Influenta Unor Lucrari Tehnologice Durabile Aplicate Culturii DE Porumb In Fermele Private

Agronomie

Influenta Unor Lucrari Tehnologice Durabile Aplicate Culturii DE Porumb In Fermele Private

Byadmin ianuarie 1, 2024

[NUME_REDACTAT]. 1 [NUME_REDACTAT].2 Porumb la 28 zile de la semănat

[NUME_REDACTAT] G., [NUME_REDACTAT] 2002. Agrotehnică – lucrări practice, [NUME_REDACTAT] “ [NUME_REDACTAT]”, Sibiu.

Ciortea G., Iagăru P., 2004, Fitotehnie – note de curs, [NUME_REDACTAT] Mater, Sibiu.

Axinte M. și colab, 2006, Fitotehnie – ediția a IV a, [NUME_REDACTAT] Ionescu de la Brad, Iași.

Bîltean G., 1998, Fitotehnie – volum 1, [NUME_REDACTAT], București.

Bîlteanu G. și colab. 1966, Memorator pentru producția vegetală, [NUME_REDACTAT], București.

Taindel A. și Vrînceanu V., 1966, Fitotehnie – pentru școli tehnice agricole, [NUME_REDACTAT], București.

Taindel A. și Vrînceanu V., 1968, Fitotehnie – pentru liceele agricolem, [NUME_REDACTAT], București.

Dincă D. și [NUME_REDACTAT]., 1965, Manual pentru școli tehnice agricole, [NUME_REDACTAT], București.

Berbecel, O. și colab., 1960, Zonarea ecologică a plantelor în România, [NUME_REDACTAT], București.

Berca M., 2011, Agrotehnică – Transformarea modern a agriculturii, [NUME_REDACTAT], București.

Onise T. și Jităreanu G., 2000, Agrotehnică, Editura “ [NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iași.

Onise T. și Jităreanu G., 1991, Lucrări practice de agrotehnică, [NUME_REDACTAT] “ [NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iași.

[NUME_REDACTAT]., I.M. Oltean, [NUME_REDACTAT], 2002, Agricultura de precizie – un nou concept în cercetarea și practica agricolă, [NUME_REDACTAT], București.

[NUME_REDACTAT]

Introducere

CAPITOLUL I

Stadiul cercetărilor privind cultura de porumb

Caractere morfologice

Origine. [NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] chimică

Fazele creșterii

Cerințe față de climă și sol

Tehnologia de cultură

[NUME_REDACTAT]

Lucrările solului

Sămânța și semănatul

Lucrări de îngrijire

[NUME_REDACTAT]

CAPITOLUL II

Condițiile de mediu unde s-au efectuat cercetările

2.1 Așezarea geografică

2.1.1 Evoluția administrative-teritorială

2.1.2 Poziție și localizare

2.1.3 Elemente geografico-teritoriale

2.2 Clima

2.2.1 Temperatura

2.2.2 Precipitațiile

2.2.3 Solul

CAPITOLUL III

Scopul și obiectivele urmărite

3.1 Scopul lucrării

3.2 Obiective

CAPITOLUL IV

Metoda de cercetare aplicată

4.1 Materialul biologic utilizat

4.2 Descrierea hibrizilor

4.3 Metoda de cercetare

CAPITOLU V

Rezultatele obținute

[NUME_REDACTAT]

Bibliografie

(INFLUENȚA UNOR LUCRĂRI TEHNOLOGICE DURABILE

APLICATE CULTURII DE PORUMB ÎN FERMELE PRIVATE)

[NUME_REDACTAT]

Introducere

CAPITOLUL I

Stadiul cercetărilor privind cultura de porumb

Caractere morfologice

Origine. [NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] chimică

Fazele creșterii

Cerințe față de climă și sol

Tehnologia de cultură

[NUME_REDACTAT]

Lucrările solului

Sămânța și semănatul

Lucrări de îngrijire

[NUME_REDACTAT]

CAPITOLUL II

Condițiile de mediu unde s-au efectuat cercetările

2.1 Așezarea geografică

2.1.1 Evoluția administrative-teritorială

2.1.2 Poziție și localizare

2.1.3 Elemente geografico-teritoriale

2.2 Clima

2.2.1 Temperatura

2.2.2 Precipitațiile

2.2.3 Solul

CAPITOLUL III

Scopul și obiectivele urmărite

3.1 Scopul lucrării

3.2 Obiective

CAPITOLUL IV

Metoda de cercetare aplicată

4.1 Materialul biologic utilizat

4.2 Descrierea hibrizilor

4.3 Metoda de cercetare

CAPITOLU V

Rezultatele obținute

[NUME_REDACTAT]

Termenul de agricultură provine de la cuvintele din latină “agri” care înseamnă câmp și “cultura” care înseamnă cultivare, și anume cultivarea câmpului în vederea obținerii plantelor.

Agricultura este o ramură de bază atât a economiei naționale cât și a economiei mondiale, care se bazează pe resurse aflate într-o continuă reînnoire, spre deosebire de alte ramuri care se bazează pe resurse natural care se epuizează pe măsura exploatării lor (petrol, cărbune, gaze natural, minereuri etc.)

Agricultura este aceea ramură a producției materiale în care are loc transformarea energiei solare în energie potențială și anume materie organică. Transformarea energiei cinetice solare în energie potențială sub formă de materie organic are loc sub acțiunea plantelor verzi și sub acțiunea omului, un lucru fundamental ce deosebește agricultura de industrie și de alte ramuri ale producției materiale. La baza producției agricole stau procese biologice și organice, iar la baza producției industriale stau procesele anorganice.

Ca ramură primară a producției materiale, agricultura stă la baza apariției și dezvoltării unor noi ramuria ale producției materiale care derivă din agricultură sau sunt bazate pe asigurarea hranei de către agricultură.

Importanța economică a agriculturii reiese din faptul că aceasta este singura ramură a producției material care acumulează energie solară, pe când toate celelalte ramuri ale producției materiale transformă și consumă energia acumulată sub diferite forme.

De importanța agriculturii este strâns legată importanța socială, politică și economică a agricultorului, care reprezintă un factor de producție și dezvoltare. Importanța socială derivă din dragostea agricultorilor față de pământul strămoșesc și din dorința de a păstra și de a transmite urmașilor tradițiile și obiceiurile pământului. Importanța economică a agricultorului este determinată de posibilitatea autosatisfacerii nevoilor de trai și posibilitatea autoreglării balanței economice.

Agricultura ca și celelalte ramuri ale economiei se dezvoltă după aceleași legislații economice, determinate de existența unor particularități tehnice și economice care au apărut o dată cu agricultura și se mențin atâta timp cât agricultura va constitui ramura producătoare pentru populație. Aceste particularități acționează și influențează măsurile de politică agrară și sunt orientate spre prosperitatea agriculturii și bunăstarea agricultorului.

Prima și cea mai importantă particularitate a agriculturii este aceea că pământul reprezintă elementul principal al sectorului agricol și funcționează concomitant ca obiect al muncii cât și ca mijloc de muncă, fără de care nu se poate practica agricultura.

În agricultură alături de pământ la obținerea bunurilor materiale participă și plantele și animalele ca obiecte și mijloace de muncă. Ele funcționează ca obiecte ale muncii atunci când prin intermediul uneltelor, ale forței de trațiune și al pământului, omul le folosește pentru a obține maximul posibil de produse vegetale sau animale de pe suprafața de producție.

În agricultură pe lângă productivitatea sociaăl a muncii, apare și o productivitate naturală, influențată atât în mod direct cât și indirect, de condițiile naturale pedoclimatice, dintre care pe primul loc se situează clima.

Principalele funcții ale agriculturii se caracterizează prin furnizarea de produse agro-alimentare pentru consumul populației, aprovizionarea cu materii prime în industriile prelucrătoare, furnizoare de locuri de muncă, sursă economică și ecologică, reprezintă și o important piață de desfacere.

Capitolul I. Stadiul cercetărilor privind cultura de “Porumb”(Zea mays)

Caractere morfologice

Porumbul ( Zea mays) este o plantă ierboasă, anuală, are o încolțire unipolară, cu coleoptilul incolor sau violaceu.

Sistemul radicular este fasciculat, bine dezvoltat, iar în timpul perioadei de vegetație formează mai multe tipuri de rădăcini:

– rădăcini embrionare;

– rădăcini adventive – se formează pe mezocotil, sub punctul de inserție al coleoptilului;

– rădăcini coronare – alcătuiesc sistemul radicular permanent, pot pătrunde în sol de la adâncimea de 30 cm până la 3-5 m;

Porumbul mai formează rădăcini adventive aeriene, care mai poartă numele de rădăcini ancoră, din nodurile 2-5 de la suprafața solului.

Sistemul radicular al porumbului poate pătrunde în sol până la adâncimea de 2,5 m, iar o plantă explorează circa 6 m3 de sol.

Tulpina porumbului este înaltă, dreaptă, viguroasă și formată din numeroase noduri și internoduri. Internodiile sunt rotunde în secțiune, cu excepția celor mijlocii, care sunt prevăzute cu un jgheab longitudinal. Numărul internodurilor variază între 5 și 21, la soiurile și hibrizii timpurii 8-10, iar la cele tardive între 18-21. Înălțimea diferă în funcție de soi și hibrid, și poate să depășească chiar și 4 m. Tulpina porumbului este plină cu măduvă, iar vasele conducătoare se găsesc dispuse neregulat în această măduvă.

Frunzele sunt mai mari decît la celelalte păioase, cu limbul lat-lanceolat, lung de 50-80 cm și lat de 5-12 cm. Nervurile sunt numeroase, paralele, iar cele groase alternează cu cele subțiri. Pe fața inferioară, limbul este glabru, iar pe fața superioar este pubescent.

Pe fața superioară, în epidermă, se găsesc celule buliforme. În condiții de secetă acestea pierd apa, iar din această cauză limbul se răsucește spre interior. Prin acest proces planta își reduce suprafața de transpirație și își mărește rezistența la secetă.

Inflorescențele.Porumbul este o plantă unisexuat monoică, cu florile mascule și cele femele grupate în inflorescențe diferite, situate pe aceeași tulpină.

Inflorescența masculă se găsește terminal pe internodul superior al tulpinii și are forma unui panicul, alcătuit dintr-un ax principal pe care se inseră ramificații laterale. Spiculețele sunt grupate câte două la un loc, unul fiind scurt pedunculat, iar celălalt sesil și sunt prinse pe două rânduri pe ramificațiile laterale și pe mai multe rânduri pe axul principal.

Inflorescența femelă poartă denumirea populară de știulete (spadice) și este un spic la care axul principal (rahisul) este modificat și mult îngroșat. Aceasta se prinde pe nodul tulpinal, la subsoara frunzei. Prinderea pe tulpină a știuleților se face prin pedunculi lungi de 5-10 cm, care la maturitate se lignifică. Un știulete este alcătuit dintr-un ax gros, care poartă numele de rahis, plin de măduvă prevăzut cu niște alveole, în care se inseră spiculețele femele sesile. Întreaga inflorescență este acoperită cu pănuși, care sunt alcătuiți din tecile unor frunze modificate.

Polenizarea este alogamă anemofilă, grăunciorii de polen pot fi purtați de vânt până la 1 km distanță.

O plantă de porumb formează obișnuit 1-2 știuleți, cu o lungime cuprinsă între 3-50 cm și un diametru cuprins între 2-6 cm. Greutatea unui știulete variază între 100-600 g. Pe un știulete se găsesc între 8-30 de rânduri de boabe, cu câte 20-60 boabe fiecare. Numărul de boabe pe un știulete variază între 500-800.

Bobul de porumb este o cariopsă și prezintă o mare varietate privind dimensiunile, forma, greutatea și culoarea. Forma bobului poate fi trapezoidală , alungit-trapezoidală sau rotunjită.

Pericarpul poate fi galben-deschis, portocaliu, brun, roșu, vișiniu sau violaceu.

Bobul de porumb este format din înveliș (7-10%), strat aleuronic (8-12%), endosperm (70-75%) și embrion (10-12%).

1.2 Origine. [NUME_REDACTAT] (Zea mays) face parte din familia Gramineae, subfamilia Panicoideae, tribul Maydeae.

[NUME_REDACTAT] mays s-a clasificat, datorită caracteristicilor endospermului, în mai multe convarietăți și anume: Zea mays indurata (porumbul cu bobul tare), Zea mays indentata ( porumbul cu bob dinte de cal), Zea mays amylaceae (porumbul amidonos), Zea mays saccharata ( porumbul dulce), Zea mays everta (porumbul de floricele), Zea mays tunicata (porumbul tunicat), Zea mays ceratina (porumbul ceros).

Porumbul este o cereală originară din America centrală , cultivată azi în multe regiuni ale lumii ca plantă alimentară, industrială și furajeră.

Pe glob existau două centre de formare a porumbului, în America, la nord de ecuator, centrul primar din Mexic-Guatemala și la sud de ecuator, centrul primar Peru-Bolivia (Brandolini, 1967).

[NUME_REDACTAT], porumbul a fost adus la prima expediție a lui [NUME_REDACTAT], prin anul 1493 și a fost cultivat prima data în Spania, apoi în Italia.

În țara noastră , porumbul a fost menționat prima dată în Transilvania sub domnia împărătesei [NUME_REDACTAT](1740-1760), iar în Muntenia sub domnia lui [NUME_REDACTAT] (1693-1695).

În prezent, soiurile de porumb nu sunt foarte răspândite în cultură, din cauza introducerii hibrizilor. Introducerea hibrizilor în cultură a început în S.U.A din anul 1933 și se datorează sporului mediu adus care este cu 40-50% mai mare decât în cazul soiurilor clasice.

După modul de obținere hibrizii pot fi:

Simpli (H.S.). Aceștia se obțin prin înmulțirea a două linii consangvinizate.

Înmulțirea linilor consangvinizate se face în cele mai bune condiții de agrotehnică și cu respectarea strictă a tuturor măsurilor, care să evite impurificarea materialului. Câmpul de înmulțire a fiecărei linii consangvinizate, trebuie izolat de alte lanuri de porumb, la distanțe cuprinse între 500-1000 m. În câmpul de înmulțire al liniilor consangvinizate pot apărea plante care manifestă heterozisul, ca efect al polenizării cu polen străin. Ca urmare este necesar să se efectueze 4-5 purificări biologice, începând din primele faze de creștere și până în momentul înfloritului, și care au ca scop eliminarea plantelor care prezintă defecțiuni și care manifestă fenomenul de heterozis. Sămânța obținută se usucă până la umiditatea de 11-12%, se tratează, apoi se ambalează în saci.

Dubli (H.D.). Se obțin prin încrucișarea între doi hibrizi simpli.

Triliniari (H.T.). Iau naștere între un hibrid simplu și o linie consangvinizată.

Pentru alegerea hibrizilor trebuie să se urmărească ca aceștia :

să fie adaptați la condițiile zonei în care urmează a fi plantați;

să ajungă la maturitate înainte de venirea brumelor de toamnă;

să fie rezistenți la secetă, boli și dăunători;

să aibă o bună rezistență la frângere și o inserție uniformă a știuleților;

Hibrizii de porumb cultivați în țara noastră se împart în funcție de perioada de vegetație (precocitatea FAO) în :

hibrizi extratimpurii – grupa FAO 100-200;

hibrizi timpurii – grupa FAO 200-300;

hibrizi semitimpurii – grupa FAO 300-400;

hibrizi semitardivi – grupa FAO 400-500;

hibrizi tardivi – grupa FAO 500-600;

[NUME_REDACTAT] ocupă al treilea loc ca importanță între plantele cultivate pe glob și primul loc ca producție, iar ca suprafață culltivată înaintea lui se află doar grâul și orezul . Din punct de vedere agricol această poziție este dată de următoarele particularități :

prezintă o mare capacitate de producție, cu până la 50% mai mare, decât celelalte cereale;

este o plantă prășitoare, bună premergătoare pentru majoritatea culturilor;

suportă monocultura mai mulți ani;

are o însămânțare mai târzie în primăvară, ceea ce permite o mai bună eșalonare a lucrărilor agricole;

cultura este mecanizabilă 100%;

valorifică foarte bine îngrășămintele organice și minerale, cât și apa din irigație.

Porumbul este utilizat atât în alimentația omului cât și a animalelor. Prin măcinare uscată se poate obține făină de mălai, fulgi de porumb, lapte artificial, solvent de rafinare a uleiurilor vegetale și chiar insecticid. În hrana animalelor este utilizat ca nutreț concentrat (boabe), porumb masă verde(însilozat), sub formă de tulpini (coceni) în amestec cu uree și melasă, sau sub formă de siloz ca nutreț suculent.

În furajare porumbul are o valoare nutritivă de 1,17-1,30 unități nutritive la 1 kg boabe. Planta întreagă se poate utiliza pentru obținerea de combustibili (metanol, etanol) sau se poate însiloza în faza de lapte-ceară a boabelor, când asigură un furaj foarte valoros, iar ciocălăi se pot folosi în nutrețuri pentru rumegătoare sau pot fi folosiți drept combustibili.

Boabele de porumb sunt utilizate în industria amidonului, a spirtului, glucozei și dextrinei, iar germenii sunt folosiți pentru extragerea uleiului, care este utilizat în alimentația dietetică (100g porumb=97 kcal).

Din randamentul porumbului la extracție reiese că din 100 kg de boabe putem obține 77 kg făină de mălai, 63 kg de amidon, 71 kg de glucoză, 44 l alcool, 50-60 kg izomerază, 1,8-2,7 l ulei, 3,6 kg turte.

[NUME_REDACTAT] este cultivat în diferite condiții de climă și sol, întânlnindu-se în emisfera nordică în Rusia, Canada și Suedia până la 58o latitudine, iar în emisfera sudică până la 42-43o,, în [NUME_REDACTAT]. Porumbul cultivat pentru boabe se întâlnește între 42o latitudine sudică și 53o latitudine nordică, aceste limite fiind depășite doar când acesta este destinat pentru nutreț verde.

Cele mai mari suprafețe cultivate cu porumb se găsesc în S.U.A (aproximativ 27 mil. Ha), China (cca. 20 mil. Ha), Brazilia (13 mil. ha), Mexic (7,5 mil. ha ) (tabelul 1.1).

Tabelul 1.1 Suprafața cultivată cu porumb pe glob (estimări FAO)

Suprafața agricolă a României este de 14,7 milioane de hectare, dintre care 9,4 milioane de hectare teren arabil (63,9%), 3,3 milioane hectare pășuni (22,4%), 1,5 milioane hectare fânețe (10,2%), 218000 hectare vii (1,5%) și 206000 hectare livezi și pepiniere (1,4%).

[NUME_REDACTAT], porumbul este cultivat pe cca. 3 000 000 ha, fiind pe primul loc dintre culturile de câmp ca suprafață și productie, cu o producție medie cuprinsă între 2000-3000 kg/ha.

La noi în țară s-au stabilit trei zone de favorabilitate pentru cultura porumbului, care se bazează pe cerințele sale față de temperatură și anume: Zona I – cuprinde zonele în care suma temperaturilor este cuprinsă între 1400o-1600o C și anume Câmpia de Sud, Dobrogea, [NUME_REDACTAT] Moldovei, Câmpia de Vest, Zona a II a – cuprinde zonele în care se înregistrează temperaturi între 1200o-1400o C și anume zona colinară a [NUME_REDACTAT], iar Zona a III a – cuprinde zonele cu temperaturi situate între 800o-1200o C și anume zonele subcolinare ale [NUME_REDACTAT] și Orientali, [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT] conține amindon, albumine, hidrocarburi, vitamine din grupa B, vitamina E, fier, fosfor, magneziu, zinc și potasiu.

Compoziția chimică a boabelor de porumb este următoarea : apă (13,5%), proteine (10%), glucide (70,7% – din care amidon 61%), grăsimi (4%), săruri minerale (1,4%), substanțe organice acide (0,4%), celuloză brută (2,25%) și cenușă (1,45%).

În bobul de porumb, învelișul fructului cu învelișul seminței și stratul aleuronic reprezintă 5-11%, embrionul 8-14%, iar endospermul între 81-85%.

Componentele chimice sunt răspândite în mod inegal în părțile componente ale bobului de porumb și acestea sunt prezentate în tabelul 1.2.

Tabelul 1.2 Componentele chimice în părțile anatomice ale bobului de porumb

La începutul formării boabelor de porumb, conținutul de substanțe minerale este mai ridicat, apoi scade către coacerea deplină.

Soiurile și hibrizii cultivați la noi în țară, au boabele de culoare galbenă până la portocalie, culoare ce este dată de o serie de pigmenți, dintre care cei mai importanți sunt zeoxantina, criptoxantina și b carotenul.

Fertilizarea rațională influențează conținutul în aminoacizi, astfel îngrășămintele cu azot ridică conținutul în triptofan, iar cele cu azot și fosfor duc la creșterea conținutului în lizină.

Boabele de porumb conțin și o serie de vitamine: B1, B2, E și PP, în proporție mai mare, iar provitamina A doar la varietățile cu boabe galbene. Vitamina C lipsește.

Compoziția chimică a cenușii boabelor de porumb este redată în tabelulu 1.3.

Tabelul 1.3 Compoziția chimică a cenușii boabelor de porumb

Fazele creșterii și dezvoltării stadiale

În ciclul de dezvoltare al porumbului s-au delimitat 11 faze numerotate după sistemul zecimal cu 0-5 în etapa vegetativă și 6-10 în etapa generativă.

Faza 0, se mai numește și faza de germinare-răsărire, durează 8-16 zile și necesită o sumă a gradelor de 120-180oC.

Faza 0,5, planta are două frunze complet formate și se înregistrează după circa 10 zile de la data răsăririi. Se formează primele rădăcini coronare.

Faza 1, apare după circa 15-20 de zile de la răsărire, porumbul are patru frunze complet formate și o înălțime de circa 40 cm.

Faza 1,5, (6 frunze complet formate) apare la 22-25 zile de la răsărire, vârful de creștere este la suprafața solului și se dezvoltă mugurii știuleților viitori.

Faza 2, când planta are 8 frunze complet formate. Aceasta faza are loc după circa 30 de zile de la răsărire, la hibrizii mijlocii și după 40 de zile la hibrizii târzii.

Faza 2,5, porumbul atinge 10 frunze complet formate, la 36-38 de zile la hibrizii mijlocii și la 48-50 de zile la cei târzii, în această fază crește consumul de NPK și apă și începe creșterea rapidă a panicului.

Faza 3, (12 frunze complet formate), are loc la 42-45 de zile la hibrizii mijlocii și 54-56 de zile la cei târzii.

Faza 3,5, planta atinge un număr de 14 frunze complet formate. Se realizează după 49-52 de zile la hibrizii mijlocii și 61-63 de zile la cei târzii.

Faza 4, se înregistrează apariția paniculului și se realizează după 56-58 de zile de la răsărire, respectiv 70-74 de zile la hibrizii târzii.

Faza 5, se caracterizează prin apariția stigmatelor și tot în această faza are loc polenizarea. Se produce după 64-68 de zile de la răsărire la hibrizii mijlocii și după 78-82 de zile la hibrizii târzii.

Faza 6, începe umplerea boabelor, la un interval de 12 zile de la apariția stigmatelor.

Faza 7, apare după 24 de zile de la apariția stigmatelor. Are loc coacerea în lapte și depunerea în ritm rapid a substanțelor în bob.

Faza 8, apare după 36 de zile de la apariția stigmatelor și are loc coacerea în lapte-ceară.

Faza 9, se caracterizează prin coacerea în pârgă-ceară și are loc încheierea procesului de depunere a substanțelor de rezervă. Apare la circa 48 de zile de la apariția stigmatelor.

Faza 10, are loc după circa 60 de zile de la apariția stigmatelor. Boabele ating greutatea maximă, iar porumbul ajunge la maturitate fiziologică ( IAGĂRU și CIORTEA, 2005).

Cerințe față de climă și sol

Semințele de porumb germinează la temperaturi cuprinse între 8-10oC în sol, temperaturile mai scăzute determină putrezirea boabelor. După răsărire, la temperaturi de 4-5oC creșterea încetează, brumele târzii distrug frunzele, iar la temperaturi de -4oC planta este distrusă în totalitate.

O creștere în bune condiții se desfășoară, dacă în luna mai temperaturile medii nu scad sub 13oC, iar planta înregistrează o viteză ridicată de creștere la temperaturi cuprinse între 24-30oC.

O perioadă critică o reprezintă înflorirea, când temperatura trebuie sa fie situată între 18-24oC.

Porumbul asigură recolte pe soluri foarte variate, dar rezultatele cele mai bune le înregistrează pe soluri fertile, aluviale, luto-nisipoase, cernoziomuri, soluri bălane, brun-roșcate și brune de pădure, care permit dezvoltarea unui sistem radicular puternic, capabil să asigure apa și elementele nutritive.

Tehnologia de cultură a porumbului

Rotația culturii

Porumbul este mai puțin pretențios față de planta premergătoare, dă rezultate bune după leguminoasele anuale, cerealele păioase de toamnă, in, cânepă, cartof,sfeclă și floarea-soarelui.

Pe solele atacate de fuzarioză, porumbul revine doar după 4-5 ani.

Monocultura de porumb s-a extins în țara noastră pe solurile fertile,joase, cu apă freatică la mică adâncime, supuse în primăverile ploioase excesului temporar de umiditate, terenuri pe care grâul nu le valorifică în aceeași măsură, însă prin monocultura prelungită se reduce conținutul în humus, se epuizează solul în macroelemente și în unele microelemente, se înmulțesc bolile și dăunătorii, ceea ce impune folosirea unor doze de îngrășăminte mai mari și utilizarea unor tratamente costisitoare.

Porumbul nu se cultivă după iarbă de Sudan și sorg.

Este o bună premergătoare pentru culturile de primăvară și chiar pentru grâul de toamnă, dar în acest caz se vor cultiva hibrizi cu o perioadă scurtă de vegetație.

[NUME_REDACTAT] este o plantă mare consumatoare de substanțe nutritive, datorită producției mari de masă uscată raportată la unitatea de suprafață, și de aceea are nevoie de un aport sporit de asemenea substanțe , cel puțin până la formarea bobului.

Îngrășămintele chimice sporesc producția la porumb pe toate solurile, indiferent dacă acestea prezintă o fertilitate ridicată. Dintre îngrășămintele chimice, un rol hotărâtor îl au îngrășămintele cu azot, fosfor și potasiu, sau cum mai sunt denumite, grupul NPK.

Azotul este principalul element în fertilizarea porumbului, care asigură formarea unei mase foliare bogate, colorate în verde intens și care influențează favorabil acumularea substanțelor proteice. Carența se manifestă prin îngălbenirea limbului foliar de la vârf spre bază, de-a lungul nervurii mediane, care se deschide la culoare. Excesul de azot intesifică transpirația, determină o creștere luxuriantă, plantele devin predispuse la boli și secetă și este întârziată maturarea boabelor.

Fosforul are un rol multiplu, atât în creștere, cât și în fructificarea porumbului. Insuficiența în fosfor se manifestă prin înroșirea frunzelor de la vârf spre bază, sistemul radicular este slab dezvoltat, iar ritmul de creștere este scăzut.

Potasiul mărește rezistența la secetă,boli și cădere. Lipsa potasiului determină îngălbenirea frunzelor de la vârful lor spre bază, iar sistemul radicular ramâne slab dezvoltat.

Fertilizarea organică a porumbului constă în aplicarea gunoiului de grajd, atât în stare proaspătă cât și fermentată, o dată la 4-5 ani, în doze cuprinse între 20-40 t/ha, și poate fi aplicată pe toate tipurile de sol.

La stabilirea dozelor de îngrășământ se va avea în vedere tipul de sol, nivelul producției scontate, rezerva solului, consumul specific, regimul precipitaților, hibridul cultivat, cât și planta premergătoare.

Pentru a obținerea unei tone de porumb boabe este nevoie de o cantitate de 20-22 kg de azot.

Dozele optim-economice de azot sunt cuprinse între 60-120 kg/ha, dar în cultură neirigată acestea sunt cu 30-90 kg/ha mai scăzute decât în cultura irigată. Doza se reduce cu 20-50 kg azot la ha când porumbul urmează după leguminoase, cu 2 kg azot pentru fiecare tonă de gunoi de grajd aplicată direct porumbului și respectiv 1 kg azot când gunoiul de grajd a fost aplicat plantei premergătoare, iar doza se mai reduce cu 20-30 kg azot la ha în cazul hibrizilor sensibili la frângerea tulpinilor. Doza se poate majora cu 20 kg azot la ha când porumbul urmează după floarea soarelui și cu 25 kg azot la ha după cartofii târzii sau în al III-lea an de monocultură.

Aplicarea azotului trebuie efectuată fracționat și anume 30-40 kg/ha azot concomitent cu semănatul, sub formă de îngrășăminte complexe sau împreună cu azotatul de amoniu, 30-70 kg/ha azot la prașilele mecanice a II-a și a III-a, sub formă de uree, azotat de amoniu sau îngrășăminte lichide și 10-20 kg/ha azot concomitent cu irigarea, în funcție de dozele aplicate anterior și starea vegetației.

Pentru fiecare tonă de porumb boabe este necesar un aport de 8-9 kg de fosfor. Îngrășămintele cu fosfor trebuie aplicate uniform, este de preferat să fie acoperite sub arătura de bază, sau pot fi aplicate primăvara, o dată cu lucrările de pregătire a patului germinativ, sau mai pot fi aplicate la semănat o dată cu azotul. Doza se reduce cu 1 kg fosfor pentru fiecare tonă de gunoi de grajd care s-a aplicat porumbului și 0,5 kg fosfor pentru fiecare tonă de gunoi de grajd aplicat plantei premergătoare.

Potasiul se aplică sub arătura de bază și este necesar pentru a mări rezistența la frângere a plantei.

Este obligatorie folosirea amendamentelor de calciu, în cultura porumbului, pe solurile acide, cu pH sub 5,9 și gradul de saturație în baze mai mic de 75%.

Gunoiul de grajd, este un îngrășământ organic complet, care conține toate elementele nutritive necesare plantelor, și anume acesta conține 0,5% azot, 0,6% potasiu, 0,25% fosfor.

Gunoiul de grajd se aplică direct culturii de porumb, atât în stare proaspătă, cât și fermentat, pe toate tipurile de sol, în cantități cuprinse între 15-20 tone/ha, excepție făcând podzolurile și solurile erodate, la care cantitățile cresc până la 30 tone/ha. În monocultură, gunoiul de grajd, nu se aplică în fiecare an, ci doar o dată la 2-3 ani, în cantități mai mari, ce pot ajunge până la 40 tone/ha, ceea ce echivalează cu folosirea a 600 kg de azotat de amoniu, 600 kg superfosfat și 600 kg sare potasică.

Tabelul 1.4 Cantitățile ce se obțin și compoziția chimică a gunoiului de grajd

de la diferite specii de animale

Tabelul 1.5 Cantitatea medie de substanțe nutritive (kg/ha) extrase din sol de porumb

Lucrările solului

Aceste lucrări încep imediat după eliberarea terenului de către planta premergătoare și au ca scop mobilizarea solului, încorporarea resturilor vegetale, nivelarea și realizarea unei rezerve cât mai mari de apă în sol. Arătura de bază se execută la adâncimea de 20-25 cm pe terenurile mai ușoare și la 25-30 cm pe terenurile mijlocii și grele, cu plugul în agregat cu grapa stelată. După perioada de executare putem avea arătură de vară (în sud până la 15 VIII, iar în nord până la 30 VIII), arătură de toamnă (până la 15 XI) și arătură de primăvară care prezintă multe neajunsuri și se practică doar în anumite condiții. Până în toamnă terenul se menține afânat și curat de buruieni, prin lucrări cu grapele cu discuri. Pe solurile cu strat arabil subțire, adâncimea arăturii se va limita în funcție de grosimea acestuia, iar pe terenurile în pantă arătura se va executa de-a lungul curbelor de nivel. Pe solurile podzolice, grele, cu exces de umiditate, cu un strat puternic tasat în profunzime se recomandă a fi efectuată odată la 3-4 ani o afânare adâncă sau scarificare, ca măsură agroameliorativă. Adâncimea de lucru a scarificatorului variază între 50 și 80 cm. Această lucrare are ca rezultat drenarea solului, micșorarea fenomenului de băltire și înmagazinarea unei cantități mai mari de apă.

Dacă terenul este nivelat, neîmburuienat și fără resturi vegetale la suprafață, solul se va lucra cu o zi înainte de semănat cu combinatorul sau cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colți, iar dacă terenul este denivelat și îmburuienat, se execută o lucrare cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colți, pregătirea patului germinativ urmând să se facă în preziua semănatului, cu combinatorul, perpendicular pe direcția de semănat. Pentru evitarea tasării și obținerea de economii se recomandă efectuarea mai multor operațiuni printr-o singură trecere.

Sămânța și semănatul

Sămânța trebuie să aibă puritatea minimă de 98% și germinația minimă de 90%. Materialul săditor se tratează cu diferite substanțe chimice (Metoben 70, Tiradin 75) împotriva agenților patogeni din sol (Fusarium, Phytium, Aspergillus, Sorosporium holcisorghi), astfel se previn și fenomenele de „clocire a semințelor” în sol.

Perioada de semănat porumbul corespunde calendaristic datei cuprinse între 1 și 20 aprilie în zona de câmpie și între 15 și 30 aprilie în celălalte zone, însă cel mai adesea semănatul porumbului se face atunci când, în sol, la ora 7 dimineața, la 10 cm adâncime, temperatura este minim de 8oC și vremea este în curs de încălzire. Semănatul începe cu hibrizii timpurii, mai rezistenți la temperaturile scăzute, pe soluri cu textură ușoară, care se zvântă mai repede.

Semănatul timpuriu asigură umiditatea necesară germinării, iar încolțirea și răsărirea se produc în timp scurt.

Densitatea reprezintă factorul tehnologic cel mai important pentru obținerea unor recolte mari. La stabilirea fertilității trebuie să se țină cont de următorii factori: hibridul cultivat, fertilitatea solului, umiditatea și posibilitatea de aprovizionare cu apă a culturii pe toată perioada de vegetație.

În prezent, pentru hibrizii cultivați la noi în țară se folosesc următoarele densități prezentate în tabelul 1.4.

Tabelul 1.4 Densitatea la recoltare (mii plante/ha) în funcție de perioada de vegetațiea hibrizilor și tipul de cultură

Cantitatea de sămânță la hectar variază între 15-30 kg, în funție de puritate, germinație și MMB, iar pentru realizarea densităților dorite la recoltare, la semănat, se mărește numărul de semințe cu 10-15% reprezentând pierderile ce apar până la răsărire și în intervalul răsărire-recoltare.

Distanța între rânduri este de 70 cm pe terenurile neirigate și irigate prin aspersiune și de 80 cm pe terenurile prin brazde.

Adâncimea de semănat variază în funcție de textura și umiditatea solului. În regiunile mai umede, cu soluri grele semănatul se realizează la o adâncime cuprinsă între 5-6 cm, iar pe suprafețele din zone mai uscate, cu soluri cu textură mijlocie, adâncimea de semănat variază între 6-8 cm.

Semănatul se realizează cu semănători de precizie de tip SPC, prevăzute cu 8 secții pentru terenurile plane și cu 4 și 6 secții pentru terenurile în pantă, la o viteză cuprinsă între 5-11 km/oră.

Lucrări de îngrijire

Combaterea buruienilor reprezintă principala lucrare de îngrijire în cultura porumbului, deoarece acesta având un ritm lent de creștere în primele faze de vegetație și o densitate mică la unitatea de suprafață, nu poate concura cu cele 900-1300 buruieni care răsar la 1 m2. Combaterea buruienilor se poate realiza prin lucrări mecanice și manuale, prin utilizarea erbicidelor, sau combinat, prin lucrări mecanice și folosirea erbicidelor. În varianta tehnologică, care nu conține utilizarea erbicidelor se execută următoarele lucrări:

Grăpat cu grapa cu colți, după 4-6 zile de la semănat, pentru distrugerea buruienilor și a crustei;

Grăpat după răsărire, când porumbul și-a desfăcut prima frunză; lucrarea trebuie efectuată perpendicular pe direcția rândurilor;

Lucrarea cu sapa rotativă, executată la viteza maximă a tractorului, când porumbul prezintă 3-5 frunze;

I prașilă mecanică între rânduri, la adâncimea de 8-12 cm, cu viteza cuprinsă între 4-6 km/h, pentru a nu acoperi plantele;

a II a prașilă mecanică se execută după 10-14 zile, la adâncimea de 7-8 cm, cu o viteză cuprinsă între 8-10 km/h;

Prașila a III a, după 15-20 de zile de la a II a prașilă, la adâncimea de 5-6 cm, cu viteza de 10-12 km/h;

Prașila a IV a nu aduce sporuri de producție.

Utilizarea erbicidelor permite înlăturarea prășitului manual, dar nu exclude efectuarea a 1-3 prașile mecanice. Cele mai folosite erbicide sunt: Adengo, 0,4 l/ha,preemergent, Merlin, 1,8-2,5 l/ha, preemergent și postemergent, până la 3-5 frunze, împotriva buruienilor monocotiledonate și dicotiledonate, SDMA 2,4 D.

Combaterea bolilor se face prin măsuri profilactice și chimice, cu ajutorul fungicidelor.

Porumbul ( Zea mays) este atacat de numeroși agenți patogeni, care produc boli păgubitoare, iar dintre cele mai întâlnite la noi în țară, sunt:

Putregaiul tulpinilor și al știuleților sau Fuzarioza porumbului ( Giberella zeae)

Porumbul poate fi atacat de această boală în toate stadiile de vegetație. Semințele netratate formează plantule acoperite de miceliul ciupercii, sub care plantulele putrezesc și se zmulg ușor din sol, iar rădăcinile și cotiledoanele sunt acoperite de un mucegai alb-roz. Mai târziu boala apare pe rădăcini și tulpini, de obicei pe internodiile bazale, acestea sunt brunificate și putrezesc, iar tulpinile au un aspect de țesut opărit. Boala poate apărea și pe știuleții depozitați. Porumbul atacat de această ciupercă, consumat de om și de animale poate produce intoxicații grave.

Pentru profilaxie și terapie se recomandă utilizarea de sămânță tratată, hibrizi tratați și certificați și respectarea lucrărilor agrotehnice.

Înflorirea albă a boabelor ( Giberella fujikuroi)

Ciuperca atacă porumbul în toate fazele de vegetație. La plantele mai dezvoltate atacul este localizat la baza tulpinii și pe rădăcini, pe care se observă un mucegai roz, sub care țesuturile putrezesc.

Atacul cel mai frecvent și păgubitor este cel de pe știuleți, când boabele au ajuns la maturitate. Știuleții atacați prezintă boabele sau porțiuni din știulete, de culoare roz, acoperite cu un mucegai alb sau roz-violaceu, prăfos, constituit din miceliul și conidiile ciupercii. Într-un stadiu mai avansat al bolii, tegumentul cariopselor crapă, endospermul devine aparent, de unde provine și denumirea bolii de „înflorirea albă”.

Pentru prevenirea bolii se recomandă folosirea unor hibrizi rezistenți, cu pericarp mai gros, distrugerea resturilor vegetale, combaterea moliei porumbului ( Sitotroga cerealella) și aplicarea echilibrată a dozelor de îngrășăminte minerale cu azot,fosfor și potasiu.

Tăciunele comun al porumbului ( Ustilago zeae)

Atacă toate organele aeriene ale plantei, atacul ciupercii se manifestă după răsărire sau când porumbul are 7-8 frunze. Se mai numește și „tăcinele cu pungi”, deoarece se prezintă sub forma unor pungi, de diferite mărimi, acoperite de o membrană argintie-verzuie, care se rupe, lăsând descoperită masa sporiferă de culoare brună-negricioasă, pulverulentă.

Fiind o boală cu infecție locală se recomandă o serie de măsuri și anume: măsuri de igienă culturală ( strângerea și arderea resturilor de plante sau îngroparea lor prin arătură adâncă), măsuri agrofitotehnice ( arătură adâncă, rotația culturii cu revenirea porumbului pe același teren după 4-5 ani, respectarea epocii de semănat, evitarea excesului de azot, evitarea rănirii plantelor), măsuri chimice și cultivarea de hibrizi rezistenți.

Tăciunele inflorescențelor la porumb ( Sorosporium holci-sorghi)

Se mai numește și „tăciunele prăfos”, sunt atacate atât inflorescențele femele (știuletele), cât și paniculul bărbătesc parțial. La început sorii sunt acoperiți de un înveliș albicios-roșietic, alcătuit din straturile externe ale ovarului plantei și din celulele sterile ale ciupercii. La maturitatea sporilor, învelișul se rupe și sorii rămân descoperiți formând o masă prăfoasă. Știuleții complet distruși rămân înveliți în pănuși și au o formă globuloasă.

Pentru prevenirea bolii se recomandă rotația culturii, evitarea terenurilor infestate, cultivarea de soiuri rezistente, precum și tratarea semințelor cu diferite fungicide.

Copilitul la hibrizii actuali, care au o capacitate redusă de lăstărire , nu mai este necesar.

Irigarea porumbului diferă în funcție de zona de cultură, hibridul cultivat și posibilitatea folosirii sistemelor de irigare. Consumul de apă al porumbului variază între 4700 și 5800 m3/ha. Perioada critică pentru apă se suprapune intervalului secetos dintre 20-30 iunie și 20-30 august. Necesarul de apă zilnică este de 15-25 m3/ha/zi în luna mai, 35-45 m3/ha/zi în luna iulie și 35-45 m3/ha/zi în luna august. Udarea de răsărire este necesară în primăverile secetoase și necesită o normă de 200-400 m3 apa/ha.

Combaterea dăunătorilor poate să fie necesară, în perioada de vegetație, dacă nu s-au făcut tratamente adecvate la sămânță, sau dacă porumbul urmează pe terenuri proaspăt arate, pășuni, fânețe, după leguminoase perene, care țin solul reavăn și favorabil atacului dăunătorilor. Cei mai întâlniți dăunători sunt:

1.Gândacul pocnitor (Agriotes ustulatus), larvele lor se mai numesc popular „ viermii sârmă”. Cele mai mari pagube la porumb, se înregistrează în perioada răsăririi plăntuțelor. Se cunosc 2 perioade de atac și anume în lunile aprilie-mai și în lunile septembrie-octombrie.

2.Sfrederitorul porumbului (Ostrinia nubilalis), larvele rod organele florale, iar omizile pătrund în interiorul tulpinilor, unde consumă măduva dintre două noduri.

3.Gărgărița frunzelor de porumb (Tanymecus dilaticollis), se mai numește popular și „rățișoara porumbului”.Apare la sfârșitul lunii aprilie și atacă plantele de porumb când acestea au 2-3 frunze. Plantele tinere sunt retezate complet, iar când planta are mai mult de 2-3 frunze, marginile sunt roase sub formă de trepte.

Tratamentele împotriva rățișoarei porumbului și a viermilor sârmă trebuie să fie efectuate la sămânță sau odată cu semănatul, iar în cazul apariției insectelor după răsărire, se aplică tratamente cu insecticide.

[NUME_REDACTAT] porumbului se poate face manual, sub formă de știuleți, sau mecanizat, atât sub formă de știuleți cât și sub formă de boabe.

Recoltarea manuală a porumbului constă în ruperea știuleților, depănușarea manuală, apoi tulpinile sunt tăiate și legate sub formă de snopi.

Recoltarea mecanizată a porumbului știuleți începe când acesta are o umiditate cuprinsă între 30-32% și se încheie când aceasta este cuprinsă între 24-26%, iar sub această umiditate se poate realiza doar manual pentru a evita scuturarea boabelor. Se realizează cu combine autopropulsate sau tractate, prevăzute cu culegător de știuleți și echipament de depănușare.

Recoltarea porumbului sub formă de boabe se face, când umiditatea acestora scade sub 25%, cu combine autopropulsate sau alte tipuri de combine prevăzute cu echipamente de culegere a știuleților și treieratul acestora. Pentru păstrare, boabele recoltate trebuie aduse la o umiditate sub 14%.

1.8.7 [NUME_REDACTAT] funcție de metoda de recoltare, porumbul se poate păstra atât sub formă de știuleți, cât și sub formă de boabe.

Păstrarea porumbului sub formă de știuleți, este forma cea mai exstinsă la noi în țară. Știuleții se păstrează în adăposturi speciale, denumite pătule, prevăzute cu pereți care permit trecerea curenților de aer. În pătule știuleții sunt feriți de încingere, deoarece între ei rămân spații libere (50-55% din volumul total), iar aerul atmosferic circulă cu ușurință.

Păstrarea porumbului sub formă de boabe, presupune de la început aducerea umidității la 14-15%, prin aerare activă sau cu ajutorul uscătoarelor.

Capitolul II. Condițiile de mediu unde s-au efectuat cercetările

Experiențele privind condițiile de cultură a porumbului, s-au desfășurat în perioada 2013-2014, în câmpul experimental al exploatației agricole S.C PHARMAPLANT S.R.L Sibiu, amplasat pe teritoriul comunei [NUME_REDACTAT], sat Boarta, județul Sibiu.

2.1 Așezarea geografică

2.1.1 Evoluția administrativ-teritorială

[NUME_REDACTAT] Mare se află poziționată în partea de nord-vest a județului Sibiu, pe culoarul râului Visa, la intersecția [NUME_REDACTAT] cu [NUME_REDACTAT], având 4612 latitudine nordică și 24947 longitudine estică. Se învecinează la nord cu [NUME_REDACTAT], la sud cu [NUME_REDACTAT], la est cu [NUME_REDACTAT], iar la vest cu [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] este atestată din anul 1309, în săsește poartă denumirea de Marktsielken, în germană Marktschelken, în maghiară Nagyselyk, iar în latină aceasta se numește Selcmaior.

[NUME_REDACTAT] Mare are în componența sa 6 sate și anume: Calvasar, Boarta, Buia, Mighindoala, Petiș și Stenea.

2.1.2 Poziția și localizarea geografică

[NUME_REDACTAT] Mare se găsește, într-o zonă deluroasă a [NUME_REDACTAT], la 30 km de municipiul Sibiu, la 27 km de municipiul Mediaș și la 11 km de orașul [NUME_REDACTAT]. Comuna este străbătută de râul Visa și pârâul Calva, afluenți ai râului [NUME_REDACTAT]. Drumul național DN 14, ce face legătura între Sibiu și Mediaș, străbate comuna, iar drumul județean DJ 141 A asigură accesul din comună în orașul Agnita.

Fig. 2.1 Harta localității [NUME_REDACTAT] (http://pe-harta.ro/sibiu/)

2.1.3 Elemente geografico-teritoriale

Din punct de vedere fizico-geografic, unitate de relief pe care este așezată comuna [NUME_REDACTAT] este reprezentată prin culmi deluroase, întrerupte de șei deluroase, cu altitudini cuprinse între 400-600 m. Pe dealurile din jurul comunei se găsesc numeroase platouri, plane, cu întindere vastă.

Fig. 2.3 Hartă de ansamblu a localității [NUME_REDACTAT]

2.2 Clima

2.2.1 [NUME_REDACTAT] Târnavelor are un climat temperat continental, care poate prezenta atât influențe oceanice, cât și influențe climatice caracteristice zonelor de deal și de podiș. Temperatura medie anuală este cuprinsă între 7-8 C. Temperatura maximă în această zonă a fost de 34,8 C și s-a înregistrat la data de 8.08.1998, iar minimul înregistrat a fost de -36 C, la data de 23.01.1983 (BUIUC și colab. , 1975).

[NUME_REDACTAT] clima mai blândă se datorează barajului natural, format de Carpați, care nu permit trecerea maselor de aer rece, de origine polară și subpolară, în interiorul arcului carpatic.

Perioada medie de zile în care înghețul își face apariția este de 120-160 de zile, iar frecvența apariției perioadelor de timp cu temperaturi negative care depășesc 200 de zile, este de 36%.

Înghețul apare cel mai adesea în prima decadă a lunii octombrie.

Umiditatea medie a aerului înregistrează valori cuprinse între 75-80%, cu un maxim de până la 90% în luna decembrie și un minim ce poate ajunge până la 68%, în luna aprilie.

Tabel 2.1 Temperatura medie lunară în anii 2013-2014

2.2.2 [NUME_REDACTAT] multianuală a precipitațiilor atmosferice care s-au înregistrat pe raza comunei, este cuprinsă între 600-800 mm/an. Vara este mai bogată în precipitații, cu cantități cuprinse între 180-270 mm, ceea ce reprezintă 35-40% din totalul anual, iar în anotimpul de iarnă valorile înregistrate sunt cuprinse între 70-120 mm, ceea ce reprezintă 15-18% din totalul anual.

Numărul zilelor ploioase variază între 100-108 zile.

Cea mai mare cantitate de precipitații a fost de 881,7 mm/an, iar cea mai scăzută valoare a precipitațiilor a fost de 446,1 mm/an.

Cea mai mare cantitate de precipitații căzută într-un interval de 24 de ore, a fost cuprinsă între 60-80 mm/24 de ore.

Numărul zilelor cu brumă variază între 25-40 de zile/an, iar alte fenomene meteorologice care apar în zonă sunt chiciura și poleiul.

Tabelul 2.2 Precipitații lunare în anii 2013-2014 ( l/mp)

2.2.3 [NUME_REDACTAT] geologică se caracterizează prin prezența depozitelor pleistocene, care sunt de natură depozitară, depozitelor pannoniene reprezentate prin nisipuri și marne și depozitelor halocene care sunt de natură aluvionară și sunt caracterizate prin nisipuri și pietrișuri. Prezența gazului metan în zonă, este strâns legată atât de condițiile tectonice, cât și de condițiile litologice, care sunt caracterizate prin domuri, nisipuri, roci gazeifere și marne. În această parte a [NUME_REDACTAT], predomină solurile brune și brune-gălbui podzolite și solurile podzolice argilo-iluviale. Caracteristic pentru aceste soluri este prezența fenomenului de pseudogleizare. Local apar și soluri negre-argiloase foarte humifere.

Capitolul III. Scopul și obiectivele urmărite

3.1 Scopul lucării

În lucrarea de față mi-am propus promovarea în tehnologia de cultură a porumbului a unor lucrări orientate spre diminuarea numărului de lucrări aplicate solului, dar și studiul unor hibrizi care să se adapteze ala condițiile experimentale și tehnologice din zona [NUME_REDACTAT].

Studiul a fost orientat pentru rezolvarea unor probleme privind utilizarea resurselor, dar și pentru a permite recomandarea către fermierii din zonă, a unui sortiment de hibrizi productivi și adaptabili la condițiile de vegetație.

3.2 [NUME_REDACTAT] principal al agriculturii îl reprezintă creșterea cantitativă și calitativă a producției.

În acest context obiectivele lucrării sunt:

Elaborarea unei tehnologii de cultură, specifice zonei;

Evaluarea resursei biologice și utilizarea în cadrul experienței a unui sortiment de hibrizi adaptați zonei de cultură în vederea extinderii a celor mai performanți;

Sporirea capacității de producție, în condițiile unei perioade de vegetație adeseori limitată;

Obținerea unei rezistențe sporite la frângere, boli și dăunători;

Umiditate redusă la recoltat;

Creșterea eficienței economice a culturii, a beneficiilor și profitului producătorilor agricoli din această zonă;

Capitolul IV. Metoda de cercetare aplicată

4.1 Materialul biologic utilizat

Materialul biologic care a făcut obiectul acestei lucrări a fost constituit din hibrizi semitimpurii, produși de firma Pioneer și anume: P9578, P9175, PR38A24 și P9025 deoarece hibrizii Pioneer prezintă o rezistență mărită la boli și dăunători, de la rădăcină și până la panicul, rămân verzi până la maturitate, utilizează mai puțină apă pe suprafața de producție, polenizarea este superioară.

Fig. 4.1 [NUME_REDACTAT]

4.2 Descrierea hibrizilor

1.Hibridul P9578

Are o perioadă de vegetație cuprinsă între 113-118 zile, considerată de la răsărire și până când planta ajunge la maturitatea fiziologică.

Este un hibrid semitimpuriu, cu o capacitate ridicată de producție, care se adaptează foarte bine la stresul hidric și termic.

Din punct de vedere agronomic, bobul este dentat, planta are o înălțime medie, iar inseția știuletelui este medie.

Știuletele se caracterizează printr-un număr de 12-14 rânduri, cu un număr cuprins între 41-44 de semințe/ rând.

MMB are o valoare cuprinsă între 310-363 g.

Avantajele acestui hibrid sunt:

are o capacitate ridicată față de producție;

toleranță crescută fața de secetă;

pierde apa foarte repede la maturitate;

prezintă o rezistență foarte bună la boli și dăunători;

are o rezistență mărită la frângere și cădere;

Se recomandă să se cultive în zonele semi-aride din nordul, centrul, vestul și sud-estul tării.

Densitățiile recomandate sunt 66000-75000 de plante recoltabile/ha în sistem neirigat și 75000-85000 de plante recoltabile/ha în sistem irigat.

2.Hibridul P9175

Are o perioadă de vegetație cuprinsă între 114-119 zile, considerată de la răsărire și până cînd planta ajunge la maturitatea fiziologică.

Este un hibrid semitimpuriu, care se adaptează foarte bine la stresul hidric și termic, cu un raport foarte bun între producție și umiditate.

Din punct de vedere agronomic, planta este viguroasă, de înălțime medie, cu inserție medie-joasă a știuletelui, cu un sistem radicular bine dezvoltat, știuletele este conic, acoperit cu pănuși și bobul este dentat.

Știuletele se caracterizează printr-un număr de 14-16 rânduri, cu un număr cuprins între 42-45 de semințe/ rând.

MMB are o valoare cuprinsă între 345-390 g.

Prezintă o serie de avantaje, și anume:

înregistrează performanțe, atât în condiții de secetă, cât și în condiții normale;

pierde apa foarte repede la maturitate;

rezistență mărită la tăciunele zburător;

Este recomandat pentru toate zonele de cultură, în special în zonele aride și semi-aride ale tării.Densitățiile recomandate de semănat sunt de 66000-75000 de plante recoltabile/ha, în sistem neirigat și 75000-85000 de plante recoltabile/ha, în sistem irigat.

3. Hibridul P9025

Este un hibrid semitimpuriu, cu o perioadă de vegetație cuprinsă între 110-117 zile, perioadă de vegetație considerată de la răsărire și până la maturitatea fiziologică.

Din punct de vedere agronomic, planta este echilibrată, cu inserția medie a știuletelui, cu un sistem radicular foarte dezvoltat, știuletele este conic și bine acoperit cu pănuși, iar bobul este sticlos.

Știuletele se caracterizează printr-un număr de 14-16 rânduri, cu un număr cuprins între 35-38 de semințe/ rând.

MMB are o valoare cuprinsă între 293-331 g.

Avantajele acestui hibrid sunt:

are o rezistență bună la frângere și cădere;

rezistență foarte bună la tăciunele zburător;

toleranță ridicată împotriva secetei;

pierde apa rapid la maturitate;

Acest hibrid este recomandat a se folosi în zonele semi-aride și semi-umede din vestul și sud-estul țării. Densitățiile recomandate de semănat sunt de 66000-75000 de plante recoltabile/ha, în sistem neirigat și 75000-85000 de plante recoltabile/ha, în sistem irigat.

4.Hibridul PR38A24

Este un hibrid simplu, semitimpuriu, cu o perioadă de vegetație de 120-125 de zile, perioadă considerată de la răsărire și până la maturitatea fiziologică. Are o capacitate ridicată de producție, se adaptează foarte bine în toate zonele de cultură și prezintă o stabilitate foarte bună.

Din punct de vedere agronomic, este o plantă de talie medie, cu inserție medie-înaltă a știuletelui și bob dentat.

Știuletele se caracterizează printr-un număr de 14-16 rânduri, cu un număr cuprins între 35-38 de semințe/ rând.

MMB are o valoare cuprinsă între 270-300 g.

Acest hibrid prezintă următoarele avantaje:

toleranță ridicată față de secetă și arșiță;

pierde apa rapid la maturitate;

rezistență bună la frângere și cădere;

rezistență foarte bună împotriva sfredelitorului porumbului (Ostrinia nubilalis);

Se recomandă a fi cultivat în zonele de câmpie, colinare și subcolinare ale țării. Densitățiile recomandate de semănat sunt de 65000-75000 de plante recoltabile/ha, în sistem neirigat, 75000-85000 de plante recoltabile/ha, în sistem irigat și 80000-100000 de plante recoltabile/ha, siloz.

4.2 Metoda de cercetare

Cercetarea s-a efectuat în exploatația agricolă S.C Pharmaplant S.R.L, situată în satul Boarta, comuna [NUME_REDACTAT], județul Sibiu, care lucrează o suprafață de 1800 ha, întinse pe 11 sate.

Câmpul experimental a fost astfel organizat încât să permită, aplicarea tehnologiilor de cultură, respectiv urmărirea în producție a principalilor factori care determină manifestarea caracterelor productive ale hibrizilor utilizați.

În câmpul experimental s-a avut în vedere respectarea și asigurarea rigurozității științifice impusă de tehnica experimentală, astfel încât rezultatele obținute să respecte în mod exact potențialul de producție real și calitativ al hibrizilor folosiți.

Experiențele au fost amplasate după metoda blocurilor etajate, cu randomizarea variantelor, asupra căror s-au efectuat observații și măsurători biometrice în condițiile experimentelor din anii 2013-2014.

Fig. 4.2 Aspecte din câmpul experimental

La pregătirea patului germinativ s-a optat pentru executarea unei lucrări de afânare a solului cu întoarcerea brazdei. Arătura s-a efectuat toamna în 30 septembrie 2012, respectiv 23 noiembrie 2013 cu agregatul constituit din tractor și plug reversibil.

Fig. 4.3 Arat la 30 septembrie 2012

Fig. 4.4 Arat 23 noiembrie 2013

Pregătirea patului germinativ în anul 2013, s-a efectuat în preziua semănatului cu freza rotativă prevăzută cu tăvălug.

Fig. 4.5 Pregătirea patului germinativ cu freza

În primăvară, în data de 4 aprilie 2014, pregătirea patului germinativ s-a efectuat printr-o trecere cu tractorul în agregat cu combinatorul.

Fig. 4.6 Pregătirea patului germinativ cu combinatorul

În anul 2013 cât și în anul 2014, s-a aplicat o fertilizare cu diamoniufosfat 18-40-0, în același timp cu semănatul, în cantitate de 250 kg/ha.

Fig 4.7 Administrare îngrășăminte chimice concomitent cu semănatul

Fig. 4.8 Încărcare semănătoare cu îngrășăminte chimice

Când porumbul avea 3 frunze, atât în anul 2013 cât și în anul 2014 s-a mai intervenit cu tractorul în agregat cu MIC (mașina de îngrășăminte chimice) pentru aplicarea a 150 kg/ha uree 46%.

Foto 4.9 Administrat uree

Semănatul s-a efectuat mecanizat, cu o semănătoare, de precizie, marca KUHN, prevăzută cu 6 secții pentru sămânță și un tanc pentru îngrășămintele chimice, de 1500 l, încadrându-ne în perioada optimă de semănat pentru zona agricolă a județului Sibiu.

Foto 4.10 [NUME_REDACTAT]

Însămânțarea efectivă a avut loc în 19 aprilie 2013, respectiv 24 aprilie 2014, cu sămânță certificată aparținând sortimentului de hibrizi mai sus amintit.

Viteza de semănat a fost cuprinsă între 7-8 km/h.

Norma de semănat a fost de 68000 de boabe/ha, care a asigurat o densitate de 65000 de boabe/ha răsărite. Lățimea între rânduri a fost de 70 cm, iar între plante pe rând 19,5 cm. Adâncimea de semănat a fost de 5 cm, iar cantitatea de sămânță a fost cuprinsă între 21-23 kg/ha.

Fig. 4.11 [NUME_REDACTAT]. 4.12 Tabel cu posibilitățiile de reglare a semănătorii, în funcție de densitățile dorite

În a 3 a zi de la semănat, în data de 22 aprilie 2013, am erbicidat cu tractorul în agregat cu mașina de erbicidat purtată. Erbicidarea s-a efectuat preemergent, cu erbicidul Adengo.

S-a ales acest erbicid, deoarece combate buruienile monocotiledonate și dicotiledonate anuale, din cultura porumbului Doza folosită a fost de 0,4 l/ha. Acesta conține ca substanțe active 225 g/l isoxaflutol, 90 g/l tiencarbazon-metil și 150 g/l ciprosulfamide.

Fig. 4.13 Erbicidat cu tractorul

În data de 24 mai 2014, când porumbul a ajuns la stadiul de 3-4 frunze, din cauza condițiilor nefavorabile, nu s-a putut intervenii cu tractorul și s-a optat pentru o erbicidare cu elicopterul. S-a erbicidat cu Merlin, care are substanta activă 37,5 g/l isoxaflutol și 375 g/l terbutilazin. Doza folosită a fost de 1,8 l/ha.

Fig. 4.14 Erbicidat cu elicopterul

Recoltarea s-a făcut cu combina autopropulsată 4X4, prevăzută cu masa de recoltat porumb pentru 6 rânduri, cu distanța între rânduri de 70 cm. Aceasta mai este prevăzută cu sistem de depănușare, tocător, împrăștietor, 5 cai scuturători și sistem de desfacere a boabelor de pe știulete.

Fig 4.15 [NUME_REDACTAT] V. Rezultate obținute

Analizând datele obținute în urma experiențelor făcute, constatăm ca toți hibrizii studiați au înregistrat producții însemnate, atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ, în toți ani experimentali (peste 8000 kg/boabe la ha).

Producția medie în anii experimentali a fost cuprinsă între 8350 kg/ha boabe la hibridul PR38A24 și 9450 kg/ha boabe la hibridul P9578.

Tabel 5.1 Producțiile obținute (kg/ha boabe)

În urma analizelor efectuate asupra însușirilor morfologice și fiziologice, asupra hibrizilor experimentați (tabelul 4.2), reiese că aceștia prezintă:

Rezistență foarte bună la tăciunele zburător;

Un conținut ridicat în proteină și amidon;

Toleranță satisfăcătoare la secetă;

Rezistență foarte bună la fuzarioză;

Producții bune pentru hibrizii P9025 și PR38A24 și foarte bune pentru hibrizii P9175 și P9578;

Grafic 5.1 Reprezentarea producțiilor pe anii de experiență (kg/ha boabe)

Tabelul 4.2 Analiză făcută asupra însușirilor fiziologice și morfologice

Textura bobului [NUME_REDACTAT] de rezistență Calitate bob

2-sticlos 7-satisfăcătoare 3-sensibil 8-11% – proteine

3-semisticlos 8-bună 4-sub medie 65-73% – amidon

4-semidentat 9-foarte bună 5-mediu 3,5-4,5% – ulei

5-dentat 6-bun

7-bun/foarte bun

8-foarte bun

9-excelent

[NUME_REDACTAT] principal al culturii de porumb este obținerea unor cantități mari de boabe, atât din punct cantitativ, cât și calitativ, iar scopul acestei lucrări a fost să urmărească evoluția producțiilor medii înregistrate de sortimentul de hibrizi, utilizat, la unitatea de suprafață, rezistența la boli, dăunători, cădere și frângerea la maturitate a tulpinilor, cât și procentul de umiditate al boabelor la recoltare.

Acestea au dus la necesitatea testării sortimentelor de hibrizi în condiții diferite, pentru a putea scoate în evidență și a recomanda pentru cultură, doar hibrizii cu o cât mai bună adaptare la condițiile pedo-climatice specifice și a celor cu o capacitate productivă ridicată.

Din cercetările efectuate reiese că fiecare hibrid prezintă un anumit potențial genetic de acumulare al biomasei, iar pe de altă parte reiese că și condițiile pedo-climatice influențează în mare măsură creșterea, dezvoltarea și în final, cantitatea de biomasă acumulată la unitatea de suprafață, în funcție de potențialul genetic al fiecărui hibrid.

Cultivarea unor hibrizi corespunzatori, zonarea și corelarea cu factorii de mediu din zona studiată, a reprezentat o condiție majoră pentru obținerea unor producții mari și stabile.

În urma analizei rezultatelor obținute în experiența organizată în acest sens, au rezultat următoarele:

Anii experimentali au fost diferiți din punct de vedere al favorabilității pentru cultura porumbului în zona experimentală.

Tehnologia de cultură aplicată a favorizat manifestarea caracterelor productive ale hibrizilor studiați la un nivel ridicat, producția media înregistrată pe cei doi ani fiind cuprinsă între 8350 kg/ha la hibridul PR38A24 și 9450 kg/ha la hibridul P9578.

În zona experimentală, situată în centrul Transilvaniei, s-a optat pentru hibrizii semitimpurii, deoarece aceștia au cel mai bun comportament și anume valorifică foarte bine precipitațiile de la începutul verii și ajung la maturitate înainte de instalarea secetei de vară.

Materialul biologic utilizat este foarte valoros, iar din hibrizii studiați poat fi recomandați a se cultiva la scară mare în această zonă P9025, P9578 și P9175.

Un rol important în manifestarea caracterului productiv îi revine calității semințelor și calității manageriale a lucrărilor tehnologice aplicate.