Potentialul Turistic al Statiunii Sinaia Valea Prahovei

Capitolul I. Valea Prahovei- Prezentare generala

Prin poziția ei geografică, Valea Prahovei a fost dintotdeauna o poartă largă deschisă între Transilvania și Țara Românească, o cale prin care s-au asigurat o circulație densă și permanente legături între oamenii de dincolo și de dincoace de munți. Râul cu același nume desparte masivul Bucegi de masivul Gârbova, valea fiind una din cele mai fermecătoare din România. Vale și vatră a zămâslirii prahovenilor, arie de dezvoltare neîntreruptă, Valea Prahovei și-a conturat o adevărată personalitate: a fost cetate de stâncă și de ape, iar culmile dealurilor înfrățite cu șesul dinspre Ploiești și Gherghița, zăvoaiele și lunca râului, păienjenișul potecilor ce străbăteau desișul codrilor peste munți s-au constituit într-o unitate geografică organică. Pentru mulți dintre turiști, Valea Prahovei, așa cum apare în anunțul agențiilor de turism și cum este folosită în mod curent în vorbire, înseamnă Sinaia, Bușteni, Predeal, desemnând locuri de înnoptare și drumeție. În sens geografic, și nu numai geografic, conținutul noțiunii, greșit restâns doar la sectorul de munte, trebuie întregit, pentru a desemna întreaga vale de la izvor la vărsare.

Asezare geografică. Limite

Valea Prahovei este asezată în partea de sud est a României, în mijlocul Munteniei, în bazinul superior si mijlociu al raului cu acelasi nume si o parte a bazinului Ialomitei. Ea se invecinează la sud cu Ilfov, Ialomita; la vest cu Dambovita; la nord cu Brasovul; la est cu Buzaul (Muntii Bucegi) si are o suprafată: 4.716 km2 (respectiv 2 % din teritoriul tarii). Populata este de 868.000 locuitori; densitatea este aproape dublă fată de media pe tară, judetul cu populatia cea mai numeroasă din tară;

Masivul Bucegi s-a format odata cu sectorul Carpatiilor Meridionali si cu intregul lant carpatic, in timpul orogenezei alpine. Carpatii Meridionali si grupa Bucegiilor, au fost inăltati cu 1000 m la sfărsitul Neogenului si inceputul Cuaternarului

Masivul Bucegi sunt situati in estul Carpatiilor Meridionali, cuprinzând intre Dambovita si Prahova: Muntii Bucegi (2507m), Leaota (2135m), Piatra Caiului (2239m) si culoarul Rucar-Bran. In Muntii Bucegi apar forme structurale:Sfinxul, Babele si abrupturi majore, mai ales spre Valea Prahovei. Există urme glaciare pe văile ce pornesc de sub Varful Omu, iar pe Valea Ialomitei prezența unor roci calcaroase a dus la aparitia unor chei. Culoarul Rucăr-Braneste o zonă largă (la 1000-1200m) intre Bucegi si Piatra Craiului umanizata cu o veche functie de legatură intre Campulung si Brasov

De la izvor și până la vărsare, Prahova își schimbă succesiv direcția, rotindu-se treptat către est. Valea prahovei este marcată la nord, est și vest de o cumpănă de ape. Numai în extremitatea sudică, hotarul ei este mai puțin evident. În nord, cumpăna apelor desparte bazinul prahovean de cel al Țării Bârsei. În est curge Doftana, afluent al Prahovei, de care aceasta-i despărțită prin culmile domoale ale Munților Gârbovei și ale dealurilor Cucuiatu și Muscel. În vest, bazinul hidrografic al râului se întinde spre Ialomița, de care e separat de podul ușor ondulat al Bucegilor. Cumpăna apelor de aici atinge altitudini ce depășesc 2000m.

În partea superioară sunt stațiunile balneoclimaterice, oaze de liniște și izvoare de sănătate: Predeal, Azga, Sinaia- orașe ce se mândresc și cu industriile lor aflate în dezvoltare. La ieșirea dintre munți – Comarnicul și Breaza; prima localitate industrială, a doua, stațiune de odihnă cu un climat benefic, dar și cu importante unități ale muncii. Mai jos, Câmpina, cu arhitectură originală și cu distincții turistice unice; nu în ultimul rând Băicoi și Ploiești, acesta din urmă fiind capitală de județ, cetate a industriei, culturii și turismului.

Sub raportul coordonatelor geografice, sudul Prahovei, mai precis municipiul Ploiești este străbătut de paralela de 45 grade, care marchează riguros jumătatea distanței dintre Polul Nord și Ecuator.

Accesul auto pe Valea Prahovei se face rapid pe drumul modernizat ce duce la Brașov. Dacă începând din 1847, când s-a șoseluit sectorul cel mai dificil între Comarnic și Timiș, s-a asigurat pentru prima oară circulația directă între Ploiești și Brașov, în prezent șoseaua de pe Valea Prahovei a devenit cea mai circulată șosea din țara noastră. Traficul intens a determinat lărgirea sa, rectificări locale și lucrări de artă, precum și asfaltarea (în cel de-al treilea deceniu al secolului nostru), fapt care i-a conferit calitatea de șosea națională, DN 1, și totodată și internaționlă, E 15, legând centrul și sud-estul Europei. Ultimile îmbunătățiri i s-au adus de curând, când a fost lărgită pe unele porțiuni și când, pentru o mai mare fluență a traficului, între Bănești și Comarnic s-a construit o nouă var iantă pe firul văii, evitând orașele Câmpina și Breaza.

Între Ploiești și Predeal șoseaua de desfășoară pe o diferență de nivel de 882 m (150 m Ploiești și 1032 m Pasul Predeal), din care 430 m în regiunea de munte. Declivități mari de întâlnesc pe mici porțiuni, în locurile unde drumul trece de pe terase în luncă și invers, angajându-se în serpentine, ca la nord de Câmpina și la nord de Breaza.

Șoselele secundare (județene sau comunale), ce permit atingerea unor puncte de interes turistic, sunt asfaltate aproape în întregime și ușurează parcurgerea lor în cele mai bune condiții.

Accesul feroviar pe Valea Prahovei se poate face și pe cale ferată pe ruta feroviară București – Ploiești – Brașov, în fiecare localitate a văii existând stații feroviare moderne prevăzute cu tot ce-i trebuie unei construcții similare pentru buna desfășurare a circulației trenurilor. Tot pe Valea Prahovei ( în Predeal) se găsește cea mai mare stație feroviară de munte din țară, ea fiind un punct de oprire și de tranzit extrem de important.

Relief

Relieful Văii Prahovei este într-o desfășurare armonioasă ce coboară în trepte de la nord la sud, dispuse în formă de amfiteatru cu fața spre sud. În ciuda trecutului zbuciumat, Prahova a ajuns să străbată zone cu înălțimi dispuse în trepte, cu înfățișări diferite – munți, dealuri și câmpii – iar valea prin care șerpuiește către vărsare parcă își schimbă necontenit aspectul.

Din cei 185 km, Prahova străbate 40 km în zona muntoasă, 20 km în regiunea dealurilor subcarpatice și 125 km în cea de câmpie. „Valea Prahovei“ este dominată de abruptul versanților estici ai munților Bucegi care iau forma unui amfiteatru dispus în semicerc, atingând 2505 m în vârful Omu. Tipul predominant de relief este cel litologic. Pe conglomerate și gresii, în urma oscilațiilor climaterice și a eroziunii eoliene, s-au format: Babele, Ciupercile și Sfinxul.

Relieful carstic al munților Bucegi s-a dezvoltat pe seama calcarelor și apare sub formă de chei, peșteri, lapiezuri, hornuri, marmite și surplombe. Relieful glaciar nu s-a păstrat bine evidențiat în acest complex montan, datorită conglomeratelor de Bucegi și, în general, a rocilor puțin rezistente la eroziunea postglaciară. Conservarea urmelor glaciare se observă totuși în complexul Mălăiești, din munții Bucegi.

Partile care formează Masivul Bucegi sunt: Muntii Bucegi cu VarfulOmu, Muntii Leota cu Varful Leaota, Muntii Piatra Craiului cu Varful Baciului, iar varful cu altitudinea cea mai mae având aspectul unei creste alcatuite din calcare;Magura Codlei-1292m in partea de est a Depresiunii Brasov. La poalele muntilor se intend de-a lungul Pahovei orasele:Azuga, Busteni, Sinaia

Aceste trepte de relief sunt asezate proportional si anume : muntii, 26,2%; dealurile,36,5%; campia,37,3% din suprafata judetului. Aceste mari trepte sunt , in general, clar delimitate prin denivelari de cel putin 200 m.

Regiunea de munte, alcatuita predominant din formatiuni cretacice, iar spre est si din formatiuni paleogene, ocupa partea nordică a judetului. Ea este delimitata spre sud de o denivelare de cel putin 200 m, care trece pe la nord de localitatile Talea, Posada, Pietriceaua, Bertea,Schiulesti, Maneciu Ungureni, Cerasu, Batrani, Starchiojd si domina regiunea dealurilor. In cuprinsul muntilor se disting trei trepte de relief care au rezultat in urma unor perioade indelungate de eroziune, ce au avut ca efect nivelarea reliefului, intrerupte de faze de inaltare in bloc. Dupa fiecare inaltare a edificiului muntos eroziunea si-a reluat activitatea ducând la formarea unor nivele mai scunde, cel mai recent reprezentat prin trepte in lungul vailor sau la marginea muntilor.

Până la Comarnic, pe primii 40 km, Prahova străbate regiunea muntoasă, cu cel mai variat peisaj geografic și cu cel mai mare grad de atractivitate turistică. Înălțimile reliefului cuprinse între 800 – 900 m și 2500 m se asociază în diverse chipuri, alcătuind masive bine conturate, despărțite de văi adânci sau depresiuni. Munții de la obârșia Prahovei formează o mică regiune montană cu înălțime mijlocie, încomjurată pe trei laturi de masive mai înalte: Postăvaru și Piatra Mare la N, Munții Gârbova la E, cu înălțimi maxime de peste 1800 m, care se întind pe o lungime de mai bine de 30 km și Bucegii la SV cu altitudini de peste 2400 m (Vf. Jepii de 2.195 m, Piatra Arsă de 2.075 m, Omu de 2.505 m ), cu elemente extrem de spectaculoase, cu geneză și evoluție interesantă. Culmile lor teșite și prelungi ca și cele câteva vârfuri rotunjite, ceva mai înalte, au primit denumirea de „clăbucete”: Clăbucetul Taurului (1451 și 1520 m), Clăbucetul Azugii (1586 m) la est de Prahova, Clăbucetul Baiului (1432 m în Vf. Grecu) la vest de râu. Formând o treaptă dominantă de înalțimi mai semețe, Clăbucetele Predealului rămân totuși suspendate deasupra unor depresiuni: mica depresiune a Timișului și Culoarul Râșnovului. Munții printre care coboară până la Comarnic ascund depozite mari de gresie, marne și calcare.

Valea Prahovei izvorăște de sub Piatra Mare și formează între Predeal și Câmpina unul din cele mai impresionante defilee din Romania, traversând munții Gârbova și Gurguiatu.

Defileul Prahovei ia sfârșit la circa 2 km sud de Posada, în dreptul pantelor repezi care limitază munții înalți.De aici în jos Valea Prahovei, deși mai traversează până la Comarnic treapta joasă a munților, se lărgește în formațiunile mai moi ale stratelor de la Comarnic și începe să capete caractere de vale subcarpatică.

Peșterile din Munții Bucegi

Dintre peșterile de pe Valea Ialomiței, cea mai cunoscută și interesantă este Peștera Ialomiței ce se prezintă în dimensiunile cele mai mari (480 m lungime; după alți autori – 1120 m), fiind situată la altitudinea de 1660 m. Nu are formațiuni de concreționare, ci doar materiale de desprindere, forme de eroziune și acumulări de material aluvionar. Această peșteră prezintă o deosebită importantă, datorită faptului că, pe bază depozitelor existente în "Grota Mare" (unul dintre ultimele sectoare ale peșterii), au putut fi stabilite fazele glaciare din Munții Bucegi (Valeria Velcea, 1961).

Este o mare excavație în peretele sudic al muntelui Bătrâna, ce cade în V. Ialomiței, la intrarea acesteia în cheile Peșterii. Adâncimea totală a porțiunii ușor accesibile este de 475 m, fundul fiind situat cu 60 m mai sus de gura peșterii. La intrarea în peșteră se află construit un schit ortodox.

Peștera Ratei formată din galerii meandrate, dispuse pe trei etaje, însumând 5160 m este o peșteră gigantică și reprezintă cel mai important fenomen endocarstic din Bucegi. Concrețiunile de calcit, gips și aragonit, elemente rar întâlnite în alte peșteri din țară îi sporesc valoarea.

Pe versantul stâng al văii Tătarului, la 1548 m, se află intrările în cele două peșteri – Peștera Ursului și Peștera Mică – cele mai înalte stațiuni paleolitice din România, peșteri interesante prin flora și prin osemintele rămase de la populațiile care le-au folosit ca adăposturi în perioadele de retrdispuse pe trei etaje, însumând 5160 m este o peșteră gigantică și reprezintă cel mai important fenomen endocarstic din Bucegi. Concrețiunile de calcit, gips și aragonit, elemente rar întâlnite în alte peșteri din țară îi sporesc valoarea.

Pe versantul stâng al văii Tătarului, la 1548 m, se află intrările în cele două peșteri – Peștera Ursului și Peștera Mică – cele mai înalte stațiuni paleolitice din România, peșteri interesante prin flora și prin osemintele rămase de la populațiile care le-au folosit ca adăposturi în perioadele de retragere a ghețurilor.

Peștera Ursului și Peștera Mică prezintă interes și datorită fosilelor de Ursus spelaeus.  Toate cheile din masivul Bucegi (cheile Urșilor, Peșterii, Vărăriei, Coteanu, Tătarului, Zănoaga Mică, Zănoaga Mare, Orzei, Dobrești, Gâlmă), precum și Peștera Ialomiței sunt incluse în cadrul importante rezervații naturale din Munții Bucegi – Horoabel-Ursilor.

Cu toate măsurile întreprinse, aceste obiective unice sunt vulnerabile și expuse încă pericolelor provocate de om, cum ar fi, pe lângă gunoi, ridicarea construcțiilor din ciment chiar pe teritoriul rezervațiilor.

Dealurile reprezintă o treaptă intermediară între munți și câmpie, constituie o unitate de relief cu trăsături aparte : culmi rotunjite, pante domoale, văi largi, cu lunci și terase bine dezvoltate, depresiuni mari și masive colinare înalte.

În județul Prahova,dealurile se desfășoară între înălțimi de 800-900 m și 300-400m.La vest de Prahova dealurile subcarpatice sunt reprezentate de două culmi prelungi care încadrează valea Prahovitei pe de o parte și de alta, ele desprinzându-se din muntele Gurguiatu. În culmea vestică , vârfurile Măgura Mare(911 m), Sultanul (849 m) și Vârful Teisului (714 m) sunt cele mai înalte, iar în cea estică, cel mai proeminent vârf este Gurga, de lângă Brează (743 m). Partea lor nordică cuprinsă între marginea munților și culoarul depresionar Mislea-Podeni ( Măgurele) este denumită și subcarpatii interni.

Relieful dealurilor subcarpatice s-a definitivat abia la sfârșitul pliocenului, când au avut loc ultimile mișcări de cutare și când întraga regiune a suferit o înălțare în bloc, împreună cu munții și când lacul din Câmpia Română a fost nevoit să își restrângă suprafața. Eroziunea dezlănțuită asupra tinerei unități subcarpatice a dus la compartimentarea ei majoră, la conturarea masivelor, culmilor și depresiunilor pe care le recunoaștem astăzi și le enumerăm în rândurile următoare.

Între Prahova și Provița, de la marginea munților până la Măgureni, se întinde Culmea Gurga pe o distanță de 22 – 23 km. În lungul ei la circa 600 m altitudine, se înlănțuie vârfuri și șei, vârful Gurga (743 m) detașându-se ca cel mai înalt.

Între Prahova și Doftana se întind Dealurile Câmpiniței străbătute de pârâul cu același nume. Fregmentate în culmi orientate NV – SE ele sunt alcătuite din formațiuni predominant miocene cu înclinări din cele mai diverse.

La est de Doftana, dealurile subcarpatice ating înălțimea maximă în Masivul Măceșu (816 m), alcătuit din gresii și nisipuri sarmațiene dispuse într-un sinclinal suspendat, cu formațiuni pliocene în ax. El domină Depresiunea Aluniș de la N, dezvoltată în bazinul Vărbilăului, sculptată ca și Depresiunea Breaza în argilele și tufurile miocene ale sinclinalului de la Slănic. La sud, dincolo de micile depresiuni de la obârșia afluenților Mislei, se întind Dealurile Doftănețului, cu înălțimi de 400 – 500 m, cu versantul nordic abrupt, iar cel sudic mai lin, terminat brusc deasupra Depresiunii Mislea.

În cuprinsul dealurilor, Valea Prahovei prezintă alte caractere decât în regiunea de munte. De la Posada în jos râul curge printr-o luncă largă, mărginită de cinci terase, etajate până aproape de culmi. Acestea au fost numite după locurile unde au o dezvoltare mai mare: Bănești, Câmpina, Băicoi, Pițigaia și Stăjiștea – Orădia (cea mai înaltă și cea mai veche). Terasa Câmpina este cea mai importantă terasă a Prahovei. Desfășurată aproape continuu în zona dealurilor, când pe stânga, când pe dreapta văii, ea are lățimi de până la 2 – 3 km. Localitățile Comarnic, Breaza și Câmpina s-au format pe podul ei neted.

Câmpiile

Treapta de relief cea mai joasă , cu înălțime de 70-200 m, ocupă partea sudică a județului Prahova. Dar înălțimea ei urcă în lungul Prahovei la peste 300 m, continuându-se în ținutul dealurilor cu terasa Campinei. Suprafața terenului este în general netedă și cel mult prezintă ondulări abia sesizabile. Singurele accidente de teren sunt malurile râurilor, de cele mai multe ori cu înălțimi de câțiva metri, iar pe valea Ialomiței o terasă de 4-6 m. Numeroasele movile răspândite la suprafața câmpiei sunt forme de relief antropice și datează din timpuri istorice.

Câmpiile Prahovei sunt : Câmpia înaltă a Cricovului Dulce, Câmpia Ploiestilor și Câmpia Gherghitei.

Etajarea celor trei trepte de relief: munți, dealuri și câmpii are importante consecințe pentru ceilalți factori ai mediului geografic din județul Prahova.

Rețeaua Hidrografică

Abia ieșită din izvor, Prahova aleargă cristalină pe un pat dur de piatră, făcând salturi peste bolovănișurile și blocurile de piatră pe care cu vremea le va mărunți și le va purta în lunga ei cărăușie spre câmpie.

Prahova este cel mai mare colector al apelor din județul cu același nume, are lungimea de 185 km, din care primii 6 si ultimii 16 km se află pe teritoriul județelor Brașov și Ilfov. În bazinul superior Prahova trece printr-un defileu atât de îngust încât trimite șoseaua să urce în serpetine pe culmi legate între ele de arcurile viaductelor. Pe acest traseu, Prahova are câțiva afluenți – mici pârâiașe de munte – dintre care cei mai însemnați sunt: Azuga, Pârâul Cerbului și Izvorul Dorului. Ieșind dintre munți, în regiunea dealurilor primește alți trei afluenți mai importanți: Doftana, Teleajenul și Cricovul Sărat. Prahova este cel mai mare colector al apelor din județul cu același nume, are lungimea de 185 km, din care primii 6 si ultimii 16 km se află pe teritoriul județelor Brașov și Ilfov.

Doftana izvorăște de sub pasul Predelus, are lungimea de 50 km și numeroși afluenți : Musita , Prislop, Florei, Secăria, Valea Mare , Negrasul, Irmeneasa , Păltinoasa, Leaotul, Iazul Morilor, Teleajenul și Cricovul Sărat.

Teleajenul are o lungime de 119 km și izvorăște din Masivul Ciucas. Principalii săi afluenți sunt : Drajna, Bucovel, Crasna, Vărbilău, Bughea, Mislea și Dâmbul.

Cricovul Sărat are o lungime de 83 km , izvorăște de sub vârful Poiana Hoților și are ca afluent râul Lopatna.

Alături de rețeaua de râuri există în județul Prahova și o serie de lacuri și anume: în câmpie sunt lacurile Balta Doamnei, Curcubeul și Saracineanca, iar în zona de deal Lacul Brebu, Lacul Peștelui și Lacul Bisericii la care se adăugă Baia Baciului, Baia Verde și Baia Rosie, care sunt lacuri formate în încăperile vechilor ocne de la Slănic.

Clima

Diferența de nivel de peste 2400 m intre varful Omu, cel mai inalt punct din judetul Prahova, si cel mai coborat punct din campie, ca si dispunerea reliefului in amfiteatru fac ca elementele climei sa difere destul de mult pe verticala si de la regiune la regiune.

Temperatura medie anuala a aerului variază pe teritoriul judetului intre mai putin de -2ºC in regiunea celor mai mari inaltimi in Bucegi si peste 10ºC in regiunea de campie, de unde rezulta o amplitudine de circa 13º. Intre aceste extreme , temperatura medie anuala are valori intermediare, in functie de altitudinea reliefului. Astfel in muntii cu inaltime mijlocie ea este de 2-4ºC . Trebuie mentionat insa , ca pe vai temperaturile sunt mai ridicate cu 1-2º fata de cele de pe culmi, consemnate mai sus.

In luna ianuarie temperatura aerului din Bucegi, la varful Omu, este mai scazuta de -10º, iar in muntii cu altitudine mijlocie ea urca la –5 sau la -8ºC. In regiunea subcarpatică, temperatura lunii ianuarie este de -3ºC si chiar -2ºC, iar in campie ea coboară din nou la sub -3ºC.

In iulie temperatura aerului este de 21-22ºC in regiunea de campie, 16-20ºC in regiunea de deal, 12-14ºC in zona muntilor mijlocii si sub 8ºC in Masivul Bucegi.

Cea mai ridicata temperatura (39,4ºC) s-a inregistrat la Ploiesti si Valea Calugareasca la 10 august 1945 si , respectiv, la 7 septembrie 1946. Cea mai scazuta temperatura s-a inregistrat la varful Omu, la 10 februarie 1929 (-38ºC).

Precipitatiile atmosferice medii anuale sunt distribuite in mod variat pe teritoriul judetului, in functie de circulatia generala a aerului si de conformatia si altitudinea reliefului. Cele mai mari cantitati de precipitatii se localizează in regiunea de munte, unde totalizează 1200-1300 mm anual , iar in Bucegi, la peste 2000 m altitudine, ajung si depasesc 1400 mm. Mai jos, in regiunea de deal, precipitatiile totalizează un numar de 700-900 mm anual, iar in regiunea de campie acestea se reduc la 550-600 mm. O serie de conditii locale introduc variatie in distributia de detaliu a precipitatiilor, in sensul ca mai ales masivele proeminente, pantele cu expunere vestică si nordică primesc cantitati sporite de precipitatii, in comparatie cu cele expuse spre sud si est.

Cele mai abundente precipitatii se produc in luna iunie, când aerul umed de proveniența oceanică patrunde in tara noastra si este insotit si de puternice procese de convectie ale caror consecinte sunt ploile torentiale. Si in acest caz, valorile cresc de la campie spre munte : Ploiesti-588 mm, Campina-120,6 mm, Sinaia-126,2 mm, varful Omu-173 mm.

Circulatia aerului se face in mod diferit la inaltime si la sol, unde relieful constituie un obstacol in calea vânturilor. Se observa diferentieri nete intre frecvența vântului la varful Omu- unde predomina vântul din sectorul vestic fata de vânturile din sectorul estic, iar la Ploiesti predomina vânturile de nord-est si de sud-vest.

Variatia pe verticala a tuturor elementelor climei permite si impune chiar desprinderea unor tipuri de clima cu aspecte particulare si anume :

a)clima de munte care se desfasoară in zona reliefului inalt cu altitudini de peste 1000-1200 m si se caracterizează prin temperaturi medii anuale mai mici de 5-6ºC si prin amplitudini termice sezoniere, in general reduse.

b)clima de deal care ocupa treapta intermediara a reliefului cu inaltimi de 400-1000 m si se caracterizează prin temperaturi medii anuale de 6-9ºC si prin precipitatii de 600-800mm anual.

c)clima de campie care este localizata in partea sudică a judetului si se caracterizează prin temperaturi medii anuale de peste 10ºC si prin precipitatii de 550-600 mm.

Atractii naturale

Urmărind repartiția vegetației în funcție de altitudine, se remarcă existența celor trei zone: zona alpină, zon apadurilor și zona de silvo-stepa.

La peste 2200-2300 m altitudine se întind pajiștile alpine formate din asociații de graminee: Carex curvula, Carex sempervirens, Festuca supina, Agrostis rupestris, Juncus trifidus, tufărișuri: Rhododendron kotschyi, Salix herbacea, Salix reticulata și alte plante cum sunt : Potentilla ternata, Geum montanum, Minuartia sedoidea, Silene acaulis, Primula minimă, Campanula lapina etc.

Sub 2200-2300 m și până la limita superioară a pădurii se întinde peisajul subalpin cu pâlcuri de : Pinus montana, Juniperus sibirica, Alnus viridis, Rhododendron kotschyi și Vaccinium, graminee precum:Festuca supina, Poa media, Nardus strictă și alte plante ierboase ca : Achillea strictă, Gentiana kochiana, Scorzonera rosea, Veratrum album, Hieracium alpinum, Pulsatilla alpina etc.

Se mai întâlnesc molidișuri în amestec cu zadă în abruptul Bucegilor și în Ciucas și cu bradul sau fagul la latitudini mai joase.

În zona subcarpatică , pădurile ocupă teritorii discontinue , alternând cu livezi sau cu culturi agricole, în componența lor întâlnindu-se exemplare de fag în amestec cu gorunul.

Teritoriul situat la altitudini cuprinse între 650 și 200 m este ocupat de pădurile de gorun.

Pădurile de stejar ocupă și o parte din teritoriul de pe suprafața conului de dejecție al Prahovei. Întâlnim astfel exemplare rare de stejar în această regiune: stejar brumariu și stejar pedunculat precum și alte plante ierboase xerofite cum sunt: Artemisia austriaca, Poa bulbosa, Agropyron cristatum, Cynodon dactylon, Verbascum.

FAUNĂ

Privită în ansamblul județului, fauna prezintă o mare bogăție de forme, adesea cu populații bogate de animale. Acestea constituie nu numai podoaba munților , dar și a dealurilor și câmpiei.

Stâncile abrupte ale Bucegilor sunt populate de caprele negre, în zonele înalte trăiesc păsări precum : vulturul pleșuv, vulturul cafeniu, acvila de munte, fluturașul purpuriu. Pe stâncile golașe ale Bucegilor și Ciucasului întâlnim “covoarele” cenușii de Alopia, insecte, șopârle, batracieni, mierla gulerată, potârnichea de stânca, cioara alpină. În zona alpină întâlnim cocoșul alpin, lupul, vulpea, ursul brun, jderul,râsul, pisica sălbatică, buha, corbul, dintre rozătoare amintim șoarecii , veverițele, parsii.

Atât în zonele montane cât și în cele de deal și de câmpie dintre ierbivore întâlnim : căprioară, cerbul, dar și mistrețul.

Arealul silvo-stepic este comun rozătoarelor: popândăi, hârciogi, iepuri.

În pădurile de câmpie întâlnim fazănul și căprioară .

Fauna piscicolă este reprezenata de : păstrăv, zglăvoaca, lipan, mreana, salău, crap, lin, caracudă, stiuca, țipar, boarta și diverse nevertebrate precum : scoici, melci, buhai de baltă, raci etc.

Pe malul apelor cuibăresc adesea păsări caracteristice de baltă: stârci, berze etc.

Cerbul carpatin, căprioară, capra neagra, rasul, mistretul, ursul, lupul, vulpea, jderul, nevastuica, pisica salbatică , iepurele, dintre mamifere, cocosul de munte, potarnichea si fazănul, dintre pasari, sunt specii faunistice din judetul Prahova, care au o deosebita valoare cinegetică.

REZERVATII NATURALE

Ca și în alte zone și în județul Prahova sunt consemnate rezervații și monumente ale naturii care aparțin domeniului geobotanic, geologic, floristic, faunistic, forestier, cu mare valoare științifică, peisagistică și turistică, care au fost puse sub ocrotirea legii.

Dintre rezervațiile județului Prahova menționăm: Rezervația naturală din Masivul Bucegi, unde pe numai 300 kmp au fost identificate circa 1200 de specii de plante fanerogame și criptogame vasculare și au fost semnalate numeroase endemisme; plante declarate monumente ale naturii precum: floarea de colț, ghintura galbenă, sângele voinicului, bulbucii de munte, smardarul, zâmbrul, tisa și zada; o rezervație forestieră la vest de Poiană Țapului; pădurea Glodeasa de pe valea Doftanei; stațiuni de plante termofile; Rezervația geobotanică Arinișul dela Cumpătu ;Muntele de sare de la Slănic; Plaiul Hoților; monumente ale naturii precum stejarii seculari .

Văi și Cascade    

Valea Prahovei-adunându-și apele din izvoarele aflate sub Piatră Mare, Prahova desparte masivul Bucegi de masivul Gârbovă, făcându-și loc către sud și lăsând în urmă, între localitățile Predeal (județul Brașov) și Câmpina, unul dintre cele mai fermecătoare defilee din România. Versantul răsăritean al Bucegilor, abrupt și stâncos, cu o diferența de nivel de până la 1.000 m față de Valea Prahovei, formează un contrast izbitor, contribuind la splendoarea peisajului acestei văi. În acest grândios spectacol al naturii se desfășoară o salbă de stațiuni pitorești: Predeal (jud. Brașov), Azuga, Bușteni, Poiana Țapului, Sinaia). Atmosfera caldă, relaxantă, măreția munților, bazele de agrement și unitățile de cazăre deosebit de complexe și moderne sunt atu-uri ce aduc pe meleagurile prahovene, an de an, mii de turiști;     

Valea Cerbului; Valea Teleajenului;     

Cascada Urlatoarea-(la o oră distanța de Bușteni).

Rezervații și Monumente ale Naturii    

Muntele de sare-Slanic Prahova, cu o înălțime de câțiva zeci de metri, acest munte în miniatură stârnește admirația vizitatorilor. Apa ploilor a modelat pe suprafața sa mii de ondulații și șănțulețe, cristalele de sare par nenumărate ace de gheață ce strălucesc în bătaia soarelui. În perimetrul acestui masiv (declarat monument al naturii) este cantonat un lac carsto-salin cu o adâncime maximă de 32 m. Potrivit legendei, în acest lac s-ar fi aruncat o mireasă nefericită, de unde și numele de "Grotă miresei";     

Pădurea Glodeasa-rezervatie forestiera care conservă un codru secular de fag cu rășinoase, în special de brad, iar copacii au înălțimi și diametre impresionante;     

Arinișul de la Sinaia-rezervatie forestiera reprezentată de o mică, dar interesantă pădure de foioase.

Stațiuni    

Sinaia-(la 62 km de Ploiești la 45 km de Brașov), își merită cu prisosință numele de "Perla a Carpaților"; în bazinul superior al Prahovei (la 850 m altitudine medie), vegheată de masivul împădurit al Gârbovei și cățărată pe ultimele pante ale muntelui Furnică. Este beneficiara a unor daruri naturale cărora omul le-a adăugat dotări și amenajări corespunzătoare. Cunoscuta stațiune de odihnă, de tratament și de sporturi de iarnă, Sinaia oferă turiștilor o atmosferă plăcută. Iernile sunt blânde datorită versanților muntoși care adăpostesc stațiunea (temperatura medie în ianuarie este -3.5oC; temperatura medie anuală este 5,5o-6,5oC). Iarna cad zăpezi abundente, stratul menținându-se de la sfârșitul lunii septembrie până la sfârșitul lunii martie (grosimea medie: 50 cm). Amatorii sporturilor de iarna au la dispoziție: părții de schi de diferite grade de dificultate, părții de săniuș, pista de bob, școala de schi (pentru copii, începători și avansați), centre de închiriere a materialelor și echipamentului pentru schi, mijloace de transport pe cablu (telecabina, telescaun, teleski, babyski). Vara, numeroase poteci marcate invită la drumeții în mirificul cadru natural din jurul stațiunii sau la excursii în Munții Bucegi. De asemenea, se organizează serbări distractive, programe folclorice, carnavaluri .. totul pentru ca oaspeții stațiunii să se simtă cu adevărat excelent. Căile de acces sunt: feroviare-gara Sinaia pe linia Bucuresti-Brasov, rutiere-DN 1= E 15, de la București sau de la Brașov;    

Busteni-(la 75 km nord-vest de Ploiești și la 135 km nord-vest de București), stațiune balneoclimaterică și de odihnă așezată (la o altitudine de 882 m) la poalele muntelui Caraiman, ai cărui pereți coboară amețitor de la aproape 2.000 de metri, dând peisajului o sălbatică măreție. Stațiunea are o poziție minunată, fiind denumită și "poarta Bucegilor" deoarece de aici se deschid numeroase căi de pătrundere în acest masiv, leagăn al turismului de munte și al alpinismului românesc. La Bușteni, mai mult decât în orice altă parte, Bucegii își desfășoară în toată splendoarea neîntrecută lor frumusețe: Piatra Arsă, Jepii Mari și Jepii Mici (ornamentați cu vârfuri ascuțite), Caraimanul (cu monumentul înălțat în cinstea eroilor căzuți în primul război mondial), Costila (supranumit "paradisul alpiniștilor"). Busteniul este legat cu Platoul Bucegilor printr-o linie de telecabină (cea mai lungă din țară și a treia din Europa). Climatul subaplin este tonic-stimulent, cu aer pur, ozonat. în lunile de iarnă, stațiunea oferă posibilitatea practicării schiului (numeroase părții de schi, de diferite grade de dificultate). Căile de acces sunt: feroviare-gara Bușteni, pe linia Bucuresti-Brasov, rutiere-DN 1= E 15, de la București sau de la Brașov, DN 71 de la Târgoviște până la Sinaia, apoi DN 1 până în stațiune;     

Slănic Prahova-(la 44 km nord de Ploiești), stațiune balneoclimaterică permanentă (la 400 m altitudine), înconjurată de dealuri cu păduri de stejar și livezi de pomi fructiferi. Slănicul este în primul rând cunoscut ca loc al unor importante exploatări de sare (mina de aici fiind una din cele mai mari din Europa). în stațiune se găsesc numeroase izvoare de ape cloruro-sodice. Unele dintre ele au format, în gropile vechilor saline, lacuri (Baia Baciului, Baia Verde, Baia Rosie), folosite pentru tratament balnear, dar și ca ștranduri. Stațiunea beneficiază de un climat de dealuri și coline, cu veri plăcute (temperatura medie a lunii iulie: 19oC) și ierni relativ blânde (în ianuarie media temperaturii este de -3,5oC). În localitate se poate vizita Muntele Sarii și Salina Unirea (unde sunt sculptate în sare busturile lui Burebista, Traian, Decebal, Eminescu și statuia lui Mihai Viteazul). Căile de acces sunt: feroviare-gara Slănic pe linia Ploiești Sud-Slanic, rutiere-DN 1 A de la Ploiești sau Brașov, cu abatere la Gura Vitioarei;     

Cheia-statiune climaterică și de odihnă, 871 m altitudine, la 61 km nord de Ploiești; se pot practica cele mai variate forme de turism: drumeții montane, alpinism, sporturi de iarnă, excursii în împrejurimi. Este principalul punct de plecare în excursii spre Masivul Ciucas;    

Brează-statiune climaterică în Subcarpatii Prahovei, (la 450 m altitudine, la 43 km nord-vest de Ploiești);     

Azuga-statiune climaterică, (la 60 km nord-vest de Ploiești, la 950 m altitudine), centru turistic și punct de plecare spre cabanele din Munții Bucegi. Are o pârtie olimpică de schi, și instalații de transport pe cablu.

Patrimoniul cultural-istoric

În localitățile de la limita Parcului Natural Bucegi există numeroase mărturii arheologice și istorice care atestă existența factorului uman încă din cele mai vechi timpuri:

existența unei așezări umane stabile în Valea Prahovei, pe locul stațiunii Sinaia, reprezentată prin depozitul de topoare din epoca bronzului timpuriu (1.800-1.700 î.Hr).

inscripțiile în latină, cu ștampila Legiunii a XIII-a Gemina, imprimate pe cărămizi, descoperite în Pasul Bran.

urme ale unor așezări geto-dacice descoperite în perimetrul localității dâmbovițene Moroieni.

 Nu lipsesc nici monumentele și ansamblurile de arhitectură, prezente mai ales în localitățile de pe Valea Prahovei și din Culoarul Bran: In anul 1695 prin construirea Mănăstirii Sinaia, a fost impulsionată dezvoltarea zonei astfel încât, de la acea data, drumeagul situat în sectorul montan al Văii Prahovei se schimbă încetul cu încetul, devenind un adevărat drum de acces care a impulsionat si apariția primelor așezări.

Monumentele și ansamblurile de arhitectură de factură civilă, simbolurile evoluției așezărilor prahovene ce reprezintă stilurile tradiționale, exprimă originalitatea sistemului de construcții arhitectonice și totodată măsura gradului de dezvoltare culturală și socio-economică a Văii Prahova.

În cadrul monumentelor și ansamblurilor de arhitectură de factură civilă, un loc important îl ocupă castelele și palatele, care au o putere de polarizare a fluxurilor turistice deosebită. Edificii interesante sub acest aspect sunt: Castelul Peleș – Sinaia, construit în stilul renașterii germane de influență gotică, este cel mai important castel de vânătoare din țară, cu importante colecții de picturi și sculpturi, mobilier și arme; Castelul Pelișor deține o valoroasă colecție de artă decorativă aparținând Art-Nouveau-ului, printre care lucrări ale unor artiști ca E. Galle, frații Daum, J. Hoffmann, L.C. Tiffany.

Muzeele reprezintă instituții de cultură intens vizitate, care funcționează, în general, în ansambluri de arhitectură valoroase și sunt importante din punct de vedere științific, artistic și cultural. Muzeele importante din Valea Prahovei sunt: Muzeul Peleș care cuprinde obiecte de artă, colecții de picturi, arme, mobilier, sticlă, metal; Muzeul de artă medievală de la Mănăstirea Sinaia care cuprinde: veșminte preoțești, cărți aurite, icoane românești și străine; Muzeul Cinegetic de la Posada care cuprinde arme și trofee de vânătoare.

Casele memoriale sunt clădirile care au aparținut unor artiști valoroși, scriitori și medici și constituie obiective turistice care astăzi sunt foarte puțin valorificate prin turism. În Valea Prahovei se află Casa George Enescu de la Sinaia și Casa memorială Cezar Petrescu.

Monumentele de artă plastică și comemorativă nu înfățișează momente din istoria națională, ele sunt dedicate unor eroi, oamenilor de cultură, istoriei naționale și cinstesc evenimentele și personalitățile prahovene prin ansamblurile monumentale și plăcile comemorative care se integrează peisajului prahovean. Cele mai multe aparțin unor meșteri anonimi și sunt un prilej de aducere aminte pentru valorile istoriei și culturii. Din multitudinea lor, cele mai importante sunt: Monumentul „Ultima grenadă“ din Bușteni, Monumenul eroilor de pe Caraiman (33 m).

Localitățile urbane și rurale sunt și ele puncte de atracție datorită arhitecturii specifice, valorilor de artă, cultură și civilizație și datorită evenimentelor pe care le găzduiesc.

Monumentele tehnice sunt lucrări de tip industrial și tehnic cu valoare turistică inedită. În această categorie se înscriu: podurile metalice și de lemn, instalațiile vechi de morărit, mijloacele de transport și amenajările hidrotehnice.

Locurile istorice sunt obiective turistice care se referă la spațiile unde s-au desfășurat importante evenimente istorice și la amplasarea cimitirelor militare. Castelul Peles-Sinaia, fosta resedintă regala, transformata azi in muzeu, este punctul de atractie nr.1 al Sinaiei si unul din valoroasele monumente de arhitectura din Romania. Construit intre 1875-1883, imbina diverse stiluri arhitecturale, predominând elementele Renasterii germane si ale stilului gotic. Arhitectii au folosit totul pentru a imprima splendoare si maretie constructiei, decoratia din lemn abundând in exterior si interior si dând castelului o nota specifică. Situat intr-un frumos parc, cu minunate terase, Pelesul are 160 de camere si sali in care pot fi vazute diferite obiecte ornamentale, covoare orientale, sculpturi fine din fildes, tapiserii, mobilier, colectii de arme (sec. XV-XIX), tablouri. Printre cele mai impresionante sali sunt: holul de onoare, marea sala de arme (cu obiecte din India, Persia, Turcia, Arabia), sala de consiliu (vitralii elvetiene, sec. XVI-XVII), sala de muzică, sala florentina, sala oglinzilor, sala maura (cu o colectie inspirata de Palatul Alhambra din Spania), salonul turcesc, sala de teatru;     

Palatul Culturii-Ploiesti ,frumos monument de arhitectura construit la inceputul sec. XX, in stil neoclasic. In prezent, in cele peste 200 de sali, gazduieste mai multe muzee;     

Castelul Hasdeu-Campina (1893-1896);     

Palatul Cantacuzino-Filipestii de Targ, ridicat de postelnicul Constantin Cantacuzino intre 1633-1656, astăzi doar ruine;     

Castelul muzeu Pelisor-Sinaia.

Edificii Religioase

Manastirea-Sinaia, construita intre 1690-1695 de spatarul Mihai Cantacuzino, in urma unui pelerinaj la Ierusalim si in peninsula Sinai, de unde si numele manastirii si a statiunii de azi. Din pictura de interior, realizata de vestitul mester zugrav Parvu Mutu, la 1694, se remarca tabloul de la intrare care il reprezintă pe ctitor cu familia sa. in cateva incaperi din fostele chilii este amenajat un muzeu care expune tablouri cu caracter istoric, vesminte din secolele trecute, o interesantă colectie de stampe, obiecte de cult;    

Manastirea Zamfira-Lipanesti, ctitoria jupanesei Zamfira, terminata in 1743, cu o biserică noua construita in 1857, pastrând picturi executate de Nicolae Grigorescu, când avea 18 ani;     

Biserica din lemn-Valea Orlei (sec. XIV), aici fiind inmormantăta Stanca, sotia voievodului Constantin Mavrocordat;     

Manastirea-Varbila (1539), monument ce poseda remarcabile sculturi in lemn si piatra;     

Schitul Lespezi-Posada (langa Comarnic, 1661);     

Biserica domneasca-Ploiesti, unul din cele mai vechi monumente ale orasului, ctitorita de domnitorul Matei Basarab, in 1639;   

Manastirea-Brebu, constructie inceputa in 1650, de domnitorul Matei Basarab si terminata in 1690, in timpul domniei lui Constantin Brancoveanu;   

Biserica "Trei Ierarhi";

Filipestii de Padure (1688), cu zugraveala executata de cunoscutul Parvu Mutu in 1692;     

Biserica Manastirea-Valenii de Munte, ridicata la sfarsitul sec. XVII, se remarca prin frescele din interior.

Edificii Culturale

Muzeul de istorie si arheologie Prahova-Ploiesti, institutie culturala de prestigiu din judetul Prahova. Expozitia permanentă 'Arheologie prahoveana" prezintă dovezi incontestabile ale continuitatii neintrerupte ale infloritoarei civilizatii geto-dacice pe aceste meleaguri. Expozitia permanentă 'Mihai Viteazul si Ploiestiul" (deschisa de la 26 septembrie 1997) cuprinde cele mai valoroase marturii documentare rezultate in urma celor mai recente cercetari intreprinse de specialistii muzeului privind istoria Ploiestiului-oras intemeiat de domnitorul Mihai Viteazul;     

Muzeul memorial-Valenii de Munte, dezvaluie vizitatorului gustul genialului om pentru creatia populara autohtona. Exponatele lacasului: mobilierul din lemn masiv, scoartele, tablourile, obiectele personale ale savantului, redau nota de autenticitate a decorului in care profesorul Iorga a gândit si a creat o vasta opera. Publicatiile si documentele expuse atestă contributia uriasa adusa de marele savant la afirmarea culturii romanesti in tara si strainatate;     

Muzeul ceasului "Nicolae Simache"-Ploiesti, unic in reteaua muzeelor din tara noastra, ofera publicului vizitator ocazia sa urmareasca evolutia mijloacelor de masurare a timpului de la primele 'ceasuri"-cadrane solare, ceasuri arzatoare, cu apa sau cu nisip, pana la ceasornicele mecanice 'antice" si cele moderne;     

Muzeul memorial "B.P.Hasdeu"-Campina, adapostit intr-un castel construit de marele carturar in amintirea fiicei sale, stinsa prematur din viata la 19 ani. Sunt prezentate tablouri, mobilier, care au apartinut familiei acestui lingvist, istoric si scriitor, una dintre cele mai proeminente personalitati ale culturii noastre;    

Muzeul memorial "I.L.Caragiale"-Ploiesti, gazduit intr-o casa din sec. XVIII, prezintă aspecte semnificative din viata marelui dramaturg, care si-a petrecut copilaria si tineretea in Ploiesti;     

Casa Domneasca-Brebu, cladire ridicata de Matei Basarab in 1641, adaposteste un muzeu, care ofera publicului iubitor de arta medievala un fond bogat de carte veche romaneasca, straie imparatesti, arme, obiecte de cult si podoaba;     

Muzeul memorial "Cezar Petrescu"-Busteni, conserva atmosfera de altadata, in care prozatorul a creat cea mai mare parte a operei sale;     

Muzeul National al Petrolului-Ploiesti, unic in tara si printre putinele de acest gen din lume;     

Muzeul memorial "Nicolae Grigorescu"-Campina, sunt expuse tablouri originale, covoare, obiecte legate de viata marelui pictor (1838-1907);     

Muzeul de etnografie al Vaii Teleajenului-Valenii de Munte.

Obiective etnice

Așezările rurale tradiționale, privite în ansamblu, reprezintă un grup de construcții, locuințe ce alcătuiesc un mod de viață care se poate schimba în timp și spațiu. Acestea se definesc prin vechime istorică, funcția socio-economică, durata de locuire și modul de organizare a gospodăriilor.

Arhitectura tradițională s-a conturat în timp, specificul ei fiind dat de structura materială a construcțiilor, de proporții, de volume, decor și ornamente. Condițiile naturale, împrejurările sociale, istorice, îndemânarea tehnică și opțiunea estetică a locuințelor și-au pus amprenta asupra diferitelor edificii ale satului. Elementele care definesc orice construcție tradițională, laică sau religioasă sunt dimensiunile, materialele folosite, temelia, dispunerea elementelor de construcție, formele de acoperiș, ornamentele exterioare și interioare. Cele mai atractive din punct de vedere arhitectural sunt bisericile care se impun prin modul de fasonare și îmbinare a bârnelor, prin împărțirea interioarelor și elevația turnului care în zona Văii Prahova este mic de înălțime.

Organizarea interiorului constituie cea mai concludentă expresie a modului de viață și a formelor de manifestare a ideilor despre familie, frumos și funcționalitate. Interiorul locuințelor țărănești este condiționat de mediul natural, ocupații, nivelul de dezvoltare și schimburile culturale. Locuințele se identifică prin planul și funcțiile încăperilor.

Obiectele tradiționale sunt legate de ocupațiile agricole, silvice și transport. Ele s-au dezvoltat și diversificat o dată cu circulația produselor meșteșugărești prin târguri, oboare, bâlciuri, iarmaroace. Astăzi puține gospodării mai folosesc astfel de obiecte, ele fiind păstrate în muzee și colecții etnografice pentru a putea fi cunoscute de turiștii interesați.

Portul popular reprezintă o carte de vizită a locuitorilor din Valea Prahovei. Este un ansamblu vestimentar cu piese de îmbrăcăminte și podoabe distincte de mare valoare artistică. Costumul popular este determinat de zonă, de ocupații și meșteșuguri. Ele reflectă starea socială, vârsta și trecutul istoric. Astăzi constituie un element de podoabă pentru zilele de sărbătoare și pentru importantele ceremonii din viața omului.

Sculptura populară în piatră s-a dezvoltat mai ales pentru caracterul ei ornamental. Meșterii populari realizează multe elemente de construcție: stâlpi de pridvor, de poartă, scări, balustrade, mese de piatră, pietre funerare.

Arta populară a prelucrării pieilor este prezentă acolo unde există meșteri care se ocupă cu tăbăcăria, cojocăria și cizmăria. Elementul dominant este confecționarea pieselor de iarnă: cojoace, căciuli. Ele au tehnici de decorare deosebite în funcție de ocaziile la care sunt folosite. Alături de acestea se mai confecționează: curele, opinci, tobe de vânătoare, traiste, hamuri și alte elemente de marochinărie.

Instrumentele populare tradiționale sunt aparate de producere a sunetelor realizate prin tehnici speciale și din materiale deosebite. Unele dintre acestea sunt foarte vechi precum buhaiul, buciumul, fluierul, iar altele au fost asimilate în decursul timpului: vioara, chitara, clarinetul. Alături de acestea mai sunt folosite, în completarea liniei melodice, frunza și coaja de mesteacăn, solzul de pește.

Arta împletiturilor are o veche tradiție la sate. Cele mai răspândite sunt împletiturile din nuiele care au o largă întrebuințare. Aria de răspândire a acestui meșteșug s-a restrâns foarte mult în ultimele decenii din cauza modernizării elementelor de interior și a ustensilelor casnice.

Arta picturii pe sticlă. Valențele artistice și turistice ale acestui meșteșug sunt date de tematică iconografică ortodoxă, de armonizarea și alternanța tonurilor, de culoarea și finețea desenului, de prezența foițelor de aur și argint. Toate acestea amplifică valoarea și dau originalitate picturilor realizate de meșterii populari.

Meșteșugul încondeierii ouălor este practicat la sate.

Confecționarea măștilor sunt folosite în dansuri și la sărbătorile laice legate de Crăciun și Anul Nou.

La nivelul comunităților rurale, viața socială se desfășoară în concordanță cu un anume instrument de măsurare a timpului, care să pună în acord varietatea preocupărilor umane cu fenomenele constante ale mediului terestru și cosmic. Aceste legături sunt materializate prin multiple sărbători și ritualuri specifice poporului român.

Muzeele etnografice sunt instituții culturale care sunt vizitate de turiștii ce vor să se cultive și să cerceteze materialele expuse. Unele dintre ele sunt atașate mănăstirilor. Muzeele conservă valorile tradiționale locale și sprijină vizitatorii în înțelegerea procesului de dezvoltare spirituală și culturală a zonei în care sunt amplasate. Ele sunt obiective turistice care pot fi puse în valoare prin vizitarea lor în cadrul circuitelor și excursiilor tematice organizate.

Capitolul II .   Studiu de caz – potențialul turistic al stațiunii Sinaia

În prezent,Sinaia este un important centru turistic și de desfășurare a unor conferințe internaționale și naționale; există amenajări speciale destinate practicării sporturilor de iarnă : pista de bob cu o lungime de 1.500 m ( 13 viraje și 132 m diferența de nivel ),părții de schi de diferite grade de dificultate ( Carp,2.500 m,dificilă; Papagal,2.140 m,dificilă ; Turistică, 2.800 m,medie etc.),părții pentru săniuș etc.

Numeroase poteci marcate,șoseaua modernă,cu acces auto până la Cota 1.400,teleferic (dat în folosință în 1971),cu cabine de 35 de locuri(Sinaia – Cota 1.400) și de 28 de locuri( Cota 1.400 – cabana Vârful cu Dor,alfata la 2.000 m alt.) și telescaunul Cota 1.400 -Varful cu Dor,asigură legăturile între zona centrală a orașului și platoul M-tilor Bucegi.Sinaia este practic punct de plecare spre cabanele M-tilor Bucegi( Cota 1.500; Vârful cu Dor,2.000 m alt.; Cuibul Dorului,1.200 m; Babele,2.206 m; Omu,2.505 m; Padina,1.525 m ; Piatra Arsă , 1.950 m,Peștera,1.610 m) și ale M-tilor Baiului (Piscul Câinelui,950 m etc.).

Istoric: localitatea Sinaia apare menționată documentar,prima oară,în 1690,când în preajma Mănăstirii Sinaia(1690 – 1695),pentru paza sa,au fost întemeiate primele locuințe ale unor scutelnici,care apoi au format o populație stabilă.Inițial,satul s-a numit Izvorul,iar din 1874 poartă denumirea actuală.Declarat oraș în 1880 când localitatea a devenit reședința de vară a regelui Carol I.

Sinaia este una din cele mai importante stațiuni de odihnă din țară, furnizând cele mai bune condiții de petreecere a timpului liber dar și de tratament, în toate anotimpurile anului, pentru oameni de toate vârstele.

Bucurându-se de excelenți factori de cura (tonic-stimulanti), clima caracterizată de o presiune atmosferică scăzută – 67 mm coloana de mercur, cu o atmosferă puternic iionizata, cu un aer curat, fără praf și alți agenți alergici, bogat în ozon și radiații ultraviolete, cu numeroase izvoare cu ape minerale sufuroase, bicarbonate, calcice, cu magneziu, cu oligominerale, stațiunea Sinaia, numită și "Perla Carpaților", furnizează condiții excelente de tratament a neuroasteniei, a tulburărilor aparatului digestiv (în gastritele cronice hipoacide), a tulburărilor hepatobiliare (dischinezie biliară, colecistita cronică, sechele după operații pe ficat), endocrine (hipertiroidism benign și boala lui Basedow, după tratament endocrinologic), respiratorii (nevroze respiratorii) și alte tulburări, dar și pentru odihnă și recuperare a potențialului de muncă.

Cei interesați de tratamente pot suna la Policlinica din stațiune pentru a pune întrebări despre serviciile oferite de personalul medical specializat de la hotelul Păltiniș, înzestrat cu aparatura pentru aerosoli și inhalații, electro, hidrotermo și kinetoterapie, săli pentru gimnastică medicală și izvoare cu ape minerale pentru cyre interne.

Sinaia oferă locuri de cazare în hoteluri ultramoderne (Alpin, Palace, Sinaia, Montana, Păltiniș, Cota 1400, etc.), în multe vile confortabile, în case private, hanuri și popasuri turistice, cabane. Pentru amatorii sporturilor de iarnă exista o pârtie de bob (1500 m lungime, 13 curbe și 132 m diferența de altitudine), multe pârtii de schi cu grade diferite de dificultate, pârtii de sanie, telecabina, telescaun, teleschi. Pentru înotători și iubitorii de sauna exista bazine la hotelurile Montana și Sinaia. Multe terenuri de sport și săli pentru cinema și alte spectacole.

Înainte de cel de-al doilea război mondial și de abdicarea familiei regale, Sinaia reprezenta locul de petrecere al verii a aristocrației românești. Primul loc ce merită să fie vizitat în stațiune este Mănăstirea Sinaia. este încă o mãnãstire activă, cu clădiri datând din 1695. Călugării ce trăiesc aici sunt cei mai mulți foarte bătrâni, cu haine tradiționale, și sunt foarte bucuroși să vă arate împrejurimile și să răspundă la orice întrebare pe care le-ați pune-o. Mulți dintre ei vorbesc germana la fel de bine ca și româna.

Următorul popas în stațiune puteți să-l faceți la Palatul Peleș. Acesta este unul din cele mai bine conservate palate regale din Europa. El a servit ca reședința de vară pentru primul rege Hohenzollern al României, Carol I. Construit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, clădirea este încercarea regelui de a imita stilul din țara lui natală, creând un ansamblu bavarian în munții din România. Palatul este bogat ornamentat atât în interior cât și în exterior cu complicate sculpturi în lemn și picturi reprezentând scene din operele lui Wagner. Un ghid în engleza este disponibil la cerere.

Pelisor este situat chiar lângă Palatul Peleș. Acesta a fost reședința de vară a celui de-al doilea rege din dinastia Hohenzollern, Ferdinand. Nu la fel de mare ca Palatul Peleș, Pelisor oferă mai mult comfort. Un ghid în engleza este de asemenea disponibil.

Dincolo de Pelisor se afla un alt palat construit mai târziu de dictatorul Ceaușescu. Este construit în stil spaniol și a fost ridicat din dorința dictatorului de a se plasa deasupra familiei regale. Nu este posibil să se efectueze o vizită în acest palat, dar este interesant să-l privești și să urci apoi pe o cărare de munte ce pleacă chiar de aici (a fost creată ca un drum particular pentru Ceaușescu).

În centrul stațiunii Sinaia, la sud de hotel Montana, se afla telefericul. Aici, de la 8 la 16 în fiecare zi, puteți să porniți într-o călătorie cu telefericul până în vârful muntelui. Odată ajunși aici puteți admira întreaga panoramă. Pentru a coborî puteți să luați iar telecabina sau să urmați un traseu marcat ce durează aproximativ două ore.
Posibilități de călătorii la cabanele din Munții Bucegi (Cota 1500, Vârful cu dor – la 2000 de m altitudine, Cuibul Dorului – 1200 m, Babele – 2206 m, Omu – 2505 m, Padina 1525 m, Piatra Arsã – 1950 m, Peștera – 1600 m, Piscul Câinelui – 950 m, etc.)

Monumente istorice: Mănăstirea Sinaia, întemeiată între 1690 – 1695 de Spătarul Mihail Cantacuzino; Castelul Peleș, construit între 1875 – 1883 în stil german renascentist, cu elemente gotice.

2.1. Potentialul natural

Urmărind repartiția vegetației în funcție de altitudine, se remarcă existența celor trei zone: zona alpină, zona pădurilor și zona de silvo – stepă.

La peste 2200 – 2300 m altitudine se întind pajiștile alpine formate din asociații de graminee: Carex curvula, Carex sempervirens, Festuca supina, Agrostis rupestris, Juncus trifidus, tufărișuri: bujorul de munte (Rhododendron kotschyi), Salix herbacea, Salix reticulata și alte plante cum sunt : Potentilla ternata, Geum montanum, Minuartia sedoidea, Silene acaulis, Primula minima, Campanula lapina etc.

Sub 2200 – 2300 m și până la limita superioară a pădurii se întinde peisajul subalpin cu pâlcuri de : Pinus montana, Juniperus sibirica, Alnus viridis, bujorul de munte și merișorul (Vaccinium), graminee precum:Festuca supina, Poa media, Nardus stricta și alte plante ierboase ca : Achillea stricta, Gentiana kochiana, Scorzonera rosea, Veratrum album, Hieracium alpinum, etc.

Speciile ierboase întâlnite în lungul drumurilor, saturilor și pășunilor sunt reprezentate prin: pir (agropyrum repens), palamide (cirssium arvense), troscotul (poligonum aviculare), rapița sălbatică (sinapsis arvensis), laptele cucului (euphorbia cyparissias), românița (matricaria camomilla), neghina (agrostemma githago). În luncă se adaugă mohorul (setaria viridis), pătlăgina (plantago lanciolata).

Pășunile sunt alcătuite din specii ierboase puțin valoroase din punct de vedere nutrific, reprezentate de laptele cucului, coada șoricelului (achillea millefolium), ghizdeiul (lotus corniculatus), păiușul de livada (festuca sulcata).

Ca specii de cultură, ținând seama de conditiile pedo-climatice, cel mai bine se cultivă: grâul, porumbul, secara, mazărea, fasolea, sorgul, lucerna, zarzavatul. Satisfăcător floarea soarelui, trifoiul, vița de vie, inul, cânepa.

În zona subcarpatică, pădurile ocupă teritorii discontinue, alternând cu livezi sau cu culturi agricole, în componența lor întâlnindu-se exemplare de fag în amestec cu gorunul.

Teritoriul situat la altitudini cuprinse între 650 și 200 m este ocupat de pădurile de gorun.

Intalnim exemplare rare de stejar în această regiune: stejar brumariu si stejar pedunculat precum și alte plante ierboase xerofite cum sunt: Artemisia austriaca, Poa bulbosa, Agropyron cristatum, Cynodon dactylon, Verbascum.

Privită în ansamblul, fauna prezintă o mare bogăție de forme, adesea cu populații bogate de animale. Acestea constituie nu numai podoaba munților , dar și a dealurilor și câmpiei.

În zona alpină întâlnim cocoșul alpin, lupul, vulpea, ursul brun, jderul,râsul, pisica sălbatică, buha, corbul, dintre rozătoare amintim șoarecii , veverițele, pârșii.

Atât în zonele montane cât și în cele de deal și de câmpie dintre ierbivore întâlnim : căprioara, cerbul, dar și mistrețul.

Arealul silvo-stepic este comun rozătoarelor: popândăi, hârciogi, iepuri. În pădurile de câmpie întâlnim fazanul și căprioara .

Fauna piscicolă este reprezenată de : păstrav, zglavoaca, liban, mreana, șalău, crap, lin, caracuda, știuca, boarta și diverse nevertebrate precum : scoici, melci, buhai de baltă, raci etc.

Pe malul apelor cuibăresc adesea păsări caracteristice de baltă: stârci, berze etc.

Cerbul carpatin, căprioara, capra neagră, râsul, mistrețul, ursul, lupul, vulpea, jderul, nevastuica, pisica sălbatică , iepurele, dintre mamifere, cocoșul de munte, potârnichea și fazanul, dintre păsări, sunt specii faunistice din zona, care au o deosebită valoare cinegetică.

2.2 Infrastructura turistică

Infrastructură rutieră:Orașul este traversat de artera rutieră europeană E 60/DN 1, importantă cale de acces a fluxurilor de turiști înspre și dinspre Sinaia. Categoriile de drumuri ale localității, care formează infrastructura rutieră, sunt:

drumurile naționale:

DN1 (suprapus peste E 60): București – Sinaia – Brașov

DN 71: Târgoviște – Sinaia ce face joncțiunea cu DN1, în partea sudică a orașului, între podul Izvorului Dorului și stadionul orașului

drumuri locale

rețeaua stradală – Rețeaua de străzi a orașului este foarte dezvoltată, lungimea totală a străzilor măsurând circa 74,1 km, din care 53 km sunt drumuri orășenești modernizate

drumuri forestiere: create pentru valorificarea economică a zonei forestiere adiacente orașului, pot fi utilizate pentru acces sau chiar în organizarea spațială a unor zone turistice; traseele acestora urmează, în general, rețeaua hidrografică sau urcă pe versanții munților.

Infrastructură feroviară:Orașul este traversat de calea ferată cu ecartament normal, electrificată, aparținând liniei Magistrala 300. Linia de cale ferată este dublă având două gări pentru călători și mărfuri: Sinaia și Sinaia Sud – haltă.

Echipare tehnico – edilitară

Dotările tehnico – edilitare și de infrastructură generală existente la nivelul orașului Sinaia sunt prezentate în cele ce urmează.

Alimentare cu apă

Orașul Sinaia dispune de un sistem centralizat de alimentare cu apă potabilă. Sursele de apă sunt următoarele: Vânturiș, Valea Izvorul Dorului, Valea Babei, Sfânta Ana, Valea Rea

Lungimea rețelei de distribuție este de 70 de km (100 km dacă ne referim inclusiv la rețelele de aducțiune și transport)

Gradul de acoperire al localității este 100%, iar numărul de utilizatori este de 12.253 (locuitorii permanenți ai orașului)

Canalizare

Evaluarea apelor uzate menajere se realizează în sistem centralizat printr-o rețea de conducte îngropate (ce urmărește traseul străzilor), prevăzută cu cămine de vizitare și rupere a presiunii și o stație de epurare.

Lungimea rețelei de canalizare este de 60 km. Gradul de acoperire al localității este de 90%.

Numărul de utilizatori este de circa 11.028 (locuitori permanenți ai orașului Sinaia)

În prezent se execută:

extinderea rețelei de canalizare și în zonele neacoperite (periferice)

modernizarea stației de epurare

construirea a două microstații de epurare (dintr-un număr de 5 prevăzute într-un proiect aprobat)

Alimentarea cu energie electrică

Localitatea Sinaia este alimentată cu energie electrică din sistemul energetic național.

Energie termică

Energia termică necesară încălzirii și preparării apei calde menajere necesare locuințelor și obiectivelor social – culturale este asigurată în mod diferit, în funcție de mărimea obiectivelor și modul de amplasare.

Pentru blocurile de locuințe și obiectivele social-culturale (hoteluri, spital, etc.) sunt realizate centrale termice care funcționează cu gaze naturale sau cu combustibil lichid. Locuințele individuale și obiectivele sociale mici se încălzesc cu sobe cu gaze sau lemne, sau cu microcentrale termice cu gaze naturale.

Alimentarea cu gaze naturale

Orașul Sinaia are rețea orășenească de distribuție a gazelor naturale care funcționează în regim de presiune redusă, pentru alimentarea cu gaze a consumatorilor existenți la prepararea hranei sau pentru producerea energiei termice.

Tratarea deșeurilor

Activitatea de colectare și transport a deșeurilor menajere este administrată de S.C. MONTSIN GRUP S.A. Sinaia. Operatorul de salubritate efectuează precolectarea, colectarea și colectarea selectivă a deșeurilor de ambalaje PET și hârtie carton, colectarea deșeurilor stradale, colectarea la cerere a deșeurilor voluminoase, transportul acestora la stația de transfer din orașul Bușteni, de unde, deșeurile menajere biodegradabile sunt transportate la depozitul ecologic din orașul Brașov, iar deșeurile PET compactate și deșeurile de hârtie/carton sunt predate la firma autorizată pentru reciclare.

2.3 Tipuri si forme de turism

Structura și varietatea atracțiilor turistice, precum și poziția geografică a stațiunii Sinaia determină practicarea unor diverse forme de turism. Se pot practica turismul de odihnă și recreere, turismul pentru sporturi de iarnă, turismul cultural, turismul de afaceri, turismul balnear, turismul de week-end, turismul de tranzit.

Turismul de odihnă și recreere

Aceasta constituie o formă tradițională de turism care se poate practica în stațiunea Sinaia, adresându-se unei largi segmente de clientelă și implicit unor motivații foarte diverse. Se pot astfel organiza:

Drumeții montane: Vara, dar în unele cazuri și iarna, iubitorii de trasee montane pot întreprinde numeroase drumeții pe poteci și trasee marcate până la Cota 1400, Poiana Stânei, Vârful cu Dor, Valea Dorului, Piatra Arsă, Cota 2000, Piatra Arsă, Piscu Câinelui. Din toate aceste locuri se poate admira superba panoramă a zonei. Există un număr de 6 trasee turistice montane cu plecare din Sinaia, cele mai multe (5) în Munții Bucegi.

Sporturi de vară: stațiunea pune la dispoziția turiștilor terenuri de tenis de câmp; teren de fotbal; săli de fitness, închirieri de biciclete, mountain Bike (există un traseu de mountain-bike la Stâna Regală), închirieri de ATV-uri, alpinism (acesta este practicabil la Stânca Sfânta Ana). De asemenea, pentru cei mai curajosi, Sinaia este pregătită să ofere aventură și adrenalină în înaltul cerului, existând posibilitatea practicării parapantei și a zborului cu balonul.

·: De exemplu, din Sinaia pot fi organizate excursii în celelalte stațiuni de pe Valea Prahovei (Bușteni, Azuga și Predeal) sau chiar în Brașov și Bran. Se mai poate organiza chiar un circuit de câteva ore Sinaia – Predeal – Râșnov – Brașov – Săcele – Predeal – Sinaia.

Recent există în Sinaia un trenuleț turistic care oferă turiștilor un traseu de promenadă al orașului. Acesta este operat o firmă privată, iar durata plimbării este de circa 20 de minute.

Turismul pentru sporturi de iarnă

Sinaia este o destinație consacrată pentru amatorii de sporturi de iarnă. Sporturile de iarnă practicabile în stațiune sunt reprezentate în principal de schi, dar se mai practică și plimbările cu snowmobilul, săniușul sau chiar parțial bob-ul.

Turismul cultural

Este bine reprezentat în Sinaia datorită obiectivelor cultural-istorice foarte valoroase, veritabile atracții turistice pe plan național și internațional cum ar fi Castelul Peleș, Castelul Pelișor, Mănăstirea Sinaia, cazioul. Totodată se remarcă arhitectura multor vile elegante construite de protipendada României, care alături de atracțiile de mai sus au dat renumele localității de Perla Carpaților. În același timp Sinaia, a atras numeroase personalități ale vieții culturale, care au vizitat localitatea ca turiști sau au locuit aici și au creat, inspirați de frumusețea locului: V. Alecsandri, N. Grigorescu, I.L. Caragiale, N. Iorga, G. Enescu, Yehudi Menuhin, s.a.

Toate acestea constituie o zestre importantă de care dispune Sinaia pentru practicarea turismului cultural.

Turismul de afaceri

Existența dotărilor necesare organizării de seminarii, reuniuni, conferințe și congrese face posibilă practicarea acestei forme de turism în stațiunea turistică Sinaia. Aceste dotări se regăsesc practic în toate hotelurile de categorie superioară de confort: New Montana, Internațional, Palace, Anda, Sinaia, Mara, Bastion, Cota 1400.

Datorită îmbunătățirii ofertei specifice turismul de afaceri, acesta s-a dezvoltat în ultimii ani,devenind una dintre principalele forme de turism practicată în Sinaia. Stațiunea a devenit în ultimii ani un important punct de atracție pentru organizatorii de evenimente (conferințe, expoziții, întruniri, simpozioane, seminarii etc.).

Turismul de week-end

Se desfășoară atât în sezonul estival cât mai ales în sezonul de iarnă pentru practicarea schiului, ceea ce se evidențiază, parțial, și din circulația turiștilor pe mijloacele de transport pe cablu din stațiunea Sinaia (telelcabinele, telescaunul și mai recent telegondola), care sunt foarte solicitate la sfârșitul săptămânii. Această formă de turism este facilitată în special de apropierea de București (123 km).

Turismul de tranzit

Această formă de turism este în continuă creștere și este facilitată de situarea stațiunii Sinaia pe DN1, principala arteră rutieră care face legătura între București și Brașov. Se preconizează ca turismul de tranzit să fie foarte important în condițiile preconizatei autostrăzi București – Brașov.

2.4 Fluxul turistic (circulatia turistică).

Dimensiunea fenomenului turistic din Sinaia se va face cu ajutorul informațiilor statistice și a unor instrumente de măsurare – indicatori:

Numărul turiștilor sosiți in structurile de primire;

Numărul înnoptărilor (zile-turist);

Indicele mediu de utilizare a capacității de cazare

Situația sosirilor turiștilor in principalele structuri de primire din Sinaia inperioada octombrie – noiembrie 2011 este reprezentata in figura de mai jos.

Conform graficelor prezentate situația sosirilor de turiști in Sinai a a ramas constanta analizând cele doua perioade luate in calcul. Sosirile turilstilor in Sinaia in perioada ianuarie – noiembrie 2011 pe structuri de primire se prezinta astfel:

Situația sosirii turiștilor in hoteluri este reprezentată in figura de mai jos.

Se observă o ușoara scădere a sosirilor in luna noiembrie 2011 fața de lunile septembrie si octombrie ale aceluiași an. Preferate pentru cazări in Sinaia sunt pensiunile turistice urbane.

Situația innoptărilor turiștilor in anul 2011 este prezentata conform tabelului.

Figura de mai jos ilustreaza in procente situatia innoptarilor pentru lunile octombrie – noiembrie ale anului 2011, de unde reiese ca pe locul I al preferintelor pentru cazare se situeaza hotelul, urmat de pensiunile turistice urbane si vile.

Pentru perioada ianuarie – noiembrie 2011 indicele de utilizare neta a capacitatii de cazare arata cea mai mare valoare inregistrata in luna august urmata de lunile iulie si iunie in perioada sezonului estival.

2.5 Impactul activitatilor turistice.

Piața potențială a zonei ce urmează a fi amenajată va fi formată din turiștii ce vin din toate orasele , precum și din turiștii români și străini ce vor veni aici prin programe turistice concepute și organizate de diferite agenții de turism sau pe cont propriu.

Indicele de atractivitate este de 3.09, este cuprins între [1-5] și depășește jumătatea intervalului de unde rezultă că în zona aleasă se poate realiza o amenajare în condiții optime

Capitolul III. Concluzii si propuneri privind dezvoltarea turistică

Produsul turistic se definește ca fiind un ansamblu de bunuri materiale și servicii capabil să satisfacă nevoile de turism ale unei persoane între momentul sosirii și momentul plecării de la destinația turistică. De reținut deci că produsul turistic este constituit atât din bunuri materiale, cât și din servicii.

Produsul turistic este alcatuit din diferite componente, care asamblate dau contur acestuia: transport, cazare, alimentație, agrement, etc. Această varietate pune problema realizării unui produs integrat și coerent.

Centrul de Informare și Promovare Turistică asigură legătura indispensabilă a stațiunii cu turițtii, realizând informarea cât mai obiectivă și completă a acestora, precum și activitatea de promovare a destinației turistice respective prin toate mediile disponibile. Centrul functionează intr-o clădire independentă situată în curtea Primăriei orașului Sinaia. În aceeași clădire își au sediul și reprezentantul zonal al Autorității Naționale pentru Turism, precum și Serviciul Public Județean de Salvamont.

Principalele activități ale centrului sunt:

– informarea turiștilor sosiți în stațiune asupra facilităților bazei materiale a stațiunii, a posibilităților de petrecere a timpului liber, asupra excursiilor ce pot fi realizate în și din zonă, și asupra oricăror informații cu caracter turistic – și nu numai – dorite de aceștia;

– informarea turiștilor care nu se află în stațiune dar doresc să o viziteze, informare realizată prin toate mijloacele de comunicare: scrisori, telefon, fax, Internet, E-mail etc.;

– rezervări de camere în stațiune la cererea persoanelor fizice și a agenților economici;

– realizarea și distribuirea de materiale promoționale și informative pe diverse suporturi (tipărituri, CD, DVD etc.);

– tipărirea de monografii, materiale de specialitate, cărți, reviste cu caracter informativ-turistic, ziare etc.;

– transmiterea de informații cu profil turistic touroperatorilor și agențiilor de turism;

– participarea la târguri și expozții cu profil turistic în țară și în străinătate;

– colaborarea cu toate unitățile de turism din stațiune, cu centre similare din țară și din străinătate în vederea organizării schimburilor de informații cu caracter turistic;

– asigurarea animației turistice necesare, prin intermediul specialiștilor (școli de schi, parapantă, alpinism, drumeții etc);

– asigurarea consultanței de specialitate pentru deținătorii de bază materială din zonă;

– realizarea de campanii promoționale, conferințe de presă ocazionate de lansarea noilor produse turistice, activități de relații publice;

– organizarea și gestionarea de evenimente cu scop promoțional (festivaluri, seri turistice etc.) pentru zona Sinaia;

– promovarea stațiunii prin mediul Internet;

– organizarea – în colaborare cu diverse unități de învatamânt turistic – de cursuri de training și pregătire profesională pentru angajații și managerii din turismul sinaian;

– orice alte activități cu caracter promoțional și informativ.

În timp ce crearea și comercializarea produselor turistice se realizează mai cu seama la nivel local, activitatea de promovare se poate desfășura și pe plan național sau internațional.

Toate acțiunile promoționale urmează (cel puțin în teorie) o serie de pași sau etape menite să-l conducă pe turist în procesul de luare a deciziei de cumpărare. Înlănțuirea acestor etape formează ceea ce se numește un model comunicațional. Cele mai cunoscute modele comunicaționale sunt :

– AIDA (Attention, Interest, Desire, Action – Atentie, Interes, Dorinta, Actiune). Conform acestui model, mesajul trebuie mai întâi să atragă atenția potențialului client, apoi să-i stârnească interesul pentru produsul promovat și dorința de a-l achiziționa. Această dorință trebuie să fie suficient de puternică pentru a-l determina pe client să acționeze în modul care îi este indicat în mesaj (să meargă la agenția de voiaj, să telefoneze pentru a solicita o broșură sau pentru a rezerva loc la un hotel etc.). În general, un mesaj promoțional eficient conține un astfel de îndemn la acțiune;

– AIETA (Awareness, Interest, Evaluation, Trial, Adoption), sau în românește CIETA (Constientizare, Interes, Evaluare, Testare, Adoptare). Semnificația fiecărui pas: potențialul turist trebuie mai întâi să afle (să devină conștient) de existența unui produs sau serviciu turistic, să i se trezească interesul pentru acesta, să i se ofere posibilitatea de a-l evalua în prealabil (pe baza informațiilor oferite de documentele promoționale) și apoi de a face o primă achiziție pentru a testa (încerca) oferta. Dacă în această ultimă etapă turistul este satisfăcut, există șanse mari de a repeta cumpărarea (de a reveni la o destinație, de a sta la același hotel, de a merge din nou într-o excursie organizată de același turoperator etc.)

Înainte de a prezenta în detaliu elementele mixului promoțional, vom face o precizare. Una din caracteristicile principale ale industriei turistice este ponderea relativ scăzută a promovării prin mijloacele de informare în masă (TV, radio, presă); în schimb, o importanță deosebit de mare o au materiale promoționale tipărite (broșuri, pliante, cataloage, afișe, etc.). Ținând cont de acest aspect, am consacrat un capitol separat acestor mijloace promoționale.

La fel ca în orice domeniu, mixul promoțional în turism este format din cinci instrumente principale (dupa Ph. Kotler):

– publicitatea;

– publicitatea directă;

– promovarea vânzărilor;

– relațiile publice;

– vânzarea personală.

În acest capitol vor fi discutate primele patru instrumente (publicitatea directă a fost tratată ca o variantă de publicitate). Cât despre forțele de vânzare, în turism acestea sunt alcătuite cu precădere din personalul care lucrează în cadrul organizatorilor de voiaje sau agențiilor; principalele aspecte care țin de activitatea acestora vor fi dezbătute în ultimul capitol al acestei lucrări.

Publicitatea este o formă impersonală și plătită de comunicare cu piața, care își propune crearea și păstrarea clientelei prin informarea, incitarea și convingerea ei asupra oportunității cumpărării produselor turistice ale firmei care o susține.

Etapele unei campanii publicitare sunt descrise în cele ce urmează.

Definirea obiectivelor publicității este în mod necesar prima etapă. Iată câteva din obiectivele posibile ale unei campanii publicitare:

– informarea clientelei potențiale în legătură cu existența pe piață a unui produs turistic ;

– informarea asupra unui eveniment cultural, sportiv etc. generator de turism ;

– poziționarea unei țări sau a unei destinații turistice ;

– sublinierea beneficiilor oferite de un program turistic ;

– crearea unei imagini de marca pentru un prestatar, produs sau destinație.

Determinarea bugetului publicitar este a doua etapă. La dimensionarea bugetului publicitar pot fi utilizate în principal două metode.

O primă metodă constă în alocarea unui procent din cifra de afaceri pentru publicitate (de exemplu, 5 sau 10 la sută). Acest procent va depinde de costul publicității din anii precedenți, de cheltuielile publicitare ale concurenților, de stadiul din ciclul de viață al produsului sau de cât își poate permite firma să aloce la momentul respectiv pentru publicitate.

Cea de-a doua metodă presupune, într-o primă fază, stabilirea acțiunilor publicitare care vor fi întreprinse, iar în a doua fază calculul cheltuielilor generate de fiecare acțiune în parte. Bugetul publicitar va reprezenta suma tuturor acestor cheltuieli.

Prin promovare, se urmaresc atingerea mai multor obiective, cum ar fi:

Furnizarea de informatii

Stimularea cererii

Diferentierea marcii

Contraatacarea concurentei

Neutralizarea informatiilor defavorabile, etc.

Una din cele mai raspandite si eficiente forme de promovare este publicitatea, care la randul sau cunoaste mai multe variante.

Prin publicitate o firma isi face reclama, adica se face cunoscuta, isi “intareste” pozitia pe piata.

Caile prin care se promoveaza produsule/ serviciile turistice –sunt:

MASS – MEDIA

OUTDOOR

PUBLICITATEA DIRECTA

INTERNET

MASS – MEDIA :

In comparatie cu celelalte mijloace de presa, presa scrisa prezinta mai multe avantaje, printre care:

– costul redus al informarii consumatorilor

– eficienta transmiterii si receptionarii mesajelor

– posibilitatea arhivarii informatiilor publicitare

– flexibilitatea mesajelor

Radio Kiss Fm

Postul de radio local, ”Kiss Fm” reprezinta o alta metoda eficienta si care presupune un cost mai redus de promovare.

Concluzii

Turismul României a fost puternic influențat de ideologiile și personalitatea liderilor din țările comuniste.Prea puțină atenție a fost acordată dezvoltării turismului în imediata perioadă de după al Doilea Război Mondial, iar când sectorul ofertelor turistice a luat naștere, turismul României a avut foarte puțin de oferit. Sinaia este însă un oraș care încă înainte de cel de-al doilea război mondial și de abdicarea familiei regale, a reprezentat locul de petrecere al verii a aristocrației românesti. De asemenea acest oraș a reușit și reușește în continuare să se mențină în topul stațiunilor din România, atrăgând an de an foarte mulți turiști.

Turismul reprezintă sectorul economic care dispune de un potențial valoros de dezvoltare ce poate deveni o sursă de atracție atât a investitorilor cât și a turiștilor.

În momentul de față România ocupă penultimul loc în Europa privind contribuția turismului la PIB, doar 5,8 procente din PIB provenind din activitățile turistice realizate în 2008, potrivit datelor transmise de Consiliul Mondial al Turismului și Călătoriilor.

Însă România este pe punctul de a deveni o destinație turistică importanta cu ajutorul unui bun program de promovare a acesteia peste hotare.

Ceea ce trebuie să se aibă în vedere este maximizarea efectelor pozitive asupra mediului și minimizarea impactului global și local pe care activitățile de transport le generează și sunt axate în general pe: Stoparea degradării infrastructurii și menținerea în exploatare a sistemului de transport; Aducerea în parametrii de funcționare și valorificare a capacităților existente prin repararea și modernizarea infrastructurilor. Înlăturarea sau prevenirea apariției restricțiilor de circulație și eliminarea blocajelor și aglomerațiilor;

Numită și “Perla Carpaților” , Sinaia este situată la 780 – 970 m altitudine pe versantul sud-estic al masivului Bucegi, de-a lungul văii Prahova. Din punct de vedere administrativ Sinaia aparține de județul Prahova.

Apropierea de București, capitala țării, la numai 123 de km pe drumul consacrat sub denumirea de “Valea Prahovei” este un principal atu al orașului Sinaia. Practic Sinaia este prima stațiune ca apropiere de București din ciclul de stațiuni montane de pe Valea Prahovei. În același timp este importantă și apropierea de Brașov (37 de km) , unul dintre orașele turistice consacrate ale României.

Orașul Sinaia face parte din stațiunile turistice și balneo – climaterice, fiind prima ca importanță în cadrul localităților – stațiune din județul Prahova

De asemenea , Sinaia oferă posibilitatea desfășurării activităților de tratament sanatorial datorat bioclimatului și resurselor hidrominerale.

În plan de amenajare a județului Prahova, elaborat de URBAN PROIECT în 1995, stațiunea Sinaia este înscrisă în categoria “stațiunilor de importanță internațională”.

Bibliografie

BERBECARU IULIAN , Strategia promoțională în turism, Ed. Sport -Turism,București,1976

Băltărețu, Andreea Mihaela – “Amenajarea Turistică și Dezvoltarea Urbană”, Editura Universitară, București, 2010

Bonifaciu S., (1983), România Ghid Turistic, Editura Sport – Turism, Bucuresti

Cornelia Angelescu, Timpul liber , Ed. Economică, București, 1999.

Erdeli, G., Cucu, V. (2005), România. Populație. Așezări umane. Economie., Editura Transversal, București.

George Avanu, Dan Anghelescu, Sinaia , Ed. Age Art, 1999

Ghica Moise R., (1998), Sinaia Perla Carpatilor, Geografie, Istorie, Turism, Editura Fundatiei “România de Mâine”

Ghica M., Sinaia, Perla Carpaților, Editura Fundației "România de mâine", București,1999

Ion Stanescu, Potential turistic românesc , Ed. „Paco”, 2002.

MINCIU RODICA,ZADIG R., Economia serviciilor de alimentație publică și turism ASE,București,1984.

Neacșu N., Turismul și dezvoltarea durabilã, Editura Expert, București, 2000

Nistorescu Gh., (2004), De la Plaiul Prahovei la Sinaia istorieși contemporaneitate , Editura Horanda Press

Niculescu Gh., Velcea I., 1973, Prahova.Ghid Turistic al Județului, Editura Sport – Turism, Bucuresti.

R. Emilian și colectivul, Turism și servicii ,Ed. Uranus, București, 2004.

SWIZELWSHI C.,OANCEA D., Geografia turismului , Iași ,1984.

Centrul de Informare și Promovare Turistică Sinaia

www.infosinaia.ro

www.primariasinaia.ro