_REDACTAT], tot în acel an transformând-o în forma actuală.[74]

Hotelul a fost desființat, camerele de la etaj au fost transformate în locuințe și birouri, iar restaurantul în magazie, proiectantul și executantul fiind [NUME_REDACTAT]. Pentru a asigura o ieșire a pasajului [NUME_REDACTAT] și spre strada [NUME_REDACTAT] s-a demolat casa scării exterioare a fostului hotel și s-a construit o nouă scară în interiorul clădirii, actuala intrare la [NUME_REDACTAT]. Fosta sală mare a fost transformată în localul Cabaretului "Bonbonniere", astăzi sala de spectacole a instituției. La parter s-au amenajat o serie de magazine și cinematograful „Urania”. Având în vedere vechimea, istoria architectura sa, care intersectează trei stiluri: baroc târziu, eclectic și secession, este o clădire de patrimoniu, protejată de UNESCO.[74]

Filarmonica de Stat[modificare | modificare sursă]

Filarmonica de [NUME_REDACTAT] muzicală orădeană a devenit intensă începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, când un tânăr muzician,[NUME_REDACTAT] Haydn (1737-1806), fratele mai mic al lui [NUME_REDACTAT], a fost numit organist și dirijor în curtea episcopului Patachich Ádám între anii 1760-1762. El a fost urmat între 1764-1769 de [NUME_REDACTAT] von Dittersdorf (1739-1799). Cei doi muzicieni sunt considerați ca fondatori ai vieții muzicale orădene. Trebuie însă remarcat încă un important muzician de rang european, [NUME_REDACTAT] (1741-1805), care de asemenea a activat și a compus în acest oraș, fiind pentru o perioadă concertmaistrul orchestrei episcopale. În timpul lui Dittersdorf orchestra era formată din 34 de instrumentiști, veniți din [NUME_REDACTAT], orchestra de la Oradea fiind în perioada respectivă una dintre cele mai însemnate din Europa.[75]

La 5 ianuarie 1888 are loc primul „concert filarmonic” din Oradea, sub conducerea dirijorului Schnitzl J., orchestra interpreta Uvertura la opera Tancred de Rossini, Serenada nr. 3 de Wolkmann, Variațiuni pentru corn de Ekhard și Simfonia nr. 40 în sol minor de Mozart. În 1890 se constituie [NUME_REDACTAT] Muzicii din [NUME_REDACTAT], printre scopurile ei fiind înscrise educația în domeniul muzicii culte, organizarea de concerte și spectacole și înființarea unei școli de muzică. Sub patronajul acestei instituții se inaugurează pe lângă Teatru, o secție de operă.[75] În 1949 [NUME_REDACTAT] devine instituție de stat, desfășurând o bogată activitate muzicală in țară și peste hotare.[75]

Muzee și case memoriale[modificare | modificare sursă]

[NUME_REDACTAT] Crișurilor[modificare | modificare sursă]

[NUME_REDACTAT]

Anul 1872 a însemnat începutul activității Societății de Arheologie și Istorie a [NUME_REDACTAT], care și-a propus inclusiv crearea unui muzeu al Bihorului. Sprijinirea acestui demers de către autoritățile orădene și nu numai a avut drept consecință inaugurarea, în iunie 1896, a primului muzeu în Oradea, adăpostit într-o clădire eclectică, special construită în acest scop, finalizată în 1895 de către arhitectul Rimanóczy Kálman senior. În cele nouă încăperi destinate expoziției de bază, s-au etalat obiecte de arheologie, istorie și etnografie. Totodată, acest cadru instituționalizat a făcut posibilă dezvoltarea colecțiilor, precum și impunerea unor măsuri de conservare și depozitare a obiectelor de arheologie, de artă și de etnografie. La 1918 muzeul a ajuns să aibă un patrimoniu de 17.640 de piese muzeale, din care 1377 aparțineau Colecției episcopului romano-catolic [NUME_REDACTAT].[76]

Statul român a acordat o atenție specială așezămintelor de acest tip după înfăptuirea [NUME_REDACTAT]. Pe lângă o susținere financiară firească s-a trecut, inclusiv pentru Oradea, la o revizuire a inventarelor rămase după război, știut fiind că între1916 și 1918 colecția episcopului romano-catolic Ipolyi și alte obiecte de patrimoniu au fost transportate la muzeele din Budapesta și Strigoniu. În funcție de noua realitate a fost gândită dezvoltarea colecțiilor, respectiv îmbogățirea lor mai cu seamă cu piese reprezentative pentru arta populară românească, și reorganizarea muzeului, care s-a redeschis publicului din anul 1921. Cu acest prilej s-a tipărit și primul ghid, în română și maghiară, al muzeului orădean.[76]

După restaurarea [NUME_REDACTAT], construit între 1762-1776 de arhitectul [NUME_REDACTAT] Hillebrandt pentru a fi reședință a [NUME_REDACTAT]-Catolice de Oradea, s-a inaugurat la [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], în ziua de 17 ianuarie 1971.[76]

Astăzi muzeul, după 110 ani de existență continuă, se află în curs de mutare în Palatul fostei Garnizoane de la Oradea, în urma retrocedării [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]-Catolice.[76]

[NUME_REDACTAT] Național[modificare | modificare sursă]

[NUME_REDACTAT] Național, [NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] Național joacă un rol important în cunoașterea tradițiilor istorice ale Oștirii române. Înființat în 1923 printr-un decret semnat de [NUME_REDACTAT] I al României, această instituție s-a bucurat de-a lungul timpului atât de atenția binevoitoare a [NUME_REDACTAT], care a făcut numeroase donații, cât și de sprijinul unor personalități importante ca [NUME_REDACTAT],[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]-Samurcaș, [NUME_REDACTAT], etc.[77]

[NUME_REDACTAT] Național din Oradea se află într-o clădire în stilul secesiunii vieneze de pe strada [NUME_REDACTAT]. Edificiul a fost construit în 1895 pentru armata ungară.[78]

Festivitatea de deschidere a punctul muzeistic militar Oradea a avut loc la 26 decembrie 1971, deși aceasta trebuia să aibă loc cu doua luni înainte, la 25 octombrie.[78]

Patrimoniul muzeului este alcătuit din documentele și obiecte donate de veterani ai Diviziei 11 Infanterie (fosta Divizie 11 Mecanizată din Oradea) și de familiile acestora, precum și din exponate aduse de la [NUME_REDACTAT] Național "[NUME_REDACTAT] I" din București.[78]

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT][modificare | modificare sursă]

Muzeul "[NUME_REDACTAT]"

[NUME_REDACTAT] a fost un publicist și scriitor român, animator cultural, membru al [NUME_REDACTAT], fondatorul revistei culturale "Familia". El este considerat a fi "nașul literar" al poetului național [NUME_REDACTAT]. Tatăl său, [NUME_REDACTAT], a fost nepotul de unchi al reputatului episcop-cărturar [NUME_REDACTAT], întemeietorul școlii românești de la Beiuș, care azi îi poartă numele.[79]

[NUME_REDACTAT] dedicat cărturarului bihorean este înființat în anul 1965, cu prilejul organizării festivităților de aniversare a unui secol de la apariția revistei "Familia" în Oradea. Muzeul este situat în centrul orașului, pe strada "[NUME_REDACTAT]", foarte aproape de parcul în care se află și statuia acestuia. Clădirea care adăpostește muzeul este o casă familială, nu foarte mare, cu trei camere mari la fațadă, situată la capătul actualei străzi losif Vulcan nr.16, la intersecția cu strada Libertății, cu vedere atât în lungul străzii, către [NUME_REDACTAT] cât și spre malul Crișului. A fost construită pe la sfârșitul secolului al XIX-lea și a fost sediul revistei culturale. Arhitectonic nu prezintă elemente deosebite, fiind una cum au fost multe ale protipendadei orădene din perioada ce a premers primului război mondial.[79]

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT][modificare | modificare sursă]

[NUME_REDACTAT] Museum – [NUME_REDACTAT] muzeului – fosta Café Müller – situată în [NUME_REDACTAT], a fost menită sa fie un loc de destindere între trei instituții sobre: Prefectura, Tribunalul și Penitenciarul. Cafeneaua cu terasă a fost construită în anul 1868 de către Müller Samuel. Clădirea în sine nu prezintă o valoare arhitectonică deosebită, ea este importantă însă prin rolul pe care l-a jucat in viața social-culturală a orașului.[80]

În această cafenea, vara pe terasă și iarna în sala cochetă, își petrecea timpul gazetarul și poetul [NUME_REDACTAT], compunându-și poeziile și scriindu-și reportajele. Poetul s-a stabilit în Oradea în anul 1900, fiind inițial colaborator al ziarului Szabadság, apoi la Nagyváradi Napló.[80] Muzeul memorial a fost înființat în anul 1957. În fața muzeului se află statuia lui [NUME_REDACTAT]. Pe acest postament înainte se afla statuia de bronz "Ridicarea în ceruri a Mariei" care, la ora actuală se află în grădina bisericii romano-catolice din Olosig.[80]

[NUME_REDACTAT] Dr. [NUME_REDACTAT][modificare | modificare sursă]

Casa "Dr. [NUME_REDACTAT]"

Ziua de 12 octombrie 1918 reprezintă pentru casa dr. [NUME_REDACTAT] intrarea în istoria românilor ardeleni, încă din ziua precedentă au început să sosească aici persoane necunoscute orădenilor care erau însă de mare prestanță politică între români. [NUME_REDACTAT] Român a ținut o ședință aici, la care au participat: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]-Pop,[NUME_REDACTAT], loan Suciu, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], loan Ciordaș, [NUME_REDACTAT], loan Nedelcu, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]. În urma ședinței s-a semnat "Declarația de la Oradea".[81]

Această clădire se pare că a fost ridicată la sfârșitul veacului al XIX-lea pe strada care se numea atunci Ursula, actualmente strada dr. [NUME_REDACTAT]. Casa de la numărul 13, nu reprezintă din punct de vedere arhitectonic o realizare deosebită. Cu un singur nivel, ridicat pe un demisol înalt, spațioasă, cu nenumărate încăperi ce dau cu ferestrele spre stradă și spre curte, este tipul de clădire orădeană zidită de oameni cu stare. A fost restaurată în repetate rânduri, ultima oară între cele două războaie mondiale.[81]

Alte instituții de cultură[modificare | modificare sursă]

Galeria de [NUME_REDACTAT]

Edituri și tipografii[modificare | modificare sursă]

Educație[modificare | modificare sursă]

Vezi și: Lista școlilor din [NUME_REDACTAT] din [NUME_REDACTAT] este unul din principalele centre educaționale din România. Aici se află Universitatea din Oradea, una din cele mai mari și moderne universități din țară. De asemenea există și universități private, precum [NUME_REDACTAT], o institutie academică modernă fondată în anul 2000, și [NUME_REDACTAT], o școală academică baptistă, fondată în anul 2002. Tot la Oradea se găsește una din cele mai vechi universități private din România, [NUME_REDACTAT] Partium (fostul [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]), fondată în 1990. Este totodată singura instituție educațională superioară cu predare în limba maghiară din Oradea.[84]

Învățământul preuniversitar este reprezentat prin 45 de școli și licee.[84]

Universități în Oradea:[84]

Festivaluri[modificare | modificare sursă]

[NUME_REDACTAT][modificare | modificare sursă]

"[NUME_REDACTAT]" este un festival de divertisment și cultură, organizat în fiecare an între jumătatea lunii Septembrie și 12 octombrie, ziua orașului. Prima ediție a festivalului a fost în anul 1991. Pe parcursul celor 3-4 săptămâni au loc diverse manifestări culturale, artistice, sportive și de divertisment, în mai multe locații:[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Bălcescu, [NUME_REDACTAT], Teatrul de Stat, [NUME_REDACTAT] Alexe, Casa de Cultură a Sindicatelor, Galeria de [NUME_REDACTAT], etc.[85]

Tradițional, festivalul începe cu "[NUME_REDACTAT]", o defilare tematică. Tot în prima zi a festivalului se țin teatre de stradă, expoziții fotografice și concerte în aer liber.[85]

Alte manifestări importante: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], diverse întreceri sportive dotate cu Cupa "[NUME_REDACTAT]".[85]

Ziua orașului, 12 octombrie, marchează ultima zi a festivalului. Această zi are o dublă semnificație istorică: redactarea Declarației de la Oradea din 1918, document ce proclama dreptul la independență și autodeterminare a românilor din Transilvania, și ocuparea oficială a Oradiei de sub regimul horthyst în 1944, o dată cu intrarea în oraș a trupelor sovieto-române. În această zi are loc Defilarea cu Torțe și se țin concerte de anvergură în aer liber.[85]

[NUME_REDACTAT][modificare | modificare sursă]

În fiecare vară, începând cu anul 2000, se organizează "[NUME_REDACTAT]", o manifestare cultural-artistică menită să readucă în centrul atenției leagănul istoric al urbei. Toate evenimentele se țin în incinta și în curtea [NUME_REDACTAT] a Oradiei.[86]

În cele două zile de desfășurare au loc concerte de muzică clasică, populară, ecumenică și medievală, spectacole de teatru medieval, expoziții de artă plastică, concursuri sportive medievale și concerte de muzică ușoară.[86]

Presă[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Presa din Oradea.

Primul ziar profesionist din Oradea, Bihar, a apărut în anul 1862, sub patronajul lui Ottó Hügel și a redactorului Gyula Győrffy. Între 1868 și 1870 același Ottó Hügel a înființat alte două ziare, Nagyváradi lapok ("Foile orădene") și Nagyvárad ("[NUME_REDACTAT]"), punând astfel bazele presei scrise orădene.[87]

La 17 iunie 1874 Ármin Laszky a înființat ziarul Szabadság, la care din anul 1900 va scrie poetul [NUME_REDACTAT].[87]

Anul 1880 marchează începutul presei în limba română din Oradea, odată cu tipărirea revistei culturale Familia, a lui [NUME_REDACTAT], revistă ce există și astăzi (în serie nouă). Până în perioada interbelică au luat ființă alte peste 20 de ziare locale, în limbile maghiară și română. Dintre cele mai importante: Nagyváradi napló("Jurnalul orădean"; 1898), Tavasz ("Primăvara"; 1919), Cele trei Crișuri (revistă de cultură înființată de colonelul Bacaloglu).[87][88][89]

În ianuarie 1945 este înființat ziarul Viața nouă, publicație în limba română susținută de Administrația sovietică a Ardealului de Nord. Ziar de propagandă comunistă, în paginile sale era reflectată atât situația de pe fronturile celui de-al [NUME_REDACTAT] Mondial, cât și eforturile administrației locale de a normaliza viața orădenilor după eliberarea de sub ocupația ungurească fascistă. Pe 6 martie 1946 cotidianul Viața nouă este denumit Crișana, sub acest nume continuând să existe de-a lungul întregii perioade comuniste, dar și după 1989. Astfel, Crișana este cel mai vechi cotidian românesc din această parte de țară. În 45 de ani de regim comunist, presa a fost o unealtă propagandistică a PCR, puține articole și ziare fiind realmente profesioniste și libere. Imediat după căderea regimului dictatorial al lui [NUME_REDACTAT], presa românească a început din nou să înflorească. Vechile reviste literare și cotidiene precum Familia și [NUME_REDACTAT] s-au reînființat. Astăzi presa orădeană este reprezentată prin peste 13 cotidiene și reviste locale, două agenții de presă, 5 posturi locale de televiziune și 8 posturi de radio.[90]

Sănătate[modificare | modificare sursă]

Vezi și: Lista spitalelor din [NUME_REDACTAT] centrul Crișanei și al Bihorului, Oradea dispune de aproape toate serviciile medicale. La dispoziția populației stau 6 spitale de stat, printre care cele mai importante sunt [NUME_REDACTAT] Județean, [NUME_REDACTAT] Municipal "Dr. [NUME_REDACTAT]" cu cea mai mare secție de pediatrie din județ, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] de Neurologie și Psihiatrie, primele două dispunând și de servicii de urgență. Pe lângă spitalele de stat sunt autorizate multe dispensare și cabinete medicale, un centru de recoltare și conservare a sângelui, Serviciul de Ambulanță, Spitalul și Centrul de Diagnostic și Tratament "Pelican", Spitalul "Arsmed", etc. Policlinicile și farmaciile întregesc sistemul sanitar local, iar multe dintre ele au programe permanente. Un loc deosebit de important ocupă stațiunile [NUME_REDACTAT] și Băile 1 mai, care au o reputație internațională în tratamentul afecțiunilor aparatului locomotor, respirator, ale sistemului nervos central și periferic, precum și al unor boli asociate, prin utilizarea resurselor de apă termală, folosite în scopuri curative.[91]

Sport[modificare | modificare sursă]

Vezi și: Lista cluburilor sportive din [NUME_REDACTAT] Olimpic "[NUME_REDACTAT]"

Oradea s-a remarcat mai ales prin calitatea echipelor de polo, municipiul fiind reprezentat în [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT], și de deținătoarea titlului pe anul 2008, C.S. Leonardo. De asemenea C.S. [NUME_REDACTAT] deține multe cupe la competițiile de kata și kumite printre care [NUME_REDACTAT] de Karate „Shogunul”, [NUME_REDACTAT] de Karate a ”[NUME_REDACTAT]”.[92]

[NUME_REDACTAT] își are sediul și una din puținele federații din afara Bucureștiului: [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT], acest sport este reprezentat de CS [NUME_REDACTAT], club care a dat mai mulți campioni europeni la karate kyokushin.[93]

Însă nici fotbalul nu a fost neglijat în urbea de pe Criș, în acest sens Oradea având o tradiție de peste 100 de ani de fotbal, reprezentată azi de echipa-fanion a orașului, FC Bihor fondată în anul 1958, urmașa mult mai titratei echipe C.A. Oradea, fondată în 1902 – campioana Ungariei horthyste în 1944 și a României în 1949, câștigătoarea [NUME_REDACTAT] în 1956.[94]

Arhitectură și turism[modificare | modificare sursă]

Până în 1918, Oradea a făcut parte din [NUME_REDACTAT]-Ungar, din partea imperiului guvernată de Budapesta. Dezvoltarea orașului, activitățile economice, arhitectura etc. au evoluat în acest context statal. Oradea a fost un oraș cosmopolit, cu populație eterogenă, cu mare varietate culturală și religioasă. La sfârșitul anului 1914, Oradea avea 69.949 de locuitori. Structura confesională a populației orașului a fost dominată de trei mari confesiuni – romano-catolică, reformată (calvină), israelită. Dacă în partea sud-estică a [NUME_REDACTAT] românii erau clar majoritari, în Oradea erau minoritari.

Concepția administrației municipale privind rolul ei în dezvoltarea orașului și construirea de imobile s-a schimbat în timp. În perioada 1860-1890, dezvoltarea urbană a Oradiei a fost lentă, lipsind adevăratele elemente ale unei vieți urbane. În timpul mandatului primarilor Jószef Bulyovszky (1897-1901) și Károly Rimler (1901-1919), concepția despre dezvoltarea urbană și rolul primăriei s-a schimbat. Administrația orașului a promovat o politică de dezvoltare urbană accelerată, realizându-se mari clădiri publice și infrastructura. În perioada 1900-1914, orașul a fost dotat cu toate elementele urbane moderne.[95]

[NUME_REDACTAT], la începutul secolului al XX-lea, au activat câțiva dintre cei mai importanți arhitecți budapestani. Curentul de inspirație lechneriană este reprezentat prin [NUME_REDACTAT] și Dezső Jakab, Zoltán Bálint și Lajos Jámbor. Din generația de tineri arhitecți, a grupării Tinerii, a activat la Oradea, Valér Mende. [NUME_REDACTAT], aflat inițial sub înrâurirea [NUME_REDACTAT]-ului occidental (cunoscut și ca Secesiunea vieneză și Jugendstil), a realizat importante clădiri rezidențiale. Arhitectura premodernă, cu influențe vieneze, este prezentă prin lucrările fraților László și József Vágó. Amprenta arhitecturii vieneze se poate constata și la [NUME_REDACTAT], construit de Franz Löbl.[95]

Monumente și clădiri[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Lista locurilor în Oradea.

[NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] istorice

Una dintre cele mai importante atracții ale orașului o constituie arhitectura centrului urbei, reprezentată de diferite stiluri: baroc,clasic, eclectic și secesiunea vieneză. Cea mai densă concentrare a acestora se află în centrul istoric al orașului:[53]

Primăria, clădire monumentală, construită de arhitectul Kálmán Rimanóczy Jr pe malul stâng al [NUME_REDACTAT], în 1902-1903

[NUME_REDACTAT] Negru cu pasajul pietonal, construit în stilul secesiunii vieneze în 1907-1908

[NUME_REDACTAT] cu Lună, construită în 1790. Un mecanism din turla bisericii arată cu exactitate fazele lunii.

Teatrul de Stat, dominând cu stilul său eclectic [NUME_REDACTAT], din anul 1900

[NUME_REDACTAT] Greco-Catolice, finalizat în 1905, ca mostră a stilului eclectic cu influențe neogotice

Palatul Rimanóczy Senior, pe strada Republicii, colț cu [NUME_REDACTAT], reproducând palatul venețian Ca d'[NUME_REDACTAT] Rimanóczy Junior, pe strada [NUME_REDACTAT], adăpostește sediul [NUME_REDACTAT] a Oradiei și [NUME_REDACTAT], construită în secolul XI și devenită o adevărată emblemă a orașului; caracteristica principală e forma pentagonală, realizată în stilul strategic din sec. 16-17.

[NUME_REDACTAT] (secolul XVIII), fost și actual sediu episcopal romano-catolic, adăpostind în trecut [NUME_REDACTAT] Crișurilor, a cincea instituție muzeală ca valoare și mărime din România și, împreună cu [NUME_REDACTAT]-Catolică și cu [NUME_REDACTAT], formează [NUME_REDACTAT] – cel mai mare complex de clădiri construite în acest stil arhitectural în România.[53]

La începutul secolului XX, în arhitectura orădeană se impune curentul [NUME_REDACTAT], curent declanșat în Franța, dar integrat și în [NUME_REDACTAT] și numit de asemeni Jugendstil și [NUME_REDACTAT]). Elementele ornamentale de fațadă, prin care se remarcă acest stil de la finele sec. XIX și începutul sec. XX, sunt liniile sinuoase, ondulatorii din ornamentica biomorfă; liniile geometrice care subliniază elementul constructiv al decorației; se observă prezența mozaicului, vitraliilor, feroneriei, a stucaturilor etc. Aceste elemente sunt regăsite la [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Negru, [NUME_REDACTAT] Greco – Catolic etc.[53]

Lăcașuri de cult

[NUME_REDACTAT] Unirii se află trei biserici: una este romano-catolică, cu hramul Sf. Ladislau, una greco-catolică, Sf. Nicolae și una ortodoxă, Biserica cu Lună.[53] Două biserici din Oradea sunt între cele mai mari din Europa, în categoriile lor: Biserica "Emanuel", a doua biserică baptistă europeană ca mărime, și [NUME_REDACTAT]-Catolică din [NUME_REDACTAT], între cele mai mari biserici în stil baroc.[96]

Viață de noapte[modificare | modificare sursă]

Decorațiuni și basoreliefuri din [NUME_REDACTAT] din centrul istoric

Viața de noapte în Oradea este cât se poate de activă. Centrul istoric al orașului abundă în terase, cafenele, restaurante și cluburi. Majoritatea acestora se află în clădiri-monument.[53]

Terasele, cluburile și cafenelele sunt deschise până la orele 03-05 a.m., dar majoritatea restaurantelor sunt închise înainte de miezul nopții. Însă multe pizzerii și restaurante tip fast-food sunt deschise non-stop.[97]

Printre localurile cele mai renumite:robinson country club, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], restaurantul Cyrano, restaurantul [NUME_REDACTAT], restaurant-pizzerie Bridge, [NUME_REDACTAT], terasa-club Downtown.[98][99][100]

În împrejurimi[modificare | modificare sursă]

Rezervația cu nuferi din [NUME_REDACTAT]

La câțiva kilometri de Oradea se află renumitele stațiuni balneare [NUME_REDACTAT] și Băile 1 Mai. Printre obiectivele turistice de aici:[101][102]

Lacul cu nuferi din Băile 1 Mai, rezervație naturală care ocrotește trei specii naturale protejate: [NUME_REDACTAT] Thermalis(varietate unică în Europa, relicvă a erei terțiare), peștele „Roșioara lui Racoviță” (specie endemică, denumită după naturalistul român [NUME_REDACTAT]) și melcul [NUME_REDACTAT] (supraviețuitor al ultimei ere glaciare).

Fenomenul carstic de pe [NUME_REDACTAT], Avenul de la Betfia, supranumit “[NUME_REDACTAT]” (numit și “Craterul de la Betfia”). Are o adâncime de 86 de metri, puțul având o cădere aproape verticală de 54 metri).

[NUME_REDACTAT] din Băile 1 [NUME_REDACTAT] de nuferi din [NUME_REDACTAT]

Ștrandul cu valuri din Băile 1 mai (cel mai vechi din România – aprox. 107 ani)

Ștrandul cu apă termală "Apollo" din [NUME_REDACTAT].

În prezent, în ambele stațiuni sunt multe pensiuni și vile, precum și hoteluri de trei și patru stele, cu confort deosebit, și se situează la nivelul turismului internațional.[103][104]

Hoteluri și pensiuni[modificare | modificare sursă]

[NUME_REDACTAT] există peste 21 de hoteluri, din care unul de cinci stele, șase sunt de patru stele, cel mai important fiind [NUME_REDACTAT] Oradea, opt de trei stele și trei hoteluri de două stele. Momentan nu mai există hoteluri funcționale de o stea.[105]

Majoritatea pensiunilor din regiune se află în [NUME_REDACTAT] și Băile 1 mai, însă nici Oradea nu duce lipsă de asemenea unități de cazare. Există 20 pensiuni, majoritatea de două și trei stele, precum și trei moteluri de trei stele și vile turistice.[105]

Pentru turiștii care își doresc ceva deosebit în materie de cazare, dar totodată accesibil la preț, există posibilitatea de cazare în camere de lux în regim de hotel sau boutique-hoteluri în centrul istoric al orasului, de exemplu:

AVALON Camere-Rooms ***

Parcuri[modificare | modificare sursă]

Vezi și: Parcuri din [NUME_REDACTAT] de promenadă pe malul [NUME_REDACTAT]

În secolul XIX, deși industria era incomparabil mai mică decât astăzi, poluarea era mult mai mare, din cauza folosirii cărbunelui pentru producerea energiei. Astfel necesitatea existenței unor vaste spații verzi s-a făcut simțită tot mai mult, ca mijloc de a contrabalansa efectele negative ale unei industrializări puternice.[106]

Primele parcuri se leagă de vastele spații lipsite de clădiri din jurul cetății, terenuri care în [NUME_REDACTAT] au fost folosite în strategia de apărare. Astfel a apărut Piața 1 Decembrie sau [NUME_REDACTAT], unde odată pe săptămână se ținea târgul de vite și care, în anii ’50, a fost transformată într-un parc mare, cu numele Parcul 23 august.[106]

În secolul XIX, cu destinația specială de spațiu verde și de recreere, s-au construit numai două parcuri, grădina Rhédey și actualul parc Petőfi, care a făcut parte din marele spațiu verde din jurul [NUME_REDACTAT].[106]

La începutul secolului XX, pe un teren mlăștinos de pe malul drept al [NUME_REDACTAT] până sub dealuri, s-a construit [NUME_REDACTAT], numit ulterior [NUME_REDACTAT], iar în prezent [NUME_REDACTAT] C. Brătianu. Este cel mai mare parc al orașului, sub care există câteva izvoare de apă termală care alimentează ștrandul municipal din apropiere. Pe același mal, la sfârșitul secolului XIX, pe lângă strada Libertății s-a amenajat un parc, care în perioada dualistă a avut numele de [NUME_REDACTAT], iar în perioada interbelică numele lui [NUME_REDACTAT].[106]

După cel de-al doilea război mondial, s-au creat [NUME_REDACTAT] Bălcescu, [NUME_REDACTAT] din șanțurile Cetății și numeroase alte parcuri mai mici în noile cartiere.[106]

În prezent, Oradea este unul din puținele orașe din România cu multe spații verzi. Pe lângă micile și marile parcuri și zone verzi din cartierele rezidențiale ale orașului, există și câteva zone de promenadă în cartierele vechi și centrale.[106]

Personalități marcante[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Personalități marcante ale orașului Oradea.

Vezi și: Lista episcopilor de [NUME_REDACTAT]

(Următoarele personalități s-au născut în Oradea. Sunt afișate cronologic după data nașterii.)

Péter Váradi, arhiepiscop de Kalocsa, (cca. 1450)

Petrus Pázmány, cardinal primat al Ungariei, cu sediul la Nagyszombat, (1570-1637)

Sigismund Báthory, principe de Transilvania, (1572-1613)

Gabriel Báthory (în maghiară: Báthory Gábor), principe de Transilvania, (1589-1613)

[NUME_REDACTAT] Rhédei, principe de Transilvania, (1610-1667)

Mihály Teleki, cancelar al Transilvania, (1634-1690)

[NUME_REDACTAT], avocat și patriot român de origine aromână (1802-1870), a lăsat moștenire întreaga sa avere [NUME_REDACTAT]

József Nagysándor, general, (1804-1849)

Dezső Szilágyi, avocat, ministru al justiției, (* 1840)

[NUME_REDACTAT] von Hübl, mareșal locotenent austriac, chimist și cartograf (1853-1932)

[NUME_REDACTAT] născut la 31 martie 1841, Holod, decedat în 8 septembrie 1907 la Oradea, academician, animator cultural, publicist și scriitor român.

[NUME_REDACTAT], filozof francez și teoretician marxist (1903-1942)

Brunó Straub, șef de stat al Ungariei între 1988-89, (* 5 ianuarie 1914)

[NUME_REDACTAT], pictor (3 septembrie 1921 – 2003)

[NUME_REDACTAT], pseudonim [NUME_REDACTAT], poet și critic literar (24 februarie 1924 – 12 septembrie 1977)

[NUME_REDACTAT] (n. 1927), matematician, eseist, academician, diplomat (ambasador în SUA și director al Bibliotecii române din [NUME_REDACTAT]), ministru de externe, profesor universitar

[NUME_REDACTAT] de Popa (n. 6 octombrie 1927), profesor doctor docent, medic cardiolog, specialist în chirurgie cardio-vasculară, a efectuat prima operație pe cord deschis din [NUME_REDACTAT] Popovici (n. 16 mai 1930 – 29 noiembrie 1994) fost scriitor și scenarist român

[NUME_REDACTAT], poet, scriitor, traducător (* 5 aprilie 1933)

[NUME_REDACTAT], cântăreață germană de operă (* 1941)

[NUME_REDACTAT], regizor (* 26 mai 1941)

[NUME_REDACTAT], istoric și muzeolog (* 14 iunie 1949)

[NUME_REDACTAT], publicist și regizor grec (* 5 aprilie 1960)

[NUME_REDACTAT], multiplu campion la Judo (* 1969)

[NUME_REDACTAT], fotbalist, multiplu campion cu FC [NUME_REDACTAT] și FC [NUME_REDACTAT](* 5 august 1978)

Regi înmormântați[modificare | modificare sursă]

1096 – Ladislau I al Ungariei

1131 – Ștefan II al Ungariei

1235 – Andrei al II-lea al Ungariei

1295 – Fenenna, soția lui Andrei al III-lea al Ungariei

1319 – Beatrix de Luxemburg, soția lui [NUME_REDACTAT] de Anjou

1367 – Elisabeta, fiica lui Basarab I al Valahiei

1395 – Maria de Ungaria

1437 – Sigismund de Luxemburg