Studiu de Caz Turismul de Aventura Si Sport Extrem
CUPRINS:
Introducere
Economia națională a României parcurge o dificilă etapă de tranziție exprimată prin declinul producției în toate sectoarele și, mai ales, al serviciilor, deprecierea monedei naționale, dezechilibre economice ale cererii și ofertei, balanței de plăți, bugetului public. Starea de criză este alimentată de existența unui mecanism economic care nu stimulează creșterea economică. Pentru a redresa situația și a atinge creșterea economică sunt necesare măsuri complexe și argumentate științific de ajustare a mecanismului economic, de perfecționare a instrumentelor managementului macroeconomic. Un loc deosebit în redresarea situației îl ocupă turismul, ramură generatoare de locuri de muncă și de promovare a imaginii României.
Potențialul turistic constituie o componentă esențială a ofertei turistice și o condiție indispensabilă a dezvoltării turismului. Prin dimensiunile și diversitatea elementelor sale, prin valoarea și originalitatea acestora, el reprezintă motivația principală a circulației turistice. Evaluarea corectă a componentelor sale, analiza posibilităților de valorificare eficientă a acestora presupune elaborarea unui sistem național și categorial adecvat care să permită conturarea unei strategii coerente a dezvoltării activității turistice. Atracția turistică este motivul fundamental și imboldul inițial al deplasării către o anumită destinație turistică. O zonă sau un teritoriu prezintă interes în măsura în care dispune de elemente de atracție a căror amenajare poate determina o activitate de turism. Din această perspectivă, potențialul turistic al unui teritoriu poate fi definit la modul general, prin ansamblul elementelor ce se constituie ca atracții turistice și care se pretează unei amenajări pentru vizitarea și primirea călătorilor.
Scopul lucrării de față este de a prezenta potențialul turistic al României respectând următoarele criterii: identificarea componentelor patrimoniului natural, identificarea componentelor patrimoniului antropic, descrierea formelor de turism cu accent pe turismul de aventură, precum și un studiu de caz privind serviciile oferite de către un agent economic.
Mai mult în contextul integrării României în Uniunea Europeană, ca membră cu drepturi depline, beneficiază, pe perioada de programare 2007-2013, de instrumentele structurale ale Uniunii Europene cu rolul de a stimula creșterea economică a statelor membre ale Uniunii și de a conduce la reducerea disparităților dintre regiuni.
I. Turismul în Uniunea Europeană
1.1. Scurt istoric
Cuvântul „turist” este relativ de origine recentă. Termenul turism își are originile lingvistice în semnificațiile următoarelor cuvinte latine: „tornare” – a se întoarce și 'tornus' – mișcare circulară care nu presupune schimbarea rezidenței.
Limbile europene moderne au reținut termenul din franțuzescul „tour” care înseamnă călătorie în circuit, semnificație care stă la baza cuvintelor 'tourisme' – la francezi, 'tourismo' – la italieni, 'tourismus' – la germani, 'tourism' – la englezi, 'turizm' – la ruși sau 'turism' – la români.
Pentru prima dată termenul de turist a fost folosit în anul 1800 de către Samuel Pegge, în lucrarea sa intitulată „Anecdote ale limbii engleze”, într-o foarte interesantă formulare: „A traveller is now – a – days called tourist”, adică: un călător astăzi e numit turist.
În Franța, primul care a folosit cuvântul turist a fost Stendhal în „Memoriile unui turist” din anul 1838, iar în Anglia cuvântul „tourism” a fost introdus prin anul 1811 de către „Sporting Magazine”.
Din perspectiva istoriei gândirii economice privind domeniul călătoriri și recreării, prima definire a turistului apare în 1876 în „Dicționarul universal al sec. al XIX-lea”, potrivit căreia turistul este „persoana ce călătorește doar pentru plăcerea călătoriei”.
După acest prim început, termenii: „turist” și, mai târziu, „turism” au căpătat o largă acceptare și folosința. Deși, din punctul de vedere lingvistic, termenul era stângaci, el a fost unanim acceptat datorită sensului deplin, flexibilității gramaticale (ușurința cu care se puteau forma familii de cuvinte) și similitudinii în toate limbile principale.
Necesitatea explicării conținutului turismului rezidă din principala nevoie de a defini turismul în sensul stabilirii standardelor statistice adecvate, dar și din considerente de ordin legal-administrativ. In realitate, încă înainte ca acest termen sa fie acceptat oficial și folosit în Marea Britanie (1815), statisticile făceau deosebirea între emigranți și călătorii obișnuiți, după criteriul cazării pe nave. Emigranți erau considerați toți acei pasageri care traversau oceanul, exceptând pe cei cazați în cabine, în calitate fie de călători ocazionali, fie de oameni de afaceri. Astfel, criteriul principal de caracterizare a turismului – caracterul temporar al schimbării reședinței, fusese recunoscut. Aceasta trăsătură caracteristică a turismului nu și-a pierdut valabilitatea nici in zilele noastre: turistul este persoana a cărui reședință este aceeași, în contrast cu emigrantul, a cărui reședința este aflată într-o țară spre care acesta se îndreaptă. Ulterior, analiștii au folosit drept criteriu de departajare a acestor două categorii de călători „un an de ședere într-o țară străină”. Totuși, odată cu dezvoltarea turismului în perioada interbelică, nevoia de o definire mai precisă, din perspectivă statistică, a devenit imperioasa.
Comitetul Experților în Statistică al Ligii Națiunilor recomanda în octombrie 1936 definiția „turistului străin”. Ea a fost adoptată de Comitetul de Turism al Ligii Națiunilor în 1937. Potrivit acesteia, turistul străin (turistul internațional) este „orice persoană care vizitează o altă țară decât cea în care își are reședința obișnuita, pentru un timp care depășește 24 ore”
Definițiile din 1936-1937 au fost reformulate de Uniunea Internațională a Oficiilor Naționale de Turism (I.U.O.T.O. – International Union of Official Travel Organizations), astăzi Organizația Mondiala de Turism (W.T.O. – World Tourism Organization) în anul 1950, admițând ca turiști și studenții aflați în străinătate, pentru formare și specializare profesională, și specificând un nou tip de călător numit „excursionist internațional”. De asemenea, I.U.O.T.O. a definit „calatorul în tranzit” ca fiind acel individ care trece printr-o țară fără a se opri, indiferent de timpul pe care acesta îl petrece în țara respectivă, sau ca acel individ care călătorește printr-o tara în mai puțin de 24 de ore, dacă face doar o călătorie scurta, non-turistică.
La scurt timp, O.N.U. a formulat „Convenția privind facilitățile de vămuire”, care a extins sfera definiției anterioare privind turistul străin, redimensionând și durata maximă de ședere în afara reședinței la maximum 6 luni. Celelalte componente ale definițiilor anterioare au fost păstrate.
În 1963, după aproximativ zece ani, în cadrul conferinței O.N.U. „Turism și Călătorie Internațională”, ce a avut loc la Roma, s-a realizat o distincție între vizitatori-turiști, care stau mai mult de 24 de ore, și vizitatori-excursioniști, care stau mai puțin de 24 de ore. Aceasta distincție este de fapt identică cu cea făcută de I.U.O.T.O. în 1950, dintre turiști și excursioniști.
Sistematizând semnificația termenilor si definițiilor recomandate de O.M.T., referitoare la turismul internațional, rezultă următoarele:
Vizitator internațional: un individ care intră într-o țară ce nu reprezintă locul său permanent de reședința și care:
nu intenționează să emigreze sau să obțină un loc de muncă remunerat;
nu vizitează țara respectivă în calitate de diplomat sau de membru al forțelor armate;
nu depinde de nici una din categoriile de mai sus;
nu este refugiat, nomad sau muncitor în zona limitrofă graniței;
nu intenționează să stea mai mult de un an;
dar care poate:
să viziteze țara respectivă în scopuri recreative, religioase, familiale, sportive, participare la conferințe, studii sau să tranziteze spre alte țări;
să fie membrul unui echipaj de pe un vas sau un avion străin care întreprind o escală în țara respectivă;
să fie călător cu probleme comerciale sau de afaceri, care stă pentru mai puțin de un an, inclusiv tehnicienii care sosesc pentru a instala mașini și echipamente;
să fie un funcționar al unor organisme internaționale, într-o misiune care durează mai puțin de un an, sau un cetățean aparținând țării respective care se întoarce acasă pentru o vizită temporară.
Vizitatorii internaționali pot fi clasificați în:
turiști internaționali: vizitatorii care petrec cel puțin o noapte în țara de destinație
excursioniști internaționali: vizitatorii care nu petrec cel puțin o noapte in tara de destinație.
Aceștia includ si vizitatorii pasageri pe nave de croaziera care pot vizita același port timp de mai multe zile, dar care se întorc pe nava pentru a înnopta, și nu includ pasagerii de tranzit, cum ar fi pasagerii pe liniile aeriene care pot atinge teritoriul unei țări, dar nu trec oficial prin vamă.
Referitor la aceste definiții, si la componentele lor, se impun următoarele observații:
Vizitatorul nu este clasificat după naționalitatea lui, ci după locul reședinței sale. Astfel, cetățenii unei țări care își vizitează țara de origine, dar au reședința într-o altă țară sunt considerați turiști.
Vizitatorii sunt împărțiți în două categorii: turiști și excursioniști:
turist – vizitator de cel puțin o zi și care comportă cazare peste noapte;
excursionist – vizitator de mai puțin de o zi și care nu se cazează peste noapte.
Astfel criteriul „cazării peste noapte”, îl înlocuiește pe cel de '24 h', cu scopul departajării vizitatorilor în „turiști” și „excursioniști”, criteriu adoptat în 1968 de Organizația Mondială a Turismului. Totuși, multe organisme naționale de turism și astăzi folosesc criteriul „24 h”.
Turiștii se împart in trei categorii:
turiști adevărați sau propriu-ziși, cei ce călătoresc de plăcere în timpul lor liber;
turiști de afaceri, inclusiv parlamentarii și restul delegațiilor oficiale;
alți turiști, respectiv: studenți in străinătate, pelerini, misionari, persoane aflate la cură sau participante la funeralii.
Includerea oamenilor de afaceri și a celor aflați in călătorie din alte motive decât plăcerea, a constituit temeiul unor îndelungate dispute, chiar și după anul 1963. În acest sens, în anul 1980 Declarația de la Manila a O.M.T. este un exemplu sugestiv: „plasarea turismului în contextul mai larg al deplasărilor personale sau oficiale și orice raportare restrictivă a turismului numai la vacanțe și recreare poate duce la confuzii”.
Perioada maximă de ședere de un an, așa cum era definită de Comisia Ligii Națiunilor (1937), a fost validata si astăzi, deși au existat și tentative de reducere a acesteia la 6 luni (în anul 1950 și mai târziu in anul 1968 cu ocazia Seminarului Interregional de Dezvoltare a Turismului, organizat de O.N.U.).
Nu exista un criteriu precis privitor la distanta dintre reședința permanenta și cea temporară, atât în ceea ce privește turismul internațional cat si pe cel național (un minim de 80 km (50 mile) sau 160 km (100 mile) la americani; 80 km (50 mile) sau 40 km (25 mile) la canadieni).
Impactul economic al turismului este condiționat de veniturile provenite de la vizitatori (atât turiști cat si excursioniști). În practică sunt incluse însa și veniturile provenite de la categoriile excluse, de pildă persoanele aflate în tranzit.
În paralel cu definițiile privind persoana ca subiect al cererii turistice (vizitatorul, turistul sau excursionistul), elaborate din rațiuni statistice, există și un număr oarecare de definiții conceptuale despre turism ca activitate. Cea mai importanta (dar și cea mai controversată) a fost cea din 1942 (ajustată mai târziu) ce aparține celor doi economiști elvețieni, K.Krapf si W.Hunziker, din a căror inițiativă a fost creată Asociația Internaționala a Experților Științifici ai Turismului (A.I.E.S.T.), domeniu ce a devenit în perioadîn perioada postbelica un subiect major de studiu științific sistematic. Pentru cei doi specialiștii elvețieni, „turismul este un ansamblu de fenomene si relații rezultând din călătorii și șederea nerezidenților, atât timp cât acestea nu determină o reședința permanentă sau nu se leagă de vreo activitate temporara (sau permanenta) retribuită”.
Acest mod de a concepe complexitatea activității turistice, adoptat și de A.I.E.S.T., include următoarele elemente structurale fundamentale ale fenomenului turism:
călătoria (elementul dinamic);
destinația sejurului aflat în afara reședinței (elementul static);
durata sejurului (elementul efemer al fenomenului pentru persoana vizitatoare);
caracterul nelucrativ (neaducător de câștig) al activității vizitatorului.
Analiștii elvețieni considerau turistul doar un consumator, ce își cheltuiește toți bani în timpul călătoriei și la locurile destinate destinderii. Excluderea oamenilor de afaceri din categoria turiștilor, sugerată de Hunziker si Krapf, a declanșat opoziția multor experți. Era si firesc deoarece, orientarea strictă a turismului spre consum nu este acceptabilă din următoarele motive:
se opune definiției statice internaționale, care include și oameni de afaceri;
o asemenea diferențiere nu este posibila in esența, deoarece călătoriile de afaceri sau profesionale sunt, de obicei, legate de plăcere si contribuie la economia locală în calitate de consum pur. Deci, aceste tipuri de călătorie (de afaceri și profesionale) se circumscriu în sfera turismului numai cu condiția de a nu avea ca obiectiv o altă reședință permanentă sau o muncă retribuită;
turismul pur sau călătoria de plăcere, nu de puține ori, se regăsesc la destinație în contacte de afaceri și profesionale, care pot duce la un câștig economic.
1.2. Turismul – fenomen cu abordare multiplă
Deși creșterea cantitativă a turismului a fost mai redusă în perioada postbelică, multe persoane, agenți întreprinzători și instituții guvernamentale preocupate de turism au început abia recent să acorde o atenție mai serioasă implicațiilor sale. Standardele profesionale pentru operațiile de anvergura în turism, nivelul planificării industriei turistice și posibilitățile create pentru învățământul superior în domeniul turismului sunt, din păcate, apreciază specialiștii, departe de a fi corespunzătoare pentru o industrie atât de vastă. Sunt foarte multe motive care au determinat această situație, dar, în ultimul rând, cea mai mare dintre responsabilități revine unei lipse de informații credibile despre importanța turismului, cât și lipsei unei tradiții în turism, care pune puțin accent pe pregătirea universitară și cercetarea de înaltă calitate ce ar duce la informația credibilă necesară.
Perfecționarea în colectarea de date și în difuzarea informației așteaptă îmbunătățiri în sistemul educațional și în domeniul cercetării. Deși majoritatea țărilor au anumite formulare tipizate pentru strângerea informațiilor (datelor) din turism, există o semnificativă variație în calitatea datelor culese, precum și în complexitatea analizelor aplicate acestor date, odată ce au fost colectate.
Până recent, au fost puține cursuri universitare privind turismul, atât în țările Americii cât și în cele ale Europei. Majoritatea instituțiilor de educație post-liceale, vizând formarea in domeniul turismului, ofereau numeroase programe de pregătire profesionala în activități cum ar fi cele pentru formarea chelnerilor și bucătarilor. Apariția specializărilor superioare, precum și a programelor științifice, a fost destul de lentă si limitată inițial la liceele economice. Numai în ultimii 10-12 ani a început funcționarea departamentelor de recreare si petrecere a timpului liber, geografia, planificarea si alte domenii recunoscând turismul ca o specializare de fapt.
Turismul este, în accepțiunea multor profesioniști, cu precădere o problema de piață și administrație empirica. Planificarea, dezvoltarea si politica profiturilor depășesc aspectele practice si limitate ale tehnicilor de piață. În viitor, pregătirea profesioniștilor în domeniul turismului va avea nevoie de stăpânirea si folosirea științei acestui sector, singura alternativa pe care s-ar putea fundamenta dezvoltarea producției și evaluarea corecta a industriei turistice.
Turismul, ca formă populară de existență umană în timpul liber, de asemenea, oferă oamenilor de știința din domeniul social o posibilitate apreciabilă pentru o mai bună înțelegere a anumitor forme de interacțiune umană, și cum acestea afectează alți oameni și mediul în care ele apar.
Aceste posibilități de studiu pot fi valorificate cel mai bine daca se încearcă o recunoaștere explicita ca turismul este un domeniu multilateral. In consecința, el necesita o abordare din perspectiva mai multor științe sociale, precum si din aceea a diferitelor profesii. Șirul de probleme privind studiul si cercetarea in turism poate fi apreciat prin examinarea pe rând a naturii turismului in mai multe ipostaze: ca fenomen uman, comportament social, ca fenomen geografic, ca generator de venituri, dar și ca industrie.
1.2.1. Turismul – fenomen uman
Pentru a înțelege mai bine fenomenul turismului, trebuie să înțelegem comportamentul individului – psihologia turiștilor și a celor care pot să devină turiști. Dezvoltarea și testarea modelelor care ajută la explicarea antecedentelor și consecințelor comportării umane reprezintă o prioritate importantă în învățământul și cercetarea legată de turism. Astfel de informații pot fi de reală valoare în proiectarea atât a noilor produse turistice, cât și în campaniile marketingului de promovare a acestor produse. Cunoașterea modului în care indivizii iau decizii, în legătură cu produsele turistice substituibile, ce surse de informații folosesc ei, cum evaluează ei această informație și cum structurează ei experiența lor, pot oferi avantaje importante în practica de afaceri și in modul în care noi să înțelegem în general experiența din turism.
Un alt aspect al interacțiunii dintre subiecții turiști si destinația turistică, foarte important în anumite contexte, este dorința de „autenticitate”. Autenticitatea, în acest sens, vizează sentimentul subiectiv că individul trăiește o experiență esențială privind calitatea altei culturi. Condițiile care creează un sens al autenticității sunt interesante nu numai pentru operatorii de turism local, care pot beneficia de abilități în stimularea acestui sentiment, dar și pentru oamenii de știință care caută o mai bună înțelegere teoretică a motivațiilor și percepțiilor umane.
În general, perspectivele psihologiei individului și psihologiei sociale au mult de oferit prin dezvoltarea educației și cercetării privind turismul. Turismul, la rândul său, oferă acestor științe sociale o posibilitate de a examina o forma specială și importantă de experiență umană care deseori există în afara formelor mai convenționale ale comportării umane.
1.2.2. Turismul – fenomen social
Experiența umană individuală, trăită în calitate de turist, este de obicei împărtășită altor oameni. Multe din deciziile legate de o experiența în turism sunt influențate, atât de psihologia individului, cât și de socializarea experiențelor și de autopercepere a rolului social al turismului.
Turistul sosește într-o zonă nouă și întâlnește localnici, cât și alți turiști. Turiștii pot contribui neintenționat la deteriorarea structurii sociale, dacă sosesc în număr mare, aduc noi venituri la nivele necunoscute înainte și expun forme radical diferite de comportare în public, decât obiceiurile rezidenților locali.
Cunoașterea interacțiunii sociale a turiștilor față de ceilalți turiști, și față de rezidenții locali și instituțiile locale, poate contribui la ameliorarea conflictelor care pot lua naștere și poate facilita înțelegerea noastră privind conduita sociala și funcționarea structurii diferitelor societăți sau comunități.
Turismul, de asemenea, ridica și multe probleme economice. Indivizii și familiile își conturează dorințele pentru o vacanță în funcție de resursele financiare. O comunitate evaluează oportunitatea unei finanțări suplimentare pentru o destinație locală care va atrage mai mulți turiști prin comparații cu alte moduri de a folosi aceleași fonduri publice. Un agent de turism ia în considerare riscurile potențiale, dar și profiturile, în extinderea unei afaceri. Deci, studiul economic este studiul resurselor și alocării acestora între modurile de folosire care intra în concurență. Modul în care aceste decizii sunt luate implică, în bună măsură, posibilitățile personale ale individului sau deciziile și politica industrial-turistică, dar în toate cazurile aceste decizii au implicații sociale.
Decizia comunității, privitoare la un sprijin mai mare in dezvoltarea turismului, indica valoarea sociala pe care comunitatea o acorda creșterii economice. Alegerea întreprinzătorului reflecta modul in care el percepe tendința socială care influențează cererea pentru produsul său.
1.2.3. Turismul – un fenomen geografic
Călătoria turistică, de la punctul de plecare la destinație, este inerenta și constituie o caracteristică distinctă a turismului. Industriile turistice, locale și regionale sunt, în general, organizate în interiorul granițelor zonelor geografice respective. Astfel de organizații pot fi la fel de specifice ca și un birou turistic local sau pot să cuprindă mai multe state (cum ar fi Asociația Industriei Turismului din regiunile Americii). Scopurile turismului deseori se bazează pe o imagine convingătoare a locului în reclamele care se fac. Imagini de plaje, de puncte de atracție culturală locală, dinamismul conturului unui oraș sau singurătatea unui șir de munți sunt concepte geografice deja familiare folosite pentru a promova puncte de atracție.
Cercetarea geografică ajută la cunoașterea turismului în mai multe feluri. Ea contribuie la identificarea și analizarea existenței regiunilor funcționale de turism, informații care pot fi folosite ca bază de dezvoltare sau evaluare a zonei geografice a unei asociații de turism. Evaluarea volumului posibil de călătorii este un alt domeniu important al cercetării geografice. Analiza morfologiei regiunilor turistice, a localităților turistice și a coridoarelor turistice este, de asemenea, importantă pentru planificarea în turism.
1.2.4. Turismul – fenomen generator de venituri
Turismul, pentru majoritatea celor care activează în acest domeniu, reprezintă sfera manifestării personalității lor și a șansei de realizare a unui profit. Acești întreprinzători, sau salariații lor, pot beneficia de pe urma educației superioare și cercetării legate de turism, care:
odată aplicate, îmbunătățesc eficiența structurării afacerii s i a aranjamentelor manageriale;
Îmbunătățesc strategiile pentru a face fața riscului și nesiguranței inerente în industria turistică;
oferă o baza mai solida pentru eforturile de marketing;
oferă linii directoare îmbunătățite, pentru conducătorii din acest domeniu, în atragerea de noi lucrători si pentru perfecționarea profesională a vechilor angajați.
Turismul devine vulnerabil în fața unor factorii externi cum ar fi instabilitatea politică și terorismul care vor devia traseele turistice spre țara respectivă și vor oferi beneficii neanticipate destinațiilor alternative. De asemenea, dezastrele naturale, problemele meteorologice, epidemiile, schimbările nefavorabile în rata de schimb a monedei naționale, noile legi ale impozitelor sau complicarea formalităților de trecere a granițelor pot schimba atracția relativă față de puncte de destinație competitive.
În elaborarea ofertelor lor, operatorii din turism, se bazează pe experiența personală și pe contactele personale cu alți operatori care-i ajută să înțeleagă, să anticipeze și să depășească aceste probleme. Astfel, mecanismele prin care ei pot să facă față pot fi îmbunătățite numai dacă aceștia au acces la literatura de specialitate, frecventează cursuri de specialitate în acest domeniu sau se adresează regulat agențiilor de consultanța (particulare sau guvernamentale).
În consecința, turismul ca activitate generatoare de venit la nivelul unei comunități cere o evaluare realistă atât a beneficiilor pe care turismul le poate aduce, cât și a costurilor pe care le implică. Acest deziderat poate fi realizat prin strategii de management și planificare care combină interesele investiționale, preocupările pentru mediul ambiant și cunoașterea fenomenelor din punct de vedere social astfel încât să poată fi optimizate veniturile aduse de turism diferitelor localități.
1.2.5. Turismul – un fenomen de tip industrial
Turismul are implicații atât la nivel local și implicit în economia națională, dar și la nivel mondial prin implicațiile politice pe care le poate genera, deoarece acesta se bazează ce corelarea mai multor domenii ale economiei precum transport, cazare, alimentație publica, puncte de interes si marcare a unor evenimente, dar și activități de vânzare cu amănuntul și nu numai. Comparativ cu alte domenii, o caracteristică importanta a industriei turismului o reprezintă intensitatea din punctul de vedere al activității. În realitate, apreciază specialiștii, un nivel dat de venituri sprijină mai multe locuri de muncă în turism decât ar sprijini același nivel de venituri în industria automobilelor sau în prelucrarea petrolului, de exemplu.
De asemenea, turismul reprezintă o importantă cale de intensificare a fluxurilor monetare interregionale și internaționale. Guvernele, pe toate palierele, își propun promovarea și dezvoltarea activității turistice, deoarece ea aduce noi venituri care pot crea, la rândul lor, noi locuri de muncă.
În multe țări turismul este strâns legat de reclamă. Fragmentele bugetelor, centrale și locale, alocate reclamei pentru turism se cifrează, în multe țări avansate, la milioane de unități monetare. Cu alte cuvinte, turismul sub acest aspect are o legătură directă cu decizia politică locală și națională. De aceea, cercetarea în turism poate juca un rol important în publicitatea prin reclamă pe plan regional și național. Deși reclama este, încă, fundamental o „arta”, produsele turistice promovate prin reclama vor avea mai mult succes daca se vor baza pe consistente cercetări de marketing. Rezultatele cercetărilor pot fi de asemenea folosite pentru alegerea mediilor de reclama, mesajelor si audientelor, precum si pentru fundamentarea argumentației privind alocarea bugetului public pentru promovarea anumitor produse turistice.
Multe dintre facilitățile folosite de turiști sunt deținute și oferite de către instituții publice: locuri istorice, muzee, parcuri naționale și regionale, transport pe apă și aerian, stadioane publice, rezervații naturale importante și altele. Liniile directoare de dezvoltare a acestor activități și componente ale realității unei economii pot, uneori, să plaseze turismul mult în parte de jos a listei de priorități.
1.3. Dezvoltarea turismului – factori de influență
În literatura de profil se constată existența unor referiri numeroase la înțelegerea cauzelor apariției și dezvoltării turismului, precum si încercări de grupare a factorilor de influență și de comensurare a dimensiunii și sensului acțiunii lor.
Una dintre cele mai importante si cuprinzătoare clasificări întrebuințează drept criteriu natura social-economică. Sub acest aspect sunt identificați factorii:
economici: veniturile populației și modificările acestora, oferta turistică, prețurile și tarifele;
tehnici: tehnologiile în construcții, parametrii tehnici ai instalațiilor și echipamentelor specifice serviciilor turistice, performanțele mijloacelor de transport etc.;
sociali: timpul liber s i urbanizarea;
demografici: evoluția cantitativă a populației, structura pe vârste și categorii socio-profesionale, modificarea duratei medii a vieții;
psihologici, educativi și de civilizație: nivel de instruire, interesul pentru cultură, dorința de cunoaștere, caracterul și temperamentul individual, moda ș.a.;
politici: formalități la frontieră, priorități sau facilități în turismul organizat, regimul vizelor, diversitatea tipologică a aranjamentelor etc.
După importanța lor în influențarea fenomenului turistic, factorii pot fi clasificați în:
primari: timpul liber, mișcarea populației, veniturile, oferta;
secundari: cooperarea internațională, facilități de viză sau organizatorica, diversitatea structurală a serviciilor suplimentare etc.
În funcție de durata in timp a acțiunii lor se disting factorii:
permanenți: creșterea timpului liber, modificarea cantitativa si structurala a populației, modificarea veniturilor etc.;
conjuncturali: crizele economice, instabilitatea politica, confruntările militare, catastrofele naturale, condițiile meteorologice s.a.
O altă grupare divide factorii ce influențează dezvoltarea turismului, în funcție de sensul intervenției lor, în:
exogeni, respectiv elementele de ordin general care stimulează global, autonom, din afara acestui domeniu, dezvoltarea turismului, cum ar fi: sporul natural al populației, care amplifica creșterea numărului turiștilor potențiali, creșterea gradului de urbanizare, creșterea veniturilor destinate practicării turismului, sporirea mobilității populației ca rezultat al monitorizării etc.;
endogeni, respectiv cei ce se refera la modificările din conținutul activității turismului, din interiorul acestui domeniu, cum ar fi: diversificarea gamei serviciilor oferite, lansarea de noi produse turistice, creșterea calității serviciilor prestate pentru turiști, ridicarea nivelului de pregătire a personalului turistic etc.
Factorii care determină evoluția turismului pot fi structurați și în raport cu orientarea influenței lor asupra celor două laturi ale pieței, existând din acest punct de vedere două categorii:
factori ai cererii turistice: dinamica populației, urbanizare, venituri, timp liber etc.;
factori ai ofertei: costul prestațiilor oferite, diversitatea și calitatea serviciilor, nivelul de pregătire a forței de muncă.
Această abordarea a factorilor care determină evoluția turismului poate fi completată si cu alte elemente. Totodată, pot fi utilizate și alte modalități de grupare a acestora în funcție de obiectivul urmărit în analiză. Cele câteva grupări ale factorilor invocați, scoate în evidență numărul mare al variabilelor fenomenului turistic și diversitatea sensurilor de acțiune asupra acestuia.
1.4. Turismul în context european
Recent, turismul european s-a confruntat cu o situație economică dificilă care a fost agravată de erupția vulcanului Eyjafjöll și care a demonstrat vulnerabilitatea acestuia, dar și capacitatea lui de a rezista. Astfel, criza economică și financiară, care din 2008 afectează toate economiile, a avut efecte semnificative asupra cererii de servicii turistice. Mai recent, întreruperea traficului aerian încursul lunilor aprilie și mai 2010, din cauza norilor de cenușă vulcanică, a afectat substanțial călătoriile în Europa și a creat mari prejudicii companiilor aeriene, agențiilor de voiaj și operatorilor turistici, precum și turiștilor.
Acest context dificil pentru industria turismului a subliniat o serie de provocări cărora trebuie să le facă față sectorul turismului european. Pentru a răspunde la aceste provocări, este vital ca toți actorii din sectorul turismului să-și unească eforturile și să lucreze într-un cadru politic consolidat, care să ia în considerare noile priorități ale UE exprimate în strategia sa „Europa 2020”.
Astfel este mai mult decât esențial ca Europa să rămână prima destinație din lume, capabilă să își pună în valoare bogăția și diversitatea teritoriilor care o alcătuiesc.
1.4. 1. Industria turismului – element cheie în dezvoltarea economică a Europei
Turismul – activitate economică capabilă să genereze creștere și noi locuri de muncă în UE, contribuie în același timp la dezvoltare și la integrare economică și socială, în special în cazul zonelor rurale și de munte, al regiunilor de coastă și al insulelor, al regiunilor periferice,ultra periferice sau aflate în procesul de convergență.
Industria turistică europeană, care regrupează circa 1,8 milioane de întreprinderi, în principal IMM-uri, și care angajează în jur de 5,2% din forța de muncă (echivalentul a aproximativ 9,7 milioane de locuri de muncă, din care majoritatea sunt ocupate de tineri), generează peste 5% din PIB-ul UE – o cifră care crește în mod constant.
Astfel, turismul reprezintă, ca importanță, a treia activitate socio-economică a UE, după sectoarele comerțului și distribuției și al construcțiilor. Dacă se iau în calcul și sectoarele care sunt legate de turism, contribuția acestuia la produsul intern brut este mult mai substanțială, întrucât se estimează că această contribuție este sursa a peste 10% din PIB-ul Uniunii Europene și că ea furnizează circa 12% din forța totală de muncă. În această privință, dacă ținem seama de tendința din ultimul deceniu, remarcăm faptul că, în sectorul turismului, creșterea economică a fost aproape întotdeauna mai accentuată față de cea din restul sectoarelor economiei.
Conform statisticilor, Uniunea Europeană rămâne prima destinație turistică din lume, cu 370 de milioane de turiști internaționali care au sosit în 2008, adică 40% din sosirile de turiști la nivel mondial, din care 7,6 milioane din țările BRIC (Brazilia, Rusia, India, China), ceea ce reprezintă o creștere clară în raport cu cele 4,2 milioane de sosiri înregistrate în 2004. Aceste sosiri au generat venituri în valoare de 266 miliarde de euro, din care 75 de miliarde de euro generate de turiști originari din afara Uniunii.
În ceea ce privește călătoriile efectuate de europeni, valoarea acestora se estimează la circa 1,4 miliarde, aproximativ 90% din aceste călătorii având loc pe teritoriul UE. Conform estimărilor Organizației Mondiale a Turismului (OMT), numărul de turiști internaționali sosiți în Europa ar trebui să crească substanțial în următorii ani. În plus, europenii se numără, de asemenea, printre primii turiști care se deplasează în țări terțe, aceste deplasări constituind o sursă de venituri foarte importantă în multe țări.
Comisia Europeană, într-o acțiune concertată cu statele membre și asociațiile care reprezintă acest sectorul, a depus de mai mulți ani eforturi de amploare pentru a pune în aplicare o serie de acțiuni în scopul consolidării turismului european și a competitivității lui. În același timp, Comisia Europeană a pus în practică, un sistem integrat pentru protecția pasagerilor și consumatorilor, inclusiv a persoanelor cu handicap și cu mobilitate redusă, în toate mijloacele de transport .
De-a lungul anilor, Uniunea Europeană a reușit să pună bazele unei politici europene a turismului, insistând pe factorii care determină competitivitatea, dar ținând seama de cerințele unei dezvoltări durabile. Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, importanța turismului este recunoscută, Uniunea Europeană având competențe în domeniu pentru sprijinirea, coordonarea și completarea acțiunii statelor membre. Este vorba de un progres clar, care aduce cu sine o clarificare necesară și permite punerea în practică a unui cadru coerent de acțiune, prin care Uniunea Europeană poate:
să promoveze competitivitatea întreprinderilor din acest sector și să creeze un mediu favorabil dezvoltării lor,
să favorizeze cooperarea dintre statele membre, în special prin schimbul de bune practici
să elaboreze un mod de abordare integrată a turismului prin garantarea luării în considerare a acestui sector în alte politici ale sale.
Acest nou cadru juridic reprezintă o șansă reală pentru încheierea cu succes acțiunilor cu înaltă valoare adăugată europeană și care țin seama de preocuparea privind reducerea sarcinilor administrative. Acțiunile menționate se adresează tuturor țărilor Uniunii Europene, fiecare stat membru fiind interesat, chiar la niveluri diferite, să își mărească potențialul turistic.
1.4.2. Provocări și oportunități pentru turismul european
Turismul european se confruntă cu provocări majore care reprezintă, în același timp, șanse care nu trebuie ratate. Pe de o parte, industria trebuie să se adapteze la evoluțiile societății, care vor influența cererea din sectorul turismului, iar pe de altă parte, ea trebuie să facă față constrângerilor impuse de structura actuală a sectorului, de caracterul lui specific și de contextul economic și social al acestuia. Turismul european s-a confruntat recent cu o situație economică dificilă care a fost agravată de erupția vulcanului Eyjafjöll.
În primul rând, criza economică și financiară, care din 2008 afectează toate economiile, a avut efecte semnificative asupra cererii de servicii turistice. Chiar dacă au continuat să efectueze călătorii, europenii și-au adaptat comportamentele la împrejurări, în special prin alegerea destinațiilor mai apropiate, prin reducerea duratei sejurului sau a cheltuielilor din timpul sejurului. Astfel, activitatea turistică din Europa a înregistrat în 2009 o scădere de aproximativ 5,6%. Această cifră globală ascunde disparități accentuate: anumite regiuni, în special din estul și nordul Europei, au fost mult mai afectate și s-au confruntat cu o scădere drastică, de până la 8%, a numărului de turiști. Această criză este durabilă, iar perspectivele de creștere a activității turistice sunt încă reduse.
Astfel, în timp ce estimările OMT prevăd o creștere a umărului de sosiri de turiști internaționali începând cu 2010, se pare că relansarea este mai lentă în Europa în comparație cu alte regiuni ale lumii, cum ar fi Asia. Această situație a fost agravată de întreruperea traficului aerian în cursul lunilor aprilie și mai 2010, provocată de prezența norilor de cenușă vulcanică. Cu toate că evaluarea prejudiciului este dificilă, anumite estimări avansează un număr de 2 milioane de intrări de turiști anulate și pierderi directe de aproape un miliard de euro pentru operatorii turistici. Mai trebuie adăugate pierderile sectorului hotelier și ale altor activități legate de turism, compensate oarecum de beneficiile datorate anumitor servicii, cum ar fi închirierea de autovehicule și transportul cu taxiul. Consecințele acestei suspendări a zborurilor, precum și anumite variante de acțiuni au fost analizate în cadrul conferinței organizate la 28 aprilie 2010 de către Comisia Europeană cu miniștrii și secretarii de stat din turism, în scopul evaluării impactului crizei „vulcanice”asupra turismului.
Această situație impune o adaptarea sectorului la noi constrângeri, dezvoltarea activității turistice în Europa fiind afectată de mai mulți factori. La fel ca toate celelalte sectoare ale economiei, industria turismului se confruntă cu o concurență din ce în ce mai acerbă la nivel mondial, întrucât țările emergente sau în dezvoltare atrag tot mai mulți turiști.
În fața acestei concurențe, Europa trebuie să prezinte o ofertă turistică durabilă și de calitate, mizând pe avantajele ei comparative, în special pe diversitatea peisajelor și pe bogăția ei culturală de excepție. De asemenea, este necesar a fi întărite relațiile de cooperare cu țările a căror populație poate deveni o sursă de vizitatori pentru destinațiile europene, odată cu creșterea nivelului lor de viață.
O altă miză importantă este legată de evoluțiile demografice observate în Europa, precum și de noile comportamente sau așteptări implicate de aceste evoluții. Din cauza acestor schimbări, industria trebuie să se adapteze rapid pentru a își menține nivelul de competitivitate. În special, numărul persoanelor cu vârsta de peste 65 de ani urmează să ajungă la 20% din populație în 2020. Acest segment al populației, format din persoane care au atât putere de cumpărare, cât și timp liber reprezintă un potențial enorm în termeni de piață, dar necesită și o adaptare a sectorului pentru a răspunde particularităților sale. Același raționament este valabil în cazul numărului tot mai mare de turiști cu mobilitate redusă (număr estimat la 127 de milioane de persoane), cu nevoi specifice care trebuie integrate în oferta de servicii turistice.
În următorii ani, schimbările climatice din Europa ar putea să determine o restructurare a modelelor de călătorie și să afecteze unele destinații. În plus, micșorarea stratului de zăpadă în regiunile de munte din Europa ar putea duce la scăderea fluxului turistic în sezonul de iarnă. În același timp, creșterea nivelului mării ar putea provoca o modificare a evoluției turismului în zonele de coastă.
Politica europeană, dar și politicile naționale din domeniul turismului vor trebui să țină cont de toate aceste schimbări, pe de o parte prin măsuri active de combatere a șomajului, pe de altă parte prin asigurarea unei repartizări eficace a investițiilor legate de turism. Dezvoltarea tehnologiilor informației și comunicării (TIC) și utilizarea lor tot mai frecventă de către consumatori au influențat, la rândul lor, relația dintre industria turistică și clientela ei. Confruntate cu toate aceste provocări și oportunități, întreprinderile din sector, în special IMM-urile, nu sunt încă în măsură să se adapteze rapid, principala cauză fiind resursele lor financiare limitate și a lipsei de calificare a salariaților acestora.
Provocări specifice, determinate de particularitățile sectorului turismului european sunt legate, pe de o parte, de modelele de consum, în special repartiția sezonieră și deplasările turistice, iar pe de altă parte, de modelele de producție, adică lanțul de valori și destinațiile turistice. În prezent, cererea turistică este foarte concentrată în lunile iulie și august. Acest aspect sezonier are un impact nu doar asupra fluxului de venituri, el implicând totodată imposibilitatea utilizării optime a infrastructurilor existente.
1.4.3. Obiectivele Uniunii Europene în domeniul turismului
În conformitate cu Tratatul de la Lisabona, obiectivul principal al politicii europene a turismului este stimularea competitivități sectorului, ținând cont, în același timp, de faptul că, pe termen lung, competitivitatea este strâns legată de caracterul „durabil” al modului său de dezvoltare. Acest obiectiv este strâns legat de noua strategie economică a Uniunii, „Europa 2020”, și în special de inițiativa-pilot „O politică industrială adaptată erei globalizării”. Mai mult, turismul poate contribui, de asemenea, la alte inițiative-pilot , în special la „O Uniune a inovării”, „O agendă digitală pentru Europa” și „O agendă pentru noi competențe și noi locuri de muncă ”. De altfel, dezvoltarea unei politici mai active a turismului, bazată în special pe exercitarea deplină a libertăților garantate de tratate, poate contribui în mod substanțial la relansarea pieței unice.
În primul rând, cadrul de acțiune european urmărește favorizarea prosperității turismului în Europa, dar acesta trebuie să răspundă, în același timp, problemelor de natură socială, de coeziune teritorială și de protecție și punere în valoare a patrimoniului natural și cultural.
În mod indirect, turismul contribuie la consolidarea sentimentului legat de cetățenia europeană prin favorizarea contactelor și schimburilor între cetățeni, dincolo de diferențele lingvistice, de cultură sau de tradiții. În acest context, este important, ca cetățenii europeni să își cunoască drepturile și să poată beneficia de ele când se deplasează pe teritoriul Uniunii Europene sau în afara lui: ei trebuie să își poată exercita drepturile de cetățeni europeni la fel de ușor ca în țara lor de origine.
„Declarația de la Madrid”, care stabilește o serie de recomandări legate de punerea în practică a unei politici europene a turismului consolidat, insistă asupra necesității creșterii competitivității durabile a acestui sector și recunoaște valoarea adăugată a acțiunii UE în favoarea turismului, care completează în mod util acțiunea statelor membre printr-o abordare integrată a turismului. În scopul atingerii acestor obiective, acțiunile de sprijinire a turismului pot fi grupate în jurul a patru axe:
stimularea competitivității sectorului turistic din Europa;
promovarea dezvoltării unui turism durabil, responsabil și de calitate;
consolidarea imaginii și vizibilității Europei în calitate de ansamblu de destinații durabile și de calitate;
valorificarea la maximum a politicilor și instrumentelor financiare ale UE pentrudezvoltarea turismului.
1.5. Cadru de acțiune al Uniunii Europene în domeniul turistic
În concordanță cu obiectivele enumerate anterior, corelat cu noul cadru instituțional creat de Tratatul de la Lisabona, Comisia Europeană consideră că pot fi întreprinse un anumit număr de acțiuni de dimensiune europeană sau multinațională respectând, în același timp, principiul subsidiarității definit de tratat și competențele statelor membre în domeniul turismului.
1.5.1. Stimularea competitivității sectorului turistic în Europa
Sectorul turistic are un potențial important de dezvoltare a activității antreprenoriale, majoritatea covârșitoare a întreprinderilor turistice fiind întreprinderi mici și mijlocii (IMM-uri). Mai mult, el se află în mare parte în sinergie cu artizanatul și cu meseriile de artă, care pot contribui la conservarea patrimoniului cultural, precum și la dezvoltarea economiilor locale.
Promovarea unei diversificări a ofertei turistice Uniunea Europeană poate contribui la diversificarea ofertei prin încurajarea fluxurilor din interiorul Uniunii Europene, prin punerea în valoare a produselor turistice tematice la scară europeană. Într-adevăr, sinergiile transnaționale pot favoriza o mai bună promovare și o vizibilitate turistică sporită. Ele pot include, de asemenea, totalitatea patrimoniului în întreaga lui diversitate, patrimoniul cultural (inclusiv itinerariile culturale), creația culturală contemporană, siturile naturale protejate, turismul de relaxare și de sănătate (inclusiv turismul termal), turismul de educație, turismul enologic și gastronomic, cel istoric, sportiv sau religios, agroturismul, turismul rural sau turismul de punere în valoare a patrimoniului maritim și cultural subacvatic, precum și a patrimoniului industrial sau a cadrului economic al unei regiuni.
În ultimii ani s-au concretizat alte inițiative transfrontaliere, cum ar fi traseele cicliste europene sau itinerariile de pelerinaj, precum „Via Francigena” sau drumul spre Santiago de Compostella. Comisia Europeană consideră că mai multe dintre aceste inițiative ar avea de câștigat dacă ar fi recunoscute și ar beneficia de o legitimitate europeană care ar garanta caracterul lor transnațional. Această recunoaștere a vocației lor europene are potențialul de a crea aceleași dinamici ca experiența de succes a „Capitalelor europene ale culturii”, adevărat catalizator pentru dezvoltarea locală și pentru turism, datorită punerii în practică a unui program cultural ambițios și atractiv la scară europeană .Această experiență poate fi extinsă și la regiuni care fac parte din rețeaua „Natura 2000”, care acoperă peste 17% din teritoriul european și reprezintă zone de interes pentru turism, cu condiția respectării principiilor de conservare a mediului natural respectiv:
Dezvoltarea inovării în industria turistică – Inovarea și noile tehnologii ale informației au devenit un factor determinant pentru competitivitatea industriei turismului și pentru stimularea schimburilor cu alte sectoare adiacente.
Îmbunătățirea competențelor profesionale – modernizarea activității turistice ar trebui să se desfășoare în paralel cu intensificarea eforturilor de îmbunătățire a competențelor profesionale ale lucrătorilor din acest sector, în special pentru facilitarea adaptării lor la noile tehnologii și la noile cerințe ale pieței, de exemplu în materie de sănătate și bună stare, precum și pentru favorizarea mobilității lor. În acest sens, eforturile menționate s-ar integra în strategia „Europa 2020” și în special în inițiativa-pilot „O agendă pentru noi competențe și noi locuri de muncă”.
Încurajarea prelungirii sezonului turistic – utilizarea eficace a infrastructurilor turistice actuale și a personalului în afara sezonului de vârf ar putea permite întreprinderilor să își îmbunătățească utilizarea infrastructurilor și productivitatea prin recurgerea la o mână de lucru mai stabilă și mai motivată. În această direcție s-a avansat deja prin intermediul inițiativei „CALYPSO”, care a permis inventarierea bunelor practici curente din statele membre.
Consolidarea bazei de cunoștințe socio-economice privind turismul
În vederea îmbunătățirii competitivității acestui sector, Comisia Europeană estimează că este esențială existența, la nivel european, a unei baze de cunoștințe socio-economice ameliorate privind turismul, precum și privind interacțiunea lui cu mediul. În această privință, se află în curs de revizuire Directivei 95/57/CE privind culegerea datelor statistice în domeniul turismului, fapt ce reprezintă un pas important pentru că astfel se va ține cont de evoluția turismului în Europa și de cerințele utilizatorilor.
Tot în acest scop, un rol important revine cooperării la nivel european între statele membre, destinații, reprezentanții industriei și părțile interesate din domeniile public și privat, în vederea consolidării datelor statistice și a analizelor din acest sector.
1.5.2. Promovarea dezvoltării unui turism durabil, responsabil și de calitate
Competitivitatea turismului este strâns legată de caracterul lui durabil, întrucât calitatea destinațiilor turistice depinde în mare parte de mediul lor natural și cultural și de integrarea lor într-o comunitate locală. Caracterul durabil al turismului acoperă numeroase aspecte: utilizarea responsabilă a resurselor naturale, luarea în considerare a impactului activităților asupra mediului (generarea de deșeuri, presiunea asupra apei, solului și biodiversității etc.), utilizarea energiilor „curate”, protecția patrimoniului și păstrarea integrității naturale și culturale a destinațiilor, calitatea și permanența locurilor de muncă generate, impactul pozitiv asupra economiei locale sau calitatea primirii. Aceste principii sunt amplu reflectate în strategiile turistice implementate la nivel național și regional, chiar dacă ele nu s-au concretizat suficient în acțiuni efective.
La nivelul Uniunii Europene, Comisia Europeană a creat mai multe instrumente pentru facilitarea unei gestionări responsabile a mediului de către întreprinderi, cum ar fi eticheta ecologică europeană (eticheta ecologică UE) sau sistemul comunitar de gestionare a mediului și de audit (EMAS). Cu toate acestea, reacția întreprinderilor turistice la preocupările privind durabilitatea a fost foarte variabilă pe teritoriul Europei. În plus, Comisia a pus la dispoziția statelor membre documente pentru facilitarea punerii în aplicare a legislației europene de mediu, atât la nivelul proiectelor individuale, cât și la nivelul planificării strategice.
1.5.3. Consolidarea imaginii și vizibilității Europei ca ansamblu de destinații turistice durabile și de calitate
Imaginea și perceperea Europei ca un ansamblu de destinații turistice sunt aspecte legate de competitivitatea turismului.Ținând cont de intensitatea concurenței pe plan mondial, dar și de potențialul pe care îl reprezintă numeroase țări terțe în calitate de țări generatoare de turism spre Europa, este vitală realizarea unor acțiuni de stimulare a cererii turistice pentru Europa.
O inițiativă importantă de promovare a Europei în țările terțe se realizează prin intermediul portalului internet „visiteurope.com”, administrat de Comisia Europeană a Turismului (CET) și lansat în 2006 cu sprijinul Comisiei Europene. Imaginea Europei și perceperea ei ca un ansamblu de destinații turistice durabile și de calitate trebuie îmbunătățită. O atractivitate sporită a destinațiilor europene și o vizibilitate mai bună a acestora ar trebui să aibă un important impact economic pozitiv prin stimularea sosirilor de turiști europeni, dar și prin stimularea interesului europenilor de a călători pe propriul lor continent.
În vederea explorării celor mai bune modalități de prezentare comună a ofertei turistice europene, Comisia consideră necesară promovarea acestei imagini pe piețele internaționale, îndeosebi în anumite țări terțe (cum ar fi, în Statele Unite, Japonia, China, Rusia, India și Brazilia), prin inițiative comune cu statele membre și industria europeană. În atingerea acestui deziderat, trebuie explorate mai multe posibilități în vederea punerii în valoare și sporirii vizibilității diferitelor produse tematice cu dimensiune europeană și multinațională, în special în cadrul târgurilor sau saloanelor turistice de mare amploare, sau chiar în vederea încurajării exploatării valorii marilor evenimente culturale și sportive, cum ar fi „Capitalele europene ale culturii”, „Zilele europene ale patrimoniului”, Jocurile Olimpice sau expozițiile universale, care reprezintă atuuri potențiale pentru stimularea dezvoltării potențiale a turismului în Europa.
1.5.4. Maximizarea potențialului politicilor și instrumentelor financiare ale UE pentru dezvoltarea turismului
Politica turismului se distinge prin caracterul său transversal. Un mare număr de alte politici europene au un impact direct sau indirect asupra turismului. Este cazul, în mod special, al politicilor în domeniul transporturilor (mobilitatea durabilă, drepturile și securitatea pasagerilor și calitatea transportului), în domeniul concurenței (concentrarea întreprinderilor, în special în cazul ofertei turistice pe internet, integrarea verticală și ajutoarele publice), în domeniul pieței interne, (libera înființare și prestarea liberă a serviciilor legate de turism, promovarea calității serviciilor, dezvoltarea comerțului electronic), în domeniul fiscalității (obstacole de natură fiscală în calea bunei funcționări a pieței interne, tratamentul fiscal al întreprinderilor din sector, de exemplu al agențiilor de voiaj, facilități fiscale), în domeniul protecției consumatorilor (drepturi care decurg din semnarea contractului, practici comerciale nelegitime, vânzare la distanță), în domeniul mediului, în domeniul ocupării locurilor de muncă și al formării, în domeniul culturii sau în domeniul politicilor de dezvoltare regională și rurală.
Ținând de politica pieței interne, sectorul turismului ar trebui, prin urmare, să beneficieze pe deplin de integrarea pieței europene a serviciilor. Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne va permite, în mod special, să se ajungă la o simplificare semnificativă a procedurilor aplicabile prestatorilor de servicii în sectorul turismului și la eliminarea numeroaselor obstacole juridice și administrative care limitau până acum accesul acestora la diferitele piețe ale statelor membre ale Uniunii Europene.
Diversificarea economică în sensul dezvoltării turismului reprezintă o prioritate pentru numeroase zone de coastă, în care declinul activității economice legate de pescuit și de construcția de nave, în mod special, a antrenat o diminuare a veniturilor și o creștere a șomajului. Această diversificare este susținută prin Fondul european pentru pescuit (FEP).
Politica de dezvoltare rurală a UE prezintă, de asemenea, o importanță considerabilă pentru sectorul turismului. Prin intermediul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală, se va susține, printre altele, înființarea de întreprinderi active în turismul rural, dezvoltarea și promovarea agro-turismului, precum și valorizarea patrimoniului cultural și natural al regiunilor rurale, inclusiv a zonelor de munte.
Pentru perioada de programare actuală, Comisia Europeană va continua să promoveze și să mobilizeze instrumente și programe de susținere comunitară pentru turism. Printre aceste instrumente, diferitele fonduri structurale europene (FEDR – Fondul European pentru Dezvoltare Regională, FSE – Fondul Social European), Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADER), Fondul european pentru pescuit (FEP), precum și Programul-cadru de cercetare și dezvoltare vor putea continua să finanțeze realizarea de proiecte concrete. În sfârșit, programul-cadru pentru competitivitate și inovare (PCI) prezintă o importanță specială pentru turism în măsura în care, din 2008, intervine pentru a susține crearea de rețele europene pentru un turism competitiv și durabil. Pentru perioada de după 2013, posibilitățile de susținere a turismului prin diferitele fonduri europene, precum și prin consolidarea acțiunilor pregătitoare deja existente în acest domeniu, vor depinde de orientările care vor fi adoptate în ceea ce privește prioritățile de acțiune ale Uniunii Europene, ținându-se cont de constrângerile bugetare.
Evoluția drepturilor pasagerilor pe liniile aeriene și feroviare reprezintă o realizare importantă pentru turismul european, datorită unui cadru juridic care protejează turiștii care întâlnesc dificultăți în timpul călătoriei.
Pentru a se permite turismului european să continue să se dezvolte competitiv și durabil, în conformitate cu strategia „Europa 2020”și tratatul de la Lisabona, Comisiei Europeană îi revine rolul de a examina și identifica mijloacele de consolidare a acțiunilor de susținere și de coordonare în favoarea turismului european.
II. Turismul în România
2.1. Implicațiile aderării la Uniunea Europeană asupra dezvoltării turismului în România
Aderarea României la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007 are o deosebită importanță pentru sectorul turistic din România. Pe toate planurile aderarea implică oportunități dar și riscuri și prin urmare beneficii și costuri. Turismul românesc trebuie să facă față acestor noi realități.
În cadrul negocierilor de aderare, încheiate în decembrie 2004, turismul nu a fost un subiect specific de negociere, mai exact nu a fost abordat ca un capitol de negociere distinct.
Există o serie de implicații ale aderării la UE care vizează direct turismul din România expuse în cele ce urmează:
numărul de turiști străini din UE care vizitează România este posibil să crească. Totuși creșterea este puțin probabil să fie spectaculoasă și trebuie văzută mai degrabă în cadrul tendinței generale de creștere a turismului pe plan european, dar și în contextul mediatizării României în statele membre. Trebuie de asemenea să ținem cont că în 2004 a avut loc deja o mare extindere cu 10 noi state membrii, multe dintre acestea fiind veritabile destinații turistice – Cipru, Malta, Cehia, Ungaria sau Polonia. Mai mult, populația din vechile state membre preferă încă „vechile destinații”: Spania, Italia, Franța care rămân principalele destinații de vacanță ale europenilor. Fluxurile turistice spre aceste țări nu se pot schimba brusc, ele fiind rezultatul unor dezvoltări pe termen lung.
creșterea competiției atât la nivel de destinație cât și la nivelul operatorilor din turism. Ca destinație de vacanță România a intra în particular în competiție cu statele nou intrate în 2004. Operatorii de turism de pe piața românească concurează cu orice întreprindere de turism similară de pe piața unică europeană.
calitatea produsului turistic este un factor decisiv pentru a răspunde cel mai bine nevoilor turiștilor și a face față concurenței.
turiștii vor conștientiza drepturile pe care le au ca și consumatori, rezultat al legislației europene în materie și în condițiile unei creșteri a exigențelor turiștilor față de serviciile prestate.
protecția mediului și dezvoltarea durabilă condiționează dezvoltarea turismului. Aceasta este un imperativ în jurul căruia gravitează orice nouă amenajare turistică, la fel și facilitățile existente.
un accent mare pus pe dezvoltarea turismului la nivel regional în contextul tendinței de descentralizare/regionalizare a competențelor din domeniul turismului ca activitate economică.
intensificarea cooperării între diferiții operatori din turism la nivelul unei destinații turistice ca rezultat al creării parteneriatelor public-private necesare pentru accesul la finanțările europene cât și pentru a oferi o mai bună competitivitate a destinației.
marketingul turistic constituie o prioritate atât la nivelul autorităților centrale, cât și la nivel de destinație turistică și mai mult la nivelul fiecărui operator din turism. Imaginea joacă un rol foarte important în decizia de a alege o destinație de vacanță. Mulți dintre europeni nu aleg România ca destinație turistică din cauza anumitor prejudecăți despre țara noastră. Motivele de vacanță sunt strâns legate de imagini. Oamenii își aleg destinațiile de vacanță dacă se potrivesc cu motivele lor. Turiștii potențiali din statele membre trebuie să fie convinși că motivele lor de a călătorii sunt satisfăcute în România, iar în aceste condiții este timpul pentru un marketing puternic.
accesul la finanțările oferite de Uniunea Europeană facilitează dezvoltarea turismului și a infrastructurii în zonele cu potențial turistic din România. Desigur că aceasta depinde în foarte mare măsură de capacitatea României de „a face proiecte” bune de turism, iar aici un rol important îl au resursele umane.
Pe termen scurt impactul asupra turismului nu este relevant. Nu există o garanție a faptului că turiștii străini vor fi interesați mai mult de România comparativ cu vechile state membre UE, ci doar integrarea în UE oferă o șansă care trebuie valorificată printr-o promovare agresivă pe piețele statelor membre dublată de oferirea unor servicii de calitate. Trebuie ținut cont de infrastructura neadecvată în multe regiuni ale țării, calitatea slabă a serviciilor turistice și nu în ultimul rând de prejudecățile existente în Occident față de țara noastră.
Pe termen mediu și lung, dacă va știi cum să fructifice oportunitățile oferite de calitatea de membru UE, România poate deveni o veritabilă destinație turistică nu neapărat în mod exclusiv pentru vechile state membre ci mai degrabă pentru țările membre sau nu din Europa Centrală și de Est.
2.2. Analiza situației actuale
Prin poziția sa geografică, contextul politic, istoric, etnic, economic și cultural România dispune de un diversificat și valoros potențial turistic care determină multiple forme de exploatare și valorificare în plan economic. Principalele componente ale zestrei sale turistice sunt date de: varietatea geologică, altitudinală, geomorfologică a reliefului destinat sporturilor de iarnă și drumețiilor, existența unui climat temperat cu nuanțe relativ moderate, cu calități bioclimatice evidente, numeroase izvoare cu ape minerale, lacuri cu virtuți terapeutice, importante râuri, fluviul Dunărea cu Delta Dunării, litoralul și apa Mării Negre, biodiversitate floristică și faunistică cu potențial cinegetic și piscicol, bunuri culturale alcătuite din mănăstiri, biserici, centre istorice vechi, muzee și colecții, case memoriale, tezaur etnografic de mare originalitate.
Creșterea capacităților principalelor categorii de cazare în ultimii ani este semnificativă, dar din păcate, pe fondul slabei evoluții economice mondiale și mai ales naționale se constată o scădere în domeniul turismului. După cum reiese din datele statistice furnizate de Institutul Național de Statistică, sosirile în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică în anul 2010 au înregistrat o scădere cu 5,07 % față de anul 2004 – Anexe tabelul 1 – Numărul înnoptărilor turiștilor în structurile de primire turistică colective cu funcțiuni.
Înnoptările în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică au înregistrat o scădere în trimestrul III 2010 cu 3,77 % față de trimestrul III 2004. Indicele de utilizare netă a locurilor de cazare a fost în anul 2010 de 32,7% pe total structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică, în scădere cu 5,02 puncte procentuale anul 2004.
Indicele de utilizare netă a locurilor de cazare (Anexe – Tabelul 2 – Indicii de utilizare netă a capacității de cazare turistică în funcțiune la 31 decembrie 2010, procente) în anul 2010 a fost de 32,7% pe total structuri de cazare turistică, în scădere cu 5,02 puncte procentuale față de anul 2004. În anul 2010 cea mai ridicată valoare a înregistrat-o indicele de utilizare netă la structuri de întremare (60,8 %) și la sate de vacanță și alte structuri de odihnă (60,20%).
Sosirile vizitatorilor străini în România înregistrate la punctele de frontieră, au fost în anul 2010 în scădere cu 7,6 % față de anul 2004. Cele mai multe sosiri s-au înregistrat din țări precum Federația Rusă (10,19%), Ucraina (9,56%) Italia (16,19%), Turcia (3,99%), iar Franța, Israel, Olanda și Polonia (~2%) – Tabelul 3 – Numărul turiștilor străini cazați în structurile de primire turistică colective cu funcțiune de cazare, pe principalele țări de origine, la 31 decembrie 2010.
Un sondaj realizat pentru Ministerul Turismului și Dezvoltării Regionale în luna noiembrie 2009 arată foarte clar care sunt tendințele românilor. Criteriile considerate cele mai importante pentru alegerea unei destinații turistice constau:
în raportul preț/calitate convenabil (68.2% din populație consideră important acest aspect),
în felul în care își pot trata sănătatea (39.7% au indicat acest criteriu ca fiind important),
calitatea cazării, a serviciilor deservire (38.8%)
calitatea peisajelor și a mediului înconjurător (26%).
O importanță medie sau mai redusă pentru alegerea destinațiilor turistice o au oportunitățile de distracție, existența unor obiective turistice de interes. Atunci când aleg unitatea de cazare în timpul sejurului turistic cetățenii românii se ghidează în principal după raportul preț/calitate convenabil (70.3% din populație consideră important acest aspect), calitatea cazării, a serviciilor de servire (53.8%) și calitatea peisajelor și a mediului înconjurător (26.6%). Importanță medie sau mai mică o au aspecte precum ușurința ajungerii la respectiva unitate de cazare, existența obiectivelor turistice și recomandarea rudelor, a prietenilor sau cunoscuților.
2.3. Atracții turistice
2.3.1. Atracții naturale
2.3.1.1. Parcuri și rezervații naturale
În România există trei categorii principale de zone protejate și anume Rezervația Biosferei Delta Dunării, 13 Parcuri Naționale și 13 Rezervații Naturale
Suprafața totală a acestora este de aproximativ 7% din teritoriul României, respectiv 1.652.403 hectare. Toate parcurile naționale sunt administrate de către Administrația Pădurilor Naționale (Romsilva) cu excepția celei din Ceahlău, care este administrată de Consiliul Județean Neamț.
Ariile protejate prezintă o diversitate a florei și faunei, multe dintre acestea sunt unice și sunt pe cale de dispariție. Deși protejarea și conservarea acestor arii reprezintă un obiectiv principal al administratorilor, ariile protejate reprezintă o resursă majoră pentru turism. Activitățile în cadrul ariilor protejate pot varia de la vânătoare și drumeții montane până la plimbări de agrement și sporturi de iarnă, existând un potențial considerabil de creștere a numărului de vizitatori în anumite părți ale ariilor protejate.
Numărul și tipul de unități de cazare din ariile protejate variază considerabil, în majoritatea cazurilor existând un număr suficient de unități de cazare în imediata vecinătate a ariilor protejate.
Parcurile naționale și rezervațiile sunt locuri unice, de pământ sau de apă dintr-o țara stabilite de către guvern pentru a proteja ecosistemul, specii de plante și animale, cascade în lanț, formațiuni geologice sau locuri istorice și arheologice. Parcurile naționale și rezervațiile se bazează pe biodiversitate tocmai pentru a proteja toate resursele naturale.
Parcurile naționale reprezintă spații naturale reprezentative, cu diverse peisaje geografice, obiecte și complexe naturale, specii floristice și faunistice autohtone, destinate utilizării în scop științific, recreativ, economic, cultural, instructiv-educativ, etc. În general aceste locuri protejate sunt în afara zonei de vânătoare, extragerii de gaze naturale, mineritului și a altor activități de exploatare a resurselor.
Parcuri naționale din Romania:
Parcul Național Călimani, Munții Calimani;
Parcul Național Ceahlău, Munții Ceahlău;
Parcul Național Cheile Bicazului – Hasmas, Munții Hasmas;
Parcul Național Cheile Nerei – Beusnita, Munții Aninei;
Parcul Național Cozia, Munții Cozia;
Parcul Național Domogled – Valea Cernei, Munții Mehedinți;
Parcul Național Munții Măcinului, Munții Măcinului;
Parcul Național Munții Rodnei, Munții Rodnei;
Parcul Național Piatra Craiului, Munții Piatra Craiului;
Parcul Național Retezat, Munții Retezat;
Parcul Național Semenic – Cheile Carasului, Munții Semenic.
Parcuri naturale
Parcurile naturale reprezintă arii naturale protejate al căror scop este protecția si conservarea unor ansambluri peisagistice in care interacțiunea activităților umane cu natura de-a lungul timpului a creat o zona distinctivă cu valoare peisagistică și culturală, deseori cu o mare diversitate biologică.
Parcuri naturale din Romania:
Parcul Natural Apuseni, Munții Vlădeasa;
Parcul Natural Bucegi, Munții Bucegi;
Parcul Natural Grădiștea Muncelului – Cioclovina, Munții Sureanu;
Parcul Natural Porțile de Fier, Munții Banatului;
Parcul Natural Vânători – Neamț, Munții Stânișoarei;
Parcul Natural Lunca Joasa a Prutului, județul Galați;
– Parcul Natural Lunca Mureșului, județul Arad;
– Parcul Natural Balta Mica a Brăilei;
Parcul Natural Munții Maramureșului.
Rezervații naturale
Rezervațiile naturale sunt localizate în interiorul sau în apropierea parcurilor naționale. Acestea sunt arii în care întregul cadru natural sau anumite exemplare floristice, faunistice sau geologice, create de către guvernele țărilor pentru protejarea vieții sălbatice sau cercetare științifică și nu pentru recreare și oferă „laboratoare vii” în care cercetătorii observă speciile de plante și animale în habitatul lor natural.
Rezervatii al Biosferei din Romania:
Delta Dunării;
Munții Rodnei;
Munții Retezat.
În Romania primele arii protejate au fost constituite încă de la începutul secolului (1925 – 1935) din dorința de a ocroti multe specii de flora si fauna rare sau pe cale de dispariție. Există o puternică concentrare a ariilor protejate în spațiul montan și colinar, fiind cu mult mai mică în perimetrul câmpiilor și luncilor.
Rezervații montane și parcuri naționale mai importante din Romania:
Județul Alba
– Pădurea de larice de la Vidolm, masivul Bedeleu;
– Rezervațiile naturale de la Ighiu și Intregalde, masivul Trascaului;
Județul Arad
– Pădurea de la Dosul Laurului de la Zimbru, Muntele Runc;
Județul Argeș
– Parcul dendrologic de la Mihaesti-Muscel, dealurile Muscelului;
Județul Bacău
– Parcul dendrologic Doftana, Munții Slanicului;
– Parcul dendrologic Hameius, Lunca Bistriței;
– Arboretul de tisa din munții Nemirei;
– Rezervația forestiera Asau, Dealurile Asaului;
– Rezervația naturala Izvorul Alb, Dealurile Asaului;
Județul Bihor
– Cetățile Ponorului si Valea Galbenei, Munții Bihorului;
– Rezervația naturala Padis;
Județul Bistrița Năsăud
– Parcul dendrologic Arcalia, valea râului Sieu;
– Parcul Național Munții Rodnei cu: Rezervația științifică Pietrosu Mare; Rezervația științifică Piatra Rea; Rezervația mixta Peștera și Izbucul Izvorul Albastru al Izei; Rezervatia botanică Poiana cu narcise din Muntele Saca; Rezervația speologica Peștera Cobasel; Rezervația mixta Ineu-Lala; Rezervația naturala Peștera de la Izvorul Tausoarelor; Rezervația naturala Izvorul Bătrâna; Rezervația mixta Izvoarele Mihaiesei;
Județul Brașov
– Dumbrava Narciselor de la Vad, între munții Făgărașului și râul Olt;
– Parcul Național Piatra Craiului;
– Pădurea Tâmpa, Muntele Tâmpa;
Județul Buzău
– Pădurea Milea – Viforița, Masivul Penteleu;
– Pădurea Tis, Masivul Penteleu;
Județul Caraș-Severin
– Rezervația Domogled de la Băile Herculane, Munții Cernei;
– Rezervația naturala Beusnita-Cheile Nerei, Munții Banatului;
– Parcul Național Semenic – Cheile Carasului cu: Cheile Carasului; Izvoarele Nerei; Cheile Garlistei; Izvoarele Carasului; Peștera Buhui si Lacul Buhui; Peștera Comarnic; Peștera Popovat;
Județul Cluj
– Rezervația naturala Cheile Turzii, Dealurile Turzii;
Județul Covasna
– Mestecănișul de la Reci, Lunca Raului Negru;
Județul Dâmbovița
– Parcul natural Bucegi;
– Peștera Ialomitei, Munții Cocora si Batrana din masivul Bucegi;
– Rezervația Zanoaga, Muntele Zanoaga din masivul Bucegi;
– Rezervația Zanoaga, Muntele Zanoaga din masivul Bucegi;
Județul Gorj
– Rezervația de castan comestibil de la Pocruia-Tismana, Masivul Vâlcan;
Județul Harghita
– Rezervația naturala Lacul Roșu;
– Cheile Bicazului, Masivul Haghimasului;
– Parcul Național Cheile Bicazului-Hasmas cu: Lacul Roșu cu stațiunea climaterica de munte; Cheile Bicazului cu o lungime de circa 5 km; Hasmasul Mare – masiv cu varful la 1792 m altitudine; Piatra Singuratica;
Județul Hunedoara
– Parcul Național Retezat, Munții Retezat;
– Rezervația Științifică din Parcul Național Retezat, Masivele Gura, Zlata, Sesele, Gemenele din munții Retezat;
– Parcul dendrologic Simeria, orașul Simeria;
Județul Mehedinți
– Rezervația forestiera Cazanele Dunării, defileul Dunării;
– Pădurea de liliac de la Ponoarele;
Județul Mureș
– Pădurea Mociar, Munții Gurghiului;
Județul Neamț
– Parcul Național Ceahlau cu: Rezervația științifică Ocolasul Mare; Rezervatia științifică botanica Polita cu Crini; Monumente ale naturii: Cascada Duruitoarea si Avenul Mare;
– Pădurea Gosmanu, vârful Gosmanu din munții Tarcaului;
Județul Prahova
– Rezervația Principala Bucegi, Masivul Bucegi;
– Aninisul de la Sinaia, Munții Cumpatul – Garbova;
Județul Sibiu
– Rezervația naturală Bale, Munții Făgăraș;
Județul Suceava
– Codrul secular Slatioara, Muntele Todirescul;
– Pădurea Valea Putnei, Muntele Giumalau;
– Parcul Național Calimani cu: Rezervația Științifică de Jnepenis cu Pinus cembra; Rezervația Lacul Iezer; Rezervația geologica 12 Apostoli;
Județul Vâlcea
– Parcul Național Cozia cu: Mânăstirile Cozia, Turnu, Stanisoara; Statiunea Calimanesti-Caciulata;
Defileul Oltului; Cheile si Cascada Lotrisorul;
– Rezervația naturala Cozia-Lotrisor, Munții Cozia si Capatanii;
– Parcul Național Buila-Vanturarita.
În ariile protejate sunt prevăzute o gamă largă de activități, fie de către administratori fie de către operatorii comerciali. Acestea sunt indicate în Anexe – Tabel 4: Activități și atracții curente și propuse oferite în parcurile și rezervațiile naturale, precum și potențialul de activități suplimentare identificate de către autoritățile din ariile protejate.
2.3.1.2. Peșteri
În calitate de puncte de atracție turistică, peșterile (vezi Anexe – fig.1 Peșteri în România) reprezintă pentru vizitatori o variație, experiența acestora putând fi foarte bine dominată de clădiri de interes istoric și muzee. Există peste 12 500 de peșteri pe teritoriul țării. 14 dintre acestea au fost adaptate pentru accesul vizitatorilor și majoritatea au fost electrificate. Există un număr de alte 50 – 100 de peșteri care ar putea fi recondiționate pentru accesul ușor al vizitatorilor. Cifrele privind numărul de peșteri care au în prezent potențial turistic nu sunt credibile, însă o estimare realistă arată că anual se înregistrează 300.000 vizite la cele 14 peșteri principale. În câteva din acestea accesul este limitat iar zonele deschise au avut de suferit din cauza vizitelor frecvente și a distrugerilor și astfel prezintă un potențial turistic slab. Numărul turiștilor pare a fi în creștere. Cele mai renumite peșteri – Urșilor în Bihor și Dâmbovicioara in Argeș – primesc între 50 000 și 70 000 de vizitatori în fiecare an iar cifrele sunt în creștere. Trebuie însă observat că, deși se află încadrate într-un peisaj frumos și ușor accesibil, Peștera Dâmbovicioara are dimensiuni reduse și are puține puncte de interes. Nu există în prezent un motiv întemeiat pentru a primi mai mulți vizitatori în aceste peșteri. Cu excepția Peșterii Urșilor, dotările (vezi Anexe – Tabelul 5 – Peșteri iluminate din România) din majoritatea peșterilor sunt rudimentare .
Pentru speologii amatori și profesioniști există câțiva tour-operatori care oferă vacanțe speologice. Federația Română de Speologie și membrii acesteia oferă asistență speologilor care doresc să viziteze celelalte peșteri.
2.3.2. Patrimoniu Cultural
2.3.2.1.Monumente istorice
Lista de patrimoniu a Ministerului Culturii și Cultelor cuprinde în jur de 30.000 monumente istorice, din care 6.614 sunt desemnate drept obiective de interes național și internațional și includ sit-uri arheologice, clădiri de interes istoric și arheologic inclusiv structuri, monumente și statui de cult și laice. Dintre acestea un număr de 288 clădiri incluse în categoria caselor memoriale. Acestea variază de la Castelul Peleș până la case sărăcăcioase a unor celebri oameni de cultură și de litere.
Varietatea și răspândirea acestor centre importante reprezintă un beneficiu major în încurajarea dispersiei vizitatorilor în țară și în special în zonele rurale. Faptul că aceste obiective fac parte din patrimoniul UNESCO ajută la creșterea gradului de conștientizare a calității ridicate a numeroase monumente istorice din România.
Județele cu cea mai mare concentrație de monumente istorice sunt – Argeș, Mureș, Sibiu, Cluj, Brașov, Prahova, Covasna, Dâmbovița, București, Constanta și Hunedoara. Acest lucru indică faptul că regiunile centrale și litoralul Mării Negre sunt cele mai importante din perspectiva patrimoniului cultural.
2.3.2.2. Muzee și galerii de artă
Muzeele reprezintă o componentă semnificativă a punctelor de atracție frecventate de către vizitatori. În Români existau 675 muzee înregistrate oficial care atrag un număr total de 10.488.000 vizitatori, din care 28 de muzee identificate în mod oficial ca fiind de importanță națională, și alte 14 de importanță regională și 41 de importanță județeană, precum și 220 galerii de artă autorizate.
Deși prezintă colecții și piese de muzeu fascinante, cu puține excepții, majoritatea muzeelor au exponate și tehnici de interpretare și de expunere învechite. În general acestea nu folosesc exponate și tehnici de prezentare moderne pentru a putea oferi vizitatorilor o experiență plăcută și pentru a-i educa în același timp. Acest lucru le face mai puțin atractive și interesante pentru turiști.
Rețeaua Națională a Muzeelor din România (RNMR) a fost înființată în anul 2006 și are ca scop îmbunătățirea, sub toate aspectele, a activității muzeale.
2.3.2.3. Patrimoniul religios
Începând din 1990, o dată cu eliminarea restricțiilor de ordin religios, s-a constatat nu numai o extindere a practicilor religioase, dar și efectuarea unor investiții semnificative în restaurarea clădirilor și instituțiilor istorice religioase. Multe din vechile mănăstiri reprezintă mai degrabă exemple de locații locuite, însuflețite, decât de arhitectură deteriorată.
Bogăția și unicitatea clădirilor religioase din România a fost recunoscută de UNESCO prin includerea în Patrimoniul mondial a 7 biserici din Moldova, 7 biserici fortificate din Transilvania, 8 biserici din lemn din Maramureș, precum și a Mănăstirii Horezu.
Din aproximativ 12.800 de clădiri de religie ortodoxă din țară, incluzând peste 380 de mănăstiri, circa 2.400 au fost identificate ca având semnificație istorică sau arhitecturală.
2.3.2.4. Salinele
Aceste amplasamente industriale reprezintă valori turistice din două puncte de vedere. În primul rând, ele atrag vizitatorii care doresc să primească tratament medical în mediul specific minelor de sare. În al doilea rând, ele sunt atrăgătoare pentru vizitatorii care doresc să cunoască salinele, modul de lucru specific în minele de sare și peșterile subterane. Ambele forme de turism atrag vizitatori în zona minieră și generează cerere pentru cazare și alte servicii oferite vizitatorilor. În același timp, vizitele în mină lărgesc gama atracțiilor din zona respectivă pentru vizitatori și diversifică astfel opțiunile de vizitare ale acestora.
În România funcționează șapte mine (vezi Anexe – Fig. 2 – Saline). Cinci dintre acestea sunt deschise pentru vizitatori, în scop de tratament și ca obiective turistice. Societatea Națională a Sării, Salrom, se ocupă de exploatarea minelor, atât pentru extracția sării, cât și ca puncte de atracție a vizitatorilor. De asemenea, în București funcționează un Muzeu al Sării.
În momentul de față, promovarea salinelor la nivel național ca puncte de atracție în scop de vizitare este redusă. Numărul de vizite zilnice pentru tratament a crescut cu ~40% în ultimii ani.
2.3.2.5. Turismul viticol
România este o țară cu o producție importantă de vinuri cu reputație internațională, cele mai importante șapte regiuni viticole din țară sunt Podișul Transilvaniei, Dealurile Moldovei, Dealurile Munteniei și Olteniei, Dealurile Banatului, Dealurile Crișanei și Maramureșului, Dealurile Dobrogei, Terasele Dunării
Turismul viticol cuprinde în mod normal trei mari componente:
Vizite ale cunoscătorilor de vinuri și cumpărătorilor la anumite plantații viticole în scop științific și de cumpărare – turism de afaceri
Vizite ale vizitatorilor în general la plantații viticole în scop de cunoaștere a procesului de producere a vinului și de degustare de vinuri. Aceasta este considerată o activitate de publicitate prin autofinanțare realizată de plantațiile viticole pentru a încuraja vânzarea pe loc și fidelizarea clienților pe termen lung
Itinerare vinicole – itinerare pitorești prin zone de plantații viticole făcând legătura între diferite podgorii
În România sunt nouă podgorii renumite care oferă itinerare și degustări de vinuri în mod constant pentru vizitatori în general: Murfatlar, Crama Urlățeanu, Casa Seciu, Ștefănești, Miniș, Jidvei, Panciu, Bucium și Recaș.
De asemenea au fost înființate muzee ale vinului la Murfatlar, Drăgășani, Ștefănești (Golești-Argeș), Huși, Odobești, Miniș, Hârlău
2.4. Produse turistice
2.4.1. Turismul de litoral
Stațiunile de pe litoralul Mării Negre cuprind un procent mare din numărul locurilor de cazare din România. În 2009, 29 % din hotelurile înregistrate din țară erau cele de pe litoral, cu un număr de locuri de cazare reprezentând 45 % din numărul total. Însă, aceste hoteluri erau deschise pentru un număr mediu de 102 zile. În acest sezon scurt acestea au obținut un grad de ocupare de 53%.
Jumătate din vilele și bungalow-urile din țară se află de asemenea pe litoral, ca și cele mai mari spații de campare. Sezonul turistic operațional al unităților de cazare tip camping este chiar mai scurt decât cel al hotelurilor.
Majoritatea locurilor de cazare se află în zone cu mare concentrație din stațiuni precum Mamaia, Eforie Nord și Sud, Costinești, Olimp, Neptun, Jupiter, Aurora, Venus, Saturn și Mangalia. Designul acestor stațiuni reflectă încă pe deplin era expansiunii lor din anii 1970 și 1980.
Cândva o zonă turistică estivală favorită, atât pentru români cât și pentru turiștii străini din Europa de vest, litoralul a pierdut mare parte din interesul pentru turiștilor din Europa de vest și nu a reușit să se relanseze și să concureze cu alte destinații turistice de litoral din regiune. De asemenea frecventarea de către turiștii români a scăzut pe măsură ce destinațiile din străinătate au devenit mai accesibile și mai atractive pentru români.
2.4.2. Turismul balnear
Multitudinea de izvoare naturale, nomol și gaze cu proprietăți de tratament din România este binecunoscută. România deține aproximativ o treime din izvoarele minerale naturale din Europa, oferta incluzând o diversitate de tratamente legate de aceste resurse naturale. Există 117 localități din România cu factori naturali terapeutici din care 29 sunt desemnate stațiuni balnerare de importanță națională iar 32 drept stațiuni de importanță locală.
Produsele balneoclimaterice principale vizează:
Tratament medical – elemente naturale cu proprietăți terapeutice
Convalescență – recuperare prin stimulare
Întreținere – fitness de stimulare și de întreținere
În prezent accentul este în special pe elementele medicale și de convalescență, care creează o imagine asupra stațiunilor balneare drept locuri de odihnă și tratament pentru bolnavi și vârstnici.
2.4.3. Turismul activ
2.4.3.1. Sporturi de iarnă
Amenajarea multor zone de schi nu este suficient de performantă pentru a asigura zăpadă naturală suficientă pentru un sezon al sporturilor de iarnă de 3-4 luni, zăpada artificială fiind tot mai mult utilizată, acolo unde sunt suficiente resurse de apă.
În România există în jur de 27 zone de schi omologate, cu aproximativ 80 de pârtii de schi autorizate. În aceste zone, există o largă gamă de mijloace de transport pe cablu, cum ar fi teleschi, telegondole, telescaun și telecabine, având o capacitate de peste 35.000 de persoane pe oră.
Activitățile turistice aferente vizitatorilor străini sosiți pentru sporturi de iarnă au un nivel scăzut, dar stațiuni precum Poiana Brașov atrag grupuri de turiști străini care petrec sejururi în cursul săptămânii, ceea ce este în avantajul creșterii gradului de ocupare a structurilor de cazare, fără a mări semnificativ congestionarea traficului. În ceea ce privește produsul sporturilor de iarnă, România nu dispune de stațiuni la nivelul standardelor internaționale
2.4.3.2. Golf
În România, golful a fost un sport interzis în regimul comunist, iar Federația Română de Golf s-a constituit de-abia în anul 2004 ca organism de coordonare a acestui sport.
România dispune doar de trei terenuri de golf (vezi Anexe – Fig. 3 – Terenuri de golf), și anume clubul Diplomaților din București și terenurile de golf de la Breaza și Pianu de Jos. Toate aceste terenuri dispun numai de nouă găuri și numai Clubul Lac Verde de la Breaza, din județul Prahova este recunoscut ca teren de golf de către Royal & Ancient.
Cu doar 3 jumătăți de teren în țară, România nu poate fi considerată în prezent o destinație pentru turismul de golf. În mod specific, turistul de golf caută o gamă de terenuri de calitate la o distanță rezonabilă unul de altul, combinată cu facilități de calitate pentru odihnă, distracție și cazare. Între trei și patru terenuri de golf sunt considerate a reprezenta minimul constituirii unei destinații de golf, unde merită să te deplasezi pentru o săptămână sau mai mult.
2.4.3.3. Drumeții (Hiking)
Deși necuantificabil din punct de vedere al numărului de excursioniști, traseele montane în Carpați reprezintă un modalitate populară de distracție pentru români și pentru unii vizitatori străini.
Traseele pentru excursiile montane sunt efectuate de autoritățile locale, iar eliberarea și marcarea acestora se face cu asistența SALVAMONT. Totodată, SALVAMONT oferă informații în legătură cu dificultatea traseelor și echipamentul de care au nevoie excursioniștii. ANT eliberează certificate de autorizare pentru traseele care îndeplinesc standardele de siguranță și prezentare. În prezent, există 301 trasee pentru excursii montane autorizate de ANT. Lungimea acestora variază de la 1 la 20 ore de mers pe jos.
În parcurile și rezervațiile naturale, există peste 340 trasee marcate (Vezi Anexe – Tabel 6 – Trasee montane în parcurile și rezervațiile naturale) . Pentru unele dintre acestea trebuie să se obțină autorizarea ANT.
2.4.3.4. Echitație
La nivel național există diferite tipuri de activități de echitație și anume: școli de echitație, ferme-crescătorii de cai și trasee și operatori de vacanță de echitație
Școlile de echitație se adresează în principal rezidenților locali și oferă facilități de divertisment. Fermele de creștere a cailor pot dispune de facilități pentru vizitatori, dar sunt în mod obișnuit o atracție pentru vizitatori, și mai puțin furnizori de activități de vacanță. Principalii operatori de vacanță de echitație pot fi consultați în Anexe, Tabel 7 – Centre de echitație care oferă vacanțe de echitație
2.4.3.5. Vânătoarea și pescuitul în România
Cea mai mare parte a terenurilor de vânătoare este amplasată în zonele de șes ale țării – 9.067.519 ha. 8.045.882 ha (37,2%) se află în zone de deal și 4.490.523 ha (20,8%) în zone montane.
Principalele specii de vânat din România sunt: capra neagră, căprioara, cerbul roșcat, iepurele, lupul, râsul, porcul mistreț, pisica sălbatică, ursul, vulpea, specii de păsări (rațe și fazani).
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale stabilește cotele anuale de vânătoare pentru diferite specii de vânat. De asemenea, Romsilva determină taxele de trofeu pentru diferite specii, deoarece unele din speciile de vânat sunt strict protejate, iar vânătoarea acestora este permisă doar cu aprobare specială.
Deși România nu are pretenții de a fi o destinație importantă de vânătoare și pescuit de nivel internațional, Asociația Generală a Vânătorilor și Pescarilor (AGVPS) a identificat 645 de locații de pescuit sportiv în țară. Principalele specii de pește sunt crapul și păstrăvul. Pescuitul este deosebit de popular în Delta Dunării.
Vizitatorii au nevoie de autorizare pentru a pescui în România, permisul de pescuit poate fi obținut de la AGVPS sau Romsilva. Romsilva controlează pescuitul în ape curgătoare din zone montane și din rezervațiile pe care le administrează, iar AGVPS controlează toate celelalte zone și emite și permise de pescuit în numele Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării.
2.4.3.6. Turismul rural
Într-o societate din ce în ce mai urbanizată chemarea către mediul rural și stilul de viață rural devine din ce in ce mai puternică. Locuitorii de la orașe se întorc la locurile de origine și la modul de viață simplu al „vremurilor de altădată". Acestea reprezintă câteva din motivațiile care au determinat o creștere a turismului rural atât în România cât și în numeroase alte părți ale globului. Aceste categorii de turiști acoperă un spectru larg de interese, de la ecoturist care este interesat de implicarea în protecția și conservarea mediului; agroturistul, interesat să experimenteze stilul de viață al gospodăriilor rurale; turistul activ care se lasă atras de activitățile în aer liber; până la interesele mai generale ale geo-turistului care apreciază frumusețea peisajelor, cultura și tradițiile rurale.
Datele privind gradul de ocupare al unităților de cazare rurale în general nu este disponibil, însă gradul mediu de ocupare al unităților de cazare montane este în general scăzut, între 20 și 25%. Unitățile de cazare montane însă au un sezon turistic mult mai îndelungat decât de exemplu unitățile de cazare de pe litoral. Se pare că există suficiente unități de cazare rurale disponibile atât în sectorul celor înregistrate cât și al celor neînregistrate, neoficiale, care se consideră a avea o pondere mai mare în zonele rurale.
Turismul rural beneficiază de pe urma faptului că numeroase puncte principale de atracție turistică și de patrimoniu din România se află în zonele rurale, cum ar fi mănăstirile pictate, bisericile din lemn, bisericile săsești fortificate și cetățile dacice. Mărcile turistice consacrate pe plan internațional ale Bucovinei, Maramureșului, Deltei Dunării și Transilvaniei, și care de asemenea sunt adecvate în special în zonele rurale. Structurile de cazare, operatorii de activități turistice precum și specialiștii în agroturism și ecoturism sunt prin urmare bine poziționați pentru a beneficia de pe urma creșterii interesului manifestat față de turismul rural.
2.5 Marea și fluviul
2.5.1 Turismul fluvial
Dezvoltarea turismului de croazieră reprezintă unul din segmentele cu cea mai rapidă creștere din turism care în ultimii ani a cunoscut o creștere susținută de 5% pe an. Marea Neagră reprezintă o cunoscută destinație turistică de croazieră, principalele porturi fiind: Varna în Bulgaria, Constanța, Yalta, Odessa și Sochi în Ucraina, precum și porturile din nordul Turciei cum sunt Trabzon, Sinope și Batumi. În plus față de turismul la Marea Neagră, există și croaziere fluviale de-a lungul fluviului Dunărea.
Dunărea intră în România pe la Porțile de Fier la granița de sud a țării și curge pe o distanță de peste o mie de kilometri spre Marea Neagră, unde formează cea mai mare deltă din Europa. Delta Dunării reprezintă o rezervație a biosferei acoperind 5.500 km2 de canale, bălți și mlaștini, un habitat unic pentru peste 300 de specii de păsări. Activitățile de croazieră pe Dunăre prin Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia, Muntenegru, Bulgaria și România oferă turiștilor și operatorilor o gamă largă de itinerarii prin mai multe centre turistice.
În 1970 a fost înființat un organism multinațional, Comisia Dunării pentru promovarea dezvoltării turismului de-a lungul celor 2.500 km ai fluviului și pe teritoriul țării. România s-a afiliat organizației cu sediul la Viena în 1999.
Printre nenumăratele puncte turistice de atracție din vecinătatea sau de-a lungul sectorului românesc al fluviului Dunărea, cele mai interesante obiective care merită vizitate sunt Podul roman de la Drobeta, Peștera Topolnița, Barajul Porțile de Fier, orașele Drobeta Turnu Severin, Orșova, Giurgiu, Oltenița port al Bucureștiului, Brăila, Galați și Tulcea în zona Deltei Dunării. În 2004 aproximativ 90 de nave au lucrat pe fluviu, numărul lor crescând la 100 în 2005 și 109 în 200610, reprezentând o creștere de aproape 10% pe an.
2.5.2 Turismul de croazieră pe Marea Neagră
Portul Constanța este amplasat pe țărmul Mării Negre, la circa 340 km nord de Strâmtoarea Bosfor și 160 km sud de vărsarea Dunării în Marea Neagră. Portul, care este cel de-al patrulea ca mărime în Europa, are 140 de dane operaționale și o capacitate de lucru de 100 milioane tone pe an. Lungimea totală a cheiului portului este de 30 km iar adâncimea apei variază între 8 și 19 metri, cu o capacitate de acostare a vaselor de până la 165.000 tone.
În ultimii ani, portul a cunoscut o dezvoltare impresionantă. Traficul de containere a crescut de la 118.000 TEU în 2001 la 1.037.000 TEU în 2006.
Ca principal port de ape adânci al țării și destinație turistică importantă, Constanța și-a dezvoltat activitățile de turism de croazieră pe mare și pe fluviu. În 2005 a fost inaugurat în portul Constanța un nou terminal de croazieră pentru pasageri în scopul continuării dezvoltării activităților de turism de croazieră. Noul terminal este amplasat în vechiul port, în apropiere de centrul orașului și de stațiunea Mamaia.
III. Turismul în județul Buzău
3.1. Cadrul turistic natural, social-economic și cultural
Regiunea sud-est este situată in partea de sud-est a României si se învecinează la nord cu Regiunea nord-est, la vest cu Regiunea Centru, la sud-vest cu Regiunea Sud-Muntenia si Regiunea București-Ilfov, la sud cu Bulgaria, la est cu Republica Moldova, Ucraina si țărmul Mării Negre.
Regiunea este a doua ca mărime din cele 8 regiuni de dezvoltare, având o suprafață de 35.762 km2 (15 % din suprafața totală a țării). Regiunea sud-est are granițe naturale formate de râul Prut, fluviul Dunărea si Marea Neagră. Cuprinde aproape toate formele de relief: lunca Dunării, câmpia Bărăganului si câmpia Covurluiului, podișul Dobrogei, Munții Măcinului si o parte a Carpaților de
Curbură si a Subcarpaților de Curbură. Regiunea este străbătută de fluviul Dunărea, cuprinde Delta Dunării si este mărginită la est de întreg litoralul romanesc al Mării Negre (245 km).
Clima este temperat-continentală cu ierni geroase in vest si mai moderate in sud. Zona Câmpiei Romane are, de regula, veri caniculare si ierni blânde. In partea de est, datorită influențelor marine, toamnele sunt lungi si primăverile târzii.
Regiunea Sud-Est cuprinde 6 județe: Brăila, Buzău, Constanța, Galați, Tulcea si Vrancea.
Regiunea Sud-Est cuprinde 11 municipii, 24 orașe si 354 comune cu 1.447 sate. Cel mai mare municipiu este Constanța cu 306.332 locuitori, urmat de Galați 298.366 locuitori, Brăila 218.744 locuitori, Buzău 136.624 locuitori, Focșani 101.083 locuitori si Tulcea cu 92.874 locuitori (1 iulie 2005).
Regiunea Sud-Est are o populație de 2.846.379 locuitori la 1 iulie 2005, reprezentând 13,16 % din populația țării, cu o densitate de 79,6 loc/kmp, sub media pe țară care este de 90,7 loc/kmp. Densitatea cea mai mare este întâlnită in județul Galați (138,9 loc/kmp) iar cea mai mică in județul Tulcea (29,7 loc/kmp).
Județul Buzău, cu 17,06% din suprafața Regiunii este al treilea ca mărime, după Constanța si Tulcea. In județ se găsesc 2 din cele 11 municipii, 23,16% din numărul total de comune si 32,82% din numărul total al satelor.
Județul Buzău este situat in partea de sud-est a României, intre 44°44' si 45°49' latitudine nordică si intre 26°04' si 27°26' longitudine estică. Având ca vecini județele Brașov si Covasna la nord-vest; Vrancea la nord –est, Brăila la est; Ialomița si Ilfov la sud si județul Prahova la vest.
Suprafața județului este de 6.102,6 km2 (17% din suprafața Regiunii Sud-Est si 2,6 % din suprafața țării). Județul Buzău se întinde pe aproape tot bazinul hidrografic al râului Buzău care izvorăște din curbura Carpaților. După mărime, județul ocupă locul 3 pe Regiune (după Tulcea si Constanța) si locul 17 pe țară. Istoric, Buzăul se află in Muntenia, învecinându-se cu celelalte două mari provincii românești – Moldova si Transilvania, fapt care a influențat dea lungul timpului evoluția si dezvoltarea județului. Legătura județului cu celelalte regiuni din țară se face prin:
DE 85 (sau DN 2) dinspre București spre Suceava, Bacău, Focșani;
DN 1B spre Ploiești;
DN 10 spre Brașov;
DN 2B spre Brăila.
Județul este străbătut de magistrala feroviară – linia 500 – de importanță europeană pe ruta București –Ploiești – Buzău – Focșani – Bacău – Suceava. Încă din secolul XIX gara Buzău era un important nod feroviar, cu linii naționale spre Brăila, Galați, Constanța si Brașov, precum si o linie locală spre Nehoiu. Calea ferată are o lungime de 252 km, din care 113 km electrificați. Densitatea liniilor ferate este de 41,3km / 1000 kmp.
Cercetările arheologice au dat la iveală urme ale prezenței umane pe terasele înalte ale râurilor, in adăposturile de sub stânci sau în peșteri încă din paleoliticul mijlociu. Unelte si arme din oase sau pietre cioplite au fost scoase la lumină in câteva locuri pe teritoriul județului, dar si obiecte ceramice din neolitic si epoca bronzului aparținând Culturilor Boian, Gumesti si Monteoru.
Prima atestare documentară a Buzăului datează din secolul al IV – lea d.H.; intr-o scrisoare trimisă de lunnius Soranus, guvernatorul Scythiei Minor lui Vasile cel Mare, arhiepiscopul creștin al Cesareei Capadociei se relatează despre martirizarea in apropierea Buzăului a unui misionar creștin, Sava, înecat de goți in râul Mousaios, care trecea pe lângă polis-ul cu același nume. Scrisoarea se găsește la biblioteca Vaticanului (o copie a ei se află la Muzeul Județean de Istorie Buzău), iar Sf. Sava Gotul a devenit patronul spiritual al Buzăului.
Vestigiile din Epoca Bronzului descoperite în regiunea de dealuri (podoabele și obiectele de aur de la Pietroasa – tezaurul Cloșca cu puii de aur și obiectele de podoabă din bronz de la Parscov, Gherăseni, Posta Calnău, Chiojdu), împreună cu ruinele câmpului roman de la Pietroasele si ale altor câteva așezări dacice stau mărturie a continuității vieții și civilizației pe acest teritoriu.
Centru comercial și meșteșugăresc străvechi, târgul Buzăului este menționat ca atare într-un document emis de cancelaria domnească în anul 1431, indicând așezarea ca punct vamal, centru de schimb și tranzit comercial. În timpul domniei lui Radu cel Mare, la 1500, Buzăul devine reședință episcopală, având un rol important în dezvoltarea spirituală a județului.
Bănia Buzăului a jucat un rol foarte important în viața socială a Țării Românești, culminând cu ridicarea, in anul 1532, a lui Vlad Vintilă Vodă in scaunul Domniei. Tot de origine buzoiană a fost si Doamna Neaga, soția lui Mihnea Turcitul.
Municipiul Râmnicu Sărat a fost atestat documentar în 1439 și amintit ca oraș într-un document din 1574. După ce în 1659 orașul este ars de turci, ruinat în 1793 si distrus de război în 1796, la sfârșitul secolului XIX-lea – începutul secolului XX Râmnicu Sărat avea înfățișarea unui târg modest. Intre 1690-1969 Constantin Brâncoveanu și unchiul său, Constantin Cantacuzino, au construit Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului pe locul unei biserici de lemn. Cu ocazia cercetărilor arheologice de la această mănăstire au fost găsite în stratul de cultură medieval fragmentele unui vas care aparține epocii neolitice.
Prin reorganizarea administrativ-teritorială din anul 1968, județul Buzău se reînființează în limitele actuale, încorporând și 18 comune din fostul județ Râmnicu Sărat, iar orașul Buzău a devenit municipiu.
Județul Buzău cuprinde azi 87 unități administrativ-teritoriale grupate astfel: municipiile Buzău (reședința de județ) și Râmnicu-Sărat, 3 orașe: Nehoiu, Pătârlagele și Pogoanele și 82 de comune cu 482 de sate.
Evoluția localităților pe cele două planuri principale – așezări de câmpie si așezări de deal și de munte – a fost caracterizată de o serie de factori specifici – etnici, culturali, economici, politici, administrativi.
Resurse naturale: Regiunea dispune de petrol (zăcăminte de hidrocarburi de la Berca, Sărata-Monteoru, Pâclele, Oprișenești, Ianca), gaze naturale în județele Brăila și Buzău și în platforma continentală a Mării Negre. Alte resurse naturale ale regiunii sunt: granitul (Munții Măcinului), piatra de var (podișul Dobrogei), minereu de fier, pirită de cupru, sulfuri complexe de plumb si zinc, cuarț, granit, marmură si varietăți de piatră de var, caolin, baritină in dealurile Tulcei, depozite de loess, sare în Buzău. Ape sulfuroase, feruginoase, clorosodice se găsesc în Brăila, Buzău, Constanța. Platforma continentală a Mării Negre conține rezerve semnificative de minerale si hidrocarburi. Rezerve de hidrocarburi lichide si gazoase se găsesc si in județele Brăila, Vrancea și Galați. Singurul depozit de petrol la suprafață din Europa se află in zonele Berca si Monteoru din județul Buzău.
Relieful este variat și dispus in trei trepte: la nord-vest se găsesc Munții Buzău, parte a Carpaților de Curbură; la sud-est se găsește câmpia, aparținând Câmpiei Romane, iar la mijloc, o regiune de dealuri acoperite cu livezi. Unele dealuri coboară spre sud, ceea ce le conferă un climat sud-mediteranean favorabil viticulturii, regiunea Pietroasele fiind renumită pentru vinurile sale.
Zona de munte cuprinde munții Buzăului (mai puțin masivul Ciucaș) și o porțiune din versantul apusean al munților Vrancei, identice ca structură si aspect geografic. Munții Buzăului cuprind masivele Ivăneț, Penteleu, Podul Calului, Siriu si Monteoru.
Munții Vrancei cuprind versantul apusean al masivelor Lăcăuți, Goru, Giurgiu si Furu. Ca structură geologică, munții sunt alcătuiți din roci puțin dure, de vârstă paleogene, adică din alternanțe de gresii, marne, șisturi, ceea ce explică altitudinea lor redusă, cuprinsă între 1191 m (Ivăneț) și 1784 m (Goru).
Zona montană cuprinde bazinele depresionare intramontane Nehoiu – Nehoiasi – Basca, Gura Teghii, unde, în ciuda eroziunilor și a instabilității solului, s-au format centre rurale cu o populație numeroasă.
În partea centrală a județului zona subcarpatică, cu altitudini intre 400-800 m, cuprinde o succesiune spectaculoasă de culmi și depresiuni, fiind constituită din formațiuni geologice neogene, cutate, unde predomină argile, marne, nisipuri, gresii, iar În unele părți calcare sarmatice și conglomerate.
Subcarpații din zona Buzăului sunt grupați în patru unități deluroase, delimitate de apele curgătoare si individualizate prin structură geologică si poziție geografică:
Grupa centrală – intre văile Buzăului si Slănic, cu altitudini maxime in Dealul Blidisel – 821 m si Vârful Botanul – 799 m. Eroziunea produsă de apele Sărățel, Bălăneasa, Sibiciu și Rusavățul a dus la divizarea in dealurile Muscelului, Dilma, Bocului și Pâclelor unde se află vulcanii noroioși. Din această grupă face parte și culoarul depresionar Ratești – Scorțoasa – Vintilă Vodă.
Grupa sudică de dealuri este reprezentată prin Dealul Istrița (750 m – calcare și gresii sarmatice) și Dealul Ciolanul, între care se află depresiunea Niscovului, străbătută de râul Niscov;
Grupa estică de dealuri este delimitată de văile Slănic si Râmnic, între care se află dealurile Bisocii (970 m), Blăjanilor, Budei și Căpățanei;
Grupa vestică este constituită din dealuri relativ înalte și cu structură geologică diferită: Cornețel (827 m), Priporul (823 m) si culmea Salcia (717 m).
La Subcarpații Buzăului se adaugă depresiunile Pătarlagele, Cislău, Parscov și în extremitatea nordică depresiunea Sibiciu – Lopătari, care separă Subcarpații de zona montană.
Câmpia acoperă sudul și estul județului prin următoarele subdiviziuni ale Câmpiei Romane: Câmpia Gherghiței, Câmpia Bărăganului de Mijloc, Câmpia Buzăului, Câmpia Călmățuiului și Câmpia Râmnicului. Trecerea la zona colinară se face lent la est de Buzău și mai brusc la vest prin pantele abrupte ale Dealului Istrița.
Clima Buzăul se încadrează în zona de climă temperat continentală de tranziție, având un grad mai mare de ariditate in partea de sud a județului, corespunzătoare arealului de câmpie. Climatul specific al Munților Buzău a imprimat celorlalte componente fizico-geografice numeroase diferențieri. Astfel, climatul montan al specific Carpaților de Curbură este caracterizat prin diferențieri evidente intre versanții cu expoziție sud-estică, expuși circulației aerului continental, și cei cu expunere nord-vestică, cu influențe oceanice.
Culmile înalte cu temperaturi medii anuale de sub -2°C si precipitații de 900 mm corespund etajului subalpin al tufărișurilor. Domeniul forestier din Munții Buzăului se caracterizează prin temperaturi medii anuale de 2-4°C, iar precipitațiile medii anuale ajung la valori de 800-900 mm. Subcarpații Curburii au un climat de dealuri joase (in depresiuni) și de dealuri înalte (la altitudini mai mari), fiind încadrați in sectorul cu nuanță de ariditate.
Temperaturile medii anuale variază intre 12°C si 14°C respectiv între 2°-6°C in zona montană, 8°-10°C in zona de deal si 12°-13°C la câmpie. Zilele de vară, cu temperaturi de peste 25°C se înregistrează in circa 95-105 zile, iar zile tropicale, cu temperaturi de peste 30°C in 20-30 zile. Temperaturile maxime se înregistrează în luna iulie, pană la 37°C, în timp ce temperaturile minime se înregistrează în luna februarie – 26°C. Temperatura maximă absolută de 39,6°C în anul 1951, iar minima absolută a avut valoarea de -29,4°C, în anul 1952, ambele înregistrate în municipiul Buzău.
Rețeaua hidrografică cuprinde în principal râul Buzău, care, pe o lungime de 140 km, traversează județul de la nord-vest la sud-est, adunând numeroși afluenți, printre care Crasna, Valea Neagră, Siriul Mare și Nehoiu (pe dreapta); Zăbrătău, Hartagu, Casca și Basca Rosilei (pe stânga); în zona subcarpatică, pe partea dreapta Basca Chiojdului și Niscovul, iar pe stânga Sibiciul, Bălăneasa, Sărățelul, Slănicul și Calnăul.
În zona de șes afluenții au un debit extrem de scăzut. Al doilea râu important ca mărime este Râmnicul care străbate estul județului pe o lungime de 28 km.
Resursele de apă teoretice au fost estimate la 639,7 milioane mc, din care 384,5 milioane mc – resurse de suprafață și 255,2 milioane mc – resurse din subteran. Resursele de apă tehnic utilizabile au fost estimate la 343,3 milioane mc din care 174,8 milioane mc – resurse de suprafață și 168,5 milioane mc – resurse din subteran.
Pentru așezările din bazinul Buzăului, râul Buzău reprezintă principala sursă de apă pentru băut și pentru irigații. Barajul Siriu, care adună un volum de 155 milioane mc de apă, a fost construit în acest context pentru a satisface nevoile de apă potabilă, de apă necesară irigațiilor, de energie electrică. Barajul Siriu asigură un debit de 2,5 mc/s pentru apă de băut, nevoi industriale și irigarea a 50.000 ha de zonă agricolă din Valea Buzăului.
Rețeaua hidrografică este completată de lacuri diferite ca mărime, geneză și stadiu de evoluție. Dintre cele situate în zona montană, cel mai important este Lacul Vulturilor, considerat cel mai de jos lac de munte din țară. În apropierea sa se află Mlaștina Vulturilor, formată pe locul unui al doilea lac mult mai mare, astăzi complet drenat și invadat de vegetație. Tot în zona montană se găsesc Lacul Negru, din masivul Penteleu si Lacul Mociarul de pe versantul estic al Ivănețului.
O altă categorie de lacuri o formează acelea a căror geneză este legată de fenomenele de dizolvare-tasare în zonele cu sare (lacurile Menedic).
Soluri Terenurile arabile fertile reprezintă 45% din suprafața județului. În zona montană predomină solurile podzolice, unde se găsesc solurile brune argilo-humice, solurile brune acide, iar în luncile râurilor soluri aluvionare. Aceste tipuri de soluri sunt favorabile culturilor pomilor fructiferi și pajiștilor.
Solurile din cadrul dealurilor subcarpatice sunt brune podzolice, caracteristice pentru zonele depresionare. Soluri intrazonale legate de rocă, în special rendzine și pseudorendzine sunt caracteristice masivelor Istrița si Ciolanu. Pe pantele cu umezeală accentuată s-au format solurile gleice și humico-gleice. Alunecările de teren și rupturile de pantă au dus la o degradare masivă a solurilor pe văile Bălăneasa, Sărățel, Slănic, Chiojdu. În luncile râurilor solurile sunt de luncă. Solurile din zona dealurilor au fertilitate medie și sunt favorabile culturilor de cereale păioase, in și cânepă pentru fibră, plante furajere fibroase, plantații de viță-de-vie și pomi fructiferi, în special meri.
Câmpiile sunt formate în special din cernoziomuri. Zona de la poalele Istriței, în piemontul Râmnicului și zona interfluviului dintre Călmățui și Haința predomină cernoziomurile levigate. Partea de sud și est a câmpiei are în componență cernoziomurile ciocolatii și castanii. În Valea Călmățuiului și Valea Săratei, în zona localității Stîlpu, se întâlnesc solurile sărate, soluri cu o fertilitate mai scăzută. În sudul câmpiei Călmățuiului se găsesc cernoziomurile levigate nisipoase, acestea stabilizându-se în văile Buzăului, Cilnăului, Slănicului și Râmnicului.
Cernoziomurile se pretează culturilor de floarea-soarelui, sfeclă de zahăr și plante medicinale, iar de-a lungul albiei râului Buzău se cultivă legume. În terasa Cilnăului pânza freatică este la mare adâncime, producțiile agricole fiind, din această cauză, foarte mult condiționate de precipitații.
Dintre resursele naturale, principala bogăție montană o constituie lemnul. Pădurile alcătuiesc una dintre importantele bogății naturale ale județului, zona montană concentrând cea mai mare parte din suprafața acoperită cu păduri și totodată cel mai însemnat volum de masă lemnoasă, floră și faună caracteristice acestei zone.
Masivele forestiere închegate se extind din vârful Lăcăuț și până în culmea Siriului. Din produsele secundare ale pădurii sunt valorificate plantele medicinale și fructele de pădure. Potențialul hidrografic este reprezentat de râul Buzău, pe cursul căruia există două amenajări hidroenergetice: barajul Siriu, cu centrala hidroelectrică Nehoiașu și barajul Cândești, cu amenajarea hidroenergetică Cândești – Vernești – Simileasca. Pe lângă acestea mai există 5 centrale hidroelectrice de mică putere, amplasate pe râurile Basca fără Cale, Basca cu Cale, Basca și Slănic.
Subsolul este bogat in depozite de origine organică (petrol, cărbune, chihlimbar, calcar) si minerală (sare, gresie, argilă, nisipuri, pietrișuri). Petrolul constituie în prezent principala bogăție a județului, în zonele Berca și Monteoru găsindu-se singurul depozit la suprafață din Europa. În sud-estul județului se găsesc gaze naturale, exploatate de aproximativ 40 de ani. Cărbunele are putere calorică slabă, găsindu-se în cantități mici, ceea ce îl face neexploatabil. Calcarele din zona subcarpatică (Istrița Măgura) au fost exploatate în numeroase cariere, cele mai mari fiind la Ciuta și Viperești. In zona Pătârlagele se extrag nisipuri cuarțoase și diatomit.
La nord-est de municipiul Buzău (Simileasca), la Berca (Sătuc) și în sud-vestul municipiului Râmnicu Sărat se exploatează argila, de calitate superioară, folosită în industria materialelor de construcție. In albia Buzăului, a Râmnicului și a altor râuri se găsesc rezerve importante de pietrișuri si nisipuri, in multe locuri existând balastiere.
Zăcăminte de sare se găsesc la Manzălesti, Bisoca, Brătilesti, Goidesti; alături de acestea se află gipsuri si chihlimbar.
Chihlimbarul, datorită varietății de nuanțe și dimensiunilor mari ale bucăților extrase, a fost căutat încă din secolul trecut, fără a constitui o operație permanentă. Se găsește în depozitele oligocene din perimetrul Mlajet – Sibiciu – Colți – Bozioru – Plostina – Terca.
Dimensiunile elementelor variază de la câteva grame pană la câteva kilograme, cele mai mari exemplare fiind găsite în albia Sibiciului, in apropiere de Colți.
Ape minerale sulfuroase, feruginoase, clorosodice, uneori bogate în iod, se află la Siriu, Nehoiu, Monteoru, Fisici, Balta Albă, Străjeni, Nifon, Lopătari. Izvoarele de la Siriu-Băi, cu o temperatură medie de 300C si un debit de aproape 4000 l/h oferă posibilități de tratament in boli reumatismale. Nămolul de la Balta Albă, cu un procent redus de substanțe organice, cu o concentrație în săruri de 12471,9 mg/kg (in care predomină ionii de clor, sodiu, magneziu), deși cunoscut de foarte mult timp pentru valoarea sa terapeutică, este în mai mică măsură folosit.
Flora prezintă variații si elemente specifice pentru fiecare din cele trei tipuri de relief: câmpie, deal, munte. La câmpie se dezvoltă o vegetație caracteristică stepei si silvostepei. În stepă vegetația a fost înlocuită pe mari întinderi prin plante cultivate. Terenurile, cu excepția islazurilor, văilor și sărăturilor, sunt cultivate cu cereale, floarea soarelui, leguminoase și, mai puțin, cu pomi fructiferi și viță de vie. Vegetația naturală este reprezentată de specii ierboase: pelinița, pălămida, pelinul, ciulinul, coada șoricelului, colilia, scaietele, spinul, brusturul. Vegetația lemnoasă este rară, reprezentată mai ales de salcâm, dud, ulm, plop, tei și arbuști ca măceșul.
3.2. Analiza curentă a pieței
Principalele tipuri de turism practicate în județul Buzău sunt: turismul de circulație, care se poate organiza în tranzit, pe traseele care străbat județul; turismul de sejur, îndeosebi în stațiunea Sărata Monteoru; turismul viticol, în podgorii, unde sunt organizate degustări de vinuri și unde sunt organizate serbări tradiționale; turismul rural, ecologic si cultural, organizat pe Valea Buzăului, Slănicului sau Valea Râmnicului, cu cazare și masă în pensiuni agroturistice, unele din ele cuprinse în circuitul european.
Atracțiile turistice pot fi grupate în două mari categorii naturale si antropice. Zona de munte cu peisaje naturale foarte puțin antropizate oferă turiștilor posibilitatea de a vizita regiuni aproape virgine. În zona munților Buzăului se găsesc numeroase trasee turistice.
Fiecare localitate are în componență obiective turistice antropice. Cele mai renumite sunt Tabăra de sculptură în aer liber de la Măgura, mănăstirile de la Ciolanu, Tisău și Rătesti, lacul de acumulare Siriu, stațiunea baleno-climaterică Sărata Monteoru, case memoriale, numeroase monumente istorice: în municipiul Buzău – Palatul Episcopal, Palatul comunal, Complexul Marghiloman, Casa Vergu Mănăilă, Muzeul de Istorie, Biblioteca Județeană iar în Râmnicu Sărat – Complexul Brâncovenesc.
Ca entitate etnografică în care se întrepătrund elemente specifice ale culturii populare românești din cele 3 provincii care se întâlnesc aici – Muntenia, Transilvania si Moldova, județul Buzău aparține tipologic specificului național. In afară de obiceiuri si tradiții, județul Buzău mai conservă și cântece strămoșești in forme aproape nealterate, care după expresia lui Alecu Russo, constituie “arhiva acestor meleaguri”.
Pentru zona Buzăului, în mod deosebit la Lopătari și Manzălesti, între decorațiunile de interior se remarcă țesăturile din păr de capră, folosite la presuri si păretare. Obiectele de acest gen confecționate de cunoscuta creatoare populară Adela Petre sunt adevărate tapiserii ale epocii moderne.
Un element etnografic distinct este portul popular specific zonei, care poate fi admirat astăzi mai mult in colecțiile muzeale, el fiind utilizat cu deosebire la sărbători, în zonele cu tradiții folclorice. În ansamblul său, costumul popular buzoian se înscrie în tipul carpatic, ale cărui origini se află în portul populației dacice. Costume populare într-o forma nealterată se mai găsesc în zonele de munte (Gura Teghii, Chiojdu, Cătina și Calvini), pe Valea Râmnicului (Podgoria, Pardosi, Puiești).
Produsele tradiționale buzoiene care au fost atestate, prin înscriere în Registrul Național, conform Ordonanței 690/2004, sunt următoarele: carnații de Pleșcoi, pastrama de Pleșcoi, babicul, covrigii de Buzău produși de SC Boromir SA, brânzeturile din lapte de capră: cașcaval și brânză de burduf al SC Euroferma SA, varzovul de păstrăv produs de Vasile Manole din Săgeata, vinul Tămâioasa Românească a Stațiunii Pietroasele, țuica de Pătârlagele produsă de Viorel Ștefan, pâinea țărănească a SC Ginar Prod din Buzău.
Principalele zone turistice sunt următoarele:
rezervații naturale: Vulcanii noroioși (Berca); Chihlimbarul de Buzău (Colți); Pădurea Lacurilor (Bisoca); Dealul cu lilieci (Cernătesti); Culmile Siriului (Siriu);
așezări religioase: Complexul de biserici și chilii rupestre (Bozioru, Colți, Brăesti); Episcopia Buzăului (municipiul Buzău); Mânăstirea Ciolanu (Tisău); Ansamblul fostei mânăstiri Adormirea Maicii Domnului (municipiul Rm. Sărat); Mânăstirea Rătesti (Berca);
monumente ale naturii: Focul viu (Lopătari); Piatra Albă “La grunj”(Manzălesti) Asezări si necropole din epoca bronzului: fortificații dacice – Dava dacică (Vernesti), cultura Monteoru, castrul post roman si termele de la Pietroasele;
parcuri dendrologice: Parcul Monteoru (Merei), Parcul Marghiloman (municipiul Buzău);
stațiuni si situri: Sărata Monteoru (Merei), Tabăra de sculptură Măgura (Tisău).
Stațiunea Sărata Monteoru îi datorează statutul de stațiune balneoclimaterică, comerciantului grec Grigore Stavri, devenit peste ani boierul Grigore Constantinescu Monteoru. Stațiunea este situată la 86 m altitudine, la doar 18 km de orașul Buzău, înconjurată de dealuri împădurite și terase pe care se cultivă vița-de-vie. Factorii terapeutici naturali sunt reprezentați de izvoare cu ape minerale sărate, iodurate, bromurate, calcice, magneziene, sulfuroase și de nămolul mineral de depunere din izvoarele naturale sulfuroase. Rezultate remarcabile sunt obținute în special la tratarea afecțiunilor aparatului locomotor (reumatismale degenerative, articulare, posttraumatice), afecțiunilor ginecologice, gastro-intestinale și hepato-biliare.
Baza de tratament a stațiunii oferă facilități pentru: băi calde cu apă minerală și bazine aflate în aer liber, hidroterapie, electroterapie, magnetoterapie, ultrasunete, aerohelioterapie, cure interne cu apă minerală, gimnastică medicală, masaj, activități sportive.
Turismul cunoaște o amploare mai mare în perioada călduroasă, în sezonul rece fiind dezvoltat mai ales in perioada sărbătorilor de iarnă.
Chiar dacă s-au efectuat pași mai mici în comparație cu celelalte domenii de activitate, turismul buzoian cunoaște în ultimii ani o evoluție favorabilă în ceea ce privește atât oferta de cazare, cât și numărul de turiști ce au vizitat atracțiile turistice ale județului Buzău.
În anul 2009, la nivelul județului Buzău au fost înregistrate 66 de unități de cazare turistice, pe categoriile cunoscute deja: hoteluri și moteluri (18 unități), vile turistice și bungalouri (12 unități), pensiuni turistice urbane (3 unități), pensiuni agroturistice (31 unități), campinguri și unități tip căsuță (1 unități), popasuri turistice (1 unități).
Din datele statistice se poate observa în 2008 o creștere de 100% față de anul de referință 2004 a principalelor structuri de primire turistică ce au funcțiuni de cazare turistică. O creștere mai moderată, dar totuși importantă, se poate observa și cazul hanurilor și motelurilor. Analizând tipul unităților de cazare se remarcă proporția ridicată a pensiunilor.
3.3. Analiza SWOT a județului Buzău ca destinație turistică.
3.4. Forme de turism în județul Buzău
Turismul rural este forma turistică preponderentă a regiunii Buzău / Dealul Mare. Destinațiile turistice se rotesc în jurul comunelor, satelor, micilor cătune sau locațiilor îndepărtate de civilizație.
Municipiul Buzău în sine nu este o destinație turistică cunoscută, atracțiile turistice fiind rare sau necunoscute. Orașele mari din apropierea municipiului Buzău sunt Ploiești (cca. 50 km), București (cca. 100 km), Râmnicu Sărat (cca. 50 km), și Brașov (cca. 150 km). Județul Buzău este situat în sud-estul României, între 44 44′ si 45 49′ latitudine nordică și între 26 04′ si 27 26′ longitudine estică.
Județul se întinde pe aproape tot bazinul hidrografic al râului Buzău care izvorăște din curbura Carpaților. Dispunerea armonioasa a celor trei forme de relief caracterizează județul Buzău: la nord se găsesc Munții Buzău, parte din Carpaților de Curbură; la sud se găsește câmpia, aparținând Câmpiei Romane, iar la mijloc, o regiune de dealuri acoperite cu livezi.
Regiunea Munții Buzăului/ Dealu Mare are un ridicat potențial turistic dar dezvoltarea turistică a acestei zone este încă la începuturi. Datorita infrastructurii de nivel scăzut sau mediu, regiunea este încă un “Rai Secret” ce oferă frumuseți naturale și sălbatice amestecate cu tradiții și atracții rurale ale Subcarpaților/Carpaților României. Atracțiile turistice principale din Munții Buzăului si Dealu Mare sunt:
Turism de recreare și Spa
Turism de aventura și sport
Turism rural și ecologic
Turism oenologic
Dotată cu diverse și spectaculoase forme de relief, armonios îmbinate pe întreg teritoriu, cu o climă favorabilă practicării turismului în tot cursul anului, cu o floră și o fauna bogată, cu numeroase monumente istorice, de arta și de arhitectură, România poate satisface prin turismul montan, balnear, de litoral, cultural etc., preferințele diverselor segmente turistice interne și internaționale.
Principalele obiective de interes turistic din județul Buzău sunt:
Peisajele din zona carpatică și subcarpatică (valea superioară a Buzăului, marcată de un defileu de mare atractivitate, însoțită de o șosea modernizată ce asigură prin pasul Buzău, legătura dintre Transilvania și Muntenia);
Masivele Siriu, Penteleu, Podul Calului etc., cu numeroase trasee marcate, cu zone de interes cinegetic;
Vulcanii noroioși din arealul localității : Pâclele Mari, Pâclele Mici, Beciu- fenomen rar întâlnit – declarații, monumente ale naturii;
Focurile nestinse de la Lopătari, de pe teritoriul satului Terca, unde gazele naturale ies la suprafață prin crăpăturile scoarței terestre, arzând permanent și imprimând terenului un aspect pârjoliu;
Rezervația geologică de la Bădila, cu stânci din calcar, denumite „sarea lui Buzău” declarate monumente ale naturii;
Rezervația forestieră Milea-Viforată, cu molizi seculari;
Monumentele și locurile istorice (Mănăstirea Ciolanu, Barbu, Cetățuia, Carnu, Găvanu, Nifon, Rătești, complexul arheologic de la Sărata-Monteoru, urmele castrului român de la Pietroasele și locul unde s-a descoperit Cloșca cu puii de aur).
Cadrul natural, varietatea și complexitatea peisajului, îndeosebi în munți și zona colinara, la care se adăuga bogate elemente de ordin istoric, etnografic și folcloric, oferă turiștilor satisfacții deosebite.
Masivul Siriu, înalt de 1659 m, atrage prin frumusețea peisajului, marcat de culmile domoale si pajiștile alpine. Pe acest masiv se află Lacul Vulturilor, denumit și Lacul fără Fund.
În Subcarpații Buzăului, Vulcanii Noroioși, de pe Dealul Pîclelor, constituie un element natural unic în tara noastră. Pe Valea Slănicului, in apropiere de Lopătari și la Rusavatu-Viperești, un alt fenomen impresionant este “Focul viu”, flăcări albăstrii ce ies din crăpături adânci ale solului.
Lacurile reprezintă alte obiective de interes turistic. Rețin atenția grupurile de lacuri de la Joseni, Policiori, de pe Valea Grabicina, Meledic, Odăile, precum și cele de la Balta Albă, recunoscute pentru valoarea terapeutica a nămolurilor.
Pentru refacerea sănătății, turiștii pot beneficia de tratament în stațiunea Sărata-Monteoru, faimoasa pentru apele tămăduitoare.
Obiectivele cultural – istorice și arhitectonice reprezintă o atracție aparte și anume: Castrul și Termele romane de la Pietroasele, așezările rupestre de la Aluniș – Colți, și Fisici – Bozioru, Complexul brâncovenesc “Adormirea Maicii Domnului” din Râmnicu-Sărat, Biblioteca “Vasile Voiculescu “ din Buzău, Colecția de Chihlimbar de la Colti, Tabăra de sculptura în aer liber de la Măgura, Mânăstirile de la Ciolanu, Ratesti etc. Acestora pot fi adăugate Palatul Comunal Buzău, astăzi Primăria Municipiului, Palatul episcopal, Catedrala Episcopiei Buzăului, Seminarul teologic, Tribunalul, Muzeul Județean, Complexul funerar din cimitirul “Dumbrava” Buzău unde sunt amplasate două lucrări ale sculptorului Constantin Brâncuși: “Rugăciune“ și Bustul lui Petre Stănescu.
Un interes deosebit stârnește tezaurul “Cloșca cu pui de aur “, descoperit pe dealul Istrita în anul 1837, a cărui copie se afla în Muzeul județean.
Obiective turistice in orașul Buzău
Vizitarea obiectivelor turistice ale Buzăului începe din Piața Daciei, centrul orașului, unde se află clădirea Palatului comunal, piață pavata cu marmura albă și decoruri roșii și negre, inspirate din motivele costumelor naționale din zona.
BISERICA EPISCOPALĂ – catedrala a fost reconstruită de Matei Basarab în anul 1649, fiind restaurată în anul 1740. În fața catedralei se află, în interiorul complexului, PALATUL DOMNESC, construit de Constantin Brâncoveanu între anii 1710-1712, care amintește încă, în ciuda refacerilor ulterioare, strălucirea stilului care a înflorit în timpul vieții ctitorului său. Încăperile sale l-au avut drept oaspete, în trecerea lui prin Buzău, în noaptea de 6 spre 7 noiembrie 1859 și în anul 1860, pe Alexandru Ioan Cuza, sala de recepție și camera în care a dormit domnitorul păstrându-se și astăzi întocmai. Încăperile palatului sunt decorate cu scene reprezentând trecutul Episcopiei.
Pe malul drept al Buzăului, a fost amenajat PARCUL TINERETULUI, cu ștrand, lac pentru canotaj, teatru în aer liber, sala de sporturi și diferite alte instalații distractive, cu alei largi și bine asfaltate. Parcul, este, după Crângul Buzăului, a doua “oaza” de verdeață, care atrage anual un număr mare de vizitatori si sportivi.
În fiecare an, între 12-24 iunie, când câmpul se umple de floarea drăgaicei, se ține la Buzău tradiționalul târg al Drăgaicei, ecou îndepărtat al nedeii Penteleului și care secole de-a rândul a înlesnit întâlnirea și legăturile neguțătorilor din Țara Bârsei, Moldova și din Câmpia Bărăganului. In acest sens, un hrisov din anul 1793, datorat voievodului Constantin Moruzi, menționa importanta schimburilor comerciale ce se efectuau in “Târgul de doua tari”.
Referindu-se la serbarea Drăgaicei, Dimitrie Cantemir menționa în “Descrierea Moldovei”: “… norodul și la noi în Moldova ca și în alte țări … se închina și acum în poezii și cântece la câțiva zei necunoscuți, care se vede ca se trag din idolii cei vechi ai dacilor, așa sunt Lado și Mano si Zâna Drăgaica”. Cantemir vedea in Drăgaica pe Ceres, zeița vegetației și a agriculturii la romani …” Căci in vremea anului când încep să se coacă semănaturile, toate fetele țăranilor aleg pe cea mai frumoasă dintre ele și-i dau numele de Drăgaica. O petrec pe ogoare cu mare alai, o gătesc cu cununi din spice și cu multe basmale colorate și-i pun pe mâini cheile de la jitnița. Drăgaica împodobită în acest chip se întoarce spre casa, cu mâinile întinse și cu basmale fluturând în vânt, de parca ar zbura și cutrieră toate satele cântând și jucând alături cu tovarășele ei… Fata care a întruchipat Drăgaica nu se poate mărita decât abia după trei ani “.
INTINERARE TURISTICE IN IMPREJURIMILE BUZAULUI
Fiind așezat în zona de câmpie, municipiul Buzău nu are în imediata sa apropiere obiective de interes turistic. Singurele elemente de acest gen sunt pădurile Frasinu și Spataru. Pe lângă importanta științifică pe care o au, aceste păduri îndeplinesc și funcția de agrement.
În regiunea subcarpaților de curbură, pulsul tratamentelor balneo-climaterice este ritmat de Sărata Monteoru, destinație balneo-climaterică ce și-a deschis porțile în anul 1895. Sărata Monteoru este si astăzi “vraciul” ascuns în spatele Dealului Mare. Apele sărate și nămolurile sapropelice de la Sărata Monteoru au proprietăți de excepție în cazul multor afecțiuni, cum ar fi cele tiroidiene, ginecologice, oculare, respiratorii, etc.
3.5. Sporturile de aventură în județul Buzău
Drumeții în Carpați
Munții Buzăului oferă posibilitatea drumețiilor si trekking-ului, pornind de la drumeții simple până la excursii de câteva zile. Încă în dezvoltare din punct de vedere turistic, acestă zonă a Carpaților este un paradis pentru cei care vor sa îl cunoască în drumeții solitare, pentru cei ce iubesc natura și aventura, pentru cei ce apreciază răsăriturile si apusurile de soare. Trei destinații de excelență: Masivul Penteleu, Masivul Siriu sau Lacul Vulturilor.
Locații pentru drumeții (platouri si dealuri):
Sărata Monteoru
Dealul Istrița – Pietroasele / Pietroasa Mica/ Breaza/ Bădeni
Naeni – Dealul Tigoarea
Măgura/ Mânăstirea Ciolanu – Schitul Cetățuia
Berca/Ratești și împrejurimile
Platoul Meledic
Locații pentru drumeții montane:
Masivul Siriu
Masivul Penteleu
Chiojdu și împrejurimile
Bisoca și împrejurimile
Tara Luanei (Aluniș/ Nucu/ Bozioru)
Escapade cu bicicleta & Mountainbiking
România se dezvoltă din ce în ce mai mult ca destinație pentru excursiile și tururile pe bicicleta. Județul Buzău oferă trasee cicliste ieșite din comun, printre vii si văi, prin păduri răcoroase si prin sate unde timpul pare sa fi rămas pe loc. Cicliștii experimentați se pot bucura de potențialul inepuizabil ce îl oferă natura virgină a Munților Buzăului.
Locații/Trasee pentru excursii cu bicicleta (1/2- 1 zi):
Drumul vinului (Pietroasele – Merei – Sarata Monteoru – Zoresti – Vernesti)
Valea Salciilor (Vernesti – Mierea – Hales – Manastirea Ciolanu)
Valea Buzaului (Maracineni – Sapoca – Plescoi – Berca – Ratesti – Parscov)
Locații/Trasee pentru mountain biking:
Sărata Monteoru – Izvoranu – Mânăstirea Ciolanu
Dealu Istrita- Naeni/ Breaza/ Pietroasele
Berca – Ratesti – Saratel
Vulcanii Noroioși si împrejurimile
Colți -Aluniș – Țara Luanei
Lopătari – Lacul Mociaru
Gura Teghii – Masivul Penteleu
Bisoca si împrejurimile
Manzalesti – Platoul Meledic
Spa, Tratament balneo & Piscine
Trasee Offroad
România este una din țările ce oferă multe posibilități pentru activitățile offroad. Județul Buzău este un centru important, atât la nivel național, cât și internațional, pentru evenimentele si tururile Offroad, atragand pasionați de offroad din toata Europa. Caniculele, ploaia, noroaiele, vântul sau zăpada, nu pot împiedica aventura din Carpații de Curbură. Abilitate, tenacitate, anduranța, sunt câteva secrete ale unei aventuri reușite.
Vânătoare & Pescuit
Iubitorii de vânătoare si pescuit vor găsi în județul Buzău un areal îndepărtat de orașe și zgomotul circulației, areal în care vânatul este abundent si peisaje ce îți taie respirația. Încadrate de un ”om al locurilor”, escapadele organizate în păduri, pe versanții munților sau pe enormele platouri ale (sub)Carpaților se vor transforma într-o aventură de neuitat.
Rafting & Tubing
Rafting & Tubing sunt unele dintre cele mai distractive sporturi acvatice. Buzăul oferă trasee excepționale si priveliști deosebite pentru acest sport. Echipamentul complet (bărci speciale, costume și încălțăminte de neopren, căști și veste de salvare) si o echipa formata din profesioniști (Asociația Monteoru Renaissance), toate acestea stau la dispoziție pentru ca sejurul buzoian sa devină unul de neuitat. Acest sport se pretează pentru grupurile care își doresc să îmbine plăcutul cu aventura sau companiilor ce doresc sa ofere personalului un altfel de team building.
Locații: Râul Buzău, Basca Mare
Parapantă
Parapanta este un aparat de zbor asemănător parașutei. O parapanta obișnuită are o arie de aproximativ 23-35 de metri pătrați, cu deschidere 8 – 12 metri si o greutate de 3 – 7 kilograme. Confecționată din material textil, parapanta se umfla cu aer si ia forma unei aripi ce planează la distante destul de mari, menținându-se in zbor datorita curenților de aer si abilităților parapantistului de manevrare a aparatului.
Locații: Lacul Vulturilor, Dealul Istrița, Vulcanii Noroioși
IV. Studiu de caz: HOTEL NOVA
4.1. Prezentarea societății.
4.1.1. Scurtă descriere a firmei, viziune, misiune, obiective.
Scurtă descriere
S.C PERLA S.R.L. s-a înființat în anul 2004 având ca activitate principală alimentația publică, cod CAEN: 5530-Restaurante. Tot în anul 2004 societatea a câștigat licitația privind achiziționarea hotelului „NOVA” devenind proprietarul hotelului. Începând cu anul 2007 societatea a intrat și în posesia terenului aferent imobilului.
Viziune
Societatea S.C PERLA S.R.L. își propune pe termen mediu și lung o poziționare foarte clară pe piața serviciilor de cazare și agrement din stațiunea Eforie Nord, atât prin particularizarea ofertei turistice proprii generate prin operarea hotelului „NOVA”, dar și prin valorificarea superioară a potențialului turistic al zonei .
Țintele strategice sunt următoarele :
In funcție de dinamica pieței, strategia va fi una de creștere a numărului de clienți și a gradului de ocupare.
În funcție de structură pieței, se are în vedere o strategie adaptivă, prin selectarea acelor segmente de piață care ne permit o eficientizare a operării hotelului (în special prin extinderea sezonului).
În funcție de schimbările pieței, strategia noastră va fi activă, orientându-ne către acele segmente ale pieței aflate în dezvoltare: turiști având același profil cu clienții actuali, însă cu venituri mai ridicate și cu predilecție în consum pentru servicii cu valoare adăugată mai mare.
În funcție de exigențele pieței, se are în vedere o strategie a exigenței ridicate, în special pentru a combate concurența din ce în ce mai mare a operatorilor de pe litoralul țărilor balcanice și, în special, de a diminua efectele migrației turiștilor români către litoralul bulgăresc.
În funcție de nivelul competiției, care se configurează a crește în stațiunea Eforie Nord (cel puțin prin prismă locurilor disponibile și a investițiilor care s-au făcut sau se vor face în zonă), strategia este una ofensivă, încercând să combatem competiției prin calitate și diversificare.
Misiune
Hotelul Nova oferă clienților săi servicii de calitatea la preț foarte bun. În activitatea desfășurată se are în vedere realizarea de investiții în modernizare și extindere a segmentelor de piață acoperite, astfel încât să se înregistreze o creștere semnificativă a cotei pe piață, cât și să furnizarea de produse de calitate peste media pieței, la un preț competitiv.
Obiective de marketing si strategiile prin care pot fi atinse:
Creșterea cotei de piață si câștigarea unei poziții superioare pe segmentul turismului de recreare
Îmbunătățirea calității serviciilor de bază prin reabilitare, modernizare, dotare și punerea în valoare a potențialului turistic al zonei vor determină o atractivitatea crescută a produselor turistice și posibilitatea de a practică tarife mai bune.
Pătrunderea pe noi segmente ale pieței – în și off season
Ne propunem să ne adresăm unor segmente superioare, atât ca venituri cât și ca grad de sofisticare, dar și dezvoltarea în același timp a palierelor turismului off-season, atât prin cazarea salariaților dezvoltatorilor, firmelor de construcții și ai companiilor mari care investesc masiv în zonă cât și prin menținerea turismului social la capete de sezon.
Îmbunătățirea imaginii hotelului și a produselor turistice
Modernizările si diversificarea produselor oferite vor permite relansarea gamei de produse, care sa fie susținută și de o campanie de promovare corespunzătoare.
4.1.2. Scurt istoric.
Hotelul Nova este poziționat în centrul stațiunii turistice Eforie Nord. Lucrările de construcție s-au terminat în anul 1965, iar vara anului 1965 a fost prima vară în care hotelul a operat.
În anul 2002, imobilul a fost scos la licitație de către primăria orașului Eforie și câștigat de societatea S.C PERLA S.R.L., iar în 2006 societatea a achiziționat și terenul din jurul imobilului. Terenul pe care este construit hotelul este în continuare în dare de folosință, urmând ca în zece ani acesta sa fie achiziționat..
4.2. Analiza pieței
4.2.1. Aria geografica de acoperire a serviciului.
Hotelul Nova colaborează cu agenții care acoperă în cea mai mare parte Muntenia Transilvania și Banat. Clienții vin în principal din aceste regiuni. Piața pe care se dorește mărirea cifrei de afaceri este cea a Transilvaniei și Banatului, deoarece au venituri în general mai mari decât restul țării și se orientează frecvent către destinații externe. Principalul avantaj al SC PERLA S.R.L. îl reprezintă faptul ca are o colaborare foarte solidă cu primele două agenții de turism din țară, după ponderea turiștilor de litoral, care își au sediile principale în Cluj Napoca ( S.C.EXIMTOUR) și Timișoara (S.C.Mareea).
4.2.2. Clienți existenți și potențiali.
Clienți existenți
Demografică:
Marea majoritate a clienților Hotelului Nova sunt în prezent tineri și maturi familiști (aproximativ 90%), iar restul de 10% sunt pensionari sau adolescenți. Ponderea pensionarilor cu venituri modeste crește în sezonul intermediar sau extrasezon. Aceștia acced în stațiune în primul rând prin intermediul programului social oferit de Ministerul Turismului la care hotelul Nova a aderat în fiecare an, inclusiv pentru luna iunie a.c..
Tipul de ciclu familial:
Aproximativ 90% din clienți sunt căsătoriți cu copii, iar 10% sunt căsătoriți fără copii sau cupluri de tineri majori care vin împreună la mare.
Sexul:
Există o repartiție aproximativ egală, deoarece majoritatea vin în cupluri.
Venitul:
Majoritatea clienților sunt de condiție economică medie (vin în general cu mașina proprie)
Reacția la modificarea prețurilor
Clienții sunt în general sensibili la majorări de tarif (sau în egală măsură sunt atrași de reducerile de tarif).
Ocupația:
Nu există indicii asupra unei repartiții atipice a clienților prezenți ai Hotelului Nova în funcție de criteriul ocupație (fac parte din toate categoriile profesionale).
Educația:
Nu exista indicii asupra unei repartiții atipice a clienților prezenți ai Hotelului Nova, în funcție de criteriul educație (clienții au diverse niveluri de studii).
Clasa socială:
In general clienții fac parte din clasa socială medie.
Psihografică:
Stilul de viată:
În funcție de stilul de viată, clienții sunt familiști și organizați, vin în general planificat, prin agenții, majoritatea cu mașina proprie.
Înclinația spre aventură:
Deoarece marea majoritate sunt familiști, iar mulți vin însoțiți de copii, aceștia pot fi incluși în categoria psihocentriștilor.
Personalitatea:
După tipul de personalitate, consumatorul tipic al sejurului la Hotel Nova este conservator, hotărât (cumpăra din timp sejurul).
Comportamentul:
Ocazii speciale sau turism de sănătate
Motivația turistică este o ocazie specială: petrecerea concediului de odihnă. O pondere importantă (50-60%) frecventează băile de nămol de la Techirghiol, fie urmează proceduri cu asistență medicală la centrele specializate din zonă (baza Traian situată la 300 m de hotel și baza Techirghiol, baze medicale cu care hotelul are contracte de colaborare).
Beneficii
Ținând cont de definirea de până acum a clientului tipic al hotelului Nova, beneficiile căutate de către clienți sunt, pe de-o parte, petrecerea timpului cu familia, prin recreare, odihnă, divertisment și, ocazional, agrement, iar pe de altă parte, turismul de sănătate prin frecventarea centrelor de sănătate și medicale (Traian și Techirghiol). O parte consistentă își petrec sejurul la plajă sau frecventând diversele atracții locale sau regionale.
Rata de consum:
Peste 70% din oaspeții hotelului Nova sunt la cel puțin a doua vizită.
Loialitatea:
În general, sunt fideli locației (o bună parte dintre turiști sunt consumatori fideli ai serviciilor de tratament motiv pentru care Eforie Nord (plus proximitatea Techirghiol) este recunoscută cea mai atrăgătoare stațiune de pe litoral din acest punct de vedere).
Pregătirea consumatorului
Majoritatea clienților știu locația, cunosc produsul oferit de hotelul Nova și îl doresc.
Atitudinea față de produs:
Atitudinea majorității clienților este pozitivă față de produs.
Analiza procesul de luare a deciziei de cumpărare a unui pachet de vacanță pentru un turist nou la hotelul Nova:
Identificarea nevoii: Motivația principală a turiștilor români este dorința generală de a călători sau de a-și petrece concediul de odihnă, prin recreare și divertisment, pe care o asociază frecvent, și în mod special în cazul stațiunii Eforie, cu nevoia de servicii de sănătate și tratament. Aceste nevoie sunt în general limitate de suma totală estimată a se cheltui (bugetul alocat concediului).
Obținerea de informații: se realizează de către consumatorul produsului “Nova” în principal prin consultarea agențiilor de turism, de la care primesc sfaturi. De multe ori, se interesează chiar la hotel de condițiile de cazare.
Evaluarea alternativelor: Consumatorul ia în considerare caracteristicile locației în primul rând și apoi prețul și facilitățile oferite.
În luarea deciziei de cumpărare: majoritatea se bazează pe experiența anterioară cu privire la condițiile oferite în stațiune, condițiile de cazare, durata sejurului, mijlocul de transport și bugetul alocat.
Clienți potențiali
Pentru piața consumatorilor (turismul de recreare, în special în plin sezon estival și turismul de sănătate/balnear ), segmentele țintă sunt turiștii români care:
vin în mod individual la mare, pentru petrecerea concediului de odihnă, între 7 și 10 zile (inclusiv servicii de SPA) sau pentru turism balnear (sejur de minim 10-12 zile);
vin prin intermediul agențiilor, de obicei cu mașină proprie;
sunt familiști, tineri și maturi, vin și însoțiți de copii la mare;
au venituri medii, dar nu sunt excesiv de cheltuitori și sunt sensibili la preț;
cunosc locația și vin în mod special pentru a-și petrece sejurul în Eforie Nord și vecinătate, cât mai aproape de locurile de agrement și de tratament;
își petrec majoritatea timpului în Eforie, dar caută și alte atracții prin zonă și sunt dispuși să participe la diverse circuite turistice;
să fie interesați de participarea la circuitele turistice organizate.
Viitorii clienți ai hotelului Nova vor putea practica, pe lângă turismul de odihnă și recreare și turismul balnear și cultural. S-au identificat următoarele noi categorii de clienți potențiali:
tineri și maturi, familiști, clienți ale căror venituri depășesc media pe economie și care vor putea practica pe lângă turismul de odihnă și recreare și turismul balnear și cultural.
persoane vârstnice și elevi prin efectuarea de excursii cu program de vizite la atracțiile turistice din zonă;
turiști străini atrași de obiectivele turistice din zonă;
tineri și adolescenți pentru care hotelul va oferi diferite servicii de leisure – divertisment: sală de jocuri, bar și SPA.
4.3. Analiza circulației turistice
4.3.1. Analiza stadiului actual al pieței – nevoi și tendințe
Tendințe pentru turismul de litoral
Conform statisticilor ultimilor ani, pe litoralul românesc al Marii Negre sosesc aproximativ 700.000 turiști. Este greu de făcut o statistică legată de numărul turistelor care sosesc în stațiunea Eforie Nord, dar se preconizează că numărul lor este de aproximativ 50.000.
Raportat la proveniența turiștilor, ponderea turiștilor străini este mică (de aproximativ 20%), fiind în scădere datorită crizei mondiale. Principalele cauze pentru această scădere sunt următoarele:
Un sezon foarte scurt, care înseamnă că se practică prețuri necompetitive,chiar până la limita pragului de rentabilitate; spre deosebire de alte destinații turistice în care sezonul este mult mai lung;
Imposibilitatea atragerii și păstrării personalului cu experiență pentru un sezon scurt, de unde rezultă o lipsă a calității serviciilor oferite, lucru ce alungă turiștii străini;
Activități și divertisment insuficient în interiorul și în jurul hotelurilor și stațiunilor;
Tendința hotelierilor de a capitaliza cererea în creștere a vizitatorilor de week-end pe seama pierderii unor afaceri cu grupuri de vizitatori în sejururi mai lungi și într-un sezon mai lung;
Pierderea majorității curselor charter la Aeroportul Kogălniceanu.
Următoarele tendințe se pot considera ca definitorii pentru turismul de litoral:
hotelurile de trei și mai multe stele de pe litoralul românesc, încep sa se dezvolte foarte mult pe turismul de weekend (cu avantajul practicării unor tarife cu minim 30% mai mari) în condițiile unui exces de cerere față de ofertă;
concomitent cu prima tendința, se constată diminuarea sejurului mediu de la 8.5 zile la 7 zile în ultimii ani pentru segmentul de hoteluri din care face parte și Nova;
în privința situației locurilor de cazare disponibile în prezent în stațiune Eforie Nord, se păstrează tendința relevată de statisticile cu privire la capacitățile de cazare din municipiul Constanța (care cuprind și date referitoare la stațiunea Eforie Nord), care a remarcat, în ultimii ani, o accelerare a ritmului de construire de baze turistice de capacitate medie, de genul motelurilor și al vilelor. O parte de asemenea funcționează fără a figura în statisticile oficiale ale județului Constanța.
posibilitățile pentru agrement, deși în dezvoltare, rămân în continuare unul din punctele care necesită dezvoltare ale litoralului romanesc.
Pe lângă numărul de sosiri, o caracteristică extrem de importantă este numărul înnoptărilor. Pe litoral, numărul înnoptărilor este în scădere datorită scăderii calității serviciilor hoteliere și creșterii prețurilor.
Analiza nevoilor se va face pe doua paliere:
Turism de recreare și odihnă
Includem aici și turiștii care frecventează ghiolul din Eforie Nord sau Sud și Techirghiol, fără asistentă medicală (aproximativ 30-40% din total turiști).
Curățenie, liniște și deschidere din partea hotelului-gazdă către turiști printr-o atitudine favorabilă;
Bunul amplasament al structurii turistice care sa favorizează deplasarea rapidă a turiștilor către principalele atracții ale stațiunii și zonei
Pentru clienții sedentari-mobili și fideli locației (vezi secțiunea analiza clienților) este important ca unitatea hotelieră să se adreseze turiștilor cu servicii noi, localizate chiar în cadrul structurii de cazare.
Tendința naturală pentru servicii cu un plus semnificativ de confort – hotelul Nova își păstrează, în ciuda creșterii amplorii turismului de weekend, tipul de turism practicat și până acum, respectiv cel de sejur.
Turism balnear
Firma S.C PERLA S.R.L. operează de 8 ani pe piața turismului balnear (ne referim aici la consumatorii exclusiv de servicii de tratament cu asistență medicală specializată – aproximativ 20 % din total clienți) susținut prin programe sociale – nișa care are și o serie de avantaje – și în acest timp și-a concentrat eforturile pentru a servi cât mai bine această piață, formată în special din turiști cu nevoie și comportamente turistice diferite de cele ale turiștilor „clasici”- recreare și odihnă.
Nevoilor consumatorilor de servicii de sănătate/tratament:
Servicii de cazare și tratament localizate unul în vecinătatea celuilalt pentru a nu-i supune pe turiști (maturi sau persoane pensionate) unui efort de a se deplasa mult pe o perioadă de peste 10-12 zile
Amplasamentul central al structurii turistice favorizează deplasarea rapidă a turiștilor către baza de tratament Traian, cu care hotelul are un parteneriat de ani de zile prin care rezervă locurile de tratament pentru clienții proprii; similar, trebuie să fie facil accesul la plajă litoralului sau a ghiolului și alte puncte de interes pentru turiști, de-a lungul sejurului
Organizarea de programe turistice în zilele de duminica ale sejurului – zile în care nu se efectuează tratament – la alegerea turiștilor
Prețuri cu cel puțin 20% mai mici față de nivelul pieței pentru toate serviciile achiziționate pentru că, în multe cazuri, consumatorii de turism de tratament sunt membrii de sindicat beneficiari ai turismului social
In general clienții serviciilor de tratament au mare nevoie de confort deoarece petrec cel mai lung sejur (peste 12 zile) și în plus, persoanele pensionate au o mobilitate fizică mai redusă, fapt ce îi face să petreacă mai mult timp în camerele de cazare mai mult decât orice alt segment de turiști.
4.4. Analiza economico-financiară
4.4.1. Evoluția vânzărilor.
În prezent hotelul „NOVA” oferă servicii de cazare clasificate la 3 stele. Hotelul are o structură P+3, cu o capacitate de 260 de locuri de cazare. Aceste locuri se găsesc în 130 de camere duble care sunt împărțite astfel:
28 camere la parterul imobilului
34 camere la fiecare dintre cele 3 etaje.
Camerele de la parterul clădirii și câte 18 de la fiecare etaj sunt formate din holul de acces, o baie dotată cu duș și grup sanitar, și camera propriu-zisă, iar restul camerelor au în plus balcon. Suprafața camerelor cu balcon este de 16m2, iar a celor fără balcon de doar 13m2. Toate camerele au în dotare televizor și frigider.
Hotelul funcționează în regim sezonier, cu grad de ocupare de peste 90% în lunile iulie și august, și sensibil mai scăzut în lunile iunie și septembrie.
Produsul oferit în prezent de hotelul „Nova” este cazarea în camere de două paturi, realizat în cvasitotalitatea prin intermediul agențiilor de turism.
Sejurul turistic oferit, conține în marea parte a cazurilor, pe lângă serviciul de bază – cazare și servirea mesei la unul din restaurantele partenere ale hotelului și servicii de sănătate-tratament în cadrul unui alt partener, baza de tratament Traian
In tabelul nr.10 este prezentată o sinteză a indicatorilor de operare ai hotelului Nova în ultimii 3 ani. Din analiza datelor prezentate în tabelul 10, se observă o creștere a veniturilor cu peste 100.000 lei în anul 2009 față de anul 2008, cât și comparativ anul 2010 față de anul 2009 acest fapt fiind cauzat de cerințele tot mai ridicate ale turiștilor privind calitatea serviciilor de cazare și diversitatea serviciilor conexe.
4.4.1. Previzionarea creșterii pieței.
Pentru previzionarea creșterii pieței turistice din România s-a luat în calcul Master Planul pentru dezvoltarea turismului național între anii 2007-2026.
Evoluția sosirilor turiștilor români și străini în punctele de cazare din România
Dacă până în prezent sosirile turiștilor în punctele de cazare înregistrate, din România, a suferit o scădere, pe viitor se preconizează o creștere a acestora. In Anexe figura nr. 4 prezintă evoluția sosirilor turiștilor români și străini în punctele de cazare din România, deși pentru acest studiu, sosirile turiștilor străini sunt mai puțin relevante. Se observă clar faptul ca până în anul 2021 numărul de turiști sosiți se va dubla iar până în anul 2026 acesta se va tripla, în cazul turiștilor români.
Evoluția înnoptărilor și a cheltuielilor turiștilor români în punctele de cazare din România
În Anexe Figura nr. 5 prezintă evoluția preconizată a numărului de înnoptări a turiștilor români în punctele de cazare din România.
Principalul factor, determinant în creșterea numărului de înnoptări este creșterea numărului de sosiri ale turiștilor români în principalele structuri de cazare.
Cel de-al doilea factor care contribuie la creșterea numărului de înnoptări este creșterea duratei sejururilor. Dacă în anul 2005, un sejur mediu este de aproximativ 4 nopți, în anul 2026 se estimează ca acesta va fi de aproximativ 5 nopți. Astfel se observă că în anul 2021 numărul de înnoptări va fi de aproape 4 ori mai mare decât în 2005, iar in 2027, va fi de aproape 5 ori mai mare.
O consecință directă a creșterii numărului de sosiri și de înnoptări este creșterea cheltuielilor pe care turiștii le fac pe durata unui sejur. In figura nr. 6 este prezentată evoluția cheltuielilor turiștilor români între anii 2005 si 2026.
Prognozele prezentate în figurile nr.5 și nr. 6 sunt sintetizate în tabelul următor. Se observă faptul că pe lângă creșterea numărului de înnoptări o altă cauză a evoluției cheltuielilor anuale o reprezintă creșterea cheltuielilor medii zilnice făcute de un turist (vezi Anexe tabelul nr. 8 – Evoluția cheltuielilor anuale).
Produsul Intern Brut este un indicator macroeconomic care reflectă suma valorii de piață a tuturor mărfurilor și serviciilor destinate consumului final, produse în toate ramurile economiei în interiorul unui stat în decurs de un an.
Cheltuielile efectuate de turiști reprezintă într-un mod indirect (impozite, taxe) venituri pentru statul roman. Astfel, în figura nr. 7 – Prognoza evoluției veniturilor din turism (vezi Anexe), se prezintă o prognoza a evoluției veniturilor din turism către PIB între anii 2005-2026. În anul 2026 se preconizează ca veniturile din turism către PIB vor fi de aproape 8 ori mai mare decât cele din anul 2005.
Creșterea veniturilor din turism către PIB în perioada analizată are ca rezultat creșterea ponderii veniturilor din turism în PIB. In figura nr. 8 – Evoluția ponderii veniturilor din turism în PIB între anii 2005-2026 se prezintă evoluția acestei ponderi. Se observă că în anul 2027, aproape 7% din totalul PIB va fi reprezentat din veniturile aferente turismului.
În tabelul nr. 9 – Evoluția veniturilor din turism se prezintă o sinteză a prognozelor prezentate în figurile nr. 6 și nr.7. Pe lângă creșterea câștigurilor totale din turism, se observă și creșterea PIB-ului României, care în anul 2026 se estimează că va avea o valoare de aproape 3 ori mai mare decât cea din anul 2005.
4.4.2. Analiza principalilor participanți pe piața serviciului
Orașul Eforie cuprinde atât stațiunea Eforie Nord, cât și stațiunea Eforie Sud, deținând aproximativ 26.000 locuri de cazare, din care mai mult de jumătate, aproximativ 15.000, sunt locuri deținute de hoteluri.
În prezent concurența directă a hotelului Nova o reprezintă hotelurile de 2 stele din orașul Eforie Nord, dintre acestea putem enumera hotelurile Azur, Bega, Bran, Carmen, Decebal, Delfin, Jupiter, Lira, Pescarus, Steaua de Mare.
Principalele hoteluri de trei stele sunt: Apollo, Astoria, Vera, Alegro, Regal, Felix. Dintre acestea doar hotelurile Vera și Apollo reprezintă principalele hoteluri cu care hotel Nova își va disputa locul pe piață.
Raportat la hotelul Vera, tarifele practicate de Nova sunt mai mici, dar în raport cu Apollo, Nova va avea avantajul unei oferte turistice superioare prin servicii încorporate (SPA, divertisment, bar) la prețuri similare sau ușor mai ridicate.
La capitolul concurentă directă, mai intra și mini-hotelurile de 3 stele. În acest moment acestea dețin aproximativ 30% din totalul infrastructurilor de cazare de 3 stele existente în stațiunea Eforie Nord. Trebuie specificat însă, că în raport cu unitățile hoteliere de trei și două stele, direct concurente, hotelul Nova are avantajul apropierii de centrul de tratament Traian din Eforie Nord (circa 300m), aspect ce constituie un criteriu de selecție și un argument de vânzare din perspectiva consumatorilor de turism balnear.
Concurența indirectă
În ceea ce privește hotelurile de o stea din Eforie Nord, acestea nu reprezintă o concurentă directă datorită faptului că vizează alte segmente de piață.
Hotelurile de patru și respectiv cinci stele, de asemenea, nu reprezintă concurența directă pentru Hotelul Nova pentru ca oferă servicii turistice într-o gama variată, de calitate superioară, dar pentru o altă categorie de turiști: cei cu venituri peste medie și mari.
Hotelurile de două stele care în prezent reprezintă concurența de baza pentru hotelul Nova vor deveni concurenta indirectă prin „disputarea” unor segmente comune de piață. Însă strategia unor tarife reduse (apropiate de 2 stele) în condițiile unui confort de 3 stele, conferă un avantaj competitiv hotelului Nova.
Astfel, în vederea relansării pe piață, dar și posibilitatea accesării de fonduri structurale, SC Perla SA decide să aplice pentru un proiect cu finanțare din fondurile puse la dispoziție de Uniunea Europeană. Astfel, prin acest proiect de investiție, pentru care anterior a fost întocmit un studiu de fezabilitate, se vizează extinderea și modernizarea capacității de cazare, precum și dotarea acestora (In tabelele 11-22 sunt prezentate sintetic ipotezele modelului financiar și rezultatele analizei cost-beneficiu ale proiectului).
Prin implementarea acestui proiect se vor realiza urmatoarele:
extinderea hotelului cu un etaj prin mărirea numarului total de camere cu 23 de camere si 4 apartamente fata de cele existente ;
amenajarea minibarului la receptie;
crearea unui salon de masaj si SPA
crearea unei sali de recreere (jocuri);
CONCLUZII
Turismul, asemenea altor aspecte ale vieții umane nu pot rămâne în afara sferei de impact indusă de schimbare, cel mai important aspect fiind modul cum utilizăm timpul liber care a evoluat foarte mult, dimensiunii cantitative adăugându-i-se cu insistență cea calitativă. Tot acest timp liber pe destinații posibile, profesioniștii din domeniul turismului trebuie să-l adapteze schimbării folosind imaginația, creativitatea și inovația.
Regiunea județului Buzău este una din zonele cele importante în ceea ce privește potențialul turistic prin cadrul natural de care dispune, factorii terapeutici, monumentele istorice și de arhitectură, artă populară, aici trăind oameni primitori, gospodari, buni păstrători ai unor tradiții multiseculare și, dacă, la acestea se adaugă creșterea calităților serviciilor oferite, împreună cu susținerea acestei activități printr-o campanie de promovare eficientă se poate ajunge la dezvoltarea turismului.
O primă concluzie este dată de faptul că județul Buzău dispune de un important potențial turistic, dar care este foarte slab valorificat. Conservarea moștenirii culturale trebuie să fie corelată cu dezvoltarea turismului, dar este necesara o monitorizare atentă pentru a se asigura menținerea unor standarde înalte de conservare. În plus, turismul poate fi și un instrument pentru dezvoltarea rurală, în aceste condiții fiind vitală implicarea comunităților locale în acest domeniu.
O a doua concluzie este legată de slaba promovare a potențialului turistic care, pe parcursul ultimilor douăzeci de ani s-a făcut sporadic ori haotic, fără a avea un rezultat spectaculos, ci numai mici rezultate de moment. Astfel, printr-o promovare susținută la târguri de turism, la nivel național prin intermediul mass-media și al materialelor de promovare, trebuie avut în vedere acest obiectiv. De asemenea, atât autoritățile publice locale, cât și operatorii din turism trebuie să aibă în vedere și oportunitatea oferită de integrarea în Uniunea Europeană, respectiv atragerea fondurilor care sunt puse la dispoziția guvernului român prin intermediul programelor operaționale.
Turismul poate fi sursa importantă pentru realizarea de venituri, dar acesta presupune investiții. Există deci un cerc în care se învârt la nesfârșit cei doi factori importanți:
realizarea calității în servicii din turism pentru atragerea vizitatorilor;
investiții pe măsură pentru a avea cu cei atrage.
Dacă acești factori sunt realizați, atunci putem spune că turismul constituie o sursă de venituri continuă. Conform unor aprecieri referitoare la formarea imaginii în turism se poate concluziona faptul că un turist mulțumit, satisfăcut de locul unde și-a petrecut vacanța, prin transmiterea informațiilor, a valorii lor poate influența alți cinci turiști potențiali pentru a-și petrece, în viitor, vacanța la locul respectiv de sejur, în timp ce un turist nemulțumit de calitatea serviciilor mai ales de personalul din turism, influențează zece turiști potențiali.
În acest context, o a treia concluzie poate fi legată de comportamentul celui care oferă servicii turistice sub aspectul corectitudinii și solicitudinii, aceasta este hotărâtoare în crearea unei imagini pozitive privind destinația turistică.
Pentru dezvoltarea turismului în această zonă sunt necesare o serie strategii care să aducă venituri atât pentru populația zonei cât și pentru economia în ansamblu. Aceste strategii sunt necesare și pentru turiști care vor să își petreacă cât mai plăcut timpul liber.
Strategia de față își aduce o contribuție originală prin integrarea aspectelor economic,social și de mediu care se manifestă în spațiul județului Buzău, în contextul cooperării europene și mondiale.
Obiectivul imediat este elaborarea și implementarea unui cadru general al politicilor pentru dezvoltarea și managementul durabil al industriei turismului în ceea ce privește resursele naturale și culturale, astfel încât să se asigure afirmarea și promovarea potențialului turistic al județului Buzău, precum și generarea de venituri prin dezvoltarea sectorului turistic.
BIBLIOGRAFIE
1 Bancu Cristian Silviu, Analiza cost-beneficiu instrument util pentru studiile de fezabilitate la investițiile din domeniul public, Editura Economia, București, 2004
.
2. Cocean, P., (1997), Geografia turismului românesc, Editura Focul Viu, Cluj-Napoca
3. Cocean P. Vlăsceanu Gh. Negoescu B. Geografia generala a turismului, Editura Meteor Press, București, 2005
4. Dezsi, St. (2006), Patrimoniu si valorificare turistică, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
5. Glăvan V., Turismul in Romania, Editura Economica, București, 2000
6. Ionescu I., Turismul fenomen social-economic si cultural, Editura Oscar Print, București, 2000
7. Minciu, R., "Economia turismului", curs – material didactic, A.S.E., 1992
8. Minciu R. Economia turismului, Editura Uranus, București, 2000
* Studiu privind competitivitatea sectorului turismului în Uniunea Europeană, septembrie 2009
* Barometrul OMT al turismului mondial, volumul 8, ianuarie 2010
* Eurostat, Statistics in Focus, 23/2009 (Statistici privind balanța de plăți)
* Comunicare a Comisiei „Agenda pentru un turism european durabil și competitiv” COM(2007) 621 final, „O nouă politică europeană a turismului: consolidarea parteneriatului pentru turism în Europa” COM (2006)134 final
* Comunicare a Comisiei „O agendă digitală pentru Europa” COM(2010) 245
* Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Național 2007 – 2026
* Statistici și rapoarte publicate de Autoritatea Natională pentru Turism
* Statistici și rapoarte publicate de I.N.S.S.E. și Direcția Județeană de Statistică Constanța
* http://ec.europa.eu/transport/passengers/index_en.htm
* www.TurismBuzau.ro
* http://ro.wikipedia.org
* http://www.primariabuzau.ro/
* http://www.buzau.insse.ro
ANEXE
Tabelul 1 – Numărul înnoptărilor turiștilor în structurile de primire turistică colective cu funcțiune de cazare
Sursa: Institutul Național de Statistică
Tabelul 2 – Indicii de utilizare netă a capacității de cazare turistică în funcțiune, la 31 decembrie 2010, procente
Sursa: Institutul Național de Statistică
Tabelul 3 – Numărul turiștilor străini cazați în structurile de primire turistică colective cu funcțiune de cazare, pe principalele țări de origine, la 31 decembrie 2010
Sursa: Institutul Național de Statistică
Tabel 4: Activități și atracții curente și propuse oferite în parcurile și rezervațiile naturale
Sursa: Romsilva (Regia Națională de Pădurilor) și Asociația Națională de Turism * Acces dificil
Fig. 1 – Peșterile din România
Sursa: Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Național 2007 – 2026
Tabelul 5 – Peșteri iluminate din România
Sursa: Institutul Național de Speologie "Emil Racovita" și 'Proiect de valorificare prin turism a reliefului carstic din românia – INCDT 2003'. Ghidul Peșterilor din România – Cristian Lascu.
Fig.2 – Saline
Sursa: Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Național 2007 – 2026
Fig. 3 – Terenuri de Golf
Sursa: Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Național 2007 – 2026
Tabel 6 – Trasee montane în parcurile și rezervațiile naturale
Sursa: Romsilva, Parcuri și rezervații * nemarcate oficial
Tabel 7 – Centre de echitație care oferă vacanțe de echitație
Sursa: CNTE & ANT
Fig. 4 – Prognoza sosirilor turiștilor români și străini în punctele de cazare din România
Figura nr. 5 – Numărul de înnoptări ale turiștilor români în principalele structuri de cazare între anii 2005-2026
Figura nr. 6 – Evoluția cheltuielilor turiștilor români între anii 2005-2026
Tabel nr. 8 – Evoluția cheltuielilor anuale
Figura nr. 7 – Prognoza evoluției veniturilor din turism
Figura nr. 8 – Evoluția ponderii veniturilor din turism în PIB între anii 2005-2026
Tabel nr. 9 – Evoluția veniturilor din turism
Tabel nr. 10 – Volum vânzări
* Egal cu raportul între numărul de înnoptări realizate și fixul hotelului de înnoptări anuale (260 paturi x 360 zile = 93.600), în condiții teoretice de funcționare continuă.
In tabelele nr.11 – nr.22 sunt prezentate sintetic ipotezele modelului financiar si rezultatele analizei cost-beneficiu ale proiectului:
BIBLIOGRAFIE
1 Bancu Cristian Silviu, Analiza cost-beneficiu instrument util pentru studiile de fezabilitate la investițiile din domeniul public, Editura Economia, București, 2004
.
2. Cocean, P., (1997), Geografia turismului românesc, Editura Focul Viu, Cluj-Napoca
3. Cocean P. Vlăsceanu Gh. Negoescu B. Geografia generala a turismului, Editura Meteor Press, București, 2005
4. Dezsi, St. (2006), Patrimoniu si valorificare turistică, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
5. Glăvan V., Turismul in Romania, Editura Economica, București, 2000
6. Ionescu I., Turismul fenomen social-economic si cultural, Editura Oscar Print, București, 2000
7. Minciu, R., "Economia turismului", curs – material didactic, A.S.E., 1992
8. Minciu R. Economia turismului, Editura Uranus, București, 2000
* Studiu privind competitivitatea sectorului turismului în Uniunea Europeană, septembrie 2009
* Barometrul OMT al turismului mondial, volumul 8, ianuarie 2010
* Eurostat, Statistics in Focus, 23/2009 (Statistici privind balanța de plăți)
* Comunicare a Comisiei „Agenda pentru un turism european durabil și competitiv” COM(2007) 621 final, „O nouă politică europeană a turismului: consolidarea parteneriatului pentru turism în Europa” COM (2006)134 final
* Comunicare a Comisiei „O agendă digitală pentru Europa” COM(2010) 245
* Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Național 2007 – 2026
* Statistici și rapoarte publicate de Autoritatea Natională pentru Turism
* Statistici și rapoarte publicate de I.N.S.S.E. și Direcția Județeană de Statistică Constanța
* http://ec.europa.eu/transport/passengers/index_en.htm
* www.TurismBuzau.ro
* http://ro.wikipedia.org
* http://www.primariabuzau.ro/
* http://www.buzau.insse.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Studiu de Caz Turismul de Aventura Si Sport Extrem (ID: 168522)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.