Masuri de Prevenire Si de Combatere a Solurilor

CUPRINS

PARTEA I – ASPECTE FUNDAMENTALE

[NUME_REDACTAT] 1 – Aspecte preliminare privind cercetarea geografică a spațiului rural

Capitolul 2 – Concepte, relații, interdependențe

Capitolul 3 – Geografia rurală – Aspecte teoretico-metodologice

Capitolul 3 – Utilizarea tehnicilor GIS

3.1. Baza de date

3.2. Soluții GIS pentru agricultură

Capitolul 4 – Dezvoltarea durabilă: condiție a echilibrului sistemelor rurale

PARTEA A II-A – DEZVOLTAREA DURABILĂ

ÎN LOCALITATEA MĂRUNȚEI-OLT

Capitolul 5 – Factorii potențiali

5.1. Cadrul natural

5.1.1. Poziția geografică

5.1.2. Potențialul economic al reliefului

5.1.2. Potențialul climatic

5.1.3. Potețialul vegetației

5.1.4. Potențialul pedologic

5.1.5. Potențialul hidrologic

5.2. Factorul socio-economic

5.2.1. Populația

5.2.1.1. Evoluția numerică a populației

5.2.1.2. Structura populației

5.2.1.2.1. Structura pe grupe de vârstă și sex

5.2.1.2.2. Structura etnică și confesională

5.2.1.2.3. Structura economică a populației

5.2.2. Fondul funciar

5.2.2.1. Producția agricolă

5.2.3. [NUME_REDACTAT] 6 – Factorii restrictivi

6.1. Problemele de mediu

Capitolul 7 – Coordonate de acțiune în dezvoltarea durabilă

rurală a comunei Mărunței

7.1. Menținerea suportului fizic natural la parametrii corespunzători

7.2. Influxul de calitate în devenire componentei geografice

7.3. Adaptarea economiilor rurale la cerințele dezvoltării durabile

Capitolul 8 – Măsuri de prevenire și de combatere a solurilor și a terenurilor agricole în scopul dezvoltării durabile

8.1. Aplicarea îngrășămintelor organice și minerale pe terenul agricol

8.2. Aplicarea îngrășămintelor cu AZOT

8.3. Reducerea pierderilor de azot prin din îngrășăminte

8.4. Documentele de evidență – gestiunea nutrienților

8.5. Efectul provenit din silozuri

8.6. Pășunatul liber și menținerea animalelor pe pășune

Concluzii. Analiza SWOT a dezvoltării rurale durabile din comuna Mărunței

CUPRINS

PARTEA I – ASPECTE FUNDAMENTALE

[NUME_REDACTAT] 1 – Aspecte preliminare privind cercetarea geografică a spațiului rural

Capitolul 2 – Concepte, relații, interdependențe

Capitolul 3 – Geografia rurală – Aspecte teoretico-metodologice

Capitolul 3 – Utilizarea tehnicilor GIS

3.1. Baza de date

3.2. Soluții GIS pentru agricultură

Capitolul 4 – Dezvoltarea durabilă: condiție a echilibrului sistemelor rurale

PARTEA A II-A – DEZVOLTAREA DURABILĂ

ÎN LOCALITATEA MĂRUNȚEI-OLT

Capitolul 5 – Factorii potențiali

5.1. Cadrul natural

5.1.1. Poziția geografică

5.1.2. Potențialul economic al reliefului

5.1.2. Potențialul climatic

5.1.3. Potețialul vegetației

5.1.4. Potențialul pedologic

5.1.5. Potențialul hidrologic

5.2. Factorul socio-economic

5.2.1. Populația

5.2.1.1. Evoluția numerică a populației

5.2.1.2. Structura populației

5.2.1.2.1. Structura pe grupe de vârstă și sex

5.2.1.2.2. Structura etnică și confesională

5.2.1.2.3. Structura economică a populației

5.2.2. Fondul funciar

5.2.2.1. Producția agricolă

5.2.3. [NUME_REDACTAT] 6 – Factorii restrictivi

6.1. Problemele de mediu

Capitolul 7 – Coordonate de acțiune în dezvoltarea durabilă

rurală a comunei Mărunței

7.1. Menținerea suportului fizic natural la parametrii corespunzători

7.2. Influxul de calitate în devenire componentei geografice

7.3. Adaptarea economiilor rurale la cerințele dezvoltării durabile

Capitolul 8 – Măsuri de prevenire și de combatere a solurilor și a terenurilor agricole în scopul dezvoltării durabile

8.1. Aplicarea îngrășămintelor organice și minerale pe terenul agricol

8.2. Aplicarea îngrășămintelor cu AZOT

8.3. Reducerea pierderilor de azot prin din îngrășăminte

8.4. Documentele de evidență – gestiunea nutrienților

8.5. Efectul provenit din silozuri

8.6. Pășunatul liber și menținerea animalelor pe pășune

Concluzii. Analiza SWOT a dezvoltării rurale durabile din comuna Mărunței

PARTEA I – ASPECTE FUNDAMENTALE

Introducere

A realiza un studiu despre spațiul rural reprezintă un demers care angajează, mai ales din perspectiva faptului că acesta reprezintă un organism viu, dinamic, aflat într-o continuă devenire, în căutarea unui echilibru cu urbanul și cu mediul în care a apărut. Amploarea universului rural a fost și continuă să fie abordată multidisciplinar, pe fațete ale realității, iar studiile de sinteză, menite să acopere cantitativ și calitativ întreaga paletă a componentelor acestui univers solicită eforturi conjugate din partea comunității științifice și a instituțiilor de profil.

Ruralul reprezintă forma cea mai veche de umanizare a Terrei, expresia închegării legăturilor dintre om și mediul său proximal, cu toate implicațiile de ordin social, economic, cultural și spiritual. De asemenea, ruralul deține întâietatea cronologică față de urban, deoarece primele comunități umane au dezvoltat un mod de viață în acord cu echilibrul mediului înconjurător, cu un grad redus de artificializare pe când, urbanizarea, care a urmat firesc în timp, a apărut pe seama îndepărtării tot mai pronunțate de viața în armonie cu natura, constituindu-se într-un cadru de independență față de mediul natural.

Aspectele economice, sociale și ecologice ale zonei rurale sunt de natură complexă și au implicații profunde în fondarea politicilor de dezvoltare durabilă. Procesul de urbanizare a fost subliniat în ultimele două secole, datorită industrializării rapide a devenit una dintre problemele globale ale omenirii din cauza disparităților economice, sociale și culturale, care caracterizează civilizația urbană și rurală.

Dezvoltarea rurală, care vizează îmbunătățirea calității vieții reprezintă factorul cheie al creșterii durabile, a eficienței producției agricole, precum și a stabilității sociale în zonele rurale. Agricultura, ca industrie primară în zonele rurale este sursa majoră (și de multe ori singura) de muncă și a veniturilor pentru persoanele din mediul rural. Acesta influențează direct procesele economice, sociale, demografice și în teritoriile rurale, afectează decontarea terenurilor regenearea acestora și asigură menținerea integrității teritoriale și culturale a țării.

Prin urmare, politica de stat în domeniul agriculturii ar trebui precedată de dezvoltarea durabilă a zonelor rurale, bazată pe abordări economice, sociale și de mediu. Una dintre cele mai importante amenințări la adresa eficacității politicilor de stat în zonele rurale este contrastul dintre atracțiile vieții de oraș și contestațiile negative ale vieții rurale. De sprijin de stat și bugetul subvențiilor este necesar pentru a accelera procesul de stagnare, dar nu suficient pentru a asigura o dezvoltare durabilă pe termen lung.

Oamenii, atrași de un nivel de trai mai ridicat în zonele urbane, au tendința de a părăsi zonele tradiționale rurale de locuire în favoarea aglomerării urbane. Pentru a preveni această tendință negativă și să se păstreze resursele de muncă în zonele rurale, politica de stat ar trebui să fie reorientată de la atitudini exclusiv economice la o combinație de factori economici, sociali, de mediu și culturali.

Aceasta este relevantă în special pentru zonele învecinate a marilor orașe. La prima vedere, astfel de zone predominant non-rurale sunt în poziția de o mai bună comparație cu cele din mediul rural, deoarece indicatorii economici majori (nivel de venit, intrări de muncă, ratele de ocupare, etc.) sunt mai mari. Cu toate acestea, faptul că este în primul rând din cauza oportunităților de angajare în domeniile respective, nu sunt legate de agricultură (comerț, servicii, etc.) sau persoane care fac naveta din localitățile rurale înconjurătoare către centrele urbane. Într-o astfel de dezvoltare durabilă, situația producției agricole tradiționale și modul rural de viață sunt chiar într-un pericol mai mare, în ciuda atractivității mai mare a acestor zone "pseudo-rurale". Acesta este motivul pentru abordările complexe menționate mai sus, trebuie să se aplice în zonele predominant non-rurale, precum și în scopul de a asigura căi de dezvoltare diversificate și multipolare.

După cum se știe, împreună cu politica agricolă, acest proces reprezintă al doilea pilon al dezvoltării integrate pe termen lung a zonelor rurale românești. Conceptul actual de dezvoltare durabilă a fost dezvoltat pornind de la recunoașterea limitelor de creștere economică. Teoria creșterii economice a fost limitată în esență la economie pure pentru o lungă perioadă de timp neglijând aspectele esențiale ale dezvoltării, cum ar fi: om-natură, societății de mediu, om-societate, relațiile dintre politică și tehnologie, etc. necesitatea de a aborda problemele de dezvoltare economică în corelație cu și în contextul mediului lor natural, tehnologic, social, politic și cultural în ultimele decenii, a devenit un deziderat de studii asupra evoluției umane pe Pământ. Sa constatat faptul că modelele de creștere economică ar putea avea consecințe negative în ceea ce privește îndeplinirea nevoilor umane pe termen lung.

Capitolul 1 – Aspecte preliminare privind cercetarea

geografică a spațiului rural

Știință înseamnă cunoaștere, iar setea de cunoaștere a caracterizat dintotdeauna ființa omenească. Dorința de a cunoaște, de a pătrunde sensurile adânci ale existenței, de a descoperi și a înțelege realitatea înconjurătoare reprezintă una din caracteristicile definitorii ale omului. „Trezindu-se" în mijlocul naturii, el a trebuit să își definească clar raporturile cu oicumena sa și, mai târziu, să le consolideze. Faptul că din zorii existenței sale omul cercetează și scrutează orizonturile (atât cel apropiat cât și cel depărtat) are de-a face, cu siguranță, cu „instinctul", menirea am putea spune, de a-și organiza și administra locul în natură și, fără echivoc, chiar natura însăși.

Așadar știința se leagă de acest foc nestins al omului de a cunoaște, a înțelege, cu scopul de a pune în practică pentru a trăi mai bine, într-un cuvânt pentru a afla „optimul în toate". Cum nu putem disocia cunoașterea de obiectul ei, vom admite că obiectul are o însemnătate considerabilă căci, fără obiect, nu putem desfășura acea activitate investigatoare mentală și practică prin care dorim să aflăm cât mai multe despre acesta.

Câte obiecte, atâtea științe, s-ar putea spune… însă cu cât este obiectul mai exact și mai corect perceput, fără vreo influență de subiectivitate, cu atât știința asociată acestuia va fi mai veritabilă, mai autentică și mai apropiată de adevăr. Lipsind perceperea obiectului de claritate, cunoașterea lui nu va putea fi niciodată pe măsură și va fi departe de imaginea și proiecția conferită în termenii unei percepții clare și obiective.

Din perspectivă geografică, ruralul reprezintă „spațiul integrat al formelor primare și rezidențiale, amplificat și cu structuri secundare și terțiare, într-o corelare strânsă cu potențialul productiv al factorilor de mediu" (I. Velcea, 2006). Prin tehnici proprii de cercetare științifică geografia rurală deține abilitatea de a configura sinteza acestui spațiu complex și integrat, privit dintr-o triplă perspectivă: a complexului fizico-geografic, a comunităților rurale (cu toate implicațiile sociologice) și a funcțiilor geoproductive (agricultură, industrie, economie forestieră, transporturi, turism etc.) – în strânsă corelație cu integrarea lor cu așezările urbane.

Capitolul 2 – Concepte, relații, interdependențe

Conceptul de dezvoltare rurală durabilă a apărut la sfârșitul anilor 1960, odată cu conștientizarea nevoii de introducere a unor noi norme de dezvoltare teritorială a localităților rurale și îmbunătățire a condițiilor de trai a locuitorilor spațiului rural care să fie în concordanță cu noua legislație privind protecția mediului ambiant. Pentru a putea defini dezvoltarea rurală durabilă este necesară definirea ruralului și a spațiului rural.

Badouin (1971), în cursul său de economie rurală, definește spațiul rural în opoziție cu cel urban, desemnând prin acest concept „zone caracterizate printr-o populare de o densitate relativ slabă și prin preponderența activităților agricole". Luând în considerare faptul că spațiul rural nu este un ansamblu omogen, în opoziție cu spațiul urban, se pot observa câteva caractenstici:

– nu suportă aglomerări sau concentrări de oameni;

– în interiorul spațiului rural, aglomerările sunt limitate la dimensiunile satului;

– spațiul rural se pretează pentru activități de tip agricol.

Ruralul poate fi definit de asemenea în opoziție cu urbanul. Din punct de vedere demografic, [NUME_REDACTAT] Unite a elaborat un set de criterii de definire a dimensiunilor localităților urbane și rurale ținând cont de dimensiunile acestora la nivel mondial.

Localitate urbană – localitate în care majoritatea resurselor de munca este ocupată în activități neagricole cu un nivel diversificat de dotare și echipare, exercitând o influență socio-economică constantă și semnificativă asupra zonei înconjurătoare.

Localitate rurală – se caracterizează prin:

a) majoritatea forței de muncă se află concentrată în agricultură, silvicultură, pescuit, oferind un mod specific și viabil de viață locuitorilor săi, și care prin politicile de modernizare își va păstra și în perspectivă specificul rural;

b) majoritatea forței de muncă se află în alte domenii decât cele agricole, silvice, piscicole, dar care oferă în prezent o dotare insuficientă necesară în vederea declarării ei ca oraș și care, prin politicile de echipare și de modernizare, va putea evolua spre localitățile de tip urban.

Desemenea ruralul poate fi definit ca fiind acel concept care cuprmde toate activitățile care se desfașoară în afara urbanului și cuprinde trei componente esențiale: comunitățile administrative constituite din membri relativ puțin numeroși și care au relații mutuale; dispensarea pronunțată a populației și a serviciilor colective; rolul economic deosebit al agriculturii și silviculturii (Bold și colab., 2003).

[NUME_REDACTAT] 1296/1996 cu privire la [NUME_REDACTAT] a spațiului rural, [NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT] a definit spațiul rural ca fiind arealul care „cuprinde o zonă interioară sau de coastă care conține satele și orașele mici, în care majoritatea părții terenului este utilizată pentru:

– agricultură, silvicultură, acvacultura și pescuit;

– activitățile economice și culturale ale locuitorilor acestor zone (artizanat, industrie, serivicii etc);

– amenajările de zone neurbane pentru timpul liber și distracții (sau de rezervații naturale);

– alte folosințe (cu excepția celor de locuit) .

Principala funcție a dezvoltării durabile este satisfacerea nevoilor generațiilor prezente cu asigurarea resurselor pentru satisfacerea nevoilor generațiilor viitoare prin măsuri sustenabile care au, îndeosebi, în vedere conservarea și creșterea resurselor existente și factorilor de producție prezenți. Acest concept este limitat, în cadrul său nefiind luați în considerare factori sociali, culturali și politici care pot influența calitatea vieții și condițiile de trai ale locuitorilor rurali.

Dezvoltarea durabilă a zonelor rurale necesită o anumită infrastructură esențială, precum cea rutieră, energetică, apă și canalizare, care este necesară pentru a dezvolta sistemele (economice) umane. Trebuie totodată să se ia în considerare posibilitatea implicării politicului care reprezintă o componentă esențială în cadrul procesului de dezvoltare rurală durabilă. Astfel, se disting multiple dimensiuni ale dezvoltării rurale cum ar fi:dezvoltarea resurselor umane; resurse naturale și mediu ambiant, creșterea competitivității economice, dezvoltarea infrastructurii, știință și tehnologie, politici publice și administrație locală.

Capitolul 3 – Geografia rurală

Aspecte teoretico-metodologice

Pentru a aborda un studiu de geografie rurală, considerăm necesar a aduce în discuție, o serie de elemente ce se constituie în considerații teoretico-metodologice.

Studiul tuturor aspectelor ce depășesc urbanul, reprezintă zone de interes pentru diferite domenii științifice și chiar pentru diferite ramuri ecografice; geografia economică (fiind una dintre ele), însă prin domeniul ei de cercetare se caracterizează printr-un dinamism impus de om în raportul permanent cu resursele naturale. Specializarea accentuată a domeniului socio-economic a condus la apariția unor discipline de analiză a tuturor transformărilor cantitative înregistrate în mutațiile cadrului natural.

Este de reținut ideea exprimată de geograful [NUME_REDACTAT], și anume că: Diviziuniale geografiei sunt diviziuni nu ale obiectului, ci ale cercetării organizate pe etaje și moduri de elaborare, pe ramuri sau compartimente.

În această accepțiune, Geografia rurală este o ramură a geografiei, o disciplină particulară care determină și definește ruralul ca aria cea mai cuprinzătoare de afirmare a omului în spațiul geografic. Abordarea ruralului interdisciplinar și interreiațional, urmărește în egală măsură cadrul natural și existența, perenitatea acestuia ca suport pentru activitatea agricolă și implicațiile geodemografice și sociale ce rezultă din întrepătrunderea acestora.

Geografia rurală este considerată o ramură geografică particulară, specializată și consacrată cunoașterii științifice a întregului spațiu geografic rural. Totodată, acesteia îi sunt caracteristice o serie de subramuri ca: geografia utilizării terenurilor, geografia habitatului rural, geografia industriei rurale (întreprinderile mici și mijlocii), turismul rural (agroturism), etc.

Toate aceste aspecte menționate evidențiază că mediul rural reprezintă o proiecție spațială (în care se îmbină activități primare, secundare și terțiare), ce nu poate fi' șablonizată, uniformizată. El este o realitate geografică, un ansamblu ce este condiționat de elementele supuse unei dinamici continue, generatoare de noi forme de manifestare; el reprezintă totodată un teritoriu cu o evoluție seculară, cu o civilizație diversă care a primit influențe din sfera economicului, socialului și politicului. Este locul și modul de viață al populației antrenate în activitățile productive.

Acest spațiu se diferențiază prin structur și funcții distincte care au contribuit la dezvoltarea economiilor locale J naționale. Prin prisma evoluției, organizării și activităților desfășurate, ruray se impune printr-o cercetare interdisciplinară. Acest demers științific inter disciplinar acționează pentru gestiunea și amenajarea spațiului geoproductiv dar și pentru modernizarea habitatului rural, pentru protecția și ocrotirea calitătii mediului ambiant.

În activitatea de cercetare și în literatura de specialitate, se utilizează o serie de noțiuni și concepte care definesc cadrul operațional al unor organisme destinate să gestioneze activitatea rurală. Se pot aminti noțiuni ca: spațiu rural, spațiu agrar, habitat rural, peisaj rural, peisaj agrar, regiune agrogeografică, agroecosistem, etc. și concepte ca de exemplu: geografie rurală, geografia așezărilor rurale, dezvoltare rurală, disparitate teritorială, dinamică teritorială, geoeconomie, etc. Se analizează fiecare termen în parte cu implicațiile lui cu atât mai mult cu cât lucrările din domeniu o realizează în detaliu.

Spațiul rural – poate fi înțeles ca teritoriu care polarizează diverse forme ale structurilor funciar-agrare (în care se asociază peisaje predominant alcătuite din culturi agricole și suprafețe cu vegetație naturală – zone de pășunat și păduri) sau ca spațiu limitat care se caracterizează prin diverse forme de așezări umane și terenuri cultivate permanent, pășuni și fânețe naturale care aparțin locuitorilor și reprezintă loc de muncă pentru aceștia.

Spațiul agrar – vizează aspecte economice, tehnice, relațiile dintre producția agricolă și tehnologia agricolă; este vorba de relațiile dintre comunitățile umane și favorabilitatea mediului, de capacitatea omului de a amenaja câmpurile cultivate și de diferite forme ale modului de viață. Deci noțiunea de „rural" nu este similară celei de „agrar".

Aceste două noțiuni, „spațiu rural" și „spațiu agrar" definesc obiectivele cercetării a două discipline geografice distincte ale „Geografiei rurale" și ale „Geografiei agriculturii".

Peisajul agrar – este o componentă a peisajului rural, deosebindu-se m structura acestuia, prin elementele sale geoproductive.

Baza peisajului agrar o constituie „câmpul cultivat" care trebuie să ocupe un spațiu important din teritoriul rural.

Peisaiul rural – înglobează atribute ale peisajului agrar, incluzându-le și pe cele de habitat, amenajările teritoriului, obiectivele istorice, căile de comunicație, etc.

Regiunea agrogeografică – este un concept pentru evidențierea formelor teritoriale de organizare, amenajare și echipare a spațiului cu destinație agrar-productivă. Ea cuprinde o parte din elementele peisajului rural care și dau specificitate de specializare agroproductivă, de habitat și de corelații între acestea.

Geoeconomia agrară – stabilește relațiile, interdependențele și conexiunile factorilor de mediu cu specializarea și diversitatea producției agricole și a celei industrial-agrare în profil teritorial, ținând cont și de implementările de energie socială – mecanizare, chimizare, inginerie genetică și de calificarea forței de muncă. Totodată, geoeconomia agrară, prin conceptele și materialele științifice cu implicații practice, oferă disponibilități atât în repartizarea capacității factorilor agroproductivi, cât și în amplasarea elementelor biologice în concordanță cu natura geoecologică a terenurilor agricole. Evaluarea potențialului factorilor geoecologici se sprijină efectiv pe o riguroasă analiză a condițiilor naturale ca premise ale dezvoltării rurale, cu favorabilitățile și restrictivitățile ce decurg din acestea. Odată cu evaluarea cantitativă și calitativă a potențialului natural și cu definirea capacitătii potențiale a acestuia, se pot analiza elementele potențialului uman si economic, de gestionare și optimizare a utilizării terenurilor agricole, de specializare a producției agricole și de modul în care acestea acoperă nevoile sociale.

Habitatul rural – cuprinde formele de localizare a comunităților umane, practic varietatea tipurilor de localități rurale. Așezarea semnifică repartiția populației si a formelor organizării sale într-un anumit reprezintă o categorie geografică complexă care reflecta modude repartiție a gospodăriilor comunității umane în interiorul spațiului pe care vabnfica

Așezarea rurală este o parte componenta a mediului rural, un centru de productîe fată de care gravitează un anumit teritoriu, cu însușin fizice și economico-geografice de un anumit fel.

Așezările rurale sunt prezente ca formațiuni spațiale dstincte, cu anumite caracteristci în cea ce privește densitatea populaței și construcțiile, dar mai ales, locul lor în procesul producței și schmburlor, în valorificarea resurselor mediului înconjurător, a componentelor naturale și sociale ale acestuia. Ele reprezntă categorii geografice create de om și fac parte din ansamblul geografic al unei reguni în care se dsting ca forme de rezidență cât și ca centre de producție.

Diferența dintre terminologiile habitat și așezare

Habitatul rural reprezintă o categorie geografică complexă, care reflectă modul de repartiție a gospodăriilor comunității umane în interiorul spațiului pe care îl valorifică (în acest spațiu au apărut și s-au dezvoltat structurile sociale si relațiile dintre acestea). Așezarea rurală este o rezultantă a interacțiunii factorilor fizico-geografici și social-economici și anume:

• factorii cadrului natural (relief, climă, sol, ape);

• factorii geo-economici ce imprimă o anumită structură și formă satelor;

• factorii istorici ce intervin în apariția, evoluția, permanentizarea sau

dispariția vetrelor de sat;

• factorii politici administrativi care își pun amprenta prin legislație, organizare administrativ – teritorială, asupra configurației așezărilor.

Se apreciază că așezarea rurală este o parte componentă a mediului rural, un centru de producție spre care gravitează un anumit teritoriu, cu caracteristici fizice și economico-geografice specifice. Relația – calitate, caracteristici ale cadrului natural – așezări rurale – stă la baza geografiei rurale.

Urmărind analiza așezărilor umane în general și a celor rurale în special, acestea se prezintă ca organisme integrate într-un teritoriu de referință, ce constituie pentru el mediul din care își ia resursele și în care distribuie propriile valori sau deșeuri.

Astfel, așezările umane se comportă ca un sistem termodinamic și informațional optim deschis. Se apreciază că este un sistem termodinamic datorită transferului permanent de masă și energie.

Complexitatea cantitativă și calitativă a fluxurilor de intrare depinde de capacitatea de absorbție a așezării umane, de nivelul reacțiilor interne. Astfel o anumita structură și intensitate a acestor fluxuri se realizează la nivelul unui sat.

Spațiul rural a fost modelat de om de-a lungul timpului. în funcție de nevoile sale pe care 1-a creat prin munca sa și 1-a "umplut" cu creațiile sale de natură antropică. Ruralul are capacitatea de a conserva și reconstrui cadrul natural, ca urmare a presiunii antropice mai reduse.

Spațiul rural a apărut odată cu sedentarizarea populației și apariția primelor așezări permanente. El se constituie ca rezultat al eforturilor depuse de oameni pentru transformarea mediului înconjurător în scopul satisfacerii necesităților acestora. De-a lungul timpului, s-a creat o serie de relații durabile. între societatea rurală și spațiul carea îi asigură existența, relații întărite prin tradiție, obiceiuri și interese, exprimate în peisaj. îndeosebi prin modalități diferite de utilizarea a terenurilor. Menținerea calităților naturale ale mediului în timp mai îndelungat are ca scop asigurarea resurselor de trai necesare populației.

Spațiul rural poate fi clasificat din punct de vedere structural, diferențiat pe criteriul economic și social:

– Spațiu rural periurbau – se află situat în imediata apropiere a marilor centre urbane, fiind sub influența economică, demografică și administrativă a acestor centre urbane. Activitățile urbane alternează cu cele rurale, economia fiind bine dezvoltată și diversificată, cu o agricultură intensivă adaptată cerințelor pieței de desfacere. Populația, în cea mai mare parte practică navetismul. rețelele de comunicație fiind foarte dezvoltate. în această categorie intră comunele mari. situate în apropierea municipiului Constanța: Valu lui Traian. Cumpăna, Agigea.

– Spațiu rural intermediar – este o zonă agricolă a spațiului rural, unde predomină fermele și asociațiile private. Agricultura are caracter atât intensiv, cât și extensiv, cu o populație numeroasă care lucrează iu acest domeniu. Este un spațiu de producție, ce cuprinde suprafețele cu diverse culturi agricole, dar și fermele zootehnice.

După alte criterii spațiul rural este împărțit în felul următor:

Zona (regiunea) rurală – se referă la o regiune omogenă, la teritorii de un singur tip. După OCDE, sunt identificate ca fiind zone rurale acele comunități cu densitate a populației de sub 150 loc./kmp, acestea fiind grupate în regiuni predominant rurale, semnificativ rurale și predominant urbane. [NUME_REDACTAT] se bazează pe gradul de urbanism și identifică:

zone dens populate: grupuri de localități învecinate, fiecare cu o densitate mai mare de 500 loc/kmp și un total al populației zonei de cel puțin 50000 locuitori;

zone intermediare: grupuri de localități, fiecare cu o densitate mai mare de 100 loc/kmp și care nu aparțin unei zone dens populate;

zone puțin populate: grupuri de localități neclasificate ca fiind nici dens populate și nici intermediare.

După specificul activităților, [NUME_REDACTAT] delimitează cinci tipuri de zone rurale:

– „rural profund” – comunități cu 70% populație rurală și mare declin demografic;

– „rural semiagricol” – declin demografic dar cu comunități care au întinse exploatații agricole și o agricultură rentabilă;

– „ruralul în mutație” – cu o populație agricolă viguroasă formată din salariați industriali

calificați;

– „ruralul în stagnație” – populația agricolă este viguroasă, ruralul aflându-se în trecere de la agricultură la industrie;

– „ruralul intermediar” – cu populație agricolă încă importantă, cu mare proporție de inactivi și retrași.

Capitolul 3 – Utilizarea tehnicilor GIS

O componentă importantă în acest mecanism complex de fluxuri și transformări – ruralul este reprezentată de informația spațială. Și, cum spațiul este teatrul de desfășurare a tuturor proceselor și fenomenelor geografice, economice, sociale, istorice și de ală factură, rezultă că a obține informație spațială trebuie să constituie o preocupare de prim ordin în orice demers de dezvoltare socio-economică.

Referitor la sisteme, omul a căutat dintotdeauna să abstractizeze obiectele, fenomenele și procesele care îl înconjoară cu ajutorul modelelor. Cercetarea științifică a prezentului cunoaște un palier deosebit de larg de modele, de la cele matematice la cele economice, environmentale sau medicale. [NUME_REDACTAT] Geografic face parte din categoria modelelor informațional-cartografice și este utilizat în scopuri dintre cele mai diverse care includ, pe lângă realizarea de hărți, obținerea de informații în urma unor serii de analize cu un grad foarte înalt de complexitate.

În primul rând, un [NUME_REDACTAT] Geografic este o asociere de persoane (preponderent specialiști), date alfanumerice și spațiale, metode analitice, pachete software și unități hardware organizate împreună pentru a crea, gestiona și oferi un anumit tip de informație prin intermediul prezentărilor de manieră geografică (M. Zeiler, 1999). în al doilea rând, dintr-o altă perspectivă, un GIS este o colecție de baze de date însoțită de o serie de aplicații necesare pentru gestiunea acesteia. Caracteristica de bază a [NUME_REDACTAT] Geografic este abilitatea de a lega datele spațiale de datele alfanumerice și de a le reprezenta într-o manieră proprie. Fiind un sistem particular de gestiune a bazelor de date (spațiale și alfanumerice) arhitectura unui GIS are la bază diverse tipuri de date. Tipurile de date alfanumerice sunt comune atât GlS-ului cât și altor SGBD (Sisteme de Gestiune a Bazelor de Date), însă ceea ce deosebește GIS de acestea din urmă este categoria de date spațiale, cu tipurile sale caracteristice.

Pachetul software ArcGIS (produs de către [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] – ESRI, Reedlands, California), folosit extensiv în cadrul cercetărilor de față, a implementat aceste tipuri de date spațiale sub formă obiectuală în cadrul unei baze de date geografice (geodotobase) care include tipul vectorial sub forma claselor entitate (feature classes) și a seturilor de clase entitate (feature dataseis), tipul raster sub forma seturilor de date raster (raster dataseis) iar tipul TIN sub forma rețelelor triangulare neregulate (triangulated irregular networks).

Planificarea tradițională de utilizare a terenurilor este implicată in mai multe surse diferite de informare tipărite cum ar fi diverse manualele, hărți topografice, fotografii aeriene, hărți de vegetație, de inundații, hărți hidrologie și bineințeles, studii de proprietate.

Astăzi, aceste progrese au fost realizate în sisteme digitale extraordinare pentru utilizarea în planificarea utilizării terenurilor. Programe de calculator, inclusiv sisteme suport de decizie (modele), sisteme informaționale geografice (GIS), foi de calcul, baze de date, precum și programe de editare a imaginilor au o contribuție semnificativă la viteza și eficiența procesului de planificare globală. De asemenea sunt disponibile fotografii ieftine uneori gratuite și imagini digitale, hărți digitale și opțiuni de distribuție a fișierelor digitale.

Conversia informațiilor tipărite în format digital și integrarea acestora folosind tehnicile de GIS permit utilizarii terenurilor de a corela straturi multiple de date la o locație și de manipula apariția datelor pentru a vizualiza tendințele și modelele. GIS permite de asemenea georefențierea imaginilor, adică mai pe scurt procesul de georefentierea înseamnă spațializarea unui element, prin atribuirea coordonatelor și de setarea proiecției.

Un GIS permite accesul la cantități mari de informații rapide și eficiente.

GIS permite vizualizarea informațiilor în moduri noi, dezvăluie relațiile dintre modele și tendințe care nu sunt vizibile cu alte sisteme populare". Un GIS este un sistem de cartografiere tematică, ceea ce înseamnă că poate produce hărti pe baza unor teme, cum ar fi harta geomorofologică, hidrologică, hărți demografice etc. Caracteristicile unei hărți pot fi legate de informațiile corespunzătoare cuprinse în tabelele bazei de date. Un alt avantaj este că acesta este un produs dinamic, mai degrabă decât un produs static, făcându-l ușor pentru a actualiza, edita și reproduce hărți. Straturile multiple de hărți pot fi afișate rapid într-o varietate de combinații pentru a se potrivi nevoilor utilizatorului.

3.1. Baza de date

Baza primară

– imaginile satelitare, in funcție de combinarea celor 3 benzi (RGB – red, green, blue) pot oferi anumite informații cu grad mai mic sau mare de precizie, această precizie ține foarte mult cont și de rezoluție. Acest tip de date oferă mai degrabă date privind utilizarea și acoperirea terenurilor, de exemplu prin combinarea benzilor spectrale se pot distinge pădurile față de vegetația ierboasă sau căile de comunicație de rețeaua hidrografică etc. Cele mai folosite combinații de benzi spectrale sunt: 123, 321, 234, 432, 453, 457, 247, 742 etc, fiecare dintre acestea se axează pe anumite caracetristici, unele dintre ele pot diferenția unele etaje de vegetație cum ar fi de exemplu pădurile de foioase față de cele conifere, în scop agricol este utilizat mai ales pentru caracteristicile substratului pedologic în cea ce privește umiditatea, inclusiv calitatea stratului de zăpadă

– ortofotoplanurile, acestea se realizează cu diferite aparate de zobor performante, cum ar fi drona. Pentru analiza terenurilor agricole aceastea oferă informații mult mai precse și cu un nivel de detaliere mult mai ridicat, astfel se pot recunoaște parcelele și după principalele tipuri de culturi, ca și în cazul anterior această analiză depinde și de rezoluția acestora.

Aceste tipuri se numesc date de tip raster iar ʹʹunitatea de măsurăʹʹ este pixelul.

Baza de date prelucrată

Din datele raster menționate anterior iau naștere datele de tip vector, mai precis se obține în mod automat sau manual imaginea digitală. Datele de tip vector, cel puțin pentru agricultură, au mai multe avantaje față de cele raster deoarece se pot realiza baze de date cu diverse atribute cum ar fi: suprafața (de obicei în hectare), tipul de cultură, tipul de proprietatea, numărul de proprietari etc.

Softurile de GIS relaționează și cu alte programe, în special cele de gestionarea a bazelor de date, prin urmare în tabela de atribute a datelor vectoriale prin operațiunea de JOIN sau de relaționare.

[NUME_REDACTAT] Cover reprezinta principala sursă, dar există și in format raster, aici sunt clasificate modurile de utilizare a terenurilor, dar pot fi diferențiate și terenurile agricole cum ar fi: terenuri arabile neirigate, modele de cultivare complexă, terenuri agricole ocupate de vegetație naturală, vii, livezi, pășuni, fânețe.

3.2. Soluții GIS pentru agricultură

Majoritatea sectoarelor industriei agriculturii utilizează tehnologia de la ESRI mai ales pentru partajarea datelor, sporirea randamentului, de a oferi rezultate cât mai precise și de a îmbunătăți practicile de afaceri.

Prin aplicarea tehnologiei GIS, operațiunile agricole sunt capabile să gestioneze resursele și responsabilitățile în mod mai eficient și să conceapă portaluri de date care să furnizeze alte date, hărți interactive și sprijinul pentru comunitățile agricole. Producătorii folosesc GIS pentru a gestiona mai bine fermele lor prin crearea rapoartelor și a hărților.

Tehnologiile GIS de la ESRI sprijină persoanele care lucrează în agricultură oferă:

• sprijinul analitic mai mare pentru agricultura de precizie

• o mai bună înțelegere a factorilor de risc

• generarea de venituri mai mari și de recuperare a costurilor

• eficiență mai mare prin automatizarea sarcinii

• acces mai mare la serviciile guvernamentale și datelor acestora

• sprijin mai precis pentru luarea deciziilor

• o înțelegere mai mare de elaborare a politicilor

• raportarea mai ușoară pentru aplicațiile de stat și respectarea reglementărilor

• o mai bună gestionare a resurselor

Capitolul 4 – Dezvoltarea durabilă:

condiție a echilibrului sistemelor rurale

Încă de la începutul existenței sale, omul întreține raporturi active și dinamice cu mediul înconjurător, orientate spre dezvoltare și progres însă cu trecerea timpului, complexul de relații ce caracterizează aceste raporturi a mijlocit tot mai mult fluxuri și transferuri cu încărcătură negativă, conducând la stări de dezechilibru. Astfel, omul a depășit pragul echilibrului dinamic iar necesitatea unei reconsiderări a calității informaționale a relațiilor sale cu mediul a început să apară ca evidentă. În felul acesta, se manifestă tot mai acut cerința unei dezvoltări care să țină seama de toate elementele ecuației om-mediu, capabilă să asigure geosistemului o funcționare departe de dezechilibru, un nivel optim de funcționare în raport cu pragurile limită: dezvoltarea durabilă.

"Dezvoltare durabilă" este accepțiunea românească a termenului britanic sustainable development, 16 apărut la începutul anilor 80. Acest concept vizează acel tip de dezvoltare capabil să asigure – pe termen mediu și lung – o creștere economică eficientă în condițiile conservării resurselor naturale, cu rezultat în crearea și menținerea unui raport egal, de echilibru, între dezvoltare și procesul de regenerare a geosistemului.

În general, în cadrul ONU s-a ajuns la concluzia potrivit căreia dezvoltarea durabilă devine efectivă doar în condițiile satisfacerii unor cerințe minimale care vizează: redimensionarea creșterii economice, cu accent pe distribuția mai echitabilă a resurselor, concomitent cu urmărirea laturii calitative a producției; eliminarea sărăciei pe fondul satisfacerii nevoilor esențiale (hrană, apă, locuință, loc de muncă, energie, sănătate); asigurarea unui nivel acceptabil al creșterii populației (evitarea unei creșteri demografice necontrolate); conservarea și sporirea resurselor naturale; întreținerea diversității ecosistemelor (biodiversității); monitorizarea impactului dezvoltării economice asupra mediului; reorientarea tehnologiei și punerea sub control a riscurilor acesteia; descentralizarea formelor de guvernare; creșterea gradului de participare la luarea deciziilor; unificarea deciziilor privind mediul și economia.

PARTEA A II-A – DEZVOLTAREA DURABILĂ ÎN LOCALITATEA MĂRUNȚEI-OLT

Capitolul 5 – Factorii potențiali

5.1. Cadrul natural

5.1.1. Poziția geografică

Figura nr. 4 – Harta proziției geografice
Sursa: Capture screen [NUME_REDACTAT]

Localitatea este situată la confluența râului Olt cu pârâul Iminog și este strabatută de la sud la nord de DJ 546. Centrul civil al comunei este situat în satul Marunței aflat la 30 km sud de orașul Slatina și la 8 km nord de orașul Draganesti-Olt. [NUME_REDACTAT] se invecinează la est cu comuna Izvoarele, la vest cu râul Olt, făcând hotar cu comunele Fărcașele și Fălcoiu, la sud cu orașul Draganesti-Olt, iar la nord cu comuna Coteana. Satele componente ale comunei Marunței sunt: satul Marunței cu cătunele Marunței, Galdae, Viișoara, Gigartu, satul Bălănești și satul [NUME_REDACTAT].

5.1.2. Potențialul economic al reliefului

[NUME_REDACTAT] se desfășoară în cea mai mare parte în lunca Oltului, de obicei luncile sunt adecvate culturilor cu limitări variate, ele fiind asociate de cele mai multe cu terenuri având limitări foarte severe, pretabile pentru fânețe dar au pretabilitate foarte mare pentru agricultură dacă sunt amenajate și ameliorate în mod corespunzător.

Terenurile aflate în afara luncii (mai precis în zona de terasă) sunt foarte pretabile pentru aproape toate culturile agricole dar și pentru alte utilizări fără limitări semnificative.

5.1.2. Potențialul climatic

[NUME_REDACTAT] se află la interferența dintre 2 influențe climatice , cea submediteraneeană carcaterizată prin veri toride și precipitații însemnate toamna și iarna și cea de tranziție care se aseamănă orecum cu prima influență doar că există mici diferențieri,

Astfel temperatura medie anuală este cuprinsă între 10-11 ºC, cea din luna ianuarie are valori cuprinse între -2 și -3 ºC, în lunia iulie fiind cuprinsă 22-23 ºC acesta este cea mai favorabilă pentru culturile agricole, iar preciptațiile anuale sunt deficitare pentru agricultură acestea având valori în jur de 300 mm/an.

5.1.3. Potețialul vegetației

Se încadrează în zona de stepă, însă cea mai mare parte din vegetația naturală a fost înlocuită de culturile agricole.

5.1.4. Potențialul pedologic

Fiind în zona de luncă predomină Protisolurile (soluri neevolaute), iar ca tip aluviosolurile (soluri aluviale), ele au cel mai mare potențial pentru dezvoltarea agriculturii dintre toate elementele cadrului natural deoarece acesta este în corelație cu ceilalți.

Dintre toate clasele de sol cele mai fertile sunt cernisolurile care ocupă 31% din suprafața totală a comunei, însă cea mai mare pondere o ocupă Luvisolurile și anume 39%, urmate apoi de protisoulri (mai ales aluviosolurile) ce ocupă și ele 23%.

Tabel 1 – Proprietățile solulurilor
Sursa datelor: Harta solurilor ICPA

5.1.5. Potențialul hidrologic

Lacul de acumulare Drăgănești de pe Olt constituie principala sursa de energie a localității. Lungimea lacului de acumulare este de 13 km, lățimea de 0,8 km, iar suprafața este de 1095 ha. Lungimea digului mal stâng este de 13221 m, iar a celui drept este de 13126 m, la care se adaugă 30 km pentru regularizarea râurilor Olteț și Teslui.

Pentru irigatii s-au realizat o priză de rezervă in culeea dig mal stâng și una in culee dig mal drept port amonte ecluza care pot prelua fiecare câte 4,56 m³/s.

In digul mal drept la km 0+220 s-a realizat o priză cu hidocentrala care turbineaza debitele necesare irigării gravitaționale a unei suprafețe de 84.000 ha in zona Caracal. S-a ales soluția unei centrale hidroelectrice de tip monobloc, cu dimensiunile în plan de 29 x 35 m, echipată cu 2 turbine Kaplan de 1,85 MW si 2 turbine EOS 900 de 0,25 MW care asigură prelucrarea unui debit de pâna la 54 m³/s. În caz de nefuncționare parțială sau totală a centralei, asigurarea debitului necesar irigațiilor se face prin doua galerii de by-pass laterale prevăzute cu vane in carcasă pentru reglarea debitelor. In digul mal sting, la km 0+900 mai există o stație de pompe cu 3 cai care poate prelua un debit de pina la 150 m³/s pe care ii transferă în sistemul de irigații

Caracal.

Foto 1 – Lacul de acumulare [NUME_REDACTAT] personală

5.2. Factorul socio-economic

5.2.1. [NUME_REDACTAT] motorul activitățiilor economice, practic fără peroanele active nu s-ar vorbi de conceptul de dezvoltare durabilă.

5.2.1.1. Evoluția numerică a populației

De obicei cele mai multe localități din România au o evoluție a populației până în anul 2002 urmând apoi o tendință de scădere. Cazul comunei Mărunței este diferit, astfel în anul 1912 se înregistrau 3870 de persoane, apoi a urmat o creștere ușoară până în anul 1956, apoi a urmat o perioadă cu mici variații, astfel populația de atunci oscilând în jurul valorii de 5000 de locuitori, apoi a urmat o descreștere destul de puternică până în anul 2011, atunci când s-au înregistrat 4163 de locuitori, probabil această descreștere se datorează perioadei de tensiune din timpul comunismului dar este posibil ca sporul natural să scadă foarte mult de aici rezultă că zona studiată are o dinamică endogenă în declin, cu grad mare de îmbătrânire.

Figura nr. 7 – Evoluția numerică a populației în perioada 1912 – 2011
Sursa datelor: http://www.recensamantromania.ro/

5.2.1.2. Structura populației

5.2.1.2.1. Structura pe grupe de vârstă și sex

Figura nr. 8 – Structura pe grupe de vârstă și sexe în anul 2015
Sursa datelor: INS

Din acest punct de vedere populația are următoarele caracteristici:

predominanța grupelor de vârstă care cuprind adulții și tinerii;

generațiile tinere în curs de scădere;

populația vârstnică în creștere.

Flancurile mediane sunt destul de bombate cea ce rezultă că sporul migratoriu este unul pozitiv, acest fapt indică un potențial mare de dezvoltare pentru comună doarece crește forța de muncă, în această categorie intră grupele de vârstă cuprinse între 25 și 50 de ani sunt cele mai active. Se poate observa și o pondere mai mare a femeilor la grupele vârstnice de aici rezultă că aceastea sunt mai longevive din punct de vedere al vârstei, totuși femeile au un rol mai puțin important în dezvoltarea economiei, ele mai mult bazându-se pe industria ușoară.

5.2.1.2.2. Structura etnică și confesională

Tabel 2- Structura etnică a populației în anul 2011
Sursa: INS

Tabel 3 – Structura confesională a populației în anul 2011
Sursa: INS

5.2.1.2.3. Structura economică a populației

– Numărul de salariați, pentru acest parametru s-a luat în considerare perioada 1991 – 2013, astfel în anii ’90, numărul de salariați oscila între 150 – 200, apoi a urmat o scădere destul de accentuată până în anul 2003, după care tendința este una de creștere.

Numărul mediu al salariaților cuprinde persoanele angajate cu contract de muncă / raport de serviciu pe durata determinată sau nedeterminata (inclusiv lucrătorii sezonieri, managerul sau administratorul). 
Numarul mediu se determina ca medie aritmetică simplă rezultată din suma efectivelor zilnice de salariați (exclusiv cei al caror contract de munca/raport de serviciu a fost suspendat) din perioada

de referință, inclusiv din zilele de repaus săptamanal, sărbatori legale și alte zile nelucrătoare împărțită la numărul total al zilelor calendaristice, precum și salariații al caror contract individual de muncă a fost suspendat din inițiativa angajatorului (in cazul întreruperii temporare a activității) și au beneficiat de o indemnizație din salariul de bază corespunzator locului de muncă ocupat, conform legislației in vigoare. In efectivul zilnic al salariaților luat in calculul numărului mediu, nu se cuprind: salariații aflati în concedii fără plată, in grevă, detașați la lucru in strainătate. În zilele de repaus săptămânal, sărbători legale și alte zile nelucrătoare se ia în calcul ca efectiv zilnic numărul salariaților din ziua precedentă, mai puțin cei al căror contract/raport a încetat in această zi. Salariații care nu sunt angajați cu norma întreagă se includ in numărul mediu proporțional cu timpul de lucru prevăzut în contractul de muncă. În efectivul de salariați luat în calculul numărului mediu se includ numai persoanele care au fost plătite.  Numărul de șomeri, pentru analiza acestui parametru s-a ales o perioadă mai scurtă dar mult mai amănuțtă, astfel există două mari episoade, una de descreștere în perioada 2010 – 2012 urmând apoi o creștere bruscă, analizând cei 2 parametrii la un loc rezultă faptul că numărul șomerilor depășește cu mult numărul salariaților, cea ce afectează în mod negativ economia comunei.

Incepând cu 1 martie 2002 a intrat în vigoare Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă. În sensul prevederilor noii legi, șomer înregistrat este persoana care indeplinește cumulativ următoarele condiții:

a) este in cautarea unui loc de muncă de la varsta de minimum 16 ani și până la indeplinirea condițiilor de pensionare;

b) starea de sănătate și capacitățile fizice și psihice o fac aptă pentru prestarea unei munci;

c) nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință al asigurărilor pentru șomaj și stimulării ocupării forței de muncă, in vigoare;

d) este disponibilă să înceapă lucrul in perioada imediat urmatoare dacă s-ar gasi un loc de muncă;

e) este inregistrată la [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] de Muncă.

Asimilații șomerilor sunt:

– absolvenții instituțiilor de învătământ și absolvenții școlilor speciale pentru persoane cu handicap, în varstă de minim 16 ani, care, într-o perioadă de 60 de zile de la absolvire, nu au reușit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale;
– persoanele care înainte de efectuarea stagiului militar nu au fost încadrate în muncă și care, intr-o perioada de 30 de zile de la data lăsării lor la vatră nu s-au putut încadra în muncă.

5.2.2. Fondul funciar

Fiind zonă de câmpie și apropiată de resurse de apă, zona de studiu este predominată de terenurile agricole, acestea însumând 77,1% din ponderea totală, fondul forestier ocupă suprafețe foarte restrânse, cca. 192 ha, cea ce înseamnă 3,1% din total, aceasta se află între râul Olt și localitatea [NUME_REDACTAT]. Intravilanul ocupă și el de asemenea o pondere redusă și anume de 6,1%, de aici reiese faptul că zona de studiu este intensiv agricolă.

O suprafață de 1160 ha teren agricol este lucrat de particulari iar suprafața de 152 ha teren agricol aparținând domeniului privat al statului este concesionata. Plantele agricole care se cultiva sunt:

– cerealiere: grâu si orz în proportie de 80%, porumb reprezentând 5% din total.

– plante tehnice: floarea soarelui +15% din totalul productiei agricole. Dotarea tehnica cu utilaje agricole consta în: 32 tractoare, 32 pluguri, 27 grape, 9 remorci de tractor, 26 semanatori (paioase si prasitoare) si 7 combine.

Productiile agricole la diverse culturi nu au un caracter stabil acestea fiind obținute în functie de condițiile pedoclimatice ale fiecarui an. În afară de activitațile ei principale agricole locuitorii satului mai au și alte preocupari legate de agricultură cum ar fi: viticulturi, pomiculturi, legumiculturi, apiculturi, cultura plantelor medicinale și în sistem gospodaresc în creșterea păsărilor și animalelor. Locuitorii comunei dețin o suprafață cu vițe de vie : de 112 ha , din care 50 ha viță nobilă . Pomicultura este reprezentată prin plantațiile de pomi fructiferi în gospodarii pentru consum propriu astfel: 3000 pruni, 2000 gutui, 2500 nuci, 1000 meri, 200 peri, 500 ciresi, 700 vișni, 150 caiși, 1400 alți pomi fructiferi (corcoduși, smochini, piersici, duzi).

Tabel 4 – Modul de utilizare al terenului
Sursa datelor: [NUME_REDACTAT] Cover 2006

5.2.2.1. Producția agricolă

Tabel 5 – Producția agricolă în anul 2013
Date furnizate de [NUME_REDACTAT]

5.2.3. [NUME_REDACTAT] agricultură, zootehnia ocupa locul secundar în activitățile cotidiene. Altfel în gospodăriile proprii se cresc: 1550 ovine, 610 caprine, 200 cabaline, 160 magari și catâri, 100 iepuri de casă, 35000 găini, din care 12000 ouatoare, 1100 porcine și 320 bovine, din care 215 vaci cu lapte. Pe lunca Oltului, în urma amenajării hidrografice a bazinului râului s-au format canalele de drenare a apei. Unul dintre aceste canale a fost amenajat de cetățeanul [NUME_REDACTAT] prin crearea unei ferme de palmipede (rațe lesești). O preocupare cu caracter sportiv este cea de columbofil a doctorului [NUME_REDACTAT]. Pasiunea lui datează din 1976 iar numărul porumbeilor călători crescuți este de 350 din următoarele rase tradiționale. Bricoux, [NUME_REDACTAT], Rosens, [NUME_REDACTAT], Janssen si din rase noi, actualizate: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Wegen,[NUME_REDACTAT], etc. Adăposturile ocupă o suprafață de 110 m2, iar voliera are 24 m2; hrana este diversificată pe grupe de vârste și concurs și constă din porumb, grâu, orz, mazăre, soia, floarea-soarelui, mei, cânepăsi adjuvanți alimentari. A participat la numeroase concursuri de fond și de mare fond clasându-se de la locul întâi pâna la locul 30.

Tabel 6 – Inventarierea producției animale în anul 2013
Date furnizate de [NUME_REDACTAT]

Capitolul 6 – Factorii restrictivi

6.1. Problemele de mediu

Situația exploatațiilor agricole care desfșoară activități de creșterea animalelor și cultivarea suprațelelor de teren agricol (utilizează îngrășăminte organice și minerale în scopul producției agricole), acetea duc bineînțeles la degradarea solurilor. O problemă este faptul că nu există locuri de amplasarea a gunoiului de grajd, astfel există probleme la următoarele aspecte:

în zona de contact cu râul Olt

în zonele cu apă freatică la mică adâncime (mai puțin de 2 m)

în apropierea pădurilor, (amoniacul degajat în atmosferă este toxic pentru arbori. în special pentru speciile rășinoase);

în cadrul așezărilor și a resurselor de apă potabilă.

Folosirea îngrășemintelor chimice:

Ele sunt folosite pentru a spori producția agricolă, însă cauzeaza probleme solului dacă nu se îndeplinesc următoarele condiții:

Cantitățile de îngrășăminte folosite sunt destinate să asigure plantei elemente nutritive pe cea mai mare parte a perioadei de vegetație și mai ales în epoca consumului maxim și a eficienței maxime. Încorporarea în sol a îngrășămintelor înainte de semănat trebuie să se îmbine cu sistemul de lucrare a solului. Această încorporare se poate face cu plugul obișnuit, cu plugul cu antetrupiță, cu cizelul, cu cultivatorul sau cu grapa (o dată cu lucrările dinaintea semănatului). Metodele folosite pentru încorporarea înainte de semănat a îngrășămintelor minerale se poate grupa astfel:

– dacă împrăștierea și amestecarea în stratul arabil cu plugul obișnuit nu este făcută în mod corespunzător

– dacă împrăștierea și încorporarea adâncă cu plugul este excesivă

– dacă nu se ară pământul în mod corespunzător

– dacă nu se aplică cantitatea adecvată vor fi probleme atât la nivelul solului cât și plantele agricole.

Capitolul 7 – Coordonate de acțiune în dezvoltarea durabilă rurală a comunei Mărunței

7.1. Menținerea suportului fizic natural la parametrii corespunzători

Departe de a funcționa fără influențe din afară, mediul natural stă sub impactul elementului antropic și al acțiunilor întreprinse de acesta în vederea utilizării economice a resurselor naturale disponibile. Subsistemul fizic, prin componentele sale, joacă rol de susținere în cadrul sistemului rural, fapt pentru care menținerea sa la parametrii optimi reprezintă un deziderat al dezvoltării rurale durabile din comuna Mărunței.

Elementul care prezintă atât favorabilitate cât și restrictivitate în cadrul sistemului rural este relieful, prin variabilele sale morfometrice. Cel mai adesea intervin în buna funcționare a întregului aspecte restrictive precum procesele de versant care introduc dezechilibre în cadrul relațiilor dintre celelalte componente ale subsistemului fizic pe de-o parte și între acestea și cele ale celorlalte subsisteme – cel social și cel economic.

În cadrul zonei de studiu există o serie de areale în care se remarcă diverse tipuri de procese geomorfologice cu diferite grade de impact în dezvoltarea rurală durabilă a acestui spațiu. Este vorba de degradările de teren, precum tasare și sufoziune, rezultate în urma activităților antropice cum sunt suprapășunatul, aratul realizat în mod necorespunzător, defrișarea unor areale forestiere. În acest sens se cuvin unele măsuri de gestionare a degradărilor de teren deja existente și de evaluare a arealelor de risc, unde există condiții de apariție a acestora.

Un element care necesită o atenție specială îl reprezintă râul Olt, astfel, unele acțiuni antropice, cum sunt exploatările de albie, au condus în timp la dezechilibre și la evoluții de tip prag cu rezultat modificări albiei. Se cuvine, așadar, implementarea de acțiuni conjugate de stopare a evoluțiilor prag prin efectuarea unor lucrări de amenajare a malurilor (consolidări de maluri) și o reorientare a procesului de extracție a pietrișurilor și nisipurilor din balastiere, pentru a reduce funcționarea haotică a acestui component al sistemului fizic. De asemenea, sunt necesare demersuri de diminuare a deversărilor în râuri a apelor uzate din cadrul gospodăriilor care au ca urmări poluarea râurilor în mediul rural dar și evitarea depozitării deșeurilor în cadrul albiilor de râuri sau chiar pe cursurile acestora, prin acțiuni de conștientizare a populației rurale asupra impactului negativ asupra mediului.

O altă direcție de acțiune și optimizare a relațiilor existente se referă la fondul forestier, mult redus față de extensiunea de acum un secol, „o componentă fundamentală a mediului înconjurător în susținerea devenirii societății umane". Defrișările au produs, practic, cele mai mari dezechilibre, ele antrenând procese în lanț manifestate în principal prin degradări de teren. Deși defrișările s-au realizat în vederea obținerii unor noi suprafețe agricole (în special terenuri arabile și livezi) sistemul a suferit dezechilibre și evoluții de tip prag, depășindu-se limitele de rezistență și ajungându-se la evoluții haotice din partea altor componente. Defrișarea coroborată cu pășunatul intensiv au condus la dezechilibrele ecosistemului de luncă, prin instalarea stânelor, prin supraumectarea haotică a solurilor etc. În acest sens, sunt necesare acțiuni de remodelare a configurației actuale a fondului forestier din [NUME_REDACTAT] prin diminuarea defrișărilor și prin operațiuni de împădurire, la care se adaugă creșterea suprafețelor ocupate de perdele de pădure și de păduri de protecție în proximitatea așezărilor, mai ales a celor cu activități agroturistice.

Creșterea animalelor pe seama unui păstorit parțial organizat, efectuarea de lucrări agricole purtătoare de dezechilibre (cum ar fi aratul în mod corespunzător) practicarea de monoculturi pe areale extinse sunt tot atâția factori care produs un impact negativ asupra solurilor, conducând la scăderea fertilității). Ca acțiuni de stopare a acestor evoluții trebuie implementat un set de acțiuni de gestionare a solurilor pentru menținerea și creșterea calității acestora, în vederea obținerii unor productivități durabile. De asemenea se vor urmări și aspectele legate de cauzele naturale care conduc la scăderea fertilității solurilor precum gradul de umectare și inundarea acestora în perioadele ploioase.

7.2. Influxul de calitate în devenire componentei geografice

Calitatea vieții populației rurale, bunăstarea acesteia, gradul de profesionalizare și de cultură, nivelul de sănătate al acesteia se constituie într-un deziderat primordial al dezvoltării rurale durabile, de fapt scopul ultim al acesteia. Și aici se poate ajunge doar în termenii unei gestiuni echilibrate a celorlalte componente sistemice – a mediului fizic și a celui economic, suporturile devenirii vieții rurale.

O direcție de dezvoltare durabilă a componentei demografice o reprezintă gradul de profesionalizare a acesteia. Este necesar a se pune accent pe revitalizarea învățământului rural de toate gradele, printr-o pregătire corespunzătoare a cadrelor didactice și prin echiparea unităților de învățământ la cerințele corespunzătoare (săli de clasă și laboratoare dotate cu materiale didactice moderne, echipamente multimedia, acces la Internet etc.). În același timp se impune dezvoltarea unor proiecte de educație extrașcolară pentru elevii ciclurilor primar și gimnazial din școlile sătești, demersuri care dau rezultate pe termen lung.

În prezent în cadrul satelor se remarcă o viață culturală bogată, cu manifestări și festivaluri care au rolul de a sublinia trăsăturile definitorii ale localității în care se desfășoară, aspecte legate de tradiții și obiceiuri care vin din trecutul acestora. Clădind pe ceea ce deja există se pot implementa proiecte de acoperire a vidului cultural existent în unele cazuri (sate în care căminele culturale se află într-o stare de latență datorită atracției exercitate de centrul comunei, de activitățile culturale desfășurate în cadrul acestora, care eclipsează de cele mai multe ori posibilitatea de desfășurare a unor acțiuni în satele componente).

În concordanță cu aceste input-uri de calitate în devenirea componentei demografice rurale din comună se cuvine a fi dezvoltat și sectorul sanitar prin implementarea unor cabinete sanitare la nivel de sat, cu servicii specializate, cu cadre pregătite pentru a profesa la standardele cele mai înalte, fără discriminare de rang al localității.. Din păcate, nu în toate satele există dispensare sau puncte sanitare, ceea ce constituie adevărate impedimente în calea dezvoltării durabile a vieții rurale.

Și specializarea profesională joacă un rol important în menținerea echilibrului dinamic al mediului rural social. Spre deosebire de deceniile trecute, în prezent există premisele unui transfer de calitate intelectuală și profesională prin accesul la toate gradele și filierele de învățământ, chiar dacă în cadrul satelor nu există decât unități de învățământ primar și/sau gimnazial.

7.3. Adaptarea economiilor rurale la cerințele dezvoltării durabile

Comerțul și transporturile sunt bine reprezentate în cadrul economiei rurale a comunei, existând o evoluție ascendentă în primul sector datorită dezvoltării pieței cu localitatea Drăgănești-Olt, în viitor satelele componente din cadrul comunei pentru domeniul transporturilor sunt necesare intervenții de reabilitare și modernizare a drumurilor comunale concomitent cu implementarea și gestionarea unei rețele de transport bine dezvoltată cu orașele din apropiere mai ales cu Drăgănești-Olt capabilă să acopere nevoile de mobilitate ale locuitorilor tuturor satelor din comună.

Deoarece în dezvoltarea rurală durabilă din comuna Mărunței neajunsurile provin din altă direcție, se va aborda succint domeniul agricol, unde există cele mai mari profunde dezechilibre structurale. Așadar, pe lângă devenirea industrială și turistică, este necesară și revitalizarea agriculturii, în principal accesarea de fonduri europene destinate acestui sector. Importante în acest sens sunt studiile de specialitate în vederea organizării terenurilor arabile, mai precis se vor avea în vedere aspecte precum:

– Stabilirea de parcele în funcție de extinderea spațială existentă a terenurilor arabile

– Necesitatea asolamentelor

– Cercetări pedologice

– Studii de piață

Se va avea în vedere obținerea unor producții de bunuri agricole în concordanță cu cerințele pieței, atât a celei locale și interne, cât și a celei comunitare. De asemenea, se impune construirea de ferme și mici întreprinderi de valorificare a produselor agricole (fabrici de lactate, fabrici de conserve, fabrici de mezeluri etc.) care, totodată, au capacitatea de a absorbi forța de muncă locală, creându-se alternative viabile în vederea diminuării migrației forței de muncă locale în alte state ale [NUME_REDACTAT]. în acest sens se remarcă faptul că, de la 1 ianuarie 2007, se acordă o atenție deosebită produselor și brand-urilor locale, acestea fiind recunoscute oficial pe plan internațional.

Dacă în cadrul fenomenului industrial prezent în mediul rural din zonă lucrurile merg din bine înspre mai bine în sfera agriculturii sunt necesare cele mai mari eforturi financiare pentru valorificarea optimă a potențialului agricol al acestui spațiu geografic. Valențele agricole ale mediului fizic extern justifică accesarea fondurilor europene în vederea dezvoltării sectorului agricol, a alinierii lui la standardele europene. [NUME_REDACTAT] Comună (PAC), prioritară în cadrul [NUME_REDACTAT], utilizează circa 50% din fondurile europene, aceasta urmărind: asigurarea unui nivel de viață decent pentru producătorii agricoli prin acordarea de subvenții consistente, asigurarea unor prețuri echitabile pentru consumatori, creșterea calității produselor agro-alimentare ca urmare a respectării standardelor comunitare, protejarea mediului și respectarea standardelor de bunăstare a animalelor, creșterea economică ca urmare a aplicării programelor de dezvoltare rurală.

Sectorul agricol al economiei comunei Mărunței se află sub impulsul unui set de măsuri necesare atingerii dezvoltării rurale durabile, elaborate în cadrul [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] 2007-2013, între care se evidențiază:

instalarea tinerilor fermieri în mediul rural;

pensionarea anticipată a fermierilor și a lucrătorilor agricoli;

informarea și pregătirea profesională a persoanelor implicate în sectorul agricol;

utilizarea serviciilor de consultanță de către fermieri; modernizarea exploataților agricole;

creșterea valorii adăugate pentru principala producție agricolă; îmbunătățirea și dezvoltarea infrastructurii pentru dezvoltarea și adaptarea agriculturii;

sprijin pentru agricultori în vederea adaptării la standardele comunitare;

sprijin pentru înființarea grupurilor de producători;

înființarea plantațiilor pe terenurile agricole.

Așadar, se remarcă o serie de vectori decizionali ai garantării dezvoltării rurale durabile, de la cei din sfera mediului fizic extern, la cei din cadrul componentelor socială și economică. Lumea rurală din acest spațiu se află pe coordonatele unei evoluții echilibrate, pozitive, în care nu se remarcă tendințe generale depășire a pragurilor, ale unei funcționări în limitele creșterii, în condițiile manifestărilor de transferuri de calitate atât în cadrul sistemului rural cât și între acesta și sistemele urbane sau rurale. În ultima secțiune a lucrării de față vor fi evidențiate principalele trăsături ale sistemului rural studiat utilizând metoda SWOT pentru a surprinde într-o privire de ansamblu aspectele definitorii ale demersului de dezvoltare rurală durabilă.

Capitolul 8 – Măsuri de prevenire și de combatere a solurilor și a terenurilor agricole în scopul dezvoltării durabile

8.1. Aplicarea îngrășămintelor organice și minerale pe terenul agricol

Aplicarea îngrășămintelor organice și minerale pe terenul agricol se realizează cu respectarea următoarelor restrcții:

Pe terenuri în pantă nu se aplică îngrășăminte în umrmătoarele situații:

când sunt prognozatc precipitații abundente;

îngrășămintele aplicate se încorporează în sol imediat după aplicare (maxim 24 orc), la adâncime mai mare (nu superficial);

în funcție de panta terenului utilizat ca arabil, se recomandă menținerea culturilor de toamnă sau a culturilor acoperitoare pe suprafața de:

minim 20% din suprafață, pe terenurile arabile cu pantă de 2-8%,

minim 25% din suprafață, pc terenurile arabile cu pantă de 8-15%,

peste 30% din suprafață, pc terenurile arabile cu pantă peste 15%;

lucrările agricole se vor efectua conform tehnologiilor de utilizare a terenurilor în panta (întoarcerea brazdei în amonte, efectuarea lucrărilor numai pe curbe de nivel etc.);

Pe terenuri saturate cu apă. înghețate, acoperite cu zăpadă:

NU SE APLICĂ îngrășăminte de natură animală;

aplicarea îngrășămintelor pe astfel de soluri se face numai când umiditatea este la nivelul capacității de câmp pentru apă (solul retine durabil apa. după ce umiditatea în exces a fost drenată);

ESTE INTERZISĂ depozitarea gunoiului în zonele inundabile;

fertilizarea solurilor cultivate cu orez se face cu 2-3 zile inainte de inundare și numai cu îngrășăminte cu azot aminacal sau amidic;

Pe terenurile situate în vecinătatea cursurilor de apă sau a captărilor de apă potabilă, unde sunt instituite zone de proiecție în scopul asigurării protecției albiilor, malurilor, construcțiilor hidrotehnice și îmbunătățirii regimului de curgere al apelor, conform art. 40 și anexa 2 din Legea apelor nr. 107/1996 actualizată.

Pe terenuri cu pajiști permanente (pășuni, fânețe):

cantitatea maximă de azot care se poate aplica pe aceste terenuri este de 170 kg/ha/an sau în acord cu recomandările din studiul agrochimic:

aplicarea îngrășămintelor se tace de regulă primăvara. în perioada permisă (chiar dacă uncie specii pornesc în vegetație la temperaturi mai mici de 5 ºC);

aplicarea îngrășămintelor se face după precipitații abundente, la 3-5 zile după coasă sau pășunat.

8.2. Aplicarea îngrășămintelor cu AZOT

aplicarea îngrășămintelor minerale cu AZOT și a îngrășămintelor organice solide, lichide sau senii lichide (gunoi de grajd, compost, alte îngrășăminte organice) pe terenul agricol (arabil, pășuni, fânețe) se face conform recomandărilor din studiile agroehimice. având în vedere:

doza recomandată, în acord cu starea de aprovizionare a solului cu elemente nutritive, cultura Di specificul acesteia, producția planificată, tipul de sol și caracteristicile acestuia

epoca optimă de aplicare, în acord cu cerințele plantelor, perioada de semănat, perioadele de interdicție;

metoda de aplicare, în acord cu tipul de îngrășământ, caracteristicele solului, utilizarea irigării etc.

pentru exploatațiile agricole care practică agricultura în sistem irigat și care necesită cantități mai mari de azot decât limita maximă admisă – 170 kg/ha/an provenit din îngrășăminte organice și minerale, este obligatorie întocmirea si respectarea planului de fertilizare .

exploatațiile agricole care nu dețin un plan de fertilizare, până la elaborarea acestuia, vor aplica îngrășăminte organice și minerale în doze maxime conform standardelor stabilite în tabelele de mai jos:

Tabel 7 – Cantitatea maximă de îngrășăminte pe terenuri cu pante mai mici de 8%
Date furnizate de [NUME_REDACTAT]

Tabel 8 – Cantitatea maximă de îngrășăminte pe terenuri cu pante mai mari de 8%
Date furnizate de Primăria comunei [NUME_REDACTAT] interzis să se curețe utilajele în apropierea surselor de apă.

8.3. Reducerea pierderilor de azot prin din îngrășăminte

In vederea limitării pierderilor de azot se recomandă și următoarele măsuri:

utilizarea unor culturi cu creștere rapidă, care consumă surplusul de azot în primăvară și se utilizează ca îngrășăminte verzi;

introducerea în rotația culturilor a celei de-a doua cultură și/sau culturi intercalate:

amplasarea după culturi leguminoase a unor plante care valorifică mai bine azotul rămas în sol;

evitarea menținerii solului „ca ogor negru și curat de resturi vegetale", indiferent de perioada din an prin diverse masuri culturale (muici vegetal, culturi de toamna, benzi înierbate pe terenurile în pantă, amplasarea oricăror culturi în scopul menținerii solului acoperit cu vegetație);

limitarea la strictul necesar a lucrărilor mecanice ale solului.

8.4. Documentele de evidență – gestiunea nutrienților

Acestea trebuie să cuprinde următoarele aspecte:

suprafața localității sau a exploatației

registrul nutrienților la nivel de localitate / exploatație

presiunea manifestată de îngrășămintele organice de origine animală la nivelul exploatație

agricole calculată conform coeficienților de excreție:

șeptelul localității/exploatației, pe specii și categorii de producție, identificarea și înregistrarea acestuia, registrele de evidență a efectivelor, precum și perioada de timp în care animalele sunt menținute în fermă;

pentru fiecare teren cuprins în cadrul exploatației:tipul și cantitatea oricărui îngrășământ chimic aplicat pe teren, cantitatea de azot conținută și data aplicării;tipul și cantitatea oricărui îngrășământ organic aplicat pe teren (altul decât cel lăsat de animale însăși) și data aplicării;

pentru fiecare tip de îngrășământ organic aplicat, altul decât cel lăsat dc animale însăși, se va preciza natura acestuia (gunoi de grajd, urină, must de gunoi de grajd, dejecții lichide, dejecții semifluide – păstoase, îngrășăminte organice lichide, nămol de canalizare) și în special animale de la care provine;

tipul oricărei culturi, data la care a fost semănată și dala recoltării:

cantitatea oricărui tip de îngrășământ de origine animală și natura acestuia (gunoi de grajd, urină, must de gunoi de grajd, dejecții lichide, dejecții semifluide – păstoase. îngrășăminte organice lichide, nămol dc canalizare/epurare, compost) livrat/expediat din exploatație, data efectuării livrării precum și numele și adresa beneficiarului;

standardele privind cantitățile maxime dc îngrășăminte cu azot (minerale – organice) care pot fi aplicate pe teren.

8.5. Efectul provenit din silozuri

În cazul fermelor care produc si utilizează siloz pentru hrana animalelor, efluentul provenit de la culturile însilozatc este unul din cei mai concentrați și nocivi poluanți din fermă.

Măsurile care trebuiesc respectate în spațiile de însilozare a furajelor verzi sunt:

silozul și tancul (bazinul) de stocare a cfluentului trebuie amplasate la o distanță dc minim 10 m de cursurile de apă. pentru a preveni o poluare accidentală:

căptușirea bazei silozului cu un strat dc paie pentru absorbția efluenților formați si însilozarca furajelor la un conținut de materie uscată de peste 25%:

silozurile vor ii acoperite pentru a nu pătrunde apă de precipitații:

poderea compartimentului de însilozare va 11 impermeabila, ușor înclinată (panta de 2%) pentru a asigura scurgerea efluenților de siloz în tancuri (bazine) de stocare, de capacitate" corespunzătoare și rezistente la coroziune acidă:

înainte de a proceda la o nouă însilozare. irebuie executate lucrări de întreținere pentru a asigura etanșeitatea silozului:

alte obligații ale fermierilor cu privire la gestiunea efluenților de siloz:

să nu supraîncarce silozul deoarece podeaua acestuia ar putea ceda. apărând crăpături

prin care efluentul de siloz să se scurgă necontrolat;

când este nevoie să pompeze efluentul colectat în bazinul subteran într-un bazin suprateran de capacitate mai mare în care să fie stocat efluentul singur sau în amestec cu tulbureala colectată de la animale. Cât timp furajele rămân însilozate. efluenții și apa de precipitații de pe acoperișul silo/ului trebuie colcctatc și depozitate corespunzător;

este OBLIGATORIU să se monitorizeze cu atenție (zilnic in prima perioada de la insilozarc) nivelul efluentului din tanc și să golească tancul la intervale de timp regulate.

în cazul însilozării furajelor verzi în baloți închiși ermetic, se respectă următoarele norme

să baloteze furajele la un conținut de substanță uscată de peste 25"/»:

să depoziteze si sa manipuleze (să deschidă/îndepărteze învelișul baloților) baloții la cel puțin 10 m față de cursurile de apă:

să colecteze scurgerile de eflucnți care provin de la baloții depozitați pe suprafața fermei;

să verifice ca scurgerile de efluenți din baloți. după îndepărtarea învelișului acestora, să nu ajungă în sisteme de drenaj sau cursuri de apă.

8.6. Pășunatul liber și menținerea animalelor pe pășune

În cazul pășunatului liber și menținerea animalelor (ovinelor) pe pășune pe timpul nopții. Locul de înnoptare (târla) va avea suprafața de cca. 2 m2 pentru fiecare animal iar timpul de staționare a târlei pe același loc este de 4-5 nopți.

Concluzii. Analiza SWOT a dezvoltării rurale durabile din comuna [NUME_REDACTAT] de față reprezintă o sinteză a rezultatelor cercetărilor de teren și laborator, ale analizelor GIS (prin realizarea hărțior tematice), ale interpretărilor statistice, ale reflecțiilor geografice privind universul rural. Nu a fost studiată o particularitate ci un întreg, chiar dacă analiza a fost una succintăun. Ca atare s-a făcut uz de modul sistemic de a înțelege realitatea geografică și mai ales pe cea economică, cu ajutorul cărora s-a pătruns intimitatea lumii rurale din acest teritoriu din [NUME_REDACTAT]. Ruralul reprezintă o stare de fapt mult mai complexă decât pare la prima vedere, deoarece implică structuri și funcții dintr-o gamă largă de opțiuni.

În urma acestui act investigativ s-a cristalizat adevărul că dezvoltarea durabila a ruralului din comuna Mărunței este o realitate, un proces în plină desfășurare, demarat odată cu înțelegerea de către factorii de decizie locali și regionali că de menținerea echilibrului între om și mediul în care s-a adaptat depinde bunăstarea și calitatea vieții rurale, proces care va continua să se desfășoare permițând ajustarea dinamică a valorilor variabilelor ecuației durabilității.

Dezvoltarea rurală de factură durabilă nu se poate încheia niciodată, deoarece este caracterizată de o dinamică continuă, cu schimburi și transferuri de masă, energie și informație în contextul funcționării și evoluției sistemelor către stările de echilibru dinamic. Finalitatea oricărui sistem este echilibrul și, deci, finalitatea dezvoltării durabile coincide cu păstrarea echilibrului între om și mediu – o relație caracterizată de fluctuații și variabilitate, de evoluții prag și de continue ajustări. De aceea, durabilitatea este o stare de fapt, nu o țintă de atins și în acest context am evidențiat acest lucru în finalul abordării de față, pe componente, prin utilizarea analizei SWOT (Strengths, Weaknesses, Opportunities, Threats – Puncte tari, Puncte slabe, Oportunități, Amenințări sau, altfel spus, Puncte forte, Vulnerabilități, Oportunități și Riscuri)

Acestea reprezintă doar o parte din aspectele definitorii ale spațiului rural din comuna Mărunței dar și din comuele învecinate zonele. Realitatea este mult mai complexă și fenomenul este mult mai amplu. Lumea rurală studiată își continuă devenirea și evoluția în strânsă legătură cu relațiile dintre mediul natural pe de-o parte și mediul social și economic pe de altă parte. Dezvoltarea rurală durabilă în zona studiată este operantă în prezent, responsabilitatea de modul de evoluție a sistemului rural revenindu-i componentei antropice, omului, cel care stă la comanda conștientă a procesului dezvoltării, cel care este menit a gestiona întregul din care face parte.

Tabel 9 – Analiza SWOT

llllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllll