Resursele Si Posibilitatile de Dezvoltare Si Modernizare a Turismului In Judetul Buzau

INTRODUCERE

Deși apariția turismului se pierde în negura timpurilor și, în consecință, din cauza lipsei unor informații istorice nu se poate stabili o dată cât de cât certă a detașării sale ca activitate distinctă, se pare totuși că unele forme incipiente de turism s-au practicat din cele mai îndepărtate timpuri. Poate nu ar fi exagerat dacă s-ar afirma că, deși nu au constituit un scop în sine, satisfacțiile turistice ale unor călătorii au vârstă aproximativ egală cu cea a primelor așezări omenești stabile. Afirmația se bazează pe ideea că omul, chiar din cele mai îndepărtate timpuri ale evoluției sale, nu a reușit să producă toate cele trebuincioase subzistenței și, în ciuda mijloacelor precare de comunicație, a căutat să cultive și să întrețină relații cu semenii săi din alte colectivități, prin intermediul schimburilor comerciale, ceea ce a favorizat, inerent, și o lărgire treptată a contactelor, permițând o mai bună cunoaștere reciprocă a colectivităților respective.

Romania se afla la o rascruce a drumurilor europene si este usor accesibila din orice punct cardinal pe caile ferate si pe drumurile transeuropene, pe calea aerului sau a apei (Dunarea, Marea Neagra). Relieful tarii, continand campii, dealuri si munti, este ideal pentru turism.

Turismul reprezinta pentru Romania sectorul economic care dispune de un valoros potential de dezvoltare, neexploatat inca suficient si care poate deveni o sursa de atractie atat a investitorilor cat si a turistilor straini, insa acest lucru este ingreunat de concurenta puternica din partea tarilor invecinate (Ungaria, Bulgaria, Croatia) si de amploarea problemelor legate de competitivitatea turismului romanesc

Teritoriul județului Buzău, leagănul culturii și civilizației române, conservă vestigii care atestă existența omului în regiune din timpuri imemoriale. Unelte și arme din oase sau pietre cioplite au fost scoase la lumină în câteva locuri pe teritoriul județului, cât și obiecte ceramice din Neolitic și Epoca Bronzului aparținând Culturilor Boian, Gumești și Monteoru. Vestigiile din Epoca Bronzului au fost descoperite în regiunea de dealuri, care împreună cu ruinele campului roman de la Pietroasele și ale altor câteva așezări dacice stau mărturie a continuității vieții și civilizației pe acest teritoriu. Numele Mousaios (Buzău) a fost pentru prima dată menționat în scris într-o scrisoare a guvernatorului roman din Dobrogea trimisă lui Vasile cel Mare, episcopul de Capadichia, în anul 376 d.Hr. Scrisoarea menționează existența, pe malurile râului Mousaios, a unei așezări urbane (polis) numită tot Mousaios (Buzău). Documentul se găsește în Biblioteca Vaticanului.

Lucrarea de față își propune să prezinte județul Buzău, așezarea acestuia, principalele ramuri economice, descrierea potențialului turistic, a principalelor atracții turistice și analiza bazei tehnico-materiale precum și modalitățile de dezvoltare și promovare a patrimoniului turistic buzoian si a complexului turististic ,,Orizont Siriu’’.

CAPITOLUL I

SERVICIILE TURISTICE ÎN ROMÂNIA

I.1. CADRU TURISTIC GENERAL

Datorită varietății reliefului țării, a numărul mare de monumente istorice și semnificația lor istorică, a existenței stațiunilor montane cu profil balnear sau stațiuni pentru practicarea sportului aceastea reprezintă elemente ale dezvoltării turismului intern.

ReliefulVarietatea reliefului, în special în zona montană(zona alpină din munții Rodna, Bucegi, Făgăraș, Parâng, Retezat), un număr important de fenomene naturale sau carstice cum ar fi trecătorile de , peșterile Scărișoara, Ialomicioara, Topolnița, precum și rezervele naturale care există în Delta Dunării și pe coasta Mării Negre constituie puncte de atracție pentru turiștii români și străini.

Aspectul cultural constând în tradițiile de etnografie și folclor, precum și săpăturile arheologice (Constanța, Sarmisegetusa, etc), existența unor monumente din Evul Mediu(mănăstirile Neamț, Suceava, Sucevița, etc) reprezinta un alt element care a determinat dezvoltarea turismului și practicarea acestuia.

Zona Mării Negre, pe o lungime de circa cuprinde o serie de stațiuni(Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud, Costinești, Techirghiol, Cap Aurora, Mangalia, Neptun, Jupiter, Venus, Olimp) cu hoteluri moderne, sate de vacanță, facilități pentru practicarea minigolfului, terenuri de tenis, de bowling, precum și cazinouri, restaurante, baruri sau utilități pentru practicarea sportului.

În zona turistică a Mării Negre se adună anual, începând din anul 2000 peste un milion de turiști.

Delta Dunării, zona turistică și rezervație naturală, reprezintă un alt punct de atracție pentru cei care doresc să-și petreacă o parte din concediu în România.

În nordul Bucovinei, județul Suceava rămâne un monument de atracție prin cele cinci mănăstiri care sunt pe lista UNESCO și care fac parte din patrimoniul mondial. Aici vom întâlni Voronețul(construită în anul 1488), Arbore(construită în 1503), Humor(construită in 1530), Moldovița (construită în 1532), și Sucevița(construită în perioada 1582-1600).

În zona centrală a Moldovei, impresionează Cheile Bicazului și frumusețile de pe valea Bistriței, reprezentate prin vestigii istorice cum sunt: Fortăreața Neamț sau mănăstirile Agapia, Văratec etc.

Valea Prahovei, ca și a Timișului sunt atractive pentru doritorul de odihnă, fiind înconjurate de munții Bucegi, Baicului, Piatra Mare și situate relativ aproape de București(120-150Km).

Pe Valea Prahovei există o salbă întreagă de stațiuni, cum sunt: Sinaia, Bușteni, Azuga ori Predeal, mult apreciate de turiști. Brașovul și Poiana Brașov reprezintă o altă zonă de atracție prin faptul că aici se pot practica sportul, escaladarea munților, vânătoarea și există multe alte posibilități turistice.

Zona de nord a Olteniei este una foarte cunoscută din punct de vedere turistic, specifice fiind stațiunile balneoclimaterice Băile Căciulata, Călimanești, Olănești, Gorova și altele, dar și monumentele istorice cum sunt mănăstirile: Cozia, Tismana, Horezu.Mai spre nord, munții Apuseni oferă o panoramă superbă prin reprezentativele peșteri: Pojaru Politei, Urșilor, Scărișoara și de asemenea, existența unor lacuri termale glaciare, unice în felul lor în sud-estul Europei. Mai la nord, zona turistică a Maramureșului este bogată din punct de vedere etnografic, folcloric. Aici vom întâlni faimoasele biserici si mănăstiri din lemn și vom admira costumele și specificul cântecului local.

Din cele câteva aspecte mai sus prezentate, rezultă că turismul reprezintă unul dintre elementele esențiale ale bogățiilor naturale, fiind un domeniu de activitate căruia trebuie să i se acorde o atenție sporită.

Privatizarea în acest domeniu a început mai greu, dar în ultimii ani, acest proces s-a accelerat, exercitându-se influențe și adoptându-se măsuri care să conducă la dezvoltarea turismului, în general, pentru specificul românesc, dar, mai ales, ca punct de atracție pentru turismul internațional.

A căpătat amploare dezvoltarea de noi centre turistice, centre-pilot care au primit sprijin financiar din partea administrației locale și care au atras o serie de investitori străini.Recent asistăm la o creștere rapidă a dezvoltării centrelor agroturistice. Turismul în România a crescut an de an și în această direcție s-au dezvoltat posibilități care să asigure creșterea acestei categorii de servicii în perioada următoare.

I.2 PROGRAME SPECIALE CE VIZEAZĂ DEZVOLTAREA TURISMULUI

Impactul economic al turismului, care se transmite în toate sectoarele economiei unei țări, face necesară adoptarea unei politici de dezvoltare turistică la nivel național. Din cauza numeroaselor sectoare de activitate implicate, politica turistică este de multe ori fragmentată și integrată în diferite politici sectoriale. Această modalitate de acțiune duce la subestimarea aportului turismului la dezvoltarea economică și la neglijarea unui sector care poate contribui la creșterea economică. De aceea, politicile economice de dezvoltare a turismului la nivel național trebuie să aibă în vedere asocierea acțiunilor guvernamentale pentru realizarea unor obiective comune. Instrumentele de politică economică specifică sectorului turistic au ca scop favorizarea dezvoltării turismului, orientarea acestei dezvoltări și obținerea de efecte economico-sociale maxime.

Politicile elaborate la nivel macroeconomic exercită un impact profund asupra activității agenților economici din turism. Acesta deține un rol activ în transformarea mediului și în acțiunile sale asupra altor factori, în scopul realizării obiectivelor pe care și le propune. Mediul oferă întreprinderii un cadru ordonat, însă comportamentul agenților economici trebuie să țină cont de constrângerile specifice generate de politicile economice ale statului.

Instrumentele de politică economică produc anumite efecte asupra obiectivelor. Unele instrumente, cum sunt cele fiscale, monetare sau valutare au tendința de a avea efecte globale, adică acționează asupra mai multor obiective. Altele produc efecte specifice, cu caracter restrâns, acționând numai asupra sectorului turistic. Problema se pune de a afla legătura dintre obiective și instrumente și de a alege pe acelea cu impact mai larg și mai eficiente. Pentru a înlătura fenomenele negative, sistemul economic ar trebui să reacționeze, mai întâi prin ajustarea sau reglarea fluxurilor resurselor și redistribuirea veniturilor și prin adaptarea instituțiilor la noile condiții; când sistemul economic nu reușește să reacționeze adecvat, statul trebuie să acționeze.

Într-o lume perfectă nu există dezechilibre interne și externe; economiile funcționează cu ocuparea deplină a forței de muncă și nu există deficite de performanță. Dar lumea reală este imperfectă și, întrucât dezechilibrele se produc continuu, are sens să ne imaginăm și să tindem către o presupusă combinație, un mix optim de dezechilibre. De fapt, compromisurile efectuate de factorii de decizie în elaborarea politicilor economice constituie un exemplu grăitor în acest sens.

În domeniul serviciilor turistice, în anul 2004, s-a dezvoltat o serie de programe care au avut ca rezultat sporirea numărului de vizitatori și, pe această cale, a încasărilor din domeniul activității turistice. Între programele demarate în anul 2004 și care vor fi continuate și în perioada următoare, amintim:

Programul de dezvoltare a turismului național “Schii in Carpați”.

În cadrul acestui program se au in vedere dezvoltarea și modernizarea stațiunilor pentru practicarea schiului, ca și îmbunătățirea și aducerea la standarde europene a unor stațiuni deja existente, precum și cresterea gradului de securitate a turiștilor.

Efectele acestui program au fost: diversificarea turismului, sporirea calității stațiunilor turistice din zona montană și creșterea numărului de turiști străini care ne-au vizitat.

Acest program este unul de extensie, ce se va finaliza în anul 2007.

Programul “Croazieră pe Dunăre”. În cadrul acestui program s-au urmarit îmbunătățirea structurii și dezvoltarea unor docuri pentru bărci și vaporașe care au fost punct de atracție pentru turiștii străini. În 2003-2004 au continuat lucrarile de modernizare pentru eliminarea poluării, înlăturarea efectelor unor nave abandonate sau macarale, așa încât să se poată vorbi de o dezvoltare a turismului în această zona. S-au creat zone de agrement pe malul Dunării, în special și Giurgiu, unde un număr mare de bucureșteni, dar si cetățeni din alte zone ale țării și-au petrecut timpul liber. Ca efect al măsurilor întreprinse anual, peste 30.000 de turiști au vizitat aceste stațiuni de pe malul Dunării, veniturile din aceste activități au crescut la peste 21 de milioane de euro, existând perspective suplimentare de dezvoltare în perioada următoare.

“România – țara vinurilor ” este un program în care s-a urmărit valorificarea atracției pe care o au zonele viticole și mai ales vinurile românești bine cunoscute de turiști, în special de cei străini, care au vizitat o serie de stațiunia stațiunilor pentru practicarea schiului, ca și îmbunătățirea și aducerea la standarde europene a unor stațiuni deja existente, precum și cresterea gradului de securitate a turiștilor.

Efectele acestui program au fost: diversificarea turismului, sporirea calității stațiunilor turistice din zona montană și creșterea numărului de turiști străini care ne-au vizitat.

Acest program este unul de extensie, ce se va finaliza în anul 2007.

Programul “Croazieră pe Dunăre”. În cadrul acestui program s-au urmarit îmbunătățirea structurii și dezvoltarea unor docuri pentru bărci și vaporașe care au fost punct de atracție pentru turiștii străini. În 2003-2004 au continuat lucrarile de modernizare pentru eliminarea poluării, înlăturarea efectelor unor nave abandonate sau macarale, așa încât să se poată vorbi de o dezvoltare a turismului în această zona. S-au creat zone de agrement pe malul Dunării, în special și Giurgiu, unde un număr mare de bucureșteni, dar si cetățeni din alte zone ale țării și-au petrecut timpul liber. Ca efect al măsurilor întreprinse anual, peste 30.000 de turiști au vizitat aceste stațiuni de pe malul Dunării, veniturile din aceste activități au crescut la peste 21 de milioane de euro, existând perspective suplimentare de dezvoltare în perioada următoare.

“România – țara vinurilor ” este un program în care s-a urmărit valorificarea atracției pe care o au zonele viticole și mai ales vinurile românești bine cunoscute de turiști, în special de cei străini, care au vizitat o serie de stațiuni specifice. Agențiile de turism au acordat o atenție deosebită prezentării, într-un mod profesional, și lansării unor oferte care au fost atractive și bine primite de turiștii străini. Aceste servicii pot fi transpuse în practică și în mod cert, vor avea ca efect sporirea numărului de vizitatori, mai ales străini, interesați în a cunoaște această rezervă și potențialul vinurilor românești. Au avut loc activități de promovare realizate de Ministerul Turismului în cadrul unor târguri și expoziții, în cadrul cărora au fost lansate broșuri și materiale documentare. De asemenea, la aceste târguri au participat agenții și firme turistice din țara noastră, care au promovat, în mod activ vinurile românești în străinătate, organizând activități apreciate de turiști străini.

Programul „Vacanțe în mediul rural”. Acest program are în vedere dezvoltarea turismului rural concomitent cu prezentarea acestuia în vederea atragerii de vizitatori din țară, în special, dar și din străinătate. S-au diversificat programele care au prevăzut servicii în zona rurală, acordându-se o atenție specială programelor pentru tineret. Ca rezultat al acestui program, a crescut procentul turismului rural sau agroindustrial care în ultimii trei ani a cunoscut o dinamică sporită. Serviciile turistice în aceste zone și în cadrul acestui program au beneficiatde prețuri avantajoase și de ghizi care au prezentat o serie de aspecte specifice zonei rurale românești. În același timp, turiștii români și străini au avut posibilitatea să cunoască tradițiile arhitecturale și modul în care s-a dezvoltat satul românesc.

Programul „Steagul albastru”. Acest program a fost introdus în România ca un simbol al recunoașterii internationale a calității stațiunilor românești de pe malul Mării Negre. În anul 2003 au fost realizate programe în șase stațiuni ce au cuprins salba de și Neptun până la stațiunea Olimp. În acest program s-a implicat și organizația nonguvernamentală „Fundația pentru educația mediului”.

Programul „Q” a fost introdus ca un simbol al calității, așa cum se practică în Spania, Franța, Elveția, fiind solicitat de turiști. Acest program va asigura dezvoltarea calității turismului. În concordanță cu acest program, se vor elibera standardele naționale pentru serviciile hoteliere, care vor fi aprobate prin decizii guvernamentale și va fi o campanie în care vor fi implicați agenții comerciali și de turism. Ca rezultat al acestui program, s-a dezvoltat conștiința turiștilor și au crescut calitatea și imaginea pe termen lung pe care o au societățile românești.

Programul de reabilitare a cazinourilor existente. În cadrul acestui program s-au reintegrat în domeniul turistic o serie de stațiuni cu un pitoresc arhitectural deosebit. Printre acestea s-au situat Sinaia, Constanța, Slanic, Moldova, Vatra Dornei , Herculane, care au fost integrate în lanțul internațional de cazinouri. Ca rezultat al acestui program, a crescut clientela, care a determinat un număr important de vizitatori ce au apreciat condițiile existente și au contribuit, prin încasări, la obținerea unor venituri importante.

Programul pentru turiștii cu venituri mici. S-a dezvoltat un program social, acesta fiind, în special, pentru pensionari și turiștii cu venituri mici. Numărul de persoane cu venituri reduse, care au beneficiat de prevederile acestui program, a sporit in 2004 fată de perioadele anterioare.

Programul „Dracula Parc”. Acest program, interpretat ca unul cu specific românesc, a fost cuprins în cadrul programelor organizate pentru turiști. Începând cu anul 2000, s-a pus problema stabilirii unui parc Dracula, care în ciuda unor elemente mai delicate, reprezintă un pas înainte. Ca efect al programului Dracula Parc, turiștii străini au vizitat locurile istorice ce se presupune a fi fost locuite de Dracula.

Schimbarea sitemului de taxare în hotelurile și restaurantele pentru persoanele cu veniturile reduse. Având în vedere valoarea redusă a contribuției statului la dezvoltarea stațiunilor turistice precum și preocuparea de a combate evaziunea fiscală, un asa sistem de taxare va fi elaborat de Ministerul Turismului în colaborare cu Ministerul Finanțelor Publice și acesta se va referi la unitățile turistice nonprofit. Ca efect, a crescut și vor crește veniturile la bugetul statului prin aceea că se vor incasa taxe adiționale. În acest domeniu se așteaptă ieșirea la suprafață a intregii activități.

„România simplu-surprinzătoare”. Acest program este unul promoțional și se adresează pieței turistice, conducând la diversificarea și creșterea, pe scară ridicată, a posibilităților de cunoaștere, devenind o ofertă specifică și foarte atractivă pentru turiști din Germania, Olanda, Austria sau țările scandinave.

Pornind de la faptul că țări cu care suntem în competiție turistică au alocat sume importante la bugetul promoțional (Bulgaria – 10 milioane de euro, Polonia – 11 milioane de euro, Ungaria – 28 milioane de euro, Turcia – 76 de milioane de euro), s-a avut în vedere desfășurarea unei campanii publicitare agresive atât pe plan intern, cât și internțional. Televiziunea, ca principal mijloc media, a participat mai activ la prezentarea unor aspecte turistice.

În domeniul serviciilor turistice, s-a acționat pentru includerea României în cadrul ghidului Euro Travel Guide, România beneficiind de 48 de pagini în care se arată structura stațiunilor turistice, istoricul acestora, turismul rural, gastronomia, vinurile si informațiile hoteliere. Acest ghid este distribuit in peste 45 de țări fiind citit de peste cinci milioane de persoane. Este publicat în 45 de limbi de circulație internațională și are o grafică deosebită.

În anul 2004, cu ocazia participării la târgurile internaționale, s-au editat peste 590.000 de broșuri cu 13.000 de titluri, s-au editat CD-uri, filme publicitare etc., toate acestea contribuind la o mai bună propagandă și prezentare a serviciilor turistice românești.

Info-turism Program. În fiecare capitală de județ, stațiune sau zonă turistică internțională s-au difuzat informații turistice care au putut fi la îndemâna vizitatorilor țării noastre. În felul acesta, a crescut gradul de cunoaștere a frumuseților țării noastre și în plus, a sporit numărul de vizitatori în stațiunile românești.

I.3.INSTRUMENTE DE POLITIĂ COMERCIALĂ FOLOSITE ÎN TURISM

Inclus recent printre necesitățile de consum ale omului modern, turismul își merită pe deplin importanța care i se acordă. Interdependențele din economia mondială, tehnica actuală care, comprimând spatiul și timpul, apropie civilizațiile și popoarele, creează turismului un statut special, fiind o sursă extrem de avantajoasă pentru multe țări sau regiuni. Aportul turismului la dezvoltarea economică determină autoritățile publice din unele state să aplice strategii de politică economică cu un caracter tot mai pronunțat intervenționist, destinate să includă activitatea turistică printre mijloacele de acțiune asupra comerțului exterior și balanței de plați externe. Pentru țările cu un patrimoniu turistic bogat, cu bază tehnico-materială dezvoltată, turismul se manifestă ca un capitol important al exporturilor, oferind piață de desfacere pentru o gama variată de produse și servicii care în alte condiții nu se pot transporta.

Este unanim recunoscut că turismul reprezintă de fapt o marfă „invizibilă” , că veniturile provenite din turism au același rol și importanță ca și cele provenite din exportul de mărfuri, drept pentru care el a devenit obiect de negociere în tratativele care precedau încheierea convențiilor internaționale. Turismul internațional cuprinde două mișcări concomitente, suprapuse: plecarea în străinătate(sosirea în țara de destinație)și sosirea în țara de destinație(plecarea din țara de origine). În mod normal cele două ar trebui să fie de valoare egală. În practică sunt contrare, uneori opuse. Banii cu care pleacă un turist sunt un „import” pentru țara de origine, reprezentând o cheltuială și un „export” pentru țara de destinație, aducându-i un venit. În cazul turismului, nu marfa se deplasează ci consumatorul. Acest aspect implică o abordare specifică a impactului politicii comerciale asupra turismului.

Interdependența dintre turismul internațional și comerțul internațional se manifestă și prin intermediul importurilor destinate consumului turistic. Acestea se exprimă sub forma unei cote de import de completare necesar producției turistice, exprimată prin volumul valoric al consumului turistic. Astfel, se poate determina aportul net al veniturilor din turismul internațional în economia unei țări și se pot adopta măsurile de politică comercială necesare pentru creșterea aportului acestui sector de activitate în balanța de plăți. Obiectivele politicii comerciale pentru sectorul turismului sunt promovarea relațiilor economice internaționale și protejarea acestui important sector al economiei naționale de concurența altor state.

De exemplu, din totalul valorii unui produs turistic o bună parte din ea poate fi comisionul „tour operatorului” și agenției vânzătoare locale, suma ce revine țării de origine; la fel asigurările(în lipsa realizării evenimentului asigurat), plata ghizilor însoțitori, servicii plătite în țara de origine(transportul cu avionul, autocarul etc.). o altă mare parte a prețului plătit poate să fie „returnat” țării de origine prin plata de către țara de destinație a produselor considerate obligatorii și care, neputând fi produse sau certificate în țara de destinație sunt exploatate din țara de origine. Este deci evident că, uneori, în unele țări în dezvoltare, „exportul intern” realizat de acestea din sosirile de turiști din țările dezvoltate sunt inferioare, ca aport valutar încasărilor din activitatea de „lohn turistic”, ceea ce contrazice ideea vehiculată ca o lozincă privind turismul ca factor de dezvoltare al țărilor sărace, acestea ajungând în situația de suporta costurile ale vacanțelor turiștilor din țările bogate.

Nu există nici o țara care să nu recurgă la o anumită cotă de import de completare necesară industriei turistice. Dar în multe țări slab dezvoltate și mai ales în acelea în care dezvoltarea economică este axată pe turism, scăderea substanțială a aportului net turistic poate avea consecințe dezastruoase pentru economia țărilor respective, in situația în care circulația turistică se reduce. Soluția pentru ieșirea din impasul în care se află țările cu economie în dezvoltare este restructurarea ofertei lor turistice, modificarea imaginii turistice prin utilizarea produselor de proveniență autohtonă în mai mare măsură decât cele din import.

Schimburile turistice internaționale sunt reglementate de politica comercială în aceeași măsură cu schimburile internaționale de mărfuri. Serviciile legate de turismul internațional au același impact asupra circuitului economic mondial ca și exporturile sau importurile mondiale.

Diversificarea instrumentelor este o trăsătură a politicilor comerciale contemporane. Pot fi delimitate trei categorii principale de instrumente:

de natură tarifară(vamală), respectiv taxele vamale;

de natură netarifară;

de natură promoțională și de stimulare.

Turismul internațional poate fi afectat de barierele tarifare impuse la importul de bunuri destinate consumului turistic si de echipamentele turistice care funcționează în cadrul producției turistice proprii. Pentru țările primitoare este important să se reducă acest import, favorizându-se o politică de dezvoltare a turismului internațional orientată spre utilizarea și vânzarea produselor locale. În același timp trebuie să se aibă în vedere că renunțarea la importul de completare și utilizarea excesivă a produselor locale ar putea să conducă la descurajarea turiștilor străini de a vizita țara, dacă acest lucru duce la reducerea calității produselor turistice. De aceea, utilizarea instrumentelor tarifare ale politicii comerciale trebuie să se facă cu atenție, în așa fel încât țara importatoare să-și reducă cheltuielile cu importurile de completare și să se realizeze dezvoltarea activităților turistice ce generează creșterea exporturilor de turism.

De asemenea, pot fi folosite și instrumente de natură netarifară. În acest sens, pot fi adoptate măsuri care limitează uneori considerabil fluxurile turistice, cum ar fi dificultăți în obținerea devizelor, interdicția exportului de monedă națională, interdicția utilizării cărților de credit pentru plățile în străinătate, măsuri administrative, vamale etc. Toate aceste măsuri urmăresc încurajarea producției autohtone de turism. Totodată, tot în această categorie mai pot fi introduse contingentele de turism, respectiv stabilirea unui volum valoric maxim sau a unui număr de persoane care să se constituie ca „import turistic” al unei țări. Restricțiile financiare, o altă categorie de măsuri, sunt aplicate în special prin intermediul aprobării alocațiilor de devize, prin cursurile de schimb multiple sau prin reglementarea utilizării instrumentelor de plată, cum ar fi cărțile de credit, cecurile și altele.

Obstacolele netarifare în fața importurilor de turism pot îmbraca și forma de norme, contoare, depozite de garanție, care au drept scop limitarea importurilor destinate industriei turistice proprii. În felul acesta, industria turistică va trebui să producă numai acele produse turistice care se pot obține prin valorificarea rezultatelor propriilor ramuri industriale.

Sigur că libera circulație a persoanelor reprezintă unul dintre drepturile fundamentale ale omului. Din ce în ce mai mult asistăm la liberalizarea călătoriilor și la eliminarea formalităților impuse circulației internaționale a persoanelor. În Europa, Tratatul de , a intrat în vigoare în 1995, prevede libera circulație a persoanelor, în sensul eliminării cerinței vizelor de pașaport, în interiorul spațiului țărilor europene semnatare. Aceasta constituie o facilitate deosebită pentru liberalizarea circulației turistice intra-europene. În plus, la nivel european, se urmărește eliminarea tuturor restricțiilor în calea turismului. Uniunea Europeană și-a propus să angajeze membrii Organizației Mondiale a Comerțului în negocieri de liberalizare a turismului. Concret, Uniunea Europeană țintește spre reducerea barierelor comerciale deformate și care nu sunt necesare, fără a afecta calitatea serviciilor, protectia consumatorilor, securitatea publică și încadrarea în lege.

În aceste condiții, România, ca partener și viitoare țară membră a Uniunii Europene, nu poate face uz de instrumentele de politică comercială de natură tarifară și cele cu caracter tarifar. Ea va face apel la instrumentele promoționale, prin care să realizeze îmbunătățirea imaginii produsului turistic național pe piețele externe, pentru recâștigarea piețelor turistice externe, partenere tradiționale înainte de 1989, și recâștigarea altora noi, pentru stimularea cererii turistice internaționale de vacanțe în România și, implicit, creșterea numărului de turiști care vizitează România. În cadrul instrumentelor promoționale pot fi enumerate:

inițierea unor acțiuni de cooperare internațională, economică și tehnică, în domeniul turismului;

înființarea de noi birouri de informare turistică în străinătate în concordanță cu strategia de promovare stabilită la nivel național;

realizarea, prin birourile de informare turistică, a unor activități de promovare, reprezentare și informare turistică;

participarea la manifestări turistice internaționale(expoziții, târguri, conferințe)

încheierea unor acorduri cu țările vecine în vederea promovării comune a ofertei turistice a zonei geografice din care acestea fac parte

organizarea de vizite de documentare pentru reprezentanții mass-media și formatorii de opinie străini;

realizarea de campanii publicitare în mas-media din străinătate pentru prezentarea ofertei turistice

Se poate aprecia că impactul politicii comerciale asupra turismului românesc a fost minor, nereusind să asigure restabilirea echilibrului extern al țării, ba dimpotrivă s-a concretizat într-o cauză suplimentară de influențare a deficitului balanței de plați externe.

CAPITOLUL II.

TURISMUL SI MEDIUL INCONJURATOR

Ca orice industrie care se dorește competitivă și prosperă, turismul apelează la o „materie primă” capabilă să satisfacă condițiile de calitate solicitate pentru realizarea acestor deziderate. În accepțiunea tuturor ofertanților de turism, „materia primă” folosită de această industrie, o reprezintă mediul ambiant. Păstrarea unui nivel ridicat de calitate a resurselor naturale constituie condiția necesară pentru perpetuarea și dezvoltarea continuă a consumului turistic.

În perioada actuală protecția mediului este problema majoră a umanității. Dezvoltarea industrială și agricolă, comercială și turistică, continuă și intensivă, care a avut loc în secolul XX și mai ales după cel de-al doilea război mondial, a determinat apariția unei poluări și chiar degradări ireversibile a factorilor de mediu.

Calitatea mediului este afectată, în general, de două grupe de factori esențiali:

factori cu caracter obiectiv, rezultați prin manifestarea unor fenomene naturale nefavorabile;

factori subiectivi, cauzați de activități umane.

Printre multiplele activități prin care omul poate contribui la distrugerea mediului se includ și activități turistice, desfășurate nerațional și necontrolat, în teritoriu. Spre deosebire însă de rezultatele nocive pentru mediu, pe care le generează unele îndeletniciri ca, de exemplu, cele industriale, ale căror efecte pot fi, în cel mai fericit caz, limitate, turismul își poate aduce o contribuție proprie, semnificativă, nu numai la stoparea degradării cadrului natural, cauzată de activitățile desfășurate, dar și în direcția protejării și conservării mediului, prin adaptarea unor reglementări specifice și eficiente.

II.1.FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ RESURSELE

NATURALE POTENȚIALE ALE TURISMULUI

În România, una din primele definiții „oficiale” pentru mediul înconjurător este dată în anul 1973 prin legea nr. 9 (Legea Mediului), lege ce este votată în țara noastră doar la un an de asupra mediului ce a avut loc În această lege, mediul este definit ca „totalitatea factorilor naturali (apa, aer, sol, subsol, pădure, orice altă vegetație terestră și acvatică, rezervații și monumente ale naturii) și ai celor creați prin activități umane (așezări omenești) în strânsă interacțiune, influențând echilibrul și determinând condițiile de viață pentru om, de dezvoltare a societății.

Mediul înconjurător înglobează ansamblul factorilor ecologici în cadrul cărora activitatea umană a provocat modificări profunde și de cele mai multe ori irevocabile. Spre deosebire de acest mediu antropizat, ideea de natură conținută în conceptul de mediu sugerează existența unor arii ecologice în cadrul cărora activitatea umană nu a perpetuat circuitele informaționale și energetice ale ecosistemelor originale. Dobândind posibilitatea de a transforma mediul natural, omul nu și-a pus mult timp problema de a acționa rațional în condiții normale de echilibru și dezvoltare a vieții, el sesizând destul de târziu că este în același timp creația și creatorul care îi asigură existența biologică și intelectuală.

Protecția mediului este o problemă a tuturor. Pentru a rezolva această problemă este nevoie, ca la nivelul fiecărei țări, să fie adoptată o strategie generală de protecție a mediului. În 1995 s-a elaborat de către Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecția Mediului „Strategia protecției mediului în România” care, în etapa actuală, înseamnă a defini în linii generale principiile, direcțiile, obiectivele și criteriile de identificare a acțiunilor care să conducă la o dezvoltare durabilă atât economică cât și socială a țării, în condițiile tranziției spre economia de piață și pregătirii aderării României Strategia a reclamat elaborarea Programului național de acțiuni pentru protecția mediului în Europa Centrală și de Est – aprobat de , Elveția, 28-30 aprilie 1993 – ale cărei principii generale au fost însușite și de țara noastră. Programul cuprinde obiective și sarcini concrete, cuantificabile în timp, spațiu și în costuri.

Principiile generale ale strategiei protecției mediului sunt:

Conservarea și îmbunătățirea condițiilor de sănătate a oamenilor, prin corectarea impactului negativ produs de anumite activități poluante, cât și prin măsuri de prevenire a poluării prin introducerea și utilizarea unor tehnologii „curate” în toate activitățile;

Dezvoltarea durabilă, deoarece exploatarea intensă a resurselor conduce la epuizarea acestora. Degradarea mediului înseamnă reducerea potențialului existent de regenerare a naturii, înrăutățirea calității și diminuarea posibilității de refacere a factorilor de mediu: aerul, apa, solul, flora și fauna;

Evitarea poluării prin măsuri preventive, prin aplicarea unor tehnologii nepoluante;

Conservarea biodiversității, ceea ce înseamnă eliminarea poluanților, menținerea ecosistemelor, a capacitații lor de funcționare, a stabilității și a rezistenței lor la dereglări, a productivității și adaptabilității lor;

Conservarea moștenirii valorilor culturale și istorice;

„Cine poluează plătește” – principiu ce stă la baza strategiei de mediu în multe țări;

Stimularea activității de redresare a mediului.

Plecând de la aceste principii și de la condițiile specifice din România, criteriile ce stau la baza stabilirii priorităților privind acțiunile ce trebuie întreprinse pentru ocrotirea mediului sunt:

Menținerea și îmbunătățirea sănătății populației și a calității vieții, ceea ce corespunde primului principiu anunțat al strategiei de ocrotire a mediului;

Menținerea și îmbunătățirea potențialului existent al naturii, ceea ce corespunde principiului dezvoltării durabile;

Apărarea împotriva calamităților naturale și accidentelor prin construcții specifice (ex. îndiguiri pentru inundații sau irigații pentru secete) și măsuri de siguranță adoptate pe baza unor cercetări de specialitate;

Raportul maxim beneficiu/cost. Raportul beneficiu/cost permite ierarhizarea acțiunilor, în așa fel încât cele cu efect maxim să fie aplicate primele. Unele beneficii sunt atât de importante, încât nu pot fi cuantificate, cum sunt îmbunătățirea sănătății oamenilor sau îmbunătățirea biodiversității în ecosisteme. În general, cheltuieli globale pentru protecția mediului, apreciate din experiența altor state sunt de 1,0 – 1,5 din PIB;

Racordarea la prevederile convențiilor internaționale și la programele internaționale privind protecția mediului;

Pregătirea aderării României

Având la bază principiile enunțate, cât și criteriile de selecție a acțiunilor prioritare pentru protejarea mediului în România, programul propriu de acțiune (realizat în conformitate cu reglementările „Programului de acțiune pentru protecția mediului în Europa Centrală și de Est”, Lucerna, 1993) cuprinde obiective ale politicii privind protecția mediului, obiective care trebuie caracterizate de fiecare minister și fiecare agent economic prin acțiuni specifice.

Dezvoltarea civilizației industriale de la mijlocul secolului XIX a produs modificări profunde și accelerate mediului înconjurător datorită solicitării din ce în ce mai mari a resurselor naturale, a extinderii suprafețelor cultivate și a schimbării sistemelor de cultură, a despăduririlor masive pentru obținerea de masă lemnoasă și de terenuri noi pentru agricultură, a intensificării utilizării pășunilor, a dezvoltării exploatării subsolului, precum și a altor activități cu impact asupra mediului. În același timp, civilizația industrială a făcut posibilă o creștere demografică rapidă, a însemnat o puternică dezvoltare a procesului de urbanizare, a creat aglomerări urbane pe arii tot mai extinse, situându-l pe om în condiții de viață noi. Creșterile spectaculoase de producție au permis o mai bună satisfacere a trebuințelor, a nevoilor, iar surplusurile rezultate au stimulat la rândul lor dezvoltarea tehnicii, tehnologiei și productivității, permițând finanțarea de noi activități.

Evoluția teoriei economice și constituirea acestuia în modele agresive în ceea ce privește viața și regulile stabilite de acesta, elimină din calcul factorul natural ce nu poate fi condiționat de preț. Știința economică se consacră exclusiv analizei reproducției: munca și capitalul. Raritatea capitalului este un obstacol pentru dezvoltare, el este deci, obiectul unui avertisment destinat reînnoirii sale.

Ritmurile de creștere a populației, a urbanizării, a preluării resurselor din mediul înconjurător se accelerează, iar natura are propriile sale ritmuri, care nu coincid cu activitățile umane. În timp ce societatea umană face planificări pe termen scurt și cere o amortizare rapidă a investițiilor, reproducerea organismelor vii, capacitatea mediului de a răspunde solicitărilor tot mai mari se înscriu într-un termen foarte lung. Consecințele negative au devenit atât de mari încât întreaga refacere a mediului natural este astăzi periclitată. Pragul critic a fost azi trecut și degradările se repercutează la toate nivelurile, compromițând continuarea activității umane. Astfel, apare obligativitatea de a accepta că sfera economică este o parte dintr-un tot – biosfera – și că activitățile de producție și consum ale omului influețează echilibrul planetar și sunt amenințate, la rândul lor, când acest echilibru se rupe. Amenințările globale asupra mediului amintesc faptul că bunăstarea socială nu se reduce doar la acumularea de bunuri și servicii. Trebuie să se realizeze o revoluție pentru a găsi mijloacele de a înțelege sistemul complex al relațiilor dintre om și natură în cadrul ecosistemului natural.

Utilizarea la scară largă a științei și tehnologiei în scopul dezvoltării industriale s-a făcut cu ignorarea necesitații păstrării în permanență a echilibrului între satisfacerea nevoilor și protecția tuturor componentelor mediului înconjurător. Deteriorarea mediului de către om înseamnă nu numai distrugerea echilibrului ecologic ci și apariția unei reacții inverse de către mediul modificat asupra oamenilor. Noile condiții de mediu sunt mai puțin favorabile pentru viața omului, pentru desfășurarea activităților sale economice, sociale și culturale. Societatea umană a marcat o alterare a mediului de viață și de muncă caracterizat prin poluarea atmosferei cu gaze și pulberi, printr-o intensă poluare sonoră, prin prezența rezidurilor și deșeurilor în cantități tot mai mari, pentru a căror înlăturare se cer importante eforturi, printr-un peisaj care de multe ori provoacă insatisfacții estetice. La toate acestea se adăugă și iraționale expansiune urbană, presiunea demografică, precum și alte erori politice ce au accentuat deteriorarea mediului natural.

Mediul înconjurător a fost privit, până nu demult, doar ca o simplă sursă pentru alimentarea activităților economice specifice societății omenești și ca o arie liberă pentru deversarea tuturor deșeurilor și rezidurilor activității umane, neținându-se cont că ecosfera este supusă unor necontenite transformării în cadrul unor cicluri naturale în care fiecare element își are rolul său în menținerea echilibrului dinamic al întregului sistem.

Poluarea mediului devine una din problemele majore cu care se confruntă omenirea, fiind un fenomen deosebit de complex, cu implicații majore, atât pe plan internațional cât și la nivelul regiunilor și națiunilor, dependent de stadiul de dezvoltare economică și socială al fiecărui stat în parte. Această dependență este urmarea faptului că mediul nu este afectat doar de efectele dezvoltării excesive, proprii țărilor cu nivel economic ridicat, ci, în egală măsură și de efectele subdezvoltării din țările în dezvoltare, lipsa resurselor financiare făcând ca interesele economice să primeze în fața eforturilor făcute pentru protecția mediului; care devin astfel inutile pentru producători prin suplimentarea cheltuielilor de producție și scăderea rentabilității produselor sau serviciilor.

II.2. IMPACTUL POZITIV AL AMENAJARILOR

TURISTICE ASUPRA MEDIULUI

Protecția și conservarea potențialului turistic se conturează ca o problemă distinctă, care solicită colaborarea specialiștilor din domenii variate. Această acțiune poate avea o eficiență corespunzătoare numai „în condițiile asigurării unui cadru juridico – administrativ” de desfășurare, punerea în practică impunând organizarea administrativă, resurse economice, un suport legislativ viabil și o susținută activitate de educație cetățenească.

În scopul protejării și valorificării optime a resurselor turistice cuprinse în zonele, stațiunile și localitățile turistice, Ministerul Turismului (în prezent Autoritatea Națională pentru Turism) a elaborat o serie de acte normative privind organizarea și desfășurarea activității de turism în România (Ordonanța Guvernului 58/1998), amenajarea, omologarea și întreținerea pârtiilor de schi pentru agrement și a traseelor turistice montane (HG 801/1996 și HG 1269/1996), utilizarea turistică a plajei Mării Negre (HG 107/1996), atestarea stațiunilor turistice (HG 77/1996) și se definitivează „Criteriile privind definirea și atestarea zonelor turistice” în care prezentarea mediului înconjurător și a potențialului turistic este o condiție prioritară.

S-au elaborat, de asemenea, norme speciale privind zonele de protecție sanitară în cazul alimentarii cu apă și a utilizării resurselor balneo – terapeutice

(HG 101/1997).

Prin Ordonanța Guvernului nr. 68/1994, devenită Legea nr. 41/1995 privind protejarea patrimoniului cultural național și de monument istoric, componentele acestora, măsurile de protecție a monumentelor istorice, precum și modul de delimitare a acestora și mărimea zonelor de protecție a lor, ce se stabilesc prin documentele de urbanism.

Măsurile ce se impun pe linia protecției potențialului turistic și a prevenirii degradărilor lui urmăresc, în principal:

valorificarea științifică și rațională a resurselor turistice, astfel că rata de exploatare a acestora să nu fie mai mare decât rata lor de reciclare și regenerare, iar intensitatea relațiilor directe sau indirecte a turismului cu factorii de mediu să nu depășească limitele capacitații de suport a acestora;

analiza relației dintre activitatea de turism și activitățile economice poluante în vederea prevenirii degradărilor provocate de factori din alte sectoare de activitate prin semnalarea organelor în drept a surselor de poluare și a acțiunii lor nocive asupra resurselor turistice;

sensibilizarea unităților economice a căror activitate poluantă afectează potențialul turistic;

cunoașterea aprofundată a problemelor pe care le ridică păstrarea echilibrelor ecosistemelor în plan global, teritorial, printr-o analiză temeinică și o mai bună gestionare, rațională, a resurselor turistice ale țării sau pe teritorii mai restrânse (județe, zone), în așa fel încât valorificarea turistică a acestora să fie soluționată în contextul valorificării tuturor resurselor naturale și al protecției mediului înconjurător.

Această corelare se realizează teoretic și practic în cadrul studiilor de sistematizare și organizare teritorială care devin astfel instrumentul principal în mâna organelor de decizie și documentul de bază în amenajarea științifică, rațională și eficientă a teritoriului.

Una dintre măsurile importante de protejare și conservare a potențialului turistic o reprezintă amenajarea și organizarea adecvată și la un nivel superior al zonelor, traseelor sau obiectelor turistice.

Printre aceste acțiuni sunt necesare organizarea și exploatarea turistică a parcurilor naționale și naturale cu asigurarea protecției și conservării lor, ca și amenajarea pentru vizitarea și exploatarea peșterilor, ca obiective turistice de atracție deosebită, îmbogățind și diversificând oferta turistică românească cu noi produse turistice.

Dezvoltarea în perspectivă a turismului de munte necesită organizarea corespunzătoare a zonelor montane prin cunoașterea amănunțită a tuturor peisajelor și domeniilor schiabile, a altor resurse care să ofere baza de proiectare a amenajărilor turistice viitoare (poteci, marcaje, instalare de scări sau cabluri în porțiuni dificile, amenajarea de puncte de priveliște, dotări pentru sporturile de iarnă, conservarea pădurilor, replantări de păduri etc.).

O altă grupă de măsuri este legată de realizarea amenajărilor cu caracter turistic în zonele, localitățile și pe trasee, în legătură cu care se impune o echipare turistică adecvată unui turism modern și ecologic.

Protecția mediului înconjurător și a patrimoniului turistic este influențată în mare măsură și de conștiința ecologică a populației și a sentimentului de dragoste și respectul acesteia pentru natura patriei, locurile istorice și monumentele de artă și arhitectură create de-a lungul timpurilor. Aceasta se poate realiza printr-o susținută acțiune de educație cu privire la mediul și potențialul turistic, acțiune care să se facă la nivelul întregii națiuni, prin insuflarea unei atitudini de respect și responsabilitate față de resursele naturale și create de om în vederea ocrotirii lor.

În vederea dezvoltării unui turism durabil, ele au luat în calcul trei obiective principale:

economic – esențial în identificarea, valorificarea și creșterea gradului de exploatare a resurselor turistice;

social – deosebit prin permanetizarea populației, creșterea gradului de ocupare a forței de muncă, susținerea practicării unor meserii tradiționale și atragerea populației în practica turismului;

ecologic – important pentru evitarea degradării, a poluării mediului și asigurarea unei exploatări echilibrate și pe termen lung a resurselor turistice.

În concordanță cu aceste cerințe, a apărut necesitatea elaborării și adoptării unor planuri naționale de dezvoltare a turismului, menite să permită conjugarea experienței și pozițiilor agenților economici: administrație publică, organizațiile patronale, asociații și organizații profesionale, sociale, sindicale, specialiștii în cercetarea de profil etc..

Planurile de dezvoltare turistică care au la bază prognoze pe termen lung, globale, pe forme de turism, în concordanță cu tendințele piețelor externe și planuri concrete, realizate pe termen mediu (4-5 ani) sau scurt (1-3 ani), elaborate pe regiuni, zone sau forme de turism, sunt fundamentate pe standardele și normele europene privind exploatarea resurselor turistice, dezvoltarea și modernizarea structurilor și serviciilor turistice.

Elaborarea prognozelor și a planurilor de dezvoltare turistică reprezintă principalul punct de susținere a strategiei de realizare a unui turism durabil care presupune, printre altele:

conservarea resurselor turistice naturale și antropice în scopul unei utilizări continue și în perioada viitoare;

creșterea nivelului de trai al comunităților locale;

o mai bună cunoaștere și conștientizare, atât de populația locală, cât și de vizitatori, a ideii de conservare a mediului.

Planificarea turismului reprezintă o formă de control al viitorului, legat de strategia de planificare a mediului. Planificarea ecologică presupune supravegherea și analiza tuturor elementelor de mediu, în scopul determinării celor mai adecvate modele de dezvoltare și amenajare teritorială.

Principalele prognoze și planuri de dezvoltare la nivel național au rol orientativ, de informare și estimare a perspectivelor viitorului. Prin sprijinul direct al statului se poate aprecia cadrul general de protecție a resurselor, de stabilire a regimului de exploatare sau de realizare a unor investiții deosebite.

Planurile pe termen mediu și scurt sunt benefice, îndeosebi pentru sprijinirea dezvoltării locale și regionale.

Educația ecologică pentru ocrotirea naturii, a patrimoniului cultural istoric și a potențialului turistic trebuie făcută permanent pentru toate vârstele, dar este important să înceapă din copilărie. Activitatea de educație ecologică se poate desfășura prin conferințe, expuneri, prin radio și TV, presă, proiecții, excursii, asociații pentru turism și ocrotirea naturii.

Întreaga muncă de educare în materie de ocrotire și protecție a mediului și a potențialului turistic este concepută interdisciplinar, ca un proces continuu și o parte integrantă a educației, în general. Ea cuprinde principalele probleme ale protecției într-o perspectivă mondială, dar privită regional și examinează problemele dezvoltării și creșterii economice în funcție de ocrotirea mediului, insistând asupra cooperării locale, regionale, naționale în rezolvarea tuturor aspectelor legate de poluare.

Analizând toate aspectele privind mediul înconjurător ca potențial turistic se poate stabili că protecția și conservarea lui se realizează în cadrul unei concepții de ansamblu a dezvoltării economice a țării, concepție situată la același nivel de importanță ca și problemele de dezvoltare generală a economiei.

II.3. TURISMUL DURABIL

Dezvoltarea durabilă reprezintă dezvoltarea ce satisface nevoile generațiilor actuale fără a prejudicia interesele generațiilor viitoare. Mediul reprezintă ansamblul de condiții și elemente naturale ale Terrei: apa, aerul, solul, subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice și anorganice, precum și ființele vii, sistemele materiale în acțiune cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale și spirituale.

De și până în zilele noastre, teoria economică analizează direct sau indirect „dezvoltarea”. Visul oricărui capitalist a fost și este dezvoltarea afacerilor sale, cucerirea unor noi piețe, globalizarea. Odată cu creșterea complexității conexiunilor din economia mondială, s-a simțit și nevoia redefinirii de către specialiști a acestui concept. Paradoxal științei economice este că teoriile sale sunt create după analiza fenomenelor, spre deosebire de alte științe în care teoria precede practica (de exemplu, Edison a inventat becul după multe experimente și calcule în laborator, în timp ce piața a fost analizată mult după apariția ei). Așa s-a întâmplat și cu conceptele dezvoltării durabile sau viabile. După douăzeci de ani de expansiune economică fără precedent, abia în anii ’70 apar primele preocupări de redefinire a conceptului de dezvoltare.

Începând cu 1972, anul în care a fost publicat primul raport al Clubului de „Limitele creșterii” și când a avut loc prima Conferință a ONU asupra problemelor de mediu , au fost identificate peste 60 de interpretări ale mediului înconjurător, bunăstării generale și procesului creșterii economice.

Din cele peste 60 de interpretări ale conceptului de dezvoltare, specialiștii s-au oprit la cel ce pare a defini, pentru moment, cel mai bine, rezolvarea problemelor umanității: dezvoltare durabilă. Raportul Comisiei Mondiale pentru Mediu și Dezvoltare (C.M.E.D.) cunoscut și sub denumirea de „Raportul Brundtland” după numele inițiatoarei acestui raport ce poartă titlul „Viitorul nostru comun”, apărut în 1987, definește dezvoltarea durabilă ca fiind acea dezvoltare ce satisface nevoile generațiilor actuale fără a prejudicia interesele generațiilor viitoare.

Dezvoltarea durabilă înseamnă, în plan material, menținerea posibilităților și condițiilor de viață pentru generațiile viitoare, în special a resurselor naturale regenerabile la nivelul celor existente pentru generația actuală, precum și redresarea factorilor de mediu afectați de poluare. În plan spiritual, dezvoltarea durabilă înseamnă mult mai mult; înseamnă conservarea moștenirii faptelor de cultură, realizate de cei din trecut și de cei de azi și dezvoltarea capacitații de creație în viitor, a elitei celor care ne urmează.

Conceptul de dezvoltare durabilă incumbă performanțe pe trei planuri:

de ordin economic – creșterea gradului de exploatare și valorificare a resurselor;

de ordin ecologic – reciclarea, evitarea degradării mediului, reducerea sustragerii terenurilor din circuitul agricol;

de ordin social – creșterea numărului locurilor de muncă, practicarea unor meserii tradiționale, atragerea populației în practicarea turismului, ca măsuri de regenerare fizică și psihică.

Conceptul de turism durabil este legat de procesul de creștere a populației, a nivelului său de trai și a capacitații de suport a mediului natural. Strategia de realizare a unui turism durabil presupune:

respect și grija față de modul de viață al comunităților umane;

creșterea nivelului de viață a habitatelor umane;

conservarea bio-ecosistemului Terrei, a bio-diversității acestora;

reducerea exploatării resurselor epuizabile și păstrarea capacitații de susținere a Terrei;

schimbarea atitudinii individuale în favoarea dezvoltării durabile;

posibilitățile comunităților de a-și păstra propriul mediu ambiant, paralel cu realizarea cadrului național pentru dezvoltarea și conservarea integratoare.

Documentul C.M.E.D. promovează pentru politicile și proiectele de dezvoltare o abordare integrală potrivit căreia, dacă acestea sunt raționale din punct de vedere ecologic, trebuie să determine o dezvoltare durabilă atât în țările în dezvoltare, cât și în cele dezvoltate. În această viziune rolul prioritar revine măsurilor preventive și anticipative fără a neglija însă măsurile corective imediate.

Conferința Națiunilor Unite privind Mediul și Dezvoltarea, a reunit, între 3 și 14 iunie 1992 de Janeiro, 145 de președinți, prim-miniștri sau vicepreședinți, fiind socotită drept cea mai amplă reuniune la nivel înalt din secolul XX.

Cele mai importante documente adoptate la această conferință sunt:

Declarația de asupra mediului și dezvoltării supranumită „Carta Terrei”;

Planul de acțiune intitulat „ Agenda ;

Convenția cadru privind schimbările climatice;

Declarația privind pădurile;

Declarația privind deșertificarea.

Singura instituție creată de către Summit-ul de din 1992 este Comisia Dezvoltării Durabile (CDD), constituirea sa fiind prevăzută în capitolul 38 al Agendei 21: „Aranjamente instituționale internaționale”, iar funcționarea sa înscriindu-se, conform Adunării Generale a ONU, în cadrul Consiliului Economic și Social.

Strategia de realizare a unei dezvoltări durabile are ca problemă centrală existența colectivității umane atât în plan temporal, cât și în plan spațial, precum și realizarea unui sistem coerent care să suporte costurile generate de dezvoltarea economico-socială, de prevenire a poluării și de înlăturare a efectelor negative ale acesteia.

Cerințele minime pentru realizarea unei dezvoltări durabile sunt:

Redimensionarea creșterii economice, având în vedere o distribuție mai echilibrată a resurselor și accentuarea laturilor calitative ale producției;

Eliminarea sărăciei – ce se poate realiza prin satisfacerea nevoilor esențiale pentru asigurarea unui loc de muncă; pentru hrană, apă, energie și sănătate;

Reducerea creșterii demografice necontrolate;

Conservarea resurselor naturale, întreținerea diversității ecosistemelor, supravegherea impactului dezvoltării economice asupra mediului;

Reorientarea tehnologiei și punerea sub control a resurselor acesteia;

Unificarea pe plan mondial a deciziilor privind mediul și economia.

Pentru realizarea acestor cerințe minime sunt necesare strategii care să pornească de la necesitatea protecției mediului, protecție ce trebuie să stea la baza dezvoltării viitoare a societății românești.

Există trei principii majore de dezvoltare durabilă și anume:

Durabilitatea ecologică, asigurătoare a unei dezvoltări suportabile cu menținerea tuturor proceselor ecologice esențiale, mai ales a diversității resurselor biologice;

Durabilitatea socială și culturală, ce garantează o dezvoltare economică favorabilă membrilor societății, compatibilă cu cultura și valorile de cultură și civilizație existente, cu păstrarea identității comunitare;

Durabilitatea economică, având rol în asigurarea unei dezvoltări economice eficiente, resursele fiind astfel gestionate, încât să existe și în viitor. Durabilitatea economică a turismului se definește ca un model de dezvoltare care asigură:

ameliorarea calității vieții în așezările umane care primesc turiști;

posibilitatea de a oferi vizitatorilor experiențe de primă calitate;

păstrarea calității mediului ambiant, element esențial pentru vizitatori și gazde.

Avantajele promovării unui turism durabil, din punct de vedere al protejării mediului, rezidă în următoarele aspecte:

Turismul durabil favorizează înțelegerea efectelor activităților de turism asupra mediului natural, cultural și uman;

Asigură realizarea unei planificări și zonări a teritoriului care să permită o dezvoltare turistică adoptată la capacitatea de suport a ecosistemelor;

Orientează realizarea unor dotări și instalații de agrement, care poate fi benefică și pentru populația locală și poate contribui astfel cu fonduri la conservarea siturilor arheologice, clădirilor și vestigiilor istorice;

Favorizează utilizarea rentabilă a terenurilor cu randament agricol scăzut;

Respectă și asigură cerințele de protecție a mediului, dovedind astfel importanța resurselor naturale și cultural-istorice, pentru creșterea bunăstării economice și sociale a comunităților locale.

pentru Afaceri și Mediul Înconjurător care a avut loc (Canada) în anul 1992, specialiștii din peste 60 de țări au prezentat schimbările majore care au avut loc în sectorul industriei turistice, în ultimul deceniu.

Aceste schimbări au vizat toate aspectele prin care se poate aborda industria turismului, și anume:

1. Politici, legislație, reglementări:

realizarea instituțiilor și cadrului necesar pentru implementarea turismului durabil;

asigurarea conservării și protecției resurselor turistice de bază;

mobilizarea sectoarelor industriei turistice pentru practicarea unui turism durabil în concordanță cu cerințele de mediu;

stabilirea unui cadru legislativ-juridic care să vină în sprijinul agenților de turism, autorităților regionale și locale, pentru corijarea atitudinilor turiștilor față de mediu;

2. În domeniul cercetării și tehnologiei:

identificarea resurselor naturale de bază, cu valențe turistice;

identificare resurselor culturale, cu valențe turistice;

stabilirea cererii turistice viitoare și compararea acesteia cu capacitățile ofertei de a o asigura;

realizarea unei bănci de date și a unei monitorizări prin indicatori specifici care să evidențieze noile oportunități și să sprijine noile decizii de planificare și dezvoltare a industriei turistice în condițiile protejării mediului;

utilizarea tehnologiilor performante pentru proiectarea unui turism receptiv la problemele mediului ambiant, cu aplicarea unor soluții arhitecturale, de inginerie a construcțiilor și de dotare a acestora, fără afectarea mediului și în conformitate cu specificul fiecărei zone;

asigurarea unui management tehnic și practic al circulației turistice pentru protejarea echilibrului ecologic și evitarea degradării mediului.

3. În domeniul economico – financiar:

includerea costului de mediu în încasările percepute pentru activitățile turistice, în ideea că poluatorul trebuie să suporte anumite taxe legate de formele de poluare, prin care să contribuie indirect la conservarea mediului ambiant;

elaborarea unor rapoarte privind gradul de implementare a proiectelor propuse (la nivel internațional, național, regional), a unor acțiuni întreprinse și a schimbărilor legate de adaptarea la cerințele de mediu ale industriei turistice;

utilizarea influenței pieței interne și internaționale pentru identificarea de noi piețe turistice, cu respectarea cerințelor de mediu și realizarea de parteneriate comune pentru punerea în practică a noului concept de ecosistem: element de susținere a turismului durabil;

obținerea de beneficii din marketingul de mediu, prin dezvoltarea și vânzarea unor produse turistice compatibile cu valoarea acestora.

4. În domeniul comunicării și formării:

realizarea unei atitudini deschise în rândul angajaților firmelor de turism și a populației locale față de problemele de mediu;

elaborarea codurilor de practică pentru industria turistică, a standardelor pentru creditul de mediu, în vederea atenuării impactelor;

influența cererii turistice și a motivațiilor de călătorie, prin lărgirea ofertei și a unei mai bune informări a turiștilor, prin aplicarea codurilor de etică turistică;

evaluarea rezultatelor pozitive din trecut, în vederea stabilirii de noi propuneri de dezvoltare durabilă, cu transmiterea proiectelor și experiențelor pozitive prin intermediul organismelor naționale și internaționale.

5. Alte aspecte:

practicarea unei educații active de protecție și în alte sectoare care beneficiază de resursele naturale și culturale ale industriei turistice, cu înțelegerea și a problemelor de mediu;

stabilirea de relații de colaborare cu alte sectoare de activitate implicate în protecția mediului (silvicultură, agricultură, planificare regională etc.);

realizarea de modele și proiecte care să sprijine dezvoltarea durabilă a turismului, cu prezentarea modelelor și posibilităților de aplicare.

CAPITOLUL III. POTENTIALUL TURISTIC AL JUDETULUI BUZAU

3.1. Scurt istoric al judetului Buzau

JUDEȚUL BUZĂU este situat în partea de sud-est a țării, având coordonatele 44050' – 45045', latitudine nordică și 26010' – 27020' longitudine estică. Se învecinează cu județele Brașov și Covasna la nord-vest, Vrancea la nord, nord-est, Brăila la est, Ialomița la sud și Prahova la vest.

– Suprafața județului este de 6103 km2 (2,6% din suprafața României), ocupândlocul 17 între celelalte județe.

– Populația județului Buzău este de 496.214 locuitori (recensământ 2002), ce reprezintă 2,3% din populația țării, ocupând locul 18 între celelalte județe.

– Din punct de vedere al organizării administrative, județul Buzău are 87 de localități, din care 2 municipii (Buzău și Râmnicu Sărat), 3 orașe (Nehoiu, Pogoanele și Pătârlagele), 82 de comune cu 481 sate.

De unde vine numele BUZĂU?

-„Numele Buzău își are originea în radicalul tracic <BUZE>, care se găsește și la noi, pentru că și noi ne tragem din traci – <BUZEOS>. La aceasta s-a mai adăugat sufixul grecolatin AIOS-EUS, care nu mai este astăzi activ decât în formațiile culte, de neologisme latinizate, dar care atunci nu putea da decât BUZEOS-BUZĂU.” (Vasile Pârvan, istoric).

De la apa râului Buzău își iau numele munții Buzăului și, ulterior, orașul Buzău. De la acestea își ia numele apoi și județul Buzău. Prima mențiune documentară despre râul Buzău (pe malul căruia se găseau o serie de așezări omenești) se referă la faptele, credința ortodoxă și martiriul lui SAVA GOTUL (SAVA DE LA BUZĂU), înecat la 12 aprilie 372 d.Hr. în apa râului MOUSAIOS-BUZEOSBUZĂU, de către goții necreștinați conduși de ATHANARIC. Documentul „Pătimirea Sfântului Sava”, redactat în anul 376 d.Hr., se păstrează în copii la Vatican și Biblioteca „San Marco” din Veneția, datând din anul 912, respectiv 916.

– Ziua de 12 aprilie a rămas în calendarul creștin-ortodox ca dată de prăznuire a Sfântului Mucenic „SAVA DE LA BUZĂU”. Din luna mai 1996, „Sfântul Sava” devine patronul spiritual al meleagurilor buzoiene.

– În anul 1991 se pune piatra de temelie a CATEDRALEI ORTODOXE MUNICIPALE „SFÂNTUL SAVA DE LA BUZĂU” de către Episcopul Buzăului și Vrancei, Epifanie, azi arhiepiscop. Prin strădania neostenitului preot prof. dr. Mihail Milea, va fi sfințit acest lăcaș.

– Diviziunile teritoriale – JUDEȚELE – apar în Principatele Române din vechi timpuri. După întemeierea Țării Românești (1330), țara era împărțită în județe conduse de județi, pârcălabi și vornici, care sunt totodată dregători ai orașelor principale din județe și ai județelor înseși.

– Prima mențiune documentară a Buzăului ca târg și punct de vamă apare într-un document intern emis de Dan al II-lea (1420-1431), la 30 ianuarie 1431.

– La 1481 apare prima mențiune documentară a județelor Buzău și Râmnicu Sărat ca unități administrative.

3.2. Asezarea geografica al judetului Buzau

Județul Buzău este una dintre cele mai vechi unități administrativ-teritoriale din țara noastră. Se află situat pe valea râului Buzău și cuprinde unități variate de relief populate din cele mai vechi timpuri.

Descoperirile arheologice (Aldeni, Monteoru) atestă prezența omului pe aceste meleaguri cu peste 4000 de ani în urmă. Orașul Buzău este atestat documentar, ca târg, la 1431, iar Râmnicu-Sărat la 1594. Secolul al VI-lea reprezintă perioada dezvoltării și afirmării multor localități din subcarpați: Cislău, Vintilă-Vodă, Lopătari.

Până în anul 1845, județul Buzău se desfășura din munte peste subcarpați până în câmpie, cuprinzând sectorul dintre râurile Buzău și Râmnic. După 1845, prin desființarea județului Săcueni și includerea sa la Buzău, acesta se extinde spre nord și vest, incluzând cea mai mare parte din Munții și Subcarpații Buzăului și o parte din câmpia Gherghiței, inclusiv târgul Mizil.

Prin împărțirea administrativ-teritorială din 1968 a fost înființat județul Buzău, orașul cu același nume devenind municipiu. Județul Buzău face parte din regiunea de Dezvoltare II Sud-Est, cu sediul la Brăila.

Din punct de vedere al organizării administrative, județul Buzău are 87 de localități, din care:

2 municipii: Buzău (reședința administrativă a județului) și Râmnicu Sărat;

3 orașe: Nehoiu, Pogoanele și Pătârlagele;

82 de comune cu 482 de sate.

Configurația geografică, varietatea peisajului și multitudinea de ape curgătoare și stătătoare au creat condiții propice pentru așezările omenești și continuitatea acestora de-a lungul timpurilor. Pitorescul zonelor de munte și de deal, precum și elementele populare, etnografice și istorice oferă o atracție specială pentru turiști. Munții Buzăului și Munții Vrancei, situați în partea nordică a județului, acoperiți de păduri seculare și pajiști largi cu faună bogată, sunt puncte de interes pentru turiștii care vin aici la odihnă sau pentru pescari și vânători.

Județul Buzău este situat în partea de sud-est a țării, învecinându-se cu județele Brașov și Covasna, către nord-vest, cu județul Vrancea la nord-est, Brăila, către est, cu județul Ialomița, către sud, și cu județul Prahova către vest. Județul se întinde pe aproape tot bazinul hidrografic al râului Buzău care izvorăște din curbura Carpaților.

Ocupând o suprafață de 6102,6 km2, reprezentând circa 2,6% din teritoriul țării, județul Buzău se situează între 44044’ și 45049’ latitudine nordică și 26004’ – 27026’ longitudine estică.

Județul Buzău aparține istoric și geografic Munteniei (Valahia) și este situat, de fapt, la intersecția drumurilor dintre patru mari provincii românești: Transilvania, Moldova, Muntenia și Dobrogea, ceea ce a avut repercursiuni asupra istoriei și dezvoltării economice a zonei.

3.3. Locul turismului buzoian, in turismul romanesc

Turismul, ca activitate economica, poate cauza pagube mari ariilor protejate, in special daca nu sunt administrate adecvat, dar poate aduce si mari beneficii. Presiunile din partea turismului cresc rapid. Presiunile asupra locurilor turistice mai cunoscute cresc, astfel incat ariile naturale valoroase devin din ce in ce mai mult locuri pentru turismul de lunga durata, vizite de o zi si chiar sport. In cateva arii protejate exista pur si simplu atat de multi vizitatori in anumite parti, sau la anumite momente, incat natura si calitatea experientei vizitatorilor sufera;in altele, vizitatorii pot patrunde in cele mai indepartate zone. Facilitatile turistice intra deseori in conflict cu telurile de conservare si strica peisajele naturale; presiunile pentru dezvoltarea unor asemenea facilitati sunt deosebit de puternice in fostul bloc al tarilor est-europene, in timp ce, in unele arii protejate, turismul pur si simplu nu are loc.

Dar, daca este planificat si administrat pentru a fi durabil, turismul poate fi o forta foarte pozitiva, aducand beneficii atat ariilor protejate cat si comunitatilor locale. Turismul va fi binevenit in perimetrul sau in proximitatea ariilor protejate, daca respecta caracterul special al ariei, astfel incat, pagubele si poluarea sa fie minime. Principalele forme de turism agreat in cadrul ariilor protejate sunt:

-turismul bazat pe aprecierea nature;

– turismul cultural si educational ;

– activitatea turistica a grupurilor mici, linistite;

– ecoturismul, in general.

Turismul poate ajuta la justificarea infiintarii ariilor protejate in regiunile marginale, si poate duce la o inviorare a comunitatilor locale din punct de vedere economic si al culturilor traditionale. 

Tehnicile de administrare a vizitatorilor in medii sensibile nu sunt in general bine cunoscute. Desi ele costa deseori timp si bani, venitul pe care il genereaza poate ajuta la acoperirea costurilor. De asemenea, dezvoltarea ecoturismului poate fi legata de industria manufacturiera si de locurile de munca alternative la ferme, pentru a produce elementele necesare unei economii rurale durabile. 

Din ce in ce mai multi tur operatori devin constienti de faptul ca un mediu sanatos si atragator este esential pentru supravietuirea pe termen lung a comertului lor.

Romania si in cazul de fata judetul Buzau ca si-n alte tari din fostul bloc sovietic trebuie sa faca fata impactului turistic .

Se stie ca inainte de 1989 consumul de energie al Romaniei depasea de doua ori pe cel al Frantei care avea o populatie de 50 mili-oane de locuitori. Aparitia unui numar mai mare de pensiuni si hoteluri pe teritoriul jud Buzau a contribuit cu 1,5% la cresterea consumului de energie in ultimii 2 ani pe teritoriul Romaniei.

Degradarea continua a mediului e asigurata si de proasta gestionare a deseurilor industriale sau menajere, in existenta scazuta a reciclarii a unor materiale. Odata cu extinderea unei retele mai mare de hoteluri si pensiuni cantitatea de deseuri a crescut considerabil, cu 30% pe teritoriul jud, Buzau.

Padurile au avut de suferit mult nu doar datorita taierilor necontrolate in special dupa '90 cat si a ploilor acide, eroziunii solului(Padurea Gavana, Padurea Spataru, Padurea Frasinu).

Suprafata de padure de care ar avea nevoie Romania e de circa 40 % din total iar ea are o intindere de aproximativ 22 % din totalul teritoriului. Aceasta datorita profundelor perturbari in structura medilui. 

In ultimul timp turistii tind sa se deplaseze spre locul de vizitat cu transportul lor propriu. Acest obicei intocmit de catre turisti influenteaza in mod considerabil continutul de dioxid de carbon in atmosfera. Mai mult, transportul dispus turistilor de catre judet in zonele de rezervatie publica este unul uzat, care produce poluare aerului intr-un ritm incet, dar sigur. Astfel, Comisia Europeana a constatat depasirea valorilor limita zilnice si anuale la pulberile in suspensie PM10 (Herghelia de la Cislau,  Statiunea balneoclimaterica Sarata Monteoru – comuna Merei).

Un factor de contaminare a solului il are industria energofoga (chimica, metalurgica). Plus la aceasta, turistii veniti sa vada rezervatiile jud. Buzau polueaza mediul prin aruncarea deseurilor(cu referire la ambalajele produselor alimentare pe care le consuma, si nu numai…).

Instruirea turistilor si amendarea acestora s-ar putea considera o solutie impotriva poluarii rezervatiilor cu diferite deseuri, cele mai periculoase fiind cele de plastic si cele metalice care contin in compozitia lor metale grele.

3.4. Potentialul turistic al judetului Buzau

3.4.1. Potențialul turistic natural

„Potențialul turistic natural este alcătuit din totalitatea resurselor turistice puse la dispoziție de cadrul natural al unui spațiu: unități, tipuri și forme de relief; tipuri și subtipuri climatice; ape de suprafață și subterane; etaje de vegetație sau asociații vegetale – incluzând și modificările produse de intervențiile antropice – care prin valoarea și atractivitatea lor justifică deplasări de populație pentru vizitare și care conduc la amenajări de ordin turistic”.

Județul Buzău concentrează în limitele sale cele trei forme principale de relief, care se dispun structural sub forma generală a unui amfiteatru ce coboară în trepte de la zona muntoasă, din nord, către zona de câmpie, din sud, prin intermediul unei zone mediane subcarpatice.

a) Relief și geologie

În nord domină înălțimile Munților Vrancei și ai Buzăului (cu vârful Penteleu de 1772 m), apoi în centru dealurile subcarpatice de curbură (Burdușoaia, Ciolanu-Măgura, Istrița) și în sud zona de șes a Câmpiei Române, cu caracter piemontan, și Câmpia Buzăului, Gherghiței, Râmnicului.

Zona de munte cuprinde în limitele sale munții propriu-ziși ai Buzăului și o porțiune din versantul apusean al munților Vrancei. Ambele subdiviziuni sunt identice ca structură și aspect geografic. Munții Buzăului cuprind de la est către vest masivele Ivăneț, Penteleu, Podu Calului, Siriu și Monteoru, primele patru fiind și cei mai interesanți sub aspectul peisagistic și, deci, turistic.

Ca structură geologică, munții județului Buzău sunt alcătuiți din roci puțin dure, de vârstă paleogenă, adică din alternanțe de gresii, marne, șisturi, ceea ce explică altitudinea lor redusă.

Zona montană cuprinde câteva bazine depresionare intramontane ca Nehoiu-Nehoiași-Bâsca, Gura Teghii, unde, în ciuda eroziunilor și a instabilității solului, s-au format centre rurale cu o populație numeroasă.

Zona subcarpatică ocupă partea centrală a județului, alcătuind o succesiune spectaculoasă de culmi și depresiuni cu valori inedite de peisaj. Este constituită din formațiuni geologice neogene, cutate, unde predomină argile, marne, nisipuri, gresii. Subcarpații din zona Buzăului sunt grupați în patru unități deluroase delimitate de apele curgătoare și individualizate prin structură geologică și poziție geografică.

Câmpia acoperă sudul și estul județului printr-o serie de subdiviziuni desprinse din Câmpia Română: Câmpia Gherghiței, Câmpia Bărăganului de Mijloc, Câmpia Buzăului, Câmpia Călmățuiului și Câmpia Râmnicului. Trecerea la zona colinară se face lent la est de Buzău și mai brusc la vest prin pantele abrupte ale Dealului Istrița.

Principala bogăție o constituie lemnul, în zona de munte. Subsolul este bogat în depozite de origine organică (petrol, cărbune, chihlimbar, calcar) și minerală (sare, gresie, argilă, nisipuri, pietrișuri), iar într-o cantitate mai mică se găsesc: gaze naturale, nisipuri cuarțoase și diatomită. Solurile din zona de câmpie sunt fertile, fiind exploatate pentru agricultură.

Prezența în subcarpați (Istrița, Măgura) a calcarelor a permis demult luarea lor în exploatare. Există numeroase cariere, multe de interes local. Cele mai mari sunt la Ciuta și Viperești. În zona localității Pătârlagele se extrag nisipuri cuarțoase și diatomită. La nord-est de municipiul Buzău (Simileasca), la Berca (Sătuc) și în sud-vestul municipiului Râmncu Sărat se exploatează argilă de calitate superioară, larg folosită în industria materialelor de construcții. Exploatări de petrol sunt în zona Berca.

Prospecțiunile geologice și lucrările de foraje efectuate au evidențiat prezența zăcămintelor de sare la diferite adâncimi: Mânzălești, Bisoca, Brătilești, Goidești, care pot fi exploatate în viitor. Alături de acestea, în subsolul județului sunt semnalate gipsuri și chihlimbar.

Monumente ale naturii. Legea nr. 5 din 06/03/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național prevede în Anexa nr. 2 Zone naturale protejate de interes național și monumente ale naturii, un număr de 15 astfel de zone pe teritoriul județului Buzău, după cum urmează:

Zonele naturale protejate de interes național și monumente ale naturii

din județul Buzău

Tabel. nr. 1

Sursa: Legea nr. 5 din 06/03/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național, Secțiunea a III-a, Anexa nr. 2 – Zone naturale protejate de interes național și monumente ale naturii, județul Buzău (prelucrare)

Cele 13 arii protejate și 2 monumente ale naturii însumează o suprafață de 1780,175 hectare. Ele reprezintă atracții turistice deosebite (Anexa nr. 3), ceea ce impune o descriere a fiecăreia în cele ce urmează.

VULCANII NOROIOȘI

Vulcanii Noroioși Pâclele Mici (comuna Berca) și Pâclele Mari (comuna Scorțoasa) au fost declarați monument al naturii încă din 1924, grație unicității lor în Europa, constituind astăzi o rezervație geologică, botanică și peisagistică, situată în extremitatea estică a Subcarpaților Buzăului, în Depresiunea Berca, între Dealul Balaurului la est și Dealul Banului la vest. Numite impropriu „vulcani”, ridicăturile de formă conică, înalte de 2-, sunt formate prin emanațiile de gaze ce vin din străfundurile pământului și antrenează nămolul în drumul lor spre suprafață. Acesta se scurge spre baza conului într-o mișcare leneșă. În zilele de secetă se usucă și crapă în zeci de bucăți, completând în mod minunat peisajul.

Vegetația lipsește în arealul vulcanilor, dar se regăsește pe margini, constând într-o specie lemnoasă (gărdurarița), precum și ierburi specifice silvostepei, care s-au adaptat solului cu un conținut ridicat în săruri. Toate plantele sunt protejate în cadrul rezervației.

Fauna înregistrează prezența a două specii: scorpionul și termita, specii de animale ocrotite pe teritoriul județului Buzău.

Mirosul de petrol și zgomotul sec al bulelor de gaz care ies la suprafață au dat naștere multor legende și superstiții prin care locuitorii regiunii au încercat să explice acest fenomen geologic unic în Europa.

SAREA LUI BUZĂU (comuna Viperești)

Sarea lui Buzău este o rezervație geologică și botanică, întinsă pe o suprafață de . Se situează la aproximativ nord-nord-vest de Blocurile de calcar de , cu eflorescențe saline generate de izvoare sărate. Flora este reprezentată prin plante halofile: albăstrica, iarba de slatină, ghirinul, sica.

BLOCURILE DE CALCAR DE LA BĂDILA (comuna Viperești) se constituie într-o rezervație geologică, paleontologică întinsă pe o suprafață de 1 ha, situată pe valea Buzăului, între localitățile Rușavățu și Bădila. Rezervația este alcătuită din aproximativ 40 de fragmente de stâncă și conglomerate datând din era mezozoică. Cândva, aceste stânci au constituit un singur bloc pe care apele curgătoare și alți agenți externi l-au transformat în bucăți mai mici.

PĂDUREA CRIVINENI (comuna Pătârlagele) este rezervație forestieră pe o suprafață de 14,10 ha, situată la nord de localitatea Pătârlagele, unde cresc stejarul pufos și elemente mediteraneene în pătura ierbacee.

PĂDUREA BRĂDEANU (comuna Brădeanu) este rezervație forestieră întinsă pe o suprafață de 5,8 ha, situată la 28 km de municipiul Buzău, cu păduri de stejar brumăriu în amestec cu ulm, arțar tătăresc, păr pădureț.

PLATOUL MELEDIC (comuna Mânzălești) este rezervație geologică, zoologică și speologică, cu o suprafață de 67,50 ha. Situat în bazinul superior al râului Slănic din Subcarpații de curbură, între râului Slănic la sud, pârâul Jgheabu la est, pârâul Meledic la nord și pârâul Sărata la vest, are 26 de peșteri, cea de la Mânzălești fiind a doua din lume ca lungime într-un masiv de sare (1257 m).

PĂDUREA „LACURILE BISOCA” (comuna Bisoca) este rezervație forestieră, cu o suprafață de 10 ha, situată pe dealurile Ungureanului.

DEALUL CU LILIECI – CERNĂTEȘTI (comuna Cernătești) este rezervație botanică și zoologică, întinsă pe o suprafață de 3 ha, situată pe malul drept al pârâului Slănic, înainte de confluența sa cu râul Buzău, unde predomină planta numită „liliacul”.

PĂDUREA CU TISĂ (comuna Chiojdu) este rezervație forestieră, întinsă pe 150 ha, situată în Munții Buzăului, în bazinul superior al Văii Nehoiului.

BALTA ALBĂ (comuna Balta Albă) este rezervație botanică și zoologică, situată la 25 km sud-est de Râmnicu-Sărat, având o suprafață de 1012,0 ha. Adâncimea maximă este de 4 m, cu un volum de 5,1 milioane m3. Lacul Balta Albă este unul dintre numeroasele limanuri fluviatile cu apă sărată slab sulfurată, sodică, slab magneziană, înșirate în lungul Buzăului. Specialiștii apreciază că lacul Balta Albă conține apă salmastră 100g/L și importante rezerve de nămol sapropelic, folosit la prepararea produselor cosmetice.

La Balta Albă se pot trata boli reumatismale, neurologice periferice, ginecologice, dermatologice, endocrine. Faima stațiunii s-a redus din cauza revărsării apei dulci din heleșteul de la Boldu, după al doilea război mondial.

BALTA AMARĂ (comuna Balta Albă) este rezervație geologică, întinsă pe 600 ha, cu un volum de 3,6 milioane m3. Este importantă prin multitudinea speciilor de păsări care vin să se cuibărească aici, fiind o rezervație zoologică (ornitologică). Balta Amară nu prezintă importanță terapeutică din cauza caracterului permanent salmastru al apei.

FOCUL VIU – LOPĂTARI (comuna Lopătari), situat în apropierea satului Terca, la 1 km de confluența Slănicului cu pârâul Smoleanu, este un fenomen natural deosebit de interesant, unic în țară, ce constă în emanații de gaze ce ies la suprafață, unde se aprind și ard. Spectacolul creat este deosebit, mai ales pe timp de noapte. Flăcările pot atinge înălțimi de 1,5 m. Locul unde apar aceste flăcări se schimbă, pentru că unele orificii se închid și altele se deschid.

PIATRA ALBĂ „LA GRUNJ” (comuna Mânzălești), situată la confluența pârâului Slănic cu pârâul Jgheab, la baza Platoului Meledic, este un martor de eroziune format din marne civeritice. Grunjul este un tuf vulcanic care se ridică, alb și singuratic, din valea râului, chiar pe marginea drumului ce duce spre Lopătari. Este una dintre cele mai frumoase și ciudate apariții în peisaj, nu seamănă cu nimic din formațiunile întâlnite în România. La prima vedere pare un masiv de sare, dar este alcătuit din marne, roci vulcanice, a căror duritate i-a permis Grunjului să țină piept acțiunii erozive a apelor, care l-ar fi măcinat complet până astăzi.

CHIHLIMBARUL DE LA BUZĂU (comuna Colți) este rezervație geologică întinsă pe 2,52 ha, situată în ulucul Sibiciu-Lopătari, în localitățile Stănila, Colți, Sibiciu, Găvanele, Lopătari, unde chihlimbarul prezintă cele mai valoroase calități în cele mai bogate zăcăminte din țară.

La 70 km de Buzău, pe teritoriul comunei Colți, se află amplasat Muzeul Chihlimbarului, în incinta căruia se poate admira una dintre cele mai spectaculoase colecții de chihlimbar de pe teritoriul țării noastre. Spațiul expozițional, organizat cu sprijinul Muzeului de Istorie Buzău, prezintă obiecte de podoabă constând în inele, cercei, broșe, dar și ustensile folosite la extragerea pietrei, documente originale despre istoria comunei, precum și elemente de artă populară și etnografie.

Muzeul Chihlimbarului a fost construit de locuitorii din Colți în anul 1973 și a fost inaugurat la 14 iunie 1980. Clădirea este asemănătoare unei case țărănești cu trei nivele: demisol, parter și etaj. Sunt amenajate numai parterul și etajul. Este singurul muzeu de acest gen din țara noastră. Fosta mină de chihlimbar se află chiar lângă muzeu.

Exponate deosebite: o bucată de chihlimbar de 1785 grame și o altă bucată de 1500 grame, obiecte de chihlimbar de diferite nuanțe de culori, de la galben transparent până la negru opac, un cercel de chihlimbar care are conservat în el o furnică, o bucată de chihlimbar secționată care păstrează urme din scoarța copacului din care a provenit rășina respectivă.

Tradiția exploatării chihlimbarului din zona Colți datează încă din tipuri îndepărtate, când localnicii săpau cu mijloace rudimentare în munții din apropiere pentru a aduna cât mai multe pietre, pe care le foloseau în scopul comercializării. Fiind uneori singurul mod prin care oamenii își puteau asigura existența, procesul de obținere și prelucrare a chihlimbarului a susținut multă vreme activitatea economică din zonă. Localnicii au utilizat piatra pentru confecționarea obiectelor de podoabă, obiectelor de cult.

Este de apreciat faptul că legislația românească ocrotește aceste formațiuni de interes geologic, botanic, zoologic și, nu în ultimul rând, turistic. Monumentele naturii și rezervațiile prezentate sunt dispuse relativ uniform pe teritoriul județului, ceea ce a determinat ca motivația turistică generată de aceste zone protejate să se manifeste într-un mod omogen atât în zonele de deal, cât și în zonele de câmpie și munte.

Aceste atracții turistice plasate în mediul natural nu sunt valorificate la justa lor valoare. Rezervațiile din localitățile Mânzălești, Bisoca și Colți sunt „exploatate” în interes turistic cu ocazia festivalurilor folclorice din zonă. Majoritatea circuitelor turistice includ doar Vulcanii Noroioși, ca punct de interes turistic, fiind completate cu atracții antropice. Amenajările zonelor protejate lipsesc aproape în totalitate, iar cele care sunt datează cu mult timp în urmă. Interesul pentru renovare și reamenajare se manifestă sporadic.

b) Clima este temperat-continentală, diferențiată în funcție de relief. Temperaturile medii variază între 120C și 140C. Temperaturile maxime se înregistrează în iulie, până la 370C, în timp ce temperaturile minime se înregistrează în februarie până la -260C. Media anuală a precipitațiilor este între 400 mm și 500 mm. Vânturile predominante sunt Crivățul, Austrul, Băltărețul. Vitezele medii anuale ale vânturilor oscilează între 1,4 m/s, în zona de câmpie, și 2,0-6,0 m/s, pe culmile muntoase.

Temperatura aerului

Tabel nr. 2

Grade Celsius

Sursa: Institutul Național de Statistică – Turismul României–Breviar statistic 2002, 2003, 2004, 2005, date înregistrate la stația meteorologică Buzău (prelucrare)

Județul Buzău beneficiază de o medie anuală a temperaturii potrivită pentru practicarea turismului, deși determină sezonalitatea acestui fenomen. Totuși, se pot oferi servicii adaptate sezonului, chiar și în cel rece, când se înregistrează temperaturi negative. Factorii implicați în dezvoltarea turismului din județul Buzău pot promova practicarea turismului în toate anotimpurile. Întreg teritoriul țării este influențat de clima temperat-continentală. De aceea se impune un sistem de consultanță pe tema sezonalității serviciilor turistice în județul Buzău și nu numai, ci și în țară, pe diversele zone turistice ale României.

c) Hidrografia

„Coloana vertebrală” a rețelei hidrografice a județului o constituie râul Buzău, care din totalul de 325 km cât măsoară de la izvoare până la vărsarea în Siret, curge pe circa 140 km între limitele administrative ale județului. Izvorăște din versantul răsăritean al Munților Ciucaș, traversează depresiunea Întorsura Buzăului, unde face un cot de aproape 1800, se îndreaptă spre sud, traversând județul de la nord-vest la sud-est, adunând numeroși afluenți, dintre care cei mai importanți sunt în zona montană – Crasna, Valea Neagră, Siriul Mare și Nehoiu pe dreapta, Zăbrătău, Harțagu, Cașeca pe stânga. În zona subcarpatică are ca afluenți Bâsca Chiojdului și Nișcovul pe dreapta și Sibiciul, Bălăneasa, Sărățelul, Slănicul și Câlnăul pe stânga. Urmează zona de câmpie unde afluenții sunt lipsiți de importanță și cu un debit extrem de scăzut.

Un al doilea râu important ca mărime este Râmnicul, al cărui curs străbate fără afluenți importanți cale de circa 28 km o mică regiune din estul județului.

Tot ca unități hidrografice independente, în sudul județului, se înregistrează existența a două râuri de șes – Sărata și Călmățuiul, al căror debite sărace nu le dau posibilitate să supraviețuiască în timpul verii.

Rețeaua hidrografică a județului Buzău este armonios completată de un important număr de lacuri diferite ca mărime, geneză și stadiu de evoluție. Dintre cele situate în zona montană, cel mai important și totodată exploatat din punct de vedere turistic este Lacul Vulturilor sau Lacul fără fund de ca acțiune a avalanșelor repetate, într-una din polițele structurale ale culmii Mălâei, la altitudinea de , Lacul Vulturilor constituie cel mai jos lac de munte din țară. În apropierea sa, urmele unui al doilea lac, mult mai mare, astăzi complet drenat și invadat de vegetație, alcătuiește ceea ce localnicii numesc „Mlaștina Vulturilor”. Urmează în ordine Lacul Negru, din Masivul Penteleu, Muntele Piciorul Caprei, și Lacul Mociarul, de pe versantul estic al Ivănețului.

De-a lungul albiilor pâraielor ce coboară din munți, întâlnim câteva lacuri formate prin bararea naturală a văii provocată de precipitații abundente (Cașoca, Hânsaru, Joseni, Policiori, Odăile – Bădila, Mlăjet). O altă categorie de lacuri o formează acelea a căror geneză este legată de fenomenele de dizolvare-tasare în zonele cu sare (lacurile Meledic).

În zona de câmpie înregistrăm prezența limanurilor fluviatile: Glodeanu Sărat, Boldu, Amara și Balta Albă, cel din urmă cu deosebită importanță balneo-curativă.

Ape minerale sulfuroase, feruginoase, clorosodice, uneori bogate în iod se află , Nehoiu, Monteoru, Fișici, Balta Albă, Străjeni, Nifon, Lopătari. Izvoarele de cu o temperatură medie de și un debit de aproape pe oră, oferă posibilități de tratament în boli reumatismale. Nămolul de cu un procent redus de substanțe organice și cu o concentrație în săruri de 12471,9 mg/km (în care predomină ionii de clor, sodiu, magneziu), deși cunoscut de foarte mult timp pentru valoarea sa terapeutică, este în mai mică măsură folosit.

d) Vegetația

Pădurile alcătuiesc una dintre importantele bogății naturale ale județului. Zona montană concentrează cea mai mare parte din suprafața acoperită cu păduri și totodată cel mai însemnat volum de masă lemnoasă, floră și faună caracteristice acestei zone. Masive forestiere închegate se extind din vârful Lăcăuț și până în culmea Siriului.

Flora prezintă variații și elemente specifice pentru fiecare din cele trei tipuri de relief: câmpie, deal și munte. La câmpie se dezvoltă o vegetație specifică stepei și silvostepei. În stepă, vegetația a fost modificată de om și înlocuită pe mari întinderi cu plante cultivate. Terenurile, cu excepția islazurilor, văilor și sărăturilor, sunt cultivate cu cereale, floarea-soarelui, leguminoase și mai puțin cu pomi fructiferi și viță-de-vie, deși sunt condiții propice pentru cultivarea unor astfel de plante și această activitate a fost dezvoltată în trecut și recunoscută pe plan național și internațional. Vegetația naturală este reprezentată de specii ierboase: pelinița, pălămida, pelinul, ciulinul, coada-șoricelului, scaietele, spinul, brusturul. Pe lângă terenurile cultivate cresc și plante cu flori frumoase: macul, neghina, cicoarea, mușețelul, păpădia, unele dintre ele având virtuți terapeutice. Foarte răspândite sunt loboda și traista-ciobanului. În stepă vegetația lemnoasă este rară, reprezentată mai ales de salcâm, dud, ulm, plop, tei și arbuști ca măceșul, păducelul.

În silvostepă, pe lângă terenurile ocupate de culturi, apar păduri limitate la arii mai restrânse, rămășițe ale codrilor de altădată, cum sunt cele de , Brădeanu, Văleanca, Crângul Buzăului, Frasinul, Spătaru și cele de la nord-est de orașul Râmnicu Sărat. La sud-vest de municipiul Buzău, în câmpie, se află pădurea Spătaru, rezervație floristică, cu o suprafață de . Aici predomină frasinul pufos. Alături de el vegetează stejarul, stejarul pedunculat, jugastrul, părul pădureț, arțarul tătăresc.

Specii asemănătoare celor din pădurea Spătaru vegetează și în pădurea Frasinu, altă rezervație, cu suprafața de 158 ha, pădure de tip frăsinet de depresiune din silvostepă. Numai aici se găsesc împreună cele două specii de frasin: fraxinus palissae și fraxinus angustifolia.

Zona dealurilor subcarpatice și zona de munte sunt ocupate de păduri etajate astfel: etajul stejarului, etajul fagului, etajul coniferelor și etajul tufărișurilor sau subalpin. Zona subcarpatică este acoperită predominant de stejar în amestec cu fagul, pe măsură ce altitudinile cresc,. Sub influența föhnului și datorită unor condiții topoclimatice specifice, în zona colinară se întâlnesc specii de nuanță submediteraneană-pontică: cărpinița, liliacul sălbatic, mojdreanul, stejarul pufos, aliorul de stepă, migdalul pitic, cârcelul, jaleșul plecat, măciuca ciobanului.

De la altitudinea de începe regiunea dealurilor înalte. În etajul fagului ce se întinde până în jurul altitudinii de cresc: carpenul, teiul alb, paltinul, mesteacănul, dârmozul, crușinul și lianele Hedera Helix și Clematis Vitalva. Dacă în desișul pădurilor de fag sunt puține plante cu flori, în luminișuri se află o abundență de specii: săbiuța, pana zburătorului, sânziana, aliorul, trepădătoarea; în fânețele de pe Bâsca Mare: murul, fragul, năvalnicul. În pădurile de fag și de brad, în locuri umbroase și umede cresc diverse specii de ciuperci, mușchi și ferigi. În unele sectoare, peste jumătate din arboret îl constituie bradul. La această altitudine, în pădurea de fag cresc anemone, leurda, socul roșu.

Ultimul etaj, acela al zonei subalpine, este reprezentat de pajiști întinse cu ierburi și tufărișuri. Pe versanții nordici predomină ienupărul pitic. Pe versanții sudici și sud-estici cresc afinul, merișorul și spre poale, pe terenuri abrupte și umede, arinul verde care formează aici grupuri masive cu sistem radicular bine dezvoltat care oprește declanșarea eroziunilor și alunecărilor de teren.

e) Fauna

Fauna Buzăului nu prezintă specii caracteristice, despre care s-ar putea afirma că sălășluiesc numai aici, dar, favorizată și de faptul că județul concentrează în limitele sale toate formele de relief, este foarte variată, alcătuind un interesant tablou ecologic și cinegetic.

Printre animalele nevertebrate terestre întâlnite aici se numără o serie de moluște, insecte, arahnide diverse, printre care o mențiune aparte o merită scorpionul carpatic.

Vertebratele terestre sunt larg reprezentate de amfibieni (broasca brună de pământ, salamandra, brotăcelul, broasca roșie de munte), reptile (șopârla cenușie, gușterul, șopârla de munte, șerpi neveninoși și, mai rar, vipera), păsări (vrabia, buhnița, cucuveaua, șoimul, grangurul, gaița, pupăza, pițigoiul, sitarul, cucul, ciocănitoarea pestriță, ciocănitoarea verde românească, mai rar întâlnită în restul țării, privighetoarea, mierla, forfecuța, eretele, iar corbul, acvila de munte și cocoșul de munte – ocrotite de lege), mamifere (orbetele, popândăul, hârciogul, cârtița, liliacul, șoarecele de câmp, șoarecele de pădure, dihorul, iepurele, veverița, pisica sălbatică, bursucul, lupul, vulpea, mistrețul, cerbul, iar ursul și linxul – ocrotite de lege).

În apele curgătoare și în lacuri sunt multe specii de viermi, moluște, crustacee, amfibieni și pești – caras, crap, biban și chiar păstrăv și lipan.

Turismul, indiferent de formele sale, se practică în majoritatea cazurilor doar având la bază pitorescul mediului natural. Județul Buzău oferă condiții propice pentru aceasta, atât în ceea ce privește atracțiile naturale, cât și în ceea ce privește caracteristicile atmosferice. Drumețiile, turismul de pescuit și vânătoare, turismul rural sunt forme ale turismului care se practică într-un ambient corespunzător. Chiar dacă nu se remarcă un excedent de resurse dintr-o anumită categorie, distribuția echilibrată a acestora creează premisele dezvoltării unui turism de calitate și durabil.

3.4.2. Potențialul turistic antropic

„Potențialul turistic antropic reprezintă ansamblul de obiective create de societate care îndeplinesc condițiile valorificării pe plan turistic”.

Teritoriul județului Buzău conservă vestigii care atestă existența omului în regiune din timpuri imemorabile. Unelte și arme din oase sau pietre cioplite au fost scoase la lumină în câteva locuri pe teritoriul județului, cât și obiecte ceramice din Neolitic și Epoca Bronzului aparținând Culturii Boian, Gumești și Monteoru. Vestigiile din Epoca Bronzului au fost descoperite în regiunea de dealuri, care împreună cu ruinele castrului roman de la Pietroasele și ale altor așezări dacice stau mărturie a continuității vieții și civilizației pe acest teritoriu.

1. Patrimoniul turistic cultural-istoric

Ordonanța de Guvern nr. 68 din 26 august 1994 și a Legii nr. 41 din 1995 stabilește principalele categorii de obiective antropice:

Monumente și situri arheologice;

Monumente și ansambluri de arhitectură;

Rezervații de arhitectură și urbanism, clădiri, monumente și ansambluri memoriale;

Monumente de artă plastică și comemorativă;

Monumente tehnice;

Locuri istorice;

Parcuri și grădini.

Unitățile administrativ-teritoriale din județul Buzău cu concentrare foarte mare a patrimoniului construit cu valoare culturală de interes național enumerate în Legea nr. 5/2000 sunt municipiile Buzău și Râmnicu Sărat și comunele: Bozioru, Merei, Tisău, Vernești. Atracțiile turistice din aceste zone reunesc atât obiective naturale, de un pitoresc aparte, dar și obiective antropice. (Anexa nr. 4)

Conform clasificării legislative, prezentăm succint patrimoniul turistic cultural-istoric al județului Buzău.

a) Monumente și situri arheologice

Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național, Secțiunea a III-a, Anexa 3 enumeră Valorile de patrimoniu de interes național – monumente istorice de valoare națională excepțională. Pentru județul Buzău sunt enumerate următoarele:

1. Monumente și ansambluri de arhitectură:

Biserică rupestră – Complexul de biserici și chilii rupestre, comuna Bozioru, satul Nucu;

Biserici și ansambluri mănăstirești

Ansamblul fostei mănăstiri brâncovenești – municipiul Râmnciu Sărat;

Ansamblul fostei mănăstiri Bradu – comuna Tisău, satul Haleș.

2. Monumente și situri arheologice:

Așezare eponimă a culturii Monteoru (bronz mijlociu), așezare Cucuteni, necropolă de incinerație, vestigii de locuire în punctul „Cetățuia” – comuna Merei, satul Sărata Monteoru;

Fortificație dacică – Davă dacică în punctul „Cetățuia” – comuna Vernești, satul Cârlomănești.

Vestigiile rupestre de la Aluniș-Nucu-Bozioru amenajate în culmile Munților Buzăului, situate pe raza comunelor Bozioru, Colți, Cozieni Cătina, Nehoiu, Brăești, au caracterul unor spații de cult, dar și de locuit. Cele aproximativ 30 de amenajări rupestre, concentrate într-o zonă restrânsă, sunt unice pe teritoriul Munteniei, după unii cercetători având similitudini cu cele de la Muntele Athos. Cercetările de teren nu au dus precizări sigure cu privire la vechimea lor, datorită lipsei materialului arheologic, singurele indicii fiind doar inscripțiile și semnele care se găsesc în număr mare incizate pe pereții amenajărilor.

Cea mai veche dintre aceste vestigii rupestre pare să fie la Fundul Peșterii, comuna Bozioru, unde apar reprezentări de vârfuri de lance, de săgeți și săbii scurte plasate în epoca bronzului, alături de semne și inscripții cu litere chirilice specifice evului mediu.

b) Monumente și ansambluri de arhitectură

Monumentele și ansamblurile de arhitectură de factură religioasă sunt atracții turistice pentru turismul cultural – religios, reprezentând adevărate izvoare de cunoaștere a istoriei locurilor și a istoriei bisericești.

Episcopia Buzăului, ca oricare altă unitate administrativă de același rang, deși din punct de vedere arhitectonic are regim de mănăstire, dispune de un centru Eparhial în a cărui componență intră: catedrala, paraclisul episcopal, palatul episcopal (reședința ierarhului), clădirea Seminarului teologic, muzeul, clopotnița, biblioteca și Cancelaria Episcopală, precum și chilii.

Catedrala episcopală este ctitoria voievodului Țării Românești, Matei Basarab (1632-1654) și are hramul praznicului Adormirii Maicii Domnului (15 august). De-a lungul timpului, a suferit mai multe transformări, cele mai importante în vremea episcopului Chesarie (1825-1846). Picturile din interior au fost executate în tehnica „fresco”, stil neoclasic, de pitarul Nicolae Teodorescu, conducătorul școlii de zugravi de la Episcopie, ajutat de nepotul său, Gheorghe Tattarescu.

Paraclisul episcopal actual datează din anul 1841. El servește ca locaș de cult pentru practica liturgică a elevilor seminariști și ai școlii de cântăreți bisericești, cât și la oficierea serviciilor religioase prilejuite de serbarea hramului școlii (sfinții Trei Ierarhi – 30 ianuarie).

Muzeul episcopal (Colecția de artă veche bisericească) a fost înființat în 1965. În muzeu se află expuse cele mai importante și reprezentative cărți de cult și cu conținut religios, vase sfinte, cruci sfinte, uși împărătești, etc.

Clopotnița este o clădire monumentală, cu o arhitectură specifică secolului al XVII-lea. Adăpostește trei clopote, dintre care unul din anul 1776.

Episcopia a avut un important rol în dezvoltarea culturală a județului. Pe lângă tipografie, sub patronajul episcopiei s-au înființat și au funcționat în secolele XVIII-XIX mai multe școli: școala slavonească și grecească, școala de gramatici, școala de zugravi, seminarul.

În Episcopia Buzăului (care cuprinde județele Buzău și Vrancea) funcționează 20 de așezăminte monahale, 17 dintre acestea reînființate după decembrie 1989, dintre care în județul Buzău sunt cele de la Barbu, Ciolanu, Rătești, Cârnu, Sfânta Treime – Podul Bulgarului, Găvanu și Poiana Mărului.

Mănăstirea Ciolanu, amplasată pe versantul dealului cu același nume, într-o poiană întinsă și puțin înclinată, este singura dintre așezările monahale ale județului Buzău atestată documentar în secolul al XVI-lea, care și-a continuat existența până astăzi. Mănăstirea Ciolanu este ctitoria lui Dumitru Ciolanu din Buzău, construită în anul 1570. Este cea mai importantă așezare călugărească din Episcopia Buzăului.

Biserica veche a mănăstirii, cea cu hramul Sf. Gheorghe, este singura construcție rămasă din complexul monastic inițial. Într-o inscripție târzie (1857) se consemnează că biserica s-a zidit de Doamna Neaga, soția lui Mihnea Vodă Turcitul. Astăzi, biserica are arhitectura inițială modificată, în secolul al XVIII-lea adăugându-i-se clopotnița.

A doua biserică, de mari dimensiuni, cu hramul „Sfinții Apostoli”, construită în stil neoclasic, cu pridvor deschis, a fost ridicată în timpul episcopului Chesare, în 1828; a fost zugrăvită și pictată de Nicolae Teodorescu.

Complexul Mănăstirii Ciolanu cuprinde și un muzeu în care pot fi admirate icoane, obiecte de cult și veșminte religioase.

Complexul Brâncovenesc din Râmnicu Sărat este o ctitorie a marelui domnitor Constantin Brâncoveanu. Casa Domnească, cu foișor în stil brâncovenesc, ascunde săli spațioase cu tavan în stil gotic, iar în turn se ajunge pe o scară de lemn în spirală. La subsol se află pivnițele, zidite cu cărămidă roșie, în care lumina pătrunde prin ferestre mici, cu ornamentație simplă.

Mănăstirea cu hramul Adormirii Maicii Domnului, amplasată astăzi aproximativ în centrul orașului, este compusă, în interiorul unei incinte patrulatere, dintr-o casă domnească, stăreția, corpuri de chilii și o biserică. Deși pisania de la intrarea bisericii îi prezintă drept ctitori ai mănăstirii pe Constantin Brâncoveanu și pe unchiul său, Mihai Cantacuzino, demersul lor constructiv fiind încadrat în perioada 1691-1697, cercetările arheologice au arătat că o mănăstire exista aici încă din secolul al XVI-lea.

Mănăstirea de la Rătești este o ctitorie a căpitanului Dragomir, de la sfârșitul secolului al XVI-lea, reînființată în anul 1760. Biserica mare, Sfânta Treime, a fost construită în 1884.

Schitul de la Buda, comuna Cislău, Mănăstirea Cornilie, comuna Târcov, Mănăstirea Meledic, comuna Vintilă Vodă, biserica Sf. Paraschiva de la Râmnicu Sărat, singura ctitorie a lui Ștefan cel Mare, servesc pentru slujbele credincioșilor ortodocși din zona respectivă, putând fi valorificate și în cadrul pelerinajelor în județul Buzău.

Monumentele și ansamblurile de arhitectură de factură civilă sunt izvoare ale istoriei populației din zona Buzăului, păstrând „urme” ale trecerii anilor. Au valoare educativă istorică, dar sunt valorificate mult prea puțin din punct de vedere turistic.

Muzeul Buzău, instituție culturală județeană, are următoarele colecții externe:

Colecția de etnografie și artă populară „Vergu – Mănăilă”;

Casa memorială „Vasile Voiculescu”, sat Pârscov, comuna Pârscov;

Colecția muzeală Colți, sat Colți, comuna Colți;

Colecția sătească Cotorca, sat Cotorca, comuna Glodeanu Siliștea.

Muzeul buzoian a luat ființă la 1 iulie 1933, sub denumirea de Muzeul regional al învățătorilor, cu sediul la etajul Școlii primare nr. 1 de fete. În 1934, prin strădania profesorului Constantin Dumitrescu, director al Școlii Normale de băieți „Spiru C. Haret”, este amenajat un muzeu etnografic. Reînființat în 1950, cu piese arheologice de pe șantierele de la Sărata Monteoru și Aldeni, muzeul a fost deschis pentru public în 1953, cu expoziție permanentă din 1955 și reorganizată apoi în anii 1971, 1977, 1980, 1990, 1999-2001. În prezent funcționează cu secțiile: Istorie veche și arheologie, Istorie medie, modernă și contemporană, Secție de artă decorativă, Etnografie, Minerale și Chihlimbar.

Muzeul adăpostește câteva exponate deosebit de interesante:

Lupul de la Cârlomănești, totem dacic din sec I î.Hr;

Cel mai mare chihlimbar din lume, descoperit la Colți, cu o greutate de 3,45 kg;

Singura copie a faimosului tezaur Cloșca cu Puii de Aur, descoperit în 1837, în timp ce se extrăgea piatra pentru construcția Seminarului teologic din Buzău. Datat în secolul al IV-lea d.Hr., acesta cuprindea inițial 22 piese cu o greutate de . După ce descoperitorii au murit, o parte dintre piese au fost distruse sau au dispărut. Tezaurul descompletat este recuperat de statul român, cele 12 piese rămase fiind expuse astăzi în Sala Tezaur a Muzeului Național de Istorie a României.

Muzeul de Etnografie Buzău este situat într-o clădire din secolul al XVIII-lea, fiind un monument de arhitectură. Aici pot fi admirate piese ale portului popular local, ceramică tradițională, obiecte de uz casnic și unelte de muncă.

Muzeul orășenesc din Râmnicu-Sărat adăpostește colecții de arheologie, etnografie, științele naturii și arte plastice din zonele limitrofe.

Palatul Municipal Buzău este un monument de arhitectură laică. Edificiu construit în 1896-1904 după planurile arhitectului Alexandru Săvulescu în stil neoromânesc cu elemente de renaștere italiană, actualmente aici are sediul Primăria municipiului Buzău.

Muzeul Mina de Păcură de la Sărata Monteoru este muzeu comunal și conservă o veche exploatare petrolieră la care s-a folosit o metodă ingenioasă de extragere prin galerie și puț colector ca în minele de cărbuni.

c) Clădiri memoriale

Casa Memorială „Vasile Voiculescu”, comuna Pârscov, a fost construită ca semn de omagiu a marelui scriitor și a fost reamenajată și redeschisă la data de 13 octombrie 1996. Prin fotografii și obiecte personale se recreează o parte din viața și activitatea poetului, locurile în care s-a născut și a copilărit Vasile Voiculescu (1884-1963). Biblioteca Județeană Buzău, cenaclul scriitorilor buzoieni, școala generală și biblioteca din comuna Pârscov au primit, de asemenea, numele „Vasile Voiculescu”.

Pe teritoriul municipiului Buzău au rămas până astăzi o serie de clădiri în care artiști recunoscuți au trăit și au desfășurat activități deosebite, opera unora dintre ei fiind influențată de pitorescul buzoian. Din această categorie amintim: Casa în care a locuit pictorul Ion Andreescu – str. Tudor Vladimirescu nr. 23; Casa în care a locuit scriitorul I.L. Caragiale – str. Gării; Casa în care a locuit artistul V. Leonard – str. Leonard nr. 2; Casa în care a locuit psihologul N. Vașchide – str. Independenței nr. 30; Casa în care a locuit scriitoarea H. Papadat Bengescu – str. Independenței nr. 33; Casa în care a locuit artistul Aristide Demetriad – str. Panduri nr. 136. Aceste clădiri sunt locuite, pentru fiecare dintre ele existând doar o plăcuță comemorativă care amintește trecătorilor valoarea istorică.

d) Monumente de artă plastică și comemorativă

Specificul acestor monumente este dat de ocupațiile oamenilor din zona dealurilor Istrița – Ciolanu, respectiv cioplitul pietrei.

Tabăra de sculptură de la Măgura. Loc unic în țară prin bogatul ansamblu de sculpturi în aer liber, tabăra din apropierea Mănăstirii Ciolanu însumează 256 de lucrări de artă executate în calcar provenit din carierea de la Ciuta.

Concepută și lansată în vara anului 1970, ca rod al înțelegerii și colaborării armonioase dintre Uniunea Artiștilor Plastici și Consiliul popular al județului Buzău, Tabăra de Sculptură de la Măgura a devenit un fapt de artă. Timp de 16 ani, în fiecare an câte 16 artiști au lucrat cele 256 de lucrări. Câteva titluri: Tatăl și fiul, Străbunul, Gânditorul, Omagiu lui Brâncuși, Omagiu lui Tudor Vladimirescu, Pasărea Pădurii, Motiv matern, Stăpâna pădurii.

Tradiția îndelungată a cioplitului pietrei (specifică zonei Buzăului) a născut în anul 1970 ideea „populării” acestei zone cu senzaționale figuri realizate în piatră de către artiștii cioplitori de pe întreg teritoriul județului sau de sculptori recunoscuți pe plan național și în afara granițelor.

Fântâna lui Mihai Viteazul este un grup statuar pe Valea Buzăului ridicat de sculptorul Gheorghe Coman, simbolizând trecerea lui Mihai Viteazul la 14 octombrie 1599 spre Transilvania. Monumentul a fost construit din piatră de Măgura și a fost înălțat, așa cum este inscripționat, din „dorința cetățenilor județului Buzău, cu prilejul împlinirii a 375 de ani de la prima unire politică a Țărilor Române, Muntenia, Transilvania și Moldova, întru cinstirea marelui voievod Mihai Viteazul și a glorioaselor sale oști în fruntea cărora, în toamna anului trecut pe valea râului Buzău spre Transilvania. Măgura, 4 octombrie .

Monumentele ostașilor români ridicate în satele și orașele județului Buzău comemorează sacrificiul făcut de buzoieni pentru libertatea țării și a pământului natal. Se găsesc monumente în memoria eroilor Războiului de Independență: Cislău, Padina, Stăvărăști; monumente în memoria eroilor primului război mondial: Pogoanele, Zărnești, Buzău, Rușețu, Vadu Pașii, Monteoru, Săgeata, Gărjdana, Glodeanu Siliștea, Siriu, Merei, Țintești; monumente în memoria eroilor celui de-al doilea război mondial: Buzău, Valea Sălciilor, Râmnicu Sărat; monumente în memoria eroilor celor două războaie mondiale: Pătârlagele, Șarânga, Joseni, Cănești, Grabicina de Jos, Rușavățu.

e) Monumente tehnice

Clădirea Gării din Râmnicu-Sărat a fost construită în 1892 de inginerul Anghel Saligny.

Lacul de acumulare de la Siriu. În arealul comunei Siriu, pe cursul râului Buzău, a fost finalizat în 1985 un baraj în urma căruia s-a format un lac de acumulare de 10 km lungime, cu o suprafață de 360 ha și un volum de 126,0 milioane m3 la nivelul normal de retenție, având cu scop hidroenergetic. Apele lui pun în mișcare turbinele unei hidrocentrale cu o putere de 42 MW dată în exploatare în 1988. Are folosință complexă: economică, agricolă, piscicultură.

f) Parcuri și grădini

Pe data de 17 ianuarie 1850, domnitorul Barbu Știrbei a atribuit pădurea „Crângul” orașului Buzău spre a-i servi drept grădină publică. Crângul este atestat documentar din timpul domniei lui Radu cel Mare, care înzestrează Episcopia Buzăului cu 600 pogoane din pădurea care cuprindea și Crângul – rămășiță a Codrilor Vlăsiei. În 1876 a fost stabilit definitiv ca pădurea să servească în exclusivitate ca loc de agrement. Au fost executate lucrări de amenajare: noi alei redeschise, a fost betonat heleșteul, s-a construit o nouă clădire pentru bufet, au fost plantați pomi și flori, s-a construit pavilionul pentru muzică, a fost amenajată insula și podul de legătură cu aceasta.

În prezent, Parcul Crâng (circa 10 ha) reprezintă o adevărată oază de agrement pentru locuitorii orașului Buzău; dispune de un lac, un restaurant, statui de bronz, iar în mijlocul parcului se află amplasat „Obeliscul”, dezvelit la aniversarea a 1600 de ani de la prima atestare documentară a orașului Buzău, sculptat de Gheorghe Coman.

Grădina publică din Râmnicu-Sărat are o vegetație bogată și variată, un loc cu debarcader și cu ambarcațiuni, care servesc recreerii locuitorilor din acest oraș.

Aceste monumente care formează patrimoniul cultural-istoric al județului Buzău au caractere diverse, acoperind o largă varietate de motivații și dorințe ale turiștilor. De la monumente religioase la monumente tehnice, de la muzee la parcuri și grădini, toate acestea asigură sau pot asigura un cadrul complex al atracțiilor județului, dezvăluind specificul locului, conservat până astăzi.

Reprezentative sunt monumentele religioase și cele de artă plastică, atât pentru unicitatea lor față de altele din alte județe, cât, mai ales, pentru valorificarea lor turistică de-a lungul anilor.

Ultima perioadă de timp a fost marcată de o oarecare lipsă de interes pentru conservarea, valorificarea și dezvoltarea acestor ansambluri de arhitectură. Pe de o parte se poate afirma că instituțiile abilitate au avut încercări timide de a le valorifica, iar pe de altă parte organismele de conducere locale și județene afirmă că protejarea și valorificarea durabilă este determinată în cea mai mare proporție de atitudinea turiștilor și a populației din zonă.

2. Arta populară și manifestările etnofolclorice

Zona Buzăului constituie o zonă etnografică distinctă în România. Întinzându-se de la munte până la câmpie, satele ocupă străvechi vetre de locuire, confirmate prin continuitatea elementelor de etnografie și folclor. Adunate sau răsfirate, ele sunt formate din gospodării complexe cu case de locuit și bucătării de vară, grajduri, magazii și beciuri, toate înconjurate de grădini cu straturi de flori.

Arhitectura caselor are următoarele caracteristici: sunt construite pe un soclu înalt din piatră de râu care încadrează un parter folosit ca pivniță. Interiorul locuințelor sătești este dominat de cromatica deschisă, dată de albul pereților, al perdelelor, ștergarelor și cearșafurilor de perete, terminate cu o margine ajurată obținută prin înnodare și încheiată cu ciucuri. În zonele Lopătari și Mânzălești se remarcă între decorațiunile de interior țesăturile din păr de capră, folosite ca preșuri și păretare. Obiectele de acest gen confecționate de cunoscuta creatoare populară Adela Petre sunt adevărate tapiserii ale epocii moderne. Covoarele din lână au ornament predominant roata, simbol al soarelui și al cerului, devenit mai târziu simbol al divinității.

Existența pietrei sub învelișul dealurilor buzoiene a favorizat meșteșugul cioplitului. Pe lângă funcțiile ei utilitare, piatra cioplită are și înfățișări de mare valoare artistică: linuri, uluce, ghizduri, vase pentru flori, coloane, bănci, trepte. Mobilierul simplu din lemn de brad sau de stejar, cu ornamente fine și discrete, alcătuite din elemente geometrice de veche tradiție, satisfac nu numai necesitățile interne ale gospodăriri, ci sunt considerate și purtătoare de noroc și sănătate.

Portul se caracterizează printr-o finețe deosebită a materialelor, precum și podoabele de aur. În ansamblul său, costumul popular buzoian se înscrie în tipul carpatic, ale cărui origini se află în portul populației dacice. Costumul popular femeiesc, asemănător în general celui muntean, este reprezentat mai bine decât cel bărbătesc, datorită deosebirilor de la o zonă la alta. El se compune din ie, fotă de lână cu decor în vergi roșii și albe, purtată peste un fustar alb, maramă sau batic din borangic, iar în picioare opinci sau pantofi trași peste ciorapi din lână sau bumbac. Portul bărbătesc este mai simplu și mai comun, compus din cămașă, pantaloni din pânză maro sau din dimie iarna, ciorapi albi, brâu lat, vestă din dimie, opinci, iar pe cap pălării maro sau căciuli pe timp friguros.

Costume populare într-o formă nealterată se mai găsesc în zonele de munte (Gura Teghii, Chiojdu, Cătina și Calvini), pe Valea Slănicului (Mânzălești, Lopătari, Bisoca) și pe Valea Râmnicului (Podgoria, Pardoși, Puiești).

Satele buzoiene de pe Bâsca Chiojdului păstrează locuințele tradiționale, cu obiecte casnice din lemn, țesături de interior și port popular specifice locului, alcătuind o interesantă arie etnografică și folclorică. Casele sunt integrate organic, fiind aranjate în funcție de teren, direcția vântului și a ploii, după soare. Punctul central al satului îl reprezintă biserica, în jurul căreia și-au așezat casele locuitorii acestor sate.

La nivelul comunităților rurale, viața socială se desfășoară în concordanță cu un anume instrument de măsurare a timpului, care să pună în acord varietatea preocupărilor umane cu fenomenele constante ale mediului terestru și cosmic. Aceste legături sunt materializate prin multiple sărbători (Anexa nr. 4) și ritualuri specifice poporului român, cu deosebire, cel buzoian.

Dintre manifestările tradiționale ale județul Buzău, târgul Drăgaica are cea mai lungă istorie, prima mențiune documentară a desfășurării sale în orașul Buzău datând din 26 august 1778. Până la mijlocul secolului al XVIII-lea, Drăgaica – „Târgul de Sânziene” – se ținea pe Muntele Penteleu. De la această dată, Episcopia Buzăului primea toate veniturile ce se realizau la acest târg, în care se vindeau și se cumpărau produse agricole și meșteșugărești locale, dar și ale locuitorilor județelor învecinate. A fost considerat cel mai important târg periodic al Țării Românești și se desfășura în fiecare an, în perioada 10 -24 iunie, ultima zi fiind „ziua Drăgăicii”.

În 1863, autoritățile locale au luat măsuri de reorganizare a târgului: s-a hotărât ca în ziua de 23 iunie să aibă loc un concurs de costume naționale. După perioade de strămutări și diminuarea rolului, în prezent s-a revenit și asupra locului și a datei de desfășurare – târgul Drăgaica are loc anual în perioada 10-24 iunie în orașul Buzău.

Un loc aparte în viața socială a locuitorilor satelor buzoiene îl reprezintă obiceiurile familiale, care au dăinuit până astăzi într-o proporție foarte mare. În cadrul obiceiului de naștere, moașa era un personaj aparte, care îndeplinea practicile legate de acest eveniment. Copilul era botezat de doi nași (un bărbat și o femeie), considerați apoi părinți spirituali ai acestuia, de obicei nașii care au cununat părinții copilului. Nunta a fost și rămâne un eveniment deosebit la care participă o mare parte a satului. Obiceiul pețitului, prin care o rudă apropiată mirelui merge la părinții fetei să ceară consimțământul pentru căsătorie, se păstrează doar în unele zone. Un loc deosebit îl avea zestrea miresei. „Foile de zestre” se mai păstrează și azi în arhivele documentare ale secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea. În aceste foi erau înscrise bunurile cuprinse în zestrea fetei: piese de costum, scoarțe, țesături, ceea ce marchează prezența masivă a pieselor de artă populară și rolul lor în menținerea tradițiilor. Obiceiurile funerare au o mare persistență în zona Buzăului. Se păstrează străvechi elemente ale ritualului magico-religios legat de cultul morților, având la bază credința străveche a continuității vieții după moarte. În nopțile ce preced înmormântarea se face „privegherea”. Bocetele specifice priveghiului capătă unele forme impresionante, marcând momentele mai importante din viața mortului.

În afară de obiceiuri și tradiții, județul Buzău mai conservă și cântece strămoșești în forme aproape nealterate. Lirica populară buzoiană se caracterizează în primul rând prin cântecele de dragoste și de dor, de haiducie, înstrăinare și cătănie. În creația epică, un loc important îl ocupă baladele populare, dintre care se detașează „Balada lui Gheorghelaș”, întâlnită astăzi într-un foarte mare număr de variante pe tot cuprinsul județului, dar mai ales în localitățile Gura Teghii, Siriu, Nehoiu, Cislău, Cătina, Lopătari, Chiliile. Cântecul popular este plin de sensibilitate și frumusețe, în melosul său tremurând lumina și umbra, dragostea și suspinul, nădejdea și bucuria. O serie de manifestări folclorice anuale pun în valoare toate aceste creații populare.

Județul Buzău nu se înscrie în categoria județelor cu zone etnografice reprezentative ale țării. Caracteristicile sale din acest punct de vedere sunt, de fapt, „rămășițe” ale vechilor tradiții și obiceiuri, „modernizate” în spiritul vremii. Nu se remarcă vreun aspect în mod deosebit, dar toate la un loc influențează imaginea etnografică a zonei în sensul valorificării lor în viața de zi cu zi a locuitorilor, care se reflectă și în prestarea serviciilor turistice.

3. Alte resurse antropice

Stațiunea balneoclimaterică Sărata Monteoru, aflată la o altitudine de 86 m, într-o zonă colinară, înconjurată de vegetație bogată, este renumită ca stațiune de cură balneară și de odihnă, fiind inaugurată la 1 iulie 1895. Factorii naturali de cură sunt apele minerale (sărate, bromurate, iodurate, calcice, magneziene, sulfuroase), nămolul mineral de depunere din izvoare sulfuroase (cură naturistă) și bioclimat de cruțare. Indicații terapeutice: afecțiuni postreumatice, neurologice periferice, ginecologice și afecțiuni asociate. În urmă cu trei ani, prin privatizarea spațiilor de cazare, a fost revitalizată baza tehnico-materială, majoritatea hotelurilor fiind clasificate la trei stele.

Pe teritoriul localității Pietroasele sunt prezente cele mai vechi urme de locuire aparținând culturii Aldeni II. În punctul „Poiana Crudului” este locul unde a fost descoperită comoara cunoscută sub denumirea „Cloșca cu puii de aur” sau „Tezaurul de la Pietroasa”, îngropat aici în anul 375 d.Hr. de regele vizigoților Atarnik. Astăzi, colecția se află în Sala Tezaur a Muzeului Național de Istorie a României. Se mai păstrează doar 12 piese, în greutate totală de 19,820 kg de aur.

Pietroasele este, însă, și un nume de rezonanță în viticultura românească. În 1893 s-a înființat una dintre primele pepiniere viticole. Din 1924, devine Stațiunea Viticolă și Oenologică Pietroasa, prima unitate de cercetare de profil din țară. Stațiunea a beneficiat de aportul unor mari oameni de știință. Vinurile de aici – Tămâioasa Românească, Grasa de Pietroasele, Rieslingul, Feteasca Albă, Cabernetul, Băbeasca – au obținut medalii la concursurile naționale și internaționale. În 1965 s-a construit și un combinat de vinificație.

Hergheliile de cai de rasă de la Cislău și Rușețu păstrează încă exemplare cabaline deosebite. Lipsa fondurilor bănești a cauzat restrângerea acestei activității, la ora actuală încercându-se colaborări cu străinătatea pentru relansarea concursurilor specifice pentru rasele de cai. Însă, pentru organizarea acestor activități este absolut necesar ca infrastructura să fie complet îmbunătățită, construcțiile și echipamentele specifice înnoite.

Resursele antropice prezente în județul Buzău întregesc ansamblul resurselor turistice din zonă. Acestea sunt marcate, în marea lor majoritate, de trecerea timpului care „a șters” o parte a specificului zonei, a deteriorat, a învechit irecuperabil unele, dar a creat valoare istorică pentru altele. Folosirea în scopuri civile ale unor construcții (case memoriale, clădiri de gări) a determinat deteriorarea lor. Cerințele pieței, nu întotdeauna de bun gust, „au obligat” transformarea unor manifestări tradiționale ca „târgul Drăgăicii” într-un spectacol al kitch-urilor. Influențele portului modern „au îndepărtat” portul tradițional. Dorința de recreere afectează ultima rămășiță a Codrilor Vlăsiei. Trebuie, însă, menționată intenția administrației stațiunii balneare Monteoru de a reamenaja zona. Aceasta dă speranță turiștilor care îndrăgesc zona Buzăului că potențialul actual va fi valorificat.

3.5. Infrastructura turistica a judetului Buzau

Infrastructura tehnico-edilitară

Strategia județeană privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilități publice adoptată prin Hotărârea Consiliului Județean Buzău nr. 6/2007, are ca obiectiv fundamental îndeplinirea angajamentelor care vizează domeniul serviciilor comunitare de utilități publice pe care România și le-a asumat prin Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană.

Strategia județeană are orizont 2022 și este destinată accelerării, modernizării și dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciilor comunitare de utilități publice.

Serviciile comunitare de utilități publice avute în vedere sunt serviciile de interes public – comunal, orășenesc, municipal, județean și/sau intercomunal – înființate și organizate de autoritățile administrației publice locale, gestionate si exploatate sub conducerea/coordonarea, responsabilitatea și controlul acestora prin care se asigură următoarele utilități: alimentarea cu apă; canalizarea și epurarea apelor uzate; colectarea, canalizarea și evacuarea apelor uzate; salubrizarea localităților și managementul deșeurilor solide; alimentarea cu energie termică în sistem centralizat; transportul public local; iluminatul public.

Strategia județeană privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilități publice își propune următoarele obiective generale:

– atingerea conformității cu prevederile legislației Uniunii Europene aplicabile serviciilor comunitare de utilități publice;

– respectarea angajamentelor asumate de România cu privire la implementarea acquis-lui comunitar aplicabil serviciilor comunitare de utilități publice;

– atingerea conformității cu standardele comunitare privind calitatea si cantitatea serviciilor comunitare de utilități publice;

– creșterea capacității de elaborare, promovare și finanțare a proiectelor de investiții aferente infrastructurii de interes local;

-creșterea graduală a capacității de autofinanțare a serviciilor comunitare de utilități publice și a infrastructurii tehnico-edilitare aferente, corespunzător nivelelor acceptate în Uniunea Europeană;

-satisfacerea cerințelor de interes public ale colectivităților locale și creșterea bunăstării populației;

-modernizarea și dezvoltarea serviciilor comunitare de utilități publice și a infrastructurii tehnico-edilitare aferente, deschiderea pieței, eficientizarea furnizării/prestării serviciilor și creșterea calității acestora.

Consiliul Județean Buzău a stabilit ca politică dezvoltarea serviciilor comunitare de utilități publice în toate localitățile județului prin planuri directoare pe arii geografice care definesc responsabilități cu delimitare pe zone economice.

Corespunzător acestei politici strategice declarate de a se crea un echilibru intre toate cele 87 de unități administrativ-teritoriale au fost determinate 13 zone economice distincte stabilite astfel:

1. Valea Buzăului (cursul superior și mediu): Siriu, Nehoiu, Gura Teghii, Colți, Pănătău, Pătarlagele, Cislău, Măgura, Unguriu, Viperesti, Berca, Vernești, Tisău, Mărăcineni, Buzău;

2. Valea Chiojdului: Chiojdu, Cătina, Calvini;

3. Valea Bălăneasa: Brăești, Odăile, Bozioru, Cozieni, Pârscov;

4. Valea Sărățelului: Chiliile, Cănești, Scorțoasa;

5. Valea Slănicului: Bisoca, Sărulesti, Lopătari, Manzălești, Vintilă Vodă, Beceni, Cernătesti, Săpoca;

6. Valea Câlnăului: Valea Sălciei, Pardoși, Mărgăritești, Murgești, Zărnești, Blăjani, Racovițeni, Poșta Câlnău;

7. Valea Râmnicului: Buda, Topliceni, Grebănu, Podgoria, Râmnicu Sărat, Valea Râmnicului, Râmnicelu, Puiești;

8. Dealul Istrița: Năeni, Breaza, Pietroasele, Săhăteni;

9. Valea Sărata: Merei, Ulmeni, Movila Banului, Mihăilești, Florica, Amaru, Glodeanu Sărat;

10. Valea Buzăului (cursul inferior): Vadu Pașii, Gălbinași, Săgeata, Cilibia, C. A. Rosetti, Robeasca;

11. Câmpia Buzăului: Brădeanu, Glodeanu Siliștea, Scutelnici, Padina, Pogoanele;

12. Valea Călmățuiului: Stâlpu, Țintesti, Costești, Gherăseni, Smeeni, Luciu, Largu, Rușetu;

13. Câmpia Râmnicului: Boldu, Balta Albă, Vâlcelele, Ghergheasa, Ziduri, Bălăceanu, Cochirleanca.

Infrastructura de drumuri

Situația drumurilor publice în județul Buzău la 31.12.2011:

Sursa: Direcția Județeană de Statistică Buzău

Situația străzilor orășenești la nivelul anului 2011:

Sursa: Direcția Județeană de Statistică Buzău

Consiliul Județean Buzău are in administrare o rețea de drumuri județene cu o lungime de peste 930 km. În fiecare an, administrația județului Buzău alocă sume considerabile destinate efectuării de lucrări de reparații și imbunătățire a unor tronsoane de pe aceste drumuri, potrivit necesităților identificate de către specialiștii Direcției pentru

Administrarea Patrimoniului și Investiții din cadrul Consiliului Județean Buzău. Prin realizarea acestor lucrări, se urmărește asigurarea unui trafic rutier în condiții cât mai bune pentru toți cei care folosesc aceste drumuri, localnici sau turiști.

Două proiecte foarte importante ale Consiliului Județean Buzău vizează refacerea a 60 km drumuri, în cadrul proiectului Marea infrastructură pentru zonele cu potențial turistic demonstrat, care să permită accesul la podgoriile buzoiene și atracțiile turistice din zonă, respectiv drumul de acces către Vulcanii Noroioși. Drumul pornește din localitatea Pietroasele, care are o încărcătură istorică deosebită, tranzitează stațiunea balneoclimaterică Sărata Monteoru, apoi, prin Vernești, ajunge la Mănăstirea Ciolanu și Tabăra de sculptură Măgura, având ca punct de atracție Fântâna lui Mihai Viteazul, situată pe DN10, care face legătura județului Buzău cu județul Brașov. Inițial, în cadrul acestui proiect era cuprins și tronsonul de drum dintre Berca și Vulcanii Noroioși, însă, în urma eforturilor Consiliului Județean, acest tronson a fost finalizat în anul 2006, reprezentând cea mai mare investiție realizată la nivelul județului Buzău, cu fonduri europene.

Serviciul de transport public local este organizat și funcționează în baza OG 86/2001 privind serviciile de transport public local de călători, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile Legii nr. 102/2006 pentru aprobarea OUG 109/2005 privind transporturile rutiere, cu modificările și completările ulterioare. Serviciul de transport public local la nivelul localităților este organizat si funcționează prin operatori de specialitate pentru transportul public local de călători. Pentru transportul elevilor, în 18 localități s-au stabilit 36 de trasee, pe care se efectuează 72 de curse, utilizând mijloacele auto achiziționate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și date în administrare Inspectoratului Școlar al Județului Buzău. Serviciul de transport public local este organizat sub nivelul calităŃii si cerinŃelor stabilite prin legislația națională și comunitară, atât în ceea ce privește numărul curselor, traseelor, mijloacelor de transport utilizate precum și a calității serviciilor oferite cetățenilor.

Programul multianual privind transportul public local până în anul 2017, cuprins în Anexa 4 a Strategiei județene privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilități publice prevede o suplimentare a numărul de mașini cu 130, valoarea estimată a acestora fiind de 14.425.000 euro. 37 dintre acestea, în valoare de 12.150.000 euro sunt prevăzute a fi achiziționate la nivelul municipiului Buzău, din fonduri proprii.

Reteaua de transport a judetului Buzau permite deplasarea facila intre locati, fie catre obiective turistice, fie catre zone sau regiuni de vizitare. Turistii au la dispozitie reteaua de transport feroviar, exitand gari in orasele si municipiile judetului si in majoritatea comunelor.

Transportul se poate faci si cu autocarul sau microbuzul. De exemplu, din Autogarile Sud sau Nord din Buzau, turistii pot ajunge la Sarata Monteoru, Pietroasele, la Viespesti, Naeni, Berca, Manzalesti si in multe alte comune mai aproiate sau mai indeparate.

O alta modalitate de transport in judetul Buzau este sistemul rent a car.

Judetul Buzau face parte din regiunea de Dezvoltare 2 Sud-Est, cu sediul la Braila.

Legaturile judetului cu celelalte zone din tara:

Drumul European E 85 (sau DN 2) dinspre Bucuresti sau dinspre Suceava, Bacau, Focsani;

DN 1B spre Ploiesti;

DN 10 spre Brasov (itinerary pe Valea Buzaului);

DN 2B spre Braila;

Magistrala feroviara – linia 500 – de importanta europeana (Bucuresti-Ploiesti-Buzau-Focsani-Bacau-Suceava).

Trasee cultural-turistice din județul Buzău:

1. Municipiul Buzău (120 km N-E de București, pe DE 85)

În municipiul Buzău , traseul turistic poate include vizitarea următoarelor obiective:

–         Ansamblul Episcopiei Buzăului- (monument istoric)

–         Palatul Comunal-Primăria municipiului- (monument istoric)

–         Biblioteca județeana Vasile Voiculescu- (monument istoric)

–         Muzeul Județean Buzău- (monument istoric)

–         Parcul Crâng- (monument istoric)

–         Ansamblul Conacului Marghiloman- (monument istoric)

–         Biserica Sf. Îngeri- (monument istoric)

–         Biserica Buna Vestire- (monument istoric)

–         Parcul Tineretului.

2. Municipiul Râmnicu Sărat (35 km E de Buzău, pe DE 85)

Aici, în programul de vizitare se pot include;

–         Primăria municipiului -(monument istoric)

–         Muzeul Municipal Râmnicu Sărat și întregul Complex brâncovenesc (monument istoric)

–         Fostul penitenciar -(monument istoric)

–         Biblioteca municipală-(monument istoric)

–         Parcul orașului

–         Gara nouă -(monument istoric)

–         Biserica Sf. Dumitru – (monument istoric)

–         Biserica Sf. Voievozi- Câța  (monument istoric)

 3. Buzău- Vernești-Berca (cca 35 km N de la Buzău)

Traseul poate include:

Biserica Buna Vestire , com. Vernești;

Șantierul arheologic de la Cârlomănești, com. Vernești;

Ansamblul Conacului Cândeștilor, com. Vernești;

Ansamblul Fostei mânăstiri Berca, com. Berca;

Mânăstirea Rătești, com. Berca;

Vulcanii Noroioși, com Scorțoasa.

 4. Buzău – Tisău- Măgura- Pârscov

Traseul, în lungime de cca. 35 km cuprinde:

–         Mânăstirea Barbu, com. Tisău;

–         Ansamblul Fostei  mânăstiri Bradu, com. Tisău;

–         Tabăra de sculptură de la Măgura (colecție a Muzeului Județean Buzău);

–         Mânăstirea Ciolanu, com. Tisău;

–         Schitul Nifon, com Măgura;

–         Fântâna lui Mihai Vitezul de la Ciuta;

–         Casa memorială Vasile Voiculescu de la Pârscov (colecție a Muzeului Județean Buzău).

5. Buzău – Vernești- Măgura- Cislău- Pătârlagele – Colți- Aluniș (cca.85 km de Buzău)

Traseul poate include:

–         Ansamblul Conacului Cândeștilor, com. Vernești;

–         Ansamblul Bisericii Intrarea in biserică a Maicii Domnului, sat Ciuta, com. Măgura;

–         Herghelia de la Cislău;

–         Muzeul Chihlimbarului de la Colți (colecție a Muzeului Județean Buzău);

–         Ansamblul rupestru de la Aluniș, com. Colți;

–         Bisericile monument istoric de la Sibiciul de Sus și Mărunțișu, oras Pătârlagele.

 6. Buzău- Vernești- Unguriu- Pârscov – Cozieni – Bozioru (cca. 60 km de la Buzău)

–    Obiectivul principal al acestui traseu îl constituie așezările rupestre de la Nucu Bozioru (monumente istorice de valoare națională). La întoarcere, poate fi vizitată Casa memorială Vasile Voiculescu de la Pârscov (colecție a Muzeului Județean Buzău).

 7. Buzău- Vernești- Cislău- Pătârlagele- Nehoiu – Siriu (cca. 90 km de Buzău, pe DN 10)

Traseul poate include obiectivele din localitățile mentionate , ținta fiind barajul și lacul de acumulare al hidrocentralei de la Siriu și Cimitirul Eroilor din aceiași localitate. La întoarcere, de la Ciuta, se poate intra spre comuna Tisău, unde se pot vizita Mânăstirea Ciolanu și Tabăra de sculptura in aer liber de la Măgura.

8. Buzău- Cernătești- Vintilă Vodă- Mânzălești (cca. 70 km de la Buzău)

 Este o zonă cu un peisaj deosebit, principalele obiective care pot fi vizitate fiind:

–         Ansamblul Bisericii Sf. Împărați, com.Săpoca;

–         Biserica Sf. Nicolae – Vintilă Vodă;

–         Colecția de artă populară de la Căminul Cultural din Mânzălești și Tabăra de sculptură in lemn de la Meledic.

Se poate continua drumul spre comuna Lopătari, unde se afla Focul viu.

3.6. Baza materială turistica a judetului Buzau

Județul Buzău, aflat la tangența provinciilor românești, a fost de timpuriu traversat de negustorii care comercializau mărfurile dintr-o provincie în alta; de unde și necesitatea amenajării unor spații de cazare în „târgul Buzăului”.

Prima formă de spațiu de cazare a fost hanul. Denumirile lor luau adesea numele proprietarului. Astfel, în 1831 exista Hanul „Vasile Butnaru” din Buzău, despre care se știe că avea și grajduri pentru circa 30 de cai. În 1865 funcționau în Buzău 4 hanuri: „Costache Iliescu”, „Gheorghe Gherman”, „Hagi Jecu” (pe locul actualului palat Comunal) și „Coroana de Aur”.

Primul hotel a fost deschis în 1867 – „Hotelul Moldavia”. A fost reînscris la Tribunal în 1897, proprietar fiind Pascal Angelescu. Ulterior s-au deschis hotelurile Transilvania, Europa, Dacia, C.I. Bădescu.

Numărul unităților de cazare turistică din județul Buzău a avut un traseu ascendent, după cum se poate vedea în Figura nr. 1, care prezintă evoluția înregistrată în anul 2011 față de anul 2010.

Figura nr. 1

În prezent sunt înregistrate 35 de unități de cazare în județul Buzău, în anul 2011 fiind deschise 1 hotel, 1 pensiune urbană și 1 pensiune rurală în plus față de anul 2010. Unitățile de cazare din județul Buzău reprezintă doar 1,630% din totalul unităților de cazare din România. Sunt încercări timide de dezvoltare a turismului, marcate și de lipsa de interes antreprenorial al persoanelor fizice sau de lipsa de interes pentru dezvoltarea afacerilor în turism ale persoanelor juridice.

Capacitatea turistică exprimată în locuri-zile a crescut de la 1804 locuri în anul 2010 la 1899 în anul 2011, reprezentând 1,55% din numărul total de locuri pe țară. Diferența este influențată atât de creșterea numărului de unități de cazare, cât și de dezvoltarea celor existente, cu precădere în cazul motelurilor, ceea ce a determinat creșterea numărului de turiști. Numărul de locuri-zile în taberele de elevi și preșcolari a scăzut de la 640 la 603 locuri, deoarece aceste structuri de primire sunt redimensionate, reamenajate conform cererii turistice. Taberele din zonă funcționează de peste 15 ani și necesită o dezvoltare în ceea ce privește amenajările și echipamentele care sunt baza prestării serviciilor de bază și suplimentare pentru copii.

Deși baza materială s-a dezvoltat și s-a diversificat, gradul de ocupare a scăzut, cu excepția pensiunilor urbane.

Figura nr. 2

Creșterea gradului de ocupare se înregistrează în cazul pensiunilor turistice urbane, ca efect al faptului că și în județul Buzău s-a practicat turismul de afaceri, iar tarifele pentru aceste structuri de cazare sunt mai mici decât cele pentru hotel. Pentru celelalte structuri de primire, fenomenul este de scădere, fiind efectul lipsei de promovare la nivel județean a turismului. Se constată o lipsă de preocupare la nivelul Consiliului Județean în ceea ce privește dezvoltarea turismului sub toate formele sale, precum și elaborarea unor programe strategice în acest domeniu.

Alături de baza tehnico-materială, infrastructura stă la baza desfășurării activității turistice la nivelul exigențelor contemporane. Aflat la interferența celor trei mari provincii românești, județul Buzău a beneficiat de timpuriu de o bună rețea de comunicații.

Încă din secolul al XIX-lea a fost realizată calea ferată care unea capitala țării cu Moldova. Gara Buzăului (ridicată în perioada anilor 1873-1874) este un important nod feroviar, de aici plecând linii ferate spre Brăila-Galați, Constanța, Brașov, precum și o linie locală spre Nehoiu. Teritoriul județului este traversat de magistrala feroviară București-Buzău-Bacău-Suceava.

La Buzău se poate ajunge cu autoturismul pe Drumul European E85 (DN 2) dinspre București sau dinspre Suceava-Bacău-Focșani. De la Buzău se poate ajunge la Ploiești pe DN 1 B, la Brașov pe DN 10 (pe Valea Buzăului), iar spre Brăila pe DN 2 B.

Rețeaua căilor de transport a județului Buzău cuprinde drumuri publice și cale ferată. Din lungimea totală a drumurilor, sunt drumuri naționale, drumuri județene și drumuri comunale. Densitatea rețelei de drumuri și a rețelei de cale ferată la 1000 km2 este de drum public și cale ferată.

În anul 2002, județul Buzău dispunea de următoarele facilități:

număr de locuințe: 188761;

rețea de apă: 1101 km (55 localități);

rețea canal: 185,5 km (7 localități);

conducte de gaze: 339, 2 km (9 localități).

În trimestrul IV 2005 s-au efectuat lucrări de extindere și modernizare a rețelelor de utilități publice, după cum urmează: alimentare cu apă – 3,3 km, drumuri comunale și județene – 12,8 km, gaze naturale – 3,0 km.

Extinderea rețelelor de utilități în comunele din zonele de deal și de munte va influența pozitiv intențiile de amplasare a structurilor de primire turistică și, deci, dezvoltarea turismului.

3.7. Forme de turism practicate in judetul Buzau

Cadrul natural, varietatea și complexitatea peisajului, îndeosebi în munți și zona subcarpatică, dar și la câmpie, la care se adaugă un adevărat tezaur istoric, etnografic și folclor oferă turiștilor o mare gamă de satisfacții, atrăgătoare pentru ochi, minte și suflet.

Turismul receptor în județul Buzău capătă diferite forme, în funcție de factorii de mediu (sezonalitatea), infrastructură și factorii ce țin de turistul însuși (locul de proveniență, gradul de mobilitate, motivația deplasărilor).

În anul 2005 s-a înregistrat un număr de 63 226 de sosiri în județ, reprezentând 1,089% din totalul sosirilor la nivelul țării. Principalele forme de turism practicate de acestea au fost următoarele:

turismul de sejur de durată medie caracterizează cu precădere programele turistice balneare și cele desfășurate în taberele școlare. Sejurul scurt are caracter sezonier și se manifestă prin deplasări pentru recreere și agrement în zone apropiate de localitatea de reședință. Cele mai preferate sunt zonele de deal, în apropierea pădurilor și a unei ape curgătoare, în special râul Buzău. Un alt tip de manifestare este deplasarea către zonele unde se află cea de-a două reședință sau către zonele în care locuiesc rudele apropiate care au nevoie de ajutor în agricultură.

turismul de circumstanță este generat de târgurile și serbările care au loc la nivelul județului.

turismul de agrement este forma de turism practicată de turiștii locali (cei din județ) care doresc să profite de frumusețile naturii, de turiștii din afara județului care doresc să viziteze punctele de interes turistic, să participe la manifestările folclorice. Se organizează excursii și sejururi scurte. În județul Buzău există condiții practic nelimitate pentru practicarea drumeției în toate zonele montane și de deal. Această formă de turism presupune, însă, existența unor poteci corespunzătoare, întreținute și prevăzute cu marcaje. Până în prezent nu se manifestă un interes la nivel local pentru aceste amenajări.

turismul de tratament și cură balneoclimaterică. În acest sens, județul Buzău este reprezentat de stațiunea Sărata Monteoru, care practică tratament preventiv și de întreținere pentru reumatism. În județ există resurse în zona Chiojdului pentru extinderea acestei forme de turism, însă încercările de înființare a unei stațiuni prin finanțare cu capital german au eșuat. Această formă de turism este preferată de persoanele cu vârste peste 50 de ani, pensionarii având posibilitatea de a beneficia de o cură de tratament prin intermediul Casei de Pensii la un tarif proporțional cu valoarea pensiei. În acest caz, se poate vorbi de turismul social.

Având în vedere resursele de care dispune județul Buzău, formele de turism practicate nu le valorifică în totalitate. Cauzele majore sunt pe de o parte lipsa amenajărilor, iar pe de altă parte interesul scăzut de a organiza produse turistice care să valorifice potențialul existent, atât natural, cât și antropic.

De asemenea, manifestările etnofolclorice și-au pierdut, în timp, valoarea culturală, căpătând valențe comerciale. Este necesar să „reînvie” spiritul inițial al acestor manifestări și să se conserve pentru generațiile viitoare. Există încercări la nivelul Muzeului Județean Buzău, prin înființarea cercurilor folclorice, a formațiilor de cântec și joc popular. Însă, eforturile trebuie susținute, încurajate și amplificate.

Dezvoltarea potențialului turistic al județului Buzău pe termen mediu și lung poate fi pusă în practică prin promovarea unor proiecte de reabilitare și echipare edilitară a zonelor turistice, stimularea inițiativelor private în turism, îmbunătățirea structurii informaționale privind oportunitățile turistice, conștientizarea populației privind protecția mediului și avantajele agroturismului ecologic, diversificarea turismului de afaceri, asistență individualizată pentru turismul de vânătoare și pescuit. Modernizarea căilor de comunicație, atât cu sprijin financiar din partea Uniunii Europene, cât și cu alocații bugetare guvernamentale este de o foarte mare importanță.

3.8. Circulatia turistica in judetul Buzau

1. Număr înnoptări.

Acest indicator reprezintă numărul total de zile pe care le înregistrează un turist în cadrul unor unități de cazare. În cele ce urmează vom analiza principalele caracteristici ale unităților de cazare din județul Buzău.

Numărul de înnoptări înregistrate în unități de cazare turistică în județul Buzău, în perioada 2007-2011

Sursa : Direcția Județeană de Statistică Buzău

Din analiza tabelului anterior am constatat următoarele:

Numărul de înnoptări în hotelurilurile județului au avut o evoluție ascedentă începând cu anul 2007 până în anul 2009, scăzând după aceea în următorii doi ani. Numărul de înnoptări din hoteluri este dominat în proporție de 90 % de turiști români, turiștii străini având o pondere scăzută.

Numărul de înnoptări în moteluri au avut o evoluție de creștere spectaculoasă în anul 2009 față de anul 2008 cu o dublare a acestora. După 2009, evoluția a fost urmată de o scădere ușoară a acestora. Ponderea turiștilor români în total înnoptări a fost mare, cuprinsă între 85-90%. Turiștii străini nu au avut o pondere mare.

Numărul de înnopări în hanuri au avut o evoluție de creștere scăzută în 2008 față de 2007, dar, în următorul an s-a înregistrat odublare, aproape o triplare a numărului de înnoptări. In ceea ce privește ponderea turiștilor români, aceasta a fost ridicată, de 85-90% din totalul turiștilor sosiți. Turiștii srăini au avut o ondere scăzută.

Numărul de înnoptări în campinguri pe anul 2011 față de anul 2009, au avut o scădere catastrofală, dimnuare fiind de aproape cinci ori. Ponderea turiștilor români, ca număr de înnoptări a fost de 100%. Tuiștii străini nu au înrgistrat nicio înnoptare în campinguri ceea ce înseamnă că acești preferă alte unități de cazare sau nu au vizitat deloc județul.

Numărul de înnoptări în taberele de copii au avut o evoluție ascedentă în perioada 2007-2010, înregistrând o scădere considerabilă în anul următor. Innoptările turiștilor români au fost de 100% în anul 2007, apoi având o evoluție instabilă, crescătoare înt-un an, descrescătoare în celălalt an. Innoptările străinilor au fost zero în 2007, crescând din anul 2008 până în anul 2009, urmată de o scădere în 2010, apoi o creștere în anul următor.

Numărul înnoptărilor în pensiunile urbane au avut o evoluție de scădere ușoară în anul 2009 față de anul 2008, urmată de o triplare în anul 2010, în 2011 înregistrăndu-se o triplare față de anul 2010. în ceea ce privește înnoptările turiștilor, turiștii români au avut o pondere de 100% pe anii 2008, 2009 și 2010, în anul 2011 având loc o ușoară scădere. Innoptările străinilor fiind inexistente în 2008, 2009 și 2010 în anul următor acestea având o pondere foarte scăzută.

Numărul înnoptărilor în pensiunile rurale au avut o evoluție ascedentă în primii an, urmată de creștere considerabilă în anii 2010 și 2011. în ceea ce privește înnoptările turiștilor români, acestea au avut o evoluție ușor descedentă în favoarea turiștilor străini, aceștia din urmă însă având o pondere foarte scăzută.

Numărul înnoptărilor în pensiunile agroturistice au fost de creștere în anii 2008 și 2009, urmată de o ușoară scădere în anul 2010. înnoptările turiștilor români au fost de 100% în anii 2008 și 2009, înregistrând o scădere nesemnificativă în anul 2010. Innoptările turiștilor străini au fost inexistente în anii 2008 și 2009, în anul următor avân o pondere foarte scăzută.

În concluzie, numarul înnoptărilor în județul Buzău sunt relative scăzute în raport cu alte județe deoarece turismul buzoian nu este promovat. Condițiile de cazare sunt în general de slabă calitate si învechite de aceea turiștii nu sunt interesați de serviciile oferite.

CAPITOLUL IV. DIRECTII STRATEGICE DE DEZVOLTARE SI PERFECTIONARE A ACTIVITATII TURISTICE IN JUDETUL BUZAU

4.1. Premise ale dezvoltarii turismului in judetul Buzau

Potențialul turistic al unei țări, zone, stațiuni etc. ar putea fi deci definit astfel: totalitatea valorilor naturale și economice, culturale ș.a., care, în urma unor activități umane, pot deveni obiective de atracție turistică. Prin urmare, este vorba de acele valori a căror punere în funcțiune în scopuri turistice necesită lucrări de amenajare și echipare, investitii de capital și un volum considerabil de cheltuieli de muncă umană.

Noțiunea de potențial turistic se constituie în oferta turistică și este intim legată de conținutul prestațiilor turistice. Nu se poate vorbi deci despre potențial turistic fără a se face referire în mod concret la prestațiile de servicii turistice, oferite într-o gamă tot mai diversă și la nivelul calitativ al preferintelor și exigențelor turiștilor și vizitatorilor potențiali.

Produsele turistice oferite de aceste unități economice sunt solocitate în contextual petrecerii plăcute a timpului liber al turiștilor și, ca atare, ele trebuie să ofere acestora – material și calitativ – satisfacția deplină în urma consumului turistic. Concretizarea acestor oferte de produse turistice a necesitat crearea și dezvoltarea unei baze materiale în toate zonele (stațiunile) turistice din țară (rețea de unități de cazare, de restaurante, de unități specializate pentru prestațiile de agrement, de baze de tratamente balneoclimaterice ș.a.). În acest fel, volumul și complexitatea ofertei turistice a generat dezvoltarea unei adevărate industrii a călătoriilor și turismului.

Cadrul natural, varietatea și complexitatea peisajului, la care se adaugă un adevărat tezaur istoric, etnografic și folcloric conferă județului Buzău un potențial turistic deosebit, favorizat și de poziția sa geografică la întretăierea unor importante artere rutiere și feroviare.

Eforturile autorității publice județene de dezvoltare a acestui potențial s-au concretizat în anul 2006 prin promovarea unor proiecte de reabilitare și echipare edilitară a zonelor turistice, îmbunătățirea structurii informaționale privind oportunitățile turistice, conștientizarea populației privind protecția mediului și avantajele agroturismului ecologic, modernizarea căilor de comunicație cu sprijin financiar din partea Uniunii Europene și cu alocații bugetare guvernamentale.

Împreună cu toți actorii locali sau naționali interesați, se va creiona un  portofoliu de proiecte de anvergură pentru dezvoltarea infrastructurii turistice județene, proiecte care vor participa în competiția pentru finanțare din fonduri structurale:

 – “Repere turistice buzoiene pe vechiul «Drum al Sării»”

– “Dezvoltarea zonelor cu potențial turistic de pe Valea Buzaului”

– “Tezaur buzoian”.

Prin modernizarea radicală a infrastructurii în general și cu precădere a căilor de circulație rutieră, a rețelelor de alimentare cu energie electrică, apă și canalizare, se vor promova formele de turism și produse turistice noi. Se va încerca adaptarea formelor de turism la oferta turistică specifică potențialului din fiecare zonă a județului. De asemenea, se va urmări integrarea produsului turistic buzoian în viitoare programe turistice naționale și internaționale. 

În acest scop la Consiliul județean Buzău se desfășoară următoarele activități:

– elaborarea unor albume, ghiduri, pliante, machete/fișe de prezentare a județului care să evidențieze potențialul economic, social, cultural, turistic al acestuia ;

– inventarierea resurselor turistice care fac parte din domeniul public  sau privat al unităților administrativ-teritoriale, precum și al celor aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice, de drept privat, prin înscrierea în Registrul local al patrimoniului turistic creat în cadrul Consiliului județean;

– colaborarea cu Ministerul Turismului pe probleme ce intră în competența administrației publice județene, conform prevederilor legale în vigoare;

– formularea de propuneri de promovare a ofertei turistice locale;

– spijinirea consiliilor locale în activitatea de marcare a traseelor turistice în vederea valorificării patrimoniului turistic. 

Coeziunea economică și socială a localităților, creșterea competitivității, conservarea diversității culturale și a capitalului natural sunt pilonii pe care se sprijină politica de amenajare a teritoriului în județul Buzău. Obiectivele majore în acest domeniu vizează :

– realizarea unui parteneriat durabil între zonele urbane și rurale ;

– contribuția la dezvoltarea unui sistem integrat de transport  și comunicații în scopul stimulării dezvoltării regionale ;

– conservarea și dezvoltarea moștenirii culturale și naturale.

Dezvoltarea  în spațiu, unitară și durabilă a județului Buzău, depinde de conservarea biodiversității și de aplicarea unor măsuri de conservare a zonelor și arealelor verzi aflate în intra- sau extravilan.

În planul construcției instituționale, în acest sector se are în vedere  colaborarea cu Agenția de Dezvoltare Regională Sud-Est în vederea identificării și stabilirii zonelor de dezvoltare urbană policentrică, promovarea unei dezvoltări integrate urban-rural, prin cooperarea între autoritățile administrației publice locale în special între localitățile apropiate.

Se va urmări reactualizarea Planului de Amenajare a Teritoriului Județului Buzău (documentație executată în 1997 și neavizată) întocmită conform noii metodologii de elaborare și obținerea avizelor de la organismele centrale de resort.

Obiectivul prioritar al acestui sector îl constituie asigurarea cadrului pentru atingerea la nivel local a convergenței în raport cu structura economică europeană.Se vor urmări două aspecte definitorii : consolidarea relațiilor de cooperare în plan regional și contribuția la creșterea competitivității regiunii în perspectiva integrării în Uniunea Europeană.

Activitatea Consiliului Județean în acest domeniu se concretizează în:

-asigurarea legăturilor din punct de vedere tehnic în vederea dezvoltării relațiilor regionale de colaborare sub aspect economic, social, cultural ;

– întărirea cooperării cu autoritățile locale, județene, regionale în vederea integrării planurilor locale de dezvoltare în cele regionale ;

– instruirea funcționarilor din cadrul Direcției de Integrare Europeană, Strategii și Dezvoltare Regională privind pregătirea cererilor de finanțare prin Fondurile Structurale

– dezvoltarea relațiilor de colaborare, parteneriat și înfrățire cu alte autorități ale administrației publice locale/regionale din țară și din țări ale Uniunii Europene .

Păstrarea identității locale și regionale este încurajată prin :

– conservarea și dezvoltarea artei populare și a tradițiilor culturale din mediul rural ;

– conservarea siturilor istorice din mediul urban și a monumentelor istorice din spațiul rural ;

-încurajarea dezvoltării agroturismului.

Obiectivele prioritare ale perioadei de referință se pot rezuma astfel :

– creșterea standardului de viață în zonele rurale, prin îmbunătățirea infrastructurilor de dezvoltare rurală:

a) pregătirea unor proiecte de modernizare a infrastructurii rutiere și de consolidare a zonelor alunecătoare în vederea depunerii lor spre finanțare pe fonduri structurale și de coeziune;

b) promovarea parteneriatului public-privat pentru extinderea și reabilitarea sistemului de canalizare în cât mai multe localități ;

c) promovarea de proiecte de realizare a unor sisteme de canalizare și reabilitare a stațiilor de epurare. Se va urmări extinderea și reabilitarea stațiilor de epurare Berca, Nehoiu, Pătârlagele și Monteoru ;

– corelarea planurilor de amenajare a teritoriului în profil rural cu proiectele de dezvoltare a serviciilor legate de agricultură (fitosanitare, veterinare, laboratoare de calitate, servicii de consultanță), a serviciilor publice (învățământ, sănătate, asistență socială, cultură și culte), precum și a utilităților publice: distribuția apei, gaze, canal, colectare deșeuri.

– contribuția la creșterea producțiilor agricole, fără a distruge ecosistemul, deziderat ce se realizează prin recomandările practice curente pe care Direcția pentru Protecția Plantelor le face fermierilor privind cele mai indicate pesticide, modul de folosire a acestora și momentele optime de aplicare a tratamentelor, precum și alte probleme cu caracter tehnic. Astfel, cultivatorii pământului vor putea să se familiarizeze cu noi cunoștințe din domeniul fitofarmaciei contemporane, cu utilizarea unor noi și tot mai performante produse de combatere, selective și puțin poluante, care se încadrează în contextul noului concept de protecție integrată a plantelor și a mediului înconjurător ;

– crearea premiselor pentru accesarea finanțării europene după integrarea României în Uniunea Europeană.

Obiectivul prioritar al acestui sector este dezvoltarea echilibrată a economiei locale și regionale, precum și integrarea rețelei județene de transport (și logistică) în rețeaua regională, națională, respectiv europeană.

Dezvoltarea rețelei de drumuri publice, îmbunătățirea indicilor calitativi (densitate, lungime, îmbrăcăminți moderne) se vor face în condiții de siguranță și confort, asigurându-se protecția mediului.

Sunt vizate următoarele aspecte:

– reparare, întreținere curentă și periodică, reparații capitale și modernizare;
– implementarea sistemelor de management pentru drumuri și pentru poduri;
– sporirea măsurilor de siguranța circulației și confortului participanților la trafic.

Unul din proiectele de anvergură în domeniu este “Modernizarea infrastructurii de acces la zonele turistice cu potențial demonstrat ale județului Buzău” promovat în cadrul Programului PHARE 2004-2006 Coeziune economică și socială, componenta Dezvoltarea infrastructurii regionale.

4.2. Directii strategice de dezvoltare a turismului in judetul Buzau

Conceptul strategic de dezvoltare, constă în dezvoltarea economică a orașului datorată poziției geostrategice a acestuia, cât și capacitatea de a atrage firme (activități) economice (investiții). În acest sens, trebuie să se ia în considerare trei direcții:

– creșterea gradului de atractivitate a orașului (prin îmbunătățirea imaginii, a calității vieții);

– facilități de atragere a firmelor private (prin investiții în infrastructură, ofertă de terenuri și clădiri, servicii etc)

– o altă atitudine a populației în ceea ce privește utilizarea resurselor.

Principalele obiective ale dezvoltării durabile ale municipiului Buzau contau în:

-dezvoltarea infrastructurii de bază

– protecția mediului

– reducerea sărăciei

– dezvoltarea și promovarea turismului

– regenerare urbană

Dezvoltarea infrastructurii de bază constă în reabilitarea și modernizarea sistemului stradal, a construirii de locuințe, reabilitarea sistemului de termoficare a orașului, sprijinirea IMM-urilor pentru dezvoltarea de servicii și activități productive, dezvoltarea infrastructurii de transport.

Un alt obiectiv strategic îl reprezintă creșterea potențialului economic al zonei, prin utilizarea în mod durabil a resurselor naturale din zona Buzau cât și a valorificării bunurilor și a serviciilor generate de capitalul natural din zona Buzau.

Regenerarea urbană este realizată prin reabilitarea clădirilor cu valoare de patrimoniu cât și îmbunătățirea condițiilor pentru elevi. Mai exact consolidarea și amenajarea cazinoului balnear și repunerea în circuitul turistic, proiect ce este estimat în jurul valorii de 4,2 milioane E într-o perioadă de 4 ani, construirea unei noi școli și reabilitarea, amenajarea celor existente.

La vederea elaborării strategiilor de dezvoltare cât și a direcțiilor de perfecționare trebuie să se țină cont de nivelul de sărăcie și încercarea reducerii acesteia.

În aceste sens există mai multe puncte de plecare cum ar fi dezvoltarea serviciilor de asistență socială pentru persoanele aflate în dificultate (minori, persoane vârstnice, persoane cu handicap), reorientarea profesională, informarea copiilor și tinerilor și implicarea acestora în problematica localității, îmbunătățirea serviciilor de asistență medicală.

La baza îndeplinirii acestor obiective, stau o serie de proiecte, realizate prin colaborarea Primăriei municipiului Buzau cu alte instituții județene, dar și ONG-uri.

Conform datelor înregistrate în cadrul Agenției Județene pentru ocuparea Forței de Muncă, se observă că rata șomajului a cunoscut o valoare maximă în anul 2009 fiind de 9,39% sub nivelul ratei șomajului înregistrată în județul Buzau (12%) și rata șomajului pe țară (10,5%). În anul 2010 aceasta a scăzut la 4,27 și respectiv 4,54% în anul 2011.

Sursa: Agenția Județeană pentru ocuparea Forței de Muncă

Conform datelor preluate de la Direcția Județeană de Statistică Buzau, legate de numărul salariaților pe ultimii 7 ani, se observă faptul că numărul acestor a scăzut de la circa 6.831 de salariați în 2005 la 4.939 salariați în 2011.

Sursa: Direcția Județeană de Statistică Buzau

Această evoluție s-ar putea datora și gradului de calificare al resursei umane, dacă cei cu studii superioare sunt de cca 480 de persoane, cei cu studii medii și chiar 10 și 8 clase sunt mult mai mari, respectiv 1,053 (cu 10 clase), 2040 (8 clase), 100 de persoane (fără studii).

De aceea ca obiectiv în vederea stabilirii strategiilor ar trebui să fie calificarea și recalificarea forței de muncă pentru următoarele locuri de muncă: agenți turism, recepționeri hotel, ospătari – bucătari, constructivi (zidari, dulgheri, fierari etc.).

Pentru îndeplinirea obiectivelor nu este necesar doar educarea populației, ci și a persoanelor ce lucrează în administrația publică. În acest sens autoritatea locală s-a preocupat de participarea funcționarilor săi la cursuri de pregătire și specializare.

Un proiect aflat în stadiu de evaluare, conceput de municipalitatea orașului Buzau îl reprezintă refacerea și dezvoltarea infrastructurii pentru turism în parcul balnear Buzau. Este un proiect ambițios și este evaluat în jurul sumei de 4.899.183 E.

Proiectul are ca scop reabilitarea infrastructurii de acces la obiectivele de interes turistic, o mai mare varietate de servicii turistice, în special al celor de agrement activ (sporturi de iarnă), o accesibilitate mai mare pentru turiști la sursele de apă minerală, asigurarea unor zone pentru promenadă.

Grupurile țintă sunt formate din turiștii stațiunii Buzau (veniți pentru odihnă și tratament, cei care practică sporturile de iarnă sau alte forme de turism) și populația rezidentă a municipiului Buzau cât și a zonei învecinate. Conform studiilor realizate de municipalitate în anul 2011, au fost cca 45.000 de turiști în stațiune, numărul populației rezidente fiind de 16.465 locuitori.

Terenurile ce vor fi folosite în realizarea construcțiilor, se află în proprietatea Consiliului Local al municipiului Buzau. Va exista transport pe cablu, instalații de produs zăpadă artificială, patinoar, grup sanitar, patru terenuri de sport și agrement, un lac pentru pescuit și agrement. În același timp se urmărește reabilitarea zonei centrale a stațiunii, ecologizarea și ambientarea parcului central.

Rezultatele estimate de către oficialități ar fi: creșterea numărului de turiști din stațiune în primul an de exploatare față de anul 2011 precum și creșterea duratei sejurului de la 5 zile la 7 zile. Numărul locurilor de muncă create ar crește de la 212 în perioada de implementare la 300 dup implementare, încasările unităților turistice din zonă ar crește rezultate în urma diversificării serviciilor din stațiune.

În ceea ce privește impactul asupra mediului, el va fi eliminat, parcul stațiunii va deveni o zonă ecologică, favorabilă odihnei și recreerii pentru turiști și nu numai.

Municipiul Buzau prezintă atractivitate pentru efectuarea de investiții constituind una din cele mai bune alternative atât pentru investitorii străini cât și pentru cei autohtoni, în domeniul turismului, industriei alimentare, îmbutelierea apelor minerale, prelucrarea superioară a lemnului și a industriei ușoare.

4.3. Direcții de perfecționare a activității turistice

4.3.1. Protecția mediului natural

Protecția mediului natural se află printre principalele obiective ale dezvoltării durabile ale municipiului Buzau.

Prin aceasta se urmărește:

– îmbunătățirea calității apei;

– managementul integrat al deșeurilor urbane;

– realizarea unor pepiniere de puieți;

– reabilitarea parcului municipal.

Având aceste obiective la bază, Primăria municipiului Buzau, a conceput o serie de proiecte pentru a putea atinge aceste obiective, cum ar fi: „Managementul integrat al deșeurilor în municipiul Buzau”, „Reabilitarea stației de tratare a apei și extinderea rețelei de alimentare cu apă potabilă”, „Retehnologizarea stației de epurare a apelor uzate precum și reabilitarea și extinderea rețelei de canalizare”, „Salvați pădurea”, „Reabilitarea Parcului Municipal”, „Reamenajarea și crearea de spații verzi cu locuri de joacă pentru copii”.

Prin aceste programe și proiecte se urmăresc o serie de aspecte, benefice atât pentru turiști, cât și pentru populația acestui oraș. Astfel se încearcă o dezvoltare a unor activități economice și turistice în zone în care nu există rețea de apă; îmbunătățirea calității apei potabile, creșterea serviciilor.

În cadrul protecției mediului natural, un management al deșeurilor reprezintă o prioritate, astfel încât este necesară crearea unei strategii de marketing pentru dezvoltarea unui business profitabil pentru deșeurile urbane reciclate. Aplicarea acestei strategii poate duce la o creștere a volumului de deșeuri reciclate, terenurile unde a funcționat vechea rampă de deșeuri pot fi folosite în alte scopuri, se crează oportunități de creștere a locurilor de muncă, va duce la o creștere a credibilității în abordarea problemei de dezvoltare durabilă și a investițiilor străine.

Primăria urmărește modernizarea și tehnologizarea procesului de colectare, transport și depozitare a deșeurilor, toate acestea fiind făcute cu surse de la bugetul local pentru achiziționarea unor autocompactoare de gunoi și un număr de 10 europubele, pentru a transporta gunoiul menajer din centrul orașului și zona stațiunii.

Calitatea aerului în zona Buzau este ridicată, datorită prezenței în zonă a pădurilor de conifere (brad, pin, molid, con) prin cetina verde și rășină se realizează o oxigenare permanentă a atmosferei.

4.3.2. Promovarea ofertei

Municipiul Buzau s-a dezvoltat în timp datorită turismului. Condițiile naturale, tradițiile istorice și culturale, pitorescul zonei, fondul cinegetic, bogăția și varietatea elementelor de arhitectură, folclorul, oferă multiple posibilități de desfășurare a activităților de turism și agrement.

Primăria municipiului Buzau a înființat în anul 2000 Serviciul de Promovare și Dezvoltare a Turismului și Salvamont, în scopul realizării unei promovări eficiente a întregii stațiuni, a tuturor componentelor turistice cât și pentru asigurarea securității turiștilor pe traseele montane din Buzau.

Acest birou, serviciul de promovare are următoarele sarcini:

– identificarea structurilor de primire turistică ce aparțin persoanelor fizice;

– crearea unei baze de date care să cuprindă structurile de primire turistică ce aparțin persoanelor fizice din municipiul Buzau;

– verificarea fiecărei locuințe și constatarea condițiilor de confort, igienă și starea de întreținere a clădirii respective;

– să interzică persoanelor particulare de a aborda turiștii în spațiile publice (gară, parcare);

– să elibereze avize de funcționare pentru deținătorii particulari de spații pentru închiriere.

În timpul sejurului se realizează sondaje de opinie pentru turiști legate de serviciile asigurate.

Pentru promovarea și dezvoltarea turismului în Buzau se are în vedere îndeplinirea următoarelor obiective:

– refacerea și modernizarea infrastructurii hoteliere din Buzau;

– promovarea prin marketing agresiv a municipiului Buzau ca furnizor de resurse și servicii turistice;

– organizarea turismului de agrement: vânătoare și pescuit;

– reamenajarea zonelor de agrement din Buzau;

– crearea infrastructurii necesare turismului.

4.4. Posibilitatile de dezvoltare a turismului rural si agroturismul in judetul Buzau

Turismul rural reprezintă o alternativa de angajare pentru forța de muncă rurală, o cale de diversificare a economiei rurale și de furnizare de surse de venituri pentru locuitorii din spațiul rural. "Încurajarea activităților turistice" este o măsură cuprinsă în Programul Național de Dezvoltare Rurală (măsura 3.1.3).

Potrivit acestui program, se va oferi sprijin financiar pentru crearea și promovarea unui turism competitiv în zona rurală, a unor rețele rurale care să furnizeze și să promoveze serviciile turistice, implicând, totodata și participarea activă a populației rurale și indeosebi a tinerilor și femeilor.

Aceasta Măsura 313 va contribui la promovarea și accesul turiștilor la alimentele tradiționale si la alte produse ecologice, care constituie o componenta fundamentala a diversității turismului rural si a bucătăriei caracteristice spațiului rural.

Accesarea banilor pentru dezvoltarea agroturismului se va putea face prin încheierea de contracte de finanțare intre Agenția de Plați pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit (APDRP) si beneficiari.

De asemenea, beneficiarii pot solicita APDRP plata in avans, in valoare de maximum 20% din valoarea eligibila a proiectului, se arata in regulile de aplicare ale PNDR. Pentru măsura 313 privind încurajarea activităților turistice, Romania are alocata, pana in anul 2013, suma de 837,255 milioane de euro.

Obiectivele

1. Creșterea și îmbunătățirea structurilor de primire turistice la scară mică;

2. Dezvoltarea sistemelor de informare și promovare turistică;

3. Crearea facilităților recreaționale în vederea asigurării accesului la zonele naturale de interes turistic.

4.4.1. Evolutia turismului rural

Pentru a asigura servicii deosebite și o calitate ridicată, ANTREC instruiește proprietarii pensiunilor prin consultanță directă sau organizează cursuri de pregătire profesională, schimburi de experiență. În ceea ce privește pachetele de servicii, acestea cuprind programe de agrement (turism de aventură în colaborare cu Centrul de Aventură din Buzau, excursii pe munți în colaborare cu Serviciul de Promovare și Dezvoltare a Turismului și Salvamont Buzau), excursii la mânăstiri, vizite la stâne, primiri tradiționale, primiri cu călăreți, plimbări cu căruțele, plimbări cu calul etc.

Spațiul rural – care presupune câmpuri extinse de culturi sau pajiști naturale, populație rurală și un mod de viață opus urbanului ocupă cea mai mare parte din suprafața țării. Deși se află în diferite stadii de evoluție, de la un loc la altul, funcțiile sale esențiale rămân cele primare. Funcția sa de bază – producția alimentară – influențează încă într-o măsură determinantă, calitatea vieții în mediu rural.

Dobândirea și asumarea de noi funcții, între care se poate înscrie cu succes și cea turistică, oferă posibilități certe de revigorare a așezărilor rurale și implicit diminuarea dependenței de activitățile primare. Odată însușită funcția turistică, se poate vorbi de turism rural.

Fiind un fenomen socio-economic relativ recent, preocupările de a defini turismul rural sunt relativ sporadice și eterogene, ele avându-și sursa în interesul acordat acestei problematici de către diverse categorii de specialiști sociologi, economiști, geografi, specialiști în amenajarea teritoriului, psihologi, etc. În acest context, în ceea ce priveste definirea și conținutul conceptului de turism rural, pot fi sesizate mai multe accepții, dintre care mai importante sunt:

Accepțiunea psihologică: potrivit acesteia, turismul rural poate fi definit ca o formă particulară de turism, bazată pe o anumită „artă” de a primi turistul și a unui comportament diferit de cel practicat în mod obișnuit în cadrul altor tipuri de turism. Din această perspectivă, turismul rural este o „stare de spirit” care implică deopotrivă ospitalitatea din partea comunității rurale și respect și considerații pentru mediul rural din partea turistulul. Turistul nu este un element anonim, ci un oaspete primit ca un prieten, atât de persoanele care îl găzduiesc, cât și de către întreaga comunitate rurală a satului respectiv. Chiar dacă această accepție nu pierde din vedere elemente precum puritatea aerului, naturalețea și calitatea peisajului, ,,accentul se pune asupra contactelor umane", dialogului, schimbului de impresii. Nu este mai puțin adevărat că acest tip de relații poate fi cultivate în aceeași manieră și în cadrul satelor în care trebuie să rămână un produs al societății rurale; amenajarea spațiului, implementarea echipamentului de recreere trebuie realizate de către comunitatea rurală însăși, singura în măsură să creeze o atmosferă lipsită de artificialitate, în care turistul poate descoperi un mod de viață tradițional, care să îi creeze treptat sentimentul apartenenței și înrădăcinării cluburilor de vacanță sau a altor unități de primire, care funcționează în stațiunile balneare moderne.

Accepțiunea sociologică concepe turismul rural, ca pe o activitate care se practică în intimitatea societăților rurale, înțelese ca spații de viață cotidiană, în care turistul descoperă țăranul, folclorul rural, sărbătorile tradiționale – de aceea se presupune inserția turistului în societatea rurală, potrivit dorinței sale de a descoperi un mod de viață autentic și inedit.

Accepțiunea geografică: aparent, este mai puțin restrictivă și relaționează turismul rural cu existența spațiului rural corespunzător. Turismul rural este definit ca fiind forma de turism care se manifestă în spațiul rural, indiferent care sunt caracteristicile fizico-geografice și demografice ale acestuia.

În pofida simplității sale, această definiție atrage după sine probleme redutabile, rezultate din necesitatea definirii ruralității și a delimitării sale spațiale.

Determinarea gradelor de urbanizare și ruralizare în vederea determinării lor spațiale, este o problemă tradițională abordată intens, de mulți ani, de numeroși geografi, economiști, sociologi, specialiști în amenajarea teritoriului.

În legătură cu analizarea gradului de ruralitate, s-a consacrat în general, analiza a trei criterii considerate definitorii:

1. densitatea populației și caracteristicile gospodăriilor;

2. utilizarea solului și raporturile dintre agricultură și silvicultură;

3. structurile sociale tradiționale și aspecte ale identității comunitare și de patrimoniu.

Motivele arătate mai sus explică și faptul că pentru desemnarea noțiunii de turism rural se utilizează uneori în mod neadecvat și alți termeni cum ar fi turism verde și agroturism.

Expresia turism verde se referă cu predilecție la elementele reprezentative ale peisajului în cadrul căruia componenții naturali dețin un loc principal și în consecință implică frecvența spațiilor rurale situate cât mai departe de orașe și care pot facilita accesul într-un mediu natural autentic sau cât mai puțin afectat de intervenții antropice. Aceasta corespunde atât spațiilor rurale propriu – zise, precum și ariilor mai puțin populate din regiunile montane care nu au fost incluse în zona de influență a turismului de stațiune.

Agroturismul, dimpotrivă, se derulează cu predilecție în ariile mai intens antropizate prin intermediul activităților agricole (cerealiere, zootehnice, viticole, pomicole, mixte etc.).

Din punct de vedere al structurii activității, agroturismul reprezintă totalitatea serviciilor oferite în cadrul unei ferme sau unei pensiuni agroturistice (cazare, masa din produse proprii, agrement). Termenul are deci o sferă de cuprindere mai restrânsă și desemnează un număr relativ restrâns dintre componentele turismului rural.

Agroturismul, permite valorificarea disponibilităților de cazare ale gospodăriei țărănești, pregătită și amenajată adecvat pentru primirea oaspeților, asigurarea serviciilor pentru servirea mesei și pentru alte activități complementare, dependente direct de specificul economic al fermei, precum activități de agrement, inițiere în anumite îndeletniciri tradiționale, echitație, pescuit, cure terapeutice etc. Prin urmare, agroturismul este o activitate turistică destinată să aducă fermierilor venituri complementare, prin valorificarea la maximum a resurselor proprii ale gospodăriei provenite din activitate agricolă, care rămâne oricum principala lor sursă de venituri.

Oferta agroturismului „Vacanță în gospodăria țărănească” se deosebește de cea a turismului rural. În primul caz, produsul trebuie să reflecte trăsăturile caracteristice ale gospodăriei țărănești (produse proprii, specialități regionale, animale mici și pentru tracțiune, contact personal cu gazda, atmosfera tipică gospodăriei țărănești).

Oferta turismului rural definește toate ofertele din mediu rural care nu sunt legate cu necesitate de gospodăria țărănească (de exemplu: vacanțe în gospodării care și-au pierdut funcția de bază, sejururi în case de vacanță, în case particulare, închiriate, în pensiuni turistice etc.), atributul definitoriu fiind localizarea în spațiu rural.

Specificul rural, este subliniat în primul rând, prin dorința turiștilor de a cunoaște tradițiile rurale, cultura și natura, de a-și petrece vacanțe într-un mediu rural, autentic, unde ei caută liniștea, aerul curat și vor să practice sportul, drumeții sau alte activități. Accesul la produsele locale sau regionale, care susțin de fapt pensiunea, nu reprezintă obiective sau forme de condiționare ale activității turistice.

Turismul rural, se limitează la ariile rurale, pătrunzând adesea și în cele urbane. Astfel în orașul Buzau se poate vorbi de practicarea turismului rural având în vedere numărul mare de pensiuni turistice și agroturistice (vezi tabel).

Pentru declararea trăsăturilor de bază ale turismului rural, putem avea în vedere analiza comparativă a caracteristicilor care îl detașează de turismul urban sau de stațiune.

Turismul rural în țara noastră se practică dintotdeauna, dar spontan, sporadic, întâmplător și mai ales neorganizat; forma sa de materializare o reprezintă, începând cu anii 1920 – 1930, cazarea la cetățeni a vizitatorilor ocazionali ai unei așezări rurale.

Cu începere de la 16 iulie 1973, prin ordinul Ministerului Turismului numărul 744/1973 se declarau, experimental, sate de interes turistic denumite „sate turistice”.

Evoluțiile pozitive au fost din păcate, de scurtă durată, ele fiind stopate de restricțiile impuse turiștilor străini, în special cele care decurgeau din Decretul nr. 225 din 1974, care prevedea interdicții privind cazarea turiștilor străini în locuințe particulare. În plus, în special în cazul generațiilor tinere, s-a cultivat indirect un sentiment de dispret și de superioritate față de mediul rural. Această percepție a fost înlocuită prin vehicularea obsesiv a unor teze de politică economică precum necesitatea reducerii ponderii populației rurale, apologic agriculturii intensive, promovarea urbanizarii și a modului de viață din cadrul unui oraș, teoria omogenizării sociale.

Începând cu anul 1990, interesul pentru turismul rural renaște. Iau naștere diverse asociații și organisme care, prin obiectivele propuse, doresc afirmarea și dezvoltarea turismului în zonele rurale. Una dintre acestea este Federația Română pentru Dezvoltare Montană (1990), care își propune sprijinirea sub toate formele a locuitorilor din zona montană, inclusiv prin promovarea, organizarea și dezvoltarea agroturismului. Urmează apoi Agenția Română pentru Agroturism (1995) ce își propune racordarea agroturismului românesc la sistemul internațional de turism și Asociația Națională pentru Turismul Rural Ecologic și Cultural din România – ANTREC (-1994, membră a Federației Europene de Turism Rural Eurogites).

Dezvoltarea economică complexă, inclusiv dezvoltarea turistică a zonelor rurale nu poate ieși din limitele acestui concept, care presupune managementul tuturor resurselor, într-un asemenea mod, încat să se poată satisface economic, social și estetic nevoile, în paralel cu menținerea integrității culturale, a proceselor esențiale ecologice, a diversității biologice și a sistemelor de suport ale vieții.

Județul Buzau beneficiază de un program generos de dezvoltare a turismului rural, cu sprijin PHARE, cuprinzând un număr de 15 proiecte pentru dezvoltarea zonelor rurale.

Sumele alocate vizează în principal terminarea investițiilor începute în scop agroturistic, realizarea unor dotări igienico-sanitare specifice gradului de civilizație montană, sporirea confortului și spațiilor de cazare a turiștilor până la cel puțin două margarete.

Problematica devine tot mai actuală, în contextul integrării zonelor montane din țara noastră în Uniunea Europeană, fiind din 2002 în centrul atenției Parlamentului Europei. În cadrul acestor preocupări, își au motivația lucrări științifice, cărți, reviste ale specialiștilor în acest domeniu, având menirea de a elabora alternative pentru valorificarea eficientă a potențialului economic la nivelul național sau zonal și a stimula practicarea durabilă a agroturismului.

4.4.2 Structura produsului agroturistic

Din punct de vedere structural, produsul agroturistic include o mare diversitate de componenți de bază (cazare, hrană, transport), precum și auxiliari primirea, descoperirea mutuală, agrementul, activitățile sportive).

Cazarea în mediul rural: spațiile rurale de cazare pot fi construite din imobile tradiționale sau apartamente independente, mobilate, situate în gospodăria proprietarului, în proximitatea acesteia sau a satului respectiv.

Ele pot consta în reședințe secundare sau în dependințe ale gospodăriei rurale amenajate corespunzător. Închiriate pe durată variabilă de timp (anual, sezonier, săptămânal sau doar pentru sfârșitul de saptamana), reședințele rurale pot constitui un mijloc atractiv de petrecere a sejurului.

Cazarea în incinta gospodăriilor rurale reprezintă particularitatea de a fi integrate, din punct de vedere socio-economic și cultural, în mediul sătesc. Gradul de integrare în mediul rural depinde atât de calitatea spațiului oferit pentru locație (tradițional și tipic locului) cât și de calitatea primirii oferite de către proprietari și de către membrii comunității, în general. Vaste elemente pot aduce sătenilor un aport complementar la veniturile lor, provenit din închirierea spațiului cât și din valorificarea produselor gospodăriei. La rândul lor, turiștii au posibilitatea petrecerii unor vacanțe relaxante, având garanția unei găzduiri rezonabile, la preturi moderate. Astfel, de ambele părți se conturează perspectiva unei mai bune cunoașteri și înțelegeri reciproce.

Calitățile mediului ambiant, calitățile imobilului și dotările sale influențează în mod decisiv lungimea duratei de locație; relația independentă sau de izolare a spațiului de închiriat, existența unei grădini, proximitatea unui loc de baie, existența unei capacități minimale de cazare sunt principalele criterii care pot asigura reușita.

Din punct de vedere juridic, sunt atestate două forme de structuri turistice, distinse independent de modul în care sunt dispuse spațiile de cazare, diferențiate doar după capacitatea de cazare și aportul gospodăriei în asigurarea serviciilor de servire a mesei.

Pensiuni turistice – sunt structuri turistice cu o capacitate de cazare de până la 20 de camere, funcționând în locuințele cetățenilor sau în clădiri independente care asigură în spații special amenajate, cazarea turiștilor și condiții de pregătire și servire a mesei.

Pensiuni agroturistice – sunt pensiunile turistice care asigură o parte din alimentația turiștilor cu produse proaspete, din producție proprie.

Pe lângă oferta de cazare, pensiunile turistice și agroturistice oferă turiștilor cazați una sau mai multe mese, în funcție de cererea turiștilor.

Servirea mesei se asigură, în general, în sufragerie sau eventual în alte spații (terase special amenajate) sau chiar în aer liber. Mobilierul destinat acestui serviciu trebuie să fie adecvat solicitărilor (una sau mai multe mese mari, scaune tapițate etc.) și desigur, trebuie acordată atenție aranjării mesei și servirii produselor conform normelor consacrate.

Este preferabil ca materia utilizată la prepararea mâncărurilor să provină, în cea mai mare parte, din propria gospodărie, putând fi completată, la nevoie, cu sprijinul furnizorilor locali. În ambele cazuri, este important ca turistul să aibă certitudinea că produsele oferite sunt autentice, în sensul obținerii lor prin procedee specifice agriculturii ecologice și presupunând că prepararea s-a efectuat după rețete care exclud procesarea de tip industrial.

Asigurarea unor meniuri diverse, tradiționale, tot timpul anului, impune prevederea unor stocuri necesare în perioadele critice (conserve de fructe, legume, semipreparate din carne, băuturi tradiționale).

Atenție deosebită trebuie acordată respectării regulamentelor generale cu privire la controlul stării de sănătate a animalelor sacrificate, a termenilor de garanție pentru consumul produselor alimentare și a normelor de igienă necesare în cadrul proceselor de preparare a acestora.

Astfel, servirea mesei constituie o activitate complementară celei de cazare și are avantajul că, pe lângă rentabilizarea sensibilă a activităților turistice, contribuie la fidelizarea clientelei.

Primirea turiștilor în mediul rural: primul contact al turistului cu locul ales pentru vacanță se realizează cu exteriorul clădirii și împrejurimile sale. Prin urmare, căile de acces trebuie degajate, îngrijite, curățate, stabilizate în caz de vreme nefavorabilă; animalele susceptibile de deteriorarea autoturismelor sau care pot avea ca efect timorarea oaspeților, trebuie izolate.

Un client potențial sau anunțat va aprecia pozitiv faptul că în momentul sosirii sale este întâmpinat de gazdă. Gazda nu trebuie să primească clientul în mod pasiv, așteptând până aceasta o va "descoperi". În zona Buzau, se obișnuiește ca turiștii străini să fie întâmpinați de gazde, în mod tradițional, cu pâine și un pahar de vin sau țuică, fiind îmbrăcați în costume tradiționale. În felul acesta, turistul își va crea o impresie foarte bună de la început.

După formulele introductive de prezentare și de bun-sosit, gazda va prezenta condițiile de cazare și împrejurimile și va oferi turiștilor mici suveniruri precum: necesarul minim pentru cusut, mini-săpunuri, ziarul local, câteva fructe și legume, etc.

Descoperirea mutuală este un atu al turismului rural. Aceasta este o atitudine care survine în mod spontan și natural pe diverse canale: comunicare, cunoaștere reciprocă, cunoaștere.

Unul dintre scopurile turismului în mediul rural este schimbul cultural și social între orășeni și țărani sau, în sens și mai general, între oameni care nu au același mediu și mod de viață.

Coabitarea este modalitatea cea mai adecvată pentru cunoașterea reciprocă în care elementul esențial este comunicarea orală.

Gazda trebuie să permită oaspeților turiști să primească diversele activități specifice gospodariei sau câmpului și să le ofere răspunsuri la întrebările legate de acestea. Dacă turiștii doresc să se implice direct în diferitele activități pentru a-și testa "aptitudinile" de agricultori fie și numai cu scop de divertisment, acest fapt nu trebuie obstrucționat, cu condiția ca ei sa nu provoace prejudicii materiale. Aceasta este o modalitate excelentă de cunoaștere reciprocă și chiar de a realiza ceva în comun.

Dupa un astfel de sejur în care turiștii s-au simțit foarte bine și s-au atașat de gazdă, aceștia vor reveni cu siguranță și, chiar mai mult, vor încerca să păstreze legătura. Un exemplu ar fi familia Pop din Buzau care a găzduit patru ani la rând o familie din Constanța și cu care continuă să mențină relații de prietenie.

Animația turistică este suma activităților și atitudinilor manifestate deliberat sau spontan, de către comunitatea locală, care are drept scop înscrierea oaspeților în mediul de viață local, prin multiplicarea solicitărilor exterioare sau prin trăirea unor momente de excepțională originalitate.

Activitățile sportive, culturale, artizanale, animația comercială, spectacolele, serile distractive, dramatizările ad-hoc, inspirate din viața comunității și altele, sunt fapte multiple și complementare ale animației turistice. Competițiile de diferite genuri, spectacole, demonstrațiile de măiestrie profesională pot avea forme originale și pot fi organizate în sensul schimbării "posturii" turiștilor – din spectatori incitați ei se pot transforma în actori sau competitori, activ implicați în activitățile respective.

Dintre activitățile cu caracter rural și intermediar (rural urban) din zona Buzau amintim:

– excursii în împrejurimi

– alpinism, escalade

– explorări în locuri sălbatice

– plimbări sau coborări cu barca

– plimbări cu vehicule cu tracțiune animală

– ciclism

– contemplarea peisajelor, fotografierea (vegetația, fauna)

– cunoașterea patrimoniului rural

– cunoașterea colectivității

– sărbători rurale

– pescuit, vânătoare

– sporturi care se practică în natură (orientare turistică, gimnastică aerobică, jogging, etc.)

– natație

– activități cu specific gastronomic

– activități artizanale.

4.5. Efectele sociale ale dezvoltării activității agroturistice în judetul Buzau

Este evident faptul că activitatea de agroturism, în această zonă este încă la începuturi; oamenii oferă ca și serviciu turistic atmosfera locurilor, mai mult decât o îmbinare a confortului cu tradiționalul, căci în final agroturismul asta înseamnă.

Un atu demn de luat în considerare este reversibilitatea fenomenului de migrare, mai ales a populației tinere înapoi de la oraș la sat; această populație este mult mai bine pregătită, iar schimbările provocate de aducerea în contextul agroturismului a învățământului superior ar trebui să apară.

Totuși, prin această activitate se realizează un contact direct între turiști și populația locală facilitându-se cunoașterea unor culturi și opinii diferite. Se lărgește astfel sfera de cunoaștere atât pentru cei ce practică agroturismul în cele două pensiuni, pentru populația locală cu care intră în contact turiștii pe parcursul sejurului, dar și pentru turiști. Totodată, favorizează stabilirea unor relații amiabile și păstrarea tradițiilor locale, făcând permanent prezentă cultura și societatea zonei Buzau.

Se realizează astfel, lărgirea cadrului de comunicări, de cunoștințe, iar prin intermediul publicității și prin alte mijloace se oferă o imagine favorabilă zonei.

Agroturismul, în această zonă, este o activitate nouă și de aceea efectele nu sunt încă prea clar evidențiate.

Inițierea unei afaceri în agroturism în zona Buzau a impulsionat oarecum populația locală, constituind o adevărată provocare față de ocupațiile anterioare – agricultura, creșterea animalelor și exploatarea lemnului. Întreg județul Buzau este declarat zonă defavorizată, datorită mai multor cause, însă pe viitor se întrevede o nouă cale spre relansarea și dezvoltarea satului românesc.

Deoarece agroturismul este o activitate complementară, niciodată nu va înlocui activitatea de bază; întreprinzătorii vor obține venituri suplimentare și totodată sentimentul de împlinire, de realizare.

Totodată, agroturismul aduce noi locuri de muncă, pentru populația din zonă care, fără pregătire superioară sunt nevoiți să trăiască fără un loc de muncă sigur, influențându-se astfel în mod pozitiv creșterea veniturilor.

Există întreprinzători care doresc să investească în alte afaceri legate de industria laptelui, industria alimentară, artizanat, etc. Aceștia vor avea de câștigat datorită încasărilor făcute de la turiștii atrași de agroturismul practicat aici.

Prin contacul turist-gazdă, se realizează o îmbogățire a orizontului de cunoștințe atât ale clienților, cât și ale „țăranului” care venit în contact cu turiști străini, în mod repetat, va fi nevoit să învețe cel puțin o limbă străină de circulație internațională, realizându-se astfel o culturalizare a populației rurale.

Datorită tradițiilor bine conservate și gamei variate de obiective turistice din această zonă, turiștii vor fi atrași spre aceste pensiuni; toate acestea vor constrânge consiliile locale și celelalte organisme să modernizeze infrastructura, care în momentul de față este impedimentul principal în dezvoltarea acestei ramuri economice.

Este de importanță vitală înțelegerea faptului că agroturismul pentru această zonă este însuși un mijloc de supraviețuire a satului românesc. De aceea trebuie să existe un interes colateral în dezvoltarea acestuia prin:

– înființarea unor asociații în principalele comune din zonă, care să aibă scop principal promovarea acestor pensiuni;

– dezvoltarea infrasctructurii;

– acordarea de facilități din partea statului (credite, subvenții) pentru cei care doresc să investească în agroturism;

– atragerea potențialilor investitori care doresc să demareze o afacere în domeniul agroturismului din zona Buzau;

– investiții mai mari și mai multe în sistemul educațional rezervat în primul rând proprietarilor și angajaților unei pensiuni agroturistice.

Dezvoltarea unui turism durabil răspunde intereselor actuale ale turiștilor și a destinațiilor acestora (mediul ambient, resurse și comunități locale), menținând și ameliorând posibilitățile de dezvoltare viitoare, deziderate realizabile printr-o gestionare a tuturor resurselor care permit satisfacerea nevoilor economice, estetice, sociale ale turiștilor și protejarea integrității economice culturale și a ecosistemelor locale.

Dezvoltarea durabilă este un concept complex multidimensional, iar turismul în general și turismul rural, în particular, prin conținutul lor, se integrează în această dezvoltare. În aceste condiții activitatea agroturistică se impune a fi abordată într-o concepție a dezvoltării, a evaluării tuturor categoriilor de resurse și definirea direcțiilor și priorităților în creșterea economică, precum și a priorităților și limitelor acestei dezvoltări și trebuie obținute performanțe pe trei planuri:

– pe plan economic, având ca efect creșterea gradului de exploatare și valorificare a resurselor turistice;

– în plan ecologic, care vizează reciclarea și evitarea degradării mediului în care se desfășoară activitatea agroturistică;

– pe plan social, urmărind îmbunătățirea condițiilor de viață ale populației.

Spațiul rural, prin componentele sale, satisface o paletă largă de motivații: odihnă și recreere, cunoaștere, cultură, practicarea sportului, cură de aer sau balneară, vânătoare și pescuit, oferind turismului rural o arie mare de cuprindere a posibilităților de petrecere a timpului liber.

Prin aceasta, turismul rural este un mijloc de valorificare integrală a mediului rural, cu potențialul său agricol turistic, uman și tehnico-economic.

Locul agroturismului în dezvoltarea durabilă este dat de specificul său, ca activitate care folosește mediul natural și uman ca produs al său. Pe de altă parte, agroturismul împarte anumite resurse cu alți utilizatori (agricultură, industrie, etc.).

Dezvoltarea localităților rurale poate constitui suportul principal al dezvoltării economice rurale și teritoriale. În concepția turismului durabil, locul turismului rural este foarte bine definit, atât ca păstrător de cadru natural, tradiții, obiceiuri, cultură, dar și ca o renaștere a turismului saturat de produsele clasice.

Dezvoltarea haotică a turismului rural românesc poate avea și unele neajunsuri potențiale. Astfel, de exemplu, un număr prea mare de turiști ca și echipamentele și materialele abandonate, pot submina micile așezări umane. Cultura și educarea turiștilor este o componentă de bază în vederea reducerii efectelor acestei ramuri economice. Dezvoltarea turismului fără respectarea unui anume cod devine păgubitoare peisajului rural și ecosistemelor naturale.

Turismul poate avea asupra modului de existență a unei populații atât efecte pozitive, dorite, cât și efecte nedorite atât în plan economic, dar mai ales în plan socio-cultural și natural. Dacă se va încerca impunerea unui turism de recreere și cultural, cu valențe ecologice, se va realiza într-adevăr un agroturism durabil.

De asemenea un element asupra căruia se insistă este legat de faptul că satul românesc în general și cel turistic în special reprezintă un produs turistic inedit pe piața națională, dar și pe cea mondială. Prin activitatea de agroturism se poate contribui la descoperirea țării noastre ca posibilă destinație turistică, creând și crescând interesul față de România ca loc ce oferă o largă gamă de experiențe în materie de turism.

Într-adevăr, țara noastră se află la început de drum în practicarea turismului rural, dar un început promițător, atât timp cât ne vom respecta ca moștenitori ai unei culturi țărănești impresionante. Și acest început va fi cu atât mai promițător cu cât factorii decizionali, instituțiile de specialitate, specialiștii în domeniu (turism, cultură, protecția mediului) își vor uni eforturile pentru a promova adevăratul sat românesc pe piața turistică internațională. Succesul turismului rural nu constă numai într-o infrastructură corespunzătoare, în servicii de calitate, într-o igienă desăvârșită, ci mai mult în modul de prezentare a imaginii satului românesc autentic. În această formă de turism, atmosfera creată este cea care contează cel mai mult.

Dezvoltarea regională durabilă trebuie să coreleze și să integreze turismul rural printre celelalte componente ale economiei locale.

În concluzie, dezvoltarea durabilă a agroturismului în Zona Buzau implică dezvoltare la toate nivelurile organizaționale, din punct de vedere al managementului, al marketingului turistic, care să respecte în același timp integritatea naturală, economică și socială, cu asigurarea exploatării resurselor naturale și culturale și pentru generațiile viitoare.

CAPITOLUL V. STUDIU DE CAZ: COMPLEX TURISTIC ,,ORIZONT SIRIU’’

5.1. Scurt istoric

La inceputul secolului al XIV-lea, Siriu este citat in documentele de cancelarie. Unul din primele documente ale vremii consemneaza ca “ San Patru si Lupu aveau carte de la Radu Voevod (1535-1545) ca sa stapaneasca la Basca si la Varful Zmeuritului si la Lupoaia…pana la obarsia Stipuic si de acolo in sus pana la plaiul Siriului”. Acest hrisov, scris in divanul domnesc de catre s-a aflat multa vreme in pastrarea localnicilor. Unul dintre ei marturisea :” Acest izvod l-am scis asemenea dupa copia cea scisa da raposatul frate-meu Popa Floarea, dascal slovenesc care copie o adevereaza ca este talmacita dupa cartea domneasca cea sloveneasca. Eu Constandin, dascal slovenesc, 1773”.

Din documente reiese ca asezarile din aceasta zona sunt mult mai vechi decat actele care intaresc unele posesiuni. Denumirea de “Casoca”, dupa cum afirma invatatorul pensionar Alexandru Dumitrescu, ofiter in rezerva, participant active la cele doua conflagratii mondiale ale secolului nostru, se pastreaza din mosi – stramosi. Documentar Casoca este pomenita intr-un hrisov de la 11 decembrie 1534, dat de Vlad Vintila , care intarea ocina mai multor localnici in urma unei judecati ;”Io Vlad Voevod… dat-am domnia mea aceasta forma domniei mele lui Slivila si Stanciu si lui Nan ca sa le fie lor mosie la Sibicii pentru ca iaste a , lor batrana si muntele ce se cheama Tega si Caseuca”. Acest document, scris in targul Buzaului a fost talmacit in romaneste de dascalul Vasile in iulie 1740. in sprijinul afirmatiei ca satul de azi Casoca este unul si acelasi cu Casauca, pomenit documentar in 1534 amintim si alte denumiri de sate: Biseasca, Biseuca azi Bisoca, Sapeuca azi Sapoca etc.

Vechea asezarea a Siriului era renumita pentru calitatea pasunilor, cresterea oilor si fabricarea cascavalului – ocupatie seculara care a atras atentia domnitorilor si a unor feudali din vestita familie a Candestilor. Printr-un hrisov din 1525 Episcopia Buzaului obtinea de la Radu de la Afumati “ sa aiba Casarii in muntii Buzaului, burdufe 6 si 16 cascavaluri”. Cresterea oilor si prelucrarea laptelui, indeletniciri de baza ale mosnenilor din aceasta parte s-a dezvoltat treptat.

Ca asezare omeneasca comuna Siriu a existat probabil de pe la anii 1850-1860, daca nu chiar mai inainte. Ea a fost infiintata de cateva familii de “tarlasi”, adica locuitori din alte comune: Nehoiasi, Paltineni, Mlajet etc., care aveau aici tarle de vite, regiunea fiind muntoasa si prielnica cresterii vitelor, pe care insa trebuiau sa le pazeasca de primejdia fiarelor salbatice. Aceasta permanenta grija de animale i-a statornicit de la o vreme pe tarlasi, care s-au asezat definitive pe aceste meleaguri inmultindu-se si creind satele ce alcatuiesc astazi cadru administrative-teritorial al acestei localitati.

Localitatea cu intindere istorica de 4 veacuri de trecut, presarate cu chipuri si fapte voevodale sunt ramasitele “ d-nei Nega” de la “Jetiu”si “Inselata”, ori cele ale luptelor aprige purtate de Mihai Viteazu cu ungurii pe Valea Hartagului, ea s-a nascut din framantarea si durerea poporului roman si se dezvolta hranindu-se din pilda marilor eroi ai neamului. De la Mihai Viteazu si pana la I si II razboi mondial, mii de vieti omenesti si-au interrupt firul pe crestele acestor munti ramanand doar oasele ce stau si astazi cu cinste in “Cimitirul Eroilor”, ca marturie vie a acestui clocotit trecut.

Istoria noua a acestei localitati este atestata documentar dupa 1944. Analizand cele spuse mai sus deprindem ca satele de pe valea Buzaului s-au format prin roire si initial au aparut ca sate de mosneni. Pentru inceput casele au fost risipite in grupuri mici pe toata valea Buzaului in functie de pozitia proprioetatilor mosnesti sau in functie de rudenie. Grupurilor mici cu timpul li s-au adaugat noi si noi case dand nastere la mai multe catune. In cateva cazuri catunul era format din membrii aceleiasi familii, ca de exemplu Catunul Leiestilor, Cristieni, Fercani, format in majoritate din locuitori ce poarta numele de Leau, Cristian, Fercu.

O data cu construirea barajului Siriu, casele care erau in raza constructiei au fost evacuate si reinfiintate majoritatea in centrul comunei unde acum sunt cele mai impunatoare case si formeaza satul ce poarta numele “Intre Garle”.

Obiective turistice

– Barajul si lacul de acumulare Siriu;

– Lacul fără Fund sau Lacul Vulturilor;

– Cltii Babei;

– Stațiunea Siriu Băi – (la 508 m altitudine, la 82 km de Buzău);

– Varful Penteleu din Masivul Penteleu, delimitat de Bâsca Mică și Bâsca Mare este cel mai important atât ca dimensiuni, cât și ca altitudine (1.772 m), vârful său piramidal se zărește în zilele însorite de iarnă chiar din orașul Buzău;

– Tabara Hartagu, este așezată în Munții Buzăului, la coada lacului de acumulare Siriu, chiar pe malul râului Buzău și al pârâului Harțagu. Tabăra se află în clădirea unde se afla "Cheia Buzăului", fosta vamă a Buzăului, la 100 km de orașul Buzău. Din Harțagu pleacă principalele trasee turistice către Munții Siriu, Vrancei, Penteleu și Podul Calului;

– Baile Siriului , stațiune folosită pentru un sezon scurt (1 iunie-1octombrie), dispune de trei izvoare cu ape minerale sulfuroase, ușor bicarbonate, clorurosodice, foarte slab mineralizate, termale;

– Cascada Pruncea

– Manifestare folclorică "Cât e Siriul de mare", are loc în prima duminică dupa Sfânta Maria, pe malul lacului Siriu.

Barajul si lacul de acumulare Siriu, situat la 360 ha de Gura Siriului, și la 12 km de orașul Nehoiu. La barajul de la Siriu se ajunge destul de usor. Pe drumul de la Brasov inspre Buzau, dupa aproximativ 80 km, parca am pasi intr-o lume de basm unde se deschide o intindere de apa ce pare infinita.Lacul de acumulare Siriu este un lac artificial amplasat pe cursul superior al Buzaului. Lacul, finalizat in anul 1985, are o lungime de 10 km si este destinat pentru producerea energiei electrice in hidrocentrala de 42MW. Hidrocentrala utilizeaza apa din lacul Siriu ce se intinde pe o suprafata de 500 ha si are un volum de 155 milioane mc. Barajul Siriu este un baraj de pamant, amplasat pe raul Buzau, intre masivul Podul Calului si masivul Siriu. Barajul este alcatuit din miez de argila, roca si steril.

Datorita construirii barajului, a fost necesara schimbarea rutei drumului nationat DN10 si construirea mai multor viaducte pentru ocolirea lacului Siriu. In aceasta zona de o deosebita frumusete, omul si natura au reusit sa creeze un peisaj incredibil si fascinant, unde apele repezi ale Buzaului isi gasesc linistea in lacul Siriu, vegheat din toate partile de paduri. La o distanta de 10 km de Siriu se afla viaductul Giurca ce se intinde pe 276 m si se sprijina pe piloni de 46 m inaltime.

Barajul Siriu are o înăltime 122 m., lungime coronament 570 m., construit intre masivul Siriu si masivul Podu Calului din roca, steril si miez din argila, acesta a dus la formarea unui lac cu lungimea de 11.5 km., si un volum de 155 milioane mc. apă

Între apele Buzãu, Crasna si Siriu se gãseste masivul Siriu cu cele doua vârfuri: Mãlâia 1663 m. si Bocârnea 1657 m. Pe partea estica a versantului Mãlâia la altitudinea de 1420 m., în Muntii Siriu se gãseste Lacul Vulturilor sau Lacul fãrã Fund. Un versant stâncos din apropiere, Colții Babei, zonă din masivul Siriu cu aspect alpin, este singurul loc din Munții Buzăului unde pot fi văzute capre negre.

Alte obiective pe care turistii le pot vizita in comuna Siriu sunt: Lacul Vulturilor, un lac periglacial, aflat la 1420 m altitudine, apele acestui lac fiind pupulate cu pastravi. Coltii Babei este o regiune din masivul Siriu unde se pot intalni capre negre, aduse din Muntii Retezat. Pe malul raului Buzau si al paraului Hartagu se afla Tabara Hartagu, amenajata in cladirea fostei vame a Buzaului, la o distanta de 100 km de municipiul Buzau. Din Tabara Hartagu pornesc principalele trasee turistice catre Muntii Vrancei, Podul Calului, Siriu si Penteleu.

Cascada Pruncea, aflata la 5 km de Siriu, este locul ideal unde turistii se racoresc vara in apele reci ale cascadei. Turistii care iubesc plimbarile in natura au posibilitatea sa mearga pe cararile salbatice ajungand in sat. Cei ajunsi la barajul Siriu in timpul verii dispun de posibilitati de pescuit sportiv (speciile intalnite sunt scobarul, carasul, pastravul, crapul si cleanul), plaja si plimbari cu pluta. Langa lacul Siriu se gasesc Baile Siriu, o ministatiune cu 3 izvoare feroase, termale, usor bicarbonate, clorurosodice, sulfuroase si foarte slab mineralizate.

,,Uimiti ne uitam in apa lucie din adancul albastru al acestui crampei de cer incopcit in stanci la picioarele noastre(L.Vulturilor-nr.). Si o clipa traim ca-n basme. Aici, spun ciobanii ca vin vulturii, primavara, de beau apa ca sa intinereasca, aici isi invata puii sa zboare…" (Al.Vlahuta)              

Pe partea estica a versantului Mălâia la altitudinea de 1420 m., în Muntii Siriu se găseste Lacul Vulturilor sau Lacul fără Fund. Un lac, două nume, două legende. Una dintre legende spune ca aici veneau primavara vulturii pentru a bea apa ca sa intinereasca si tot aici isi invatau puii sa zboare. A doua legenda spune ca un cioban si-a aruncat bata in apa lacului si a plecat. Dupa un an de peregrinari isi regaseste bata in Dunare si, mistuit de dorul mioarelor si a locurilor natale, se intoarce acasa. Acest lac se afla in Muntii Siriului, pe versantul Malaia, la o altitudine de 1.420 metri. Este o zona salbatica, putin cunoscuta de turisti.

Lacul Vulturilor este un lac periglacial (a luat naștere prin acțiunea de nivație și gelivație, precum și prin deplasări masive de teren în condiții periglaciare), situat la o altitudine de 1.420 m, acoperind o suprafață de 0,5 hectare, în apele căruia se găsesc păstrăvi. Un versant stâncos din apropiere este singurul loc din Munții Buzăului unde pot fi văzute capre negre.

Traseul catre Lacul fara Fund trece prin Valea Neagra si dureaza in jur de 3 ore. Pe timp de iarna, este mai dificil, din cauza diferentei de temperatura intre punctul de plecare si cel final, a lipsei reperelor de orientare, a viscolului si a troienelor. in imediata apropiere a lacului se afla si o cabana, dar aceasta nu este tot timpul deschisa. Pe un versant stancos din apropiere se gaseste singurul loc din Muntii Buzaului unde pot fi vazute capre negre. Traseul cel mai usor de urmat spre Lacul fara Fund este cel dinspre Buzau, urmand soseaua spre Intorsura Buzaului – Brasov. Pentru cei care merg cu masina, accesul este mai simplu. Dupa Barajul Siriu si dupa ruinele fostei statiuni balneare Baile Siriu, in partea stanga a drumului se afla cabana Valea Neagra.

Aceasta cabana are doar 12 locuri de cazare, iar obtinerea unuia se face doar cu acordul scris dat de Societatea Forestiera Nehoiasu. De aici va trebui sa traversati paraul cu acelasi nume si sa continuati sa mergeti pe drumul forestier avand grija ca la prima intersectie sa o luati la dreapta. Dupa 15 minute de mers, veti ajunge la capatul drumului forestier, veti avea de traversat un izvor si o veti lua din nou spre dreapta. Din acest punct incepe urcusul si, daca urmariti cu atentie marcajul, nu puteti iesi din traseu pana in golul alpin Poarta Vanturilor. De aici, orice abatere de la traseu poate sa va faca sa rataciti destinatia finala – Lacul fara Fund. Pe malul lacului se afla cabana de vanatoare Lacul Vulturilor. Cabana este inchisa pentru turisti, insa exista o camera fara soba in care va puteti adaposti in caz de vreme nefavorabila.

Situat in centrul comunei Siriu, la soseaua principala, Popasul Turistic ORIZONT a fost dat in folosinta in iarna anului 2002.

Este primul obiectiv de acest gen din zona, constituindu-se intr-o cladire multifunctionala ce include: birou de informare turistica, restaurant (bucatarie internationala), cazare, magazine, internet-café, parcare

Culorile predominate atat in exteriorul cladirii , cat si in interior sunt galben pai si verde, facandu-se remarcata cu usurinta in zona, nefacand insa nota discordanta fata de aspectul general al zonei Siriului, incadrându-se astfel in peisajul local.

Beneficiind de dotari moderne , cu incalzire centrala, cat si parcare exterioara pazita, cladirea este constituita dintr-un magazin universal, un internet cafe si biliard la parterul cladirii, bar si restaurant cu bucatarie internationala la primul nivel si patru camere mansardate la ultimul nivel.

La parter mai fuctioneaza si un birou de informare turistica, de unde se pot obtine informatii utile despre zona Siriu.

Popasul Turistic ORIZONT este pregatit sa primeasca grupuri de turisti care doresc sa petreaca un week-end in aceasta zona sau sa serbeze un eveniment, organizand mese festive, excursii in locurile de atractie turistica, cat si, prin colaborare cu Ocolul Silvic, organizarea de vanatori.

Popasul Turistic Orizont va sta la dispozitie cu:
-cazare-cu maxim 20 de locuri in 4 camere la etajul 2;
-restaurant-cu maxim 60 de locuri si bucatarie cu specific traditional (si international daca este cazul) si bar la etajul 1;
-sala de petreceri private –cu maxim 60 de locuri, biliard, masa tenis, la parter;
-cea mai mare parcare din comuna Siriu.

Daca doriti sa pregatiti gratar in curte, sa serviti masa in gradina sau in foisor va asteptam cu drag la Pensiunea Orizont – care va asteapta:
-cu maxim 12 locuri de cazare in 4 camere, 2 bai, living, sala de mese, bucatarie dotata cu frigider, aragaz, cuptor cu microunde, etc.

Camerele de la popas si pensiune sunt dotate cu televizor propriu, incalzire centrala pe lemne, apa calda permanent.

5.2. Mediu de afaceri

5.2.1. Concurenta

Concurența pe această piață este destul de mare, aceasta adresându-se cu aceleași produse și servicii mai multor segmente

Concurența e factorul determinant, esențial în succesul sau eșecul firmelor. Concurența determină oportunitatea acelor activități ale unei firme care pot contribui la performanța acesteia, cum ar fi inovațiile, o cultură unitară sau

implementare judicioasa.
Concurența reprezintă un fenomen deosebit de important pentru viața economică, dar și pentru viața socială, deoarece ea reprezintă factorul motor care motivează, atât afacerile, cât si existența oamenilor. Este cert că omul, de când se naște și până moare, va încerca să se adapteze mediului natural, social și economic în care trăiește, ceea ce presupune că va trebui să cunoască ce înseamnă competiția. În primul rând, va concura cu sine însuși, pentru a-și depăși limitele și pentru a se situa într-o poziție favorabilă în societate. Apoi, va trebui să concureze cu alți competitori, evidențiindu-și anumite abilități, care îi vor permite situarea pe o poziție avantajoasă.

Dacă ne referim la sfera economică, un agent economic va trebui să se raporteze permanent la ceilalți competitori de pe piață, jocul competiției fiind cel care va determina locul competitorilor în cadrul pieței. Desigur, că nu hazardul va fi cel care va determina această poziție ocupată în cadrul unei piețe, ci toate resursele și competențele de care dispune un agent economic și pe care le utilizează în lupta pentru câștigarea unei poziții dominante pe piață.

Dacă concurența este sau nu benefică pentru societate se poate afla numai în măsura în care, pe ansamblul economiei, deci la nivel macroeconomic, se înregistrează o creștere semnificativă de la o perioadă la alta, iar la nivelul unei unități economice, deci la nivel microeconomic, se observă câștigarea unei poziții competitive mai bune față de perioada anterioară. Se știe că datorită concurenței existente într-o economie de piață vor exista întotdeauna și învingători dar și învinși. Astfel, învingătorul, întreprinderea sau organizația în cauză, va considera benefică concurența, deoarece i-a permis să-și mobilizeze toate eforturile, resursele și abilitățile de care dispune pentru a atinge o poziție competitivă superioară prin obținerea unui avantaj competitiv cert față de ceilalți competitori.

Odată cu atingerea unei poziții de lider sau challanger pe o anumită piață de referință, agentul economic trebuie să fie conștient că lupta concurențială nu s-a terminat. El va trebui să continue să se adapteze la mediu concurențial, să fie flexibil la noile modificări din mediul la care se raportează, să caute noi strategii competitive, cu alte cuvinte să fie permanent “în alertă”, să caute noi soluții, să inoveze chiar, astfel încât să-și poată păstra poziția câștigată.

Pentru a înțelege mai bine ce reprezintă concurența pentru o economie de piață, atunci trebuie cunoscut însăși conceptul de concurență, așa cum a fost el definit în literatura de specialitate de-a lungul timpului. Prezentarea funcțiilor concurenței, a tipurilor de concurență existente într-o economie, precum și a rolului acesteia, permite formarea unei imagini mai complexe asupra acestui fenomen numit “concurență” , fiind ilustrată importanța deplină a acesteia pentru societate.

Adeseori, concurența este privită ca o rivalitate sau o întrecere într-un anumit domeniu de activitate. Conform dicționarului explicativ al limbii române, concurența reprezintă: “o rivalitate comercială, lupta dusă cu mijloace economice între industriași, comercianți, monopoluri, țări etc. pentru acapararea pieței, desfacerea unor produse, clientelă și pentru obținerea unor câștiguri cât mai mari”.Concurența sau competiția presupune existența a două sau mai multe întreprinderi care activează în cadrul unei piețe pentru atragerea unui număr cât mai mare de clienți în vederea atingerii unor obiective propuse. Ca urmare, concurența îi determină pe agenții economici să se orienteze către consumatori, mai precis către nevoile acestora, încercând să le satisfacă cât mai bine prin oferirea unor produse sau servicii diferențiate față de cele ale celorlalți competitori. Acest lucru presupune adoptarea unui anumit comportament concurențial, comportament care se manifestă în relațiile de concurență existente într-un domeniu de activitate sau într-o piață.
Pe o piață liberă, concurența acționează în strânsă legătură cu prețul, deoarece fiecare agent economic va urmări maximizarea profitului prin minimizarea prețului și creșterea calității bunurilor produse.

În ceea ce privește concurența în domeniul restaurantelor în Cluj, aceasta este la un nivel ridicat.

Această concurență obligă la investiții permanente atât în ceea ce privește calificarea personalului cât și în baza materială. În același timp, obligă la căutarea permanentă a unor noi sortimente de produse, atât în ceea ce privește produsele de cofetărie și patiserie cât și cele din restaurant, cafenea, bar.

Atenția acordată gradului de satisfacție a clienților ajută la acest lucru, întrucât atunci când apare o problemă, odatâ cunoscută ea poate fi rezolvată.

În apropierea Comunei Siriu nu există hoteluri, pensiuni, cel mai apriopiat hotel se gasește în Buzau sau Brasov, dar prețul practicat este mai mare decât prețul pe care il vom practica noi. În comuna Siriu nu există restaurant, cel mai apropiat restaurant se gaseste in în Buzau sau Brasov, dar consideram ca meniul nostru va fi mai complexă și mâncărurile vor avea o calitate mai bună față de concurență, dorim să practicăm prețuri mai mici decât concurența noastră în așa fel încât să reușim să atragem clienți nu numai din comuna Siriu ci și din satele vecine. În comuna Siriu exista 4 baruri, deci vom avea concurenți direcți dar prin politica de preț, calitatea serviciilor și prin faptul ca la noi se poate și mânca sperăm să avem cât mai mulți clienți.

Firma își menține poziția în preferințele clienților datorită personalului bine pregătit și a unei conduceri care reușește să inoveze permanent.

5.2.2. Furnizori

Produsele necesare pentru construirea și funcționarea pensiuni vor fi cumparate din două surse : magazine din Cluj-Napoca și producători privați din Siriu. Mareriile prime pentru restaurant dorin să le cumpărăm direct de la producători privați:carne, ouă, lactate, legume, fructe, pălincă, vin. Materiile prime ce nu pot fi cumpărate de la producători din comuna Siriu, și băuturile alcoolice, nealcoolice, produse pentru menaj, igienă vor fi cumpărate din Cluj-Napoca: Metro, Selgros, Elboris, Auchan, Careffour, etc.

Materialele pentru construcția pensiuni vor fi furnizate de firmele din Cluj-Napoca: Metro, Praktiker, Lemconflex, Baumax, Ben-Ben, etc.

Produsele electrice vor fi cumpărate din Cluj-Napoca de la firmele : Altex, Flanco, Domo, etc.

Produsele pentru amenajarea interioară a camerelor, a restaurantului vor fi produse de către localnici. Mesele, scaunele, dulapurile, fetele de masă, perdelele, vor fi produse la Siriu pentru a păstra stilul specific local.

5.2.3. Clienti

Pornind de la faptul că pensiunea va fi amplasată, într-o zonă,minunată considerăm că vom avea turiști autohtoni și străini. Fiecare persoană are nevoie de odihnă și de recreere, cerera în turism nu va dispărea niciodată, dimpotrivă, ea va crește și se va diversifica în continuare, sperăm ca tot mai mulți turiști vor prefera locurile de găzduire și mâncărurile oferite de pensiunile agro-turistice care vin în întâmpinarea acestora de a petrece câteva zile liniștite în mijlocul naturii și cu bani puțini. Consideram că este important să-i facem pe turiști să știe de existența pensiuni noastre, să facem cunoscută oferta și să fim recunoscuți din cauza calitați bune a serviciilor. Clienți noștri pot fi persoane fizice, firme, asociații, din țară sau din străinătate, din toate categoriile de vârstă și de cele mai diferite condiți sociale:

Iubitorii de artă populară- oameni care iubesc arta populară, și doresc să petreacă timpul lor liber într- un loc unde oameni au păstrat tradițiile și încă mai poartă portul tradițional, reprezintă o clientelă care iubesc dansul popular și cântecele populare.

Clasa de mijloc- reprezintă o clientelă cu pretenții variate, dar care poate aprecia un serviciu atunci când este făcut cu dăruire și atenție. Aceștia au o viață foarte activă, doresc să călătorească mult, în general pentru concediu caută un loc liniștit, curat, confortabil, benefic pentru recreere, odihnă și pentru a petrece mai mult timp cu familia.

Pensionarii- reprezintă o alta categorie de clienți pentru pensuinea noastră, chiar dacă există anumite oferte speciale, avantajoase pentru ei, de obicei în perioada extrasezonului, mulți pensionari doresc să meargă la țară în timpul sezonului turistic. Pensiunea noastră poate deveni un loc preferat de pensoinari unde se pot simți ca acasă, și în plus pot beneficia de avantajele oferite de natură.

Persoanele cu venituri medii- nici foarte mici, dar nici mari, pot de asemenea să devină clienți noștri, aceștia vor evita locurile de cazare scumpe și vor fi încantați să stie că își pot permite să meargă într-un loc unde pot să petreaca timpul lor liber, unde vor beneficia de servicii de calitate.

Firmele- de asemenea firmele pot constitui o categorie distinctă de clienți, aceștia își pot organiza întalniri de afaceri sau își pot întreține invitații în pensiunea noastră. Angajații unor firme pot primi dreptul de a frecventa pensiunea, ca o recompensă pentru activitatea lor. Firmelor care nu sint din zona transivaniei pot caza angajații, care au activitate temporală în zona clujului la pensiunea noastră.

Tinerii și copii- ei pot fi clienți noștri pentru că vom organiza tabere de vară, dans, unde ei pot învața dansuri populare, se pot înbrăca în port tradițional, vor fi organizate excursi, pescuit, concursuri de sport, în așa fel încât tinerii să se simtă bine.

Turiștii stăini- care vor să cunoască cultura ardeleană, viața țărănească, oameni care vor să se simtă bine în mijlocul unei lumi mai puțin atinse de globalizare.

Iubitori de natură- clienți care iubesc natura, avem la dispoziția lor două rezervații naturale minunate,oameni dornici să pescuiască, să se plimbe în pădure.

5.3 Analiza Swot:

Comsiderăm că Pensiunea Siriu prin caracteristicile ei speciale : odihnă, peisaj, liniște, personal calificat, atmosferă de familie, tradiție, cultură, calitatea serviciilor și prin multe alte caracteristici speram că va depăși nivelul concurenților principali.

5.4. Strategia de dezvoltare a Complexului turistic ,,Orizont Siriu’’

Strategia de dezvoltare vizeaza obtinerea unor rezultate superioare celor precedente (atât calitative, cât si cantitative), prin întarirea capacitatii competitive a hotelului. Aceasta strategie impune promovarea unor schimbari calitative importante în toate domeniile de activitate ale hotelului.

Pentru a creste satisfactia clientilor, pentru a diminua riscul pierderii clientilor reali sau potentiali si pentru a avea o 19219h713t competitivitate puternica, varietatea, calitatea si diversitatea sunt mijloace care asigura competitivitatea si eficienta serviciilor prin îmbogatirea continutului ofertei si cresterea calitatii acesteia.

Astfel, analizând situatia în care se afla Complex turistic Orizont Siriu pe baza punctelor forte si slabe ale departamentelor acestuia, comparativ cu situatia competitorilor, pentru obtinerea unei cote bune pe piata unde actioneaza si a unei notorietati ridicate, se propun urmatoarele strategii de dezvoltare, derivate din strategia globala pentru fiecare departament al hotelului:

În departamentul comercial:

– abordarea unei strategii de realizare a unor servicii unice originale, care sa fie puternic promovate pe plan intern si international, care sa corespunda standardelor internationale si care sa atraga un numar important de clienti;

Acest lucru se poate realiza prin constituirea unei echipe de conducere bine organizate si competenta, care sa poata îmbunatati valoarea serviciilor si sa vina cu idei noi si performante, dar care sa se bazeze si pe un personal bine pregatit, perfectionat si specializat, care sa poata duce hotelul spre o dezvoltare competitiva.

Promovarea unei strategii de marketing, care sa se bazeze pe forme de comunicatie de departamentul de marketing si care sa faca cunoscuta oferta hotelului si sa colaboreze cu cât mai multe agentii de turism din tara si din strainatate;

Dezvoltarea unor strategii de penetrare, care sa porneasca de la serviciile si piata existenta, formulând un set de actiuni care sa amplifice procentul de piata detinut, fapt ce se poate realiza prin productia proprie de servicii care sa elimine concurenta;

Adoptarea de strategii de dezvoltare a serviciilor prin promovarea si sporirea calitatii serviciilor, ceea ce trebuie sa se întâmple permanent;

Folosirea permanenta a strategiei de diversificare a serviciilor, foarte necesara în relatiile cu concurenta si pentru obtinerea unei rentabilitati ridicate a activitatii, strategie ce trebuie sa cuprinda:

– oferirea unor servicii de calitate, care sa poata fi percepute de clienti, care sa includa cerintele si nevoile acestora, adica siguranta, liniste, amabilitatea personalului, curatenie, divertisment. Trebuie adoptate îmbunatatiri calitative care pot fi percepute de clientii hotelului, adica de clientii de afaceri, care, în general, sunt foarte pretentiosi în ceea ce priveste calitatea prestarii serviciilor;

– implicarea tuturor angajatilor, începând cu departamentul de control si terminând cu cel operational, calitatea serviciilor realizându-se doar daca acestia sunt pregatiti si motivati corespunzator pentru a crea servicii de calitate, deci, în acest sens, comunicatia si stimularea angajatilor trebuie sa functioneze bine si sa încurajeze initiativa proprie a fiecarui angajat;

– existenta unei calitati în toata activitatea hotelului pentru ca serviciile sa fie la cel mai bun nivel;

– abordarea si colaborarea cu parteneri de cea mai buna calitate;

– permanenta îmbunatatire a calitatii serviciilor oferite, comparativ cu ale competitorilor de frunte pentru a le putea face fata, prin existenta unor solutii noi, originale;

– marirea gamei de servicii si oferirea unui raport bun calitate/pret, prin ameliorarea echipamentelor si activitatilor de divertisment, modernizarea continua a echipamentelor de interior si a fatadei cladirii, amenajarea unui garaj pentru masinile clientilor, amenajarea unei piscine interioare, cautarea unei solutii de spatiu pentru amenajarea unor sali de conferinta, extinderea restaurantului pentru posibilitatea desfasurarii unor evenimente festive.

În perioadele când gradul de ocupare este în scadere, în general în sezonul estival, este necesara coordonarea unor gratuitati si stimulente clientilor, prin oferirea unei mese gratis sau a unor cadouri specifice;

Formularea unei strategii de integrare intr-un lant hotelier, care sa ajute la cunoasterea notorietatii hotelului si la promovarea si comercializarea serviciilor sub o anumita marca;

Adoptarea si abordarea unor strategii de mentinere ferma a clientelei de afaceri si de stimulare a turismului de afaceri, aceasta privind, în sens larg, calatoriile oamenilor pentru scopuri legate de munca lor, mai exact, deplasarile în sens oficial, comercial sau de alta natura, participarile la diverse manifestari organizate de întreprinderile economice sau organisme administrative pentru reprezentantii lor. Desi calatoriile lor presupun desfasurarea unei activitati remunerate, ele sunt asimilate turismului, deoarece organizarea si functionarea lor implica utilizarea dotarilor turistice de cazare, alimentatie, agrement, cât si de consumul unor servicii specifice furnizate de organizatorii de vacante.

Majoritatea clientilor hotelului sunt oameni de afaceri, fiind necesara mentinerea acestor clienti prin satisfacerea cât mai buna a cerintelor si atragerea unor clienti potentiali prin prestarea unei activitati promotionale pe masura, care duc la cresterea notorietatii si imaginii hotelului. Pentru aceasta trebuie prestate serviciile cele mai moderne si de calitate care sunt folositoare acestor tipuri de clienti.

Clientii de afaceri sunt foarte importanti pentru activitatea hoteliera pentru ca mentin acestuia o activitate permanenta, fapt care se datoreaza activitatii lor desfaturate pe tot parcursul anului.

Folosirea unor strategii partiale, care sa vizeze domeniile slabe ale hotelului, cum ar fi activitatile de marketing, care sunt necesare si foarte utile pentru crearea imaginii dorite de conducerea hotelului si activitatile care urmaresc activitatea, perfectionarea, stimularea si motivarea personalului, fara de care nu ar fi posibila atingerea niciunui obiectiv strategic.

Diferentierea imaginii hotelului, în rândul clientilor care actioneaza diferit la o anumita imagine, chiar si atunci când ofertele concurente sunt similare. O imagine de succes este rezultatul unei identitati pe care hotelul trebuie sa si-o creeze, acest lucru fiind posibil prin sustinerea unor puternice campanii promotionale, atât pe plan intern, cât si international si prin integrarea într-un lant hotelier cunoscut, care sa ajute la formarea unei imagini, a unei notorietati si identitati care sa eficientizeze activitatea Hotelului Rin Grand. Crearea propriei identitati se face cu scopul de a modela imaginea clientilor consumatori despre hotel, trebuind sa sugereze un mesaj unic referitor la pozitia si calitatea serviciilor oferite pe piata, acest mesaj trebuie transmis într-un mod diferit pentru a nu fi confundat cu mesajele concurentilor. Crearea unei imagini si a unei notorietati solide necesita multa munca si o creativitate pe masura, aceasta trebuie transmisa permanent prin toate mijloacele posibile. Din acest punct de vedere, spatiul în care hotelul presteaza serviciile, devine un puternic element generator al imaginii acestuia.

Elaborarea unor strategii de pozitionare sau de diferentiere a serviciilor, pentru ca nevoile clientilor difera, fiecare fiind atras de o anumita oferta.

Aceasta strategie tinde spre oferirea unor servicii unice, daca este posibil, pentru a spori volumul de servicii prestate. Acest lucru este posibil prin furnizarea serviciului cerut repede, cu amabilitate si profesionalism din partea personalului.

Trebuie alese bine modalitatile de diferentiere pentru a fi eficiente si semnificative, pentru ca nu orice diferenta reprezinta un element de diferentiere.

Modurile de diferentiere fata de concurenti trebuie alese cu grija, aceasta implicând anumite costuri, dar si numite avantaje pentru clienti. Diferentierile pe care hotelul va trebui sa le faca, trebuie sa îndeplineasca urmatoarele cerinte pentru a fi eficiente: sa corespunda unor avantaje bine apreciate de clienti; sa fie prezentate într-un mod aparte, caracteristic hotelului; sa fie superioare celor folosite în perioada precedenta; sa poata fi aduse la cunostinta clientilor; sa fie unice, caracteristice hotelului, pentru a nu lasa posibilitatea concurentilor sa le copieze; sa fie accesibile pentru ca sa ofere clientilor posibilitatea de a le consuma si sa fie profitabile si eficace pentru activitatea hotelului. Din acest punct de vedere hotelul trebuie sa adopte o strategie de pozitionare, care sa proiecteze oferta si imaginea hotelului astfel încât sa ocupe un loc distinctiv si apreciabil în atentia clientilor pe care acesta îi vizeaza. Astfel, se pot alege strategii de pozitionare în functie de clienti, de concurenta, de calitate sau de pret, care trebuie sa fie clar elaborate si sa aiba o comunicatie eficienta.

Adoptarea unei strategii care sa vizeze ocuparea unei pozitii mai bune pe piata, pentru aceasta fiind necesara o viziune clara si concisa pe termen lung din partea conducerii hotelului, o înnoire a gamei de servicii prin marirea acestora si prestarea lor la o calitate superioara, sa existe o promovare eficienta si sustinuta si serviciile de întretinere sa fie la un nivel superior, calitativ, sa-si formeze o specializare pe servicii, adica sa presteze anumite servicii care nu sunt oferite de concurenti;

Adoptarea unor strategii puternice de promovare si comunicare, care presupun elaborarea unui program de promovare a serviciilor care cuprinde: identificarea clientilor pe care-i vizeaza si imaginea lor de serviciile hotelului, definirea obiectivelor comunicarii si promovarii, stabilirea bugetului pentru aceste actiuni, urmarirea efectelor actiunii pentru a vedea în ce masura clientii au fost informati si daca actiunile au fost eficiente.

În departamentul resurselor umane:

Adoptarea unor strategii de estompare a conflictelor din cadrul hotelului prin pastrarea si stimularea personalului calificat, bine pregatit, generator de idei, prin schimbarea unor mentalitati învechite, prin promovarea unei comunicari permanente bazata pe încredere reciproca;

Este necesara abordarea unor strategii de diferentiere. Strategia de diferentiere care trebuie folosita continuu, este cea a personalului, astfel hotelul putând sa obtina un puternic avantaj competitiv prin angajarea si pregatirea unui personal cu calitati superioare celor ale personalului concurentilor. Criteriile impuse de aceasta strategie, pe care trebuie sa le îndeplineasca angajatii hotelului sunt: competenta (sa posede cunostintele si aptitudinile necesare postului ocupat), amabilitate (angajatii trebuie sa fie atenti, respectuosi si prietenosi), credibilitate (sa fie demni de încredere), siguranta (trebuie sa-si îndeplineasca cu promptitudine si cu consecventa obligatiile), spirit de raspundere (sa actioneze si sa raspunda urgent la cererile si problemele clientilor) si comunicativitate (angajatii trebuie sa-i înteleaga pe clienti si sa se exprime pe întelesul acestora).

În departamentul tehnic:

Formularea si abordarea unei strategii inovationale, care sa introduca tehnologia moderna tot timpul în activitatea si în gama serviciilor oferite.

Strategii de mentinere a avantajului competitiv prin folosirea unor mijloace tehnice si echipamente de întretinere de calitate ridicata care sa mareasca nivelul confortului;

În departamentul economico-financiar si de gestiune:

Strategii financiare, care trebuie adoptate pentru îmbunatatirea parametrilor de profitabilitate ai hotelului.

Adoptarea unor strategii economice, care sa vizeze cresterea profitului si a cifrei de afaceri, prin prestrea unor servicii de calitate ridicata, cu care sa fie atrasi si mentinuti tot mai multi clienti.

CONCLUZII SI PROPUNERI

Baza tehnico materială-turistică – nu pune în valoare foarte bine resursele turistice naturale și antropice, fiind insuficientă și nu de foarte bună calitate. S-a început puțin să se modernizeze (ștrandul cu apă sărată Merei, baza de tratament Sărata Monteoru, etc.) sau să înființeze altele noi (pensiuni, magazine, centre comerciale, etc.), dar într-un ritm foarte încet.

Infrastuctura generală și turistică este de bună calitate în ceea ce privește drumurile naționale,medie cele județene și mai proaste cele comunale. Cu alte cuvinte, calitatea scade proporțional cu importanța tipului de drum. Teritoriul județean este situat pe o axă majoră de dezvoltare de importanță europeană – axul rutier și feroviar Suceava-Bacău-Buzău-București, și două axe regionale – Galați-Brăila-Făurei-Buzău-Urziceni și Buzău-Cislău-Nehoiu-Întorsura Buzăului-Brașov.

Forța de muncă angajată în turism – este foarte puțină și fără pregătire de specialitate.

Bunurile industriale și alimentare comercializate turiștilor – nu sunt neapărat reprezentative pentru acest sector, și anume sunt restaurante, fast food-uri, etc. cu destinație principală pentru localnici. Puține sunt locurile în care consumatorul țintă este turistul: restaurantele ce aparțin hotelurilor, mici magazine de suveniruri, etc.

În urma analizei potențialului turistic al județului Buzău a reieșit că așezarea dispune de o gamă foarte mare și variată de obiective turistice, dar care din păcate nu sunt puse în valoare, deși ar putea ajuta județul și locuitorii.

Pentru dezvoltarea spațiului turistic al județului Buzău propun menținerea actuală de separare a județului Buzău în două parți limitate de DN1 Ploiești – Buzău – Râmnicu-Sărat: partea de nord – turistică cu centrul zonal în stațiunea Sărata Monteoru și partea de sud – agricolă cu centrul zonal în municipiul Buzău. Alegerea este argumentată atât de așezarea în jumătatea de nord a județului, unde, am văzut în capitolele anterioare, se află cele mai multe obiective turistice, cât și datorită accesului foarte rapid de la Ploiești-Buzău (DN1) și anume la 8 km. Este trecerea de la câmpie spre munte. Aici s-ar concentra tot ceea ce înseamnă informație turistică, agrement, etc., dar mai ales s-ar ridica nivelul de cazare și de dotare. De aici ar porni trasee turistice pe toată zona de nord, cu posibilități de cazare pe parcurs în pensiuni și sate agroturistice.

În această lucrare am putut observa că deșii județul Buzău dispune de numeroase resurse naturale și antropice, ca de altfel întregul teritoriu al frumoasei noastre țări, acestea nu sunt valorificate și promovate, în zile noastre am observat că mass-media românească în loc să ajute la promovarea turismului românesc, acestea se preocupă cu promovarea turismului vecinilor noștrii bulgari și a altor zone.

Sunt de părere că pe viitor turismul românesc va fi pus în valoare de românii care sunt cu adevărat interesați de prosperitatea țării noastre.

ANEXE

Anexa 1 : Harta turistică

Anexa 2 : Harta administrativă

Anexa 3 : Harta județului Buzău

Anexa 4 : Harta geografică

Anexa 5 : Harta hidrografică

Anexa 6 : Harta cu taberele

Anexa 7 : Harta bisericilor și mănăstirilor

Anexa 8 : Vulcanii noroioși-Pâclele Mari-Scorțoasa

Anexa 9 : Vulcanii noroioși-Pâclele Mici-Berca

Anexa 10 : Pădurea Lacurile

Anexa 11 : Pădurea Brădeanu

Anexa 12: Sarea lui Buzău

Anexa 13 : Dealul cu Lilieci

Anexa 14 : "Focul Viu" de la Lopătari

Anexa 15 : Piatra Albă-la Grunj

Anexa 16 : Platoul Meledic

Anexa 17 : Chihlimbarul de Buzău

Anexa 18 : Barajul Siriu

Anexa 19 : Mănăstirea Ciolanu

Anexa 20 : Palatul Alexandru Marghiloman

Anexa 21 : Podul din parcul Marghiloman

Anexa 22 : Ștrandul Sărata-Monteoru

Anexa 23 : Vârful Penteleu

Anexa 24 : Cloșca cu puii de aur

Anexa 25 : Pensiunea Lezeu, Chiojdu

Anexa 26 : Pensiunea Costin-Meledic-Mânzălești

Anexa 27 : Casa cu tei-Sărata-Monteoru

Anexa 28 : Pensiunea Marin-Iuliu-Sărata-Monteoru

Anexa 29 : Vintilă Vodă

Anexa 1 : Harta turistică

Anexa 2 : Harta administrativă

Anexa 3 : Harta județului Buzău

Anexa 4 : Harta geografică

Anexa 5 : Harta hidrografică

Anexa 6 : Harta cu taberele

Anexa 7 : Harta bisericilor și mănăstirilor

Anexa 8 : Vulcanii noroiosi-Pâclele Mari- Scorțoasa

Anexa 9 : Vulcanii noroioși-Pâclele Mici-Berca

Anexa 10 : Pădurera Lacurile

Anexa 11 : Pădurea Brădeanu

Anexa 12 : Sarea lui Buzău

Anexa 13 : Dealul cu Lilieci

Anexa 14 : “Focul Viu” de la Lopătari

Anexa 15 : Piatra Albă-La Grunj

Anexa 16 : Platou Meledic

Anexa 17 : Chihlimbarul de Buzău

Anexa 18 : Barajul Siriu

Anexa 19 : Mănăstirea Ciolanu

Anexa 20 : Palatul Alexandru Marghiloman

Anexa 21 : Podul din parcul Marghiloman

Anexa 22 : Ștrandul Sărata Monteoru

Anexa 23 : Vf. Penteleu

Anexa 24 : Cloșca cu puii de aur

Anexa 25 : Pensiunea Lezeu, Chiojdu

Anexa 26 : Pensiunea Costin-Meledic, Mânzălești

Anexa 27 : Casa cu tei, Sărata Monteoru  

Anexa 28 : Pensiunea Marin Iuliu, Sărata Monteoru 

Anexa 29 : Vintilă Vodă

BIBLIOGRAFIE

1.Baron Petre, Minciu Rodica, Neacșu Nicolae :Economia turismului, Editura C.I.E. ESTETICO, București 1991

2.Băltărețu Andreea :Turismul internațional-de la teorie la practică-Editura Sylvi, București 2004.

3.Bran Florin, Dinu Marian, Șiman Tamara :Turismul rural. Mediul European, Editura Economică.

4.Cristureanu C. , Zadig R. și Baron P. "Curs de economia turismului" Academia de Studii Economice București, 1982

5.Consiliul Județean Buzău

6.Direcția județeană de Statistică Buzău

7.Horșia Olga :Zona Etnografică Buzău, Editura Sport-Turism, București 1981.

8..Ionescu Ion :Turismul. Fenomen socio-economic și cultural,Editura, Oscar Print.

9..Istrate Ion, Baron Florina, Roșu Anca Gabriela:Economia turismului și mediul înconjurător,Editura Economică 1996.

10.Neacșu Nicolae, Cernescu Andreea: Economia Turismului .

11.Oscar Snak, Petre Baron, Nicolae Neacșu: Economia Turismului, Editura Expert, București 2001

12.Posea Gr.,Ieleniez M. :Județele Patriei. Județul Buzău, Editura Academiei Republicii Socialiste Rmânia,București 1971.

13.Snak Oscar, Baron Petre,Neacșu Nicolae :Economia Turismului, Editura Expert, București 2003.

14.www. apmbz. ro

15.www. buzăulive.ro

16.www. carpați.org

17.www. clubromânia.ro

18.www. itinerar.ro

19. www. Iubire-divină.home.ro

20.www.INS.ro

21.www. jurnalul.ro

22.www. pelerinaje.ro

23.www. preferate.ro

24. www. travel guide-românia.ro

25.www.travel world.ro