Obiectul Si Ramurile Masuratorilor Terestre

Obiectul si ramurile masuratorilor terestre

Măsuratorile terestre, datând din antichitate, au luat naștere din necesitatea de a măsura și reprezenta suprafețele de teren, pentru satisfacerea nevoilor economice precum și pentru organizarea lucrărilor militare, agricole, de construcții și a căilor de comunicații etc.

Geodezia, se ocupă cu studiul, măsurarea și determinarea formei și dimensiunilor întregului glob pământesc, sau a unor părți din suprafața sa, precum și cu determinarea poziției exacte a unor puncte de pe teren.

Rolul geodeziei în măsurătorile terestre nu este de a furniza în mod direct planuri și hărți, ci de a procura coordonatele punctelor geodezice, sub formă de coordonate geografice sau coordonate rectangulare plane. Acestea sunt puncte de sprijin pentru ridicările topografice, sau puncte care servesc și la determinarea formei și dimensiunilor pământului.

Topografia , sprijinindu-se pe rețeaua de triangulatie geodezică, are rolul să stabileasca situațiile mutuale dintre diverse obiecte de pe teren și să le reprezinte pe planuri și hărți. Detaliul topografic este orice obiect natural sau artificial, de pe teren, și pentru definirea lui se folosesc câteva puncte caracteristice , numite puncte topografice. În calculele din topografie se folosesc matematicile elementare și trigonometria plană și nu se ține seama de curbura pământului. Aceasta permite ca efectuarea calculelor să se facă mai simplu și mai ușor și de aceea, topografia mai este numită și “geodezia inferioară”. Toate detaliile topografice, ale unei suprafețe mici de teren, proiectate pe un plan orizontal, neținâdu-se seama de curbura Pământului, dar reprezentate convențional formează sau realizează ceea ce numim plan topografic.

Toate construcțiile executate de ingineri sunt realizate pe anumite suprafețe de teren, a căror reprezentare se face pe hărți și planuri topografice, care servesc atât la recunoașterea terenului cât și la proiectare. În faza de proiectare se execută măsurători pe teren, în vederea întocmirii planurilor topografice, necesare aducerii pe planșeta proiectantului a formei exacte geometrice a suprafeței de teren, pe care se întocmesc studiile, și se hotărăște soluția tehnică a proiectului. Cercetarea și studierea condițiilor locale, pentru alegerea soluției proiectului, se face începând cu lucrările topografice.

Topografia inginereasca este o ramura noua și se ocupă cu instrumente și procedee pentru aplicarea pe teren a proiectelor de construcții, proiecte care sunt lucrări inginerești.

Topografia precede, însoțește și încheie orice proces de construcție.

Cadastrul – este sistemul unitar și obligatoriu de evidență tehnică, economică și juridică, prin care se realizează identificarea, înregistrarea, descrierea și reprezentarea pe hărți si planuri cadastrale a tuturor terenurilor, precum și a celorlalte bunuri imobile de pe intreg teritoriul țării, indiferent de destinația lor și de proprietar.

Fotogrametria – cuprinde procedee pentru determinarea și reprezentarea suprafețelor de teren pe baza unor fotografii speciale numite fotograme obținute prin fotografierea terenului din avioane echipate adecvat. Caracteristica principală a acestei ramuri este aceea că nu execută măsuratori pe teren ci pe imaginea fotografică a acestuia. Fotogrametria nu se aplică independent de alte discipline la intocmirea planurilor și hărților, ci împreună cu topografia, sprijinindu-se amandouă pe rețeaua geodezică.

Capitolul 1 CADASTRUL IMOBILIAR –EDILITAR

Cadastrul general

Cadastrul general este un sistem unitar și obligatoriu de evidență și inventariere sistematică a bunurilor imobile de pe teritoriul întregii țări ,din punct de vedere cantitativ,calitativ și juridic ,indiferent de destinația lor și de proprietar prin care se realizează identificarea ,înregistrarea și reprezentarea lor în registre și pe hărți și planuri cadastrale.

Cadastrul general are următoarele caracteristici :

este obiectiv ,pentru că exprimă realitatea din teren ;

este unitar ,pentru că se execută după instrucțiuni și normative unice și folosește un limbaj unic ,atât pentru utilizator ,cât și pentru beneficiar;

este dinamic ,pentru că exprimă realitatea naturală în continuă schimbare ,ceea ce impune necesitatea unei întrețineri permanente ;

este general, pentru că satisface cerințele de bază pentru toate sectoarele economiei naționale;

este obligatoriu ,pe întreg teritoriul țării ,pentru proprietari de bunuri imobile și pentru toate instituțiile care gestionează bunuri imobile ;

are caracter istoric ,pentru că ține seama de legitățile sociale ,mai ales prin caracterul proprietății ,care diferențiază o societate de alta ;

este perfectibil ,pentru că oferă posibilitatea folosirii mijloacelor de automatizare a proceselor de culegere și prelucrare a datelor ,de obținere a documentelor finale și de întreținere ,prin crearea sistemului informatic cadastral.

Clasificarea cadastrului

După obiectul de studiu există cadastrul general și cadastrele de specialitate .

Cadastrul general are ca obiect de studiu bunurile imobile de pe întreg teritoriul țării respectiv fondul funciar și construcțiile .

Fondul funciar se definește ca fiind totalitatea terenurilor de pe cuprinsul țării ,indiferent de destinația lor sau în proprietatea cui s-ar afla.

Cadastrele de specialitate au ca obiect de studiu terenurile și construcțiile care au o destinație economică bine stabilită .În funcție de interesele generale ale statului și de nevoile specifice anumitor ramuri ale economiei naționale ,ministerele ,departamentele sau alte organisme centrale care administrează sau dețin terenuri și construcții ,își pot organiza evidențe cadastrale specifice cu obligația de a folosi ca date de bază cu privire la suprafețe ,categorii de folosință și proprietari ,numai cele stabilite în documentele cadastrului general. Aceste cadastre de specialitate sunt orientate practic pe cele două grupe de folosință ale fondului funciar ,respectiv ,grupa folosințelor agricole și grupa folosințelor neagricole ,precum și pe principalele categorii de folosință .

Există următoarele cadastre de specialitate:cadastrul fondului agricol,cadastrul fondului forestier ,cadastrul fondului apelor ,cadastrul fondului imobiliar-edilitar și cadastrul terenurilor cu destinație specială .

Cadastrul fondului agricol are ca obiect de studiu terenurile cu folosințe agricole precum și construcțiile care le deservesc .Acest cadastru se ocupă cu evidența și inventarierea terenurilor agricole pe categorii și subcategorii de folosință ,categorii de ternuri și clase de bonitare a construcțiilor care le deservesc precum și a proprietarilor acestora.

Cadastrul fondului forestier are ca obiect de studiu terenurile acoperite cu păduri și cu vegetație forestieră ,precum și a construcțiilor aferente .El se ocupă cu evidența și inventarierea acestor terenuri și a construcțiilor care le deservesc ,în vederea exploatării raționale a pădurilor precum și a consolidării și dezvoltării pădurilor tinere ,în cadrul amenajamentelor silvice.

Cadastrul fondului apelor are ca obiect de studiu terenurile acoperite cu ape și ape cu stuf ,precum și construcțiile care le deservesc.El se ocupă cu evidența și inventarierea sistematică cantitativă și calitativă a acestor construcții ,a apelor ,precum și a lucrărilor de amenajare ,folosire rațională și de protecție a acestora .

Cadastrul fondului imobiliar-edilitar mai este denumit uneori și cadastrul fondului urban și rural.Are ca obiect de studiu terenurile cu construcții ,construcțiile curțile precum și toate celelalte folosințe care se încadrează în categoria curți construcții Acest cadastru se ocupă cu evidența și inventarierea acestor terenuri și a imobilelor din localități pe proprietari ,precum și a instalațiilor și rețelelor edilitare ,atât din punct de vedere cantitativ cât și calitativ.

Cadastrul terenurilor cu destinație specială sub acestă denumire sunt grupate o serie de cadastre speciale care au ca obiect evidența și inventarierea terenurilor care se gasesc în administrarea sau folosința directă a anumitor ministere departamente sau intreprinderi de stat puse la dispoziția acestora de către stat pentru anumite scopuri .Astfel de terenuri sunt cele destinate transporturilor exploatărilor miniere ,petroliere ,etc.Din grupul cadastrelor terenurilor cu destinație specială fac parte :cadastrul căilor ferate ,cadastrul minier ,cadastrul drumurilor etc.

1.2 Cadastrul fondului imobiliar-edilitar

Cadastrul fondului imobiliar-edilitar se definește ca fiind un subsistem al cadastrului general prin care se realizează evidența și inventarierea sistematică din punct de vedere cantitativ ,caliativ și juridic a tuturor bunurilor imobile aflate pe teritoriul fiecărei localități .

Obiectul cadastrului fondului imobiliar-edilitar îl constituie bunurile imobile în suprafață totală de aproximativ 1.314.300 ha ,reprezentând intravilanele de pe teritoriul țării noastre ,împărțită în 66 municipii ,194 orașe și 13.343 sate ,totalizând peste 15.000.000 proprietăți .

Scopul lucrărilor cadastrului fondului imobiliar-edilitar îl constituie : stabilirea unitară a elementelor calitative necesare evaluării terenurilor ,construcțiilor și a rețelelor edilitare din intravilane ;crearea unei baze de juste pentru stabilirea taxelor și impozitelor ; optimizarea utilizării terenurilor ,construcțiilor și a rețelelor edilitare ;crearea și dezvoltarea unei piețe a terenurilor și a construcțiilor ;realizarea unui sistem informațional cadastral ca parte integrantă a sistemului informatic urban.

Etapele care se parcurg la introducerea și întreținerea cadastrului fondului imobiliar-edilitar

Etape care se realizează în cadrul lucrărilor de cadastru general :

identificarea și materializarea pe teren a hotarelor teritoriilor administrative ale intravilanelor ,delimitarea proprietăților ;

identificarea categoriilor de folosință și a proprietarilor ;

executarea lucrărilor de teren și prelucrarea datelor ;

întocmirea planului cadastral ;

numerotarea cadastrală și calculul ariei suprafețelor unităților cadastrale ;

întocmirea registrelor cadastrale și întreținerea planurilor și registrelor cadastrale .

Lucrări care se realizează în cadrul cadastrului fondului imobiliar-edilitar

În localități cadastrul fondului imobiliar-edilitar se realizează sub două forme:

cadastrul fondului imobiliar;

cadastrul fondului edilitar .

Cadastrul fondului imobiliar

Cadastrul fondului imobiliar se execută în două etape : cadastrul de bază și cadastrul curent .

Cadastrul de bază are scopul unei prime inventarieri tehnice ,economice și juridice ,precum și a înregistrării tuturor percelelor de teren și construcțiilor din centrele populate .El folosește ca elemente obligatorii ,datele furnizate de cadastrul general ,privind ariile suprafețelor ,proprietarii bunurilor imobile și destinațiile și folosințele acestora .

Terenurile din perimetrul intravilanelor au destinația simbolizată prin codul TDI ,respectiv terenuri cu destinația intravilan .

Inventarierea tehnico-economică a terenurilor se referă la suprafețele acestora ,la suprafața construită ,la subcategoria de folosință etc.

Inventarierea tehnică și calitativă a construcțiilor se referă la mărimea construcției ,la structura de rezistență și materialul din care este executată construcția ,la dotările ei etc.Această inventariere calitativă se referă și la starea construcțiilor ,indicând chiar și cauzele care au dus la o eventuală uzură prematură a lor . Punerea în evidență a acestor caracteristici se face cu ajutorul unor indici de cartare ,care se trec pe planurile cadastrale .

O dată cu inventarierea se pun în evidență și elementele juridice privind diversele sarcini cu care sunt grevate respectivele terenuri și construcții .

Toate aceste date obținute la inventariere servesc la caracterizarea fondului imobiliar ,la întocmirea planurilor de reconstruire și sistematizare a orașelor și localităților rurale ,la stabilizarea impozitelor ,a cotelor de asigurare ,precum și la realizarea publicității imobiliare .Cadastrul fondului imobiliar completează datele care rezultă în urma introducerii cadastrului general ,cu următoarele elemente :

a. Pentru parcelele de teren :

subcategorii de folosință ale terenului ;

dotarea edilitară a parcelei ,la nivel de branșament ;

zona valorică de încadrare în perimetrul localității ;

gradul de seismicitate ;

zonele protejate și restricțiile acestora etc.;

sarcinile care grevează terenul ;

Pentru construcții:

aria suprafeței construită la sol ;

aria suprafeței desfășurate ;

folosința în funcție de destinația inițială ;

numărul de nivele ;

structura de rezistență și tipul fundației;

materialul de construcție și tipul învelitorii ;

anul construirii și starea clădirii ;

dotările edilitare și tipul de încălzire ;

tipul de proprietate și modul de administrare ;

tipul de capacitate ,numărul de familii și de persoane ;

valoare istorică ;

sarcinile care grevează construcția .

Latura tehnică a cadastrului fondului imobiliar se realizează după executarea

lucrărilor de cadastru general și se referă la ridicarea limitelor de parcele și a celorlalte detalii din interiorul fiecărei proprietăți .Lucrările de ridicare se sprijină pe puncte cunoscute din rețeaua de ridicare folosită la executarea lucrărilor de cadastru general,iar precizia determinărilor este cuprinsă între ±5 mm și ± 10 mm .Instrumentele și metodele folosite la ridicarea detaliilor ,precum și metodele de prelucrare a observațiilor în cadrul lucrărilor cadastrului fondului imobiliar sunt aceleași ca și cele folosite în lucrările de cadastru general.

Latura calitativă a cadastrului fondului imobiliar furnizează elementele necesare

pentru aprecierea calității bunurilor imobile și pentru evaluarea acestora . Elementele pentru realizarea aspectului calitativ al cadastrului imobiliar se culeg în teren ,în cadrul interviurilor ,realizate de către tehnicienii cadastrali cu proprietarii bunurilor imobile .Pe baza acestor interviuri se realizează și cartarea construcțiilor ,element esențial pentru evaluarea acestora .Datele obținute la interviuri sunt centralizate în fișa bunului imobil.

Fișa bunului imobil este un document care se întocmește pentru fiecare bun imobil de pe teritoriul în care se introduce cadastrul ,folosind datele din interviurile realizate în teren ,în timpul executării lucrărilor de introducere a cadastrului .(Anexa 1 )

Ariile construcțiilor se referă la :

aria construită la sol (Ac) –este aria delimitată de fundația corpului de clădire;

aria construită desfășurată (Acd) –este suma ariilor nivelelor

numărul de familii și numărul de persoane se stabilesc pe corpuri de clădire ,pentru persoanele care au domiciliul stabilit la adrea respectivă .

Datele referitoare la celelalte elemente cuprinse în fișa bunului imobil se înscriu ,numai după interviu într-una din caracteristicile prezentate în Anexele 2 și 3.

Cartarea construcțiilor este operațiunea prin care acestea se încadrează în anumite clase de calitate ,în funcție de datele care se obțin despre clădiri și dotarea lor cu utilități precum și despre starea acestora .

Astfel indicii de cartare prin care se exprimă caracteristicile menționate ale construcțiilor sunt:

pentru clădirile din zidărie portantă ,cu structura de rezistență din beton armat sau metalică și planșee de beton armat;

pentru clădirile din zidărie portantă ,cu fundație de beton și cu planșee din beton armat ;

pentru clădirile din lemn și fundații din beton sau piatră ;

pentru clădirile din paiantă ,pământ ,chirpici sau alte materiale .

Acești indici de cartare sunt însoțiți de cifre care arată numărul de etaje și numărul de subsoluri locuibile .În cazul când indicele de cartare nu este însoțit de niciunul din elementele menționate ,atunci clădirea are numai parter .

Corpurile de construcție se evidențiază pe planul cadastral prin litera C scrisă în interiorul conturului clădirii ,iar numărul corpului se marchează cu indice .

Denumirea de corp se atribuie clădirilor de locuit ,dependințelor clădirilor social culturale etc.cu înălțimea la cornișă de minim 2-3 metri ,cu fundații de beton sau piatră ,pereți de grosime normală ,planșee ,uși și ferestre de dimensiuni normale ,pardoseli,acoperișuri etc.

Pe construcțiile cu altă destinație decât locuințe se scrie pe fiecare corp ,în afară de indicele de cartare folosința principală și înălțimea la cornișe .

Construcții anexă sunt considerate cele realizate din cărămidă ,paiantă ,bârne sau alte materiale rezultate din recuperări ,cu pereți subțiri ,înălțimea la cornișă și încăperi sub 2 metri ,acoperiș simplu ,finisaje de slabă calitate etc.

În categoria anexe se pot încadra :

magazii,grajduri,bucătării de vară ,garaje improvizate ,pivnițe situate în curte ,construcții din cărămidă cu șarpante din lemn și învelitoare din carton asfaltat;

magazii ,grajduri ,garaje cu pereți din lemn sau schelet de rezistență din lemn cu umplutură de pămînt ;

șoproane din scândură sau alte materiale ;

pătule cu pereți din șipci sau din nuiele ;

marchizele din scânduri sau tablă etc.

Cartarea pentru construcțiile anexe stabilite și care se reprezintă pe planul cadastral ,se indică cu simbolurile :

m – pentru magazie din cărămidă ,paiantă sau tablă ;

gj – pentru garaj din zidărie sau tablă ;

gr – pentru garaj din zidărie sau paiantă ;

w – pentru latrine din zidărie .

Starea construcțiilor – reprezentând un aspect principal în evaluarea acestora ,se apreciază pe baza unor elemente principale ,cum ar fi: vechimea construcției ,echiparea tehnică a ei ,confortul ,starea finisajelor ,modul de conservare a construcțiilor etc.

În funcție de aceste elemente s-au stabilit pentru starea construcțiilor următoarle grupe de clădiri :

clădiri cu stare foarte bună (fb) sunt realizate din materiale durabile ,cu planșee și structură din beton armat sau structură metalică ,cu vechime de până la 20 ani,cu finisaje îngrijite ,care dispun de toate dotările ;

clădiri cu stare bună (b) sunt clădirile din prima caregorie dar cu o vechime mai mare de 20 ani ,precum și unele clădiri din zidărie portantă și planșee din lemn cu o vechime mai mică de 20 ani ,cu finisaje îngrijite și cu tot confortul;

clădiri cu stare satisfăcătoare (s) cuprinde construcțiile din categoriile precedente ,care prezintă începuturi de deteriorări la structură și finisaje ,cu o vechime mai mare de 40 ani ,precum și construcțiile noi din paiantă ,cu finisaje îngrijite ,confort parțial și aspect aparent bun;

clădiri cu stare rea (r) cuprinde construcțiile cu deteriorări importante la structură și finisaje ,fundații sau ziduri crăpate ,înclinate ,tencuiala și cărămida măcinate ,planșee crăpate sau curbate ,acoperișul și tâmplăria degradate ,etc.

clădiri insalubre (i) cuprind construcțiile care nu mai corespund folosinței din cauza degradărilor suferite și care prezintă pericol pentru viața și sănătatea celor care o folosec drept locuință ;

ruine (x) sunt construcțiile cu grad foarte mare de degradare care se impun a fi demolate .

Stabilirea vechimi construcțiilor

Vechimea construcțiilor se stabilește de la data când clădirea are pereți și acoperiș astfel:

– pentru construcțiile din raza orașelor și municipiilor vechimea se

stabilește pe baza autorizațiilor de construcție .În lipsa acestora vechimea se stabilește pe baza proceselor verbale privind stabilirea impozitelor ,taxelor și primelor de asigurare ,iar în ultimă instanță ,după declarația proprietarului ;

– pentru clădirile din raza comunelor și din afara perimetrului

orașelor și municipiilor pe baza actelor specificate mai sus ,iar în lipsa lor se poate lua ca bază :

– anul construirii clădirii înscris în registrul agricol ;

– eventualele înscrieri pe clădiri sau declarațiile deținătorilor

construcției.

Cadastrul curent se referă la lucrările de întreținere a cadastrului fondului imobiliar . El începe imediat după terminarea cadastrului de bază ,iar în orașele mari începe chiar înainte de terminarea acestuia.Cadastrul curent are rolul de a înregistra continuu toate schimbările care intervin asupra bunurilor imobile din punct de vedere cantitativ, calitativ și juridic folosind în acest scop aceleași metodologii și respectând aceleași principii care au fost stabilite la cadastrul de bază și la cadastrul general .

Cadastrul fondului edilitar

Cadastrul fondului edilitar este partea cadastrului fondului imobiliar – edilitar ,care se ocupă cu inventarierea și evidența sistematică a dotărilor edilitare subterane,de suprafață și supraterane din interiorul perimetrelor intravilanelor .

Dotările edilitare se referă la rețelele tehnice care deservesc locuințele ,ansamblurile social culturale ,instituțiile ,agenții economici,etc,precum și rețelele tehnice industriale din spațiul urban.

Obiectul cadastrului fondului edilitar îl constituie aceste dotări edilitare formate din :

rețeaua de alimentare cu apă ;

rețeaua de canalizare pentru apele menajere și pluviale;

rețeaua de gaze naturale ;

rețeaua de termoficare;

rețeaua de cabluri electrice;

rețeaua de telecomunicații;

rețele de dirijare –avertizare pentru vehicole și pietoni

rețele industriale ;

construcțiile și amenajările tehnice care deservesc direct ,rețelele edilitare :

construcții subterane sau supraterane care deservesc indirect rețelele edilitare și care pot fi încadrate în categoria construcțiilor cu caracter edilitar :

Lucrările subterane cu caracter secret din aria urbană nu fac obiectul cadastrului fondului rețelelor edilitare.

Scopul realizării cadastrului fondului edilitar este furnizarea de date exacte cu privire la : traseele rețelelor edilitare de orice natură ,tip și mod de pozare ,materialele din care sunt realizate ,diametrele și capacitatea ,starea lor ,etc,necesare atât pentru cunoașterea și exploatarea lor,cât și pentru alimentarea unui sistem informatic cadastral care să ducă la creșterea eficienței gestionării rețelelor .

Corelarea lucrărilor cadastrului fondului edilitar cu cele de cadastru general

a. Componenta cadastrului general din cadrul lucrărilor cadastrului fondului edilitar este formată din elemente care aparțin aspectului tehnic și se referă la:

evidențierea și inventarierea rețelelor edilitare pe tipuri de rețele ;

determinarea elementelor în plan a elementelor de semnalizare la suprafață a traseelor rețelelor edilitare subterane principale și de distribuție ;

poziționarea planimetrică a traseelor rețelelor edilitare supraterane;

determinarea poziției planimetrice a amenajărilor tehnice edilitare și a construcțiilor care deservesc aceste rețele în mod direct sau indirect;

determinarea cotelor elementelor semnificative ale rețelelor edilitare.

b. Componenta cadastrului de specialitate aste formată din elemente aparținând aspectului calitativ ,precum și celelalte elemente tehnice care nu au fost încadrate în cadastrulul general și se referă la :

– informațiile privind natura materialului de construcție a conductelor precum și diametrul lor ;

– informații privind debitele ,capacitățile ,număril de cbluri,etc;

– informații privind starea rețelelor;

– fișele cu releveele căminelor de vizitare ;

– lucrările de întreținere a cadastrului fondului edilitar etc.

Limitele pe care se execută lucrările cadastrului fondului edilitar

Cadastrul rețelelor edilitare se execută în spațiul care conține aceste rețele ,spațiu care aparține în cea mai mare parte domeniului public dar și domeniului privat în unele cazuri .

Limitele acestui spațiu sunt stabilite în funcție de fiecare rețea ,astfel:

la rețeaua de apă potabilă limita este la apometru;

la rețeaua de canalizare limita este marcată de căminul de vizitare de unde pleacă conducta de racord;

la rețeaua de termoficare limita este dată de punctul de intrare a conductelor în clădiri ;

la rețeaua de gaze naturale limita este dată de postul postul de reglare-măsurare când acesta se găsește în exteriorul clădirii sau în curte ;

la rețeaua de energie electrică limita este dată de punctul de intrare în clădire sau pe punctul de oprire la consumatorul public

la rețeaua telefonică limita este la intrarea cablurilor subterane în clădiri<

la rețelele industriale limita este dată de punctul de intrare în incintă;

la conductele de combustibili lichizi limita se oprește la incinta consumatorului industrial .

Etapele de realizare a lucrărilor cadastrului rețelelor edilitare

Se pot întâlni două situații în care se pot executa lucrările cadastrului rețelelor edilitare :

când lucrările acestui cadastru se execută după realizarea lucrărilor pentru cadastrul general – se vor prelua de la cadastrul general planul cadastral la scările 1:500 sau 1:1000și elementele numerice ,din care se vor extrage datele necesare cadastrului rețelelor edilitare care se vor completa în teren cu elementele specifice rețelelor sau cele generale care lipsesc;

când lucrările acestui cadastru se execută în același timp cu

lucrările cadastrului general- pentru executarea lucrărilor cadastrului rețelelor edilitare se parcur etapele:procurarea documentației ,întocmirea proiectului de executarea a lucrărilor cadastrului fondului edilitar,executarea lucrărilor de teren pentru culegerea datelor ,executarea lucrărilor de birou .

Procurarea și evaluarea documentației

Pentru întocmirea cadastrului rețelelor edilitare este necesar să se dispună de următoarele:

planurile topografice și cadastrale vechi

proiectele ,planurile și documentele privind rețelele edilitare

Proiectul pentru executarea lucrărilor cadastrului rețelelor edilitare

Proiectul de executare a lucrărilor cadastrului fondului edilitar va conține :

memoriu tehnic;

delimitarea zonei pe care se execută cadastrul rețelelor edilitare ;

stabilirea elementelor de fond pe care trebuie să le conțină planul cadastral;

abonații principali :locuințe,instituții etc;

stabilirea elementelor care trebuie culese în teren;

stabilirea metodelor și instrumentelor ce vor fi folosite pentru culegerea datelor;

stabilirea planurilor tematice care trebuie întocmite și conținutul lor;

devizul estimativ al lucrării.

Executarea lucrărilor de teren

Lucrările de teren care se execută pentru cadastrul rețelelor edilitare trebuie să se spijine pe punctele rețelei de ridicare și pe cele ale rețelei de triangulație existente în zonă și folosite la cadastrul general. Aceste lucrări constau în culegerea elementelor necesare ridicării componentelor rețelelor edilitare care apar la suprafață ,folosind metoda drumuirii cu radieri .

Pentru căminele de vizitare se determină :poziția planimetrică a centrului capacului căminului ,diametrul lui,cotele și diametrele conductelor care ajung la căminul respectiv .

Figura 1.1 Determinarea diametrelor Determinarea diametrului

căminelor conductelor

Traseele rețelelor edilitare ,în plan orizontal ,se obțin unind capacele căminelor de vizitare .

Traseele rețelelor edilitare ,în plan vertical, se obțin din profilul în lung realizat cu ajutorul releveelor căminelor.

Există două metode pentru obținerea traseelor rețelelor edilitare ,în plan și în inălțime :metoda directă și metoda indirectă.

Metoda directă constă în ridicarea poziției conductelor în timpul pozării acestora. Aceasta permite realizarea unei precizii și viteze mari de lucru.

Metoda indirectă se utilizează în cazul rețelelor subterane ale căror trasee și adâncimi nu se cunosc .Aceste metode necesită uneori executarea de săpături de identificare și deci un volum mare de timp și de muncă .Aplicarea aceste metode ,în cazul rețelelor cu conducte din metal sau cabluri poate fi înlesnită foarte mult prin utilizarea detectoarelor electromagnetice care asigură și o precizie suficientă de 10 cm .

Executarea lucrărilor de birou

Lucrările de birou pentru cadastrul rețelelor edilitare pornesc de la nivelul lucrărilor efectuate pentru cadastrul general și cuprind :

calcule privind determinarea coordonatelor și cotelor punctelor radiate care aparțin rețelelor edilitare ,precum și elementele de fond ale planului cadastral ;

întocmirea inventarului cu coordonatele punctelor care aparțin rețelelor edilitare ;

redactarea pe cale clasică sau automată a planului cadastral cuprinzând traseele rețelelor edilitare în totalitate sau pe grupe de rețele legate funcțional ,folosind semne convenționale din Atlasul de semne convenționale pentru scările 1:500,1:1000,1:2000,1:5000.

Figura 1.2 Semne convenționale

redactarea releveelor căminelor de vizitare și a camerelor de tragere;

redactarea scgemelor cu tronsoanele de rețele edilitare .

Pentru reprezentarea pe planul cadastral a fiecărui tip de rețea se procedează astfel:

Rețeaua de canalizare –pentru obținerea traseelor acestei rețele se unesc centrele căminelor de vizitare care au înscrisă litera C,folosind culoarea maron.

Rețeaua de alimentare cu apă –traseele acestei rețele se reprezintă pe plan prin linii de culoare albastră și se obțin prin unirea căminelor care au înscrisă litera A

Rețeaua electrică – se reprezintă pe plan prin linii de culoare verde având inscripția e.Traseele rețelei se obțin prin unirea canalelor prin care trec cablurile și a bornelor de semnalizare care marchează traseele cu cabluri subterane,pe care se specifică numărul de cabluri.

Rețeaua de termoficare – traseele rețelei de termoficare se obțin prin unirea centrelor canalelor care au trecută litera t cu linii de culoare roșie .

Rețeaua de alimentare cu gaze naturale –rețeaua se obține prin unirea căminelor de vizitare care au litera G și a capacelor de detectare a fisurilor prin linii de culoare galbenă .

Rețeaua de telefoane – această rețea se obține prin unirea căminelor de vizitare care au trecută litera T ,cu linii de culoare neagră .

Întocmirea documentației finale

Planul tehnic-edilitar complex – se întocmește la scările 1:500 sau 1:1000 și va conține toate rețelele edilitare desenate prin semne convenționale ,pe un fond planimetric minim.Elementele care aparțin fondului planimetric sunt:

punctele din rețeaua de sprijin și de ridicare ;

limitele arterelor de circulație ;

abonații pricipali ai rețelelor

inscripții :denumiri de artere ,numere postale,etc;

Elementele de conținut specific din planul cadastral complex sunt:

capacele căminelor de vizitare având scrise alături sub formă de fracție cotele;

stâlpii rețelelor electrice sau telefonice ,desenați prin semne conveționale ;

traseele rețelelor edilitare cu toate echipările ,racordurile și branșamentele la abonați ;

construcțiile și amenajările edilitare auxiliare ;

inscripțiile asociate rețelelor edilitare :diametrele conductelor .numărul de cabluri ,etc.

inscripții asociate construcțiilor și amenajărilor edilitare ;

Planurile tematice se întocmesc la aceleași scări ca și planul cadastral complex sau mai mari ,conținând numai un tip de rețea sau două ,trei tipuri de rețele legate funcțional .Conținutul în detalii a planurilor tematice este identic cu cel al planului cadastral complex ,cu referire numai la rețelele edilitare pe care le redă sau poate conține anumite elemente selectate .Planurile tematice se radactează pe suport transparent ,pentru a se putea suprapune peste planul cadastral de bază , peste planul tehnico edilitar complex sau peste alte planuri tematice ,în vederea efectuării de analize.

Releveele căminelor de vizitare – se vor desena la o scară convenabilă pentru a putea fi încadrate în locul prevăzut din fișa Construcții –instalații edilitare auxiliare.

Fișa pentru Construcții –instalații edilitare auxiliare ( Anexa 2)

Fișa tronsoanelor – se întocmește pe tipuri de rețea și conține :denumirea tronsonului ,tipul de conductă,lungimea tronsonului ,modul de pozare ,desenul tronsonului cu numerele topografice ale căminelor din lungul acestuia

Documentele diverse – care au fost folosite la întocmirea proiectului:

planurile topografice sau cadastrale vechi ;

planurile preluate de la gestionarii de rețele ;

schițe ,scheme, secțiuni,întocmite în teren;

carnete de teren, calcule .

Actualizarea datelor și documentelor cadastrului fondului edilitar

Pentru efectuarea lucrărilor de actualizare este necesar să se procure următoarea documentație :

planul cadastral al zonei ;

copii ale planurilor executate în zonă de diferiți agenți economici ;

planul tehnic edilitar complex și planurile tematice ;

proiectele rețelelor edilitare prin care s-au creat modificările ;

Lucrările care se parcurg în timpul activității de actualizare și modul de rezolvare a lor sunt practic identice cu cele parcurse și rezolvate la introducerea cadastrului fondului edilitar.

Documentele care se întocmesc în urma executării lucrărilor de actualizare sunt aceleași ca la introducerea cadastrului fondului edilitar .

Capitolul 2 PLANUL CADASTRAL DIGITAL

2.1 Planul cadastral digital

Obținerea automată a planurilor cadastrale presupune trecerea la un nou tip de plan ,care să aibă un conținut exprimat prin date numerice și alfanumerice ,condiție necesară pentru procesul de automatizare .În acest sens există două obțiuni dintre care se poate alege :

Prima obțiune constă în realizarea unui nou plan – planul cadastral numeric (digital ) – care să aibă un conținut complet , obținut prin efectuarea unor măsurători noi ,complet automatizate ,pentru scara 1:500 dar care necesită practic atât un consum mare de timp pentru realizare ,cât și cheltuieli foarte mari.

Cea de a doua opțiune constă în furnizarea unui plan cu un conținut și o precizie mai diluate care este completat cu informații stocate într-o arhivă digitală ,realizat prin informatizarea ortofotoplanului și a documentelor cartografice și cadastrale existente ,deci cu cheltuieli de timp și financiare mai mici ,pentru a putea satisface cît mai rapid cerințele impuse de noua economie de piață – planul cadastral index.

Planul cadastral numeric (digital) – este un produs integral constituit din date și informații alfanumerice ,clasate după natura și apartenența lor lor în fișiere ,succeptibile de a furniza automat și în orice moment ,expresia grafică parțială sau totală a spațiului ,la o scară arbitrară.

Această definiție implică obligativitatea ca toate punctele să fie date prin coordonatele lor ,precum și asocierea la fiecare punct a câte două informații:

codul de formă – pentru trasarea de linii;

codul de funcție ,necesar pe de o parte a desenului și pe de altă parte clasare după natura lor.

2.2. Avantajele planului cadastral numeric

Avantajele planului cadastral numeric

valoare informațiilor stocate în planul cadastral numeric este integral garantată;

planul cadastral numeric permite automatizarea completă a lucrărilor cadastrale începând cu culegerea datelor din teren ,continuând cu prelucrarea lor , cu determinarea riilor ,cu aplicarea pe teren a lucrăriolr de parcelări ,cu actualizarea lor și încheind cu obținerea expresiei grafice a planului;

scara planului cadastral numeric este ptractic 1:1 deci este independentă de scara planului grafic și se referă prectic numai la gradul de detaliere .Acești invarianți se condiționează reciproc astfel că ,dacă planul cadastral numeric trebuie să aibă conținutul planului cadastral de bază ,pentru a putea fi folosit apoi și la obținerea planurilor cadastrale la scări mai mici ,sau a planurilor cadastrale tematice este necesar ca el să conțină elemente obținute prin ridicările în teren care să corespundă exigențelor cerute de scara cea mai mare ,respectiv scara 1:500 în intravilan și 1:1000 în extravilan ;

planul cadastral numeric este foarte util pentru efectuarea de studii sau luări de decizii în diferite sectoare de activitate ,deoarece permite selectarea rapidă ,prin intermediul calculatorului și după dorința utilizatorilor ,a informațiilor necesare și apoi desenarea automată a acestora sub forma planului cadastral de bază sau a planurilor cadastrale tematice .

planurile cadastrale numerice sunt cele mai indicate să servească drept suport pentru situarea rapidă în spațiu sub formă de planuri tematice a marilor fișiere colective ,care conțin date cu caracter economic sau social ,referitoare la industrie și la fenomenele de poluare a atmosferei ;

planul cadastral numeric permite obținerea rapidă și la orice scară a planului grafic ,cu o acuratețe și viteză de executare a desenului de ridicare ,suplinind astfel lipsa desenatorilor profesioniști.

2.3 Modul de întocmire a planurilor cadastrale numerice

Modul de întocmire a planurilor cadastrale digitale este strâns legat de modalitatea de culegere a datelor care alcătuiesc conținutul acestora .Există trei modalități de întocmire a planurilor numerice:

Întocmirea planurilor cadastrale numerice când date sunt culese din teren cu ajotorul instrumentelor topgrafice clasice sau automate;

Întocmirea planurilor cadastrale numerice când date sunt culese pe cale fotogrametrică;

Întocmirea planurilor cadastrale numerice când date sunt obținute digitizare planurilor grafice existente.

Întocmirea planurilor cadastrale numerice când date sunt culese din teren cu ajotorul instrumentelor topografice clasice sau automate

Culegerea datelor spațiale din teren și a elemetelor descriptive ;

Prelucrarea datelor preluate în teren și constituirea fișierului punctelor ;

Descrierea topologiei planului și constituirea fișierului elementelor;

Executarea desenului de control și corectarea lui ;

Executarea desenului definitiv;

Stocarea datelor într-o bază de date.

Culegerea datelor din teren și a elementelor descriptive

Principala sursă de obținere a datelor din teren o constitue ridicările topografice ,folosin instrumente clasice sau automate .Cu acestea se culeg din teren toate detaliile care trebuie să apară în mod normal pe un plan cadastral ,precum și toate elementele toponimice din zonă .

Prelucrarea datelor și constituirea fișierului punctelor

Prelucrarea datelor din teren se face în mod diferit și pe suporturi diferite ,acestea trebuie puse sub o formă standard cu ajutorul fișierului de observații la care înregistrarea corespunde fie observațiilor din punctul de drumuire ,fie radierii de teodolit sau tahimetrică .Pentru prelucrarea automată se folosesc fie programe realizate de fiecare utilizator ,fie pachete de programe specializate produse de firme consacrate .Pentru prelucrarea cu aceste software-uri datele sunt transferate fie direct din instrumentele automate în calculator ,fie în cadrul preluărilor cu instrumente clasice ,ele se introduc de la tastatura calculatorului în fișiere standardizate.După prelucrarea acestor date operatorul o sa realizeze desenul planului folosind un sistem CAD.

Descrierea topologiei plenului și constituirea fișierului elementelor

Paralel cu întocmirea fișierului punctelor se constitue și un fișier descriptiv ,conținând datele numerice ale planului cadastral ,cât și joncțiunile de efectuat între puncte și secțiuni.Acest fișier se întocmește folosind informațiile din fișier ,care sunt ierarhizate pe nivele ,astfel că la fiecare nivel se disting trei tipuri de elemente :

Elemente identificatoare

Elemente atașate la cele identificatoare

Elemnte de topologie care descriu tipul de legături dintre puncte .

Desenul de control și corectarea lui

În cazul achiziționării de date obținute prin ridicări clasice desenul se realizează manual unind punctele raportate în sistemul CAD folosit .În cazul achiziționării datelor prin digitizare manuală desenul este executat automat tot cu ajutorul comenzilor puse la dispoziție de sistemul CAD .

În cazul achiziționării datelor prin operația de scanare desenul se poate obține prin realizarea unei operații de vectorizare . Planul obținut se verifică și se corectează în două etape :

în prima etapă ,un program interactiv de control vizual de tipul sistemului CAD permite să se corecteze de către operator ,direct pe ecranul monitorului verificând într-o formă selectivă toate elementele constitutive ale planului.Greșelile simple sunt corectate imediat pe monitor de către operator.

Figura 2.1 Corectarea desenelor simple ,direct pe ecranul monitorului

în a doua etapă ,când greșelile au fost corectate ,se efectuează un control global al desenului ,după realizarea lui cu ajutorul unui trasor rapid în creion. După verificarea de ansamblu și efectuarea eventualelor corectări ale erorilor depistate ,planul numeric se stochează pe un suport magnetic și în banca de date.

Desenarea definitivă a planului

Desenul definitiv al planului este executat în tuș sau prin gravare pe un strat special ,la o masă trasantă sau un plotter ,care satisfac cerințele de cartografiere a planurilor cadastrale folosind suportul magnetic cu planul numeric generat la punctul precedent.

Încorporarea planului cadastral numeric într-o bancă de date

După corectarea desenului în faza a doua ,toate datele organizate pe fișiere se stochează într-o bancă de date constituind noul plan cadastral numeric care poate reda oricând planul grafic ,la orice scară.

Baza de date a planului numeric va conține atât informațiile spațiale cât și cele descriptive ,stocate în fișiere separate.

Puterea planului cadastral numeric constă în legarea acestor două tipuri de date și în menținerea relețiilor spațiale între caracteristicile planului .Această integrare a datelor face posibilă o mare varietate de analize ale acestora .Se poate accede la informația tabelară prin plan sau se poate crea planuri bazate pe informația tabelară.

Sunt trei caracteristici ale integrării datelor descriptive cu cele spațiale :

o relație unică între obiectele de pe plan și înregistrările din tabelul de atribute;

legătura între obiect și înregistrare este menținută prin identificatorul unic al fiecărui obiect ;

identificatorul unic este stocat în două locuri : fișierele ce conțin coordonatele x,y și în tabelul de atribute.

Datele descriptive sunt introduse asemănător cu coordonatele .O înregistrare stochează toate informațiile despre un obiect ,iar un articol stochează un tip de informație pentru toate obiectele din baza de date .

Ansamblul datelor care alcătuiesc planul cadastral numeric sunt structurate după tipul lor și apoi arhivate.

Organizarea datelor se poate face astfel:

cadrul și elementele de extra cadru pentru fiecare foaie de plan;

limitele comunale ,orășenești ,municipale ,județene;

limitele sectoarelor cadastrale;

limitele de corpuri de proprietate ,limite parcele ,clădirile;

numerele cadastrale ale unităților teritoriale cadastrale;

numerele topografice ale punctelor ridicate în teren;

grădini publice și parcuri ; străzi și drumuri ,căi ferate;

rețeaua hidrografică ,diguri,canale;rețele edelitare ,etc.

Elementele conținute în straturile respective pot fi desenate automat la orice scară ,separat sau combinate ,pentru a obține planul cadastral sau pe cele tematice.

Tabelele cu atribute pot fi accesate în orice moment pentru a completa planul cadastral cu elementele descriptive cum sunt:

numerele cadastrale ;

simbolurile categoriilor de folosință ;

indici de cartare pentru corpurile de clădiri ;

adresele poștale pantru bunurile imobile;

indici de cartare pentru conducte ;

elementele care alcătuiesc toponomia planului .

Procesul de întocmire a planului cadastral numeric:

Figura 2.2 Schema procesului tehnologic de preluare și prelucrare a datelor măsurate în teren ,pentru obținerea planului cadastral numeric

Capitolul 3 MĂSURAREA UNGHIURILOR ȘI A DISTANȚELOR

3.1 Măsurarea distanțelor

În topografie distanțele se pot măsura direct sau indirect.

Măsurarea directă a distanțelor

În terenuri neaccidentate măsurarea directă a distanțelor oferă de multe ori o precizie de măsurare ridicată.Măsurarea distanțelor pe verticală le fac și în prezent indispensabile .

Măsurarea distanțelor cu panglici și rulete

Panglica este o banda de oțel de lungime 20-50 metri cu o secțiune de 13 x o.2 mm.Panglicele sunt divizate în metri , decimetri,centimetri.

La un capăt panglicele au un inel de prindere ,iar celalalt capăt este fixat într-o furcă metalică prevăzută cu un braț cu mâner pentru rularea panglicii pe cadru sau în carcasă.originea panglicii este de regulă la capătul benzii ,la punctul de fixare între inel și bandă.

Ruletele au lungimi de 2,3 -20 metri,sunt divizate pe întreaga lungime în metri,decimetri,centimetri și milimetri.Secțiunea lor este mai mică decât a panglicilor .

Orice instrument de măsurare trebuzie verificat și etalonat înainte de utilizare. Se verifică:aspectul exterior al benzii și starea diviziunilor ,prinderea inelului de întindere în capătul panglicii,integritatea benzii,etc.Ruletele și panglicile au o lungime nominală numai la o anumită temperatură și forță de întindere.Această temperatură este de + C.Etalonarea este operațiunea de verificare riguroasă a diviziunilor benzii ,stabilindu-se abaterile față de valorile nominale înscrise pe bandă.

Utilizarea benzilor de oțel în lucrările topografice se admite doar în terenuri cu accidentație mică și de întindere redusă. Dacă măsurarea are loc în lungul unui perete vertical,întinderea benzii trebuie asigurată cu un lest de greutatea celui folosit la etalonare.

Măsurarea distanțelor cu fire

Se folosesc fire de invar. Invarul este un aliaj oțel –nichel cu coeficientul de dilatație foarte scăzut. Aceste fire sunt folosite mai ales pentru determinarea variațiilor de lungime în construcții. De cele mai multe ori firele sunt folosite în combinație cu diferite sisteme de măsurare.

1.Erori la măsurarea directă a distanțelor

Erori sistematice-sunt acele erori care sunt dependente ca semn și valoare de un anumit parametru. Pot fi eliminate prin modul de ordonare al lucrărilor sau se determină și se elimină prin calcule.

La măsurarea distanțelor erorile sistematice sunt:

Eroarea de etalonare;

Eroarea de temperatură;

Eroarea de aliniere;

Eroarea de întindere.

Aceste erori se determină și se aplică corecția corespunzătoare.Sunt și erori reziduale care își păstrează caracterul și sunt proporționale cu lungimea măsurată L,ele reproducându-se de k ori.

k-numărul de aplicare a instrumentului pe lungimea L

b-constantă.

Erori accidentale(întâmplătoare)-sunt erori ale căror semne și valoare variază la repetarea măsurătorilor în mod neregulat.Fiecare eroare poate fi considerat un eveniment întâmplător.Aceste erori pot fi diminuate prin efectuarea mai multor măsurători.De obicei nu executăm un număr de măsurători strict necesar pentru rezolvarea unei probleme ,ci se execută mai multe măsurători . Pentru a oferio soluție unică trebuie aplicate anumite principii.Unul dintre acestea este metoda celor mai mici pătrate.Conform acesteia ,pentru măsurători de aceeași precizie valorile cele mai probabile se obțin atunci când suma pătratelor corecțiilor este minimă.

Dacă am efectuat n măsurători valoarea cea mai probabilă o vom determina aplicând metoda celor mai mici pătrate :

Suma pătratelor corecțiilor v este minim,=minim

M- valoarea medie

-valoarea măsurată

Avem:

-estimator global al preciziei

Eroarea unei măsurători individuale se calculează astfel:

Eroarea medie a mediei aritmetice se calculează astfel:

Erori întâmplătoare sunt:

Eroarea de fixare a originii panglicii

Eroarea de citire pe bandă.etc

2. Eroarea relativă

Se calculează cu relația :

sau

se aproximează la o valoare rotundă.

O eroare de forma indică faptul că la 20 metri s-a comis o eroare de 1 milimetru.

Măsurători de lungimi la care eroarea relativă este mai mare de 1/5000 sunt considerate de precizie redusă ,între 1/5000 și 1/10000 de precizie medie și mai mici de 1/10000 de precizie ridicată.

Măsurarea paralactică a distanțelor

Principiul de deteminare paralactică a distanțelor constă în măsurarea unghiului orizontal sub care se vede o miră orizontală de lungime constantă cu un teodolit de precizie.

Considerăm o miră orizontală AC și axa de rotație OO a lunetei unui teodolit.Mira trebuie orientată astfel încât în planul AOC să fie perpendiculară pe axa de vizare a lunetei.Proiecția lui AXC pe planul orizontal care trece prin punctul O este ac.Liniile de vizare OA și OC se proiectează în Oa și Oc,iar înălțimea OH a triunghiului isoscel AOC se proiectează în Oh.

Unghiul care se măsoară cu teodolitul este un unghi diedru .Dacă b este lungimea orizontală a mirei ,L=OH este lungimea înclinată între punctele O și H,iar D este distanța redusă la orizont.

În triunghiul dreptunghic aOh avem:

Este suficient să găsim cotangenta unghiului de pantă măsurat cu un teodolit de precizie pentru a determina valoarea distanței D.Această metodă de măsurat nu necesită nici un instrument special în afară de o miră prevăzută cu un colimator în centru pentru asigurarea perpendicularității pe dreapta OH.

Determinarea distanței orizontale

Instalăm teodolitul în stație într-o extremitate a distanței de măsurat.La celălalt capăt al distanței mira orizontală se orizontalizează și se orientează perpendicular pe direcția de vizare.Se măsoară unghiul paralactic dintre mărcile de la extremitățile mirei în cele două poziții ale lunetei.Se determină distanța prin calcularea valorii .

Figura 3.1 Determinarea distanței orizontale folosind o bază fixă

Erorile la măsurarea paralactică a unei distanțe:

Eroarea lungimii b a mirei;

Eroarea de măsurare a unghiului cu teodolitul;

Eroarea de perpendicularitate a mirei pe axa de vizare a teodolitului ;

Eroarea de orizontalitate a mirei.

3.2 Măsurarea unghiurilor

Instrumentele pentru măsurarea unghiurilor în teren se clasifică astfel:

Instrumente de unghi fix-echere topografice

Instrumente de unghi variabil –teodolite,etc

Teodolitul.Părți componente

Unghiurile care se măsoară în teren sunt proiecții ale unghiurilor din spațiu fie într-un plan orizontal,fie într-un plan vertical.Teodolitul servește la măsurarea direcțiilor orizontale și a înclinării direcțiilor.Acesta este considerat o combinație între un goniometru (măsoară direcțiile orizontale )și un eclimetru (măsoară înclinația direcțiilor).Goniometrul este format din două cercuri concentrice :unul exterior numit limb și unul interior numit alidada.Când se măsoară direcțiile orizontale limbul rămâne fix iar alidada se rotește în jurul axei comune –mișcarea înregistratoare .În topografie direcția este considerată valoarea citită la cercul gradat când se vizează un obiect din teren și reprezintă unghiul dintre originea de gradare a cercului și valoarea de pe cercul gradat în dreptul căreia se află indicele de citire.

Teodolitele se pot clasifica , în funcție de modul de măsurare, astfel:

Teodolite de construcție clasică cu cercuri metalice și sisteme de citire cu vernier sau scărițe;

Teodolite optico-mecanice cu cercurile din sticlă și citire centralizată într-un microscop;

Teodolite electronice.

În funcție de precizia de măsurare a direcțiilor teodolitele se pot clasifica astfel:

Teodolite propriu-zise – cu aproximația de citire de ;

Teodolite-tahimetre cu aproximația de citire de ;

Teodolitul este alcătuit din două părți:

Infrastructura teodolitului-părți fixe;

Suprastructura teodolitului-părți mobile.

Figura 3.2 Axele și planurile de vizare ale unui teodolit

Condițiile geometrice ale axelor:

VV să fie verticală. Prin calare ;

Axa de vizare să fie perpendiculară pe axa secundară ;

Axa secundară trebuie să fie orizontală ;

Linia indecșilor de la cercul vertical să fie într-un plan orizontal sau vertical care conține axa OO de basculare a lunetei.

Părțile componente ale teodolitului

Luneta-este un dispozitiv optic care servește pentru vizarea obiectelor din teren care se văd astfel clare și mărite. La unele teodolite luneta servește și la măsurarea distanțelor pe cale indirectă.

Lunetele se clasifică astfel:

– Lunete cu focusare exterioară (clasică)

– Luneta cu focusare interioară

Axele lunetei sunt:

– XX -axa geometrică ;

– -axa optică-unește centrul optic al obiectivului cu centrul optic al ocularului;

– -axa de vizare-unește centrul reticulului cu centrul optic al obiectivului.

Cercurile teodolitului

Cercul orizontal-servește la măsurarea unghiurilor

orizontale.El se compune dintr-un cerc gradat denumit limb și un cerc denumit cerc alidad care poartă suprastructura teodolitului și indicii de citire.

Figura 3.3 Principiul de măsurare a unghiurilor orizontale

Cercul vertical-servește la măsurarea unghiurilor verticale .Se construiește din

același material ca și cercul orizontal iar modul de gradare e asemănător. Pentru a măsura unghiurile verticale cercul vertical gradat trebuie să se rotească solitar cu luneta în jurul axei secundare a teodolitului OO .Cercurile verticale trebuie să îndeplinească următoarle condiții :

– să fie centric cu axa secundară a teodolitului OO;

– limbul să se rotească solitar cu luneta;

.- cercurile să se găsească într-un plan vertical paralel cu axa principală de rotație VV;

– linia gradațiilor să se afle în acelați plan cu axa de vizare rO;

– indiciile de citire să se afle într-un plan orizontal sau vertical.

Figura 3.4 Cercul vertical al teodolitului și principiul de măsurare a unghiurilor zenitale

Dispozitivele de citire –o citire „C” efectuată la cercul orizontal sau vertical se compune din:

– reprezintă numărul de diviziuni întregi culese de pe limb în dreptul indicelui de citire;

– fracțiuni de diviziuni de pe limb care se aproximează cu ajutorul unui dispozitiv de citire.

Citirea finală va fi .

Nivelele teodolitului – sunt nivela torică și nivela sferică.

Nivelele –sunt dispozitive care servesc la orizontalizarea sau verticalizarea de drepte sau planuri.
Nivela torică este o fiolă de sticlă curbată ,umplută incomplet cu eter sau alcool care prin vaporizare formează o bulă de gaz.Ea servește la calarea fină a instrumentului.

Figura 3.5 Nivela torică

Nivela sferică –este formată dintr-o fiolă de sticlă de formă cilindrică având partea superioară sub formă de calotă sferică.Gradațiile unei astfel de nivele sunt cercuri concentrice cu centrul în punctul central și distanțate între ele la 2 mm.

Figura 3.6 Nivela sferică

Anexele teodolitului

Trepiedul-servește la susținerea teodolitului pe verticala punctului de stație și la orizontalizarea aproximativă a suportului acestuia.

Dispozitive de centrare

Umbrela topografică – servește la protejarea instrumentului în timpul măsurătorilor la soare puternic și împotriva decalării.

Busola .servește la orientarea originii cercului orizontal pe direcția nord magnetic.

3.2.1 Metode de măsurare a unghiurilor

Unghiurile orizontale se măsoară în scopul determinării poziției planimetrice a punctelor ,iar cele verticale servesc la determinarea poziției altimetrice și la reducerea distanțelor la orizont.

Figura 3.7 Unghi orizontal

Unghiul vertical este unghiul format de axa de vizare cu un plan orizontal care conține axa de rotație a lunetei .

Figura 3.8 Unghiuri topografice

Unghiul zenital măsoară înclinarea axei de vizare față de zenit.

Pentru măsurarea direcțiilor orizontale ,punctarea azimutală se face la baza jalonului ,iar pentru măsurarea unghiurilor verticale se face punctarea cu firul reticluar orizontal la înălțimea instrumentului .

Metode de măsurare a unghiurilor orizontale

Metoda simplă- are două variante :

Procedeul prin diferența citirilor

Pentru măsurarea unghiului se procedează astfel:

se vizează punctul A în poziția I a lunetei –se face citirea

se vizează punctul B și se face citirea

se aduce luneta în poziția a –II-a și se fac citirile și

se calculează astfel:

Procedeul cu zero în coincidență

Unghiul se măsoară asemănător cu deosebirea că pe direcția punctului A se va introduce gradația zero.Acest procedeu se poate utiliza numai în cazul utilizării teodolitelor repetitoare.

Unghiul rezultă ca diferență a mediilor citirilor în cele două poziții.

Metoda repetiției se folosește pentru măsurarea precisă a unghiurilor orizontale cu teodolite repetitoare.Această metodă presupune măsurarea unui unghi de mai multe ori luând de fiecare dată ca origine de citire valoarea unghiului obținută în determinarea precedentă.

Figura 3.9 Măsurarea unghiurilor prin metoda repetiției

Măsurarea unghiului orizontal se face astfel:

Se vizează punctul 1 ,se citește

Se vizează punctul 2 ,se citește

Unghiul este

Se cuplează limbul și alidada pe și se vizează din nou punctul 1 și punctul 2.Citirea va deveni origine pentru următoarea măsurare.

Citirile necesare pentru determinarea unghiului sunt , și .

Metoda seriilor( turului de orizont)-se utilizează pentru măsurarea mai multor unghiuri dintr-un punct de stație .Prin această metodă se măsoară direcții care se compensează în stație ,iar din diferența direcțiilor se determină unghiurile orizontale .O serie este formată din două tururi de orizont ,fiecare tur începe și se termină pe punctul de plecare.

Operațiile de măsurare a direcțiilor se succed astfel:

se vizează punctele și se citesc în poziția I a lunetei direcțiile ;

pentru control se vizează din nou primul punct și se obține ;

se vizează punctele și în poziția a –II-a a lunetei obținând citirile: ,iar pentru viza de închidere a turului ;

Figura 3.10 Măsurarea unghiurilor prin metoda seriilor

se calculează direcțiile pentru fiecare punct vizat:;

se calculează neînchidera în turul de orizont:;

compensarea în stație se face corectând valorile medii;

corecția totală este unghiul cu care trebuie rotită direcția eronatăA” spre A pentr a ajunge pe citirea ;

corecția unitară: ;

direcțiile compensate sunt:

Metoda reiterațiilor-se folosește pentru eliminarea erorilor de divizare a limbului și constă în executarea mai multor serii cu origini diferite.Intervalul dintre originile seriilor se calculează astfel:

m-numărul dispozitivelor de citire

n-numărul de serii.

Măsurarea unghiurilor orizontale din stație excentrică

Centrarea direcțiilor

Dacă dintr-un punct C nu există vizibilitate către un punct A din cauza unui obstacol,se staționează excentric în punctul E.

Corecția se calculează astfel:.Această corecție se aplică unghiului măsurat și rezultă unghiul centrat.

Figura 3.11 Centarea direcțiilor

Centrarea unghiurilor

Centrarea unui unghi se reduce la centrarea a două direcții ,urmând a se calcula unghiul ca diferență între cele două direcții.Din cauza obstacolului se staționează excentric în E și se măsoară .Se determină corecțiile cu relațiile :

Unghiurile verticale se măsoară cu cercul vertical care este mobil iar indicii de citire sunt ficși .Se obține astfel:

Se instalează teodolitul în punctul de stație A;

Se măsoară înălțimea aparatului până la axa de rotație a lunetei ;

Se vizează mira din punctul B aducând firul reticular la înălțimea „i”a aparatului ;

Se calează nivela torică zenitală a cercului vertical;

Se citește unghiul vertical la dispozitivul de citire.

Figura 3.12 Măsurarea unghiurilor verticale

Unghiul zenital (z)

La instrumentele care au indicii de citire dispuși într-un plan vertical ,iar linia gradațiilor se află în același plan cu axa de vizare rO se fac citirile ,astfel încât unghiurile zenitale vor fi:

Poziția I :

Poziția II:

Figura 3.13 Măsurarea unghirilor zenitale în ambele poziții ale lunetei

Controlul citirilor :

Unghiul de pantă ()

La aparatele care au indicii de citire pe orizontală ,se fac citirile ,astfel încât unghiurile de pantă vor fi :

Poziția I :

Poziția II:

Unghiul de pantă poate fi calculat în funcție de unghiul zenital mediu ,sau în funcție de valorile unghiului zenital măsurat în cele două poziții ale lunetei :

Unghiul de pantă al terenului se măsoară în ambele poziții ale lunetei ,atât în punctul A ,cât și în punctul B:

Figura 3.14 Măsurarea unghiurilor verticale

Dacă unde eroarea de citire a unei direcții vizate într-o singură poziție a lunetei la cercul vertical se face media aritmetică între dus și întors și se ia semnul unghiului de pantă de la dus:

Precizia de măsurare a unghiurilor cu teodolitul

Abaterea standard de măsurare cu teodolitul a unor direcții se calculează cu relația :

unde:

– abaterea standard de centrare a aparatului în punctul de stație ;

– abaterea standard de reducție ;

– abaterea standard datorată instrumentului;

– abaterea standard de măsurare propriu –zisă ;

– abaterea standard datorată condițiilor exterioare.

Acceptând ipoteza că ambele direcții ale unui unghi sunt măsurate cu aceeași precizie ,abaterea standard de măsurare a unui unghi se va determina cu relația:

3.3 Tahimetre electronice

Tahimetrele electronice reprezintă intrumentele geodezice cele mai des folosite în practica curentă.În ceea ce privește partea electronică ,evoluția lor a condus la denumirea de stație totală ,care pe lângă funcția de măsurare a elementelor caracteristice pentru un tahimetru ,mai oferă o serie de controale și calcule direct în teren ,stocarea automată a datelor și dispun de programe specifice pentru diferite tipuri de lucrări geodezice .

Stația totală este un aparat opto-electronic deosebit de complex destinat măsurării precise de distanțe și unghiuri corespunzătoare unor puncte din teren vizate printr-un obiectiv. Se folosește în topografie, geodezie dar și în construcții .

Î

Figura 3.15 Stație totală [NUME_REDACTAT] de funcționare este principiul "impuls-ecou" bazat pe măsurarea timpului de la emiterea unei unde electro-optice și până la recepționarea ei, reflectată fie de o prismă optică aflată pe locul punctului vizat, fie chiar de către obiectul natural vizat, sau pe compararea fazelor undelor emise și receptate. Strămoșul stației totale -teodolilul – măsura pe un principiu mecano-optic – aplicarea teoremei lui Thales între ochiul operatorului, o grilă etalon gravată pe lentile – fire reticulare – și respectiv marcajele stadiei menținute pe locul ce trebuia măsurat.

Se numește "stație totală" deoarece combină într-un singur instrument teodolitul, EDM-ul ([NUME_REDACTAT] Measurement) și colectorul de date. Aparatul acesta conține elemente de echilibrare opto-mecanică extrem de precise, dar și un microprocesor.EDM-ul a fost inventat în 1948, dar de-abia în 1970 compania "[NUME_REDACTAT]" a produs primul aparat comercial.

Raza de lumină infxaroșie este modulată în pulsuri de aproximativ 15 MHz. La anumite aparate frecvența crește în timpul măsurătorii pentru a determina cât mai precis distanța până la prismă. Majoritatea unităților EDM folosesc 2-3 frecvențe pentru o mai bună precizie a măsurătorilor de distanțe .Există și EDM-uri care utilizează modularea în amplitudine și măsurătoarea rezultă din compararea fazei pentru unda transmisă și cea recepționată .

Echipa de lucru este formată din o persoană operează la stația propriu-zisă . iar alta plasează și susține dispozitivul de reflectare, adică o prismă optică ce reflectă raza de lumină exact spre stația care o emite.

Anumite modele de stații totale pot lucra și fără prismă reflectoare, cu aplicații interesante:

-măsurători în perimetre inaccesibile;

măsurători ale cavităților de exploatare minieră;

calculul volumelor pentru depozite, șantiere, facilități;

măsurători specifice arhitecturii ;

calculări ale deformațiilor în construcții;

măsurători ale unor structuri mai deosebite ;

măsurători de tuneluri, de nave maritime de mare tonaj; etc.

Caracteristici operaționale ale stațiilor totale :

Distanța de măsurare: 3000 m (5000 m cu prisme multiple);

Precizia de măsurare a distanțelor: (2 mm + 2 ppm4), ±(4 mm + 4 ppm);

Timpul de stabilire a unei măsurători de distanță: 0,5 – 1,2 secunde;

Precizia de măsurare a unghiurilor: 1-5";

Timpul de stabilire a unei măsurători de unghi: 0,3 secunde;

Corectarea înclinării: automată, compensare de +/-3';

Memoria internă de stocare: 5000-20000 puncte de măsurători;

Durata de exploatare a bateriilor: 8-20 ore ;

Timpul de reîncărcare a bateriilor: 1-2 ore.

Capabilități optice:

zoom 3 ori;

domeniul de focalizare: 0,5m – infinit;

câmp de vedere: 5 grade .

Software: pentru procesări ale datelor din teren. Majoritatea stațiilor totale sunt capabile să transfere spre PC fișierele conținând valorile măsurate pe teren, care – după o prelucrare specifică – devin entități.

Stațiile totale actuale își pot măsura coordonatele proprii pe baza vizării unor puncte de coordonate cunoscute.

Producători de stații totale: Leica, Zeiss, RecElta, Nikon, Trimble, TopCon, Sokkia, [NUME_REDACTAT].

Un obiectiv principal al procesului clasic de măsurare pe teren constă în generarea pe loc sau după revenirea la birou a coordonatelor unor puncte prin procesarea unor distanțe și unghiuri determinate cu aparatul de măsură.

Acestea sunt:

puncte de stație: punctele din teren în care staționează aparatul;

puncte vizate: punctele din teren spre care este îndreptat și focalizat

sistemul optic al aparatului ;

puncte vechi: puncte fixe din teren ale căror coordonate sunt cunoscute.

3.4 Sistemul GPS

Sistemul de localizare globală cunoscut sub denumirea de GPS ,este singurul sistem de navigație prin satelit ,complet funcțional al Pământului .GPS reprezintă de fapt o parte din denumirea NAVSTAR GPS –NAVIGATION System with [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT].Proiectu a fost demarat de către guvernul SUA la începutul anilor 70.Scopul principal îl reprezintă posibilitatea de a putea determina cu precizie poziția unui mobil în orice punct de pe suprafața pământului și în orice moment indiferent de starea vremii.

GPS este un sistem care utilizează o constelație de 30 de sateliți ce transmit semnale precise prin radio către receptoarele GPS pentru a putea oferi o poziție precisă unui utilizator .Pentru un turist această precizie înseamnă circa 15 metri,pentru o navă în ape de coastă aceasta înseamna cisrca 5 metri ,iar pentru un geodez precizia înseamnă 1 centimetru sau chiar mai puțin.

Figura 3.16 Constelația de sateliți GPS și orbitele geo-staționare ale acestora

De când GPS-ul a fost declarat complet operațional,în 1993,a devenit o utilitate globală vitală,indispensabilă pentru navigarea modernă pe uscat ,pe apă sau în aer ,precum și o unealtă importantă pentru tarsarea de hărți sau exploaterea de teritorii.

Sistemul de poziționare GPS este constituit din trei segmente principale care asigură funcționarea acestuia :

segmentul spațial format din constelația de sateliți GPS ;

segmentu de control constituit din stațiile de la sol ,care monitorizează întregul sistem ;

segmentul utilizatorilor ,compus din utilizatori civili și militari care folosesc receptoare GPS dotate cu antene și anexe necesare .

3.4.1 Posibilităti de utilizare a observațiilor GPS

Serviciile geodezice folosesc în practică măsurătorile cu GPS-ul ,mai ales în rețelele de sprijin unde metodele convenționale de măsurare au fost înlăturate în mare măsură.Avantejele oferite de tehnica GPS sunt:

flexibilate în proiectarea rețelelor și în alegerea punctelor;

precizie ridicată ;

costuri reduse .

Această nouă tehnică de măsurare ,utilizată în scopuri geodezice s-a dezvoltat și se va dezvolta datorită avantajelor oferite prin :

cerințele maxime de precizie de cm nu sunt atinse doar în domeniul de 1-2 km ci și pe distanțe mai mari pana la 100 km ;

precizie aproape constantă indiferent de depărtarea dintre punctele rețelei ;

din anul 1986 tehnica GPS s-a arătat mai eficientă decât oricare altă metodă geodezică de creare a rețelelor de sprijin:;

nu trebuie să existe vizibilitate între puncte ;

Este de preferat ca noile observații efectuate cu sistemul GPS să fie înglobate în vechile observații și să se efectueze apoi o recompensare a noilor și a vechilor măsurători.Aceste prelucrări pot fi realizate ori de câte ori au fost efectuate noi observații ,fie terestre fie GPS ,obținându-se astfel o actualizare graduală a rețelei .

Există două tipuri importante de observații GPS:

pseudo-distanțe – în acest caz se măsoară diferența de timp între momentul emisiei semnalului din satelit și cel arecepției în receptor.Deoarece timpul este măsurat în receptor cu un ceas intern , a cărui funcționare corespunde exact cu ceasul din satelit și întrucât unda nu strabate vidul ci straturile atmosferei ,produsul dintre timp și viteza luminii nu oferă distanța satelit receptor.

faza purtătoarei mixate sau faza brută – în acest caz se măsoară diferența dintre faza semnalului recepționat de la sateliți și faza semnalului generat în receptor.Aceast tip de măsurători GPS prezintă o importață deosebită pentru lucrările geodezice .

Rezultatul imediat al post procesării fazei purtătoare este vectorul dintre două stații GPS exprimat :

ca diferențe de coordonate carteziene sau elipsoidale în sistemul WGS 84 și o matrice de covarianță a diferențelor de coordonate ;

sau ca distanța spațială și precizia cu care a fost determinată .

3.4.2 Principii de proiectare a rețelelor GPS

La proiectarea observațiilor GPS trebuie să se aibă în vedere și alte elemente în afara celor de la proiectarea unei rețele geodezice clasice .

Exactitatea sau acuratețea exprimă fidelitatea redării caracteristicilor spațiale și a celor descriptive.În cazul observațiilor se referă la apropierea observațiilor de valoarea adevărată.

Precizia se referă la apropierea observațiilor repetatea sau a cantităților care derivă dintr-un set de observații repetate față de media simplă.

La proiectarea rețelelor GPS și a observațiilor ce urmează a fi efectuate în rețea trebuie să se aibă în vedere mai multe elemente care țin de metodologia de măsurare :

Proiectarea parametrilor în planul observațiilor GPS – scopul proiectării

observațiilor este de a maximiza acuratețea poziției ce urmează a fi determinată .

Grupul de parametri care trebuie luați în considerare la proiectarea unei rețele GPS sunt:

geometria rețelei – aici trebuie să se aibă în vedere numărul stațiilor GPS ,configurația acestora și bazele care se formează;

geometria sateliților – pentru a se obține rezultate bune trebuie să se cunoască și să se stabilească numărul sateliților ce vor fi observați din fiecare stație ,configurația acestor sateliți ;

receptoare

considerații privind timpul – pentru a micșora influențele ionosfereo observațiile trebuie sa fie efectuate într-o anumită perioadă a zilei;

modul de observare

modul de procesare

organizarea lucrărilor

Definirea datum-ului – este descrierea poziției și orientarea rețelei considerate pe suprafața pământului .

Definirea datum-ului poate fi făcută prin mai multe procedee :

considerarea unei rețele libere ;

menținerea unui punct fix;

considerarea mai multor punte fixe.

Proiectarea geometrică – o rețea cu cea mai puternică configurație și cea mai bună acuratețe a pozițiilor relative ar putea fi obținută dacă timpul și cheltuielile nu ar avea o prea mare importață ,dacă se dispune de receptoare care sunt capabile să urmărească un număr mare de sateliți disponibili ,dacă sunt utilizați toți sateliții vizibili și toate bazele posibile care pot fi create în rețea.

O astfel de situație nu poate fi decât teoretică deoarece:

– numărul sateliților care pot fi urmăriți simultan este limitat de numărul de canale al receptorului;

– lungimea bazei și orientarea acesteia afectează acuratețea componentelor estimate ale bazei deci și poziția relativă .

Selectarea acurateței de observare – exactitatea cu care sunt determinate distațele observate este unul dintre parametri importați care controlează acuratețea pozițiilor stațiilor .Cele mai multe observații au fost făcute prin măsurarea fazei purtătoare.

Selectarea configurației sateliților – când se utilizează receptoare care nu sunt capabile să urmărească toți sateliții disponibili este important să se stabilească setul de sateliți care vor da cea mai bună configurație pentru scopul urmărit .

Proiectarea în trepte a rețelei

Logistica – se urmărește ca lucrările ce urmează a fi efectuate să se realizeze prin costuri minime.

Utilizarea stațiilor GPS permanente –în zona rețelei geodezice proiectate este posibil să existe stații GPS permanente a căror observații sunt accesibile .Utilizarea stașiilor permanente este însoțită de utilizarea a unuia sau a mai multor receptoare mobile .În fiecare caz stația permanetă servește ca un punct de datum ,coordonatele sale urmând a primi pondere mare deoarece acuratețea cu care se cunoaște poziția acestui punct va fi mare.

Programe de procesare

Întreruperi în continuitatea efectuării observațiilor- aceste întreruperi sunt întâlnite când geometria sateliților GPS este așa de defavorabilă încât acuratețea poziției GPS este mai slabă decât nivelul prestabilit .

Efectele constângerii în înălțime –pentru aplicarea constrâgerilor se îmbunătățește puterea geometrică iar prim mărirea redundanței se îmbunătățește acuratețea .

Prelucrarea coordonatelor relative

Majoritatea soft-urilor de prelucrare a observațiilor GPS include și un program de prelucrare a măsurătorilor efectuate în rețeaua geodezică .Această prelucrare se poate face ca și în cazul rețelelor libere ,constrânse sau neconstrânse rezultând în final valorile cele mai probabile ale coordonatelor punctelor rețelei în sistemul WGS 84.

Prelucrarea distanțelor măsurate

Prin prelucrarea observațiilor GPS rezultă coordonatele punctelor noi din rețea și preciziile cu care se cunosc aceste coordonate.Programele de prelucrare ,incluse în soft-ul achiziționat odată cu aparatura GPS ,au funcții care realizează transformarea din sistemul tridimensional de coordonate în sisteme planimetrice și altimetrice prezentânduse preciziile de determinare a parametrilor transformării și nu preciziile cu care se cunosc pozițiile punctelor în cele două sisteme.

Distanțele înclinate rezultate din observațiile GPS sunt cunoscute cu o precizie mare.

3.5 Metode de culegere a datelor

Metoda drumuirii este un procedeu de îndesire a rețelei geodezice în vederea ridicării detaliilor topografice din teren.

Drumuirea este o linie poligonală frântă în care poziția reciprocă a punctelor este determinată prin măsurători de distanțe între punctele de frângere și măsurători unghiulare în punctele de frângere ale traseului poligonal.De cele mai multe ori traseul polignal se sprijină la capete pe puncte de coordonate cunoscute,care permit ca punctele de drumuire sa fie determinate într-un anumit sistem de coordonate. În acest caz ultima latură a traseului poligonal reprezintă o supradeterminare care permite un control al elementelor masurate în teren. Controlul elementelor măsurate devine și mai concludent dacă în punctele de coordonate cunoscute pe care se sprijină drumuirea, se masoară suplimentar direcții spre alte puncte de coordonate cunoscute ,fiecare reprezentând un alt element de control.

3.5.1 Clasificarea drumuirilor

Clasificarea drumuirilor în funcție de elementele de sprijin

Drumuire liberă;

Figura 3.17 Drumuire liberă

Drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute;

Figura 3.18 Drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute

Drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute și orientări cunoscute;

Figura 3.19 Drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute și orientări cunoscute

Drumuire cu punct nodal;

Figura 3.20 Drumuire cu punct nodal

În multe situații drumuirile se pot sprijini la capete pe puncte din alte drumuiri ,constituindu-se așa numitele rețele poligonale.

În această situație exista noțiunea de ’’ordin al drumuirii” și avem:

Drumuire principală

Drumuire secundară

Drumuire terțiară

Clasificarea drumuirilor dupa forma traseului poligonal:

Drumuiri întinse

Figura 3.21 Drumuire întinsă

Drumuiri închise

Figura 3.22 Drumuire închisă

3.5.2 Drumuire planimetrică sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute și laturi cu orientări cunoscute .Prelucrarea prin metoda clasică

Date inițiale:

punctele vechi A,B,C și D sunt marcate ,au fost recunoscute și identificate în teren;

punctele 2,3 ……..n-1 sunt marcate ,nu au coordonate cunoscute și pentru ele dorim să obținem coordonatele X,Y și H.

Măsurători :

Sunt folosite instrumente de precizie pentru măsurarea direcțiilor orizontale și verticale.cu ajutorul acestor direcții se determină unghiurile orizontale și unghiurile verticale .Se măsoară lungimile înclinate ale laturilor de drumuire.

Figura 3.23 Drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute și laturi cu orientări cunoscute

Etape de calcul:

Calculul distanțelor orizontale :

Calculul orientărilor laturilor de sprijin:

Calculul orientărilor provizorii ale laturilor de drumuire:

Calculul neînchiderii pe orientări și a corecțiilor de neînchidere pe orientări:

dacă :,unde

c- este aproximația de citire a teodolitului

n- este numărul de stații din drumuire

Corecția se calculează astfel:

Calculul corecției unitare pentru orientări :

Calculul orientărilor definitive

Pentru control se verifică dacă compensat este egal cu calculat din coordonate

Calculul coordonatelor relative provizorii

Calculul neînchiderilor pe creșterile de coordonate și a corecțiilor de neînchidere pe creșterile de coordonate

Se calculează eroarea planimetrică totală :

,pentru intravilan și terenuri cu panta ;

,pentru extravilan și terenuri cu pant

Se calculează corecțiile :

Calculul corecțiilor unitare:

Calculul coordonatelor relative compensate

Calculul coordonatelor absolute ale punctelor de drumuire

Capitolul 4 REALIZAREA CADASTRULUI IMOBILIAR – EDILITAR ÎN LOCALITATEA HARET, JUDEȚUL VRANCEA

Tema lucrării: Realizarea cadastrului imobiliar-edilitar în localitatea Haret, judetul [NUME_REDACTAT] topografic scara 1:500

se vor întocmi planuri pentru fiecare sector în parte;

se vor ridica toate detaliile întâlnite pe teren (poduri,stâlpi electrici,stâlpi telefonici, conducte, cămine ,etc.)

se vor ridica toate detaliile proprietăților (limite ,clădiri,limita categoriilor de folosință );

se completează în teren fișe ale bunurilor imobile ;

se vor evidenția următoarele :stâlpi ,rețele subterane (rețeaua de apă potabilă ,cămine,rețeaua de canalizare a apelor uzate ,rețele electrice amplasate subteran ,rețele de telefonie amplasate subteran, rețele de distribuție a gazului metan,etc );

rețelele vor fi amplasate pe planuri de situație cu culori și simboluri diferite penttru a fi ușor diferențiate iar pe suport magnetic în straturi (layer-e) succesive;

se va specifica tipul drumului (asfalt,beton, pietruit ,pământ).

Etape de lucru

Rețeaua de sprijin si de ridicare

Pentru realizarea planurilor topografice la scara 1:500 s-au folosit punctele din reteaua de triangulatie a Romaniei.

Din punctele din rețeaua de sprijin prin drumuiri sprijinite la capete pe puncte de coordonate cunosute s-au determinat puncte de stații din rețeaua de ridicare din care s-au cules puncte radiate la toate obiectivele de ridicat:cladiri,constructii,cămine,sanțuri,rețele electrice,termice,gaze,apa,etc.

Tabelul 4.1 Coordonatele punctelor de sprijin

Masuratorile topografice

Culegerea elementelor planimetrice din teren s-a efectuat cu stația totală Leica TCR 307 , precizia de determinare a distanțelor +3mm/km și precizia de determinare a unghiurilor .

Măsurătorile ,în teren ,s-au efectuat utilizând metoda drumuirii sprijinită la capete pe punctele B100,B101,B102,B103 de coordonate cunoscute .

Pentru sectoarele alese s-au efectuat două drumuiri independente.

Măsurarea unghiurilor în toate stațiile celor două drumuri s-au făcut prin metoda turului de orizont în poziția I și II a aparatuluila fel ca în exemplul de mai jos:

Tabelul 4.2 Măsurarea direcțiilor orizontale și verticale în tur de orizont în stația 1

Punctele din rețeaua de sprijin și de ridicare au fost materializate pe teren cu buloane metalice sau cu țăruși din lemn

După efectuarea măsurătorilor carnetul de teren al stației totale e descărcat

pe calculator , în formatul de mai jos .

#:S,M=B101,HT=1.419,TN=1,CS=7

I

#:V,M=B100,AH=163.0640,DI=097.9366,AV=100.9572,HV=1.460,TN=1,CS=20

#:V,M=001,AH=149.9840,DI=017.7122,AV=100.5856,HV=1.460,TN=1,CS=20

#:V,M=B100,AH=163.0641,DI=097.9364,AV=100.9571,HV=1.460,TN=1,CS=20

II

#:V,M=B100,AH=363.0643,DI=097.9368,AV=299.0430,HV=1.460,TN=1,CS=20

#:V,M=001,AH=349.9842,DI=017.7120,AV=299.4146,HV=1.460,TN=1,CS=20

#:V,M=B100,AH=363.0644,DI=097.9366,AV=299.0432,HV=1.460,TN=1,CS=20

#:v,M=401,AH=178.7860,DI=011.5770,AV=100.3430,HV=1.460,TN=1,CS=20

#:v,M=402,AH=179.3286,DI=004.2780,AV=101.4822,HV=1.460,TN=1,CS=20

#:v,M=403,AH=363.4284,DI=009.2550,AV=101.8540,HV=1.460,TN=1,CS=20

#:v,M=404,AH=384.3910,DI=018.6720,AV=101.6346,HV=1.460,TN=1,CS=20

#:v,M=405,AH=393.8800,DI=022.1450,AV=101.5892,HV=1.460,TN=1,CS=20

#:v,M=406,AH=032.2948,DI=009.3110,AV=101.9922,HV=1.460,TN=1,CS=20

#:v,M=407,AH=118.6272,DI=009.2370,AV=101.2516,HV=1.460,TN=1,CS=20

#:v,M=408,AH=155.6856,DI=029.4530,AV=100.6942,HV=1.460,TN=1,CS=20

#:v,M=409,AH=174.4260,DI=029.9590,AV=100.1586,HV=1.460,TN=1,CS=20

#:v,M=410,AH=225.4130,DI=021.2790,AV=99.2638,HV=1.460,TN=1,CS=20

#:v,M=411,AH=230.6514,DI=019.9170,AV=99.5146,HV=1.460,TN=1,CS=20

#:v,M=412,AH=238.7618,DI=011.5230,AV=100.1428,HV=1.460,TN=1,CS=20

#:v,M=413,AH=305.3126,DI=011.8790,AV=101.2906,HV=1.460,TN=1,CS=20

#:v,M=414,AH=308.6068,DI=016.9010,AV=100.8306,HV=1.460,TN=1,CS=20

#:v,M=415,AH=338.0316,DI=012.3930,AV=102.1334,HV=1.460,TN=1,CS=20

#:v,M=416,AH=319.5168,DI=015.9180,AV=101.0134,HV=1.460,TN=1,CS=20

#:v,M=417,AH=317.0314,DI=018.4570,AV=100.1920,HV=1.460,TN=1,CS=20

#:v,M=418,AH=309.5440,DI=022.1040,AV=99.9760,HV=1.460,TN=1,CS=20

#:v,M=419,AH=299.2418,DI=023.2250,AV=100.4210,HV=1.460,TN=1,CS=20

#:v,M=420,AH=289.4780,DI=048.3980,AV=100.1458,HV=1.460,TN=1,CS=20

#:v,M=421,AH=287.5218,DI=057.0430,AV=99.6876,HV=1.460,TN=1,CS=20

#:v,M=422,AH=261.1056,DI=046.9570,AV=100.9086,HV=0.500,TN=1,CS=20

#:v,M=423,AH=242.9412,DI=038.9190,AV=99.8560,HV=1.460,TN=1,CS=20

#:v,M=424,AH=234.3838,DI=025.3890,AV=98.8040,HV=1.460,TN=1,CS=20

#:v,M=425,AH=249.7456,DI=028.4830,AV=99.6192,HV=1.460,TN=1,CS=20

#:v,M=426,AH=260.0118,DI=027.6040,AV=99.8168,HV=1.460,TN=1,CS=20

#:S,M=001,HT=1.515,TN=1,CS=7

I

#:V,M=B101,AH=061.7688,DI=017.7121,AV=099.6138,HV=1.460,TN=1,CS=20

#:V,M=002,AH=298.1302,DI=044.3920,AV=102.3900,HV=1.460,TN=1,CS=20

#:V,M=B101,AH=061.7687,DI=017.7122,AV=099.6140,HV=1.460,TN=1,CS=20

II

#:V,M=B101,AH=261.7690,DI=017.7123,AV=300.3864,HV=1.460,TN=1,CS=20

#:V,M=002,AH=198.1304,DI=044.3921,AV=297.6102,HV=1.460,TN=1,CS=20

#:V,M=B101,AH=261.7691,DI=017.7124,AV=300.3863,HV=1.460,TN=1,CS=20

#:v,M=427,AH=360.3044,DI=9.3040,AV=92.0788,HV=2.500,TN=1,CS=20

#:v,M=428,AH=351.5476,DI=11.3560,AV=93.6024,HV=2.500,TN=1,CS=20

#:v,M=429,AH=337.6704,DI=13.1990,AV=94.2604,HV=2.500,TN=1,CS=20

#:v,M=430,AH=367.2744,DI=22.1080,AV=98.9062,HV=1.750,TN=1,CS=20

Întregul carnet de teren este anexat la sfârșitul lucrării.(Anexa 4 )

4.3 Calcule topografice

Prelucrarea datelor culese din teren s-a efectuat prin compensarea unghiurilor și distanțelor a drumuirii sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute și laturi de orientări cunoscute.

Cele două drumuiri au fost compensate pe rând pleecând de la punctele de coordonate cunoscute:

Tabelul 4.3 Coordonatele punctelor rețelei de îndesire

Datele necesare compensării se iau din carnetul de teren .

Drumuire I

Etape de calcul

1, Calculul distantelor orizontale

2, Calculul orientărilor de sprijin:

3, Calculul orientarilor provizorii:

4. Calculul corecției pe orientări:

5. Calculul corecției unitare:

6. Calculul orientărilor definitive:

7. Calculul coordonatelor relative provizorii:

8. Calculul erorilor de neînchidere:

9. Calculul corectiilor unitare:

10. Calculul coordonatelor relative:

11. Calculul coordonatelor absolute

12. Calculul coordonatelor punctelor radiate>

a. Calculul unghiurilor și de orientare a stației 8 :

b. Calculul ponderilor:

Calculul unghiului de orientare al stației 8 ca medie ponderată:

Calculul orientărilor de la stația 8 la punctele radiate :

Calculul distanțelor orizontale de la stația 8 la punctele radiate :

Calculul creșterilor de coordonate de la stația 8 la punctele radiate :

Calculul coordonatelor absolute pentru punctele radiate :

Rezultatele sunt structurate în Anexa 5 .

Drumuire II

Etape de calcul

Calculul distanțelor orizontale se face cu ajutorul formulei:

2.Calculul orientărilor de sprijin :

3, Calculul orientărilor provizorii

4. Calculul corecției pe orientări :

Calculul corecției unitare

Calculul orientărilor definitive

Calculul coordonatelor relative provizorii

Calculul erorilor de neînchidere:

Calculul corecțiilor unitare :

Calculul coordonatelor relative compensate :

Calculul coordonatelor absolute :

Calculul coordonatelor punctelor radiate :

a. Calculul unghiurilor și de orientare a stației 33:

b. Calculul ponderilor :

b. Calculul unghiului de orientare al stației 33 ca medie ponderată :

c. Calculul orientărilor de la stația 33 la punctele radiate :

Calculul distanțelor orizontale de la stația 33 la punctele radiate:

Calculul creșterilor de coordonate de la stația 33 la punctele radiate :

Calculul coordonatelor absolute pentru punctele radiate :

Toate datele sunt structurate în tabele care sunt atașate la sfârșitul lucrării.(Anexa 6 )

Tabelul 4.4 Coordonatele stațiilor primei drumuiri

Coordonatele stațiilor celei de-a doua drumuire și coordonatele punctelor tuturor punctelor radiate sunt atașate la sfârșitul lucrării.(Anexa 7 și Anexa 8.)

Aceste puncte noi determinate sunt raportate în softul Autocad 2007.

4.4 .Conținutul planurilor topografice

Planul topografic – este o reprezentare grafică convențională a unor porțiuni restrânse ale suprafeței topografice, proiectate pe un plan orizontal, micșorată la o anumită scară care prin detaliile pe care le conține redă în mod fidel suprafața topografică respectivă, fără să se țină seama de curbura Pământului.

Planurile topografice executate conțin situația planimetrică a tuturor parcelelor cadastrale. Suprafețele de teren delimitate pe categorii de folosință au fost individualizate prin numere de ordine. După prelucrarea drumuirilor s-a determinat precizia de determinare a punctelor de stație din rețeaua de ridicare.

Dupa efectuarea conversiei s-a efectuat întocmirea planului topografic la scara 1:500 în programul AutoCAD 2007 .

Calculul suprafețelor

Toate parcelele au fost calculate analitic pe calculator.

Redactarea și editarea planurilor

Dupa prelucrarea pe calculator a elementelor planimetrice s-a realizat planul topografic la scara 1:500 pentru obiectivele detinute de [NUME_REDACTAT] Mărășești.

Redactarea planului s-a facut prin digitizare pe calculator.

Editatarea planului s-a efectuat pe hartie la plotterul OCE 5120 si multiplicarea s-a efectuat la copiator.

8. Întocmirea registrelor cadastrale

[NUME_REDACTAT] este împărțită în 8 sectoare ,4 din acestea făcând obiectul proiectului.În aceste 4 sectoare s-au întocmit fișele bunurilor imobile pentru fiecare proprietate (Anexa 9)