Promovarea Produselor Turistice ALE Braziliei

CUPRINS

INTRODUCERE…………………………………………………………………………………………………..1

CAPITOLUL I – ROLUL BRAZILIEI ÎN ECONOMIA ȚĂRILOR LATINO-AMERICANE……………………………………………………………………………………………………….6

Aspecte geografice………………………………………………………………………………….6

Aspecte economice………………………………………………………………………………….7

CAPITOLUL II – INTRODUCERE ÎN TURISMUL INTERNAȚIONAL…………….23

2.1 Planificarea în turism……………………………………………………………………………..23

2.2 Cuantificarea dimensiunilor turismului . Indicatorii circulației turistice în

America Latină…………………………………………………………………………………………..27

CAPITOLUL III – TURISMUL ÎN BRAZILIA……………………………………………………44

3.1 Politici turistice……………………………………………………………………………………..44

3.2 Cultura…………………………………………………………………………………………………49

3.3 Atracții turistice…………………………………………………………………………………….50

CAPITOLUL IV – PROMOVAREA PRODUSELOR TURISTICE ALE BRAZILIEI…………………………………………………………………………………………………………53

4.1 Produsul turistic…………………………………………………………………………………….53

4.2 Piața ținta……………………………………………………………………………………………..53

4.3 Conceperea programului de vacanță…………………………………………………………54

4.4 Promovarea produsului…………………………………………………………………………..62

CONCLUZII……………………………………………………………………………………………………….64

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………………………66

O minunată inițiativa omagiază anul universitar al descoperirii Braziliei.

La 22 aprilie 1500, navigatorul portughez Pedro Alvarez Cabral descoperea un nou teritoriu care avea să fie botezat cu numele de Adevărata Cruce. El dobândea, o dată cu timpul, o nouă denumire, Brasil, reproducând la nivelul cartografiei și geografiei impactul pe care un produs exotic îl poate avea: Pau-Brasil, lemnul de culoarea jăratecului, urma să boteze o țară, lăsând în uitare primul ei nume creștin.

Oamenii călătoresc mai mult, devin mai conștienți de cultură și de mediul înconjurător, în locurile pe care le vizitează, ceea ce se reflectă asupra propriilor lor experiențe și moduri de viață. Experiențele dobândite în cursul călătoriilor turistice au dovedit că există un decalaj, pe de o parte, între cauzele externe, determinante, ale dezvoltării călătoriilor (cum ar fi modificările demografice și climatul) și cauzele interne ale acestora, cum ar fi dorința dezvoltării de sine și de exprimare a creației lor, din partea turiștilor. Călătoriile devin mai bogate în experiențe, dobândite de turiști, iar aceste experiențe le alimentează dorința lor de a continua să călătorească. Astfel, unele persoane vor deveni călători „de carieră”, care caută noi experiențe ori experiențe mai intense, în cadrul comunităților pe care le vizitează. Se schimbă, de asemenea, raportul dintre gazdă și invitat (oaspete). Turiștii încearcă și realizează experiențe mai „profunde” și mai „semnificative”, schimbându-și rolul și angajându-se în ceea ce este denumit „turismul voluntar” sau „turismul creativ”.

Cu cât persoanele călătoresc mai mult, cu atât acestea sunt mai respectuoase, mai tolerante și mai înțelegătoare față de diferențele culturale.

Evoluția turismului internațional se caracterizează, la nivel mondial, printr-o tendință de creștere datorită influenței factorilor economici, demografici, politici, sociali

Dezvoltarea turismului internațional se datorează faptului că oamenii au dorința de a călătorii și vizita locuri noi,destinații exotice,unii sunt pasionați de a cunoaște noi civilizații,tradiții și obiceiuri. Evoluția turismului internațional se poate aprecia prin acțiunea a doi indicatori: sosirile/plecările de turiști și încasările/cheltuielile din turismul internațional. Indicatorul „încasări" prezintă o creștere mult mai accentuată, care se datorează și fenomenului inflaționist, pe lângă ceilalți factori de influență. Previziunile WTO se referă la o încetinire a ritmului de creștere atât a sosirilor, cât și a încasărilor. Sunt luate în considerare ritmuri medii anuale de creștere situate în jur de 4%.WTO considera că în anul 2020 numărul de sosiri din turismul internațional va ajunge la 1,56 mld. Din acest număr, 1,2 mld vor reprezenta călătoriile în țările învecinate și 0.4 mld vor fi călătorii pe distanțe lungi.În zona Asia-Pacific în perioada 2010-2020 își va dubla numărul de sosiri internaționale și va devansa în ceea ce privește cota de piață continentul american. Cea mai mare rata de creștere anuală o are zona Orientului Apropiat, aceasta dublându-și numărul de sosiri internaționale în același interval.

Brazilia este cea mai mare și mai influentă țară din America de Sud și ocupa aproape jumătate din continent. Este unul dintre cei mai mari giganți economici din lume și un stat adorat pentru profesioniștii în fotbal, producția de cafea și muzica specifică, precum samba și bossa nova. Două treimi din populația Braziliei locuiește în zonele de pe coastă, asta însemnând că viața se desfășoară pe plajă, atât pentru localnici, cât și pentru turiști. Oamenii sunt esența acestei țări și, în timp ce Brazilia adăpostește o multitudine de grupuri etnice cu diverse statuturi economice, exista câteva caracteristici pe care le au toți locuitorii, cum ar fi energia și pasiunea. Populația Brazilia este un amestec ce include indigeni, descendenți ai sclavilor din Africa și urmași ai coloniștilor europeni. Aceasta varietate se reflecta în mâncarea, arhitectură, muzica și cultura Braziliei. Tocmai această diversitate de locuri, oameni și tradiții, face ca Brazilia să fie una dintre cele mai interesante destinații turistice.

CAPITOLUL I

BRAZILIA ȘI ROLUL JUCAT DE ACEASTA ÎN ECONOMIA REGIUNII LATINO-AMERICANE

1.1 Aspecte geografice

A 5-a mare putere a lumii ca întindere și a 8-a ca forța economică, Brazilia nu este o țară a viitorului, ci este o țară a prezentului, o mare fereastra de oportunități deschisă celor care doresc să colaboreze cu unul din protagoniștii globalizării, celor care au nu numai dragostea față de cultură și civilizația unui spațiu latin, ci și pentru cei cu simțul afacerilor. Cu cei 8.512.000 km² ai sãi, Brazilia este cea mai mare tarã din America Latinã, acoperind 47,3% din suprafața acestui continent, și a cincea tarã ca mãrime din lume din punct de vedere al suprafeței, fiind depășită doar de Federația Rusã, Canada, China și SUA. Dimensiunea maximã de la nord la sud este de 4395 km, iar de la est la vest de 4319 km. Coasta atlanticã a Braziliei are o lungime de 7367 km. Tara este traversatã de Ecuator în apropiere de Macapa și de Tropicul Capricornului în apropiere de São Paulo. Ecuador și Chile sunt singurele tari din America de Sud cu care Brazilia nu are granita comunã, având 10 vecini: Guyana Francezã, Surinam, Guyana, Venezuela, Columbia, Bolivia, Peru, Uruguay, Paraguay și Argentina.

Brazilia a ajuns la circa 190 milioane de locuitori la sfârșitul anului 2008, ocupând locul cinci în lume, dupã China, India, SUA și Indonezia. Din punct de vederea administrativ, Brazilia este un stat federal, compus din 26 de State și Districtul Federal, unde se aflã și capitala Brasilia. Imensul teritoriu al Braziliei este împărțit în 5 regiuni: nord, nord-est, sud-est, sud și centru-vest.

REGIUNEA DE NORD (Statele Amazonas, Pará, Acre, Rondônia, Roraima, Amapá și Tocantins) acoperã în principal Bazinul Amazonului. În regiunea de nord a Braziliei sunt concentrate 20% din rezervele mondiale de apã dulce. Principalele orașe sunt Manaus (capitala Statului Amazonas) și Belém (capitala Statului Pará).

REGIUNEA DE NORD-EST (Statele Maranhão, Piauí, Ceará, Rio Grande do Norte, Paraíba, Pernambuco, Bahia, Alagoas și Sergipe), care însumeazã circa 30% din populația Braziliei, are posibilități certe în domeniul economic, mai ales în ce privește terenurile petrolifere. Principalele orașe sunt Recife și Salvador. Aceasta este regiunea în care au ajuns pentru prima oarã portughezii în 1500 (în Statul Bahia).

REGIUNEA DE SUD-EST (Statele Rio de Janeiro, São Paulo, Mânaș Gerais și Espírito Santo) reprezintã zona cea mai intens industrializatã a Braziliei. Ea deține majoritatea populației tãrii (43,8%). Zona este bogatã în resurse naturale și reprezintã, totodatã, centrul agricol al tãrii și cea mai importantã regiune a industriilor producãtoare de alimente.

REGIUNEA DE SUD (Statele Parana, Santa Catarina și Rio Grande do Sul) este a doua ca nivel de dezvoltare în Brazilia, având o balantã echilibratã între sectorul agricol și cel manufacturier. În vestul regiunii, la granița cu Argentina, se gãsesc Cascadele Iguaçu, unul din cele mai frumoase colțuri de naturã ale lumii. La mai puțin de 20 km distantã de acestea, pe fluviul Paraná, care separã Brazilia de Paraguay, este construitã cea mai mare hidrocentralã a lumii, Itaipú. Cel mai mare oraș al regiunii este Porto Alegre, capitala Statului Rio Grande do Sul, cel mai sudic stat brazilian.

REGIUNEA CENTRU-VEST (Statele Mato Grosso, Mato Grosso do Sul și Goiás plus Districtul Federal), acoperitã de întinse savane și ierburi tropicale, este încã destul de slab populatã. Cândva una din cele mai izolate regiuni ale tãrii, aceastã zonã a cunoscut o expansiune rapidã a agriculturii și și-a creat noi industrii. Capitala tãrii, Brasilia, fondatã în 1960, se aflã în aceastã regiune. De asemenea, aici se aflã și cele mai extinse rezervații de triburi indiene din Brazilia, precum și paradisul vieții sãlbatice braziliene, Pantanal Mato-grossense.

1.2 Aspecte economice

Istoria economicã a Braziliei a fost marcatã de câteva cicluri succesive de dezvoltare, bazate pe diferite produse. În timpul Primului Rãzboi Mondial este încurajatã industrializarea. Dupã marea crizã din 1929 Brazilia începe să-și croiascã drumul spre o economie modernã, și sub influența gândirii economice a unui român, economistul Mihail Manoilescu.

Între 1945 și 1974 economia brazilianã a crescut, în medie, cu 7,4% pe an, iar între 1970 și 1980, în ciuda crizelor petroliere, aceastã creștere avea sã fie și mai mare, de 8% pe an, PIB pe locuitor crescând de 4 ori și ajungând la 2200 USD în 1980. Actualmente, PIB pe locuitor este de circa 5.000 USD.

În anii '90 politica economicã a Braziliei s-a bazat pe stabilizarea economicã și deschiderea economiei spre comerțul și investițiile internaționale. Au fost reduse tarifele vamale și au fost eliminate restricțiile cantitative la import, iar în 1995 Brazilia devenea unul din membrii fondatori ai Organizației Mondiale a Comerțului (OMC).

Iunie 1994 marca un punct de cotiturã în cadrul procesului de stabilizare economicã a Braziliei – lansarea Planului Real. Acesta avea trei obiective principale: (1) controlarea inflației; (2) reducerea dezechilibrelor sociale; (3) obținerea unei creșteri susținute, pe termen lung, a PIB, a investițiilor, a nivelului de angajare și a productivității.

În 1998 inflația ajungea la numai 1,71%, de la peste 2000% în 1993, înainte de lansarea Planului Real. Produsul Intern Brut a crescut, între 1995 și 1997, cu 17%, iar venitul pe cap de locuitor a crescut în aceeași perioadã, în medie, cu 2,6% pe an. De la implementarea Plaaipú. Cel mai mare oraș al regiunii este Porto Alegre, capitala Statului Rio Grande do Sul, cel mai sudic stat brazilian.

REGIUNEA CENTRU-VEST (Statele Mato Grosso, Mato Grosso do Sul și Goiás plus Districtul Federal), acoperitã de întinse savane și ierburi tropicale, este încã destul de slab populatã. Cândva una din cele mai izolate regiuni ale tãrii, aceastã zonã a cunoscut o expansiune rapidã a agriculturii și și-a creat noi industrii. Capitala tãrii, Brasilia, fondatã în 1960, se aflã în aceastã regiune. De asemenea, aici se aflã și cele mai extinse rezervații de triburi indiene din Brazilia, precum și paradisul vieții sãlbatice braziliene, Pantanal Mato-grossense.

1.2 Aspecte economice

Istoria economicã a Braziliei a fost marcatã de câteva cicluri succesive de dezvoltare, bazate pe diferite produse. În timpul Primului Rãzboi Mondial este încurajatã industrializarea. Dupã marea crizã din 1929 Brazilia începe să-și croiascã drumul spre o economie modernã, și sub influența gândirii economice a unui român, economistul Mihail Manoilescu.

Între 1945 și 1974 economia brazilianã a crescut, în medie, cu 7,4% pe an, iar între 1970 și 1980, în ciuda crizelor petroliere, aceastã creștere avea sã fie și mai mare, de 8% pe an, PIB pe locuitor crescând de 4 ori și ajungând la 2200 USD în 1980. Actualmente, PIB pe locuitor este de circa 5.000 USD.

În anii '90 politica economicã a Braziliei s-a bazat pe stabilizarea economicã și deschiderea economiei spre comerțul și investițiile internaționale. Au fost reduse tarifele vamale și au fost eliminate restricțiile cantitative la import, iar în 1995 Brazilia devenea unul din membrii fondatori ai Organizației Mondiale a Comerțului (OMC).

Iunie 1994 marca un punct de cotiturã în cadrul procesului de stabilizare economicã a Braziliei – lansarea Planului Real. Acesta avea trei obiective principale: (1) controlarea inflației; (2) reducerea dezechilibrelor sociale; (3) obținerea unei creșteri susținute, pe termen lung, a PIB, a investițiilor, a nivelului de angajare și a productivității.

În 1998 inflația ajungea la numai 1,71%, de la peste 2000% în 1993, înainte de lansarea Planului Real. Produsul Intern Brut a crescut, între 1995 și 1997, cu 17%, iar venitul pe cap de locuitor a crescut în aceeași perioadã, în medie, cu 2,6% pe an. De la implementarea Planului Real investițiile strãine au crescut de circa 15 ori, de la 2,2 miliarde USD în 1994 la 29 miliarde USD în 1999.

Cu un PIB de 805 miliarde USD în 1997 și o valoarea asemãnãtoare în anii urmãtori, economia brazilianã, a opta economie a lumii, este dinamicã și diversificatã. În 1998 industria era responsabilã pentru 34% din PIB, agricultura pentru 8,4% și serviciile pentru 57,6%.

Exporturile au crescut de la 35,8 miliarde USD în 1992 la 48,1 miliarde USD în 1999, peste 70% din produsele exportate fiind manufacturate. Principalii parteneri comerciali sun Uniunea Europeanã (29% din comerțul total), SUA (23%), Mercosul (Piața Comunã a Sudului) (14%), Asia (12%), America Latinã fãrã Mercosul (8%) etc.

La 26 martie 1991 Brazilia, Argentina, Uruguay și Paraguay semnau acordul de creare a Pieței Comune a Sudului (Mercosul). Acordul de la Asuncion intra în vigoare la 1 ianuarie 1995. Mercosul va deveni o uniune vamalã perfectã (taxe vamale zero între membri și tarif vamal comun cu terții) în 2004. De la crearea Mercosul comerțul Braziliei cu țările membre a crescut de aproape 4 ori, de la 3,6 miliarde USD în 1990 la 13,5 miliarde USD în 1999.

În 1997 procentul deținut de servicii în totalul IDE, în Brazilia a fost superior oricărei alte țări din America Latină cu excepția Peru. Cu toate acestea unele dintre serviciile industriale și financiare nu sunt reprezentative pentru stocul de IDE al Brazilia. Multe țări ale America Latină dețin un număr suficient de mare de IDE în domeniul asigurărilor și al finanțelor. În Argentina Chile și Venezuela numărul acestora pe cap de locuitor a crescut considerabil de la 5 la 8 din 1980. Diferențele se reflecta în politicile diferite privând serviciile industriale cât și viteza derulării liberalizării și a privatizării.

Tabelul 1- Rolul serviciilor în atragerea de FDI prin acțiunii în țările Latino-Americane și acțiunii FDI în servicii per persoană 1980-1997 (procente și dolari) .

SURSĂ: UNTCAD, based on Economic Commission for Latin America and the Caribbean (ECLAC)

Întrebarea care se ridică este aceea dacă Brazilia a recâștigat de pe urma atragerii IDE în domeniul serviciilor. Pentru a răspunde sunt necesare două precizări. Prima dintre ele este aceea dacă un serviciu poate fi comercializat sau nu. Pentru serviciile necomerciale cum ar fi asigurările personale, implicațiile privesc în primul rând efectele creșterii eficienței și implicit competitivitatea internaționala în rândul clienților său al firmelor naționale și străine. Dacă un serviciul este comercializat peste hotare cum ar fi o reasigurare intervine un factor adițional și anume crearea accesului către piețele internaționale. Cea de-a doua precizare se referă la importanța unei filiale străine superioară unei firme naționale. În sectorul non comercial posibilitatea creării unui avantaj intern poate fi mare în special dacă există străine resurse disponibile a fi transferate, precum franchisele. În serviciile comerciale internaționale problema este mult mai complexă. În telecomunicații, de exemplu multe dintre resursele fundamentale necesare pot fi procurate doar de câteva firme naționale. Chiar și acestea sunt obligate a forma alianțe pentru a fi capabile să dezvolte noua generație de tehnologie și să câștige accesul pe piață.

În Brazilia se impune din două puncte de vedere. În primul rând ponderea acumulării de capital și tehnologie este cea mai mare încă din 1980(66%). În al doilea rând acumularea de resurse s-a manifestat în domenii în care stocul de IDE a fost folosit în proporție de 50% în producție. Proporțional stocul a crescut mai puțin în Brazilia din 1980 cu doar 1.6 față de celelalte țări ale Americi Latine.

Tabelul 2 – Educație, învățământ abilității locale, cercetare și dezvoltare în Brazilia, în perspectivă internațională; rezultatele sondajelor

Source: World Economic Forum, The Global Competitiveness Report 1996 and 1988 (Geneva, WEF).

Media din Argentina, Chile, Columbia, Mexic, Peru și Venezuela.

Media din Malayesia, Republica Korea, Thailnda.

Media din Franța, Germania, UȘA și Marea Britanie.

Deși diminuându-și din importanța, sectorul primar continuă să ofere posibilități de creștere a IDE în Brazilia asemeni unei țări cu resurse bogate. Aceste oportunități depind de politica Guvernului dar și de atitudinea STN-lor. În constituirea strategiei de atragere a IDE, eterogenitatea sectorului primar trebuie luată în considerare. Posibilitățile de folosire a IDE în exploatarea resurselor neregenerabile variază în funcție de condițiile oferite de piață: costuri, influența materiilor prime față de progresul tehnologic precum și strategiile specifice ale IDE-lor. În cazul Brazilia, minereul de fier constituie o resursă demonstrată de către interesul considerabil al învestitorului străin în dobândirea Companiei Vale do Rio Doce, cel mai mare producător de minereu de fier. Exemplul al acestei mari companii deținută de stat indică faptul că privatizarea poate determina introducerea IDE în sectorul primar chiar dacă în acest context un producător local deține primul loc.

Eterogenitatea sectorului primar ridică problema dacă Guvernul ar trebui să adopte o atitudine selectivă pentru promovarea IDE în segmente specifice ale acestui domeniu. Aceasta selecție implica riscuri dacă Guvernul nu deține informații despre distribuirea materiilor prime pe piață mondială. O alternativ a Guvernului ar fi aceea de a lasă STN să –și aleagă proiectele de învestiții proprii în sectorul primar. Stabilitatea și credibilitatea dintre IDE și Guvern poate juca un rol crucial. Transparența constituie de asemenea o problemă importantă în ceea ce privește taxele.

Deoarece Brazilia are cea mai mare piață națională iar partenerii săi din Mercosur preferă STN, politica dusă de acestea de atragerea a lor tinde să devină discriminatorie pentru IMM. IMM căută să pătrundă pe piață pe segmente reduse astfel încât posibilitate ca acestea să existe este redusă dacă piețele aflate în continuă creștere își intensifică pretențiile. Brazilia poate ajuta ceste IMM oferind informații prin intermediul agenției SEBRAZILIAE ( Serviciul de Sprijinire a Micilor Întreprinderi). Instituțiile Braziliene pot intensifica cooperarea cu agențiile de promovare a investițiilor și diferite organizații din țările dezvoltate care să sprijine IDE prin IMM în Țările în curs de dezvoltare. Micile firme din SUA au învestit în principal în țările Mondială. Decât în alte țări în curs de dezvoltare. Brazilia face eforturi deosebite de atragere a IDE-lor prin intermediul IMM lor.

Principala provocare a Braziliei este aceea de a găsi un mod prin care să sporească competitivitatea furnizorilor locali pe plan mondial oferindu-le reduceri de taxe. Negocierile directe între Guvern și învestitorii străini nu sunt obligatorii. Regula este aceea de a înființa o firmă cu un capital stabilit prin lege. O dată înregistrata își poate începe activitatea. Capitalul trimis din afară este înregistrat la Banca Naționala doar din punct de vedere statistic. Dacă o firmă folosește serviciile publice prin concesiuni precum telecomunicațiile său dacă câștiga dreptul de a vinde bunuri și servicii statului, aceasta întra sub incidența legilor aplicate oricărei firme naționale. Legile concurenței sunt stabilite de un Consiliu Special care decide fuziunile și achizițiile cât și legile antitrust.

Privatizarea reprezintă un mod de alimentare a IDE-lor:

√ Chile este pe primul loc în privatizarea întreprinderilor de stat iar în perioada 1988-1995 acest proces a dus la creșterea substanțială a IDE-lor;

√ În Argentina 50% din IDE-lor provin din procesul de privatizare care a cuprins în special telecomunicațiile, transportul aerian, serviciile electrice și financiare;

√ Vânzarea celei mai mari companii de telecomunicații din Peru a dus la creșterea cu peste 30% a IDE-lor în 1997.;

În Brazilia privatizarea s-a manifestat în special în petrochimie și oțelărie; din 1995 când procesul s-a accelerat IDE-le au înregistrat o creștere manifestată chiar și în perioadele de criza financiară.

Privatizarea a fost necesară ca un scop al a consolidării financiare, a reducerii subsidiilor acordate ineficient firmelor de stat; Guvernul a urmărit alocarea mai bună a resurselor iar IDE-le pot conduce la atingerea acestor scopuri prin cumpărarea întreprinderilor de stat de către învestitorii străini.

La sfârșitul lui 1994, Brazilia privatizase doar în valoare de 6 mld.$ în comparație cu Mexicul 20mld. $, său Argentina 16 mld.$. În același timp Brazilia deținea 28 din cele 50 dintre cele mai mari întreprinderi de stat din Mondială. În 1996 ca urmare a politicii duse de președintele Cardoso privatizarea a crescut cu 25% de IDE, în 1997 au ajuns la 5.2 mld.$ iar în 1998 la 6.1 mld. $. Valoarea cea mai mare s-a înregistrat în 1999 când IDE-le s-au ridicat la 8.8mld.$.

În ceea ce privește privatizarea o primă problemă o constituie durata acestui proces cât și necesitatea restructurării înainte de privatizare la care se adăuga și gradul de îndatorare al acestor întreprinderi. Această ultimă cauza a costat pentru Chile 75% din IDE posibile. S-ar părea că Brazilia își îmbunătățește regulile privând controlul STN-lor asupra companiilor interne fapt destul de greu de împlinit în Brazilia pe lângă o mână de lucru străină și o transferare a veniturilor peste graniță. Politica economică a Braziliei trebuie examinată din punctul de vedere al posibilităților STN-lor de alegere a locului și modului de internaționalizare a operațiunilor lor. Analiștii sugerează câteva domenii importante cum ar fi stabilitatea macroeconomică, investițiile în capitalul uman, infrastructura .

Stabilizarea obținută prin Planul Real a condus la o creștere a IDE-lor substanțială. Investițiile din comunicații și sistemul de transport sunt tot la fel de necesare ca și globalizarea ce a determinat o reducere a costurilor transporturilor și informațiilor pe întreg mapamondul. Politicile de deschidere a economiei trebuie stabilite astfel încât să conducă la dezvoltarea sectorială. Brazilia a fost considerată a fi mai puțin deschisă la comerț în comparație cu țări ale Americii Latine țări care sunt percepute la import superioare standardelor naționale și împreuna cu cotele au condus la o competitivitate intențională inegală. Mai mult decât atât rata de schimb reală avut un impact negativ asupra exporturilor.

Tabelul 3 – Indicatori politicii comerciali ai Braziliei în perspectivă internațională

Brazilia are o serie de opțiuni pentru creșterea IDE-lor. Puternică revenire din 1996 indică recunoașterea piețelor a extinderii reformelor interne și a creșterii potențialului de creștere. Cu toate acestea IDE sunt sub nivelul capacității de absorbție a ținând cont de datoria externă a țări și, a vastului potențial natural și cel al pieței naționale.

Există dovezi suficiente conform cărora Brazilia face eforturi deosebite pentru a determina o creștere continuă a IDE-lor. În ceea ce privește STN-ul faptul că ele nu au învestit suficient de mult reprezintă un factor de maximă importanță. Ca urmare a dificultăților întâmpinate de noile priorități legislative.

Managementul, investițiile și schimbările globale trebuie corelate cu acele rațiuni economice pentru care învestitorii aleg unde și când să învestească.

Cifrele arată ca învestitorii găsesc Brazilia ca fiind accesibilă spre deosebire de alte piețe aflate în dezvoltare. Dezvoltarea Pieței Sudice Comune, Mercosur, asigură Braziliei oportunitatea de a de deveni o zonă favorizată pentru anumite tipuri de învestiții.

Alți factori de susținere și creștere a puterii de atracție a Braziliei față de învestitori depind de dezvoltarea unor elemente necesare strategiilor STN-urilor cât și de rolul guvernului în influențarea climatului investițional.

STN-urile țin cont de următorii factori:

1. Potențialul resurselor naturale: Brazilia deține mari resurse de minerale care necesită a fi exploatate

2. Dimensiunea mare a pieței interne: este condiția necesară dar nu și suficientă; ei i se adăugă posibilitatea învestitorilor de a li se oferi libertatea de acțiune cu minimul de intervenție birocratică;

3.un mediu macroeconomic stabil: STN urmăresc o consistență a politicilor guvernamentale la care se adaugă transparența activităților publice;

4.creșterea productivității: investitorii preferă acele zone în care se poate asigura o creștere a productivității care să genereze eficiența sau introducere de noi forme de specializare;

5. libertatea de a acționa și controla: se reflectă în nevoia de a optimiza sistemul global în special atunci când firmele investitoare în oferta externă sunt extrem de importante;

6.o infrastructură și un capital uman bine dezvoltate: investitorii pun mare accent pe țări la care pot asigura avantaje externe sigure, cum ar fi: resursele permanente, infrastructura și un capital uman eficient și specializat care să accelereze procesul de adaptare la noile tehnologii;

7.credibilitatea furnizorilor naționali și un climat sănătos al afacerilor:este necesar un climat bun pentru îmbunătățirea jocului concurentei și dinamism în rândul producătorilor interni;

8.acceptarea riscului de pătrundere pe piață: învestitorii potențiali sunt dispuși să învestească numai atunci când se conving de reducerea costurilor economice și ”psihice” până la niveluri acceptabile;

Acolo unde este posibil, atenția se îndreaptă fie spre diferențele dintre efectele asupra industriei, fie spre motivația învestitorilor care să explice inconsistențele din economie. Chiar dacă învestitorii solicită guvernului stabilitate, consistență și transparenta, multe din erori survin din vina lor.

Brazilia până în 1979 a fost singura țară în dezvoltare, gazda a IDE-urilor. Stocul acestora o urcă pe locul 7 în lume. De-a lungul “decadei pierdute”,anilor 80,acesta s-a diminuat simțitor. Acest lucru s-a datorat în special ratei înalte a inflației, a problemei datoriei, la care se adaugă pregnant, reticența socială față de străini.

În 1990 Brazilia a atras mai puțin de 1 miliard de dolari, reprezentând ½ din fluxurile înregistrate în 1979 și doar 1/3 din cele ale anului 1982. Până în 1995 numărul lor a crescut surprinzător, dublându-se la 16mld.$, iar în 1998 ajungând la 29 mld.$. În ciuda crizei financiare, IDE-urile au depășit 31 mld.$în 1999. Impulsurile au provenit din politicile de privatizare și din transferarea unei părți a infrastructurii unor învestitori străini.

Tabelul 4- RECORDUL BRAZILIEI ÎN ATRAGEREA INVESTIȚIILOR EXTERNE DIRECTE: MĂSURI RELATIVE (DOLARI ȘI PROCENTE)

Soursa: UNCTAD, base don data from UNCTD FDI/TNC database, the IMF and the United Nations Population Division.

Include Honk Kong, China; Republica Korea; Malaysia; Singapore; Taiwan Provincie a Chinei și Tailanda;

Include Republica Cehă, Ungaria și Polonia.

Datele înregistrate în 1997 arată că proporția IDE în totalul PIB Brazilia se apropie de cea înregistrată în Mexic și Asia de S-E dar este departe de cea a Chinei și a primelor trei țări din Europa Centrală și de Est. Raportul IDE/investiții interne este același ca și în cazul IDE/PIB. Raportul IDE la numărul de locuitori dovedește un potențial încă neexploatat. IDE pe locuitor în Brazilia este sub rata medie a tuturor țări lor în dezvoltare inclusiv în America Latină și Caraibe.

În vederea atragerii său a susținerii numărului mare de IDE, Brazilia trebuie să îi atragă pe acei învestitorii sceptici în privința potențialului și a atractivității sale.

Pentru Brazilia, SUA a fost principalul învestitor străin deținând 26% din totalul stocului în 1995, ajungând la 29% în 1997.

Diminuarea IDE-urilor în perioada 1980 a fost pusă pe seama multor factori după opinia STN-lor dintre care reducerea capacității de control al instrumentelor macroeconomice, în consistența politicilor diferitelor guverne, stagnarea creșterii productivității și atitudinea reticentă față de străini. În cea ce privește situația macroeconomică ea include creșterea hiperinflaționistă între 400% și 2500% an. Eșecul guvernului de a-i controla creșterea a fost alimentat de succesul înregistrat de Argentina în condițiile de creștere și stabilitate economică.

“Planul Real”,a demonstrat capacitatea Braziliei de a-și reveni. Inflația a scăzut de la 2000% în 1994 la aproape 0% în 1998. În scurt timp învestitorii au cunoscut avantajele IDE-lor care să conducă la stabilizarea pe termen scurt și la îndeplinirea obiectivelor economice pe termen lung (precum creșterea competitivității prin transfer tehnologic și restructurare).

Studiile au demonstrat că există trei factori majori care determină creșterea investițiilor:

1.dimensiunea pieței interne;

2.creșterea pieței;

3.stabilitatea mediului de afaceri: politică macroeconomică + indicatorii sociali și politici;

Tabelul 5- Opiniile investitorilor despre Brazilia

În cea ce privește influența MERCOSURULUI în Brazilia mulți învestitori nu țin seama de ea. Pentru unii poate însemnă o integrare regională care mărește piața și încurajează investițiile, pentru alții însă nu prezintă nici un efect asupra puterii lor de acțiune. Este posibil ca mulți învestitori să fie stimulați în a-și mării investițiile prin fuziuni și achiziții,ca și în cazul U.E.

Chiar dacă procesul de liberalizare în cadrul Mercosur este lent, Brazilia poate să inițieze un proces de deschidere a economiei pe cont propriu pentru că ea reprezintă principalul pilon de susținere a MERCOSUR. Jumătate din STN, stabilite în Brazilia au considerat investițiile lor extrem de importante pentru a crea așa numită ”zonă specială”.Un număr mare de investitori au crezut în modul de conducere regională care a condus la cele mai mici costuri, la cea mai mare stabilitate sau la ambele.

Întrebați dacă ar învești în orice țară din MERCOSUR, 1/2 au răspuns că ar investii doar în Brazilia iar o treime în Brazilia și Argentina. Extinderea Mercosurului poate să conducă la diminuări importante în Brazilia;abilitatea sa de a atrage cele mai multe învestiții se poate reduce chiar dacă volumul lor în interiorul Mercosur poate să crească. Dezvoltarea Mercosurului constituie o forță dinamică, acționând ca “o sabie cu două tăișuri” pentru politica și practica corporativă. Așa cum Brazilia devine tot mai conectată la restul lumii, tot așa filialele Braziliene ale STN-lor devin părți integrante ale unor rețele complexe mondiale.

În ceea ce privește volumul exporturilor acestor filiale, 7 sunt firmele europene care exporta din Brazilia spre restul lumii și 4 sunt cele care fac parte din MERCOSUR.

Diferențele care reies de aici se datorează pe de o parte politicilor firmelor cât și a negocierilor purtate de guvern cu exportatorii.

Majoritatea investitorilor se folosesc de filialele externe pentru a alimenta piață națională proprie. Brazilia furnizează Japoniei resurse naturale, cărbuni și cherestea, prin intermediul filialelor japoneze și doar un număr mic de produse finite. Acest lucru provine din raportul dintre costul exportului și competitivitatea produselor.

Tabelul 6- Atitudinea SUA și a Japoniei față de Brazilia

Un semn important pentru investitorii străinii constituie situația firmelor naționale. Dacă acestea reușesc, STN-le au un dublu avantaj: pot folosi resursele locale și își pot transfera propriu lor sistem internațional pe un teritoriu receptiv.

Dacă Brazilia poate fi gazda pentru VW, tot așa o firmă precum MBRAZILIA ER poate convinge piața aeronautică că un producător Brazilian poate face oricând față liderilor mondiali. Reintroducerea stabilității fiscale a stimulat mult economia națională. Acest fapt a condus la o creștere a cererii și a investițiilor în anumite ramuri industriale, precum industria alimentară,care a crescut de la 45 mld.$ în 1994 la 59 mld.$ în 1995. În perioada 1992-1997 s-au realizat 600 de fuziuni, dintre care doar ½ au implicat firme străine. STN-le au încorporat s-au au fuzionat cu peste 150 firme Braziliene,în prima jumătate a lui 1998.

CAPITOLUL II

INTRODUCERE ÎN TURISMUL INTERNAȚIONAL

2.1 Planificarea în turism

Sectorul turistic este constituit din numeroase componente. Pentru că lansarea sa de către comunitățile locale să fie fructuoasa, trebuie ca aceste componente să fie planificate și dezvoltate de o manieră integrată.

Figura 3 – Componentele unui plan turistic

Componentele unui plan turistic

Pentru a facilita planificarea turistică de către comunitățile locale, componentele unui plan turistic trebuie să respecte următoarele condiții (figura nr. 3.):

 piețe turistice. Trebuie să se caute, să existe turiști care să viziteze regiunea respectivă. Aceste piețe turistice pot fi internaționale, naționale( interne) sau intraregionale. Este vorba de turiști cu interese generale, particulare, profesionale etc. de aceea, punerea în practică a turismului trebuie să țină cont de utilizarea pe care locuitorii o dau atracțiilor, instalațiilor și infrastructurii turistice;

 atracții și activități turistice. Pentru a incita turiștii să viziteze o regiune, trebuie să li se propună atracții sau activități în relație sau nu cu natură: parcuri și rezervații naturale, plaje și zone de coastă, situri arheologice și istorice, artă, artizanat, arhitectura tradițională, activități economice, serbări, obiceiuri, parcuri tematice, târguri, festivaluri, manifestări sportive, relaxare etc. Dacă ele însă nu sunt dezvoltate, trebuie să fie amenajate și promovate astfel încât să prezinte un interes turistic;

 cazare. Hotelurile, ca și alte forme de cazare, trebuie să existe pentru turiști astfel încât ei să poată fi găzduiți. Noțiunea de cazare implica, de obicei, și existența restaurantelor și a altor tipuri de stabilimente turistice. De exemplu, hotelurile pot constitui ele însele o atracție turistică. Prezența mijloacelor de cazare face ca turiștii să nu vină doar în tranzit sau în vizite de o zi;

 alte instalații și servicii turistice. Serviciile de organizare a călătoriilor sunt necesare pentru deplasarea turiștilor și pentru punerea la dispoziția lor a unor ghizi specializați. Se poate vorbi în acest context și de a alte tipuri de servicii necesare: informare turistică în regiune, poștă, cabinete medicale, bănci, case de schimb, comercializarea produselor de strictă necesitate, magazine cu obiecte de artizanat și suveniruri, galerii de artă și magazine de antichități etc. Pe de altă parte, trebuie asigurată și garantată securitatea publică a turiștilor. De asemenea, trebuie luate măsuri de asigurare a sănătății publice pentru a împiedica propagarea maladiilor.

 mijloace de transport. Trebuie în mod imperativ să existe mijloace de transport suficiente pentru a ajunge în regiunea respectivă și, de aici, pentru a deservi locurile de atracție și instalațiile turistice. Transportul se poate face pe cale aeriană, terestră (rutieră sau feroviară) sau maritimă (mare, lac, cursuri de apă). Un sistem de transport se constituie din instalații de transport, mijloace de transport (trenuri, autobuze) și servicii. El trebuie să funcționeze de o manieră satisfăcătoare.

 alte elemente de infrastructură indispensabile turismului sunt: distribuția apei potabile, furnizarea energiei (în cantități suficiente), gestiunea eficientă a reziduurilor, telecomunicații etc. Aceste servicii sunt asigurate de către colectivitățile locale sau de companii specializate.

 componente instituționale. Numeroase componente de tip instituțional sunt necesare pentru a pune în valoare și a gestiona turismul ca: educarea și formarea unui personal veritabil calificat pentru munca în acest sector, comercializarea și promovarea destinațiilor turistice ca și a atracțiilor și instalațiilor , un organ de reglementare și de stabilire a unor norme pentru serviciile și instalațiile turistice, pentru protejarea mediului ambiant. Uneori, este nevoie și de dispozitive financiare care să încurajeze investițiile în domeniul turistic. Esențiale sunt și asociațiile întreprinderilor turistice ale sectorului privat.

Planificarea turistică, care se vrea completă și integrată, trebuie să ia în considerare toate aceste elemente.

Fazele planificării în turism

Pentru a fi eficientă, planificarea turismului trebuie să se facă metodic. Cu câteva mici diferențe, în funcție de particularitățile locale, ea are șapte faze:

1. pregătirea studiului. Studiul preliminar de fezabilitate consta, în
primul rând, în evaluarea resurselor. Dacă rezultatele sale sunt pozitive, autoritățile locale decid să pornească mai întâi cu planificarea turistică. Se elaborează în continuare cadrul de referință al studiului de planificare, se aleg, apoi, membrii echipei care trebuie să fie multidisciplinari pentru că studiul să fie complet. Este vorba de specialiști în planificare fizică, în comercializare, în analize economice, financiare și de mediu, în componente
socio-culturale și de planificare a infrastructurii. După ce regiunea pune turismul în valoare, pot apărea noi specialiști în domeniul montan, sporturi nautice etc.;

stabilirea obiectivelor. Obiectivele trebuie să se subordoneze procesului de punere în valoare a turismului. În mod clasic, obiectivele trebuie să reprezinte un echilibru între factorii economici, ecologici și socio – culturali, care să se bazeze pe noțiunea de durabilitate. Trebuie stabilită o cooperare cu o parte a membrilor comunității și conducătorii lor ca și cu alte structuri ale puterii publice;

anchete și evaluări. Ele scot la iveală elemente importante cum ar fi:

– caracteristicile mediului, ale economiei, componentelor socio-culturale, ocupării solurilor și regimului funciar;

– resursele turistice-atracții și activități turistice existente sau potențiale;

– dezvoltarea turistică în curs, structurile de cazare §i diversele servicii și instalații turistice;

– piețele turistice și obiceiurile în materie de călătorie existente sau potențiale;

– mijloacele de transport către destinație și în interiorul destinației;

– alte elemente de infrastructură existente ca: furnizarea de apă și electricitate, telecomunicații, evacuarea deșeurilor;

– planuri și politici de dezvoltare actuală pentru o zonă, regiune, tara în general, sau în domeniul turistic;

– componentele instituționale ale turismului (programe de formare și educare, structura organizațiilor turistice publice și private, legi și reglementări, capitaluri disponibile pentru a învești în turism, mecanisme financiare pentru a atrage investitorii).

Astfel, atracțiile turistice sunt inventariate și evaluate, sunt grupate pe categorii (locuri naturale, situri istorice, patrimoniu cultural și altele). Se evaluează, de asemenea, și alți factori de care depinde turismul ca stabilitatea politică, situația sanitară și de securitate;

4. analiza și sinteză. Toate elementele obținute în etapa anterioară sunt analizate de o manieră completă și integrată (sinteză și planificare) pentru a înțelege tipul relațiilor care se stabilesc între ele. Este importanta analiza piețelor turistice prin prisma tipurilor de atracții și activități propuse turiștilor. Aceasta va servi fixării obiectivelor comerciale pentru a face previziuni cu privire la numărul turiștilor așteptați.

Obiectivele comerciale vor servi drept bază pentru a calcula capacitatea de cazare ca și nevoile de servicii, stabilimente și infrastructura de toate tipurile.

La acest stadiu de planificare este util să se prezinte principalele elemente favorabile punerii în valoare a turismului ca și a celor care se opun. Se pot emite și recomandări precise pentru a depăși obstacolele ivite. În acest sens, se poate utiliza metoda SWOT. Ea este cea mai eficientă în prezentarea tabloului principalelor atuuri și piedici (mai ales în cadrul unei planificări strategice). Pentru a analiza potențialul de dezvoltare turistică al unei regiuni trebuie prezentate următoarele:

– punctele forte (S);

– deficiențele (W);

– posibilitățile (O);

– pericolele (T);

5. formularea unei politici și a unui plan de execuție pentru a pune în practică obiectivele. În scopul cercetării rezultatelor anchetelor, analizei și sintezei, se elaborează o politică de dezvoltare turistică și se pregătește un plan turistic. Politica turistică formulează tipul de dezvoltare turistică fiind menționate particularitățile aspectelor economice, socio – culturale și ecologice în cauză.

Sunt elaborate mai multe planuri, mai multe variante. Alegerea definitiva va fi cea care va corespunde maximizării avantajelor și minimizării inconvenientelor;

6. recomandări relative ale componentelor planului. Se formulează recomandări care să amelioreze atracțiile turistice, serviciile, instalațiile turistice existente ca și alte diverse componente instituționale ale planului. Se recomandă, de asemenea, norme pentru dezvoltarea și conceperea de instalații turistice. Efectele ecologice și socio-culturale vor face obiectul unei analize, vor fi preconizate măsurile de protecție, vor fi studiate efectele turismului asupra economiei și vor fi recomandate mijloace de optimizare a beneficiilor economice;

7. aplicarea și administrarea. Un plan nu reprezintă interes decât în momentul în care el poate fi pus în practică și executat în mod real. De-a lungul întregului proces de planificare se desprind tehnici specifice de punere în practică cum ar fi: programarea dezvoltării, aplicarea de norme instalațiilor turistice, mijloace financiare etc.

2.2 Cuantificarea dimensiunilor turismului . Indicatorii circulației turistice în America Latină

Indicatorii principali de cuantificare a circulației turistice cuprind și redau, într-o exprimare sintetică, matematică, informații privind diferite aspecte ale activității turistice,informații privind diferite aspecte ale activității turistice, informații ce sunt utile pentru măsurarea fenomenului și a efectelor sale, pentru anticiparea tendințelor de evoluție și pentru fundamentarea politicii de dezvoltare turistică. Acești indicatori furnizează și cuantifică informațiile necesare acțiunilor de politică turistică, permițând, totodată, măsurarea ulterioară a efectelor respectivelor acțiuni. Acești indicatori furnizează și cuantifică informațiile necesare acțiunilor de politică turistică, permițând, totodată, măsurarea ulterioară a efectelor respectivelor acțiuni.

Paleta indicatorilor utilizați în turism este foarte largă. Astfel, aceștia pot fi direcți (rezultați în mod nemijlocit din sursele de înregistrare) sau indirecți (prelucrați), pot fi simpli sau agregați, cantitativi sau valorici, globali sau potențiali, principali sau derivați etc.

Indicatorii simpli pot fi, la rândul lor, economici sau sociali, cu referire la mărimi și variabile turistice, la distribuția, evoluția și interacțiunea acestora, atât în timp, cât și în spațiu sau pot fi indicatori (indici) sintetici, ce cuantifică relațiile dintre mai multe variabile, simultan, verificând, în prealabil, calitatea legăturii lor cu fenomenul turistic analizat. Pentru elaborarea sistemului de indicatori sintetici s-a convenit ca toate țările membre ale Organizației Mondiale a Turismului (OMT) să-și armonizeze metodologia evidenței statistice a turismului internațional, iar unitatea de măsură de bază, ce dă dimensiunea fizică a consumului turistic, să fie considerat turistul, adică însuși consumatorul de servicii turistice. Volumul fizic al fluxurilor turistice internaționale este urmărit prin indicatorii „număr de sosiri” ale turiștilor străini, respectiv „număr de plecări” ale turiștilor naționali, la frontiera țării emițătoare. Cei mai importanți indicatori ai turismului internațional pot fi clasificați astfel:

indicatori de bază, referitori la cei doi factori corelativi ai pieței (cererea și ofertă) și care au scopul de a urmări repartiția, evoluția și modificarea în tendințe a acestor mărimi, precum și modificarea structurii lor în timp și spațiu (indicatori ai cererii reale, respectiv ai circulației turistice și ai cererii potențiale și indicatori ai ofertei, în principal cei privind baza tehnico-materială a turismului);

indicatori ai corelației dintre cerere și ofertă (capacitatea pieței, gradul de ocupare a capacității etc.);

indicatori ai efectelor economice directe ale turismului asupra economiei, în ansamblul său ori asupra anumitor sectoare ale acestora;

indicatori ai utilizării forței de muncă, ce reflectă situația, repartiția și evoluția ocupării forței de muncă, pe ramuri de activitate, pe niveluri profesionale și după alte criterii.

Comisia de statistică a OMT a propus următorul sistem de indicatori ai turismului:

Indicatori ai cererii turistice globale, interne și externe;

Indicatorii ofertei turistice: hoteluri, alte unități de cazare turistică, agenții de voiaj și alte întreprinderi din sectorul turistic;

Indicatori ai relației cerere-ofertă și ofertă-cerere;

Indicatorii efectelor economice;

Indicatorii densității turistice, la nivel teritorial și al populației;

Indicatorii potențialului turistic al piețelor;

Indicatorii ocupării forței de muncă.

Dintre indicatorii circulației turistice internaționale, cei mai importanți pot fi considerați următorii:

numărul turiștilor sau numărul de sosiri ale turiștilor internaționali;

numărul de înnoptări (sau de zile-turist) ale turiștilor internaționali;

durata medie a sejurului;

densitatea circulației turistice;

preferința relativă pentru turism;

volumul încasărilor din turismul internațional;

volumul cheltuielilor pentru turismul internațional.

Numărul turiștilor este unanim recunoscut ca unu dintre cei mai reprezentativi și importanți indicatori ai circulației turistice. El este un indicator fizic, cantitativ și poate lua formă:

Sosiri/plecări de turiști: pentru turismul internațional și se obține din statisticile înregistrărilor la frontieră;

Persoane cazate: utilizat atât pentru turismul intern, cât și pentru cel internațional, dedus din statisticile unităților de cazare;

Participanți la acțiuni turistice (turiști și excursioniști): specific turismului intern, rezultat din centralizarea activității agențiilor de voiaj.

Indicatorul „număr de turiști” se determină pentru întreaga activitate și pentru fiecare dintre componentele sale, se detaliază pe zone turistice, motive de călătorie, mijloace de transport, perioade de timp (lună, an calendaristic).

Numărul înnoptărilor sau zile-turist se calculează ca sumă a produselor între numărul turiștilor și durata activității turistice, exprimată în zile. De regulă, el se obține prin prelucrarea/cumularea informațiilor din statisticile unităților hoteliere.

Indicatorul „înnoptări” se urmărește distinct pentru turismul intern și cel internațional, pe țări de proveniență a turiștilor, pe destinații, motive de călătorie etc.

Durata medie a sejurului reprezintă numărul mediu de zile de ședere (rămânere) a turiștilor într-o anumită zonă (țară, stațiune turistică etc.). El este rezultatul raportului între numărul înnoptărilor și cel al turiștilor.

Acest indicator se poate determina pe categorii de turiști, zone geografice, forme de turism. Din punct de vedere al conținutului, el exprimă, într-o oarecare măsură, și latura calitativă a activității turistice. Ipotetic, trebuie acceptat că vacanțele interesante, serviciile de bună calitate prelungesc rămânerea turistului într-un anumit loc.

Densitatea circulației turistice (DCT) se calculează atât în relație cu populația rezidentă a zonelor vizitate, cât și cu suprafața acestora, astfel:

DCT = (Numărul sosirilor de turiști într-o zonă sau țară / Populația rezidentă a zonei sau țării respective);

DCT = (Numărul sosirilor de turiști într-o zonă sau țară / Suprafața în kmp a zonei sau țării respective).

Densitatea circulației turistice oferă informații cu privire la gradul de solicitare a zonelor și indirect asupra măsurilor ce trebuie luate pentru a se asigura satisfacerea nevoilor turiștilor, fără a perturba viața și activitatea rezidenților sau echilibrul ecologic al zonelor.

Preferința relativă pentru turism este un indicator ce exprimă proporția celor care optează pentru o anumită destinație turistică, față de totalul emisiunii turistice a unei țări sau față de totalul populației rezidente.

Volumul încasărilor/cheltuielilor turistice este un indicator valoric și poate fi determinat global, pentru întreaga activitate sau distinct pentru turismul intern (în monedă națională) și cel internațional (în valută, diferențiat pe cele două fluxuri – sosiri și plecări), pe zone turistice, pe forme de turism, pe tipuri de activități (cazare, alimentație, transport) etc. Prin combinarea acestui indicator valoric cu cei fizici se determină alți doi indicatori, frecvent utilizați pentru caracterizarea activității turistice, și anume:

Încasarea/cheltuiala medie pe turist = (Volumul încasărilor sau cheltuielilor / Numărul turiștilor).

Încasarea/cheltuiala medie pe zi-turist = (Volumul încasărilor sau cheltuielilor / Numărul înnoptărilor).

Grafic nr. 1 – Indicatori privind structura de primire turistică

Conform Graficului nr. 1 , Brazilia se afla pe locul 28 cu un scor de 4,4 datorită dezvoltării structurilor de primire turistică prin numeroase hoteluri,pensiuni și alte locuri de cazare cu diferite condiții de cazare în diferite zone turistice ca Rio de Janeiro,Sao Paulo,Praia do Forte,Statul având un număr ridicat de mari companii pentru închirierea de mașini turiștilor pentru deplasarea în diferite regiuni ale țării la prețuri reduse și depinzând de alte transporturi, dar și prezenta locurilor publice unde se accepta cardurile Visa mai ales pentru cumpărături. La mare distanță de Brazilia,se afla Argentina,ocupând locul 51 cu un scor de 3,5 datorită numărului mic de structuri de cazare și de condițiile acestora fata de cererea turiștilor pentru această regiune.De asemenea nu există locuri pentru desfășurarea activităților de tranzacții prin cardurile VISA.Singurul avantaj al acestui stat este reprezentat de numeroasele mașini de închiriat puse la dispoziția turiștilor pentru a putea traversa continentul. În schimb tari ca Chile, Peru, Surinam, Trinidad-Tobago,cu un scor de 3,1 și 3 ocupând locurile 61,66,59,65 nu au dezvoltat structuri de primire turistică,neavând un număr mare de camere pentru turiști,de asemenea lipsa ATM-urilor și mașinilor de închiriat la fel ca în statul Bolivia,care se afla pe locul 98 având un scor de 2,2 datorită și lipsei investițiilor în turism din această zonă.

Grafic nr. 2 – Indicatori privind prețul acțiunilor turistice

Potrivit Grafic nr. 2, Paraguay se afla pe locul 21 cu un scor de 5,2 ,prețul acțiunilor fiind unul accesibil datorită scăderii sau chiar eliminării taxelor în ceea ce privește deschiderea unei afaceri sau cumpărarea terenurilor,de asemenea nivelul prețului combustibilului este redus iar paritatea puterii de cumpărare este ridicată,însă o mare problemă este reprezentată de taxele de aeroport ce cresc foarte mult costurile biletelor pentru turiști.Pentru majoritatea țărilor cea mai mare dificultate în dezvoltarea turismului o reprezintă taxele de aeroport. Pe locul 2 se afla Ecuador,cu un rang de 45 având scor 4,8 datorită avantajului produs de prețul foarte scăzut al combustibilului,însă în ceea ce privește paritatea puterii de cumpărare,statul sta foarte rău,astfel dezvoltarea turismului fiind o mare problemă.Este urmată îndeaproape de Bolivia și Trinidad-Tobago ce au un scor de 4,7 ocupând locurile 49 respectiv 50 datorită faptului că în Bolivia atât prețul combustibilului este scăzut cât și paritatea puterii de cumpărare este ridicată,chiar dacă exista taxe foarte mari. În schimb în Trinidad-Tobago avantajul statului în ceea ce privește turismul este dat de asemenea de prețul scăzut al combustibilului dar și scăderea și eliminarea taxelor în dezvoltarea turismului.Pentru Brazilia care ocupa rangul 80 cu un scor de 4,3,prețul acțiunilor turistice este foarte ridicat,datorită taxelor foarte mari pentru achiziții în această țară dar mai ales datorită taxelor ridicate de aeroport.În schimb, la fel ca toate țările din America de Sud singurul avantaj este reprezentat de prețul scăzut al combustibilului. Deși pe ultimul loc între țările din America de sud, Surinam se afla pe poziția 93 cu un scor de 4,1 datorită prețului scăzut al combustibilului, însă taxele de aeroport și prețul mare al taxelor pe diferite componente necesare turismului îngreunează dezvoltarea acestuia.

Grafic nr. 3 – Fluxuri turistice/ Densitatea circulației turistice

Cel de-al treilea grafic prezintă numărul turiștilor, un indicator fizic, cantitativ care poate lua formă:sosiri/plecări de turiști pentru turismul internațional,persoane cazate pentru turismul intern și internațional,participanți la acțiunile turistice, pentru turismul intern, rezultat din înregistrările agențiilor de turism și se poate determina pentru total activitate turistică, pe zone turistice, motive de călătorie, mijloace de transport, perioade de timp. Circulația turistică reprezintă deplasarea persoanelor, cu diferite mijloace de transport, din localitatea de domiciliu spre ariile receptoare de turiști.

Cel mai mare volum al sosirilor turistice internaționale în America de Sud sunt înregistrate în Brazilia 29% și Argentina 21% datorită dezvoltării turismului pe toate planurile și activităților economico-sociale ce aduc cât mai mulți investitori în aceste zone de dezvoltare.Pentru Brazilia cele mai căutate zone de turiști sunt reprezentate de triunghiul urban și economic Rio de Janeiro – Sao Paolo – Belo Horizonte. Azi este o imensă metropolă (10,2 milioane locuitori), cel mai mare port al țării, capitala economică, celebra "poartă" dinspre răsărit a Americii de Sud. Este un oraș asediat de ape și junglă, fostă capitală. Binecunoscuta plajă Copacabana, cea mai frumoasă din lume, cu hoteluri luxoase, cu zgârie nori semeți, care însoțesc ca o ghirlandă arcul oceanului, golfulețul Bahia de Guanabara, un adevărat colț de răi care pare o mare cu o suprafață de 400 km².Orașul mai este cunoscut și pentru renumitul "Carnaval anual", o sărbătoare populară care ține de sâmbătă până miercuri, la asfințit, unde se creează o adevărată atmosferă de feerie, care i-a adus faima cu renumitul marș triumfal al școlilor de samba (festivalul durează 4 zile, iar pregătirile un an). În Argentina vizitatorii vin atât pentru tratament (Pasul Puncte del Inca, cu multe izvoare termale) sau să rătăcească pe potecile strâmte ale înaltelor piscuri (la frontiera dintre Chile și Argentina), cât și la vânat de condor, ce domină văzduhul andin (cea mai mare pasăre răpitoare, peste 3 m cu aripile desfăcute) sau guanaco (cu o lână deasă și îmbelșugată). Cordoba se află în Sierra de Cordoba izolată de Anzi printr-un deșert. Este capitala regiunii Cordoba, oraș industrial, cu o veche Universitate (1622), Muzeul Colonial, Muzeul de Belle Arte, Parcul Sarmiento, Grădina Zoologică. Are un trecut glorios, orașul impresionează prin vechiul alături de noul modern și multe amenajări turistice. Statele Uruguay și Peru urmează Brazilia și Argentina dar la o diferență foarte mare în ceea ce privește volumul sosirilor turistice în aceste regiuni având un procentaj de doar 7%,datorită lipsei investițiilor și anumitor legi ce nu permit încă desfășurarea unor activități turistice,însă sunt în planul statului de rezolvare. ). Capitala Montevideo este o oază de liniște a Americii Latine, așezată în estuarul Rio de la Plata, la 150 km de metropolă argentiniană Buenos Aires (două capitale față în față). Este "cel mai european" oraș din America Latină și atrage numeroși turiști prin: peisaj, climă, comunicativitatea și vioiciunea oamenilor, monumentele pline de viață, plaja și soarele de pe litoral.

Obiective: Piața Independenței, Placio Salvo (cu 14 etaje), Teatrul Solbis, Muzeul de Istorie Naturală, Catedrală, Palatul Parlamentului considerat cea mai frumoasă construcție din America Latină, cu pereți și coloane din marmură, Palatele Facultății de Arhitectură, Politehnicii, Băncii de Asigurări, Hotelul Victoria Pazo (16 etaje și 400 de camere, înconjurat cu plante exotice), Statuia Libertății, Muzeul de Arte Decorative, Aeroportul Internațional și foarte multe parcuri: Rodo, Prado, Zoologic (cu eucalipți și palmieri). Dispune de renumite plaje: Ramirez, Careta, Malvin. în apropiere de reședința președintelui are loc în fiecare an Festivalul Internațional al Filmului. Zona litorală se remarcă printr-o serie de stațiuni foarte bine dotate din punct de vedere turistic: Punta del Este o luxoasă stațiune, cu hoteluri și restaurante ultramoderne. Este stațiunea marilor bogătași sud și nord-americani. Santa Maria, La Palmă, Santa Vitoria de Palmar. În zona vestică litorală sunt recunoscute orașele Colonia del Sacramente cu Muzeul Perioadei Spaniole; Salto cu Muzeul de Istorie, Muzeul Artelor Frumoase. Peru este țara care, prin numeroasele vestigii arheologice descoperite, a scos în evidență impresionantă și măreața civilizație străveche a incașilor. Cetatea Cuzco – capitala Imperiului Incaș timp de mai multe secole – a dominat cea mai mare parte a ținutului andin, era "Lăcașul Soarelui" sau "Ombilicul Pământului”. Parcul Național Cutervo în Cordiliera de Tarro și bazinul râului Maranon pe o suprafață de peste 20.000 ha, la altitudinea de 2.500-3.400 m. Parcul cuprinde priveliști deosebite și locuri rustice, păduri montane, peșteri locuite de păsări rare (nocturnul guachero – mai mic ca o găină, dar cu aripi foarte mari) și mamifere deosebite (ursul cu ochelari, vegetarian); forme misterioase de pietre și elemente arheologice. În schimb tari ca Bolivia,Paraguay,Venezuela,Guyana, Surinam sau Trinidad-Tobago nu depășesc 2% din volumul sosirilor turistice internaționale datorită conflictelor ce periclitează activitățile turistice sau economice din regiune dar și a lipsei de investiții. Valencia un mare oraș industrial – "Capitala industrială a Venezuelei"

. Așezat la 500 m altitudine, un oraș frumos cu numeroase edificii publice, bulevarde largi cu o catedrală unicat în America Latină. Aici se află Institutul Regional de Turism.

CORDILIERA ANDINĂ. Dispune de numeroase rezervații, parcuri naționale (Sierra Nevada de Merida), peisaje deosebit de atrăgătoare și stațiuni balneoclimaterice.

Alte atracții turistice: Puerto Cabela stațiune în vestul Cordilierei; orașul Chichiri Viche cu Parcul Național de Morocoy; Peninsula Paragguana în nord, cu o serie de amenajări turistice; stațiunea Coro, de unde se poate ajunge în Insula Curacao; Guanare, cu o frumoasă biserică așezată pe versantul estic al Cordilierei. Bocono, oraș spectaculos în estul munților. Centre turistice în Paraguay: Asuncion, port pe Fluviul Paraguay, un oraș modern cu numeroase obiective turistice: Piața Heroes, Catedrala. Densitatea circulației turistice este un indicator turistic ce se calculează ca raport între numărul total de sosiri și populația țării respective (sau ca raport între numărul total de sosiri și suprafața țării respective). Acest indicator aduce informații cu privire la frecventarea zonelor turistice și ce măsuri se impun pentru satisfacerea turiștilor fără a suprasolicita o anumită zonă. Densitatea circulației turistice înregistrează valori de peste 50% în Uruguay datorită dezvoltării economiei dar și a turismului și obiectivelor turistice,însă având o suprafață mică, țară are anumite probleme cu suprasolicitarea anumitor zone. Uruguay este urmată de Surinam la densitatea circulației turistice având o valoare cuprinsă între 15-50% datorită suprafeței foarte mici a statului și a reliefului ce nu permite o răspândire mare a populației sau a activităților turistice. Cea mai mică densitatea a circulației turistice este înregistrată de cele mai multe state înregistrând o valoare mai mică de 5%.Brazilia se număra printre aceste state datorită suprafeței foarte mări a statului și diversității reliefului, deși înregistrează sosiri turistice internaționale de peste 4 milioane turiști. State ca Bolivia,Paraguay, sau Venezuela înregistrează un număr scăzut de turiști de aceea și densitatea circulației turistice este sub 5%.

Grafic nr. 4- Indicatori privind turismul ca prioritate

Statul Guyana se afla pe locul 41,cu un scor de 4,2 datorită priorității în strategia dezvoltării turismului din ultimii ani.Aceasta dezvoltare este datorată piețelor economice în schimbare și prezentei turismului echitabil. Însă pentru guvernul statului, turismul nu reprezintă o prioritate de aceea comercializarea mărcii turistice din Guyana nu este direcționată spre toate grupele de turiști.Aceleași probleme legate de marca și comercializarea turismului în toată lumea au și state dezvoltate în turism ca Uruguay, Peru și Argentina ce au un scor de 4.1(44),3.9(61) respective 3.8(64). Pentru state dezvoltate în turism ca Brazilia,Chile și Trinidad-Tobago interesul pentru turism este foarte redus mai ales în ceea ce reprezintă implicarea guvernului prin cheltuielile mici direcționate către turism, prin lipsa eficacității aduse de marketing și de branduri pentru această destinație dar și prin lipsa prioritizării industriei turismului în aceste state ocupând astfel locurile 71,73,75 cu un scor de 3,6. În țări ca Paraguay cu scor de 3,4 cu rang 87 și Ecuador cu scor de 3,2 ocupând locul 96 turismul reprezintă o prioritate fiind ajutate prin cheltuieli guvernamentale pentru dezvoltarea acestuia deși prioritizarea industriei turistice nu reprezintă deocamdată un punct forțe al acestor state,dar au în plan dezvoltarea acestuia.În Venezuela,deși turismul nu reprezintă o prioritate,aflându-se pe penultimul loc în ierarhia statelor din America de Sud,are un avantaj prin participarea echitabilă a turismului în dezvoltarea statului având un scor de 2,7 cu rang de 112. Surinam se afla p locul 116 cu un scor de 2,4 datorită lipsei investițiilor și cheltuielilor guvernului în industria turistică dar și de lipsa investitorilor străini ce nu își permit să dezvolte zone turistice reprezentative.

Grafic nr. 5 – Indicatori ai infrastructurii de transport aerian

În ceea ce privește infrastructura de transport aerian, Brazilia ocupa locul 28 cu un scor de 3,9 datorită numărului mare de companii de operare aeriene,numărului mare de locuri disponibile pe distanțe mari dar mai ales datorită cererii de plecări,peste 100 de aeroporturi ce fac legătura între marile orașe din Brazilia(Rio de Janeiro,Sao Paulo,Salvador,Porto Alegre,Rio Grande,Pălmaș).Însă infrastructura transporturilor aeriene din Brazilia lasă de dorit în ceea ce privește calitatea serviciilor și lipsa legăturilor cu alte unități aeriene internaționale. Deși Chile se afla doar pe locul 41,serviciile de transport aerian au o calitate ridicată și de asemenea dețin legături internaționale însă nu au contracte cu mai multe companii de operare aeriene.De asemenea are legături cu peste 15 aeroporturi ce leagă marile orașe ale țării pe malul vestic (El Salvador,Punta Arenas,Insula Paștelui). Chile este urmat îndeaproape de Argentina pe locul 43 cu un scor de 3,5 având peste 50 de aeroporturi ce fac legătura cu marile orașe,având un număr mare de companii aeriene ce efectuează zboruri,dar fără mari legături cu rețele internaționale de transport aerian.De asemenea calitatea transportului aerian lasă de dorit,densitatea numărului de călători la 1000 de locuitori fiind foarte mică. Uruguay se afla pe locul 92 cu un scor de 2,5 datorită numărului mic de locuri,de companii de operare aeriană dar mai ales datorită lipsei calității serviciilor,având doar 2 aeroporturi, în capital Montevideo și în Punta Del Este.

Grafic nr. 6 – Indicatori ai infrastructurii de transport terestru

Chile deține o rețea rutieră compusă din principale drumuri naționale și secundare regionale dar și de autostrada împovărată de traficul intens, de aceea statul Chilian a investit în dezvoltarea arterelor rutiere și își propune ca în fiecare an să deschidă aproximativ 500 km,astfel Chile ocupa locul 30 cu un scor de 4,6.De asemenea porturile maritime au o infrastructură dezvoltată pe baza necesitaților din comerțul exterior,însă în ceea ce privește transporturile pe calea ferată,Chile dorește îmbunătățirea eficienței și calității dar mai ales să opereze servicii de pasageri intercity. Deși se afla la mare distant fata de Chile,Uruguay se afla pe locul 64 cu un scor de 3,5 datorită calității drumurilor și de asemenea datorită ieșirii la Oceanul Atlantic prin portul Montevideo.În schimb transporturile feroviare nu sunt dezvoltate și nici nu există legături strânse cu alte țări în ceea ce privește transportul terestru. Deși se afla imediat după Uruguay,Argentina,având un scor de 3,4 și ocupând locul 69 are mari probleme în ceea ce privește infrastructura terestră.Datorită aglomerării mari atât reprezentată de locuitori cât și de turiști,drumurile naționale nu fac fata aglomerării urbane.De asemenea nu există legături cu alte rețele de transport din zone alăturate țării,iar transportul feroviar lasă de asemenea de dorit.Deși are un număr mare de porturi,având ieșire la Oceanul Atlantic,acestea nu sunt dezvoltate fiind folosite în mare măsură pentru activități economice.Aproape toate țările Americii de Sud au ieșire la ocean excepție făcând Paraguay și Bolivia. Bolivia se afla pe locul 121 cu un scor de 2 datorită lipsei de progres în infrastructura și lipsei taxelor către cetățeni,astfel nu se pot face investiții mari în autostrăzi și refacerea drumurilor.De asemenea Bolivia nu are ieșire la ocean.

Grafic nr. 7 – Indicatori IT-utilizatori și tranzacții pe Internet

În Chile numărul utilizatorilor de Internet este în creștere datorită introducerii codului de conduită pentru practici etice și sigure de afaceri online.Astfel Chile se afla pe locul 41 cu un scor de 3,5.Încrederea dezvoltată populației a făcut ca majoritatea tranzacțiilor sau platilor să se facă prin intermediul Internetului.Însă telefonia mobilă a rămas încă doar în stadiul de comunicare și nu de accesare a altor legături de plată. Pentru țări dezvoltate ca Uruguay,Brazilia sau Argentina,încrederea în tranzacțiile pe internet nu este foarte mare,astfel acestea au un scor mai mic fata de Chile 3.3,3.2 respectiv 3 ocupând locurile 47,48 respectiv 55.În Brazilia, o țară dezvoltată din punct de vedere economic,majoritatea tranzacțiilor și afacerilor se realizează pe Internet datorită eficienței acestuia, însă sunt multe categorii de oameni în acest stat care nu au acces la internet sau telefonie mobile,de aceea ocupa locul 48.În Uruguay,deși încrederea de a realiza tranzacții pe internet nu este satisfăcută,majoritatea locuitorilor au acces la internet și telefonie,astfel surclasând Brazilia. Deși Columbia,Guyana și Peru au același scor de 3,5 acestea ocupa ranguri diferite.Astfel Guyana ocupa rangul 65 datorită numărului mare de utilizatori de internet chiar dacă nu se realizează și tranzacții cu ajutorul acestuia,demonstrând un grad ridicat de dezvoltare al statului.Este urmată de Columbia cu un rang de 67 care deși nu are un număr mare de utilizatori întrece statul Peru care ocupa locul 68,unde încrederea de realizare a tranzacțiilor pe internet este mai ridicată dar numărul utilizatorilor este scăzut. Paraguay se afla pe locul 109 cu un scor de 1,8 datorită fraudelor asupra datelor personale,de aceea numărul utilizatorilor de internet în acest scop este foarte redus,la fel cum este și pentru tranzacții prin telefonie mobile.

Grafic nr. 8 – Indicatori privind resursele umane din turism

Chile se afla pe locul 24 cu un scor de 5,5 datorită remedierii problemelor legate de tuberculoza ce afectează populația,speranța de viață este ridicată, astfel tot mai mulți copii pot primi educație primară,însă mulți renunța la următoarele grade de educație,poate și datorită calității precare a sistemului educațional și lipsa practicii în toate centrele specializate.De asemenea se dezvolta centre de cercetare și pregătire a personalului dar și disponibilitatea de angajare a cetățenilor străini. Chile este urmată îndeaproape de Uruguay ce are un scor de 5,2,ocupând rangul 51,la fel ca statul Columbia ce ocupa rangul 58.Pentru Uruguay pe primul loc sta învățământul primar și secundar atribuit tuturor copiilor deși calitatea sistemului de învățământ nu este foarte ridicat,de asemenea speranța de viață este foarte ridicată în acest stat.Desigur pentru Uruguay nu reprezintă o problemă angajarea personalului străin deoarece dezvoltarea pregătirii personalului nu reprezintă o prioritate.

Pentru Brazilia,stat care ocupa locul 83 cu un scor de 4,9,cel mai important lucru în dezvoltarea umană îl reprezintă școala primară pentru toți copiii,urmată de disponibilitatea locală de cercetare și pregătire a serviciilor dar și dezvoltarea pregătirii personalului pentru a realiza activități majore în ceea ce privește turismul.Marea problem a acestei țări este gradul scăzut de speranță de viață dar și dezinteresul pentru a angaja personal străin. În schimb ,pentru state slab dezvoltate ca Surinam doar educația primară reprezintă o realizare.Speranța de viață este scăzută datorită frecventei bolilor ca HIV și tuberculoza,astfel școala nu mai reprezintă o prioritate la fel că pregătirea personalului sau cercetarea serviciilor.

Grafic nr. 9 – Indicatori privind turismul intern

Pentru Argentina deschiderea turismului intern reprezintă o prioritate,dar mai ales extinderea călătoriilor de afaceri,astfel statul se afla pe locul 52 cu un scor de 5,1.Însă atitudinea față de turiști a angențiilor lasă de dorit, aceasta fiind o problemă pentru multe țări ca Uruguay,Brazilia,Columbia sau Ecuador.De exemplu în Uruguay deschiderea turismului intern nu reprezintă o prioritate datorită dimensiunii mici a țării și lipsei resurselor necesare,însă călătoriile de afaceri sunt foarte bine dezvoltate aici. În schimb pentru Venezuela deschiderea turismului intern sau extinderea călătoriilor de afaceri nu reprezintă o prioritate,astfel se afla pe ultimul loc cu un scor de 3,5.

Grafic nr. 10 – Indicatori cantitativi și calitativi ai resurselor turistice

Pentru Chile protecția zonelor de importanta națională reprezintă o prioritate de aceea și grija dezvoltării afacerilor în aceste zone este foarte mare și astfel nu se realizează anumite procese ce pot dăuna mediului.Însă deteriorarea produsă de dioxidul de carbon reprezintă o mare problemă. Chile – țara dintre desert și gheață este al 5 lea stat ca mărime din America de Sud-munți și lacuri, deserturi și păduri, plaje și sloiuri de gheață… Chile le are pe toate. Două din cele mai frumoase destinații turistice sunt Parcurile Naționale Lauca și Isluga, unde poți admira lacuri salinare, gheizere și vulcanii de peste 6000m.Villarrica este un Vulcan perfect simetric putând fi escaladat chiar și de începători. Lacul Todos los Santos este considerat cel mai frumos din întreaga țară.Impresionat vei rămâne cu siguranță de Deșertul Atacama, cel mai uscat din lume, unde se spune că sunt locuri unde nu a plouat de mai bine de 100 de ani. Dar, cu siguranță cea mai importantă și cunoscută atracție rămâne Insula Paștelui, care găzduiește faimoasele statui moai. Sunt cel puțin 700 de astfel de statui împrăștiate pe insulă în diferite stadii de lucru. Toate aceste statui sunt sculptate din piatra vulcanului Rano Raraku. Statuile în majoritate au 14 tone greutate dar s-au întâlnit și unele de 80 de tone – numai una singură depășește 270 de tone. Se considera că cele mai vechi statui au fost sculptate în jurul anului 700, dar majoritatea provin din perioada 1000-1500. Alte atracții turistice sunt: Santiago- capital țării și important centru cultural, politic, economic și intelectual dar este atractiv turiștilor mai mult pentru atmosferă cosmopolitană, splendidele parcuri și clădirile publice arătoase, Parcul Torres del Paine,considerat unul din cele mai frumoase parcuri din lume etc.De asemenea moștenirea mondială a statului nu este făcută publică prin intermediul site-urilor,astfel Chile se afla pe locul 32 cu un scor de 5,1 urmată de Venezuela cu aceleași problem având același scor. Venezuela este o destinație turistică atractivă în orice perioadă a anului, munții și oceanul au multe de oferit pt a atrage vizitatorii. În capitala țării, Caracas se pot vedea impresionante clădiri și bulevarde aglomerate, ce caracterizează arhitectura modernă, un ex. semnificativ fiind Parcul Central al capitalei. Central istoric și modern este Piața Bolivar dominate de o statuie ecvestră din bronz a lui Bolivar, luptătorul pt independenta Venezuelei.

Parcul Național Canaima- este un tărâm al pădurilor, cu liane groase, ferigi gigantice și flori de toate formele și culorile,cu o faună care include fluturi galbeni și libelule azurii, acesta este unul din cele mai fascinante medii natural de pe continental sud-american. În acest parc se găsește Cascada Angel, cea mai înaltă din lume. Pico Bolivar care are 4981 m este cel mai înalt munte din țară. Aici vin alpiniști experimentați și nu numai,pt ca o adevărat atracție turistică o prezintă simplu fapt de a ajunge aici, și anume o călătorie cu cel mai lung teleferic din lume. Insula Margarita- este situată la 40 km de țărmul Venezuelei, are 244 km de țărm și este una dintre cele mai populare stațiuni turistice ale regiunii și una dintre cele mai aglomerate, este preferata mai ales de străinii care aleg să își petreacă vacanța în Venezuela, datorită numărului mare de hoteluri și magazine, prețurilor scăzute și mai ales plajelor de cea mai bună calitate,și datorită acestora se practica aici și diferite sporturi: sindsurfing, scuba diving,scufundări .Foarte mulți dintre turiști ajun în Arhipelagul Los Roques, care este format în mare parte din recife de corali. Argentina este o țară a contrastelor având un scor de 4,9 și rang 35,astfel vizitatorii vin în capitala țării, Buenos Aires, mai ales în stațiunile maritime de aici, respectiv stațiunea Pinamar și Mar del Plata,centrele turismului de vară argentinian. Pentru mulți turiști o atracție deosebită este zona din jurul Bariloche. Aici se afla 2 din cele mai frumoase parcuri natural din țară ,Parcul Național Lanin și Nahuel Huapi. Alt loc spectaculos se afla mai în sudul Argentinei, și anume Parcul Național Glaciar, unde poți vedea enormii ghețari Perito Moreno și Upsala care au mai mult d 60 m înălțime. Cordoba este al doilea oraș ca mărime din Argentina și are un minunat centru vechi cu o catedrală, biserici construite în stil baroc sic ea mai veche universitate din țară. Cueva de las Manos (Peștera mâinilor)- Cueva de las Manos se afla în provincia Santa Cruz, Este faimoasă (de aici și numele) pentru picturile înfățișând mâini, făcute de indigeni, în urmă cu aproximativ 9000 de ani. În afară de mâini mai pot fi admirate desene înfățișând oameni, feline și alte animale, modele în zig-zag, soarele și scene de vânătoare. Cueva de la Manos a fost inclusă pe lista patrimoniului mondial UNESCO în anul 1999. Brazilia este un gigant și în ceea ce privește turismul deși ocupa doar locul 42 cu un scor de 4,7. Coasta sa lungă oferă plaje întinse de nisip dar și condiții ideale pentru entuziasmații de sporturi extreme.Atât plajele cât și metropolele atrag vizitatorii. Majoritatea vizitatorilor vin aici intre decembrie și februarie, în timpul verii braziliene, însă țară este o destinație plăcuta de vacanța pe tot parcursul anului. Cascada Iguazu,care desparte Brazilia de Argentina, este mai înaltă decât Niagara și mai întinsă decât Victoria. Cascada este împărțită de către insulele udate de răul Iguacu în 275 de cascade de apă sau cataracte, a căror înălțime variază între 60 și 82 de m, și care pot fi mult mai bine observate de pe teritoriul Braziliei,chiar dacă cea mai mare parte din ea se găsește pe teritoriul Argentinei. Regiunea din Brazilia, Mato Grosso do Sol, ascunde multe lacuri subterane incredibile: Peștera Lacului Albastru, este un monument natural, cu interiorul format din stalactite, stalagmite și un lac albastru imens și extraordinar. Frumusețea lacului este ceva incredibil. Rio de janeiro – Situat în partea sud estică a Braziliei, este orașul cu peste 10 milioane de locuitori înghesuiți între mare și munte și reprezintă un amestec de cultură și oameni în diverse stadii de bogăție sau sărăcie. Caracterizat prin munți de granit abrupți, imediat lângă ocean, case coloniale impecabile cuibărite intre zgârie – nori moderni de sticlă și păduri verzi ce se revărsa pe colinele dens populate, Rio este un oraș al venerației pentru fotbal, samba, plaja și carnaval. Pentru Guyana cantitatea și calitatea resurselor turistice lipsește datorită deteriorării mediului atât prin poluare cât și prin acțiunile nocive pentru ecosistem cauzate de afacerile ilegale.Guyana se afla pe locul 121 cu un scor de 2,9. În Guyana, turismul este limitat de lipsa rețelelor rutiere, dar s-a arata un anumit interes pt a transforma tara într-un loc mai accesibil turiștilor prin promovarea turismului ecologic.Printre cele mai interesante atracții se număra pădurea tropicală cu diversitatea ei de plante și animale. În regiunile muntoase ale țării se găsesc cascade impresionante, cea mai cunoscută fiind Cascada Kieteur, aflată în singurul parc din Guyana, chiar dacă cascada nu e foarte înaltă, are un debit mare de apă care creează un efect spectaculos. Printre cele mai importante atracții turistice de aici se număra Grădina botanică, plină de plante tropicale, și grădina zoologică, având multe specii indigene de animale.

CAPITOLUL III

TURISMUL ÎN BRAZILIA

3.1 Politici turistice

A. Politica de produs

Producția de automobile

În ultimii 25 de ani, Brazilia a obținut succese în diversificarea și extinderea producției de bunuri manufacturate și de consum, telecomunicații, procesarea electronică de date, biotehnologie și noi materiale. Pentru sectoarele cheie, cum ar fi producția de oțeluri, autoturisme, petrochimie, serviciile publice au avut un rol esențial nu numai în dezvoltarea sectorului industrial, ci în expansiunea economiei braziliene. Unul dintre noile sectoare industriale braziliene, industria construcției de automobile, de fabricare a pieselor de schimb, a înregistrat mari progrese în ultimele două decenii. Începând cu puține linii de montaj în 1957, sectorul auto produce, în medie, două milioane autovehicule anual, cu componente 100% fabricate în Brazilia, situându-se astfel printre primii zece fabricanți la nivel mondial. Repartizarea teritorială a fabricilor de autovehicule în Brazilia este:

• Ford – Rio Grande do Sul

• General Motors – Rio Grande do Sul

• Audi 01W) – Parana

• VW (camioane) – Rio de Janeiro

• Mercedes – Mânaș Gerais

• Peugeot – Rio de Janeiro

• Renault – Parana

• Chrysler – Parana

• Honda – Sao Paulo

• Hyundai – Bahia

• Asia Motors – Bahia

Brazilia a pus bazele industriei aeronautice în urmă cu douăzeci de ani. În prezent, succesul aeronavelor proiectate și fabricate integral în Brazilia de către Embraer, exportate pe toate continentele, poziționează industria aeronautică braziliană pe locul șase la nivel mondial. Un număr mare de avioane Embraer au fost vândute în SUA și în Europa occidentală. Embraer produce atât avioane militare (Tucano și Super Tucano cele mai cunoscute), cât și civile.

Producția de gaz

Studii recente au demonstrat necesitatea de a mări de la 2% la 10% participarea gazului natural la producția totală de energie a Braziliei. Bolivia fiind țara vecină cu cele mai mari rezerve de gaz natural, a fost aleasă ca parteneră a Braziliei în construirea unui gazoduct. Acest proiect va crește productivitatea industriei braziliene și va aduce îmbunătățiri în mediul ambiental al zonelor urbane, energia produsă din gaze naturale nefiind poluantă. Proiectul va contribui, de asemenea, la prezervarea pădurilor braziliene, prin substituirea folosirii cărbunelui, contribuind la atragerea de investitori străini în Brazilia. Referitor la transportul gazului natural din Bolivia până în regiunile din sud și sud-est ale Braziliei, se construiește un gazoduct cu o lungime de 3.403 km. Investiția totală necesară este de 1,89 miliarde dolari, din care 1,42 miliarde în Brazilia și 0,47 miliarde în Bolivia.

Agricultură

Tendințele agriculturii braziliene au oscilat în timp, în funcție de culturile sezoniere, de bumbac, cacao, cauciuc și cafea care au avut o contribuție importantă la dezvoltarea sectorului, alături de trestia de zahăr care a reprezentat sursă permanentă de venituri în agricultură. În perioada anilor ‘70, procesul de modernizare a agriculturii a condus la creșterea productivității și a numărului de produse exportate. Producția de soia a depășit producțiile tradiționale braziliene, cum ar fi cele de cafea, cacao și zahăr. Ca urmare a stimulentelor acordate de către guvern pentru produsele procesate, au crescut substanțial volumul, valoarea și varietatea produselor agricole semiprocesate și industrializate. În decursul anilor ‘80, agricultura a continuat să aibă același rol important în economia țării. Acordând scutiri de taxe și facilități la obținerea creditelor, guvernul federal a promovat o mai mare eficiență în sectorul agricol. În ultimii 20 de ani, producția cerealieră s-a dublat, datorită creșterii productivității.

Cauciucul, care se constituie ca un element vital pentru exporturile agricole braziliene, ca și alunele de pară, caju, diverse sortimente de ceară și fibre, au început să fie cultivate în cadrul plantațiilor. Datele din 1996 indică Brazilia ca cel mai mare producător mondial de cafea, al doilea de fasole, ai treilea de trestie de zahăr și de porumb și al patrulea de cacao. Datorită climei variate, Brazilia produce toate tipurile de fructe, de la varietățile tropicale din nord (inclusiv avocado), până la citrice și struguri, cultivate în principal în regiunile mai temperate din sud. În 1996, producția de portocale a crescut cu 10,8%, ajungând la 21811 milioane tone, Brazilia fiind astfel cel mai mare producător mondial, urmat de SUA, principalul său concurent. Brazilia este cel de-al doilea producător mondial de carne de bovine.

B. Politica de preț

Economia curentă a Braziliei combina atribute puternice în vederea unei creșteri susținute: stabilitatea prețurilor, disciplina fiscală, nivele reduse în ceea ce privesc dobânzile. Acest scenariu favorabil este ancorat în consistenta politicilor macroeconomice ce au fost luate începând cu 1999, în principal a măsurilor fiscale riguroase și a managementului de datorii, inflația, regimul monetar și fluctuația ratei monetare de schimb. Odată ce stabilitatea economică a fost asigurată în urma crizei din 1999, economia Braziliei a crescut cu 4,4% în 2000. Această performanță a fost afectată de o serie de șocuri interne și externe neprevăzute. Pe fond internațional, criza din Argentina, nesiguranțele privind o revenire a economiei mondiale, având în vedere căderea economică a Statelor Unite în urma atentatelor din 11 Septembrie 2001 și o serie de scandaluri, la fel și prețul petrolului, toate acestea s-au petrecut în detrimentul creșterii pieței din Brazilia.

C. Politica de promovare

Departamentul de Promovare Comercială, DPR, al statului brazilian este însărcinat cu planificarea și executarea programelor și activităților de promovare comercială. Ca organ responsabil de funcționarea Sistemului Brazilian de Promovare Comercială, acesta sprijină întreprinderile braziliene în eforturile lor pentru export, prin informarea lor asupra oportunităților comerciale, de investiții și de transfer de tehnologie, prin intermediul Rețelei Braziliene de Promovare Comercială, BRAZILTRADENET și despre manifestări internaționale (târguri și expoziții, misiuni comerciale, seminarii), care contribuie la promovarea imaginii Braziliei și a capacității sale productive și tehnologice. În cadrul DPR funcționează trei divizii:

– Divizia de Informare Comercială;

– Divizia de Programe de Promovare Comercială;

– Divizia de Operațiuni de Promovare Comercială.

Divizia de Informare Comercială, DIC, este unitatea Departamentului de Promovare Comercială responsabilă cu investigarea, recoltarea, procesarea, urmărirea și difuzarea, în Brazilia și în exterior, de informații asupra oportunităților comerciale și de investiții. Principalele sale atribuții sunt:

– culegerea și difuzarea de "Oportunități Comerciale" și de investiții, prin intermediul Rețelei Braziliene de Promovare Comercială, BrazilTadeNet.;

– realizarea de studii și de investigații de piață, în Brazilia și în exterior;

– identificarea obstaculelor la exporturile de produse braziliene pe piețele specifice;

– monitorizarea "Registrului Întreprinderilor Braziliene" și a "Registrului Întreprinderilor Străine" prin intermediul BrazilTrade Net;

– elaborarea unor publicații din seria "Cum să export pentru…..", tari specifice piețelor integrate.

Divizia de Programe de Promovare Comercială este unitatea Departamentului de Promovare Comercială care răspunde de planificarea și acordarea sprijinului logistic pentru activitățile de promovare comercială. Principalele atribuții se referă la:

– planificarea și administrarea activităților Sistemului Brazilian de Promovare Comercială;

– pregătirea și capacitarea resurselor umane din sectoarele publice și particulare, din domeniul comerțului exterior;

– orientarea și participarea la executarea activităților rețelei Sectorului de Promovare Comercială din cadrul Ambasadelor și Consulatelor Generale ale Braziliei;

– orientarea și participarea la executarea activităților rețelei Punctelor Focale ale Sistemului de Promovare a Investițiilor și Transferului de Tehnologie pentru Întreprinderi;

– elaborarea, executarea și participarea la programele, proiectele și activitățile de cooperare tehnică în domeniul promovării comerciale, în țară și în străinătate;

– dezvoltarea, perfecționarea și întreținerea tehnică a Rețelei Braziliene de Promovare Comercială (BrazilTradeNet). Divizia de Operațiuni de Promovare Comercială este unitatea Departamentului de Promovare Comercială însărcinată cu sprijinirea și organizarea de acțiuni promoționale și instituționale, care să contribuie la expansiunea exporturilor braziliene, la atragerea investițiilor străine și a noilor tehnologii și la sporirea afluenței turiștilor în Brazilia. Principalele sale atribuții se referă la:

– sprijinirea misiunilor comerciale braziliene în exterior;

– sprijinirea vizitelor delegațiilor și a misiunilor de importatori străini, aflate în Brazilia;

– sprijinirea organizării de seminarii sau a altor evenimente de popularizare a realizărilor întreprinderilor braziliene;

– organizarea și coordonarea participărilor braziliene la târguri, expoziții și la alte evenimente externe de promovare;

– sprijinirea realizării de întâlniri de afaceri, destinate majorării exporturilor braziliene și atragerea investitorilor străini;

– participarea la negocierea de acorduri bilaterale de cooperare turistică;

– colaborarea cu entități de promovare turistică la planificarea și realizarea de acțiuni în exterior, în scopul amplificării fluxurilor de turiști către Brazilia și captarea de investiții pentru sectorul de infrastructură a țării.

PROIECTELE DE INFRASTRUCTURĂ

Planul Multianual (PPA), numit și Avança Brasil (Înainte, Brazilia), este un program de dezvoltare de prevede cheltuieli de 1,1 trilioane reali (R$) pânã în 2003, incluzând cheltuielile de personal pentru realizarea a 358 de programe care vor revitaliza și amplifica rețeaua de servicii de infrastructurã ale tãrii, mai ales în domeniile transporturilor, telecomunicațiilor și energiei electrice. Cu aceste investiții și cu previziunea unei creșteri a PIB de 4% în 2000 și de pânã la 5% în 2002 și 2003, Guvernul sperã sã creeze 8,5 milioane locuri de muncã în urmãtorii patru ani. Conform estimãrilor IPEA (Institutul de Cercetãri Economice Aplicate), în 2000 rata șomajului va scãdea la 5,66%. În privința lucrãrilor de infrastructurã, PPA prevede investiții de 212,02 mld. R$ în urmãtorii patru ani, astfel: sectorul energetic – 165,32 mld. R$; transporturi – 38,85 mld. R$; telecomunicații 6,31 mld. R$; infrastructura hidrograficã 3,53 mld. R$. Pentru urmãtorii 8 ani sunt prevãzute investiții publice și private în valoare de 317 mld. R$, mai ales în domeniile telecomunicațiilor, transporturilor și energiei electrice. Trebuie amintit cã Brazilia are un sistem de drumuri de 1,6 milioane km, peste 30.000 km de cale feratã, 46 porturi bine organizate (din care 24 oceanice) și 62 aeroporturi civile (din care 22 internaționale). Actualmente, se aflã în desfășurare o multitudine de proiecte în domeniul transportului multimodal.

Pe teritoriul Braziliei sunt aproximativ 2.500 de aeroporturi incluzând terenuri de aterizare. Doar Statele Unite ale Americii au un număr mai ridicat de astfel de structuri.Aeroportul Internațional Sao Paulo Guarulhos, amplasat în împrejurimile orașului, este cel mai mare și cel mai aglomerat aeroport al țării, aceasta fiind un efect al traficului intern de mărfuri și de oameni și al faptului că São Paulo are legături aeriene permanente cu aproape fiecare orașul mare al lumii. Sunt 34 aeroporturi internaționale în Brazilia.

Dat fiind că Brazilia are 1.355.000 de kilometri de autostrăzi, transport rutier este cel mai folosit pentru a strămuta mărfuri și oameni. Totuși, guvernul brazilian a început recent să susțină și alte medii de transport, mai ales căi ferate, exemplul inițiativelor recente pe acest câmp fiind un proiect de a construi o linie feroviară de mare viteză care ar lega orașele São Paulo și Rio de Janeiro. Brazilia posede și 37 de porturi internaționale, cel mai mare fiind situat în Santos.

ȘTIINȚA ȘI TEHNOLOGIE

Știința a început să se dezvolte pe teritoriul brazilian la începutul secolului XIX, după instalarea familiei regale portugheze în Rio de Janeiro. Înaintea acestui eveniment, Brazilia a fost o colonie săracă, fără nicio universitate sau organizație științifică, ceea ce a contrastat cu foste colonii spaniole în care — în ciuda procentului mare de analfabeți — deja în secolul XVI au existat câteva instituții de învățământ superior. Cercetările tehnologice în Brazilia sunt în mare parte realizate de universități publice și institute de cercetare. Totuși, aproximativ 73% de finanțările pentru cercetări încă vin din surse guvernamentale.

3.2 Cultura

Cultura braziliană este foarte diversificată datorită caracterului complex al societății. A fost puternic influențată de tradiții și obiceiuri de origine europeană, africană și autohtonă. Se bazează la cultura Portugaliei, fiindcă Brazilia pentru o perioadă lungă de timp a fost o colonie portugheză. Dintre moștenirii principale se pot numi limba portugheză, Catolicismul și stilul manuelin în arhitectură. Imigranții europeni, mai ales germanii și italienii au contribuit și ei la diversificarea culturii naționale ale țării. Influențele popoarelor autohtone se pot observa mai ales în artă culinară și numeroase împrumuturi lingvistice. Sclavii africani eliberați au influențat aproape toate domenii culturale, mai ales muzică și dans. Bucătăria prezintă multe deosebiri regionale. Această diversitate arată compunere etnică și națională complicată a țării. Tradițiile muzicale în Brazilia sunt foarte bogate. Stiluri ale muzicii populare includ, între alte, sambă, bossa nova, forró, frevo și pagode. Istoria cinematografiei se răspândește de la începutul acestui mediu în mijlocul secolului XIX până astăzi și a obținut recent aprobarea internaționala. Fotbalul este sportul cel mai popular în Brazilia. Selecționata de fotbal a Braziliei ocupă în prezent locul cinci la topul echipelor naționale conform FIFA. Brazilienii au învins în Cupa Mondială cinci ori (1958, 1962, 1970, 1994, 2002), aceasta fiind recordul lumii. Baschet, volei, curse ale automobilelor și arte marțiale sunt și ele discipline populare. De asemenea, tenis, handbal, înot și gimnastică devin din ce în ce mai populare. Există și discipline sportive care s-au născut sau dezvoltat în Brazilia, cum ar fi fotbal de plajă, futsal, și footvoley – variantele fotbalului, de asemenea atracții ale statului brazilian.

3.3 Atracții turistice

Pálacio da Alvorada. Este reședința oficială a președintelui. Înconjurată de o gradină de dimensiuni impresionante, clădirea este renumită pentru coloanele de marmură albă ce au devenit simbol al Brasiliei. A fost inaugurată în 1958.

Palatul Itamaraty. Cunoscutt și ca “Palatul Arcurilor”, adăpostește o mare varietate de opere de artă și antichități.

Turnul de Televiziune. Este o importantă atracție turistică, deoarece oferă o extraordinară perspectivă asupra orașului de pe o platformă situată la 75 de metri înălțime. Mulți turiști vin aici pentru a admira apusul soarelui. Cu o înălțime totală de 224 metri, găzduiește de asemenea, pe o platformă aflată la o înălțime de 25 metri, Muzeul pietrelor prețioase. În jurul turnului, cel mai mare târg de obiecte artizanale tradiționale braziliene oferă turiștilor ocazia de a admira și cumpăra suveniruri.

Catedrala Metropolitană Brasiliană. A fost inaugurată în 1970, proiectată fiind de Oscar Niemeyer. Se deosebește prin forma sa rotundă, structurată în jurul a 16 coloane curbate, ce susțin superbe vitralii, asigurând astfel și o iluminare naturală a naosului, construit sub nivelul străzii. În jurul bisericii turiștii pot admira sculpturile lui Alfredo Ceschiatti, reprezentându-i pe cei patru evangheliști. Catedrala este pictată de Di Cavalcanti și Athos Bulcão.

Catedrala “Dom Boșco”. Splendidă, datorită vitraliilor imense, în tonuri de albastru, ce dau impresia unui cer plin de stele, ce își schimbă locul în funcție de poziția soarelui. Candelabrul principal conține 7400 de sticle de Murano.

Templul “Legiao da Boa Vontade”. Templu în formă de piramidă, decorată cu spirale de granit pe podele, iar pe tavanul templului cu un imens cristal ce restituie energie pozitivă. Cuprinde de asemenea Camera Egipteană, o galerie de artă, un magazin de suveniruri.

Muzeul Băncii Naționale. Oferă o expoziție permanentă de monede și bancnote braziliene și străine. Este expusă de asemenea cea mai grea piatră auriferă descoperită în Brazilia, cântărind 64 kg.

Casa memorială a lui Juscelino Kubitschek. Este un muzeu ce conține picturi, documente, obiecte personale ale fostului președinte, precum și camera mortuară cu mormântul acestuia.

Casa memorială a populației indigene. Sunt expuse obiecte utilitare (ceramică, veselă) și rituale folosite de triburile de pe teritoriul braziliei.

Parcul Sarah Kubitschek. Are o întindere de peste 4 milioane de metri pătrați. Deosebit de frecventat, în special la sfârșit de săptămână. Deține terenuri de sport, cluburi de echitație, loc de joacă pentru copii, alei pentru biciclete, alei pentru jogging.

Grădina Botanică. Grădina Botanică oferă vizitatorilor numeroase specii de plante exotice, dar și spații destinate vegetației tipice din zona « cerrado », din centrul Braziliei. De asemenea, alei de plimbare, zone pentru picnic.

Parcul Național Brazilian. Se întinde pe o suprafață de peste 30 de mii de hectare. Pe cuprinsul lui se află izvoare de ape minerale. Are două alei principale: Capivara, de 1,3 km, și Cristal Agua, de 5 km. Deseori vizitatorii au ocazie de a întâlnii specii din fauna locală. Este deschid pe tot parcursul anul, dar timpul cel mai potrivit pentru vizitarea parcului este între mai și noiembrie.

Platoul Imperial. Se află la 50 de km în afara capitalei. Pentru vizitarea parcului se organizează tururi ghidate de-a lungul aleilor și cascadelor.

Grădina zoologică. O întindere de 140 hectare ce găzduiește aproximativ 1300 de animale, mamifere, reptile, păsări, în total 253 de specii, în special din fauna americii de sud, unele fiind specii pe cale de dispariție. În afară de funcția turistică, grădina zoologică își propune să ofere și un rol educațional-cultural, deținând și o mică bibliotecă.

Cimitirul vertical. Cel mai înalt cimitir de pe planetă a fost construit în orașul brazilian Santos. Momentan cu 14 etaje și 14.000 de locuri de veci, "Memorial Necropole Ecumenică" a devenit chiar o atracție turistică și primește zi de zi vizitatori. Peste trei ani, administratorii vor inaugura un nou sediu de 40 de etaje și 108 metri înălțime, capabil să găzduiască încă 25.000 de locuri de veci. Structura va fi complexă și va include un hotel pentru rudele care trebuie să petreacă noaptea în apropierea celor dragi la Santos. Cimitirul pune la dispoziție un repertoriu de muzică clasică pentru ceremoniile funerare, iar clienții potențiali aleg orice formă de înmormântare, inclusv incinerare. Cel mai înalt cimitir de pe planetă a fost construit în orașul brazilian Santos. Momentan cu 14 etaje și 14.000 de locuri de veci, \"Memorial Necropole Ecumenica\" a devenit chiar o atracție turistică și primește zi de zi vizitatori.

Sao Paulo – stat aflat în Sud-Estul Braziliei, se mărginește cu Rio de Janeiro și cu Oceanul Atlantic în est, cu statul Parana în Sud, cu Mato Groso do Sul în Vest și cu statul Mânaș Gerais în nord. Sao Paolo are caracteristicile unei câmpii strâmte de coastă. Cele mai mari înălțimi sunt în munții Serra do Măr lângă coastă. Sao Paulo este principalul stat industrial. O mare gamă de produse sunt produse în oraș cât și în împrejurimi: de la echipamente agricole până la produse alimentare. Sao Paulo este de asemenea cel mai important stat agricol; cafeaua, portocalele, bumbacul și fasolea sunt produsele de vârf. São Paulo este capitala financiară și de afaceri a Braziliei. Cu peste 15 milioane de locuitori reprezintă cel mai mare oraș al Americii de Sud. Unii experți sunt de părere că rata mare de creștere a populației va face ca orașul lor să fie al doilea cel mai mare oraș din lume din al doilea deceniu al secolului al XXI – lea. Muzeul de Arte de Sao Paulo, prezintă o colecție de lucrări, datând de la Renaștere la epoca contemporană. Vizitatorii pot să se plimbe prin rânduri de picturi care atârnă de tavan.

Rio de Janeiro (însemnând Râu de Ianuarie în portugheză) este numele unui stat și a unui oraș în sud-estul Braziliei. Orașul este faimos pentru plajele sale cu hoteluri alineate, Copacabana și Ipanema, pentru imensă statuie a lui Iisus Cristos Mântuitorul ("Cristo Redentor") de pe muntele Corcovado, și pentru carnavalul său anual. Carnavalul de la Rio de Janeiro oferă mai multe distracții, incluzând faimoasele parade Escolas de Samba în "sambódromo" și bine-cunoscutele "blocos de carnaval" care străbat întreg orașul.

CAPITOLUL IV

PROMOVAREA PRODUSELOR TURISTICE ALE BRAZILIEI

4.1 Produsul turistic

Programul turistic ales, Brazilia, cu unele din cele mai frumoase atracții turistice, orașul pe acorduri de samba Rio de Janeiro, Iguassu locul celor mai spectaculoase cascade din lume și Amazonul, reper al biodiversității mondiale.Principalele destinații turistice: Rio de Janeiro-Iguassu-Manaus-Rio de Janeiro. Datele de plecare sunt: 01.06.2012, 15.06.2012, 01.07. 2012, 15.07.2012, 01.8.2012, 16.08.2012.

4.2 Piața țintă

Circuitul turistic în Brazilia se adresează persoanelor cu venituri medii și mari, cu vârstă cuprinsă între 21 și 40 de ani. De obicei persoanele care optează pentru acest tip de circuit doresc să exploreze viața de noapte din Rio de Janeiro, biodiversitatea Braziliei, unică în lume și locurile pline de culoare și viață care fac din această țară, una care merită vizitată. Condiții de intrare și regim de ședere

Conform prevederilor Acordului, începând cu 11 noiembrie 2007, cetățenii români, posesori ai unui pașaport (simplu) valabil, sunt scutiți de obligativitatea deținerii unei vize pentru a intra, tranzita sau rămâne pe teritoriul Republicii Federative a Braziliei pentru o perioadă de până la 90 (nouăzeci) de zile.Cetățenii români care călătoresc în Republică Federativa a Braziliei pe o perioadă mai mare de 90 (nouăzeci) de zile, pentru a exercita o profesie sau de a studia, trebuie să obțină în continuare vizele corespunzătoare înainte de intrare. Cărțile de credit internaționale sunt recunoscute. Este recomandabil însă ca plata serviciilor și operațiunilor financiare uzuale să se facă în numerar, în moneda locală(real Brazilian). Vremea este ecuatorială în nord, tropicală și semi-aridă în zonă centrală, temperata în sud. Brazilia fiind o țara întinsă, temperaturile și cantitățile de precipitații variază mult de la un loc la altul. În Rio de Janeiro, spre exemplu, în lunile de vară (decembrie, ianuarie și februarie, dat fiind că ne aflăm în Emisfera Sudică) temperatură medie e undeva în jurul valorii de 28 grade Celsius, în timp ce iarna se înregistrează, în medie, 23 de grade. Cele mai multe precipitații cad în ianuarie și în octombrie. Cei care se aventurează de-a lungul Fluviului Amazon ar fi bine să evite perioada ianuarie- mai, când ploile dese îngreunează deplasarea.

Este interzisă scoaterea din țara a animalelor și plantelor specifice faunei și florei locale Cei care doresc să viziteze zonele rurale li se recomandă să își facă vaccinul împotriva febrei galbene. Pentru că există riscul malariei, se recomandă consumul de apa îmbuteliată, carnea și peștele bine gătit, legumele fierte și fructele bine spălate.

4.3 Conceperea programului de vacanță

Transport

Transportul se va realiza cu avionul pe ruta București-Rio de Janeiro-București cu compania Air France, prețul biletului este de 1080 EUR cu toată taxele incluse.Zboruri interne: Iguassu-Sao Paulo-Manaus, Manaus-Rio de Janeiro.Transferul aeroport-hotel-aeroport precum și transportul local va fi asigurat de o mașină privată pe toată durata circuitului turistic.

Cazare

Cazarea turiștilor se va face în hoteluri de 4* clasificate național în următoarele destinații:

Rio de Janeiro- Arena Copacabana Hotel – o noapte de cazare

Iguassu- Hotel Florența Iguassu – două nopți de cazare

Manaus-Hotel Ana Cassia – trei nopți de cazare

Rio de Janeiro-Hotel Acapulco Copacabana – 5 nopți de cazare

Alimentație

Pachetul turistic include cazare cu demipensiune ( 10 mic dejunuri, 4 prânzuri, 3 cine) ce vor fi servite la restaurantul hotelului din fiecare oraș vizitat.

Gastronomia braziliană

Bucătăria braziliană diferă potrivit geografiei și culturii. Deși există câteva feluri originare unice, multe feluri de mâncare au fost aduse de imigranții care le-au adaptat la gusturile locale de-a lungul generațiilor. Felul național brazilian este feijoada, o tocană consistentă făcută din fasole și carne de porc. Se servește garnisită cu varză și felii de portocală. O greșeală des întâlnită la turiști este consumul exagerat de feijorada. Această este o mâncare greoaie și chiar și brazilienii o consumă în cantități mici. În orașele de coastă puteți găsi mâncare excelentă din pește și fructe de mare. Gustările braziliene includ o varietate de produse de patiserie – coxinha, empadinha și pastel. Altă gustare obișnuită este mișto quente, un sandviș prăjit, cu șuncă și brânză. Alte specialități naționale sunt moqueca (tocană de pește), vatapa (creveți, ulei de pește, lapte din nucă de cocos, pâine și orez), caruru (creveți, ceapă și ardei) și churrasco (bucăți de carne pe grătar, cu făină de manioc). Băutură spirtoasă locală se numește cachaca și este făcută din trestie de zahăr. Din cachaca cu gheață și lămâie se face un cocktail numit caipirinha, care este băutura națională a Braziliei.

Agrement

Principalele obiective turistice :

Rio de Janeiro- viața de noapte din acest oraș este una fără egal în lume, iar cluburile sunt pline întotdeauna.Cluburi indicate: Discoteca Help, PlataformaNuth în Barra da Tijuca Baronetti și multe altele. Dacă dorești să te plimbi prin oraș atunci ai putea să mergi pe Avenida Atlantică, un alt loc plin de viață și muzică ce te ține treaz până dimineață.

Rio de Janeiro este împărțit în 4 părți:

a)Centrul, care este zonă istorică a orașului unde se află multe atracții turistice: câteva muzee, biserica Candelaria și catedrala modernistă, Teatrul municipal.Tot în centru se află și cartierul Lapa care nu este exact un loc sigur dar distracția este garantată.

b)Zona de Nord este acea parte a orașului în care se află stadionul legendar numit Maracana,tot în această zonă se află și Institutul Osvaldo Cruz precum și parcul Boa Vista.

c)Zona de Sud este formată din 6 cartiere care compun faimoasa linie de coastă a orașului, tot aici regăsim și cartierul plajei care găzduiește una din cele mai renumite și spectaculoase petreceri de Anul Nou. În unul din celle 6 cartiere se află șic el mai înalt munte al orașului(pedra de Gavea), iar în apropierea acestuia poți zbura cu planorul.

d)Zona de Vest este cea mai îndepărtată regiune metropolitan și include 5 cartiere. Barra de Tijuca a devenit o zonă cu creștere rapidă care atrage în special sectorul bogat al populației, în timp ce în cartierele învecinate din această zonă dezvăluie diferențe mari între clasele sociale.

Iguassu – oraș situat la granița cu Argentina și Paraguay, renumit datorită cascadelor spectaculoase, comparabile ca grandoare și frumusețe cu Cascadele Victoria.

Întreagă esență a parcului Național Iguassu este situată în partea argentiniană, parte ce reprezintă un spectacol de neegalat al cascadelor San Martin și Garganta do Diablo(Gâtlejul Diavolului).

În plus în acea zonă poți vizita și Barajul Itaipu, care este cea mai mare hidrocentrala din lume, ea fiind construită pentru a asigura necesarul de energie electrică al Paraguayului și al

Braziliei de Sud.Aceasta hidrocentrală este considerată una din cele 7 minuni ale lumii modern.

Manaus – este un oraș cosmopolitan,și, datorită amplasării acestuia lângă pădurea tropical, atrage un număr substanțial de brazilieni și turiști străini, care pot găsi destule bărci și tururi prin pădurea tropicală. La aproximativ 18 km de central orașului este plaja Ponta Negra, un cartier care are deschidere la mare și o viață de noapte cel puțin interesantă.

Casa Operei Amazonas este un al loc unde te poți relaxa în Manaus, are 700 de locuri și a fost construit cu cărămizi din Europa, sticla a fost adusă din Franța iar marmura din Italia.

Parcuri: Grădina Botanică Adolpho Ducke, Parcul Munincipal Mindu.

În Manaus regăsim și un zoo care este amenajat de armată braziliană și în care putem observa aproximativ 300 de specii de animale din fauna Amazonului.În luna mai , au loc 2 evenimente în Manaus:Festivalul de muzică Ponta Negra și festivalul de Operă Amazonas.

Descrierea programului turistic pe zile

Ziua 1: Sosire în Rio de Janeiro

La sosire pe aeroportul din Rio de Janeiro, vei fi transferat cu mașina privată la hotel. Restul zilei este la dispoziție pentru relaxare și odihnă sau pentru a începe explorarea pe cont propriu a orașului.

Ziua 2: Rio de Janeiro – Iguassu

Dimineața dispui de timp liber pentru a vizită pe cont propriu orașul. Vei fi transferat cu mașina privată de la hotel la autogară pentru îmbarcarea în autobuzul de noapte Rio de Janeiro – Iguassu. Transferul Rio de Janeiro – Iguassu se face cu night bus.

Regim mese – mic dejun

Ziua 3: Iguassu

Vei fi transferat la hotel cu mașina private odată ajuns la Iguassu. Vei explora partea braziliană a cascadelor Iguazu. Pasarele amenajate lângă cascade oferă o vedere spectaculoasă a întregului complex; ai ocazia de a face fotografii memorabile.

Regim mese – mic dejun,prânz

Ziua 4: Iguassu

Vei face un tur în care vei explora partea argentiniană a cascadelor Iguassu. De pe punțile special amenajate vei admira spectacolul cascadelor. Opțional poți alege o călătorie cu trenul cu aburi. După vizitarea cascadelor poți explora parcurile care adăpostesc o faună bogată.

Regim mese – mic dejun

Ziua 5: Iguassu – Manaus

Vei fi transferat cu mașina privată de la hotel la aeroport. Zbor intern Iguassu – Manaus, la sosire în Manaus vei fi preluat de reprezentanții noștri și transferat de la aeroport la hotelul în care vei fi cazat. Seară vei face o incursiune în junglă pentru a auzi sunetele specifice pădurilor și a putea admira crocodilii la lumina lanternelor.

Regim mese – mic dejun

Ziua 6: Manaus

Dimineață vei face o plimbare pe cărările jungle.Vei explora pădurea tropicală în care trăiesc peste o treime din speciile lumii. După amiaza vei vâsli într-o canoe pe unul din afluenții Râului Negro pentru a admira îndeaproape abundenta faunei și a florei din regiune. O să poți pescui Piranha și cu puțin noroc, ai putea fotografia unul dintre cei mai mari șerpi – Anaconda.

Regim mese – mic dejun,prânz,cina

Ziua 7: Manaus

O să navighezi cu barcă pe Rio Negro până în punctul denumit Întâlnirea Apelor. Aici, apele negre ale Râului Negro curg alături de cele gălbui roșcate ale ale Râului Solimoes fără ca acestea să se amestece pe o distanță de câțiva kilometri.

Regim mese – mic dejun,prânz,cina

Ziua 8: Manaus – Rio de Janeiro

Transfer de la hotel la aeroportul din Manaus. Zbor intern Manaus – Rio de Janeiro. La sosire pe aeroportul din Rio de Janeiro, vei fi transferat cu mașină privată la hotel.

Regim mese – mic dejun

Ziua 9: Rio de Janeiro

Vei pleca într-un tur de o jumătate de zi pentru a vizita cele mai importante atracții din Rio de Janeiro. Înainte de a urca pe muntele Corcovado, vei vizita Parcul Național Tijuca. Vei admira centrul istoric al orașului Rio de Janeiro și vei încheia excursia cu o plimbare cu telecabină până pe celebrul munte Sugar Loaf (Pao de Acucar). De acolo poți admira Golful Guanabara și panoramă orașului.

Regim mese – mic dejun,prânz,cina

Ziua 10-11: Rio de Janeiro

Îți vei petrece timpul așa cum dorești. Te poți relaxa, odihni sau explora orașul pe cont propriu. Seara poți degusta din specialitățile culinare locale și încercând Caipirinha – celebrul cocktail brazilian. Poți vizita tentantele buticuri de pe bulevardele centrale, poți alege din diverse tururi opționale sau te poți relaxa pe celebrele plaje braziliene.

Regim mese – mic dejun

Ziua 12: Plecare din Rio de Janeiro

Dimineața dispui de timp liber pentru a vizita pe cont propriu orașul. Vei fi transferat la aeroportul din Rio de Janeiro cu mașină privată pentru a te îmbarca în zborul spre casă.

Regim mese – mic dejun

Ziua 13: Sosire în BUCUREȘTI

4.4 Promovarea produsului

Pentru promovarea produsului turistic se vor face flyere care vor fi distribuite în anumite zone ale Bucureștiului, mai exact în zonele unde majoritatea populației are un venit mediu-mare. O parte din fluturași vor fi lăsați în cutia poștală iar restul vor fi distribuiți tot în acele zone, pe stradă.

Un alt mod de promovare îl reprezintă marketingul online, postarea ofertelor turistice pe internet pe site-ul agenției și pe portalul www.pachetedeturism.ro (gratuit timp de 2 luni).

În aceste 2 luni sunt multe beneficii:

nu se percep comisioane pentru rezervări;

cont de administrare

postare de oferte nelimitate

afișarea datelor de contact (nume, telefon, e-mail, etc)

afișare adresa web

fiecare agenție va avea pagina separată

afișare în prima pagină în funcție de preț

formular de rezervare online

posibilitatea de a modifica detaliile despre ofertă direct din contul de administrator

descrierea detaliată, prețuri, servicii, galerie foto, oferte speciale.

Pachetedeturism.ro este un catalog nou și simplu ce conține oferte de vacanță și companii de turism și oferă agențiilor de turism posibilitatea de a-și promova pachetele de vacanță și călătorie,cât și posibilitatea de a-și promova propriile companii întrucât fiecare va avea o pagină separată care să conțină profilul, ofertele, datele de contact, subliniind credibilitatea lor, astfel încât consumatorul final să își poată alege produsul dorit cu ușurință.

Tabelul 7- Analiza de preț a pachetului turistic

Sursă: www.pachetedeturism.ro

CONCLUZII

Deși este un lider regional și se afirmă că putere mondială în devenire, Brazilia rămâne o națiune latino-americană și una dintre cele mai inegalitare societăți. Disparitățile regionale în interiorul țării rămân importante, triunghiul format de statele Sao Paulo, Bello Horizonte și Brasilia fiind asemănat cu un fel de "Belgia aflată în mijlocul Indiei". În acest sens, orice creștere economică, oricât de spectaculara, va trebui să fie profitabila pentru populația braziliană în întregul său. Progresele economice, deși recente, nu pot fi negate. Brazilia este considerată drept una dintre cele patru puteri economice emergente ce vor domina anii 2050. Brazilia a parcurs un drum deja important de la tranziția la democrația de la sfârșitul anilor 80 (și după crizele economice din 1990 și 1994).

Conceptul de turism în statul brazilian a evoluat în timp, ținând seama de
mutațiile care au avut loc, pe de o parte, în gândirea și practica economică a
statului, aflat în stadii diferite de dezvoltare. De asemenea în cadrul dezvoltării turismului trebuie asigurată menținerea relațiilor diplomatice între state, întărindu-se prietenia dintre acestea, precum și asigurarea și respectarea unui anumit echilibru între interesele
naționale și cele internaționale în scopul obținerii eficientei economice. Într-un sens larg, prin politicile de turism se înțelege totalitatea reglementarilor adoptate de către stat, respectiv cele cu caracter juridic, administrativ, fiscal, bugetar, financiar, bancar valutar s.a. în scopul promovării turismului, a culturii și patrimoniului statului cât și al protejării lui, fata de concurență străină.

În prezent, Brazilia se axează în relațiile sale cu UE pe aspecte de natură comercială și economică, precum biocombustibilii, cooperarea trilaterală (UE, Brazilia, țări în curs de dezvoltare), adoptarea unor poziții comune și inițierea de acțiuni alături de UE în ceea ce privește schimbările climatice, precum și în sfera științei și tehnologiei. Ca urmare a poziției importante deținute de Brazilia pe plan mondial, raporturile bilaterale dintre Brazilia și statele membre ale UE depășesc cu mult nivelul relațiilor economice și comerciale și se datorează, în mare măsură, faptului că în Brazilia există comunități extrem de numeroase ale diferitelor naționalități europene, după cum există și în multe țări europene importante comunități de cetățeni brazilieni imigrați. A existat, așadar, de-a lungul secolelor, un flux de migrație în ambele sensuri, care a creat legături foarte strânse între Brazilia și multe dintre statele membre ale UE.

Brazilia experimentează în prezent un sistem de participare structurat pe diferite niveluri, destinat aplicării principalelor programe de redistribuire a veniturilor și de promovare socială.

Trebuie subliniat încă o dată faptul că aceste forme de participare trebuie să implice și organizațiile partenerilor sociali (sindicate și angajatori), ONG-urile, autoritățile naționale, regionale și locale. Numai în acest fel se vor putea construi rețele de actori responsabili în ceea ce privește politicile de dezvoltare și cele privind egalitatea.

BIBLIOGRAFIE

Cristureanu, Cristiana, Strategii și tranzacții în turismul internațional, Editura C.H. Beck, București, 2006

Draica, Constantin “Ghid practic de turism internațional și intern”, Editura All Beck, 2003

Leipziger, Danny M. “The Worl Weconomy. Global Tra Policies”, Blackwell Publishers, Oxford, 1998

Gheorghilas, A. , Geografia Turismului, Metode de analiză în turism, Editura Universitară, București,2008

Jackson, J.H, World Trade and the Law of GATT, Charlottesvile; Michie, 1989

Minciu, Rodica, Economia turismului, Ediția a III-a revăzută și adăugită, Editura Uranus, București,2005

Michaely M., „Trade – Preferențial Greements în Latin America: EX – ante Assessment”, Worl Bank Policy Research Working Paper, no. 1583, 1997

M. Porter – Competiton în Global Industries, Ed. Harvard Business School Press, 1998

Postelnicu, Gheorghe- Turism internațional, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2007

UNTACD, „Handbook of Internațional Trade and Development Statistics”,1997

IMD, The World Competitive Yearboo, 1999 (Lausanne, IMD)

UNTCAD, base don IMF, Internațional Financial Statistics, May 1999

UNTACD, Handbook of Internațional Trade and Development Statistics, 1992

Guide a 1'intention des autorites locales: Developpement durable du tourisme, OMT, Madrid. 1999

ÎNDRUMAR DE AFACERI – REPUBLICA FEDERATIVA A BRAZIEI 2009

Național Geographic, Traveler, Editura Adevărul holding

Web:

www.weforum.org

http://www.celendo.ro/Paste-Brazilia-Rio-De-Janeiro-Iguazu.aspx

http://en.wikipedia.org/wiki/Brazil

http://ro.wikipedia.org/wiki/Brazilia

http://en.wikipedia.org/wiki/Rio_de_Janeiro

http://ro.wikipedia.org/wiki/Rio_de_Janeiro_%28ora%C8%99%29

http://en.wikipedia.org/wiki/Manaus

http://ro.wikipedia.org/wiki/Manaus

http://en.wikipedia.org/wiki/Iguazu_Falls

www.pachetedeturism.ro

http://www.infoturism.ro/circuite/brazilia/america-de-sud-circuitul-clasic-brazilia-p_38217.html

http://www.eturia.ro/vacanta/circuit-brazilia-16-zile-c-1493-ro.html

http://www.turistik.ro

BIBLIOGRAFIE

Cristureanu, Cristiana, Strategii și tranzacții în turismul internațional, Editura C.H. Beck, București, 2006

Draica, Constantin “Ghid practic de turism internațional și intern”, Editura All Beck, 2003

Leipziger, Danny M. “The Worl Weconomy. Global Tra Policies”, Blackwell Publishers, Oxford, 1998

Gheorghilas, A. , Geografia Turismului, Metode de analiză în turism, Editura Universitară, București,2008

Jackson, J.H, World Trade and the Law of GATT, Charlottesvile; Michie, 1989

Minciu, Rodica, Economia turismului, Ediția a III-a revăzută și adăugită, Editura Uranus, București,2005

Michaely M., „Trade – Preferențial Greements în Latin America: EX – ante Assessment”, Worl Bank Policy Research Working Paper, no. 1583, 1997

M. Porter – Competiton în Global Industries, Ed. Harvard Business School Press, 1998

Postelnicu, Gheorghe- Turism internațional, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2007

UNTACD, „Handbook of Internațional Trade and Development Statistics”,1997

IMD, The World Competitive Yearboo, 1999 (Lausanne, IMD)

UNTCAD, base don IMF, Internațional Financial Statistics, May 1999

UNTACD, Handbook of Internațional Trade and Development Statistics, 1992

Guide a 1'intention des autorites locales: Developpement durable du tourisme, OMT, Madrid. 1999

ÎNDRUMAR DE AFACERI – REPUBLICA FEDERATIVA A BRAZIEI 2009

Național Geographic, Traveler, Editura Adevărul holding

Web:

www.weforum.org

http://www.celendo.ro/Paste-Brazilia-Rio-De-Janeiro-Iguazu.aspx

http://en.wikipedia.org/wiki/Brazil

http://ro.wikipedia.org/wiki/Brazilia

http://en.wikipedia.org/wiki/Rio_de_Janeiro

http://ro.wikipedia.org/wiki/Rio_de_Janeiro_%28ora%C8%99%29

http://en.wikipedia.org/wiki/Manaus

http://ro.wikipedia.org/wiki/Manaus

http://en.wikipedia.org/wiki/Iguazu_Falls

www.pachetedeturism.ro

http://www.infoturism.ro/circuite/brazilia/america-de-sud-circuitul-clasic-brazilia-p_38217.html

http://www.eturia.ro/vacanta/circuit-brazilia-16-zile-c-1493-ro.html

http://www.turistik.ro