Rolul Agrementului In Relansarea Deltei Dunarii

CUPRINS

INTRODUCERE

Lucrarea de față reprezintă o încercare de a surprinde cât mai pe larg activitatea de agrement turistic din Delta Dunării.

Motivul pentru care am ales această temă, pentru lucrarea de licență, este în principal fascinația pe care am acumulat-o datorită unor numeroase documentare pe care le-am urmărit despre frumoasa și minunata Deltă a Dunării, un obiectiv turistic natural foarte important al țării noastre, un ținut “virgin”, prea puțin cunoscut, dar care are atât de multe de oferit. Și datorită multitudinii și diversitații speciilor de floră și faună, Delta Dunarii este un adevarat “muzeu” în aer liber, un loc în care agrementul, ca și componentă a turismului, ar putea duce la o puternică dezvoltare a acestei zone. Din păcate, comparativ cu alte țări, diversitatea agrementului este mai puțin dezvoltată în Delta Dunării fiind necesare actiuni, proiecte și investiții în acest sens.

Un alt motiv bine întemeiat pentru care am ales Delta Dunării este și dorința mea arzătoare de a vizita și colinda acest mirific loc. Sub aspectul agrementului turistic, Delta Dunarii exercita un adevărat miraj, mii de turiști români și străini sunt dornici să vadă cu proprii lor ochi această fermecatoare regiune, interesul de a cunoaste Delta Dunării il trezește în primul rând linistea. Măiastra împletire de apă și uscat, Delta Dunării apare primăvara ca o îmbrăcăminte țesută miraculos din galbenul apelor încărcate de povara aluviunilor și din verdele stufului. Stufurile înalte și zvelte se pleacă încet la adierea vântului, iar sumedenia de păsări cu formele, dimensiunile și culorile cele mai variate, plutesc dincolo de ele în văzduh. Ca într-un imens laborator geologic și biologic, se naște pământul, iar viața își caută noi căi de afirmare. Luând cele mai diferite aspecte, viața clocotește în adâncul apelor, la suprafață și în aer, dar totul este calm și tăcut, ca la un început de lume. Nesfârșitele păduri de sălcii și de plopi, desișurile de trestii și de papură împreună cu cele ale altor plante acvatice mijlocesc ascunzișurile de nepătruns ale păsărilor, care aproape toate, se hrănesc cu pești și diferite viețuitoare ale apelor. Înainte de a intra în mare, Dunărea mai zăbovește puțin în „orașul morilor de vânt”, la Tulcea, poarta Deltei, ultimul hotar dintre apă și uscat, spre nemărginire. În puține cuvinte se arată tot ce are delta mai caracteristic și mai interesant. Acest pământ este plin de surprize privind nașterea și evoluția lor, cu lumea plantelor și animalelor pe care le cuprinde, ca urmare a schimbării din natură. Datorită acestor lucruri Delta este un loc bun de relaxare și excelent pentru amatorii de diferite activități cum ar fi: sporturi nautice, pescuitul și vânatul sportiv, zboruri de agrement deasupra deltei cu avionul, elicopterul

Delta Dunării are un mare prestigiu nu numai la noi în țară, ci și peste hotare, numeroși turiști străini sunt atrași de încântătoarele peisaje ale acesteia. De aceea Delta Dunării a cunoscut de-a lungul timpului o importantă dezvoltare economică datorită turismului și a reușit să se clasifice printre cele mai importante zone turistice din România, fiind un motiv bun pentru o staționare de lungă durată în această regiune. Delta Dunării ne rezervă surprize în orice perioadă a anului, indiferent de anotimp, natura nu „moare” nici în sezonul rece, ci se conservă și se păstrează până la o ușoară îmblânzire a vremii.

Lucrarea de față cuprinte trei capitole principale. În capitolul I, sunt prezentate noțiuni teoretice legate de conținutul și importanța agrementului turistic, enunțând particularitațile, tipologia serviciilor și funcțiile agrementului turistic, precum și experiențe internaționale în ceea ce privește agrementul turistic.

În capitolul al doilea au fost analizate și trecute în revistă, formele de agrement practicate în România, dotări, mijloace și echipamente de agrement și au fost prezentate principalele coordonate ale turismului și agrementului turistic din Delta Dunării.

În ultimul capitol sunt prezentate propuneri de dezvoltare și diversificare a agrementului turistic în România, soluții de dezvoltare a agrementului turistic, precum și impactul acestora pentru Delta Dunării.

CAPITOLUL l. CONȚINUTUL ȘI IMPORTANȚA AGREMENTULUI TURISTIC

Prezența agrementului și varietatea formelor sale trezesc interesul turistului pentru o anumită zonă și asigură, de cele mai multe ori, revenirea acestuia. Făcându-se referire la semnificațiile agrementului, nu trebuie omis aportul acestuia la prelungirea sezonului turistic și, respectiv, la atenuarea sezonalității activității. Existența a numeroase și variate posibilități de petrecere a timpului liber, puse la dispoziție de mijloacele și formele de agrement, reduce sensibil dependența ofertei de cadrul natural, diminuând influența acestuia asupra cererii și permițând manifestarea interesului pentru anumite destinații perioade mai îndelungate.

Prin rolul său de a aduce bună dispoziție și relaxare, agrementul este o componentă importantă a produsului turistic. Așadar, turismul contribuie nu doar la satisfacerea nevoilor materiale, ci și la satisfacerea nevoilor spirituale ale oamenilor. „Orice pas al unei călătorii devine o aventură a cunoașterii; la fiecare pas mori și invingi de bucurie, ineditul te face sărenaști, natura te reînalță pe soclul fiecărei zile, martor la propriul miracol”

Dezvoltarea activitatilor care privesc petrecerea placuta, agreabila a timpului liber la locul destinatiei turistice, si anume a serviciilor de agrement reprezinta o cerinta majora in practicarea unui turism modern.

1.1 Conținutul și particularitațile agrementului turistic

Agrementul se definește ca fiind ansamblul mijloacelor, echipamentelor, evenimentelor și formelor oferite de unitați, stațiuni sau zone turistice, capabile să asigure individului sau grupului social o stare de bună dispozitie, de placere, să dea senzația unei satisfacții, unei împliniri, să lase o impresie și o amintire favorabila. Prin aceasta definiție se remarca atât varietatea activitaților de animație și multitudinea planurilor pe care acționează precum și faptul cî agrementul se constituie ca un element fundamental pentru satisfacerea nevoilor de odihnă activă ale turistilor, evidențiind statutul agrementului de componentă de bază a serviciilor turistice. Obiectivul principal al unui program de animație este de a propune turiștilor o serie de activitați, de care aceștia să fie conștienți că există și la a căror desfașurare pot să participe activ sau să aleagă o viață sedentară, fară să fie preocupați de respectivele activitați. Turiștii trebuie să fie conștienți că activitățile există și dacă simt nevoia să participe nimic nu îi poate împiedica.

Timpul de odihnă reprezintă acea parte din timpul liber destinată activitaților angajate în scop de odihnă, care prin procese recreative și activitați vesele, poate sau nu să fie atinsă .

Timpul liber este perioada de timp ramasă dupa efectuarea muncii, și este constituit din timpul constrâns (timpul pentru somn, activitați personale si gospodarești, sarcini sociale diferite) și recreerea.

Recreerea este o activitate voluntară săvârșită fară constrângere și care are ca rezultat revitalizarea trupului și a minții . Se poate defini ca o activitate în afara muncii, destinată plăcerii, savurată în timpul odihnei.

Recreerea este conceputa ca o refacere a individului prin folosirea timpului de odihna într-un asemenea mod încat să restaureze sau să reconstruiască ceea ce s-a consumat în procesul muncii și să adapteze cunostințele și calitațile personale în direcția unei vieți cât mai depline și mai multumitoare.

Sociologul Joffre M. Dumazadier definește recreerea drept un ansamblu de activitați cărora individul li se dedică în mod liber, de voie buna și cu placere, fie pentru a se odihni, fie pentru a se distra și a-și satisface nevoile estetice, fie pentru a-și îmbogați informația sau a-și completa în mod dezinteresat formația, pentru a-și largi și dezvolta participarea socială voluntară sau capaciatea creatoare, dupa ce s-a eliberat de obligațiile profesionale, sociale și familiale.

Recreerea se desfașoara în timpul odihnei, dar nu ocupă toată perioada de odihna. Înțelegând relația că de la întreg la parte se apreciază că există și unele activitați care deși angajate în timpul liber nu au numic în comun cu recreerea ( timpul pentru cultul religios, studiul individual, vizitarea soacrei).

Recreerea este constructiva, pozitiva, cu scop precis. Daca în odihnă accentul cade pe elementul timp, recreerea se refera la elementul conținut, la modul cum este cheltuit timpul de odihna, este modul de comportament ce umple acest timp.

Activitațile de recreere pot îmbraca forme variate, de la cele active până la cele pasive. Recreerea presupune joaca individuala, jocurile colective, sporturi, relaxare, distractie, arte, hobby-uri, practicarea unor vocații în orele libere. Activitatea de recreere poate fi desfașurată la orice vârstă a individului, fiind condiționată de elementul temopral, condiția și atitudinea persoanei, circumstanțele ambientale etc.

Modalitațile de utilizare a timpului liber și activitațile corespunzatoare diferă, în funcție de dimensiunile și localizarea acestuia (timp liber zilnic, săptămânal, din concediul de odihnă). Se remarcă astfel, ca timpul liber zilnic este folosit pentru autoinstruire, activitați distractive, întalniri iar timpul liber de la sfârșitul săptămânii va fi folosit pentru practicare turismului, activitaților sportive, vizionari de spectacole etc.

În prezent timpul liber nu este apreciat ca un timp rezidual în raport cu timpul de muncă, ci acesta este folosit în scopul lărgirii orizontului de cunoaștere precum și de odihnă activă pentru reconfortare. Astfel, se poate constata că noile nevoi de consum și noile exigențe privind calitatea componentelor turistice aduc îmbunătățiri privind consumul timpului liber, stimulînd apariția și dezvoltarea unor servicii specifice – a celor de agrement.

Intensificarea preocupărilor pentru realizarea odihnei active a turiștilor – cerința actuală a vacanțelor – evidențiază rolul agrementului ca element fundamental pentru satisfacerea nevoilor turiștilor ceea ce îi conferă poziția de componentă de bază a prestației turistice.

Rolul agrementului este de a satisface nevoia oamenilor de a-și petrece timpul liber într-un mod cât mai plăcut. Agrementul presupune existența unor echipamente: puncte de închiriere, mijloace de transport pe cablu, piscine, centre de echitație, săli și terenuri de sport; programe: concursuri, expoziții, festivaluri, excursii.

1.2 Tipologia serviciilor de agrement turistic

Serviciile de agreement, acceptate ca prestații de bază de către o parte a specialiștilor, sunt concepute să asigure petrecerea plăcută, agreabilă a timpului liber. Ele sunt alcătuite într-o paletă largă de activități, având caracter distractiv-recreativ, în concordanță cu specificul fiecărei forme de turism sau zonă de sejur. Serviciile de agrement reprezintă elementul fundamental în satisfacerea nevoilor turiștilor, modalitatea de concretizare a motivației deplasării și capătă un rol tot mai important în structura consumurilor turistice.

Agrementul vizează destinderea și reconfortarea fizică, divertismentul și dezvoltarea capacitaților turistului, satisfacția psihică prin activitați cultural distractive si instructiv-educative, amuzamentul, comunicarea și sporirea volumului de cunostințe.

Alături de serviciile de bază, o contribuție în creștere la acțiunile turistice de agrement revine serviciilor suplimentare. Acestea sunt chemate să sporească confortul vacanței, să stimuleze odihna activă, recreerea, distracția, fără a se substitui serviciilor de agremede agrement. În general, ele au o pondere modestă în structura consumului turistic și un rol auxiliar. Cu toate acestea, serviciile suplimentare reprezintă o sursă deloc neglijamilă de creștere a încasărilor.

Serviciile de agrement se grupează în funcție de locul unde se desfășoară, de nivelul de organizare și de forma de participare a turiștilor. Agrementul se constituie într-un factor cantitativ și calitativ al fenomenului turistic paralel cu calitatea sa de factor de dezvoltare al turismului.

Agrementul poate fi inclus în diverse categorii în funcție de mai multe criterii astfel în funcție de locul de desfășurare se poate vorbi de agrementul în spații închise (hotel, teatru, discotecă) și agrementul în aer liber (parcuri de distracții, stadioane, grădini publice). Un alt criteriu de diversificare este sezonul în care se desfășoară și în acest sens se diferențiază agrementul de iarna, de vară sau permanent. .

Datorita competiției existente pe piață se stimulează cu ajutorul activitaților de agrement procesul de dezvoltare, diversificare și individualizare a produselor turistice. Prin creșterea gradului de atractivitate, prin stimularea creșterii circulației turistice agrementul devine o importantă sursă de încasari, de creștere a eficienței economice a activitații de turism. Agrementul poate să devină motivația principală de călatorie atragând după sine apariția unor noi tipuri de vacantă cum ar fi : vacanta de schi, vânătoare, pescuit, alpinism, echitație etc.

Activitațile de agrement deși sunt eterogene și dinamice, cu o multitudine de forme particulare, se pot grupa în funcție de mai multe criterii și anume:

Cel mai frecvent organizarea agrementului se particularizează pe forme de turism: de litoral , montan (de vară și de iarnă), balnear  și în orașe (pe trasee turistice). În cadrul turismului de litoral se remarcă forme specifice de agrement și anume: sporturi nautice, talazoterapia, porturi de agrement și cluburi nautice, amenajarea plajelor pentru cura helio marină activă etc. Pentru agrementul montan se disting activitați specifice pentru cele doua sezoane – de vara: drumeții, alpinism, speologie, mountain bike etc. si de iarna: sporturi de iarnă, schi, bob, săniuțe, patinaj etc. Pentru turismul balnear activitațile de agrement for fi în concordantă cu nevoile specifice persoanelor de varsta a treia ;

In funcție de spațiul de desfașurare se disting agrementul închis (club, hotel, teatru, cinema, discoteca etc.) și agrementul în aer liber (gradini publice, parcuri de distracții, stadioane, complexuri sportive etc.) ;

După sezonul turistic se evidențiază agrementul de iarnă (sporturi de iarna), agrementul de vară (sporturi nautice) și agrementul permanent;

O altă modalitate de structurare a serviciilor de agrement are drept criteriu numărul de participanți și se remarcă agrementul individual  și de grup;

Prestațiile de agrement se grupează și după scopul avut în vedere în competitive și ca scop în sine;

Un alt criteriu folosit este vârsta și se evidentiază serviciile de agrement  pentru copii, pentru tineri, pentru adulți și pentru vârsta a treia;

În funcție de preț serviciile de agrement se împart în servicii gratuite, cu preț unic, cu preț mediu și de lux.

La aceste modalitați de clasificare a serviciilor de agrement se adaugă și urmatoarele:

După nivelul de organizare se disting servicii organizate de către unitațile de cazare și/ sau alimentație, servicii organizate la nivelul stațiunilor si servicii organizate de către terti.

Tipurile de animație proprii unitaților de cazare sunt animația recreativă, îndreptată spre destinderea și petrecerea unui sejur agreabil (spectacole, concursuri), animație culturală, animatie sportivă care are la bază interesul pentru cultura propriului corp (hotelurile isi crează propriile săli de gimnastică), și animația infantilă, poate cea mai importantă, alcatuită dintr-o seria de activitați plăcute prin care copiii pot să se joace, să convietuiască și să participe la jocuri alături de altii de varsta lor, sub atenta supraveghere a personalului hotelului. Serviciile organizate la nivelul stațiunilor au un grad mai mare de complexitate si diversificare deoarece acestea sunt realizate cu ajutorul societatilor comerciale turistice și cu administrațiile locale. Serviciile organizate la nivelul stațiunilor pot fi centre de echitatie, centre sportive, cluburi de vacanta etc. Printre serviciile organizate de către terți se numară parcuri de distracție, turnee ale ansamblurilor teatrale, muzicale, de dansuri etc.

În funcție de modaliatatea de participare a vizitatorilor prestațiile de agrement se grupează în active prin implicarea turistului în diferite programe de divertisment (sporturi, concursuri, jocuri) și

pasive în care turistul se comportă ca un simplu spectator (vizitarea obiectivelor turistice, participarea la anumite evenimente culturale, sportive).

Una dintre modalitațile de structurare cele mai expresive și complete împarte prestațiile turistice în funcție de conținutul acestora în: animație de pura deconectare, animație recreativă, animație comercială, animație orientată spre realizarea unei depline forme fizice, animație culturala, animație spectacol, animație gastronomică și animație profesională.

Animatorul treubie să fie abil astfel încît să motiveze turiștii să participe la diferite activități, cu unicul scop de a face acestora sejurul cît mai plăcut și mai amuzant și de a-i ajuta să-și recupereze forțele, nu doar fizice cît și cele psihice, înainte de a reveni la viața cotidiană.

Animatorul turistic este persoana care coordonează activitățile unui grup de turiști, misiunea sa fiind ca respectivul grup să-și îndeplinească obiectivele, favorizînd în același scop relațiile interumane.

Animația de pură deconectare – se referă la acele activități prin care se evadează din cotidian iar în categoria acestora întră băile de soare și mare, plibmările prin natură, drumețiile, vizitarea diverselor obiective turistice, întîlniri cu rudele și prietenii etc.

Animația recreativă este practicată de un număr mare de turiști și nu de puține ori aceasta reprezintă chiar motivația principală a călătoriei. Animația recreativă se constituie din vizitarea parcurilor de loisir: generale (cu echipamente de distracție, cu personaje îndrăgie din benzi destinate, din povești etc), tematice (planetariu, zoologice), rezervații și cazinouri. Parcuri de distracție precum Disneyland, orașele cum Las Vegas, Atlantic City atrag un număr impresionant de vizitatori și formează un nou tip de vacanță.

Animația comercială presupune folosirea timpului liber pentru efectuarea unor cumpărături uzuale sau specifice. Aceasta necesită adoptarea unei strategii adecvate privind dezvoltarea unei rețele comerciale și asigurarea unei game sortimentale care să țină cont de cerințele și nevoiele turiștilor.

Animația orientată spre realizarea unei depline forme fizice se referă atît la posibilitatea efectuării de cure (balneare, de înfrumusețare, de slăbire, fitness etc) precum și la practicarea diferitelor sporturi (tenis, volei, golf, înot, schi etc.) și a unor activități mai deosebite cu un grad de risc mai ridicat și anumite: sărituri cu parașuta și deltaplanul, river rafting etc.

Animația culturală se referă la acele activități care presupun formarea, educarea și dezvoltarea anumitor cunoștințe ale turistului, care pune accent pe latura morală a persoanlității individului. Animația culturală se prezintă sub forma de vizite la muzee și case memoriale, participarea la evenimentele culturale, burse de studii, sejururi de învățare de limbi străine, vizitarea ediviciilor de natură religioasă, pelerinaje, vizitarea unor obiective istorice, etc.

Animația spectacol are o multitudine de forme de manifestare și privește diversitatea peisagistică, frumusețea florei și a faunei, spectacole de teatru, film, muzica, evenimente de artă, etc.

Animația gastronomică – care include prezența la expoziții sau concursuri de artă culinară, precum și circuite cu tematică specifică (bucătăria tradițională a unei zone, degustări de vinuri);

Animația profesioanlă – se adresează unui public specializat, avizat și se manifestă sub forma tîrgurilor și expozițiilor, congreselor, circuite cu tematică industrială, agricolă, etc.

În vederea planificării agrementului din ambele părți, a consumatorului dar și a prestatorului de servicii, în general sunt avute în vedere locații, obiective, etc., numite în general atracții. Se pot identifica cel puțin trei categorii de atracții, clasificare care ne ajută să examinăm natura acestor prestații.

Atracții naturale și atracții antropice. În prima grupă includem parcuri naționale, cascade, lacuri sau alte fenomene geografice, iar în cea de-a doua grupă ne referim la clădiri de orice tip sau atracții precum Marele Zid Chinezesc. Atracțiile naturale pot fi subdivizate, la rîndul lor, în funcție de condițiile climatice și sezon.

Atracții nodale sau lineare sub aspectul caracterului acestora. Astfel, stațiunile litorale sau orașele-capitală invită turistul la o focalizare a vizitei întreprinse în limitele unei zone, arii bine delimitate, în timp ce atracția lineară implica deplasarea turistului dintr-un loc într-altul, cum ar fi, de exemplu, circuitul pe teritoriul unei țări sau în scopul vizitării unei coaste litorale, etc.

Atracții care implică existența unui amplasament și cele care implică prezența unui eveniment. O parte din evenimente sunt temporare, altele sunt de foarte scurtă durată; ambele pot fi naturale sau antropice; ceremonia de schimbare a gărzilor la Palatul Buckingham din Londra atrage cu certitudine numeroși turiști străini, în timp ce migrarea anuală a animalelor din Parcul Serengeți din Africa de Est sau erupția gheizerului Old Faithful din Parcul Național Yellowstone (SUA), sunt exemple de evenimente naturale care reprezintă o atracție și corespunzător, o motivație a deplasării turistice. Multe locuri, amplasamente, au devenit atracții datorită unor evenimente produse în trecut: orașul Liverpool a devenit un loc de pelerinaj în principal pentru că este orașul natal al grupului rock Beatles sau Lourdes în Franța este un loc de pelerinaj religios a cărui faimă este legată, în totalitate, de evenimentul care a avut loc în 1858, cînd o fetiță de 14 ani, se spune că a văzut-o pe Fecioara Maria.

Strategia de dezvoltare a serviciilor de agrement trebuie sa țină seama de motivațiile, aștepătrile și aspirațiile turiștilor precum și de profilul, structura și specificul stațiunilor în cauză. Astfel, desfășurarea activităților de agrement presupune existența unor echipamente adecvate, a unui personal cu pregatire de specialitate precum și a unor programe care sa fie pe placul turistilor.

Concluzionând, se poate afirma că dezvoltarea activităților de agrement influentează direct orientarea fluxurilor turistice și implicit desfășurarea unei activități utile și eficiente.

1.3 Funcțiile agrementului

Activitațile de recreere pot îmbraca forme variate, de la cele active pana la cele pasive. Recreerea presupune joaca individuală, jocurile colective, sporturi, relaxare, distracție, arte, hobby-uri, practicarea unor vocații în orele libere. Activitatea de recreere poate fi desfașurata la orice vârstă a individului , fiind condiționată de elementul temopral, condiția și atitudinea persoanei, circumstanțele ambientale etc.

Dezvoltarea și diversificarea structurilor de agrement determină creșterea activității orașelor turistice și totodată creșterea eficienței economice. În zilele noastre, agrementul constituie motivația de călătorie a oamenilor. Astfel, turiștii decid să accepte o ofertă de agrement turistic în funcție de scopul ei, și anume:

pentru a se odihni și reface din punct de vedere psihic, pentru a se elibera de stările nervoase;

pentru divertisment și distracție în discoteci și cluburi, în aer liber, pentru a face sport și diverse activități, pentru a descoperi obiceiurile și tradițiile locului;

pentru a-și dezvolta personalitatea prin prisma programelor de agrement care să stimuleze capacitățile psihice și spirituale ale turiștilor.

Agrementul reușește astfel, să mențină produsul turistic pe o coordonată optimă, armonizează relațiile dintre cererea și oferta turistică, satisfăcând o multitudine de motivații turistice.

Serviciile de agrement fac parte din categoria de bază a produsului turistic deoarece asigură odihna activă a turiștilor prin satisfacerea nevoilor fizice și psihice ale turismului, creînd cadrul necesar petrecerii plăcute și instructive a timpului lier. Serviciile de agrement contribuie astfel direct la realizarea calității vieții. Serviciile au un aport important în crearea condițiilor pentru petrecerea și folosirea timpului liber. Prin diversificarea ofertei de servicii, în mod special a ofertei de servicii turistice se produc efecte benefice asupra dimensiunilor și modului de utilizare a timpului liber și pentru creșterea calitații vieții populației, în special în condiții de stres accentuat ce caracterizează civilizația moderna.

În calitate de componentă de bază a produsului turistic, agrementul îndeplinește și o serie de funcții; acestea se diferențiază în raport cu:

– turistul și nevoile sale fizice și psihice

– organizatorii de vacanțe (agenți economici și stațiuni) și problemele lor.

În ce-l privește pe turist, agrementul are în vedere, în primul rând, satisfacerea nevoilor sale fizice de odihnă, destindere, mișcare și chiar dezvoltarea capacităților sale. Sunt stimulate activitățile sportive, cele care pun în mișcare organismul, de la simpla plimbare până la practicarea unor sporturi complexe și instalațiile aferente: terenuri de sport, trasee pentru drumeție sau alpinism, pârtii de schi, bazine de înot.

Cea de-a doua latură urmărește reconfortarea psihică a turistului prin relaxare, distracție, crearea unei atmosfere de comunicare, de bună dispoziție, și chiar prin îmbogățirea bagajului de cunoștințe. Satisfacerea acestor cerințe presupune organizarea activităților cultural-distractive și instructiv- educative; în categoria acestora se înscriu excursiile, vizitarea diverselor obiective, participarea la spectacole, întâlniri cu reprezentanții diferitelor profesii, concursuri, stimularea creației.

Concluzionând, cele mai importante funcții ale agrementui sunt:

destinderea și reconfortarea fizică;

se constituie ca mijloc principal de individualizare a ofertei turistice;

agrementul se constituie într-o sursă importantă de încasări și de creștere a eficienței economice a activității turistice .

Concomitent cu apariția serviciilor de agrement, ca urmare a satisfacerii nevoilor turiștilor legate de oferirea posibilității de a avea o viață de vacanță mai activă, să stabilească relații între ei, motivați de un imbold comun, divertismentul, se dezvoltă un alt concept la fel de important și anume animatorul turistic.

Serviciilor de agrement le sunt specifice o serie de funcțiii care privesc atît pe turist cît și pe organizatorii de vacanțe care sunt stațiunile și agenții economici.

Din puctul de vedere al organizatorilor de turism, agrementul reprezintă un factor de competivitate, de creștere a atractivității orașelor turistice prin diversificarea și dezvoltarea mijloacelor de agrement. Prezența animației și varietatea formelor sale trezesc interesul turistului pentru o anumită zonă și asigură, de cele mai multe ori, revenirea acestuia.

Datorită competiției existente pe piață se stimulează cu ajutorul activităților de agrement procesul de dezvoltare, diversificare și individualizare a produselor turistice. Prin creșterea gradului de atractivitate, prin stimularea creșterii circulației turistice agrementul devine o importană sursă de încasări, de creștere a eficienței economice a activității de turism.

Agrementul poate să devină motivația principală de călătorie atragînd după sine apariția unor noi tipuri de vacanță cum ar fi: vacanță de schi, vînătoare, pesciuit, alpinism, echitație.

1.4 Experiente internaționale în dezvoltarea agrementului turistic

Turismul internațional de agrement a început în ultimii ani să se dezvolte, foarte mulți turiști manifestând o atracție din ce în ce mai mare față de această formă de turism, în mare parte fiecare țară are de oferit atracții specifice turismului de agrement.

În ultimii ani, pe plan mondial, turismul de aventură a cunoscut o ascensiune semnificativă, datorită faptului că turiștii sunt din ce în ce mai deschiși spre nou, spre necunoscut, spre a-și petrece vacanțele într-un mod diferit de stilul obișnuit de concediu.

La nivelul limbajului de specialitate prin agrement se înțelege acele activități care se pot desfășura în intervalul dintre anumite momente ale zilei, când turistul nu mai este preocupat de odihnă, tratament balnear etc. În primele etape de evoluție a industriei turistice, agrementul avea un caracter mai restrâns, fiind în avantajul unei clase sociale, expresie a unui anume prestigiu social. Pe măsura dezvoltării societății umane a calității vieții, valoarea timpului liber a crescut. Astfel, agrementul capătă alte funcții și o poziție tot mai importantă a vieții omului și cu atât mai mult în cea a turistului.

Modelul clasic de weekend și vacanțe în care turiștii, în grup, în familie, pleacă în vilegiatură într-o stațiune turistică, se spulberă pe măsură ce valorile de timp liber și opțiunile pentru recreere operează cu diferențieri între generații, între nivelul profesional și cultural.

În timp și spațiu industria agrementului s-a dezvoltat tot mai mult, beneficiind și de realizările din știință și tehnică. Din acest punct de vedere, structurile de agrement s-au diversificat tot mai mult, având forme specifice adaptate pentru aproape toate tipurile de turism: montan, balnear, litoral, urban, cultural. Din perspectiva organizatorilor de turism, agrementul se manifestă, în primul rând, ca factor de competitivitate a stațiunilor sau unităților, de creștere a atractivității acestora prin diferențierea ofertelor.

În Franța agrementul turismul rural este cel mai mult promovat și dezvoltat prin activitatea diverselor asociații: “Gates de France”, “Logis et Auberges de France”, “Station vertes de vacances”, “Relais du Silence”, “Camping et Caravaning”, care sunt preocupate în oferirea unor servicii cât mai complexe și complete turiștilor ce poposesc în spațiile rurale. În 77 sate selecționate se promovează programul “Vacanța Vârstei a Treia în Satele Turistice” cu ecou dezvoltat atat pe plan intern cât și international.

  Specific turismului rural francez, sistemul “Cleconfort” dispune de o retea proprie de organizare si omologare a locuintelor el oferind un loc de gazduire fie sub forma unei case, fie a unui apartament intr-o casa, imobil sau resedinta intr-o statiune sau zona turistica din mediul rural de la munte sau mare.

In Franța 60% din turiștii care își petrec vacanțele în mediul rural preferă sejururile lungi de patru săptămâni și doar 8% pe cele foarte lungi de peste 2 luni. Turiștii din toate “colțurile” lumii sunt atrași de preparatele specifice bucătăriei frantuzești, de băuturile cu renume mondial, oferite intr-o ambianță deosebită a gates-ului, completate cu inegalabilul farmec franțuzesc al gazdelor.

În timp ce în Franta alături de Olanda și Germania este conturat precis campingul în fermă, ca formă de cazare în gospodăriile agricultorilor, în alte țări din Uniunea Europeană este aproape inexistent.

În Germania, cel mai mare parc de distracție din Germania – Europa Park este situat in orașul Rust la cca. 40 km distanță de Freiburg (lângă granița cu Franța ) și la cca. 160 km distanță de Stuttgart.

Parcul este structurat pe mai multe zone, cuprinzând în totalitate 26 de reprezentanții mininaturale, atracții, printre care se numără Zidul Berlinului în miniatură, mori de vânt din Olanda, Fiord Rafting din Peninsula Scandinava, Stația spațială Mir și multe alte obiective turistice miniaturale din  Germania, Italia, Franta, Grecia, Elvetia, Anglia, Rusia, Olanda, Tările Scandinave, Portugalia, Austria și Spania. Fiecare dintre acestea au zona lor în parc, cu atracții specifice, mâncare traditională și stil caracteristic.

  Turiștii pasionați de film și cinema găsesc și un cinematograf 4D – "Magic Cinema". Chocoland, “drumul ciocolatei”,  atracție unde se poate urmări procesul tehnologic al ciocolatei, Adventure Land, unde se găsesc instalații clasice de agrement, respectiv roller-coaster, carusele, trenulețe, karturi, precum și zona dedicată copiilor, Children´s World.

  Pentru cei ce doresc să își petreacă o minivacanță în Europa Park exista 4 hoteluri de 4* ce dispun de camere special concepute pentru familii cu copii, Colosseo fiind cel mai mare (avand drept tematica colosseumul roman).

Cu o suprafata de 850 000 mp, cu  54 de atractii, parcul este gazda a 4 water rides și  9 roller-coastere, cel mai vechi dintre acestea fiind Alpenexpres Mine Train (prin Pestera Diamantelor, cu efecte speciale de foc și fum), iar ce de-al zecelea a fi deschis in 2009. Amatorii de senzatii nebanuite se aventureaza in Phantasia Land, celebru pentru atractiile sale tematice ca 1920’s Berlin, The Wild West, Deep în Africa – ultimul cu faimosul roller coaster răsturnat Black Mamba.

În Marea Britanie, mai precis în Scoția sunt ele mai bune râuri pentru Whitewater rafting, în special în regiunea centrală a Perthshire. Se ofera excursii pe râul Tay, care pleacă din orașul de Aberfeldy. Excursiile de o jumătate de zi includ toate echipamentele, de transport și de oprire pe râu și un ghid profesionist pe fiecare raft, astfel încât chiar și începătorii se pot simți în siguranță. În Marea Britanie, rafting whitewater a devenit o activitate populară. Alte locuri pot fi, de asemenea, găsite în Irlanda și Țara Galilor.

În Grecia, mai precis în Rhodos, află în Marea Egee, este cea mai mare insulă din arhipeleagul Deodecanese. Considerată drept una dintre cele mai frumoase insule ale Greciei, Rhodos are un relief predominant muntos, cu faleze spectaculoase și păduri care fac posibilă practicarea turismului de aventură. Populația insulei este de 110.000 de locuitori iar activitățile turistice specifice acoperă o paletă largă de posibilități. De la practicarea sporturilor acvatice sau subacvatice, vizitarea muzeelor, a siturilor arheologice, până la plimbările în orașele cochete, aproape cosmopolite și vânarea reducerilor în centrele comerciale, Rhodosul se distinge ca o destinație perfect pregătită din punct de vedere al grementului turistic și care poate face față oricăror pretenții. Tot aici există 27 de plaje de interes național, aproape 30 de stațiuni sau orașe turistice și peste 15 monumente sau arii protejate care merită vizitate. Parcurile de distracții, grădinile botanice sau rezervațiile naturale nu lipsesc nici ele de pe lista atracțiilor. Windsurful, schiul pe apă, scufundările sau bungee jumpingul se practică în stațiunile Faliraki, Kalithea, Ixia, Kolimbia etc.

În sălbatica Africă de Sud, Aliwal Shoal este situat pe coasta de sud a provinciei Kwazulu Natal și este căutat ca unul dintre primele 10 locuri de scufundări din lume. Este un loc unde se pot vedea toți peștii tropicali, balene, delfini, rechini, broaște țestoase și calmani. Acum, acest loc de scufundări este recunoscut ca fiind unul dintre cele mai bune din lume, iar principala atracție este observarea rechinilor cu dinții zimțați. Rechinii cu dinții zimțați, cu priviri feroce, dar totuși prietenoși, au făcut din aceste ape puțin adânci casa lor pe timpul lunilor de iarnă din Africa de Sud.

Pentru cei pasionați de bungee-jumping este bine de știut că în sudul Africii, la Western Cape se află podul Bloukrans, al doilea ca înălțime din lume.

Aurora Filipinelor este paradisul surferilor, dispunând de coastele largi ale Oceanului Pacific. Baler este localitatea cu cele mai accesibile zone în care se practică surf, iar localnicii spun că valurile sunt uneori atât de mari încât se aud de la foarte mare distanță, chiar de la 1,5 km de coastă. Stațiunea Mia Surf & Sports localizată exact pe plajă, oferă lecții de surfing, windsurfing și snorkeling, dar și echipamente de închiriat. De asemenea oferă circuite în cele mai bune zone de surfing, snorkeling și scuba-diving. Plaja Cemento, Charlie’s Point, dar și Lindy’s Point sunt doar căteva zone în care se practică surf în Aurora.

Snorkeling-ul seamănă cu înotul la suprafață, cel care îl practică are o mască de scufundări, un tub numit snorkel și labe. În apele reci este recomandat și un costum special. Practicantul are posibilitatea de a observa atracțiile subacvatice cu un efort relativ mic. În special, în partea de sud a golfului Baler se practică acest tip de sport acvatic, recomandat a fi practicat din martie până în iunie, când valurile sunt mai mici.

Belize este o altă destinație exotică ce oferă o gamă variată de activități. Se pot alege atât sporturi de pământ: mountain-biking, trekking în junglă, rapel, alpinism, cât și sporturi de apă: snorkeling, rafting, caiac-canoe, navigație.

În Chile turismul de aventură este răspândit, întâlnindu-se atracții pe tot teritoriul său, de la schi, călărie, trekking, alpinism la scuba-diving, rafting, canioning.

Hawaii nu este recunoscut doar ca un loc perfect de relaxare, ci și ca un loc în care se desfășoară diferite activități, de la sporturi de apă: scuba-diving, surf, schi de apă, navigație, călătorii cu submarine, la cele de pământ: ciclism, motociclism, vânătoare, ATV, călărie și aer: parapantă, skydiving.

Disneyland Park este un parc tematic situat în Anaheim, California, deținut de Walt Disney Company. Cunoscut sub numele de Disneyland, a fost deschis la 18 iulie 1955, și încă este cunoscut la nivel mondial. Este un parc tematic pentru că a fost proiectat și construit sub supravegherea directă a Walt Disney, “părintele” desenelor animate.

Conform statisticilor făcute de Walt Disney Company, numărul vizitatorilor a crescut aproape constatnt de la înființare, cu excepția anilor 1984, 1994 și 2003 când, s-au înregistrat minime relative care au fost imediat analizate și redresate prin politicile inovative ale managementului companiei. Este, din acest punct de vedere, un model pozitiv de dezvoltare a agrementului turistic.

The Foundation for Environmental Education si The Blue Flag Coordination se ocupă de acordarea steagului albastru plajelor și porturilor de agrement, care îndeplinesc cele mai bune condiții pentru activitați turistice, numarul criteriilor fiind de 29, de la sigurantă până la curațenia plajeiâlor și a apei. Programul a fost inițiat în anul 1987, prin participarea a zece țari, astazi pe lista fiind incluse 37 de state. Top 10 al țarilor care au cele mai multe porturi de agrement, deținatoare ale steagului albastru, in anul 2011 precum si zonele de agrement din aceste 10 țări sunt prezentate în Anexa 1:

Astfel putem avea o privire de ansamblu a experiențelor de dezvoltare a agrementului turistic în Europa și pe alte continente. Interesul precum și relizarea a celor mai multe zone specifice agrementului turistic în Europa sunt, în ordine, în Franța, Germania, Marea Britanie și Italia.

Europa este leaganul agrementului turistic internațional. Aceasta a luat naștere la începutul secolului al XIX- lea, din obiceiul tinerilor britaniei înstăriti de a face o calatorie “ pe continent înainte de a se căsători “. Ulterior, aceasta a devenit o dorință și chiar o necesitate pentru toți oamenii care doresc să cunoască lumea, să se recreeze și șă se odihnească .

Europa este cel mai vizitat continent, aici inregistrandu-se ¾ din numarul total al turiștilor internaționali de pe glob.

Pe continental european se află țările cu cele mai multe sosiri de turiști și cu cele mai mari venituri din turismul de agrement, cum ar fi îndeosebi : Franța, Spania și Italia, care primesc anual între 50.000.000 și 60.000.000 de turiști .

Alte țări cu turism dezvoltat sunt : Regatul Unit, Elvetia, Austria, Grecia, Gremania, Portugalia, Cehia, Polonia, Ungaria, Olanda si Belgia.

CAPITOLUL ll. ANALIZA AGREMENTULUI TURISTIC ÎN ROMÂNIA

Dezvoltarea turismului de agrement atât ca modalitate de petrecere într-un mod plăcut și instructiv a timpului liber, cât și ca activități prestatoare de servicii solicitate în diverse etape ale unei călătorii sau șederi turistice, reprezintă una dintre caracteristicile civilizatiei actuale, cu largi perspective de evoluție, fiind concomitent consecința și cauza unor mutații economice, sociale, culturale și de mediu.

În comparație cu alte țări, chiar și numai cu țările din uniunea Europeană, agrementul turistic din România este defavorizat deși cadrul natural al țării noastre este diversificat și pitoresc. Politicile de promovare a agrementului turistic pentru România au fost timide iar investițiile au fost insuficiente pentru a contribui la o creștere semnificativă și implicit pentru a influența major economia din țara noastră.

Pentru a releva situația actuală a turismului de agrement românesc, importanța acestei activități în cadrul societatii românesti contemporane, ne vom baza pe statistici oficiale ale Biroului Național de Statistică a României.

2.1. Repere ale agrementului turistic în România

Conform Biroului Național de Statistică a României, capacitatea existentă a structurilor de primire turistică colective cu funcțiuni de cazare, pe tipuri de structuri pentru perioada 2003-2011, ca privire de ansamblu pentru dezvoltarea agrementului turistic în această perioadă, este reprezentată în următorul tabel:

Se constată o creștere constantă dar nu spectaculoasă a acestor unități, pentru perioada studiată, drept pentru care se poate trage concluzia că agrementul turistic a beneficiat de o diversificare modestă a locurilor de desfășurare.

Turiști nerezidenți cazați în structurile de primire turistică colective în România cu funcțiuni de cazare, pe țări de origine pentru perioada 2003-2011, conform Biroului Național de Statistică, sunt în ultimii trei ani în creștere dar aceasta nu este spectaculoasă, conform tabelului:

Conform Buletinului Statistic al Institutului Național de Statistică statistica sosirilor în principalele structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică în România se prezintă astfel:

Conform Buletinului Statistic al Institutului Național de Statistică statistica înnoptărilor în principalele structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică în România se prezintă astfel:

Conform Buletinului Statistic al Institutului Național de Statistică statistica indicilor de utilizare a locurilor de cazare în România se prezintă astfel:

Conform Buletinului Statistic al Institutului Național de Statistică statistica sosirilor vizitatorilor străini în România se prezintă astfel:

2.1.1 Forme de agrement practicate în România

Formele turismului de agrement practicate in România sunt:

Turismul ecvestru-echitație;

Turismul ecvestru este un domeniu cu șanse mari de dezvoltare într-o țară care pentru mulți occidentali reprezintă un loc ideal de refugiu – la prețuri rezonabile – în ruralitate și în natură. Aceasta este explicația faptului că, deși primele cluburi de echitație cu staif de la noi s-au deschis în apropiere de Capitală (Clubul de Echitatie Bucuresti în 1994 și Ecvalahis în 1998), tendința în domeniul echitației de agrement a fost de îndepartare de orașele mari și de formulare a unei oferte de divertisment care să cuprindă și placerea de a călări, și emoția unor aventuri în munți sau în pădure, și moda agroturismului.

Turismul de aventură sau extrem -speoturism, alpinism, montain-bikeing, parapantă;

Turismul de aventură reprezintă astăzi, "o nouă frontieră" în turism prin diferitele lui forme. Turismul de aventură se naște din curiozitate dar și din nevoia umană de a explora necunoscutul, iar aceasta ne duce cu gândul la o trecere de la "turismul vechi" la "un turism nou". România dispune de un bogat potențial pentru dezvoltarea turismului de aventură, oferind o gamă largă de propuneri turistice de interes general sau tematice, iar activitățile în aer liber sunt practicate cu entuziasm în România, de multă vreme. De fapt, cuvântul "turism de agrement" înseamnă pentru mulți români drumeții montane, sporturi de vară – alpinism, ciclism, mountain-biking, sporturi de iarnă – schi, dar și sporturi nautice – caiac și canoe pe râuri și lacuri, surfing, schi nautic și scufundări.

Turismul pentru practicarea sporturilor sezoniere;

Cuvântul "turism de agrement" înseamnă pentru mulți români dar și nerezidenți în România drumeții montane, sporturi de vară – alpinism, ciclism, mountain-biking, sporturi de iarnă – schi, săniuș, bob.

Turismul de agrement pentru practicarea sporturilor de iarnă în România este sezonier și poate fi considerat ca un agrement de aventură.

Turismul pentru sporturi nautice-surfing, scufundări, caiac, canoe, rafting;

Toți cei care se simt atrași de lumea turismului de aventură, probabil au admirat apele învolburate a viiturilor de primăvară, și nu le trebuie explicat de unde vine expresia whitewater, care sunt sporturile nautice și includ activități pe care cei dornici de aventură le practică pe cursuri repezi de munte.

În funcție de nivelul apei și al adrenalinei dorite, amatorii de spume albe pot încerca raftingul, care este cel mai sigur cu plutele de 4-12 persoane, ori pot naviga cu trekuri de două persoane în care poți simți mai bine valurile, iar forțând și mai mult limitele, cu caiac rodeo o coborâre e mai mult acrobație decât navigație.

Tot pe cursuri de munte poți practica canioning-ul ajutat de tehnica alpină, coborând în albii abrupte și pe praguri sau chiar cascade, sărind în apa din marmite. Echipamentul în aceste sporturi este vital, deoarece cu ajutorul acestuia un moment periculos se reduce la distracție, astfel purtarea lui este obligatorie. Pornind de la ideea că de obicei trebuie să înfrunți o viitură plină de stânci și chiar și cel mai bun înotător se descurcă mai greu când cade în apă, astfel echipamentul este primordial, te ferește de vătămări, leziuni, zgârieturi și în unele cazuri chiar și de apa rece.

Râurile unde pot fi practicate aceste sporturi sunt Crișul Repede, al cărei apă curge din două baraje hidroenergetice, Jiul este renumit de viiturile uriașe după ploi, în chei fascinante curge Nera și Cerna, Mureșul și Bistrița.

Romania dispune de un bogat potențial turistic și oferă o gamă largă de propuneri turistice de agrement, de interes general sau tematice. Activitățile în aer liber sunt practicate cu entuziasm în România, de multă vreme. De fapt, cuvântul “turism de agrement” înseamna pentru români drumeții montane, practicându-se atât sporturi de vară – alpinism, ciclism, mountain-biking, cât și sporturi de iarnă – schi, săniuș, dar și sporturi nautice – surfing, schi nautic si scufundări, caiac și canoe pe râuri și lacuri.

În afară de alpinism, care constă în parcurgerea cu un coechipier a unui traseu mai lung pe un perete vertical, se poate face cățărare în manșă cu asigurare de sus, rapel – coborâre autocontrolată pe stâncă sau structură artificială, tirolina – coborire spectacol pe o coardă întinsă între doi copaci sau două stânci, coborâre pe pereți verticali cu fața spre vale și coborâtorul la spate, iar iarna se poate face cățărare în gheață pe Cascada Dracilor în Cheile Zugreni.

România are un potențial deosebit pentru cicloturism, în general, și pentru cicloturismul montan – mountain-biking în particular, datorită reliefului favorabil, peisajului variat, multitudinii de atracții turistice naturale și culturale, toate pe fondul unei rețele dense de căi de comunicație favorabile mountain-biking-ului.

Multe dintre masivele montane din Carpați se preteaza bine sau foarte bine la mountain-biking de toate nivelele de dificultate, de la trasee ușoare pe drumuri auto forestiere până la lungi ture de creastă pe poteci mai accidentate și cu diferențe de nivel ridicate.

Un alt sport de agrement practicat în România este schiul. Datorită Munților Carpați, potențialul României este foarte ridicat. Ca urmare, numărul stațiunilor montane s-a mărit, dar, în același timp, au fost înregistrate modernizări ale infrastructurii de profil.

Vatra Dornei (județul Suceava) și-a câștigat renumele, pe lângă cel de stațiune balneoclimaterică, de una dintre cele mai bune stațiuni pentru turismul activ din nordul țării. Aici posibilitățile de agrement sunt multiple începând de la parapantă, telescaun, plimbări cu ATV, schi, dar și servicii legate de balnioterapie: bai termane și sărate, impachetări cu nămol.

Munții din România sunt plini de sălbăticie și de locuri frumoase în același timp, premise excelente pentru organizarea unor ture complexe de mai multe zile. Acest gen de activitate este din ce în ce mai apreciat atât de pasionații de aventură cât și de către firmele de Team Building. Acestea urmăresc modul în care un grup se descurcă cu rezerve limitate în anumite condiții, cum comunică membrii grupului pentru asigurarea supraviețuirii, având ca țel final dezvoltarea coeziunii grupului.

Traseul în general unește 2-3 puncte de interes deosebit, în zone foarte frumoase. Distanțele se parcurg pe jos, cu ATV-ul sau cu jeep-ul iar noaptea se doarme în cort sau la stână. Într-una din zile se traversează un r\u sau un lac cu o plută pe care trebuie să o construiți, iar mâncarea este asigurată din ceea ce se pescuiește cu undițe artizanale. În celelalte zile se fac alte activități descrise: rafting, parapantă, cățărare. Gradul de aventură poate crește mai mult sau mai puțin, la fel ca și gradul de discomfort, în funcție de ceea ce se dorește: team building sau tură de aventură.

Alte activități de agrement practicate ]n Rom\nia sunt: snowmobil (iarna), canioning, dirt track, călărie, tir cu arcul, paintball, ture de munte de vară sau de iarnă, pescuit, vânătoare, ture cu barca și sporturi nautice.

Fie că este vorba de team building sau de dorința individuală a oamenilor de a gusta din plăcerile sportului de agrement, turismul de aventură câștiga din ce în ce mai mult teren în România. Avem o țară frumoasă, cu munți și peșteri, chei înguste și râuri vijelioase, la care se adaugă marea cu paleta ei de activități. Așadar avem la dispoziție toate ingredientele pentru practicarea turismului de aventură. Pe piața serviciilor din România, turismul de aventură promite un volum de câteva milioane de euro anual. În funcție de preferințele si posibilitățile clienților, oferta pieței de aventuri turistice pleacă de la drumețiile pe trasee marcate sau nemarcate, continuă cu ciclismul montan, escaladele ușoare, cu sau fără echipament special, salturile în gol cu coarda elastică, coborâri controlate pe coardă, traversarea unor văi pe coardă cu un sistem de role și alte procedee de alpinism sau speologie.

2.1.2 Dotări, mijloace și echipamente de agrement din România

Potrivit Administratiei Bazinale de Apa Dobrogea Litoral (ABADL) în România există aproximativ 1,5 milioane de metri pătrați de plajă turistică. În fiecare an suprafața plajelor închiriate de hotelieri crește, ajungănd, dupa sursele oficiale, la 80% în acest an. Conform acelorași surse se preconizează o creștere de 12% a turismului de agrement pe litoral pentru anul 2012, cu o creștere de doar 2,5% a turiștilor străini.

Pârtiile de schi sunt principalele mijloace de agrement din România deși țara noastră are un relief variat.

În Romania se poate schia in prezent pe 116 kilometri de pârtii din 17 județe, domeniul schiabil fiind cât o stațiune din Austria sau Franța, care nu dispune însă de aceleași facilitați de schi. România are în acest moment 130 de pârtii de schi omologate, cele mai multe cu lungimi de până într-un kilometru, potrivit datelor transmise de Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului.

Cei mai mulți metri de pârtie de schi din țară, 24.415 metri, se găsesc în judetul Brasov, în care funcționează 19 pârtii în stațiunile montane Poiana Brașov, Bran, Predeal, Pâraul Rece și Moeciu, potrivit datelor de la Ministerul Dezvoltarii Regionale și Turismului (MDRT).

Principalele pârtii de schi din România sunt : Azuga: Munții Baiului, Bonloc: Munții Piatra Mare, Păltiniș: Munții Cibin, Poiana Brașov: Munții Postăvarul, Predeal: Munții Predealului, Semenic: Masivul Semenic și Piatra Goznei, Sinaia: Munții Bucegi, Vatra Dornei: Munții Bistriței.

Bazele tehnico-materială de agrement și balnear cuprind o gamă de mijloace și dotări destinate să asigure posibilități cât mai largi și diversificate pentru petrecerea plăcută a timpului liber decătre turiști. Astfel de baze se află în stațiunea Poiana Brașov, Căciulata, Amara, Herculane, Slănic, Tușnad.

Plimbările cu sănii trase de cai constituie o altă atracție a stațiunilor montane în timpul iernii. Astfel de echipamente se găsesc la centre de echitație precum Centrul de echitație de la Râșnov și Bran, Poiana Brașov și Poiana Mare etc.

Dotarea a tot mai multor stațiuni cu piscine, cu apă termală, cu apă sărată sau de tip jacuzi nu fac altceva decât să ofere un alt tip de mijloc de agrement. Majoritatea stațiunilor de agrement sau hoteluri aflate în stațiuni sau locuri pitorești au în dotare astfel de mijloace.

Pe malul lacurilor, la malul mării și în multe localități din Delta Dunării și de pe malul râurilor se află, din ce în ce mai multe puncte de unde pot fi închiriate bărci și hidrobiciclete. Pentru pescuitul de agrement se pot organiza și deplasări la lacuri și râuri.

Concluzionând echipamentele pentru agrement sunt acele utilaje, instalații sau dispozitive acționate prin forța sau greutatea omului, electric, pneumatic, hidraulic, mecanic și/sau prin orice altă sursă de energie, ce functionează pe un amplasament temporar sau definitiv și care este destinat agrementului, jocului sau destinderii consumatorilor.

În ultimul timp pe teritoriul României au apărut tot mai multe parcuri de distracții, locuri de agrement în preajma marilor orașe dar și în majoritatea stațiunilor turistice există o mai mare grijă în privința organizării activităților de agrement.

2.2 Prezentarea principalelor coordonate ale turismului în Delta Dunării

Delta Dunării, cu o suprafață de 3446 km², aflată în mare parte în Dobrogea – România, și parțial în Ucraina, este cea mai mare și cea mai bine conservată dintre deltele europene. Delta Dunării a intrat în patrimoniul mondial al UNESCO în 1991 ca rezervație a biosferei.

Delta Dunării este limitată la sud-vest de podișul Dobrogei, la nord formează granița cu Ucraina, iar în est se varsă în Marea Neagră. Delta Dunării este traversată de paralela de 45°, latitudine N și de meridianul de 29°, longitudine E. Delta ocupă, împreună cu complexul lagunar Razelm – Sinoe 5050 km², din care 732 km² aparțin Ucrainei, Deltei propriu-zise revenindu-i o suprafață de 2540 km².
Dunărea ajunsă la Pătlăgeanca se bifurcă în două brațe, Brațul Chilia la nord și Brațul Tulcea la sud, braț care mai apoi la Ceatal Sfantu Gheorghe, se desparte în Brațul Sulina și Brațul Sfântul Gheorghe.
Brațul Chilia, formează granița cu Ucraina, și transportă pe cursul său de o lungime de 104 km², 60% din apele și aluviunile Dunării. Datorită celor 67 milioane de tone aluviuni aduse de Dunăre, Delta Dunării crește anual în suprafață cu 40 de metri.

Brațul Sulina este situat în mijlocul Deltei, și spre deosebire de Chilia are un curs rectiliniu, fiind permanent dragat și întreținut pentru navigația vaselor maritime. Are o lungime de 71 km și transportă 18% din volumul de apă al Dunării.

Cursul brațului Sfântul Gheorghe este orientat spre sud-est, și se desfășoară pe 112 km, transportând 22% din debitul Dunării. La vărsare formeaza insulele Sacalin considerate un început de deltă secundară.

Delta Dunǎrii, ecosistem cu caracter de unicat în Europa, constituie una din cele mai importante zone turistice ale Romaniei, prin originalitatea și varietatea resurselor turistice pe care le deține.

Principala ocupație a populației din Delta Dunării o reprezintă pescuitul. Pescarii continuă să utilizeze tradiționalele barci pescarești, ce pot strabate canalele înguste, pentru a ajunge la marile lacuri, dintre care unele depășesc suprafața de 5 000 ha. Cel mai bun mijloc pentru cei ce doresc să descopere lumea pasărilor în habitatul lor, este de a se apropia cu o barcă pescarească, deoarece păsările sunt obișnuite cu acestea și nu se sperie.

Un adevarat paradis pentru cei ce doresc să descopere o natură sălbatică, dar și să guste un pește de calitate, inclus în majoritatea meniurilor locale, Delta Dunării rămâne o adevarată provocare pentru iubitorii de natură. Pe unele grinduri se practică cultura plantelor, pe altele există izlazuri pentru creșterea animalelor. Navigația pe brațe și trasportul pe canale este o alta preocupare a localnicilor. Caleidoscop al unor peisaje mereu ineditede, paradisul pasărilor și trestiilor, al puzderiilor de pești – Delta Dunării este o regiune de mare frumusețe turistică și de un real interes stiintific. În perioada verii, Delta Dunării devine o destinație a celor care doresc să se relaxeze, departe de zgomotul orașelor, în liniștea deplină ce caracterizează această împărăție a apelor. De asemenea, vara este anotimpul când încep să vină pescari sportivi din toate colțurile României, dar și din străinătate, în căutarea unor memorabile partide de pescuit. Companiile de turism care operează în Delta Dunării au venit în întâmpinarea solicitărilor din partea acestui segment de turiști, pescarii sportivi, asigurându-le echipamentele necesare, transportul și asistența la locurile de pescuit .

În Delta Dunării se păstrează tradiția prin deplasările cu lotci mici, special amenajate pentru turism, dar care au aceleași caracteristici ca lotcile pescărești, iar excursiile sunt conduse de către foști pescari sau tineri localnici care cunosc foarte bine locurile și sălbăticia Deltei Dunării. În perioada estivală, turiștii vin din număr din ce în ce mai mare și vin în primul rând pentru a îmbina delta cu marea pentru că din orice punct al deltei, depinde acum și de navă, în maxim o oră și jumătate – două, se poate ajunge la mare. Nu mai vorbesc de localitățile Sf. Gheorghe, Sulina care sunt exact pe malul mării și la marginea deltei.

În localitățile din Delta Dunării există o rețea de 64 de pensiuni turistice omologate, iar alte 32 sunt în curs de omologare. Pentru a ajunge în Delta Dunării, trebuie luat ca reper orașul Tulcea, accesul spre această localitate fiind permis pe cale rutieră, feroviară și aeriană. Călătoria de la București la Tulcea, cu mașina sau cu trenul, are o durată de circa 4 ore.

Elementele de atracție turisticǎ din aceastǎ zonǎ genereazǎ diverse motivații pentru toate categoriile de turism de agrement, favorizând dezvoltarea și promovarea mai multor forme de turism.

Principalele forme de turism posibil de practicat se diferențiazǎ în cele douǎ arii județene, acestea fiind posibile datoritǎ resurselor turistice de care dispun. Aici se practicǎ numeroase tipuri de agrement:

Turismul de circulație

Turismul de circulație este o formǎ de turism specificǎ județului Tulcea datoritǎ poziției geografice a teritoriului, existenței deltei în cadrul județului, peisajului deosebit de atractiv de-a lungul traseelor turistice precum și a numǎrului mare de atracții turistice cu valențe estetice, cultural-istorice și științifice.

Turismul de agrement de tranzit care se desfǎșoarǎ de-a lungul traseelor rutiere:

DN 22 Constanța – Baia – Babadag – Tulcea – Isaccea – Mǎcin – Brǎila, modernizat prin care se realizeazǎ legatura între localitǎțile din sudul Dobrogei cu cele din nordul Dobrogei. Traseul strǎbate zona din vestul Deltei și nordul județului fiind presǎrat cu numeroase obiective turistice antropice (Baia, Babadag, Enisala, Jurilovca, Capul Doloșman, Tulcea, Somova, viile de la Isaccea și Niculițel, Mǎcin).

DN 22 A care aduce turiștii dinspre București spre Tulcea și Delta Dunǎrii: Hârșova – Saraiu (jud. Constanța) – Topolog – Ciucurova – Nalbant – Tulcea, modernizat, care stabǎte Podișul Casimcei, Babadagului și Dealurile Tulcei. Resursele turistice antropice sunt rǎspândite și pe acest traseu ( Nalbant, Cataloi, Frecǎței, Izvoarele).

DN 22 Baia – Caugagia – Slava Cerchezǎ – Ciucurova – Horia – Cerna – Mǎcin, modernizat , care strǎbate județul în diagonalǎ, întâlnind în lungul sǎu numeroase obiective turistice, atât naturale cât și antropice (Slava Rusǎ, popasuri turistice “Cerbul Lopǎtar” și “Cǎprioara”, Horia, Cerna, Turcoaia, rezervația Valea Fagilor).

Turismul itinerant este determinat de valoarea esteticǎ, stiințificǎ, educativǎ și artisticǎ a obiectivelor turistice, precum și de modul lor de rǎspândire. Aceastǎ formǎ de turism se poate realiza în mai multe combinații de trasee și variante, mai scurte sau mai lungi, mai simple sau mai complexe, cu mijloace auto sau combinat cu mersul pe jos, dupǎ preferințele sau în funcție de timpul de care dispun turiștii.

Cele mai importante obiective turistice din județ pot fi vizitate în cadrul:

inelului de vizitare a parții de nord a județului: Tulcea – Isaccea – Mǎcin – Babadag, cu derivații la Frecǎței, Niculițel, Luncavița, Jijila, Nalbant;

inelului de vizitare a pǎrții de sud a județului: Babadag – Slava Cerchezǎ, Ciucurova – Topolog – Casimcea – Beidaud – Babadag, cu derivații la Enisala – Jurilovca – Ceamurlia de Jos – Baia.

Aceste trasee au o valoare turisticǎ mare, parcurgerea lor oferind posibilitatea cunoașterii unor aspecte inedite ale culturii materiale și spirituale ale tulcenilor, muzee și monumente de artǎ și arhitecturǎ, dar și o serie de monumente ale naturii de mare frumusețe și interes științific.

În județul Tulcea, turismul itinerant ce se realizeazǎ pe continent are valențe culturale și istorice, deci, se poate vorbi despre practicarea unui turism cultural.

Turismul de sejur

Acesta imbracǎ forme diferite, în funcție de motivația vizitǎrii deltei și anume:

sejur complex mare (plajǎ) – deltǎ;

sejur in deltǎ;

sejur rustic în localitǎțile deltaice (în sate turistice);

sejur pentru pescuit sportiv;

sejur pentru pentru plajǎ la mare;

sejur în interes științific etc.

Litoralul marin din deltă deține una din cele mai bune plaje (mǎrime, stabilitate și granulația nisipului) de pe întregul litoral la Sfântu Gheorghe (circa 3 km în amonte de localitate) și, parțial, la Sulina, iar apa de mare este curatǎ cu o adâncime redusǎ.

Turismul balnear

Acesta se poate dezvolta prin valorificarea însușirilor curative ale namolului din lacul Murighiol, dar și a plajei marine de la Sfântu Gheorghe și Sulina. Bioclimatul marin, cu o însorire ce depǎșeste 12-13 zile/luna în sezonul estival (2368,4 ore/an – aceasta este durata de strǎlucire a soarelui la Sf. Gheorghe), plaja și apa de mare fac parte din factorii naturali de cura importanți în terapia profilacticǎ dar și curativǎ a bolilor reumatismale.

Astfel, bǎile de aer și soare, ca și plaja, se cuprind în complexul de curǎ marinǎ, indicat în afecțiunile reumatismale și ale sistemului nervos periferic.

În concluzie, studiul preliminar al factorilor naturali de curǎ din Delta Dunǎrii pune în evidențǎ valențe terapeutice ce pot fi valorificate prin dezvoltarea turismului de tratament pe plaja maritimǎ a deltei, mai ales în terapia profilacticǎ.

Turismul de week-end

Acesta este în continuǎ dezvoltare atât în Tulcea pentru vizitarea obiectivelor turistice din oras cât și în delta propriu – zisǎ.

Turismul itinerant

Acesta presupune vizitarea unor locuri pitorești din deltǎ pe itinerare dinainte stabilite și poate fi practicat, cu unele restricții, pe întreg cuprinsul Deltei Dunǎrii.

Turismul specializat (științific, cognitic – educațional) care este favorizat de cadrul natural deltaic și prezența rezervațiilor naturale, floristice, peisagistice și a monumentelor naturii.

Turismul profesional (agricol, apicol, pișcicol) este forma de turism generatǎ de unele activitǎți economice precum agricultura, piscicultura și apicultura care pot fi practicate în condiții mai deosebite fațǎ de cele normale. Aceastǎ formǎ prezintǎ interes atât pentru lucrǎtorii din aceste domenii de la noi din țarǎ cât și pentru cei strǎini. Pentru aceștia se pot realiza programe speciale cu baza la Maliuc precum și schimburi de experiențǎ, cursuri de perfecționare-informare, alte reuniuni științifice.

Turismul pentru tineret are multiple posibilitǎți de dezvoltare în Delta Dunǎrii datoritǎ peisajului deltaic care constituie o atracție majorǎ pentru tinerii din toate țǎrile.

Turismul pentru practicarea diverselor sporturi

Pescuitul sportiv este forma de turism atractivǎ atât pentru turiștii români cât și pentru cei strǎini. Permisul de pescuit sportiv se obține odatǎ cu autorizația – permis, de la cele douǎ puncte de intrare în Delta Dunǎrii din Municipiul Tulcea. Suprafața ocupatǎ de bazinele naturale unde se organizeazǎ pescuitul sportiv însumeazǎ peste 10.000 ha.

Vanǎtoarea sportivǎ prezintǎ interes pentru turiștii români și strǎini și se organizeazǎ în conformitate cu prevederile legii privind economia vânatului și vânǎtoarea pe fondurile de vânǎtoare: Razim, Caraorman, Crișan, Sulina, Cardon, Mila 23, Ilgani etc., unde se vâneazǎ primǎvara, toamna și iarna pǎsǎri și animale sǎlbatice.

Sporturile nautice se pot organiza pe Dunǎrea Veche, între Complexul Lebǎda și Mila 23, în zonele Maliuc (cǎtre Lacul Furtuna), Crișan popas (pe canalul Crișan), pe canalul Sulina etc. Se pot organiza concursuri populare de bǎrci cu rame, cu ambarcațiuni cu pânze, ștafetǎ cu bǎrci de agrement, de îndemânare pentru pescuit, de obiecte plutitoare etc. La nivel național și internațional se pot organiza, de asemenea, croaziere pe Dunǎre și în Deltǎ de tipul “Turul prieteniei al ambarcațiunilor cu motor”, “Turul Pǎcii” (de la Porțile de Fier la Sulina) sau concursuri numai în Deltǎ.

Conform Buletinului Statistic al Institutului Național de Statistică statistica sosirilor în principalele structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică din Delta Dunării, în anul 2011 și ianuarie 2012 se poate reprezenta astfel:

Conform acestor statistici se observă un vârf de creștere în luna august – 15511 sosiri, datorat în primul rând caracterului sezonier al turismului de agrement din Delta Dunării, datorită faptului că în luna august vremea a fost foarte caldă și fără evenimente meteorologice deosebite. Perioada mai-septembrie este perioada de vârf a sosirilor în Delta dunării datorită deschiderii sezonului de pescuit dar și a faptului că majoritatea concediilor se efectuează în această perioadă.

Conform Buletinului Statistic al Institutului Național de Statistică statistica înnoptărilor în principalele structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică din Delta Dunării, în anul 2011 și ianuarie 2012 se poate reprezenta astfel:

Conform acestor statistici se observa ca, în fiecare lună studiată numărul de înnoptări este mai mare decât numărul de sosiri în Delta Dunării. Acest fapt se datorează faptului că au fost persoane care au avut mai multe înnoptări consecutive pe sejur. Vârful de maxim a fost tot în luna august cu aceeași perioadă de creștere din mai până în septembrie.

Conform Buletinului Statistic al Institutului Național de Statistică statistica indicelor de utilizare netă a locurilor de cazare din Delta Dunării, în anul 2011 și ianuarie 2012 se poate reprezenta astfel:

Indicele de utilizare netă a capacității de cazare turistică in funcțiune exprimă relația intre capacitatea de cazare in funcțiune și utilizarea efectivă a acesteia de către turiști, intr-o perioadă determinată. Rezultă din calcul prin împărțirea numărului total de înnoptări realizate, la capacitatea de cazare turistică in funcțiune, din perioada respectivă.

Conform datelor prezentate se observă că vârful de creștere este în luna august – 34,5, cu o perioadă de creștere în perioada mai 2011 – septembrie 2011. Datorită acestor date se poate trage concluzia că, în comparație cu alte zone de agrement turistic din România, Delta Dunării nu este foarte frcventată.

În concluzie Delta Dunǎrii este cea mai ineditǎ și mai prețioasǎ ofertǎ pentru pasiunile tuturor, indiferent care ar fi acestea, în care resursele naturale se îmbinǎ cu cele antropice, dând astfel posibilitatea practicǎrii diverselor forme de turism de agrement.

2.3 Agrementul turistic în Delta Dunării

În Delta Dunării se pot efectua o gamă mai largă de activități de relaxare și agrement decât în orice zona turistică fie montană fie litorală. În acest sens:

se poate face plajă la Sfântul Gheorghe și Sulina, se pot face și bai în mare,

se poate pescui,

se pot observa păsările, fauna și flora,

se pot organiza expediții  și excursii în pădurile din Deltă,

se pot vizita dunele de nisip,

se pot face plimbari cu barca cu vasle sau cu șalupa pe canalele și lacurile din Delta,

se pot petrece seri în salbaticie pe insule izolate la lumina focului de tabară sau

se  pot practica sporturi nautice,

se poate vâna .

Pentru cunoașterea Deltei Dunării cu adevarat, a bogațiilor acesteia se recomandă un sejur de 5 – 7 nopți, preferabil pe un Hotel Plutitor, dar si la oricare altă pensiune din Delta. Câteva avantaje ar fi:

–          aproape toate calatoriile sunt pe ape,

–          mâncăruri de pește.

Delta Dunării sau „Țara Apelor”, arată că această împărăție a bălților și stufului, a grindurilor și cordoanelor litorale, împrăștiată în 3 brațe: Chilia, Sulina și Sfântul Gheorghe, apare la concurență cu albastrul cerului. Delta are o geometrie unică: lungi canale cu apă limpede umbrite de vegetație (plaur plutitor, pădure verde-vânată de stuf, zăvoaie de sălcii bătrâne, plopi, anini, pe care se împletesc liane), perpetuată de cârduri de lebede, pelicani, cormorani, stârci, rațe și gâște sălbatice, într-un țipăt amestecat de la răsăritul la apusul soarelui (Ioan Gheorghe Petrescu – „ Delta Dunării”- editura „Scrisul Românesc” Craiova 1967, p.62)

Vegetația acvatică este și ea unică aici. Stuful cu o rezervă de neegalat în Europa, stă alături de sălcii, nemaivorbind de alte specii care nu se mai întâlnesc în alte părți. Viața faunistică n-o poți înțelege decât stând aici o vreme îndelungată, colindând peste tot. Ritmul zilnic alert te derutează și te obligă să mai rămâi pentru a-i percepe sensul. ( Ioan Gheorghe Petrescu – „ Delta Dunării”- editura „Scrisul Românesc” Craiova 1967, p.63)

Figura 2 . Harta Deltei Dunării

Imaginea deltei este una în forma literei grecești delta (Δ) și o datorăm cartografiei, care ne-a pus la dispoziție harta. „Grecii au dat numele de „Delta”acelei părți a Egiptului cuprinsă între ramificațiile Nilului în zona de vărsare în Marea Mediterană, pentru caaceasta avea forme asemănătoare cu cea de a 4-a litera majusculă a alfabetului lor, adică în formătriunghiulară; de aici denumirea a fost generalizată de către oamenii de știință pentru toate unitățilegeografice mai mult sau mai puțin asemănătoare ce iau naștere în zonele de vărsare ale fluviilor”( Marin Nițu, Turismul în Delta Dunării, Editura Sport -Turism, Bucuresti, 1982, p. 11)

Și Delta Dunării, asemănătoare celorlalte delte de pe glob își are fluviul ei care la vărsarea în Marea Neagră a dat naștere unei unități geografice de tip „deltă”, de formă triunghiulară cu trei brațe: Chilia, Sulina și Sfântul Gheorghe. Delta Dunării trezește în minte tabloul celui mai nou pământ al țării, al unei naturi primitive, formată din plante și al unei sălbăticii ascunse, alcătuită din animale, toate ocrotite de un întins de ape, acoperit cu mlaștini cu stuf și întrerupt de grinduri îndepărtate, pe care cresc păduri de sălcii și de plopi. Este locul preferat al păsărilor de baltă și al celor răpitoare, care își împart cu pescarii mulțimea peștilor cu solzi de aur și argint. Farmecul turistic îl formează caracteristicile terenului: tărâmurile nou ieșite din apă, canalele șerpuitoare și lacurile sclipitoare populate în adâncul lor cu cele mai diferite soiuri de pești.

De-a lungul unui an înfățișarea deltei se schimbă după anotimp. Primăvara este o explozie de viață. După trecerea iernii, deșteptarea naturii răscolește o goană a vietăților, unele după altele, către adăpost și hrană. Vara o vegetație luxuriantă se avântă din păienjenișul de canale spre lacurile cu apă adâncă și limpede. Oglinda apelor stătătoare se acoperă cu flori de nufăr. Toamna ia naștere o adevărată simfonie a culorilor: frunzele capătă diferite nuanțe de roșu, portocaliu, galben și verde; lacurile completează paleta cu albastru, indigo și violet. Pe grinduri secoc gutui parfumate și dovleci gigantici.Iarna e o îngrămădire de zăpadă și gheață de un alburiu cenușiu în care pâlcurile de sălciidesfrunzite se văd împrăștiate la depărtări în aparență mari. Mamiferele se retrag în scorburi și vizuini pentru odihna mai mult sau mai puțin profundă a hibernării, întreruptă numai când seîmblânzește vremea. Canalele și ghiolurile au valurile împietrite de stuful gerului.

Particularitățile cadrului natural al deltei a generat forme de turism de agrement specifice numai acestei zone. Astfel, pe măsura dezvoltării bazei materiale a turismului de deltă, motivațiile turistice principale care au determinat deplasarea turiștilor spre această zonă au fost.

Toate acestea fac ca agrementul din delta Dunării să fie unul foarte diversificat și aproape unic, dar mai ales fac din delta Dunării un loc căutat mai ales de cei care caută liniștea și splendoarea naturii. Aici întâlnești pe aceeia care caută:

cunoașterea unui cadru natural original cu caracter de unicat în lume;

petrecerea unor sejururi prelungite în acest mediu de viață aparte;

petrecerea unor sejururi complexe mare-deltă;

efectuarea curei balneo-medicale;

practicarea sporturilor nautice în condițiile deosebite ale deltei;

practicarea pescuitului și a vânatului sportiv, în limitele prevăzute de lege.

Conform Institutului Național de Statistică, structurile de primire cu funcțiuni de cazare turistică pe tipuri de structuri, categorii de confort și destinații turistice sunt reprezentate astfel:

În cadrul concepției de organizare a turismului de deltă și ținând seama de motivațiile turistice de agrement principale, de necesitatea creșterii eficienței economice a acestei activități și de păstrarea echilibrului ecologic, oferta turistică a acestei zone a fost orientată spre următoarele forme de turism:

Turismul de agrement de cunoaștere este forma particulară practicată și care va continua să dețină ponderea principală în fluxul agrementului turistic, vizitatorii căutând să cunoască într-un timp scurt frumusețile naturii deltei, locurile și oamenii, din această zonă, istoria și obiceiurile lor. În acest sens, sunt organizate excursii scurte pentru vizitarea deltei cu durata de una, două sau mai multe zile cu turiști români șistrăini la odihnă în stațiunile de pe litoral sau cu cei ce se deplasează la Tulcea cu diverse mijloace de transport, astfel:

excursii pentru vizitarea deltei cu durata de o zi cuprind la început vizitarea Muzeului „Delta Dunării” Tulcea și apoi cu vasul, vizitarea unor canale, lacuri și locuri pitorești ale deltei, pentruformarea unei imagini asupra acestui mediu de viață cu totul original. Excursiile cu hidrobuzele suntfoarte interesante pentru că au plecări și din satul Murighiol, întrucât din această localitate se pătrunde pe canalele, gârlele și pe lacurile deltei, pe trasee mult mai scurte, permițând vizitarea unuisector mult mai pitoresc decât cel prezentat în excursiile cu plecarea din Tulcea și fără a parcurge dedouă ori canalul Sulina.

Figura 3 . Exemplu de traseu pentru o excursie de o zi

excursii pentru vizitarea deltei cu durata de două zile care cuprind întâi vizitarea Muzeului „Delta Dunării” Tulcea și apoi vizitarea unor locuri pitorești din deltă, plimbări cu bărcile pecanalele și gârlele din jurul locurilor de cazare.

Figura 4 . Exemplu de excursie de 2 zile

excursii pentru vizitarea deltei cu durata de mai multe zile permit cunoașterea mai intimă aacestei zone.

Figura 5 . Exemplu de traseu pentru o excursie de mai mult de 5 zile

Harta detaliată turistică, cu traseele și obiectivele importante se află în Anexa 2.

Turismul de agrement de odihnă, promovat în localitățile din Delta Dunării și de pe litoralul Mării Negre, este foarte mult preferat de turiști, în special de români, datorită condițiilor naturale pe care le oferă zona.Această formă de turism nu este coordonată de organizațiile de turism, din care cauză nu se poateface nici o înregistrare riguroasă a turiștilor. Cazarea se face în hoteluri, popasuri turistice, pensiuniși la localnici. Pentru accesul turiștilor în localitățile preferate se utilizează în special navele rapide,iar pentru navigația pe canale și lacuri se folosesc bărcile proprii ale localnicilor. Localitățile de pe litoralul Mării Negre, în delta maritimă, oferă turiștilor atât posibilitatea unei cure heliomarine, cât și vizitarea mai lesnicioasă a deltei.

Turismul de agrement balneo-medical se realizează prin valorificarea însușirilor curative ale nămolurilor sapropelice de la Murighiol, indicate în special pentru reumatismele cronice.

Turismul de agrement sportiv este cel care conferă specificul activităților turistice în deltă, prinorganizarea turismului nautic și a partidelor de vânătoare și pescuit sportiv, astfel:

turismul nautic este o formă de agrement deosebit de interesantă și instructivă, care dă posibilitatea unei mai bune cunoașteri a deltei, dar care cere turiștilor o mai bună pregătire sportivă pentru parcurgerea deltei cu ambarcațiuni mici.

pescuitul sportiv este o formă de agrement interesantă pentru turiștii români și străini, generatăde bogăția piscicolă a deltei. În vederea practicării acestei forme de turism s-au folosit mijloacele de transport și bazele de cazare existente în deltă prin măsurile luate de îmbunătățirea condițiilor deconfort ale acestora. O atracție deosebită a prezentat-o organizarea unor competiții internaționale, care s-au desfășurat și se desfășoară periodic în extrasezon, îmbunătățind astfel exploatarea bazeimateriale a turismului de deltă în sfera sezonului turistic clasic. Pentru un pescuit relaxant si fara probleme ]n Delta Dunarii, este necesar Permisul de pescuit recreativ/sportiv emis de catre ARBDD (Administratia Rezervatiei Biosferei Delta Dunarii). Permisul de pescuit recreativ/sportiv este un document cu regim special, înseriat, este nominal, netransmisibil și se eliberează anual. Locurile de pescuit cele mai frecventate din delta Dunării sunt: Incinta Cormoran din Uzlina, Canalul Rădăcinos, Incinta Dunavat 2, Lacul Holbina 1, Lacul Uzlina.

Figura 6. Harta zonelor de pescuit din Delta Dunării

Vânătoarea sportivă este o formă de agrement care prezintă interes nu numai pentru turiștii români, ci și pentru străini și se organizează în conformitate cu prevederile legii privind economiavânatului pe fondurile de vânătoare Razim, Caraorman, Uzlina, Gorgova, Crișan, Sulina, Mila 23,unde se vânează primăvara, toamna și iarna păsări și animale sălbatice, ceea ce contribuie lafolosirea mijloacelor de transport și a bazelor de cazare din deltă și în afara sezonului turistic devară.

Turismul tehnico-științific de organizare ca urmare a cadrului natural al deltei și îndeosebia rezervațiilor sale naturale, floristice și a monumentelor naturii. În acest scop s-au dezvoltat și se dezvoltă bazele de cercetare și în același timpcondițiile de desfășurare a unor manifestări științifice cu caracter național și internațional. Pentru cunoașterea și formarea unei imagini de ansamblu asupra deltei se pot organiza, pentru toatecategoriile de turiști, zboruri de agrement deasupra deltei cu avioane și elicoptere (Marin Nițu, Turismul în Delta Dunării, Editura Sport -Turism, Bucuresti, 1982, p. 96-101)

Această ofertă a luat naștere ca un mijloc de valorificare a resurselor culturale și naturale, fiind o activitate complementară esențială. Divertismentul implică creativitate și realizarea unor investiții. Unele dintre aceste acțiuni sunt realizate prin forțe proprii, în timp ce în alte cazuri sunt contactate firme specializate.

Concluzionând, activitățile de agrement din Delta Dunării, luându-se în considerare resursele la care se referă, pot fi grupate astfel:

activități în natură: excursii, ciclism și călărie, pescuit, călătorii cu barca sau vaporașe;

activități culturale: vizitarea patrimoniului natural, a satelor, participarea la sărbători și festivăți tradiționale;

participarea la îndatoririle gospodărești: culegerea fructelor, munci agricole, pășunat, activități gastronomice.

Elementele care diferențiază agrementul practicat în Detlta Dunării se apropie cel mai mult de activitățile din agroturism, deoarece delta este un tărân cu precădere rural. Toate acestea se datorează și următoarelor elemente:

conservarea bună a mediului natural;

dimensiunea redusă a clădirilor;

conducerea afacerii de familie și acordarea unei atenții deosebite față de client;

utilizarea elementelor culturale locale: arhitectură, decorațiuni, materiale autohtone;

valorificarea resurselor indigene: produse agroalimentare provenite din gospodăria proprie – în particular preparate din pește, participarea la tradițiile locale.

activitățile de divertisment sunt legate de elementele culturale și de mediu, respectiv în proporție de 90% sunt legate de apă.

CAPITOLUL lll

PROPUNERI DE DEZVOLTARE A AGREMENTULUI TURSTIC

3.1 Dezvoltarea și diversificarea agrementului turistic in România

România, cu o experiență de peste 2000 de ani în activitățile agrementului turistic, în prezent își perfecționează formele de practicare a turismului, infrastructura turismului și se află în fața adoptării unei strategii al activităților turistice, prin luarea în considerare a experienței țărilor avansate, a elaborărilor științifice dinmarile centre universitare și academice. România are posibilități universale, specifice, unice în dezvoltarea turismului. România nu poate (și nici nu trebuie) să preia un model elaborat și folosit în alte țări ale lumii. România are propriul său potențial științific și practic care să fundamenteze strategia sa proprie, cu totul originală, pe care să o aplice prin metode, de asemenea, întrutotul specifice. O asemenea orientare nu poate fi explicată doar prin experiența istorică sau prin originalitatea condițiilor geografice, climaterice, tradițiilor, obiceiurilor, artei, culturii etc. Activitățile agrementului turistice din România se bazează pe un șir de criterii:

încadrarea în cerințele revoluției tehnico-științifice actuale,

valorificarea experiențelor pozitive a țării din toate perioadele,

preluarea și implementarea doar a acelor experiențe ale altor țări și popoare care se potrivesc specificului turismuluidin România.

Activitățile agrementului turistic din România au caracter național, ele purtând amprenta proprie a românilor, motiv pentru care se pot înscrie în contextul experiențelor mondiale, cu o vie contribuție la dezvoltarea turismului internațional. Doar printr-un efort concentrat al tuturor structurilor oficiale și neoficiale, al teoreticienilor, practicienilor, investigațiilor științifice cu caracter economic, social, național, România poate să-și mențină originalitatea sa. Activitățile agrementului turistic sunt componente ale acțiunilor economice, sociale, culturale, fiind în același timp procese complexe, rezultate din ansamblul comportamentelor oamenilor, al relațiilor și deciziilor, care se rezumă la asigurarea și satisfacerea trebuinților umane prin atragerea, combinarea, susținerea și folosirea efectivă a resurselor naturale. Toate acestea se desfășoară în strînsă corelație și interdependență cu procesele și fenomenele naturale, tehnologice, social-umane. Pe parcursul timpului activitățile agrementului turistic au cunoscut un amplu proces de diversificare, specializare și integrare.

Activitățile agrementului turistic se desfășoară în ansamblul condițiilor naturale, economice, tehnice, sociale, demografice, politice, etice care asigură viața spirituală a ființei umane; ele depinzând de ambianța, starea demografică, condițiile de muncă, mărimea și structura veniturilor populației, mărimea și structura consumului neproductiv și de starea de sănătate a populației, accesul la instruire, educație, cultură, sport, mediul social-politic (Minciu R., 2004).

Circulația turistică internațională contribuie, de asemenea, la creșterea fluxurilor economice interțări, la schimburile de bunuri materiale și spirituale care au loc între agenții economici din diferitele state ale lumii. Acest indicator include exporturile (turismul emitator) și importurile (turismul receptor) și el contribuie atât la emigrațiile, cât și la imigrațiile internaționale, stimulând în același timp factorii interni de creștere economică prin contribuțiile la mărirea cererii. Cei care beneficiază de agrementul turistic, care profită de servicii de calitate la prețuri echitabile (care nu depășesc nivelul serviciilor sau a mărfurilor similare din alte țări) devin clienți permanenți ai firmelor turistice. Clienților, de regulă, li se acordă diferite facilități, stimulente și servicii suplimentare.

Numărul celor care au beneficiat de agrement turistic, rezidenți în România, care au efectuat călătorii turistice în Delta Dunării, în anul 2011 a fost de 12146,2 mii, în creștere cu 12,8% comparativ cu anul 2010. Dintre aceștia

persoanele cu vârste cuprinse între 25-44 de ani au reprezentat cea mai mare pondere în numărul total de turiști, respectiv 48,9%,

urmată de grupele 45-64 de ani, 24,4%,

15-24 de ani, 19,5% și

65 de ani și peste, 7,2%.

Numărul călătoriilor de agrement turistic efectuate de rezidenți în anul 2011 a fost de 13480,5 mii, în creștere cu 12,6% comparativ cu anul 2010.

În această perioadă ponderea călătoriilor pentru agrement turistic în total călătorii a fost de 92,7%, fiind comparabilă cu cea din perioada corespunzătoare anului 2010, în timp ce călătoriile pentru afaceri și motive profesionale au reprezentat 3,0% (Sursa: Institutul Național de Statistică 2012)

Cele mai multe călătorii pentru vacanțe de agrement turistic, efectuate în anul 2011 au fost cele între 1-3 înnoptări.

Ca și în anii anteriori, se menține constantă preferința turiștilor români privind modalitatea de cazare în cadrul călătoriilor de agrement turistic pentru vacanțe, 66,6% dintre aceștia preferând cazarea la părinți, bunici, rude sau prieteni. Această preferință poate fi datorată faptului că unul din scopurile călătoriilor de vacanță este vizitarea prietenilor și rudelor.

În ordine urmează cazarea în hoteluri și unități similare, în proporție de 20,8%, și cea în locuințe particulare cu chirie, cu o pondere de 7,9%.

În călătoriile de afaceri și motive profesionale, turiștii români s-au cazat în proporție de 51,3% în hoteluri și unități similare. Celelalte două modalități de cazare au fost utilizate în proporție de 26,5% în locuințe particulare cu chirie și respectiv 18,4% la părinți, bunici, rude sau prieteni .

Luna de vârf pentru călătoriile de agrement turistic în țară a fost luna decembrie cu o pondere de 19,6 % din totalul călătoriilor interne, iar pentru călatoriile în străinătate, luna de vârf a fost august cu o pondere de 19,9% din totalul călătoriilor externe.

România are un potențial de agrement turistic uriaș, insuficient exploatat. Din punct devedere a agrementului turistic, România a rămas însă în urma statelor învecinate, precum Ungaria sau Bulgaria. Aceasta chiar dacă turismul de agrement a fost declarat de către Guvern un sector prioritar. Totuși, perspectivele sunt îmbucurătoare, turismul de agrement românesc având mari șanse să devină competitiv. Potrivit unui raport al Consiliului Mondial al Turismului și Călătoriilor (WTTC), din punct de vedere al perspectivelor de creștere a industriei turismului și călătoriilor, România ocupă locul șapte din cele 176 de țări analizate. România are o moștenire culturală unică și diversificată care o diferențiază de țările vecine. Împrăștiată în țară, această moștenire oferă oportunitatea pentru ca turismul de agrement să beneficieze de ea, chiar și în cele mai îndepărtate zone ale României. Astfel, păstrarea moștenirii culturale este vitală. Există deja șapte zone "World Heritage Site" inclusiv Delta Dunării, monastirile din Moldova, manastirea de la Horezu, satele cu biserici fortificate din Transilvania, fortarețele dacice din munții Orăștie, centrul istoric din Sighișoara și bisericile de lemn din Maramureș.

  Agrementul turistic, este astăzi cea mai dezvoltată industrie în economia europeană, cu cea mai mare rată de creștere, între 2-4,5% pe an în ceea ce privește cifra deafaceri și 1-1,5% ca oportunitate de creare a noi locuri de muncă, afirmație bazată pe caracterul național și internațional al activității turistice și pe faptul că formează elementul constitutiv al multor politici sectoriale în cadrul UE. Activitatea sa este bazată pe obiectivele țintă privind îmbunătățire acalității, competitivității, dezvoltare durabilă și protejarea intereselor turiștilor. Această abordare ne asigură că turismul în general își aduce o contribuție optimă la obiectivele fundamentale ale Uniunii Europene.

Pentru două domenii de intervenție naționale majore, vor fi alocate fonduri, respectiv promovare turistică și dezvoltarea rețelei naționale de Centre de Informare și Promovare Turistică. Bugetul total pentru perioada 2007 – 2013 este de circa 131,76 milioane euro, din care 112 milioane euro proveniți de la Uniunea Europeană, prin intermediul Fondului European de Dezvoltare Regională, și 19,76 milioane euro, fonduri naționale publice. În plus, activități specifice din domeniul turismului vor putea fi finanțatede către operatorii din domeniul turismului și în cadrul altor programeoperaționale sectoriale, și anume Programul Operațional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane”, pentru activități de formare și perfecționare profesională, Programul Operațional Sectorial pentru Infrastructura de Mediu, pentrualinierea la standardele UE în materie de mediu, respectiv protecția și conservarea mediului (Sursa: Axa prioritară nr. 5 – "România – destinație atractivă pentru turism și afaceri”, care vizează susținerea creșterii competitivității economice, prin îmbunătățirea imaginii Romaniei, promovând turismul românesc).

3.2. Soluții pentru dezvoltarea agrementului turistic în Delta Dunării

Acțiuni strategice pentru dezvoltarea agrementului turistic în Delta Dunării:

modernizarea și dezvoltarea infrastructurii de transport și acces în și spre principale centre de intrare în Deltă (Tulcea, Sulina, Sfântu Gheorghe, Murighiol, Mahmudia și Dunavăț);

realizarea unui sistem de rețele publice și utilități (alimentare cu apă, canalizare, puncte ecologice de transfer și de depozitare deșeuri) în principalele localități care constituie puncte de concentrare a fluxurilor turistice în Deltă (Crișan, Mila 23, Uzlina etc.)

amenajarea unui sistem de platforme de campare, dotate corespunzător, pentru turiștii sosiți pe cont propriu;

promovarea pe piața externă a Deltei Dunării ca produs turistic de marcă pentru România.

Măsuri pe termen scurt și mediu pentru dezvoltarea agrementului turistic în Delta Dunării:

refacerea și amenajarea potecilor de acces la principalele obiective turistice naturale;

refacerea și amenajarea de rețele de refugii (adăposturi) pentru ecoturism;

amenajarea punctelor (foișoarelor) de observare / filmare / fotografiere;

marcarea limitelor și refacerea panourilor și indicatoarelor pentru zonele strict protejate, zonele de maximă importanță și zonele tampon;

realizarea / modernizarea rețelelor de utilități publice (apă, canalizare, stații de epurare, puncte ecologice de transfer deșeuri) în localitățile din Delta Dunării.

curățarea, dragarea și întreținerea canalelor principale de acces și a celor aferente traseelor turistice;

amenajarea unor puncte de informare și documentare în ecoturism;

realizarea de materiale informative și de promovare, în special hărți și pliante cu evidențierea principalelor obiective turistice, filme documentare, panouri informative și de orientare;

crearea și promovarea unor evenimente bazate în principal pe etape importante din viata animalelor și a plantelor (de ex: boncănitul cerbilor, înflorirea bujorului de munte, a liliacului sau lalelelor etc);

plantarea de panouri informative, din materiale ecologice (lemn, piatra etc.), la intrările în rezervații și la obiectivele turistice.

Măsurile privind dezvoltarea turismului organizat în Delta Dunării au în vedere implementarea a două programe speciale, respectiv: Programul porturi turistice și Programul stațiuni turistice.

3.3 Impactul dezvoltării agrementului turistic în Delta Dunării

    Noțiunea de impact a dezvoltarii agrementului turistic în Delta Dunării presupune analiza relației turist – resursă turistică – produs turistic, care se desfășoară de la simpla vizitare a unui obiectiv turistic, până la asigurarea pachetului de servicii și acțiuni turistice, menite să pună în valoare obiectivul respectiv.

Impactul asupra unei zonei Deltei Dunării este dat de:

cadrul natural și varietatea potențialului turistic;

existența unei infrastructuri generale, care asigura circulația, accesul și informarea;

prezența unor structuri turistice de cazare, alimentație publică, agrement.

     Aceste elemente definitorii ale agrementului turismului determină mai multe tipuri de impact, care pot îmbrăca forme pozitive sau negativ.

Impactul politic

     Este determinat de poziția în politica agrementului turistic a guvernului privitoare la industria ospitalității, care pentru cazul Deltei Dunării considerăm că ar trebui să aibă următoarele direcții:

agrementul turistic fiind un sector prioritar al economiei ar trebui să se dezvolte în viitor cu sprijinul statului;

folosirea în mod optim a resursele naturale, culturale, ale teritoriului național, cu asigurarea protecției acestora;

ridicarea calității amenajărilor agrementului turistic și a serviciilor turistice și prin îmbunătățirea politicii de resurse umane;

modernizarea infrastructurii generale și extinderea ei în folosul dezvoltării agrementului turistic;

rolul și dimensiunea sectorului privat în agremenrul turistic trebuie să fie mărite considerabil.

     Existența și evoluția omului, a societății în ansamblul său sunt determinate de calitatea mediului. În acest sens mediul, definit prin totalitatea factorilor naturali și a celor creați prin activitățile umane aflați în strânsă interacțiune, influențează echilibrul ecologic, determină condițiile de viață, de muncă și perspectivele dezvoltării societății

     Desfășurarea eficientă a activităților turistice presupune existența unui mediu înconjurător adecvat, având calități superioare atât în privința condițiilor naturale, cât și a celor create de om.

     Printre motivațiile turistice un loc tot mai însemnat revine nevoii de destindere, de recreere, de odihna activă într-un mediu agreabil, cu o natură nealterată: aer curat, apă, soare, zăpadă, liniște, peisaje reconfortante. Altfel spus, mediul și calitatea acestuia reprezintă condiția fundamentală a desfășurării activităților turistice.

     Amenajarea și valorificarea prin turism a naturii și a valorilor culturale, fără discernământ și la întâmplare, pot produce în timp și spațiu efecte defavorabile asupra tuturor componentelor de mediu.

Concluzionând, impactul politic depinde mult de importanța pe care o acordă conducerea politică acestei ramuri a turismului,și implicit de măsura in care politicul sprijină dezvoltarea turismului ca ramură a economiei naționale sau ca patrimoniu național.

Impactul social

     Impactul social se manifestă prin influența pe care o are turismul asupra modului de viață tradițional al locuitorilor unei zone, asupra lărgirii orizontului lor spiritual și profesional. În condițiile în care modul de viață socio-economic are tot mai acute tendințe de generalizare și uniformizare, păstrarea unor elemente cu specific tradițional, vor ocupa un loc important în viitorul așezărilor incluse în activități turistice.

     Acestea reprezintă căile de păstrare a unei identități socio-culturale, de dobândire a unei personalități distincte în cadrul turistic local, național și chiar mondial. Această valorificarea prin turism a patrimoniului natural și cultural al unei zonei turistice prezintă, în plan social, atât un impact pozitiv, cât și unul negativ.

Impactul pozitiv se exemplifica prin:

creșterea șansei sociale și profesionale prin realizarea de noi locuri de munca, în servicii turistice și infrastructură generala;

crearea de noi locuri de muncă sezoniere, cu precădere pentru tineri (elevi, studenți, etc.) și femei;

asigurarea și dezvoltarea progresului social, de creștere a curățeniei și igienei publice, a confortului general în localitățile turistice;

scăderea diferențelor dintre categoriile socio-profesionale din punct de vedere al veniturilor realizate;

dezvoltarea sentimentelor de înțelegere și toleranță deoarece schimburile interculturale între turiști și populația gazdă facilitează dispariția barierelor lingvistice, sociale, rasiale, religioase, culturale.

Impactul negativ se poate materializa prin:

perturbarea și distrugerea treptată a modului de viață tradițional, în cadrul structurilor sociale;

acceptarea de către populația locală a unor influențe negative în plan social.

Pentru populația din zonele rurale bunăoară, dezvoltarea în timp și spațiu a activităților turistice poate conduce la renunțarea la modul de viață și la ocupațiile tradiționale (pastorale, silvicultură, artizanat și mică industrie, etc.) în favoarea unor activități și servicii turistice care aduc venituri mai rapide și mai importante.

Concluzionând, impactul social se regăsește mai mult în gradul de ocupare a forței de muncă dintr-o regiune cu potențial turistic,și implicit în nivelul de trai al oamenilor implicați.

Impactul cultural

     Impactul cultural este dominat de relația dintre turiști și populația locală, care nu este întotdeauna benefică în plan local.

Aspectele pozitive sunt date de:

dezvoltarea și revigorarea tradițiilor culturale și religioase;

diversificarea formelor de artizanat;

favorizarea creșterii interesului populației locale pentru păstrarea și conservarea obiectivelor de interes turistic, naturale și culturale, care astfel pot fi valorificate;

inițierea unor noi acțiuni culturale în plan religios, de pelerinaj la mănăstiri, cu scopul satisfacerii sentimentului de sacralitate creștină, de respect față de valorile morale.

Aspectele negative sunt mai numeroase, iar apariția lor se face simțită după un interval relativ mai lung de timp:

apariția de schimbări a mentalităților, a valorilor morale sub influența turiștilor, păstrarea unor obiceiuri, datini doar pentru că sunt pe gustul turiștilor, apariția kisch-ului;

adaptarea și copierea de către rezidenți a unor atitudini și comportamente noi, atribuite turiștilor;

apariția unor potențiale conflicte și antagonisme, atunci când turismul devine fenomen de masă, suprasaturat, și conduce la dispariția sentimentului de mândrie față de propria cultură;

creșterea costului vieții, dezvoltare ultrarapidă a modelului societății de consum, distrugerea treptată a spontaneității sociale, pe plan local.

Concluzionând, acesta presupune interacțiunea culturală dintre turiști și localnici care nu întotdeauna se dovedește a fi benefică atât pentru unii cât și pentru ceilalți.

Impactul turistic

     Turismul este o industrie care permite încasări în moneda națională precum și în valută, și care contribuie la dezvoltarea comunităților locale creând noi locuri de munca. El diferă de alte industrii prin aceea că clientul se deplasează în țara sau zona turistică dorită, pentru un anume produs turistic.

     Derularea activităților turistice necontrolat, aleator, fără luarea în calcul a standardelor de amenajare și exploatare poate conduce la degradarea mediului și a resurselor turistice. Aceste aspecte sunt influențate de două mari grupe de factori:

factori care sunt o urmare directă a dezvoltării economice(industria, agricultura, transporturile și alte domenii de activitate);

factori care sunt rezultatul utilizării mediului pentru turism și agrement.

Chiar dacă activitățile turistice de agrement nu agresează mediul, precum unitățile industriale, nu se poate ascunde faptul că și turismul are influențe negative asupra mediului ambiant.

Impactul pozitiv este reprezentat de:

creșterea numărului de unități de cazare, îndeosebi în așezările urbane și rurale defavorizate;

sporirea numărului de unități de alimentație publică, prin sprijinirea inițiativelor locale pentru valorificarea bucătăriei tradiționale și utilizarea produselor locale specifice (vinuri, brânzeturi, produse de carne, legume și fructe, etc.);

crearea condițiilor de agrement-divertisment adecvat și diversificat, care de asemenea poate pune în valoare resursele locale (cai, calești, sănii, bărci, instalații tradiționale de agrement, tarafuri, orchestre și fanfare, etc.);

dezvoltarea unui comerț specific cu produse de artizanat, albume, pliante, hărți, ghiduri, diapozitive, CD-uri, etc.;

modernizarea principalelor căi de comunicație și de acces spre punctele de interes turistic;

activitățile turistice pot interveni în asigurarea unor servicii care să se integreze ambiental și situate la prețuri rezonabile;

oferă șansa creșterii pregătirii profesionale, prin specializarea personalului din turism, îndeosebi a ghizilor, cu ridicat nivel cultural, buni cunoscători de limbi străine;

crearea condițiilor ca, prin multitudinea formelor de turism, acestea să se poată practica pe tot parcursul anului, cu evitarea aglomerației din sezonul turistic;

creșterea veniturilor locale și generale, prin încurajarea de noi investiții în turism.

Impactul negativ este determinat în primul rând de acțiunea distructivă a turiștilor asupra resurselor turistice. Acțiunile distructive – în multe cazuri inconștiente, datorată în special lipsei de educație turistică și ecologică – pot fi numeroase, mai ales în zonele sau la obiectivele la care se conturează o evidentă concentrare turistică și în condițiile în care dotările și amenajările turistice nu corespund cerințelor de protecție a mediului.

Ele sunt provocate de:

– circulația turistică necontrolată mai ales în afara traseelor marcate, prin distrugeri asupra solului, vegetației, perturbării faunei. Alte prejudicii sunt aduse prin declanșarea de incendii, împiedicarea refacerii ecologice, practicarea braconajului, ducând până la dispariția unor specii. Circulația turistică necontrolată, în grupuri mari, are influențe negative și asupra obiectivelor culturale;

– lipsa unor amenajări specifice, destinate popasurilor, instalării corturilor, în zonele și traseele de mare interes turistic. Produce fenomenul de degradare a peisajului, prin acumulări de deșeuri, gunoaie, etc.;

– distrugeri cauzate de turismul automobilistic prin parcarea și circulația în locuri interzise, cu abatere de la drumurile principale, cu oprirea în poieni, pe malul apelor, prin producerea de gaze de eșapament, zgomot, distrugerea de specii floristice. O intensă circulație turistică, aglomerarea parcărilor conduce la alterarea aerului în zonele turistice;

– exploatarea intensivă a resurselor naturale cu valențe turistice (ape minerale, nămoluri, gaze de mofetă, plaje, apa lacurilor sărate ș.a.). Se impune limitarea exploatării acestor resurse în raport cu valoarea rezervelor omologate, cu asigurarea unei exploatări raționale. Un rol important îl are respectarea perimetrelor hidrogeologice și a normelor sanitare de protecție a hidrozăcămintelor cu valoare balneară;

– structurile turistice de primire, alimentație publică nu prezintă dotări de folosire a energiei alternative, a reciclării și epurării apelor utilizate, a depozitării și compostării gunoaielor.

     În condițiile dezvoltării activităților turistice într-un ritm rapid, fenomenul de impact negativ poate fi exprimat și prin:

– tendința de extindere a structurilor și serviciilor turistice, în loc de utilizare complexă a

dotărilor existente;

– creșterea gradului de urbanizare a localităților;

– afluxul extins de turiști conduce la suprasaturarea infrastructurilor turistice existente și diversificarea formelor de poluare.

     În acest context, în special în zonele turistice care au statut de rezervații și parcuri naționale, se pune problema dezvoltării unui turism de agrement controlat și dirijat (ecoturism).

     Activitățile turistice de agrement într-o arie naturală protejată trebuie să fie în concordanță cu capacitatea de încărcare ecologică și cu particularitățile ecosistemelor existente.

     Amenajarea și valorificarea turistică adecvată și prudentă, ca și gestionarea eficace trebuie să devină punctul forte pentru păstrarea integrității ecologice a unor astfel de resurse.

     Principiul director al dezvoltării agrementului turistic într-o astfel de zonă protejată trebuie să fie acela de exploatare echilibrată a tuturor resurselor naturale, umane și culturale, într-un mod care să asigure satisfacții deosebite turiștilor și posibilități de dezvoltare echilibrată și durabilă a așezărilor turistice aferente. Deși la prima vedere activitățile turistice sunt poate cel mai puțin poluante, totuși în timp ele conduc treptat și la poluarea mediului înconjurător.

     Pe primul loc se situează dezvoltarea excesivă pe orizontală sub influența directă a creșterii populației și a creșterii mediului urban, cu dispariția terenurilor naturale și a pădurilor, și nu în ultimul rând a terenurilor agricole prin extinderea infrastructurii. În al doilea rând, circulația turistică intensă, cu vehicule particulare, în exces de viteză, generează mai multe forme de poluare (a aerului,sonoră, tasarea solului, ș.a.). Evaluarea impactului turismului asupra cadrului natural se traduce prin prezentarea principalelor efecte nedorite care se pot produce și care influențează echilibrul ecologic, al ecosistemelor componente.

     De asemenea, nu trebuie uitat că turismul este legat în dezvoltarea sa – în virtutea efectului multiplicator al activităților turistice – de industrie și agricultură, care practicate în/sau apropierea ariilor protejate conduce la modificări ireversibile asupra mediului înconjurător. Încercările de reducere a impactului negativ, respectarea cerințelor de protecție a mediului, acordarea unui sprijin real unor astfel de activități, realizarea unor colaborări multidisciplinare pot deschide calea dezvoltării durabile a oricărei forme de turism.

CONCLUZII

În urma realizării acestei lucrări se pot trage următorele concluzii, tendințe cu privire la turismul de agrement din Delta Dunarii, se pot pune în evidență punctele slabe și tari ale zonei. Se disting următoarele tendințe ale turismului în Delta Dunării:

un număr mereu crescând de turiști doresc să-și satisfacă hobby-urile și interesele lor speciale, bazate pe natură, activități economice și interese profesionale;

sporirea numărului de vacanțe de durată mai scurtă, aceasta permițând dezvoltarea maimultor destinații turistice, iar pentru satisfacerea cererii, ocazia de a oferi facilități pentruturiști;

turiștii devin mai experimentați și sofisticați și așteaptă atracții de bună calitate, utilități șiservicii pe măsură și tarife /prețuri adecvate calității în călătoriile lor;

călătoriile de afaceri sau pentru congrese, conferințe, reuniuni etc. continuă să se dezvolte,aducând beneficii tot mai mari organizatorilor; multe persoane care participă la astfel deacțiuni sunt în același timp și turiști "de vacanță" care doresc să cunoască zona pe care ovizitează;

sporește numărul turiștilor care sunt preocupați de problemele de mediu natural, prin urmare,cresc căutările unor destinații foarte puțin poluate și fără probleme de mediu; ca urmare aacestor orientări, foarte multe destinații sunt preocupate în adoptarea unor programe dedezvoltare și doresc să încurajeze turismul de bună calitate, care evită problemele de mediu,optimizându-se și beneficiile economice;

turismul utilizează într-o măsură tot mai mare, tehnologia modernă în domenii ca servicii derezervare sau marketing; în ultima perioadă Internet-ul a devenit un mijloc tot mai importantde informare și marketing

Puncte tari:

potențilaul turistic de care dispune această zonă este foarte variat și bogat, atât cel natural catși cel antropic. Cel natural este reprezentat prin peisaje mirifice, formațiuni calcaroase,stimulănd astfel imaginația vizitatorilor.Turismul antropic este reprezentat prin prin tradițiileși obiceiurile încă păstrate.

Numeroasele trasee turistice, puse la dipoziția turiștilor, pentru a ajunge cât mai ușor laobiectivele turistice pe care doresc să le viziteze.

Baza de cazare în dezvoltare, serviciile oferite de acestea sunt dintre cele mai diverse, dar încă în dezvoltare;

Posibilitățile de agrement oferite, diferite sporturi, fiind o zona destul de prielnică pentruastfel de sporturi.

Puncte slabe:

dezvoltarea infrastructurii lasă de dorit, drumurile fiind factorul principal al reținerii turiștilor în ceea ce privește vizitarea acestei zonei;

slaba amenajare a obiectivelor turistice, nefiind suficient amenajate;

lipsa unor investitori importanți, care să facă o infuzie de capital. Investițiile în turism,caracterizate de valoarea mare a cheltuielilor și termen de recuperare îndelungat, au avut mai puține șanse să ia amploare în Deltă. Persoanele care au investit au făcut-o îndeosebi încapacități mici, adresate în special unei clientele atent selectate și nu masei mari a turiștilor.Investitorii străini au evitat domeniul turismului, acest lucru fiind determinat de situațiaeconomică și politică instabilă a României.

valorifcarea insuficientă a potențialului turistic, slaba promovare a acestuia;

pasivitatea autorităților locale în ceea ce privește dezvoltarea turismului prin obținerea definanțări;

Propunerii privind Delta Dunării:

Intensificarea acțiunilor de promovare a produsului turistic oferit, optând pentru mijloacemoderne de promovare precum internetul, care să poată asigura informații necesaremanagementului, printr-o continuă monitorizare a activității de marketing și a celei previzionale;

acțiunile actorilor locali responsabili în luarea deciziilor referitoare la politica mediuluitrebuie să fie direcționate spre dezvoltarea unei conștiințe ecologice, ca răspuns laimperativele ecosistemice: menținerea capacității de autoreglare,la păstrarea potențialităților evolutive;

amenajarea principalelor obiective turistice;

ridicarea nivelului de calitate a serviciilor oferite turiștilor, îndeosebi pentru serviciile deagrement unde se impune și o diversificare a acestora;

refacerea rețelei de drumuri, prioritate având cele care asigură accesul spre punctele deinteres turistic, întrucât mijlocul de transport cel mai frecvent utilizat de turiștii români șistrăini este autoturismul;

redimensionarea raportului dintre calitatea serviciilor și prețul acestora, astfel încât tarifelemari practicate, să fie justificate de o calitate pe măsură.

BIBLIOGRAFIE

Andrei Ștefan, Ghidul Turistic al României, editura Publirom

Angelescu Coralia, Timp liber, agrement, servicii turistice, p. 2

Bădulescu Alina, Prep. Univ. Dorin Bâc, Economia turismului, Editura Universități dinOradea, Oradea, 2006;

Coteț V. Petre, Delta Dunării- geneza și evoluție, “Peuce”, studii și comunmicări de știintelenaturii, Muzeul Delta Dunării, Tulcea, 1971 ;

Cosmescu,I, Turismul fenomen complex contemporan , Editura Economica , Bucuresti, 1998, p.22-23

Cristureanu, Cristiana, Economia și politica turismului internațional, Editura Abeona,București, 1992;

Dinu, Mihaela, Geografia turismului, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2002, p.30

Dumazedier,J.M., Vers une civilisation du loisir, Ed. Du Seuil , Paris, 1978, p.45-46 op. cit. de Ioncica, Maria, Economia serviciilor teorie si practica, Ed. Uranus, Bucuresti, 2003, p.67-68

Giurescu Constantin C., Istoria pădurii românești din cele mai vechi timpuri pânâ astăzi,editura Ceres, Bucuresti,1975.

Ioan C. Petre, Exigente actuale ale pregatirii și utilizarii fortei de munca, Era Socialistă, nr.16/1977.

Ionica M., Economia serviciilor, Editura Uranus, Bucuresti, 1997

Istrate I, Turismul – un fenomen în mișcare, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1988;

Lupu, N, Hotelul. Economie si management . ,Ed All Beck , Bucuresti, 2003 p.91

Minciu R., Manual Eonomia Turismului, Editura Uranus, București, 2000

Nițu Marin, Turismul în Delta Dunării, editura Sport – Turism, București 1977.

Panighiant E., Delta Dunării, Editura Sport-Turism, 1982

Petrescu Ioan Gheorghe, Delta Dunării, editura „Scrisul Românesc”, Craiova, 1967, p.62

Snack O, Baron, Neacsu N., Economia Turismului, Editura Expert, Bucuresti, 2001

Tufescu V., România-Natura, om, economie, Editura Științifică, București, 1974

***Atlas geografic general, Editura Didactica și Pedagogică, București;

***Dezvoltarea turismului în Delta Dunării”, O.C.E.P.T.I., București,1975.

***Fauna din Delta Dunării, Sinteza cercetatorilor de ecologie și biologice din perioada 1961-1975, I.C.P.D.D., Tulcea, 1976,

***Maria Popescu, Delta Dunării – rezervații și monumente ale naturii, Muzeul “DeltaDunării”, Tulcea, 1980; H.C.M. nr. 891/1961; H.C.M. nr 528/1970; Conservarea naturii în Delta Dunării; Academia R.S. România, Comisia pentru ocrotirea monumentelor naturii, București, 1968;

***Problemele protecției naturii în Delta Dunării, Universitatea București,1974;

***Situația păsărilor în Delta Dunării pe teritoriul avifaunistice și număr de specii, I.C.P.D.D., Tulcea, 1977

***“Studiu privind necesarul de mijloace de transport turistic în Delta Dunării”, O.C.E.P.T.I., București, 1976.

*** Zona de vărsare a Dunării-Monografie hidrologică, Institutul de studii și cercetări hidrotehnice, București, 1963;

http://www.caraorman.ro/caraorman/Caraorman.html

http://www.caraorman.ro/caraorman/cherhana/cherhana.html

http://www.caraorman.ro/caraorman/padure/Padure.html

http://www.caraorman.ro/delta/geneza/geneza.html

http://www.caraorman.ro/vacanta/Vacanta.htm

http://www.ddbra.ro/populatie.php#sus

http://www.deltadunarii.info.ro/ro_asezare.htm

http://www.fotodelta.ro/de-vazut/padurea-letea/

http://www.Delta_Dunarii-_descriere_completa_5269.html

http://www.mmediu.ro/master_plan_delta/Cap.4.pdf 

http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2012-04-11-11975239-0-cererea-turistica-rezidentilor-din-romania-anul-2011.pdf

green tourism/turism verde

soft tourism/turism ușor

responsible tourism/turism responsabil

low-impact tourism/turism cu impact redus

new tourism/un nou turism

good tourism/turismul cel bun

ANEXE

Anexa 1 – Top 10 al țarilor care au cele mai multe porturi de agrement, deținatoare ale steagului albastru, in anul 2011 precum si zonele de agrement din aceste 10 țări

Anexa 2 – Harta turistică a Deltei Dunării

Anexa 3 – Fotografii din Delta Dunării

Figura 7 . Muzeul de artă și Muzeul de Științele Naturii Delta Dunării din Tulcea

Figura 8. Exemple de locații de cazare în Delta Dunări, pornind de la un cadru rustic la unul modern

Figura 9. Cetatea Halmyris din Murighiol