Piata Turistica a Greciei. Posibilitati de Cooperare Si Dezvoltare a Relatiilor Turistice Romano Grecesti

Piata turistică a Greciei.

Posibilități de cooperare și dezvoltare a relațiilor turistice româno-grecești

CAPITOLUL I. Importanța și rolul turismului în economia mondială

Studiu de caz: Grecia

Prin turism se înțelege atât ansamblul activităților prin care omul își petrece timpul liber, cât și industria de bunuri și servicii creată pentru satisfacerea dorințelor, preferințelor sau motivațiilor solicitate de turiști în locul de destinație.

Turismul în economia unei țări este important, rolul său putând fi definit prin următoarele elemente: aportul la nivelul național; valorificarea superioară a resurselor în profil teritorial; ridicarea economică a unei zone lipsite de bogății de sol sau subsol; stabilizarea forței de muncă; asigurarea unei circulații bănești normale; element dinamizator al sistemului economic global, mijloace de diversificare a structurilor economice; factor de instruire și educație; regulator al balanței de plăți externe; vocație ecologică.

Potențialul turistic mondial este asigurat pe de o parte de obiective naturale (forme de relief, râuri și lacuri, țărmuri marine, vegetație și faună etc.), iar pe de altă parte de cele antropice, realizate de om (monumente istorice, arhitectonice și de artă, muzee, obiective etnografice și de folclor etc.), de regulă cele două mari categorii îmbinându-se armonios în unele areale.

Evoluția turismului internațional se caracterizează, la nivel global, printr-o tendință de creștere datorită influenței factorilor economici, demografici, politici și sociali. Turismul internațional are, în această situație, cea mai importantă creștere datorită dorinței oamenilor de a vizita alte țări, de a cunoaște alte civilizații, obiceiuri, dar și datorită progresului tehnic înregistrat în domeniul transporturilor, progres care permite călătorii mai rapide și mai confortabile pe distanțe din ce în ce mai lungi. Evoluția turismului internațional se poate aprecia prin acțiunea a doi indicatori: sosirile/plecările de turiști și încasările/cheltuielile din turismul internațional.

Turismul acționează ca un element dinamizator al sistemului economic global, el presupunând o cerere specifică de bunuri și servicii, cerere care antrenează o creștere în sfera producției acestora. De asemenea, cererea turistică determină o adaptare a ofertei, care se materializează în dezvoltarea structurilor turistice și indirect în stimularea producției ramurilor participante la: construirea și realizarea de noi mijloace de transport, instalații de agrement pentru sporturi de iarnă, nautice etc. Dezvoltarea turismului conduce astfel, la un semnificativ spor de producție.

Situată la răspântie geografică, Grecia îmbină elemente specifice Balcanilor, Orientului Mijlociu și Mediteranei. Pentru o țară relativ mică cu o suprafață de 132.000 km², relieful se caracterizează prin mari diferențe regionale.

În Grecia se reunesc toate contrastele ce coexistă în ansamblul bazinului mediteranean începând cu formațiunile geologice ale țării și clima acesteia. În Grecia, contrastul între sat și oraș, sărăcie și bogăția luxuriantă a solului, măreția omului asupra naturii sau invers sunt mult mai accentuate ca în alte țări.

Din punct de vedere cultural, Grecia este încununată cu o istorie mare și o bogăție culturală în literatura, arta și muzica din vremea Greciei Antice aici fiind locul în care regăsim marii poeți și artiști ai lumii.

Astfel, cultura, climatul, dar mai ales formele naturale variate sunt elementele cheie care au propulsat Grecia ca pe una dintre cele mai atractive destinații turistice din Europa.

Turismul reprezintă cea mai dezvoltată industrie în Grecia, plasându-se pe locul al 15-lea în ierarhia mondială a destinațiilor turistice și primind in jur de 15 milioane de turiști anual, mai mult decât populația totală a țării. Operațiunile turistice contribuie cu aproximativ 8% la PIB și ocupă 10% din totalul forței de muncă, din această cauză prioritățile de dezvoltare sunt îndreptate asupra economiei turismului, reprezentând una dintre resursele sigure ale Greciei.

În Grecia, Administrația centrală este asigurată de Ministerul Turismului atașat Ministerului Economiei care are un rol limitat datorită suprapunerii activității cu cea a Oficiului Elen de Turism (EOT). Acesta din urmă este un organism public cu atribuții de gestionare a unei baze materiale proprii (de stat) și cu rol esențial în promovarea turismului.

La nivel regional, în structura EOT funcționează 7 directii regionale, corespunzător împărțirii administrative, însărcinate cu gestiunea bazei turistice proprii, coordonarea și controlul activității zonale. În plan local există oficii regionale și departamentale, precum și centre municipale de turism și birouri de informare turistică.

CAPITOLUL II

Date generale

Grecia numită și Republica Elenă este o țară situată în sud-estul Europei, membră a Tratatului Nord-Atlantic, a Uniunii Europene și a zonei euro. Grecia constă dintr-un fragment de continent și trei mii de insule. O cincime din teritoriul țării este ocupat de insule. Se află cuprinsă aproximativ între paralele 35°00′N și 42°00′N și între meridianele 19°00′E și 28°30′E.

Grecia este situată în Peninsula Balcanică, în nordul Greciei se află Bulgaria, Macedonia, Albania, în est – Turcia, iar de la est spre sud și vest, este înconjurată de Marea Egee, Marea Mediterană și Marea Ionică.

2.1. Geografia Greciei

Grecia este formată din 13 provincii (împărțite la rândul lor în 51 de prefecturi) :Attica, Grecia Centrală, Grecia de Vest, Macedonia Centrală, Macedonia de Est și Tracia, Macedonia de Vest, Creta, Epirus, Insulele Ioniene, Peloponezia, Tesalia, Egeea de Nord, Egeea de Sud.

Pe lângă acestea există o regiune autonomă, Muntele Athos (Ayion Oros – Muntele Sfânt), un stat monastic sub suveranitate grecească.

Grecia este formată dintr-o parte continentală cu numeroase golfuri și peninsule (Peloponezul, o peninsulă legată de continent prin golful Corint) și o parte insulară (aproximativ 2 000 de insule în Marea Egee, Marea Ionică și Marea Mediterană). Insulele cele mai importante sunt Creta, Rodos, Corfu și grupele Dodecaneze și Ciclade.

Grecia occidentală și centrală conține zone abrupte, înalte, intersectate de numeroase defilee și alte forme de relief carstic, cele mai cunoscute fiind Meteora și Defileul Vikos – ultimul fiind unul dintre cele mai mari din lume, al doilea ca adâncime după Marele Canion, cu 1.100 de metri.

Fig. 1. – Imagine din satelit a Greciei

În lanțul Olimp se află cel mai înalt punct din Grecia, vârful Mytikas, cu o altitudine de 2.919 m. În nordul țării se află un alt lanț muntos, Munții Rodopi la granița cu Bulgaria. Zona este acoperită de păduri întinse, vechi de secole.

Suprafața: Are un total de 131.957 km2 (insulele ocupă ~20% din suprafața țării), iar litoralul este de 13.676 km la Mările Egee, Ionică și Mediterană. Utilizarea suprafeței:

teren arabil               = 19%

culturi permanente   = 8%

pășuni permanente  = 41%

păduri                       = 20%

altele                        = 12%

Relief:  Grecia continentală are un țărm sinuos cu golfuri  și peninsule, masivele muntoase ocupă circa 4/5 din teritoriu, iar  câmpiile ocupă suprafețe însemnate în partea de nord.  Grecia insulară cuprinde cca. 2 000 de insule grupate în arhipelagurile Sporade, Ciclade, Ionice, din care sunt locuite permanent 700.

Clima: Clima este mediteraneeană, cu veri lungi, călduroase și uscate, aproape toride (temperaturi medii în iulie: 27 grade C), temperată de brize pe litoral și de altitudine în restul țării, toride. Iernile sunt umede, blânde (temperaturi medii în ianuarie: 10 grade C), ploioase în sud și aspre, cu zăpezi, în munții din nord.

2.2. Scurt istoric al Greciei

Civilizația elenă s-a născut în jurul anului 800 î.Hr, din contopirea civilizațiilor minoică (din Creta) și miceană, influențând apoi istoria întregii lumi. Elenii au construit numeroase orașe și au înființat numeroase colonii în insulele Mării Mediterane (înaintând spre Africa și Spania), dar și în nordul Mării Egee și bazinul Mări Negre.

Această cultură a avut o influență majoră asupra romanilor, care deși au reușit să treacă de armata grecească decăzută în 168 î.C, transformând-o în provincie., au fost cuceriți ei înșiși de civilizație. Romanii au preluat destul de repede trăsături ale sistemului de conducere grecesc, acesta fiind mai eficient decât cel existent în imperiu. Pe când era o provincie a Imperiului Roman, Grecia domina cultura Mediteranei de est, iar când imperiul s-a împărțit în două, în anul 395, Imperiul Roman de Răsărit sau Bizantin, cu centrul la Constantinopol, a primit o natură grecească. Din secolul IV până în secolul XV, Imperiul Roman de Răsărit a supraviețuit atacurilor din vest și din est, până când pe 29 mai 1453, Constantinopulul a căzut în fața otomanilor. Căderea Bizanțului nu a adus la eliberarea grecilor, ci un nou jug, cel otoman. Grecii au dus contra turcilor o îndelungată luptă de eliberare națională.

După 400 de ani de dominație turcească, lupta va culmina cu Războiul Grec de independență, la sfârșitul căruia Paloponesul, Grecia Centrală, Insulele Ciclade și Insulele Sporade și-au proclamat independența, la 25 martie, 1821, formând un stat monarhic.

De altfel, la 25 martie se sărbătorește Ziua Națională a Greciei. Dar alte teritorii rămăseseră sub puterea otomană. Mai bine de o sută de ani s-a încercat eliberarea lor, lupta desfășurându-se sub sloganul “Libertate sau moarte”. În urma războaielor balcanice (1912-1913) s-a reușit unificarea Greciei prin alipirea Macedoniei de Sud, a Traciei de Apus și a Epirului. Grecia a fost proclamată republică în 1924, dar în 1935 s-a reinstaurat monarhia.

Mișcarea de rezistență din timpul celui de-al doilea război mondial, împotriva ocupației germane, a fost destul de puternică, dar eliberarea s-a făcut cu sprijin anglo-american. La sfârșitul conflagrației, a apărut pe harta lumii Grecia de astăzi.

După cel de-al doilea război mondial, Grecia a trecut printr-un sângeros război civil ce a durat până în 1949, purtat între comuniști și naționaliști care a determinat o mare instabilitate politică și economică, pe parcursul mai multor ani.

Pe 21 aprilie 1967 armata a preluat puterea în urma unei lovituri de stat, formând așa-numitul Regim al Coloneilor. În 1973 regimul a abolit monarhia greacă. Problema Ciprului a dus la prăbușirea dictaturii militare în 1974 și la stabilirea unei republici democratice în 1975, după un plebiscit, fapt ce a marcat începerea unei perioade de redresare a economiei țării, afectate de războaie. Grecia a intrat în NATO în 1952, a aderat la Uniunea Europeană în 1981 și a adoptat euro ca monedă în 2001.

2.3. Date demografice

Limba oficiala a Greciei este greacă, urmată de câteva limbi vorbite de minorități.

albaneza

aromâna (în Grecia centrală, cca. 100.000 vorbitori activi din grupa aromânilor, sau chiar a vlahilor, cca. 300.000 de vorbitori activi)

bulgara (30.000 vorbitori)

macedoneana

turca, în Tracia (0,95% din totalul populației)

Existența acestor minorități într-un număr însemnat ajută la varietatea culturală, contribuind la îmbunătățirea turismului prin prezența unor noi limbi dar și a unor noi obiceiuri.

Aproximativ 95% din populație aparține Bisericii Ortodoxe Grecești. Această Biserică cunoaște o influență importantă asupra formării grecilor ca adulți. Pe lângă ortodoxism, în Grecia există și comunități musulmane, catolice, protestante sau iudaice.

Populația: 10.760.136 locuitori în 2011 din care peste 3.252.000 trăiesc în Atena. Trebuie menționat faptul că deși este o țară cu un număr mic de locuitori, comunitățile de greci aflate în alte țări au o influență semnificativă în cadrul politicii deoarece însumează peste 5,5 milioane de locuitori (și asta numărând doar primele 9 comunități externe din lume), iar alte surse aec de independență, la sfârșitul căruia Paloponesul, Grecia Centrală, Insulele Ciclade și Insulele Sporade și-au proclamat independența, la 25 martie, 1821, formând un stat monarhic.

De altfel, la 25 martie se sărbătorește Ziua Națională a Greciei. Dar alte teritorii rămăseseră sub puterea otomană. Mai bine de o sută de ani s-a încercat eliberarea lor, lupta desfășurându-se sub sloganul “Libertate sau moarte”. În urma războaielor balcanice (1912-1913) s-a reușit unificarea Greciei prin alipirea Macedoniei de Sud, a Traciei de Apus și a Epirului. Grecia a fost proclamată republică în 1924, dar în 1935 s-a reinstaurat monarhia.

Mișcarea de rezistență din timpul celui de-al doilea război mondial, împotriva ocupației germane, a fost destul de puternică, dar eliberarea s-a făcut cu sprijin anglo-american. La sfârșitul conflagrației, a apărut pe harta lumii Grecia de astăzi.

După cel de-al doilea război mondial, Grecia a trecut printr-un sângeros război civil ce a durat până în 1949, purtat între comuniști și naționaliști care a determinat o mare instabilitate politică și economică, pe parcursul mai multor ani.

Pe 21 aprilie 1967 armata a preluat puterea în urma unei lovituri de stat, formând așa-numitul Regim al Coloneilor. În 1973 regimul a abolit monarhia greacă. Problema Ciprului a dus la prăbușirea dictaturii militare în 1974 și la stabilirea unei republici democratice în 1975, după un plebiscit, fapt ce a marcat începerea unei perioade de redresare a economiei țării, afectate de războaie. Grecia a intrat în NATO în 1952, a aderat la Uniunea Europeană în 1981 și a adoptat euro ca monedă în 2001.

2.3. Date demografice

Limba oficiala a Greciei este greacă, urmată de câteva limbi vorbite de minorități.

albaneza

aromâna (în Grecia centrală, cca. 100.000 vorbitori activi din grupa aromânilor, sau chiar a vlahilor, cca. 300.000 de vorbitori activi)

bulgara (30.000 vorbitori)

macedoneana

turca, în Tracia (0,95% din totalul populației)

Existența acestor minorități într-un număr însemnat ajută la varietatea culturală, contribuind la îmbunătățirea turismului prin prezența unor noi limbi dar și a unor noi obiceiuri.

Aproximativ 95% din populație aparține Bisericii Ortodoxe Grecești. Această Biserică cunoaște o influență importantă asupra formării grecilor ca adulți. Pe lângă ortodoxism, în Grecia există și comunități musulmane, catolice, protestante sau iudaice.

Populația: 10.760.136 locuitori în 2011 din care peste 3.252.000 trăiesc în Atena. Trebuie menționat faptul că deși este o țară cu un număr mic de locuitori, comunitățile de greci aflate în alte țări au o influență semnificativă în cadrul politicii deoarece însumează peste 5,5 milioane de locuitori (și asta numărând doar primele 9 comunități externe din lume), iar alte surse afirmă chiar că numărul lor depășește 7 milioane.

Tabel nr. 1 – Repartizare greci în afara granițelor, pe continente

Sursa: adaptare după datele Diasporei

Grafic nr 1. – Repartizare greci în afara granițelor, pe continente (procente)

Sursa: adaptare după datele din tabelul de mai sus

Trebuie remarcat numărul mare de greci situați în America, și în mod special în SUA acestea având un procent de peste 54% ( 3.000.000 conform Diasporei), din total, acest lucru arătând că un număr însemnat de greci a plecat asemeni altor popoare în căutarea visului american.

Având în vedere datele oferite, numărul declarat de greci situați în România, de 14.000 locuitori, înseamnă doar 0.25 % din totalul mondial, respectiv 1.18% din totalul european.

2.4. Elemente de economie a Greciei

Grecia are o economie capitalistă cu un sector public ce asigură aproximativ 40% din PIB. PIB-ul pe cap de locuitor reprezintă momentan 75% din nivelul economiilor fruntașe din zona euro, după cum informa EUROSTAT (conform Financial Times). În iulie 2010, în Grecia existau 4,4 milioane angajați, din care 768 de mii lucrau la stat.

Intrată în UE ca cel de-al zecelea membru la 1 ianuarie 1981, Grecia a reușit să își depășească statutul de "codașă" în numai 25 de ani, fiind privită apoi ca un miracol economic. Potrivit unei statistici a Băncii Mondiale, încă din 2004, veniturile grecilor ajunseseră la cel puțin 80% din cele ale germanilor. Nivelul de trai al populației era cotat al 22-lea în lume de către prestigioasa revistă "The Economist", în timp ce PIB-ul pe cap de locuitor urcase la 22.800 USD, aceasta însemnând 83 la sută din media UE. Aceste performanțe de invidiat păreau de domeniul fantasticului acum 60 de ani, când țara ieșea dintr-unul din cele mai devastatoare războaie civile din istoria Europei. Drumul spre prosperitate a început chiar de atunci, căci, timp de 20 de ani, Republica Elenă a cunoscut o creștere economică record (a doua după cea a Japoniei), încât cererea de aderare la UE din 1961 era perfect justificată. Numeroasele crize politice, care au culminat cu dictatura dintre 1967-1974 au întârziat aderarea, dar la scurtă vreme după integrare, în 1989, Grecia era deja trecută între țările dezvoltate ale Terrei. Dupa o relativă stagnare în primii ani de la aderare, absorbția fondurilor de coeziune din partea UE a plasat economia greacă pe un traseu ascendent, necurmat până astăzi.

Din 1994, grecii s-au bucurat de o creștere economică situată an de an peste media Uniunii. Veniturile uriașe din turism și din exploatarea flotei comerciale – prima din lume în privința proprietarilor de naționalitate greacă și a treia ca tonaj și nave înregistrate sub pavilion grec – au contribuit din plin la aducerea de valută în țară, ceea ce a permis dezvoltarea altor ramuri industriale. De la tradiționalele produse agricole, Grecia a ajuns să exporte produse hardware și software, dar și servicii (îndeosebi de telecomunicații și financiare) către alte state.

După căderea comunismului în estul Europei, mii de muncitori din Balcani au luat drumul Greciei, în timp ce această țară a devenit principalul investitor în zonă. Fără a fi lipsită de probleme, economia greacă nu a dat semne de încetinire, dar guvernul trebuia să facă față unor provocări precum șomajul ridicat de 10% (în 2005) sau deficitului bugetar, ce a creat probleme înaintea aderării la euro, în 2001, și încă este supravegheat atent de Bruxelles.

De-abia în anii 2005-2006 se aștepta ca deficitul să îndeplinească pe deplin condițiile din Pactul pentru stabilitate și creștere economică al UE.

Grecia este o beneficiară majoră de ajutor de la Uniunea Europeană, acesta find egal cu 3,3 % din Venitul brut anual. Imigranții reprezintă aproape o cincime din forța de muncă, aceasta fiind repartizată în mare parte în agricultură și în munca necalificată.

Economia grecească a crescut cu aproximativ 4% pe an în perioada 2003 – 2007, datorită cheltuielilor cu infrastructura legate de Jocurile Olimpice de la Atena din 2004, dar și disponibilității acordărilor de credit, care a susținut niveluri record ale cheltuielilor consumatorilor.

Grecia a violat Pactul de Creștere și Stabilitate al Uniunii Europene ce urmărea ca deficitul bugetar să fie sub 3% din PIB, dar a întrunit acest criteriu în perioada 2007-2008, urmând să îl depășească iarăși în 2009 cu un deficit ce a ajuns până la 15.4% din PIB. In 2009, economia a intrat în recesiune datorită crizei financiare mondiale, a înăspririi condițiilor de acordare a creditelor și a eșecului Atenei  în abordarea unui deficit bugetar în creștere, care a fost declanșat de o scădere a veniturilor în stat și o creștere a cheltuielilor guvernamentale. Economia a scăzut cu 2% în 2009 și cu 4.8% în 2010.

Măsurile de austeritate au redus acest deficit la 9.4% din PIB în 2010. Datoria publică, inflația și șomajul sunt deasupra zonei euro, au o tendință negativă, venitul pe cap de locuitor este mic, iar șomajul a crescut la 12% în 2010.

În martie 2011, conform Financial Times, guvernul grec a decis demararea unui proces de privatizare a activelor statului în valoare de 50 de miliarde de euro, pentru a se reface ca urmare a crizei. Grecia și-a ales consultanți internaționali pentru prima rundă din ambițiosul program de privatizare în valoare de 50 de miliarde de euro, program ce are ca miză obținerea de bani care să mai atenueze dura restructurare impusă de datoriile externe. Ministrul de Finanțe a numit miercuri consilieri legali și financiari pentru doua proiecte de concesiune având ca obiect operarea aeroportului din Atena și dezvoltarea unei locații de lux. Guvernul grec intenționează să vânda participații majore la principalele companii controlate în prezent de statul grec, dar și să ofere locații pentru dezvoltări imobiliare, în ciuda puternicii opoziții venite din partea socialiștilor greci. Miza declarată a acestei politici este refacerea încrederii investitorilor în economia grecească, încredere care ar permite Greciei să re-acceseze piețele internaționale pentru a obține împrumuturi direct de la investitori.

Raportul Comisiei Europene privind previziunile economiilor europene pentru perioada 2009 – 2010 a prevăzut:
– creșterea economică a Greciei va fi de 0,2 % pentru anul 2009 și de 0,7 % în anul 2010 față de previziunea Ministerului elen al Economiei și Finanțelor care este de 2,7 % pentru anul 2009 ;
– deficitul fiscal al Greciei va fi de 3, 7 % din PIB în anul 2009 și de 4,2 % pentru anul 2010 față de previziunea Ministerului elen al Economiei și Finanțelor care este de maximum 3 % pentru anul 2009 ;
– datoria publică a Greciei va fi de 96,2 % din PIB în anul 2009 ( față de 94 % în anul 2008 ) și de 98,4 % din PIB în anul 2010 ;
– rata șomajului va atinge 9 % în anul 2009 și 9,4 % în anul 2010 (față de 8,3 % în anul 2008 ) ;
– inflația ar urma să atingă 2,5 % în anul 2009 și 2, 7 % în anul 2010 (față de 4,3 % în anul 2008)

Datoria externă

Cu toate ca datoria externă era sub 100 miliarde de dolari în 2006, aceasta s-a triplat ajungând la 371.5 miliarde de dolari pentru anul 2008, conform CIA “The world Factbook”, iar în 2010 datoria țării a ajuns la 300 de miliarde de euro, înregistrându-se cel mai ridicat nivel din istoria modernă a Greciei.

Turismul este unul dintre sectoarele cheie ale economiei Greciei, reprezentând aproximativ 17% din producția economică și 20% din locurile de muncă.

Exporturi: Grecia exportă mâncare și băuturi, bunuri manufacturate, combustibili, chimicale și textile în valoare de 14 miliarde de euro ( conform estimărilor în 2009). Principalii parteneri de export sunt: Germania 11.6%, Italia 10.8%, Cipru 6.6%, Regatul Unit al Marii Britanii 5.5%, România 4,5%, Franța 4.2%, SUA 4.2%(2007).

Importuri: Importurile însumează o valoare mai mare decât exporturile ajungând la valoarea de 36 miliarde de euro ( conform estimărilor în 2009). Ele constau în mașinării, echipament de transport, combustibili și chimicale. Partenerii de import sunt Germania 12.9%, Italia 11.7%, Franța 5.6%, Rusia 5.6%, China 5%, Olanda 5% (2007).

Trebuie remarcate relațiile de import – export semnificative cu cele 3 țări dezvoltate economic Germania, Italia și Franța și de asemenea nivelul semnificativ al exporturilor în ce privește România.

Economia rămâne o importantă problemă politică la nivel național în Grecia și în vreme ce noul guvern democrat a avut ceva succese în îmbunătățirea creșterii economice și reducerea deficitului bugetar, totuși Atena are de înfruntat provocări pe termen lung în efortul său de a își continua reformele economice, în special în sectorul securității sociale și al privatizării.

CAPITOLUL III

Piața turistică în Grecia

3.1. Istoricul turismului în Grecia

Turismul în Grecia este condus de Organizația Națională Grecească a Turismului (GNTO), iar aceasta o folosesc pe Helena Paparizou, o celebră cântăreață ce a câștigat Eurovisionul în 2005 pe post de ambasador. Consiliul de Călătorie și Turism Global (WTTC) estimează că Grecia a avut un venit de aproximativ 54,12 miliarde de dolari prin activitatea de turism în 2007, aceasta fiind o creștere cu 4% față de anul 2006. În primele 5 luni ale anului 2007 a avut loc cea mai importantă creștere a numărului de turiști veniți din străinatate acesta înregistrând o creștere cu 6,8% față de anul precedent.

La nivel mondial, grecii nu sunt recunoscuți ca mari furnizori de turiști însă au o pondere semnificativă. Principalele destinații turistice europene ale grecilor sunt: Italia, Germania, Anglia, Spania, Austria,Cehia, Franța, Cipru.

Conform unui sondaj efectuat în China în 2005, Grecia fusese votată ca destinația turistică numărul 1 favorită pentru cetățenii chinezi. Mai mult, Grecia a încercat activ să își asigure un număr cât mai mare de turiști chinezi prin prezența impresionantă de la Târgul internațional de Turism de la Beijing din 2006. La acest târg, a fost țara cu cel mai mare spațiu de prezentare cu o suprafață de peste 1.152 m2. În noiembrie 2006, Austria, ca și China, a anunțat Grecia ca fiind destinația favorită pentru turism, dându-i acesteia planuri mari de viitor în acest sector.

Trebuie totuși menționat că raportul OMT din octombrie 2008 menționează o creștere favorabilă a sosirilor de turiști din Germania 8.2% și Marea Britanie 6.4%. Datele oferite de același raport informează că în primele 9 luni ale anului, sosirile de turiști au crescut cu 11,3% comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent. Cele mai semnificative creșteri au avut loc în lunile mai și iunie, de 18,6 respectiv 16 la sută.

In anul 2010, președintele Camerei hotelierilor greci, George Tsakiris, a declarat că sosirile de turiști în Grecia urmează să scadă cu 10 % , iar veniturile hotelierilor din Grecia vor scădea cu 15 %, în condițiile în care criza financiară și socială i-a speriat pe turiști, lucru de altfel care a fost demonstrat. Atena nu reprezintă decât o mică parte din piața turistică națională, asigurând 15% din veniturile turistice, însă și restul Greciei a suferit de pe urma publicității negative provocată de problemele financiare ale țării, în special cele mai populare destinații precum Creta și Rhodos.

Grecia este una dintre primele 20 de destinații turistice din întreaga lume, atrăgând anual aproximativ 13 milioane de turiști.

Previziunile World Tourism Organization (WTO) consideră că în anul 2020 numărul de sosiri din turismul internațional va ajunge la 1,56 mld. Din acest număr, 1,2 mld vor reprezenta călătoriile în țările învecinate (regionale) și 0.4 mld vor fi călătorii pe distanțe lungi (inter-regionale).

Industria europeană a turismului va face față unei concurente în creștere atât din interiorul cât și din afara regiunii. O multitudine de factori vor contribui la aceasta situație:concurența economică și financiară, factorii politici, schimbările sociale și demografice, inovatiile tehnologice etc. In același timp, o serie de bunuri și servicii vor veni în concurență cu turismul pentru a ocupa timpul liber al potențialilor turisti, ceea ce creează o altă formă de presiune competitivă. Extinderea ofertelor de petrecere a timpului liber în zonele rezidențiale (parcurile tematice sau de distracție, cluburile de sănătate, evenimentele culturale și sportive) va duce la scurtarea vacanțelor și la petrecerea acestora cât mai aproape de casă. Se așteaptă ca această tendință să fie marcată în timp de o creștere economică mai moderată.

3.2. Potențialul turistic în Grecia

3.2.1. Grecia continentală

Atracția inegalabilă a Greciei continentale constă în multitudinea de vestigii antice situate într-o ambianță naturală frumoasă. Siturile clasice se află în sud, în jurul Atenei, pe țărmurile Aticii și ale Pelopones-ului, iar vestigiile macedonene pot fi văzute în nord-estul temperat. Mănăstiri și biserici bizantine se găsesc în toată țara, mai ales pe insula sfântă a Muntelui Athos.

Grecia continentală cuprinde unitatea montană a Pindului, Rodopilor și Câmpiilor Thesaliei, Salonicului și Strumei și a litoralului marin, cu peisaje variate. Se impun legendarul Munte Olimp ce domină Câmpia Thesaliei și Epirului, peisaje montane și de litoral cu stâncării, cele carstice, cu chei și peșteri (Perana – cea mai importantă) de pe țărmul ionic sau defilee și canioane adânci, cu pereți verticali, de pe litoralul egeean. Cuprinde vestitele provincii istorice sau regate: Macedonia, Thesalia, Magnezia, Etolia, Epir, Acarnania.

Ca forme de turism enumerăm : turismul de circulație cu valențe culturale și de tranzit, turism montan, cură heliomarină, agrement și sporturi nautice.

Atena – oraș antic, capitală modernă

Cel mai vizitat oraș din Grecia este capitala ei, Atena (în greaca modernă Αθήνα, Athina), având o populație de 3,3 milioane de locuitori, care se află la o distanță de 1200 km de București. Este considerată centrul economic, financiar, industrial, politic și cultural al Greciei.

Capitala Greciei are un avantaj mare: zona de maxim interes turistic este relativ compactă, fiind situată la poalele Acropolei, din Piața Omonia, spre Piața Syntagma și ajungând la templul lui Zeus. Atena antică era un oraș-stat puternic și de asemenea un centru al artei, studiului și filosofiei, locul în care se află Academia lui Plato și liceul lui Aristotel.

Fig. 2 – Imagini din Atena

Mulți politicieni, filosofi și scriitori de vază ai lumii antice s-au născut aici. Printre ei amintim pe: Socrates, Sophocles, Pericles.

Atena antică era un oraș-stat puternic și de asemenea un centru al artei, studiului și filosofiei, locul în care se afla Academia lui Plato și liceul lui Aristotel. Mulți politicieni, filosofi și scriitori de vază ai lumii antice s-au născut aici. Printre ei amintim pe: Socrates, Sophocles, Pericles.

De la Atena se organizează excursii de câte o zi la Delphi, Sounion, Meteora, Naflio și Argolis.

Acropole reprezintă emblema orașului Atena, dar și testament al Epocii de Aur din istoria Greciei. Se poate vedea atât ziua cât și noaptea din aproape toată capitala Greciei.

Este o veritabilă fortăreață naturală, o colină stâncoasă, formând un platou situat la 156m deasupra nivelului mării și la 100m de la baza orașului. F

Fig. 3 – Acropole

Colina Acropolei, folosită timp de 5 milenii, poate fi ușor apărată. Aici, pe o suprafață de aproape 3 hectare, închisă de zidurile care pleacă de la intrarea Propileelor, se regăsește un remarcabil ansamblu de monumente ridicate de civilizația greacă.

Partenonul (Parthenon, în greaca veche: Παρθενών) este templul dedicat zeiței Athena Parthenos, ridicat pe acropola Atenei, reprezentând o capodoperă a arhitecturii grecești.

Templul doric cu o lungime de 69,51m, o lățime de 30,86m și o înălțime de 20,1m, o celebra pe Atena, zeița și protectoarea orașului și reprezintă apogeul civilizației grecești antice.

Este situat pe platforma cea mai înaltă din Acropole, așezat pe un postament, are câte 8 coloane pe fiecare din cele 2 fațade și câte 17 coloane pe fiecare latură, numărul total fiind de 46. Coloanele au o înălțime de

Fig. 4 – Partenonul

10,45m. În prezent, starea sa este deteriorată atât datorită trecerii timpului, cât și a războiului turco- venețian. Sculpturile lui Fidias ce decorau cele 2 frontoane se află acum la Londra în cadrul British Museum.

Propilee (din greacă Προπύλαια – propylaion – „avanpoartă”, care este înaintea porților) reprezintă o intrare monumentală a unui templu sau a unui palat din antichitate, formată din mai multe încăperi și porți, legate între ele cu porticuri și cu scări. Intrarea monumentală de marmură albă de pe Acropole, impresionează pe oricine urcă pe colină.

Fig. 5 – Ruinele propileelor Acropolei din Atena

Sunt considerate cele mai reprezentative dintre toate capodoperele artei ateniene păstrate până în zilele noastre, chiar dacă nu au fost terminate niciodată ele impresionând prin îmbinarea efectelor plastice ale ordinelor ionic și doric. Se întind pe o lungime de 74m, ocupând toată partea vestică a Acropolei. Cuprind un complex format din 5 porți, porticuri, vestibule, o pinacotecă și o scară săpată în stâncă.

La dreapta Propileelor, în sud-vestul Acropolei se înalță micul templu ionic al Atenei Nike (numit de asemenea și “Templul Victoriei neînaripate”), care comemorează victoria atenienilor contra perșilor, el fiind orientat spre insula Salamina.

Templul Atenei Nike, din marmură albă de Pentelic, are 4 coloane ionice, elegante pe fațadă de este și alte 4 pe latura opusă, find astfel un templu amfiprostil.

Fig. 6 – Templul Atenei Nike

Lungimea sa este de 8,27 m, lățimea de 5,44 m, iar înalțimea de 4,66 m. Templul este înconjurat în exterior de frize cu reliefuri; friza principală reprezentându-i pe zeii Olimpului, iar pe celelalte laturi fiind redate bătăliile dintre greci și perși.

Numele templului Erechteion vine de la unul din primii regi ai Atenei. În curtea lui, creștea măslinul despre care se credea că fusese dăruit orașului de către zeița Atena. Considerat cel mai important loc de pe Acropole, templul era dedicat mai multor zei fiind totodată și monument funerar al unor eroi ai Atenei antice.

Fig. 7 – Erechteionul

Este o capodoperă a arhitecturii antice grecești, datorită formelor sale grațioase, bogăției detaliilor și decorațiilor, caracterului original, elegant si rafinat.

Partea rectangulară (24,08m / 13m) e imparțită într-un sanctuar al Atenei Polias înspre est și sanctuarul lui Poseidon-Eretheu înspre vest.

Înspre nord se află un portic cu coloane ionice iar înspre sud se găsește celebrul Portic al Cariatidelor. Aceasta este o operă arhitecturală originală și admirată situată pe latura sudică a Ereheionului, în fața Partenonului. Denumite la început kore, grațioasele statui de femei, care susțin acoperișul templului, au primit denumirea de Cariatide după epoca romană, având ca sursă de inspirație frumusețea fetelor din orașul Caries din Laconia, care executau dansuri rituale în onoarea zeiței Artemis.

Fig. 8 – Portic al Cariatidelor

În jurul Acropolei

Teatrul lui Dyonisos

Este săpat în stâncă de pe versantul sudic al Acropolei și e cel mai mare construit în Grecia. Datează din secolul al IV-lea a.Chr. și putea să primească pe cele 78 de rânduri între 17 000 și 20 000 de spectatori.

Reprezintă locul de naștere al tragediei grecești. Aici au fost prezentate prima dată piesele lui Eschil, Sofocle, Euripide și Aristofan, în timpul festivalului religios din sec 5 î.e.n și cu ocazia concursurilor de dramaturgie.

Fig. 9 – Teatrul lui Dyonisos

Tezeionul / Hefaisteionul

Este situat chiar în apropiere de intrarea în situl Agorei, pe care o domină de pe o colină mică de 66m înălțime, denumită Colina Agorei.

Este un templu doric, construit din marmură, închinat lui Hefaistos și Atenei, având 34 de coloane de jur împrejur, 6 pe fiecare fațadă și câte 13 pe fiecare latură mare, laterală.

Fig. 10 – Hefaisteionul

Este mai mic decat Parteionul având dimensiunile 31,77m / 13,76m fiind cel mai bine păstrat dintre templele grecești.

Agora antică

Forma aproximativ un dreptunghi, având porticuri și rânduri de clădiri și era traversat oblic de Calea Panateneelor.

Pe latura estică se află Stoa lui Attalos unde sunt expuse fragmente din sculpturile de pe frontoane.

Fig. 11 – Agora antica

Porticul, reconstruit în întregime între anii 1953-1956 are o lungime de 116,5m și o lățime de 19,5m.

Armoniosul edificiu se remarcă prin toate elementele specifice arhitecturii dorice grecești: colonade, plafoane și statui valoroase. În zilele noastre Porticul adăpostește Muzeul Agorei.

Agora romană

Este un sit aflat în vecinătatea Agorei antice, fiind un for înălțat în epoca romană.

A fost centrul comercial în primele 4 secole după Hristos, iar aici incă nu s-au făcut excavații. Împăratul August a construit poarta cu 4 coloane, care susține un fronton.

Cel mai important monument al agorei romane este turnul octagonal, Turnul Vânturilor cu sculpturi in relief ai celor opt zei ai vânturilor.

Fig. 12 – Agora romană

Biblioteca lui Hadrian

În partea de est a sitului Agora romană, se află vestigiile unui vast edificiu, Biblioteca lui Hadrian, construită de impăratul roman Hadrian, începând din anul 132 î.Hr. Biblioteca era rectangulară cu dimensiunile 120m/80m și înconjurată de 100 de coloane.

Lângă acest monument se află Orologiul, ridicat de un astronom siriac în secolul 2 î.Hr.

Fig. 13 – Biblioteca lui Hadrian

Excursii în apropiere de Atena

Capul Sunion – Templul lui Poseidon

Aflat la 67 km N-E de Atena, este cel mai sudic țărm al Aticii, scăldat de apele Marii Egee unde se sfârșește în mod splendid peninsula.

Templul dedicat lui Poseidon se înalță aici, acesta fiind reconstruit de Pericle dupa distrugerea aproape totală din anul 480 î. Hr. (datorată perșilor).

Fig. 14- Templul lui Poseidom

Sanctuarul lui Artemis din Brauron (Vravrona)

Se află la 38 km de Atena, fiind dedicat zeiței castității și vânătorii, Artemis.Legenda spune că sanctuarul a fost întemeiat de Ifigenia, fiica regelui Agamemnon, după revenirea din Crimeea, unde fugise de teama că tatăl ei dorea să o sacrifice. Sanctuarul era faimos pentru Arkteia, un ritual prin care tinerele fete din familiile ateniene partivcipau la diverse rituale in templu, pentru a o imbuna pe zeita Artemis.

Fig. 15 – Sanctuarul lui Artemis

Oracolul din Delfi

Se înalță într-un amfiteatru natural din Munții Parnas, iar legenda spune că Delfi este centrul pământului.Sanctuarul se află la o înălțime de 600m, sub stânci, lângă valea râului Pleistos.

Fig. 16 – Oracolul din Delfi

Cuprinde Agora- la intrare, Templul lui Apollo – chiar în centru, un teatru, un stadion, un izvor sacru, mici temple – trezorerii, unde se depuneau bogate ofrande precum și alte monumente. Mulți consideră că Delfi este, după Acropola ateniană, al doilea loc de mare atracție turistică din Grecia.

În peninsula Pelopones

Se poate face un tur de o zi al Peloponesului, vizitându-se Corintul, Micene, Naflio, și Teatrul din Epidaur;

Eventual într-un circuit mai lung se poate vizita și Olimpia și Patras și alte obiective interesante.

Corintul

Corintul se află la 74km de capitala țării elene. Construirea unei căi pe apă, care să lege Golful Corintic de Golful Saronic, economisind multe zile de navigație în jurul Peninsulei Pelopones, i-a preocupat pe greci încă din antichitate.

Deși ideea îndreptării rutei dintre cele 2 golfuri exista încă de pe vremea împăratului Nero, ea s-a concretizat abia în 1893 când o companie franceză a săpat în linie dreaptă Canalul Corint lung de 6 km și lat de 23m, apa având o adâncime de 8 metri.

Fig. 17 – Canalul Corint

Deși prin acest canal nu pot trece vapoare mari, totuși acesta ramâne foarte solicitat în zilele noastre. În apropiere se află Cetatea Corint unde legenda spune că a domnit regele Sisif, pedepsit de Zeus, pentru faptul că dezvăluise răpirea Aeginei.

Corintul Antic datează din secolul 1 d. Hr. iar situl arheologic se află la 4 km de orașul modern. Aici, pe locul fostei agora, se poate vedea tribuna unde a fost judecat Sfântul Apostol Pavel. Se spune că în epistolele sale către corinteni criticase viața lipsită de moralitate a locuitorilor orașului.

Fig.

Templul lui Apollo

Tot în Corintul antic se află și Templul lui Apollo având coloane dorice groase, atestându-i vechimea. Coloanele sunt monolitice, particularitate arhitecturală destul de rar întâlnită în antichitate.

Muzeul expune vestigii descoperite în zona sitului, încluzând vasele din secolele 6-7 î. Hr. cu animale fantastice ce au adus renume Corintului.

Fig. 18 – Templul lui Apollo

Acrocorintul

Importanta fortareață medievală, se află la 4 km deasupra cetății principale, unde se poate urca pe versantul vestic al colinei dinspre orașul de jos.

Are trei porți: turcească, francă și bizantină. Era o cetate rezistentă atacurilor deoarece un izvor o alimenta cu apă. Fortăreața aflată în ruine în zilele noastre, este înconjurată cu ziduri de 5 km.

Fig. 19 – Acrocorintul

În Grecia, singurul loc unde se practica prostituția sacră era Acrocorintul. Prostituatele, despre care se spunea că își îndeplinesc o îndatorire religioasă, erau considerate ca făcând parte din personalul templului, căruia îi reveneau banii acumulați.

Corintul era un oraș bogat datorită poziției strategice care unea Peloponesul cu Grecia continentală și mai ales mulțumită celor două porturi, unul la Marea Egee și celălalt la Marea Ionică. Trebuie menționat puternicul cutremur de pământ în anul 521 d. Hr. ce aproape a distrus Corintul.

Micene – Cetatea legendarului rege Agamemnon

Acropoli se află la sud de Corint. Impunătoare, este situată pe o colină pietroasă, care domină împrejurimile, aflată între 2 prăpastii.

Era un complex de palate fortificate, cu o arhitectura citadină. Cetatea Micene, resedința suveranilor din dinastia Atrizilor, era de nepătruns, fiind înconjurată de ziduri cenusii, ciclopice cu o înălțime de 14m și o grosime de 5,5-7,5m. În cetate se pătrunde prin Poarta cu Lei situată în partea de vest a Acropolisului.

Mormântul lui Agamemnon este cel mai important dintre morminte, fiind construit cu 108 ani anterior războiului troian. Mai poartă și denumirea, dată de Pausanis, de Tezaurul lui Atreu, pentru că ar putea aparține regelui Atreu, tatăl lui Agamemnon.

Fig. 20 – Tezaurul lui Atreu

Naflio – cel mai elegant oraș din Grecia

Renumit prin arhitectura sa omogenă, trotuarele de marmură și castelele sale, Naflio se află la 60km de Corint și 30km de Epidaur. Orașul este caracterizat și de străzi înguste, case vechi și frumoase, grădini dar și de livezile de portocali.

Obiectivele de interes turistic sunt:

– fortăreața înălțată de greci, Acronaflia, este cea mai veche regiune a orașului.

Fig. 21 – Acronaflia

– citadela venețiană Palamidi în sudul orașului, ce poate fi așezată pe jos, prin urcarea a 999 de trepte sau cu mașina.

Pe mica insulă Sf. Teodor, din nordul orașului, se înalță castelul venețian fortificat Burtzi. Acesta apăra singurul canal navigabil spre golf, iar portul se putea bloca folosind un masiv lanț, montat între fortăreață și oraș.

În Naflio se mai pot vizita Muzeul de Arheologie și Muzeul de Artă Populară.

Teatrul din Epidaur

Construit acum 2400 de ani, conceput de Policlet cel Tânăr, este unul din cele mai armonioase edificii antice. Teatrul în aer liber funcționează și în prezent, fiind cel mai frumos și mai bine păstrat, cu singura scenă circulară antică rămasă intactă până azi.

Fig. 22 – Teatrul lui Epidaur

Teatrul este renumit pentru acustica sa perfectă, amfiteatrul fiind plin cu 14.000 de spectatori atunci când au loc spectacole deosebite.

Templul lui Zeus, Olimpia

Olimpia este aflată în partea vestică a Palaponesului la circa 300 km de Atena. Templul lui Zeus a fost construit în secolul al V-lea i.Hr. și adăpostea monumentala statuie stăpânului suprem al zeilor, din aur si fildes, aceasta fiind una dintre cele 7 minuni ale lumii antice. A fost distrus datorită unui cutremur în secolul 6 d.Hr., pâstrându-se doar bazele coloanelor și fragmente disparate.

Fig. 23 – Templul lui Zeus

Între Atena si Salonic

Volos

Cel mai vechi port, al treilea ca mărime al Greciei, situat la jumătatea distanței dintre Atena și Salonic, în Golful Pagasetic, la baza Muntelui Pelion.

În trecut populația sa era de 5.000 de locuitori, toți locuind în interiorul zidurilor. Noul port a fost construit în 1893 și astăzi populația sa se ridică la 120.000 locuitori. În oraș poate fi vizitat un Muzeu de Arheologie.

Fig. 24 – Portul Volos

Conform legendei, Muntele Pelion era resedința de vară a celor 12 zei din Olimp și teritoriul legendar al Centaurilor. Tot aici argonauții au construit corabia Argo utilizată de Iason în cautarea lânii de aur.

Portul se află la doar 2 ore de Stâncile Sfinte ale Meteorei, unde se află numeroase mânăstiri.

Meteora – Stâncile Sfinte

Aflată în inima Greciei Centrale, în marginea de N-V a Câmpiei Tesaliei nu departe de Munții Pândului, lângă orășelul Kalambaka. Stâncile impunătoare reprezintă un fenomen geologic unic în lume. Pe aceste stânci fără vegetație s-a infiripat viața monahală încă din secolul al IX-lea, iar primele schituri datează de 1 mileniu. În secolul al XV-lea numărul mânăstirilor atingea 24, dar astăzi mai sunt locuite doar 6 dintre ele, dintre care 5 de călugări și una de maici.

Cele mai cunoscute mânăstiri sunt: Mânăstirea Marea Meteora, Varlaam, Sfântului Ștefan, Sfintei Treimi, Sfântului Nicolae Anapafsa și Roussanou / Rusanu.

Mânăstirea Marea Meteora

Pe platoul celei mai înalte dintre stâncile Meteore, cu altitudinea de 613m, se află mânăstirea cea mai reprezentativă din tot ansamblul, cunoscută sub numele de Marea Meteora, cu hramul Schimbarea la Fața. Fondatorul acestei mânăstiri a fost Sfântul Atanasie Meteoritul, venit aici din Muntele Athos. Este cea mai veche biserică din toată zona Meteorei, ea fiind bine întreținută și restaurată în ziua de azi.

Fig. 25 – Marea Meteora

Mânăstirea Sfântul Ștefan

Este cea mai veche așezare monahală de pe Muntele Meteora find fondată în anul 1192 de către sihastrul Ieremia.

Din anul 1961 mănăstirea a fost transformată în chinovie de calugarite. Muzeul mânăstirii adăpostește numeroase și prețioase obiecte de cult.Aici poate fi văzut un codex bizantin din anul 1404.

Fig. 26 – Manastirea Sf. Stefan

Mânăstirea Sfintei Treimi

Se înalță deasupra unei mari stânci singuratice foarte abrupte. A fost fondată în anul 1438 de sihastrul Dometie. Biserica a fost zidită în anul 1476, iar fresca interioară datează din anul 1741.

Accesul la această mânăstire (asemeni altora) se făcea pe scara de funie sau cu plasa trasă cu un sistem de roata cu tambur si scripete.

Fig. 27 – Manastirea Sf. Treimi

Mânăstirea Varlaam

Numele mânăstirii vine de la fondatorul ei Cuviosul Varlaam, care a sihăstrit singur pe vârful acestei stânci uriașe în jurul anului 1350. În anul 1518 doi frați din Ianina, Nectarie și Teofan, din familie de conducători ai Epirului, s-au călugarit aici și au zidit pe vechile ruine o mică biserică cu hramul Sfinții Trei Ierarhi.

Puțin mai târziu au zidit o măreață biserică închinată tuturor Sfintilor.

Mânăstirea Rusanu

Numită după numele fondatorului ei, se înalță pe o stâncă îngustă, aflată în vecinătatea uneia dintre cele mai falnice meteore. Este înconjurată de abis de jur-imprejur. Un culoar de beton și un pod suspendat duc turistul pe creștetul stâncii complet izolate.

Prima așezare monahală datează din secolul al XV-lea, când câțiva sihastrii se nevoiau aici, primind hrana de jos cu funia. În anul 1545 doi călugări macedoneni, frații Maxim și Ioasaf, au transformat mica sihăstrie în mânăstire, zidind din piatră actuala biserică, cu hramul Schimbarea la Față. Fresca a fost lucrată în anul 1561.

Majoritatea manuscriselor și documentelor acestei mânăstiri sunt păstrate la Biblioteca Națională din Atena.

Toate aceste mânăstiri sunt puternic asaltate de turiști în fiecare an, astfel că mulți călugări iubitori de liniște au părăsit Meteorele și s-au retras în Muntele Athos unde accesul vizitatorilor este mai greu și mai restrâns.

Prin Macedonia – in Nordul Greciei

Salonic – capitala Macedoniei

Este al doilea mare oraș al Greciei, port la Marea Egee, așezat în Golful Termaic, cu o populație de peste 1 milion de locuitori. Găzduiește conducerile unor instituții europene și internaționale, precum Agenția de Reconstruție Europeană. A fost Capitala Culturală a Europei în 1997.

Este un modern centru industrial, comercial, turistic, cultural și de comunicații din sud-estul Europei, dar și capitala regiuni administrative a Macedoniei Centrale.

Față de Atena are în plus vestigii (mozaicuri de aur) care amintesc de strălucirea Bizanțului. Este considerat al doilea mare oraș bizantin după Constantinopol, remarcabil prin valorile artistice păstrate: 57 de biserici și 40 de mânăstiri și dependințe.

În Salonic a fost adus pentru prima oară suflul creștinismului de către Sfântul Apostol Pavel în anul 50 d.Hr., iar apoi în anul 300d.Hr. a fost ales reședință de către împăratul roman Galeriu. Tot aici, ofițerul roman Dimitros a fost martirizat, devenind apoi Sfântul Dumitru, protectorul orașului. Aici s-a născut Mustafa Kemal Atatürk, fondatorul Republicii Turce.

Din punct de vedere cultural, atrage prin:

– Festivalul “Dimitria”, unul din cele mai importante evenimente din calendarul orașului

– Festivalul Internațional de Film, care atrage numeroși cinefili, precum și comunitatea cinematografică internațională

Turismul este primordial pentru Salonic, peste tot putând fi găsite, taverne, cafenele unde se degustă și ouzo, restaurante (cele de pe plajă fiind faimoase) și hoteluri, obișnuite sau de lux, localuri unde se ascultă buzuki, rotiserii. “Salonicul este leagănul cântecelor populare ascultate în localuri”.

Orașul de sus este plin de poezie și frumusețe. Cetatea Bizantină are ziduri puternice, din cărămidă masivă dominând de la înălțime orașul. Este maiestuoasă cu forturi cilindrice sau paralelipipedice. Cartierul Turcesc din spatele zidului are străduțe înguste și scurte, ca niște coridoare. Din fața zidului, de pe colina Furchestra, se poate observa orașul așezat în amfiteatru. Drumul spre faleză cuprinde de la case mici sau mari, la bizerici bizantine, Arcul de Triumf, Vestigiile Romane sau Farurile din port, toate amintind de epocile de glorie ale Salonicului. Via Egnatia, cea mai importantă arteră, există de pe vremea imperiului roman, când lega peninsula italică de Constantinopol, trecând pe sub Arcul lui Galeriu.

Situri arheologice

– Palatul lui Galeriu (din anul 300) se înalță în Piața Navarinou.

– Agora romană și teatrul: ruinele lor sunt vizibile în actuala piață Dikastirion.

– Termele romane – vestigiile sale conservate se află în nordul bizericii Sf. Dumitru.

Monumente și biserici

– Turnul Alb este cel mai cunoscut monument al Salonicului, fiind simbol al orașului. Are o arhitectură impresionantă și a fost probabil ridicat în secolul XV de venețieni, pentru apărarea cetății. Pe vremea turcilor a fost folosit ca închisoare. Este înconjurat de alte clădiri importante, precum Teatrul de Stat și Teatrul Național. În apropiere se află o statuie a lui Alexandru cel Mare.

Fig. 28 – Turnul Alb, Salonic

– Arcul lui Galeriu reprezintă principala moștenire a guvernării romane. A fost ridicat în preajma anului 305, în centrul cetății pentru a celebra victoria viceîmpăratului Galeriu, al lui Cezar, asupra perșilor, din anul 297. Este împodobit cu basoreliefuri înfățișând scene de luptă.

– Rotunda – Biserica Sf Gheorghe – aflată în nordul Arcului lui Galeriu, a fost construită tot de acesta, pentru a îi servi de mausoleu, deși acest lucru nu s-a întamplat apoi.

– Zidurile de apărare ale Cetății – au fost construite în timpul regelui Teodosie cel Mare și înconjoară tot orașul.

– Catedrala bizantină Sfântul Dumitru – a fost construită pe locul termelor romane (ale căror vestigii sunt vizibile pe latura nordică) și este ornată cu mozaicuri, datând din secolul al V-lea. În cadrul acesteia merită vizitat Muzeul din criptă.

– Biserica bizantină Sfânta Sofia – datează din secolul al VIII-lea și pare inspirată după Catedrala cu același nume din Constantinopol, având dimendiuni mai reduse.

– Biserica Fecioarei și Mânăstirea Latomou – sunt mari edificii paleocreștine, datând din secolul al V-lea.

– Muzeul de Arheologie – expune cronologic sculpturi, mozaicuri, bijuterii, sticlărie, din timpuri străvechi, din antichitate, până în perioada romană, reprezentative pentru arta din Macedonia și Tesalia. Deosebit de valoros aici este Tezaurul de la Vergina.

– Alte locuri de vizitat: Muzeul de Folclor și Etnologie; Muzeul Luptei Macedonene; Pinoteca ( Salonicul găzduiește anual Expoziția Internațională).

Halkidiki

Peninsula Halkidiki (cunoscută și sub numele de Chalkidiki), este scăldată de apele Mării Egee, fiind cea mai frumoasă zonă din Nordul Greciei. Se află în partea de sud a Orașului Thessaloniki.

Pădurile, plajele cu nisipul fin, golfulețele ascunse, orașele istorice și satele pitorești reprezintă atracțiile principale.

Sezonul pentru plajă și baie începe de obicei în a doua jumătate a lunii mai și se încheie la începutul lunii octombrie.

Locuri de vizitat:

– Stagira, zonă antică în care s-au păstrat numeroase rămășite arhitecturale, adăpostește și Statuia lui Aristotel, cunoscut filosof al Greciei Antice. Orașul se învecinează cu zona autonomă a Muntelui Athos.

Fig. 29 – Statuia lui Aristotel

– Akanthos – este cel mai important oraș port antic din Nordul regiunii, fiind fondat pe la mijlocul seculului al VII-lea î.Hr. S-au păstrat aici părți din zidul antic, dar și o impresionantă parte a acropolisului și a unor clădiri din vremuri de demult.

– Nea Roda, situată între Ierissos și Ouranoupolis, este un sat aflat la țărmul mării, oferind o vedere frumoasă asupra Golfului Akinthos. Oferă atât plajă și sporturi de apă, cât și excursii către Muntele Athos și monumente arheologice.

Peninsula este compusă din trei părți ce pătrund în Marea Egee precum “tridentul” mitic al Zeului Poseidon:

– Kassandra – este cel mai vestic braț, fiind și cel mai apropiat de orașul Thessaloniki; este cel mai popular și cel mai locuit. Este recunoscut pentru plajele sale și pădurile întinse. Aici sunt multe hoteluri, taverne, discuteci, baruri și facilități pentru practicarea de sporturi nautice.

– Sithonia – este brațul din partea centrală, având numele fiului lui Poseidon, fiind o îmbinare de vechi și nou, de mare și pământ. Există numeroase hoteluri, baruri și restaurante aici. În cadrul unui tur, pot fi observate golfuri singuratice, plantații de măslini, pășuni și păduri, sate tradiționale de pescari, dar și elemente de arhitectură impresionante (case, biserici). În mintea turistului ce vizitează în amănunt această locație, vor rămâne cu siguranță arhitectura folk a caselor din Ormylia, plajele înconjurate de păduri de pin din Nikiti și Metamorphossi sau văile strâmte și grădinile cu flori din Agios Nikolas.

Athos – este cel de-al treilea braț, locuit în exclusivitate de călugări. De aceea, este acoperit de întinse păduri de pin.

Sfântul Munte Athos

Este o republică monastică cu regim administrativ autonom în cadrul Greciei, având capitala la Careia. Portul de acces este Dafne. Aici există douăzeci de mânăstiri mari, zise împărătești, cu drepturi egale, care conduc tot muntele.

Așezarea geografică

Muntele Athos este o mică peninsulă de aproximativ 350 km pătrați în nordul Marii Egee și aparține teritorial de Grecia de Nord, cu capitala la Salonic. Peninsula atonită are o lungime de circa 30 km și lățimea medie de 12 km. De-a lungul ei, peninsula este străbătută de o culme muntoasă ce se termină cu impunătorul vârf al Athosului, înalt de 2030 metri.

Istoric

Muntele Athos, sau Athon, după niște vechi tradiții întunecate ar veni de la Athos, un supranume dat zeului Joe (Jupiter) care avea un templu pe unul din vârfurile muntelui.

Printre celelalte temple de pe Athos, pe unul din vârfurile cele mai înalte, era zidit templul zeului Apolon, care le întrecea pe toate ca mărime, înălțime și artă.

În zilele senine, idolul se vedea de la Constantinopol și era adorat cu însuflețire. În timpurile vechi, Athosul era tot atât de renumit ca și Olimpul, faimosul munte, pe înălțimea căruia sălășluiau zeii mitologiei antice.

De la poalele Athosului și până la cele ale Olimpului se întinde ca o pânză albastră, frumoasa mare Egee, semănată cu o mulțime de insule, a căror legende sunt cunoscute de toate popoarele. Athonul însusi, nu de puține ori a slujit de sălaș zeilor din Olimp. O legendă spune, că vreme îndelungată a petrecut aici și Junona(zeița romană identificată cu Hera la greci).

Muntele Athos, pe atunci era locuit de păgâni. Pe teritoriul acestuia se aflau 5 cetăți: Dion, Olofiscus, Acroaton, Zissus și Cleone. Locuitorii acestor cetăți, ca și cei de prin insulele din apropiere, au adus multe jertfe sângeroase zeităților de pe munte, și în special lui Apolon cel de pe vârful Athonului.

Lumea dornică să cunoască viitorul venea de prin toate părțile, spre a-l consulta și toți primeau de la dânsul răspunsuri potrivite, dar firește mincinoase, ca toate răspunsurile oracolelor păgâne.

După poemele lui Homer, pe lângă Athon, ar fi trecut flota viteazului între viteji, Achile, fiul lui Pele, regele Tesaliei, când împreună cu Agamenon, și înteleptul Ulise, au pornit război împotriva Troiei, faimoasa cetate ale cărei ruine se văd si astăzi, pe coastele Asiei Mici.

Începuturile vieții monahale în Athos se consideră că sunt din timpul Sf. Împărat Constantin cel Mare (330-337) și al împăratului Teodosie cel Mic (408-450).

Timp de cinci secole monahismul atonit s-a dezvoltat în mici sihastrii, primele așezări monahale fiind considerate Vatopedu și Xeropotamu. Viața de obște a fost introdusă de Cuviosul Atanasie Atonitul, care a întemeiat în 963 Mânăstirea Lavra. Tot în această perioadă, Cuviosul Pavel Atonitul a întemeiat Mânăstirea Sf. Pavel. Celelalte mânăstiri au fost întemeiate după modelul Lavrei până prin sec. XIV. Perioada de înflorire a monahismului de aici a fost între anii 963 si 1453, când Athosul se afla sub directa supraveghere și întreținere a împăraților bizantini.

După căderea Constantinopolului, Muntele Athos a stat cinci sute de ani sub stăpânire otomană. În această perioadă, grija întreținerii Athosului a trecut aproape în întregime pe seama celor două țări române – Moldova și Țara Românească. Domnii români trimiteau sub forma de danii anuale în bani (mertic), sumele necesare plății birului către turci (pentru a-și asigura un oarecare statut de libertate), de asemenea pentru întreținere și reparații. Se păstrează până azi numeroase documente românești de danie în tezaurul fiecărei mânăstiri atonite.

După secularizarea averilor mânăstirești (1863), ajutoarele românești au încetat. În 1912 Athosul a intrat sub tutela și administrația Greciei, iar în 1926 este declarat republică monahală ortodoxă autonomă în cadrul Greciei. Jurisdicțional și spiritual a depins și depinde de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, care aprobă orice numiri și schimbări de stareți și supraveghează viața duhovnicească.

Organizarea administrativă

Muntele Athos se conduce după un Regulament Monastic elaborat de Comunitatea celor 20 de stareți (conducerea supremă numită Chinotita) și recunoscut de Patriarhia Ecumenică și de guvernul de la Atena. Regulamentul stabilește regulile de viețuire, drepturile și datoriile mânăstirilor și călugarilor, precum și condițiile de vizitare a Muntelui. În acest regulament se prevede interzicerea intrării femeilor pe teritoriul Sf. Munte, lucru respectat dealtfel de la începuturile monahismului aici. Dintre cele 20 de manastiri, 17 sunt grecești, una rusească, una sârbă și una bulgară. Românii, care au facut cele mai multe donații în Athos, nu au o mânăstire a lor, ci doar două schituri: Prodromul și Lacu. Alegerea membrilor Chinotitei (legislativului) și a Epistasei (executivului) se face în Biserica Protaton din Careia. Hramul bisericii este Adormirea Maicii Domnului. Ctitorul ei de la început a fost împăratul Constantin cel Mare (324-337). În 361 , a fost arsă, iar apoi a fost rezidită de către împărați bizantini.

În vechime i-a fost închinată Mânăstirea Cotroceni din București și Sfinții 3 Ierarhi din Iași. Biblioteca Careei este veche și foarte bogată. Aici se află arhiva antichitătii și actele secrete ale mânăstirii pe care călugării le păstrează cu mare grijă nearătându-le la nimeni. În timpul războiului mondial (1914-918), englezii au silit călugării să le arate aceste acte, pe care le-au fotografiat si apoi le-au înapoiat.

Guvernul grec are numit un guvernator pe teritoriul peninsulei recunoscut de Chinotita. El are la dispoziție un număr de polițiști și un pluton de militari.

Ajutoare românești pentru Athos

Ajutoarele românești au fost atât de importante încât depășesc orice alte ajutoare slave sau chiar bizantine. Între 1515-1520, Neagoe Basarab a rezidit din temelii Mânăstirea Dionisiu și a donar sume mari de bani pentru refacerea Mânăstirii Cutlumus. Mai târziu, Matei Basarab și Sf. Constantin Brâncoveanu i-au urmat exemplul. În Moldova, Alexandru cel Bun în 1429 a înzestrat Mânăstirea Zografu cu moșia Capriana.

Cel mai mare ctitor al mânăstirilor din Athos a rămas însă Sf. Stefan cel Mare, care a rezidit aproape din temelii Mânăstirea Zografu (1466-1502) și Mânăstirea Grigoriu (1500-1502). Mai apoi Petru Rareș a refăcut integral Mânăstirea Caracalu (1534-1535), iar Alexandru Lăpușneanu a rezidit în întregime biserica și parțial incinta Mânăstirii Dochiaru (1552-1568). În 1570, Ruxandra Doamna, soția lui Alexandru Lăpușneanu, a plătit bir către turci pentru întreg Athosul.

Dintre Mânăstirile de pe Muntele Athos enumerăm: Mânăstirea Constamonitu (hramul Sf. Arhidiacon Stefan), Mânăstirea Dochiaru (hramul Sfântul Ierarh Nicolae), Mânăstirea Xenofont (hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe), Mânăstirea Pantelemon (hramul Sfântul Mare Mucenic Pantelemon), Mânăstirea Dionisiu (hramul Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul), Mânăstirea Xeropotamu, Mânăstirea Simonpetra, Mânăstirea Grigoriu, Mânăstirea Sfântul Pavel, Mânăstirea Marea Lavra, Schitul românesc Prodrom (aparținând de Marea Lavra), Mânăstirea Caracalu, Mânăstirea Iviru, Mânăstirea Stavronikita, Mânăstirea Pantocrator, Mânăstirea Vatopedu, Mânăstirea Hilandaru, Mânăstirea Zografu, Mânăstirea Esfigmenu.

3.2.3. Grecia insulară

Insulele grecești se află azi, poate mai mult ca oricând, la mare preț în Elada. Cu peste 2000 de insule răspândite în cele două mări din nordul Mediteranei – marea Egee și marea Ionică, Grecia este practic destinația tuturor destinațiilor exotice. Și asta pentru că ostroavele cu pricina, de mai mici sau mai mari dimensiuni (culminând cu Creta, aproape cu un statut de stat în stat), i-au mai învățat un lucru pe grecii: să facă turism chiar și pe-acolo pe unde, la prima vedere, s-ar ajunge mai greu. Căci marele atu al oricărui petic de uscat de pe întinderea acestor ape – apropiindu-se de coasta Albaniei sau de cea a Turciei, sau, așa cum se întâmplă cu Creta, de pe care, în zilele prielnice, s-ar întrezări și coasta nordică a Africii – este varietatea. Această țară a zeilor rămâne un reper important pentru turismul mondial, dar mai ales pentru cel european. Vestigii ale lumii antice, locuri retrase și peisaje cuceritoare, departe de agitația continentală, folclor și tradiții aparte sau locuri în care să poată fi practicate sporturile nautice sunt cel puțin patru dintre obiectivele de vacanță pe care le-ați putea atinge, alegând să vă petreceți concediul într-una dintre insulele Greciei.

Grecia insulară le are pe toate – pornind de la Creta, Santorini și Rhodos – insule populare, cosmopolite, moderne și cvasidiversificate până la Naxos sau Zakyntos – oaze ale naturii, relaxării și tăcerii.

Destinațiile insulare ale Greciei s-au dezvoltat din punct de vedere turistic în mod diferit: există oaze special dedicate tinerilor, în care muzica și voia bună rămân în atmosfera până în orele târzii ale dimineții sau oaze ale relaxării, culturii și arheologiei.

Chiar și așa însă, secretul unei vacanțe reușite nu stă numai în locația aleasă sau în serviciile cu standarde înalte – contează și disponibilitatea fiecăruia de a face primul pas cu zâmbetul pe buze, de a accepta cu plăcere o altă cultură, o altă percepție, un alt stil de viață.

Aproape toate insulele Greciei (cele dezvoltate din punct de vedere turistic) au extrem de multe centre de închiriat mașini sau scutere. Dacă turistul se va caza la un hotel de trei, patru sau cinci stele, chestiunea este mult simplificată – la recepție sau în holul hotelului sunt astfel de birouri unde poate cere o anumită mașină care să îl aștepte la scară. Serviciul rent a car din Grecia este extrem de răspândit. Prin mai toate stațiunile fie ele în partea continentală, sau în cea insulară, se pot găsi, din sută în sută de metri, astfel de birouri. Prețurile nu sunt mari, mai ales dacă se închiriază pentru o perioadă mai mare de timp. Prețul benzinei este comparativ cu cel din restul Europei, fiind de aproximativ 1 euro pe litru.

În cele ce urmează vor fi prezentate câteva insule renumite pentru turiștii internaționali datorită peisajelor naturale oferite, a surselor de distracție puse la dispoziție, a vestigiilor arheologice ce pot fi explorate, dar și fenomenelor culturale prezente de-a lungul anului.

Insulele din Golful Saronic (cele mai accesibile)

În insulele grecești se poate ajunge din portul Pireu sau din Zea Marina.

Insula Salamina (Salamis) este cea mai mare insulă din golful Saronic și cea mai aproape de Attica. Este situată în partea nordică a golfului Saronic și se învecineaza la nord-vest cu insula Pachi și la est cu portul Pireu. Această parte a mării mai poartă denumirea de golful Elefsina. Lungimea liniei de coastă a insulei este de 104 km, iar suprafața sa atinge 95 km.

Fig.30 – Imagine din Insula Salamina

Cea mai înaltă colină este Mavrovouni – 365 m deasupra nivelului mării. Capitala insulei este chiar orașul cu același nume. Este celebră pentru victoria flotei ateniene contra perșilor, din anul 480 î. Hr. Oracolul din Delfi a prezis atunci că Atena va fi salvată de “ziduri de lemn”, care erau tocmai navele de lemn ale grecilor.

Insula Spetses, denumită și “Pinul”, este cea mai sudică și îndepărtată insulă din Golful Saronic. Vechiul său nume era ‘Pityoussa’ (plantată cu pini) din cauza numeroșilor pini care mai dau și azi o notă originală insulei. Numele actual al insulei este o derivare de la ‘Isola de Spezzie’ (Insula Parfumată), nume dat de venețieni datorită parfumului multitudinii de plante care cresc în munții din insula.

Fig. 31 – Insula Spetses

Insula Poros este una dintre cele mai mari insule ale Cicladelor și una dintre cele mai frumoase insule grecești, situată la o ora distanță de Portul Piraeus din Atena. Capitala se află în orasul Poros , un orășel cochet, fiind o adevărată colonie veche minoică. Capitala acestei insule este localizată mai în sud, fiind un oraș activ ce acoperă micul vulcan Sferia, iar țărmul este de aproape

Fig. 32 – Insula Poros

doi km. Atracțiile insulei sunt: Grota Nymfelor, Ruinele unui templu al lui Asclepios, Muzeul Arheologic (se găsește în Piața Korizi) și Biserica Agios Deorgios cu fresce superbe pictate de Constantine Parthenis.

Insula Eghina a fost capitala Greciei moderne pentru câteva luni, după Războiul de Independență (1821). Este o insulă predominant muntoasă, vârful Oros fiind vizibil de pe Acropole în unele zile senine. Insula are golfuri ideale pentru înot. Se află la 25 km de Atena fiind renumită pentru ceramica produsă aici, dar și pentru satele pitorești de pescari. Orașul Eghina este principala localitate a insulei, iar punctele de atracție sunt Mânăstirea Sf. Nectarie și Templul Afaia (dedicat zeiței Artemis din Creta, fiind un templu doric, între cele mai impresionante din cele antice).

Insula Hydra – sub numele ei grecesc Ydra – este cea mai frumoasă a Golfului Saronic. Aflată la o foarte mică distanță de Piraeus, această oază exclusivistă reprezintă una dintre escapadele preferate de atenienii boemi. Este una dintre puținele insule grecești care a reușit să evite modernizarea excesivă, păstrându-și un aer tradițional.

Fig. 33 – Insula Hydra

Orașul este construit în amfiteatru, plajele sunt generoase, iar portul cu același nume reprezintă unul dintre cele mai frumoase puncte de atracție ale insulei. Hydra se mândrește și cu aerul curat, căci accesul autovehiculelor pe insulă este total interzis.

Insula Creta

Este regiunea cea mai sudică și cea de-a cincea insulă ca mărime din Europa. Creta, cu o suprafață de 8400 km², măsoară de la est la vest 250 km. Este cea mai mare insulă a Greciei și separă Marea Egee de Marea Libiană, marcând granita dintre Europa si Africa.

Farmecul și atracția magică a insulei este sporită de ospitalitatea, căldura locuitorilor și de apa limpede a mării. Aglomerația nu lipsește, dar infrastructura turistică este una dintre cele mai dezvoltate din Grecia insulară – acest lucru fiind în avantajul celor cu un buget mic sau mediu. Accesibilă, cosmopolită în unele zone, dar încă tradiționalistă în altele, modernă dar și culturală, liniștită dar și extrem de agitată, Creta reprezintă amalagamul nuanțelor grecești. În funcție de stațiunea (sau chiar de hotelul) în care turistul alege să meargă, sejurul poate să fie ori extrem de dinamic ori extrem de liniștit.

Obiective turistice

Palatul lui Minos, din Knossos aflat la 5 km de capitala insulei, Heraklion – între ale cărui ruine labirintice ar fi trăit Minotaurul, învins de Heracle, (personaje din mitologia greacă). Este cel mai important edificiu din epoca minoică. Se întindea pe o suprafață de 22.000m2, într-o vale ascunsă privirilor. Planul complex cu 1500 de săli și culoare i-a atras denumirea de Labirint.

Fig. 34 – Palatul minoic din Knossos

Muzeul Arheologic situat în capitala Heraklion – este excelent pentru o incursiune în istoria insulei și a țării. Aici se regăsește cea mai mare colecție de obiecte sau materiale aparținând civilizației minoane (se remarcă Zeul Șarpe din Knossos sau Discul Phaestos – având inscripții încă nedescifrate).

Fortăreața venețiană Koules aflată în oraș a fost construită între 1523-1540. În prezent, pastrează arhitectura venețiană originală și impresionează atât prin dimensiunea și stilul exteriorului, cât și prin detaliile interioarelor.

Zidurile Venețiene și Mormântul lui Nikos  Kazantzakis – aceste ziduri mărețe făceau parte cândva din orașul fortăreață Candia. Mormântul lui Nikos Kazantzakis (autorul memorabilului “Zorba Grecul”) este amplasat în Bastionul Martinengo.

Peștera Dikteon este locul în care s-ar fi născut Zeus și a fost un important obiectiv cultural și religios în Grecia Antică.

Alte obiective turistice:

– Malia, Gournia – ambele tot în Heraklion;

– Parcul National “Samaria Gorge”– întins pe mai mult de 16 km2, în zona sudică a insulei;

– Agia Irini Gorge și Loutro, Creta – cunoscute locuri de promenadă;

– Platoul Lassithi, Creta – cu faimoase mori de vânt, construite de venețieni în anul 1464.

– Muzeul de Istorie – conține obiecte datând de la începutul creștinătății, dar și costume tradiționale și articole de artizanat. Aici sunt expuse și lucrari semnate El Greco.

– Muzeul de Arheologie – ce cuprinde o impresionantă colecție de artefacte grecești. Cea mai importantă piesă a muzeului cretan este Zeița din Myrtos.

– Fortareața Venețiană, Rethymnon – construită în sec al XVI- lea, putea rezista asediului celor mai puternice tunuri din acele timpuri. Se pot vizita o moschee parțial restaurată și o capela ortodoxă.

– Muzeul de Istorie și Artă, Rethymnon – localizat într-o clădire cu arhitectură venețiană, prezintă piese de ceramică, textile, bijuterii, artefacte ce reflecta modul de viață a cretanilor.

Insulele Ciclade

Sunt situate în partea centrală și de sud a mării Egee și sunt fără îndoială cele mai renumite și mai vizitate. În total sunt 39 de insule, dintre care 24 sunt locuite. Sunt faimoase pentru exotismul peisajelor și frumusețea arhitecturală specifică. Nu sunt de uitat nici numeroasele vestigii istorice ce pot fi întâlnite aici. Datorită afluenței mari de turiști specifică acestui grup de insule aici se găsesc numeroase hoteluri de lux, ce oferă panorame incredibile asupra Mării Egee. Printre cele mai faimoase insule amintim: Santorini, Mykonos, Naxos, Paros.

Santorini

Se crede că a rămas din legendara Atlantidă, este cea mai sudică a Arhipelagului Cicladelor, din Marea Egee. A fost cotată ani de-a rândul drept una dintre cele mai bune destinații turistice ale Europei, și chiar ale lumii. Santorini este o insulă cu peisaje superbe, iar romantismul plajelor sale îi aduce an de an mai mulți vizitatori.

Fig. 35 – Insula Santorini

Deși se face referire la Santorini ca la o singură insulă, în realitate este un complex de 5 insule. Numele istoric al insulei este Thera (Thira). Orașul antic Akrotiri este cel mai important sit arheologic al insulei, fiind considerat Pompeiul preistoric din Egee. Se pot efectua excursii de o zi în insulă, cu vaporul, incluzând vizitarea vulcanului și de asemenea se poate face baie în ape termale vulcanice.

În insula Santorini se pot admira unele din cele mai spectaculoase peisaje. Satele turistice sunt situate pe stânci și oferă panorame dincolo de “căldarea” produsă de vulcan, fiind foarte frumoase. Printre acestea se numără Oia, unde turiștii pot vedea unul dintre cele mai renumite apusuri de soare. Insula are, de asemenea, plaje impresionante, cu nisip negru, roșu sau alb. Fira este capitala insulei, fiind construită pe marginea unei stânci care constituie de fapt latura craterului și reprezintă cel mai important orășel turistic.

Muzee din insulă: Muzeul de Arheologie (situat în Fira, ilustrează istoria insulei); Megaron Gyzi (expune gravuri, vederi și hărți ale Insulelor Ciclade, fotografii dar și mobilă și ceramică); Muzeul de Preistorie (situat în Fira, expune capodopere ale artei preistorice); Muzeul de artă Populară (situat în Fira, adăpostit într-o peșteră săpată în 1861, expune butoaie, ustensile de făcut pantofi, o vinărie); Centrul Cultural Bellonio și biblioteca (localizat în Fira); Muzeul Maritim (situat în Oia, ilustrează istoria maritimă).

Insula Mykonos

Este una dintre insulele aristocrate ale Greciei – întelegând prin asta prețuri destul de mari, hoteluri și restaurante pretențioase, dar și clienți “cu statut”.

Mykonos este insula morilor de vânt, a petrecerilor nocturne, a sporturilor de vară și a coktailurilor colorate cu umbreluțe, pe plajă.

Fig. 36 – Insula Mykonos

Asemuită de nenumărate ori cu Ibiza, nu este o destinație potrivită pentru familii, pentru oamenii liniștiți dornici de relaxare și liniște. Viața nocturnă, nenumăratele cluburi, baruri de noapte și petrecerile de pe plajă sunt atuurile acestei destinații din Ciclade. Are peisaje superbe, faleze generoase, plaje cu nisip fin, sate și orășele cu un farmec aparte. Este însă o destinație libertină, potrivită mai degrabă a tinerilor energici fără prea multe prejudecăți.

Insula Naxos

Situată între Amorgos, Mykonos și Paros, este cea mai mare insulă a Cicladelor cu o suprafață de 400 km2, în care liniștea și relaxarea sunt omniprezente. Naxos are, după părerea unora, cele mai frumoase plaje din marea Egee. Infrastructura turistică este prezentă doar la țărm. Naxos este încărcată de situri arhelologice, muzee, monumente și o mulțime de locuri puțin cunoscute, perfecte pentru plimbări.

Unul dintre monumentele cele mai vechi din Naxos este Portara, care se găsește pe insula portuara Palatia. Aceasta poartă monumentală era intrarea în templul zeului Apollo, a cărui construcție a început în anul 530 i.Hr. Lucrarea însă nu a fost niciodată terminată, iar poarta servește ca simbol principal al orașului.

Fig. 37 – Portara –simbol al orasuluii Naxos

Insula Paros

Paros este alegerea perfectă pentru un sejur 100% tradițional grecesc.

Se întinde în vestul insulei Naxos, despărțită de aceasta printr-un canal de aproximativ 8 km lățime. Se află la circa 185 de km sud-est de portul Pireu.

Fig. 38 – Insula Paros

Chiar dacă se bucură de un renume internațional, această insulă mai puțin promovată de către agențiile de turism din țara noastră, a reușit să își păstreze nealterat caracterul specific.

Turismul modern, de masa, nu a reușit să “fure” acestei insule căsuțele sale simple, albe, vilele cu o arhitectură unică, tradițiile și spațiile verzi, încă neatinse de hotelierii prezenți pe alte insule ale Greciei. Paros este destinația perfectă pentru familii, pentru cei îndrăgostiți de surf sau windsurf, scufundări, plimbări lungi, terase liniștite și hoteluri tradiționale.

Insulele Dodecanese

Apropiate de Asia Minoră, în sudul mării Egee, acestea oferă posibilitatea vizitatorilor săi să aprofundeze puternica moștenire istorică existentă pe insulele componente. Sunt în total 12 insule Rhodos, Patmos, Kos, Calimnos, Leros, Nissiros, Astypalea, Tilos, Symi, Chalki, Karpatos, Kasos , Kastelorize. Unele dintre ele sunt foarte apropiate de țărmul Turciei.

Rodos (Rhodos)

Este un paradis al naturii, dar și al arhitecturii, având un singur defect- aglomerația, dar motivele pentru care mii de turiști se întorc aici an de an sunt evidente. Insula este cea mai mare din arhipelagul Dodecanez și a fost locuită încă din timpuri străvechi, iar castelele, aleile mozaicate, monumentele antice, muzeele și siturile arheologice sunt aici mai răspândite ca

Fig. 39 – Insula Rhodos

în orice altă insulă a Egeei. Orașul Rodos este și capitala Prefecturii Dodecanese, aflându-se în cel mai nordic punct al insulei, la numai 13 km de Turcia. A fost locuită de timpuriu, din perioada neoliticului, fiind conolizată de greci în jurul anului 1000 î. Hr. Rhodosul a excelat în artă. Cel mai renumit a fost Colosul din Rhodos, una din cele 7 minuni ale lumii antice. Înalt de 31 de metri, din bronz, construcția a durat 12 ani, fiind sculptat de Hares. Statuia îl înfățișa pe Helios, zeul grec al soarelui, în picioare, acesta străjuind în picioare, funcționând ca un far timp de 7 decenii.

Pot fi observate și monumente antice: Acropola antică a Rodosului se află în districtul Ag. Stefanos. Aici putem vedea ruinele templelor Atena Polias și Apollo Pythian. S-au păstrat doar coloanele. Un nivel mai jos se află stadionul antic, datând din secolul al II-lea î. Hr. Din zona orașului se pot contempla țărmurile turcești aflate în depărtare.

Orașul medieval, înconjurat de zidurile înălțate de cavaleri, este un adevărat muzeu, ce are multe de oferit turiștilor. Fiecare colț își are propria sa istorie. Noaptea zidurile sunt luminate. În Piața Argyrokastro se găsește una dintre cele mai vechi clădiri din orașul medieval, vechiul Arsenal al Cavalerilor, care în prezent este Muzeu de Arta Populară și Folclor.

Muzeul de Arheologie al Rodosului ce expune antichități din insule, este adăpostit în clădirea medievala unde a fost spitalul cavalerilor. Palatul Marilor Maeștri a fost construit de Cavalerii Ordinului Sf. Ioan din Ierusalim pe locul unei fortărețe bizantine, fiind distrus în mare măsură de o explozie în 1856 și apoi refăcut între 1937 – 1940. Astăzi adăpostește mobilier din secolele XVI-XVII și mozaicuri romane din Kos. Este legat de Spitalul Cavalerilor prin Calea Cavalerilor (strada Ippoton), restaurată, păstrându-și aspectul medieval.

Alte locuri de vizitat în Rodos:

– Institutul de Hidrobiologie, fiind și acvariu public, putându-se observa specii rare;

– Ialyssos, orașul antic, aflat la numai 12 km sud-vest de Rodos, fiind renumit pentru mânăstirea medievală Filerimos;

– Biserica Maicii Domnului din Castel, Biserica Sfantului Dimitrie, Biserica Sfantul Fanurie;

– stațiunea termală Kallithea, aflată la 11 km sud-est de capitala insulei;

– Valea Fluturilor, aflată lângă Kalamiona, la 26 km de Rodos, oferă vara un spectacol unic al naturii;

– Kameiros, aflat la 33 km de oraș, acesta fiind renumit pentru ruinele cetății dorice;

– Lindos, la 56 km de capitala insulei, este foarte pitoresc și are o acropolă antică, castelul fiind ridicat de cavalerii ioaniți, dar și de turci.

Rhodos are plaje largi, o bază hotelieră solidă, extrem de multe atracții istorice și culturale după cum am văzut, precum și facilități pentru practicarea tuturor sporturilor de apă.

Insula Patmos

Este insula cea mai nordică din grupul Dodecanez, de origine vulcanică și cu malurile franjurate. Această insulă a fost venerată în trecut ca fiind locul unde Sf. Ion Divinul a scris Cartea Revelațiilor, în timp ce se afla în exil.

Principalele comunități de pe insulă sunt Chora (capitala) și Skala (singurul port comercial). În 2006, Centrul Istoric Chora, mânăstirea Sf. Ioan Teologul și Peșterea Apocalipsei au fost declarate locuri de patrimoniu mondial de către Unesco.

Fig. 40 – Mânăstirea Sf. Ioan Teologul

La început insula a fost locuită de dorieni, apoi de ionieni, aici existând un sanctuar al zeiței Artemis. Istoria veche a insulei este necunoscută în prezent. La fel ca insulele vecine, Patmos a fost un loc de exil în timpuri romane.

Din 1946, toată insula este protejată ca monument antic. Achiziționarea terenurilor de către cetățeni străini și exportul obiectelor antice este interzis.

Clima este ideală pentru orice vacanță, iernile fiind blânde, iar verile însorite, dar deasemenea răcoroase datorită brizei. Singurul mod de a ajunge pe Insula Patmos este pe mare.

Insula Patmos are dimensiuni reduse, dar acesta este un avantaj pentru turiști deoarece astfel o pot explora în întregime.

Mânăstirea ce veghează asupra orașului este de o măreție nemaiîntâlnită, fiind vizibilă din orice punct al insulei.

Deasemenea turiștii au la dispoziție numeroase restaurante, baruri, cafenele și cluburi. Cluburile de noapte sunt izolate fonic ceea ce le permite sa fie deschise până în zori chiar și în timpul săptămânii. Magazinele sunt foarte bine aprovizionate cu: alimente, băuturi, bijuterii, cadouri, obiecte de artă sau simple suveniruri.

Insula Kos

Este a treia insulă ca mărime din arhipelagul Dodecanez, după Rhodos și Karpathos. Capitala Insulei se numește tot Kos și este localizată în golful din extremitatea nord-estică, fiind un orășel de mărime medie, dar în același timp centrul administrativ al insulei.

Pe lângă frumoase plaje cu nisip fin, insula este bogată în monumente:

– Castelul Cavelerilor ordinului Sf. Ioan (Neratzia Castle) este prima clădire impresionantă ce întâmpină turistul în port, fiind situată pe ceea ce pare o fostă insulă antică. Partea interioară a fost terminată în jurul secolului al XIV-lea, când atacurile sultanului Baiazid I au devenit mai intense. Cea mai veche parte care mai există este turnul circular situat în stânga porții. Fig. 41 – Castelul Cavalerilor

– Epta Bemata- Biserica Sf. Ioan Botezătorul – situată în sudul orașului, construcția datează din secolele V-VI;

– Asklepion – cel mai important sit arheologic ( acesta a fost un sanatoriu sub patronajul spiritual al lui Aesculapius, fiul lui Apollo);

– Copacul lui Hipocrate – vestit ca fiind cel mai bătrân din Europa care se spune că i-ar fi ținut umbră celebrului fizician și părinte al medicinei, Hipocrate;

– Lido Waterpark – unul dintre cele mai mari parcuri acvatice din Grecia. Construcția acestuia a durat 1 an de zile, din 2004 în 2005 și se întinde pe o suprafață de 74 de mii metri patrati.

Kos are de oferit și alte atracții pe lângă soare și mare, ceea ce o face ideală pentru excursii sau tabere școlare, pentru turism rural, terapeutic, religios sau chiar sportiv.

Insulele ionice

Acest grup de insule acompaniază țărmul vestic al Greciei, aflându-se în Marea Ionică. Sunt compuse din 7 insule principale, dintre care cea mai cunoscută este Corfu. Sunt renumite pentru plajele lor lungi cu nisip alb, cunoscute drept cele mai frumoase din Grecia.

Corfu

Este una din cele mai atractive insule ale Europei. Se află în vestul Greciei fiind situată în nordul Mării Ionice, la intrarea în Adriatica. Este a doua insulă ca mărime din grupul cunoscut ca “Șapte insule” sau “Eptanisa”. I se mai spune și Insula Miracolelor pentru că în fiecare moment se pot produce schimbări de decor fără a îi afecta armonia. Este “un amalgan de frumuseți naturale tradiționale și situri arheologice”. Capitala insulei poartă tot numele de Corfu, fiind un oraș istoric, numit de greci Kerkyra, după fiica zeului unui râu Korkyra, care a fost dus departe de Poseidon. Timp de peste 400 de ani a fost condus de nobilimea venețiană. Din 1864, Corfu face parte din Grecia, dar arhitectura orașului este în mare parte în stil italian, cu acoperișuri plate. Munții împăduriți coboară direct în marea limpede de un azuriu tare, plajele acoperite cu nisip fin sunt multe dintre ele încă sălbatice, în timp ce în stațiunile dezvoltate, luxul și bunul-gust domnește pe fiecare centimetru pătrat. Corfu are restaurante și muzee, parcuri și situri arheologice, legende, tradiții și modernism. Plajele din insula Corfu sunt însorite, iar marea este albastră și cristalină oferind turistului opțiunea de a practica sporturi de apă.

Puncte de atracție :

– Plajele din insulă: Glyfada; Mytriotisa, Agios Gordis, Gialiskari, Ermones, Kontogialos, Paramonas, Kavos, Barbati, Maltas, Arillas, Peroulades.

– Piața Spianada (Esplanada) – piața principală din Corfu, fiind considerată cea mai frumoasă din toată Grecia, este împodobită cu monumente și statui ale unor personalități, dar și cu palmieri, eucalipți și alte plante mediteraneene.

– Portul medieval Paleo Frouri – separat de oraș prin canalul defensiv Kontrafosa, a fost construit de venețieni pentru apărarea orașului. Interiorul s-a păstrat în stare bună și este folosit adesea pentru a găzdui evenimente de top ale insulei, având în fundal o vedere splendidă a Mării Egee.

Fig. 42 – Paleo Frouri

– Palatul St. Mihail – situat în nordul Pieței Spianada, a fost proiectat de un britanic în 1819, în stil neoclasic având 32 de coloane. A devenit palat regal grec în 1864 și aici s-a născut prințul Filip. În prezent adăpostește Muzeul de Arta Asiatică, unde sunt expuse obiecte din China și Japonia și o colecție de icoane din școala greco-venețiană din secolele XVII-XVIII.

– Parlamentul Insulelor Ioniene situat în apropiere de piață, adăpostește Muzeul Luptătorilor pentru Libertatea Insulelor Ioniene. Aici a fost votată unirea cu Grecia din 1864.

– Biserica Sf. Spiridon (Agios Spyridonas) dedicată protectorului insulei Corfu, a fost construită în 1589, pentru a înlocui pe cea veche din Sorokos, dărâmată pentru construirea pereților orașului. În exterior se află un turn cu ceas ce seamănă cu cel al bisericii Sf. Georgios din Veneția.

– Palatul Ahillio se află în satul Gastouri, la 11 km sud de oraș, pe o colină împădurită. A fost construit în 1892 în stil neoclasic pentru împărăteasa Austriei, Elisabeta von Wiltelsbach ( cunoscută sub numele de Prințesa Sissy). A fost cumpărat de Kaizerul Wilhelm al II-lea al Germaniei după asasinarea împărătesei, care a comandat încă o statuie a lui Ahile în postura de învingător. În prezent, în clădire funcționează un cazinou. Fig. 43 – Palatul Ahillio

– Fortăreața Îngerilor (Angelokastro) este situată în apropiere de Palaiokastrita, la o altitudine de 330 m. A fost construită în secolul al XIII-lea de Angelo, fiul arhiepiscopului Epirului.

Insula Zakyntos

Supranumită “Veneția sudului”, a treia ca mărime dintre insulele ionice, renumită în primul rând pentru plajele sale largi, cu nisip fin, dar și pentru vegetația luxuriantă bogată în plantații de măslini, de citrice și păduri de pini sau pentru fauna rară a cărei emblemă o reprezintă testoasele Caretta, protejate prin lege. Ca obiective turistice enumerăm: Grotele albastre (care reprezintă o formațiune geologică neobișnuită, creând astfel un peisaj marin inconfundabil, atât prin forma stâncilor, cât și prin albastrul intens al apei); Muzeul Dionysos Solomos, Mânăstirea Aghios Ioannes Prodromos, Mânăstirea Theotokos, Fortăreața venețiană, Insula Marathonisi.

Fig. 44 – Grotele albastre

Insulele Sporade

Aceste insule se înșiră pe țărmul estic al Greciei continentale. Din total doar 4 sunt locuite: Skiathos, Skopelos, Alonnisos și Skyros. Sunt caracterizate de un peisaj muntos și de o vegetație deasă. Sunt renumite pentru apa extrem de albastră ce le înconjoară, fiecare din ele oferind ceva unic turiștilor ce le calcă țărmul.

Skiathos

Este localizată în jumătatea nord-vestică a Mării Egee, situată în apropierea Peninsulei Pelion. Este o insulă frumoasă, verde, având în jur de 70 de plaje, nefiind aglomerată. Nu este mare în dimensiuni, având în apropiere câteva insule în apropiere cu plaje chiar mai goale. Activități sportive de apă se pot practica aici: plimbări cu barca, dar și cu kaiacul, scufundări. Cel mai apropiat oraș mare de pe continent este Volos, de unde se poate ajunge aici în aproximativ 3 ore cu bacul. De la Atena se poate ajunge cu avionul, cursa durând 15 minute sau cu bacul în aproximativ 4 ore. În timpul veri, există și legături cu Thessaloniki.

Singurul oraș al insulei este și capitala acesteia, Skiathos, fiind un centru cosmopolitan, cu destule magazine pentru turiști și având un port care vara este plin. Casele sunt albe, cu acoperișuri roșii fiind destul de înghesuite, în stilul tipic grecesc, grădinile lipsind cu desăvârșire.

Locuri de interes:

– Mânăstirea Kounistra este considerată biserica cea mai importantă a insulei, iar pe 21 noiembrie toți sătenii trec prin ea pentru a lua lumină și a fi binecuvântați în noul an;

– Mânăstirea Evangalistra este foarte veche, dar bine întreținută, și se spune că a fost primul loc din ce a ancorat steagul Greciei în timpul luptei pentru independența față de turci;

– Vechiul sit al orașului Kastro era locul unde sătenii se ascundeau în fortăreața naturală când pirații, turcii, venețienii veneau pe insulă să o prădeze;

– Turnul Pirgi, de origine antică, a fost construit din piatră masivă;

– Alte locuri de vizitat: Biserica Sfântului Nikolaos, Biserica Sfântului Ioan Botezătorul, Biserica Sfintei Anastasias, Sfintei Sozon, Mânăstirile Kechria și Haralambos.

La Skiathos se organizează excursii de o zi, mai ales pe timpul verii din majoritatea stațiunilor continentale, ele find fie incluse în prețul sejururilor, fie fiind opționale în cadrul acestora, insula fiind disponibilă și pentru sejururi de o săptămână, recomandate de cei ce au apelat la ele. În cazul unui sejur mai lung este recomandată folosirea unui autovehicul.

Insulele Estice

Asemeni grupului Dodecaneselor, se află foarte aproape de țărmul Turciei, fiind mai aproape de aceasta decât de partea continentală a Greciei. Sunt mai puțin frecventate de turiștii ce pornesc de pe litoralul Grecesc, fiind mai populară pentru turiștii ce pornesc din Turcia pentru excursii de o zi aici. Și aici se pot găsi peisaje inedite, apă cristalină și soare arzător specific insulelor elene. Sunt caracterizate de peisaje muntoase cu păduri de pini, oferind amatorilor de excursii locul ideal pentru aceasta.

Cea mai populară insulă din acest grup este Samos, odată refugiul faimosului Pitagora. Pe lângă aceasta, destinații interesante de vacanță se constituie și Thassos, Lemnos, Ikaria, Chios și Mytilini.

Insula Samos

Face parte din grupul de insule nord-estice din Marea Egee, fiind cea mai sudică din acest grup, apropiată de coasta Turciei (într-un punct fiind separată de doar 2 km de mare). Este cea mai cunoscută și mai vizitată din întreg acest grup de insule la nivel mondial, reușind însă să își mențină frumusețea nealterată. Insula are o suprafata de 475 km2. Capitala insulei este Vathi, fiind cel mai mare oraș de pe insula și principalul port. Alte orașe importante sunt:

– Karlovassi este al doilea oraș ca mărime și cel de-al doilea port al insulei, fiind considerata capitala comercială și industrială.

– Pythagorion este principala stațiune, impresionând prin numărul mare de atracții turistice.

Considerată în mitologia greacă drept casa zeiței Hera, Samos încă pastrează o bogată moștenire a acestei culturi, fiind încărcată de temple și ruine, atrăgând astfel turiștii pasionați de arheologie și vestigii antice. În același timp, insula propune o mare varietate de distracții acvatice, de plaje atrăgatoare, de restaurante, taverne îmbietoare și hoteluri pentru orice buget.
În afară de plajă și înotatul în ape cristaline, insula Samos oferă o bogată varietate de distracții în ceea ce privește sporturile de apă – plimbări cu Ski-Jet, hidrobiciclete, bărci cu motor, sau practicarea windsurfing-ului.

Atracții turistice:

– Templul Herei – este situat în Pythagorion, fiind cel mai mare templu ionic construit vreodată dar din păcate mai există doar o coloană întreagă.

– Castelul Lykourgos Logethetis este localizat în partea de sud-vest a portului Pithagorion și a fost construit în 1824 pe rămășitele unor clădiri antice, având o lungime de 400 de metri, pentru apărarea împotriva flotei otomane. Lângă castel se află Biserica Transfigurării, al cărui festival anual poate fi observat anual, pe 6 august, ziua în care în anul 1824 insula a fost salvată de atacul turcilor. Fig. 45 – Castelul Lykourgos Logethetis

Alte locuri de interes:

– Mânastirea Panagia Spiliani, cu celebra Peșteră a Fecioarei Maria

– Muzeele de arheologie din Vathi și Pythagorin

– Muzeul de antropologie în care sunt expuse diverse fosile descoperite pe insulă.

Insula Thassos

Cunoscută în antichitate sub numele de “Insula Sirenelor”, este muntoasă și aproape circulară, fiind situată în nordul Mării Egee, în sudul Provinciei Trakia. Este acoperită cu păduri de stejari, cedri, pini și castani, precum și cu livezi de măslini, fiind supranumită de aceea și “Insula de Smarald” sau “Insula Verde”. Aici se află cea mai mare carieră de marmură a Greciei. În antichitate erau și mine de aur, argint și pietre prețioase.

Aproape în toată insula se află vestigii din epoca clasică, pe când era în plină glorie. Pentru bogățiile și frumusețea sa se pare că a fost mărul discordiei dintre Atena și Sparta.

Capitala insulei este portul vechiului oraș Limenas, astăzi numit Thassos, construit pe amplasamentul unui oraș antic, fiind vizibile astăzi zidurile de apărare.

Obiective turistice:

– Acropola se află în vârful unui deal, fiind înconjurată la vremea aceea de ziduri de marmură;

– Agora antică se află la nord –est de oraș, în zona portului;

– Muzeul de Arheologie conține o colecție extinsă de artefacte: vase, sculpturi, statui, figuri de teracotă din diverse perioade, monede, veselă dar și altele;

– Teatrul antic (din secolul al IV-lea) avea o vedere panoramică a mării. În prezent aici au loc vara piese de tragedie, dar și unele concerte;

Fig. 44 – Teatrul antic

– Poarta lui Silenius este situată în cadrul zidului ce începe de la al treilea deal, ea fiind lângă oraș, având o impresionantă lucrare de basorelief în still ionic păstrată foarte bine.

Fig. 45 – Poarta lui Silenius

Alte obiective de atracție ale zonei sunt sanctuarele lui Pan, Zeus, Poseidon, Dyonisos, Apollo și al Athenei, Mânăstirea Panagouda, Mânăstirea Arhanghelului Mihail (doar de femei).

Stațiunea Potos se găsește în sud-vestul insulei, la mică distanță de portul unde acostează feribotul. Plajele au un nisip fin, iar apa mării este limpede și liniștită. Localnicii sunt renumiți pentru specialități precum miere, măsline și excelentul vin de Thassos.

Insula Lemnos

Se întinde între insulele Lesvos și Samothraki. Relieful este în mare parte plat, în partea de nord-vest fiind deluros (zona cea mai înaltă este Muntele Vigla, 470 m). Orașele principale sunt Myrina, pe coasta de vest și Moudros pe țărmul estic.

Insula Lemnos este faimoasă pentru brânzeturile sale: feta și melipasto, precum și pentru iaurtul tipic. În perioada bizantină, Lemnos era grânarul Constantinopolului. Tot aici se produce cea mai bună miere din lume.

Neatinsă de turismul de masă și cu porțile deschise pentru vizitatori abia recent, are o atmosferă foarte tradițională și autentică, care, alături de natura nealterată, plajele minunate și site-urile arheologice interesante fac din Lemnos o insulă foarte atractivă.

Se pot practica aici sporturi de apă precum scuba-diving sau pescuit subacvatic, iar explorarea insulei este recomandată a se face cu un autovehicul.

Castelul bizantin construit în secolul al XIII -lea, este asociat cu eroul Maroula care a luptat împotriva turcilor în secolul al XV-lea. Se află în ruine în prezent, dar odinioară a avut cea mai impresionantă poziție defensivă a insulelor din nordul Mării Egee.

Mai pot fi văzute pe insulă: Templul lui Artemis, Librăria “Karatzadeios”, dar și izvorul termal Iphaestou. Fig. 46 – Castelul bizantin

Insula Evia

Este renumită insulă Eubeea, din Grecia Antică. Este a doua ca mărime, după Creta. Situată în Marea Egee, aproape de Atica, se întinde de-a lungul coastei vestice a Greciei Centrale, de care este separată prin Golful Eubean și prin strâmptoarea Euripa. De la Atena sunt 130 km (80 km pe uscat, 50 km pe mare) până în insula ce este separată de Grecia continentală prin renumitul pod plutitor Euripos Staight (40 m lungime) dar și printr-un pod nou, suspendat. În Antichitate, Eubeea era grânarul Atenei, căruia îi furniza și vite. În Evul Mediu se numea Evripos (Negro Ponte), după numele podului care o lega de restul Greciei.

Evia este insula cu cele mai mari orașe din Grecia, fiind străbătută și de o autostradă principală. Atrage prin apele cu proprietăți miraculoase și prin plajele însorite.

Halkida (Chalkida), capitala insulei, este construită pe locul renumitului oraș antic ce era centru de negoț, care a întemeiat mai multe colonii. Era înfloritor cu temple dedicate lui Zeus, Apollo și Hera fiind apreciat pentru producția de cupru și cea de ceramică.

Insula, asemeni Cretei este plină de monumente de interes turistic ce evocă vremuri de glorie pline de legende și adevăruri istorice:

în partea de Nord:

– Turnul lui Drosinis – castel de tip venețian, construit în “Gouves of Artemisio” de către turcul Imbraim Agas, la începutul secolului al XIX- lea, acesta a ajuns în posesia familiei poetului G. Drosinis.

Fig. 47 – Turnul lui Drosinis

– Mânăstiri și locuri de cult: Mânăstirea Sfântului “Georgiou din Ilia”; capela “Sfântul Nicolae”; Capela Istiei “Panagia Dinious”, Mânăstirea Sfintei “Irini Chrisovalantou”; Mânăstirea “Osios David”; Mânăstirea “Galatakis” (cea mai veche din nordul insulei); Templul și lăcașul de cult al lui “Osios Ioannis Rosos”

– Alte monumente în partea de nord: locația băteliei navale unde au fost învinși perși aflată la Artemisio; Conacul și mormântul lui Levis (primul stăpân al zonei); Turnul de la Rovies (venețian); Turnul “Mpezas” (rămășitele unui fort venețian); site-ul arheologic de la Kastradaki (unde se află ruinele unei importante așezări preistorice); site-ul arheologic de la “Kirinthos-ul Antic” Muzeul de Folclor Sfânta Anna; Muzeul de istorie naturală; “Muzeul istoric și de folclor de la Limni”; rămășitele castelelor “Klisoura” și “Oreoi” ; statuia Taurului lui Oreoi; Conacul lui “Noel Baker” (locuit și astăzi de membrii familiei nobile).

în partea Centrală – zona Chalkida

– Kamares este ruina foarte bine păstrată a unui apeduct de origine romană

– Casa Roșie este vizibilă din aproape orice loc în apropierea plajei de la Chalkida.

– Castelul de la Kara Baba este ceea ce a mai rămas din faimoasa fortificație a orașului, ce a durat mii de ani înainte de a fi distrusă în numele unei acțiuni prostești de “înfrumusețare a zonei” desfășurată la sfârșitul secolului 19. Aici se află Muzeul Prietenilor lui Giannis Skaribas (cunoscut scriitor grec) dar și Muzeul Folcloric al Chalkida. Chiar sub castel se află vechiul pod istoric Euripus și aproape de acesta, biserica Agia Paraskevi (secolele XVII-XVIII). Fig. 48 – Castelul Kara Baba

– Site-ul arheologic de la Manika – conține rămășitele orașului preistoric Chalkida

– În câmpia Lilantio se află o serie de sate istorice și monumente, dintre care trebuie menționate Turnul Vasiliko (turn venețian păstrat în foarte bună condiție), cele 2 turnuri gemene (venețiene, la 2 km distanță), Castelul Filla (centrul deciziei a cavalerului Likarios). Mânăstirea Agios Gorgios Arma se află la est.

Fig. 49 – Turnul Vasiliko

– Alte zone de interes: situl antic Anthidona și mormântul lui Salganeas.

– Zona Eretria – Muzeul Arheologic Eretria (cu rămășițe ale templelor lui Apolo, Artemisei), opus de muzeu se află situl arheologic unde pot fi observate rămășițe ale unor palate și temple (Dyonisos), dar și urmele teatrului antic Eretria.

– Zona Amarinthos – Capela Amarinthos; Mânăstirea Sfântului Nicolae al Amarinthos-ului și Turnul Gimnou. Recent a fost descoperită o peșteră la Setta încă nedeschisă publicului.

În partea de Sud

– Monumente importante: Turnul Avlonari; Turnul Trahili, Mormântul lui Katakalos, ruinele Castelului Milaki (de origine venețiană); Muzeul de folclor din Kimi; Monumentul lui Ioanis Velissarios (situat în Kimi); Turnul lui Koutoumoula (de origine venețiană); situl Antic Distos (unde pot fi văzute semne ale orașului antic); rămășitele Fortăreței lui Armena (numită și Stira, după numele castelului antic pe care a fost construit de venețieni); Grupul Casele preistorice de la Pali Laka; Turnul lui Mavromichalis; Casele preistorice de la Kapsales (mai ușor accesibile); Muzeul de folclor de la Kapsales și Castelul de la Filagra.

– Mânăstiri și locașuri de cult: Mânăstirea Sfântului Ioanis din Karies, Templul SfântaThekla – construit în secolul 13, s-a păstrat surprinzător de bine, Mânăstirea Matzaris; Mânăstirea Klivanos; Mânăstirea Metamorfozei lui Sotiros din Kimi;

3.2.3. Hoteluri în Grecia

Camera Grecească a Hotelurilor operează ca o entitate autorizată prin legea publică din 1935, ea fiind consilier al statului elen pe probleme de turism și are prin lege ca membri toate hotelurile ce funcționează în Grecia. Este condusă de un Consiliu administrativ format din reprezentanți numiți de către hotelurile din toată țara, cât și din reprezentanți ai statului.

Trebuie menționat și faptul că este membră în cadrul Confederației Asociațiilor Naționale de Hoteluri, Restaurante, Café-uri și asimilate din Uniunea Europeană și Spațiul Economic European.

Interesant este faptul că din totalul numărului de hoteluri distribuite pe regiuni, avem de-a face cu variații de calitate în funcție de zonă.

Tabelul nr. 2 – Număr de hoteluri în funcție de regiune și de numărul de stele

Sursa: Date prelucrate de la Camera Grecească a Hotelurilor

Creta iese în evidență din acest tabel prin numărul cel mai mare de hoteluri de calitate și anume 57 din totalul de 234 de 5* ( peste 24%) și 224 din totalul de 1.117 de 4* ( peste 20%). De asemenea tot în Creta este și cel mai mare număr de hoteluri de 2* – 727 din totalul de 4470 (peste 16%).

Deși în Macedonia se află 33 hoteluri de 5*, zona ocupând locul 3 din total (peste 14%), această regiune are predominant hoteluri cu clasificări mici și medii, ea având și un număr impresionant de hoteluri de 2* – 605 din total, însumând peste 13,5%, dar și cel mai mare număr de hoteluri de 1* – 525 din totalul de 1.682 (peste 31%) și de 3* – 338 din totalul de 2095 (peste 16%).

Regiunea Greciei Centrale ocupă locul 2 în cadrul hotelurilor clasificate cu 2*, cu un număr de 648 de unități de cazare (peste 14 % din total), cât și în cadrul hotelurilor clasificate cu 1*, cu un număr de 257 din total (peste 15%).

În cazul hotelurilor de 4*, locurile 2 și 3 sunt ocupate de regiunea Insulelor Dodecanese cu 14,5% și Insulelor Cyclade 13 % din total.

3.2.4. Stațiuni balneo-climaterice

Grecia are 752 izvoare termo-metalice, care conțin minerale precum magneziu, calciu sau potasiu, iar majoritatea au fost clasificate ca terapeutice de către Institutul Național pentru Investigare Geografică și Minerală. Dintre acestea, 75 sunt amenajate pentru a deservi în mod profesional clienți. Cele mai cunoscute sunt: Kavassila, Thermopylae, Kaiafa și Kyllini. Apele minerale găsite aici au tot felul de constituenți chimici care le fac diferite față de apele minerale potabile găsite în alte zone.

Resursele minerale naturale sunt “împrăștiate” pe tot parcursul țării, apa izvoarelor fiind deosebită de cea normală, comună, fie prin temperaturile ridicate, fiind prin mineralizarea specială. Se găsesc atât izvoare reci, cât și izvoare fierbinți, ultimele fiind utilizate ca ape termale în hidroterapie.

Prezența acestor izvoare se leagă fie de unele evenimente tectonice (precum izvoarele Kaiafa, Kyllini si Langada), fie de erupții vulcanice (precum izvoarele Methana, Milos, Lesbos, Samothrace si Limnos).

Hidroterapia are o importanță deosebită pentru tratarea unor afecțiuni multiple precum artrita sau bolile reumatismale, împărtindu-se în două categorii :

– terapie internă, care include consum prin băut a apei minerale, inhalare (a mineralelor volatile din izvoare) și spălături (orale, nazale sau stomacale);

– terapie externa, care include băi, dușuri puternice, hidromasaj, hidrokinetoterapie și fangoterapie (aplicarea de nămol pe acele părți ale corpului care “sunt în suferință”);

Pentru dezvoltarea turismului balnear și, în general, pentru dezvoltarea turismului, sunt deja deschise două centre de talasoterapie în Creta, sub stricta supraveghere a Organizației Naționale Grecești pentru Turism, încă două fiind în curs de amenajare.

Mai sunt amenajate 16 centre de hidrotratament, în cadrul cărora sunt oferite aproximativ 1.400.000 de tratamente terapeutice (precum băi) unui număr de aproximativ 100.000 persoane, un alt centru fiind în construcție; mai sunt deschise centre secundare de hidroterapie la locația a 40 de izvoare de importanță locală.

Talasoterapia reprezintă folosirea în scopuri terapeutice a proprietăților apei marine și a algelor. Aceste elemente tonifică pielea, o hidratează, o împrospătează și au efecte benefice și asupra circulației sanguine. În tratamentele de talasoterapie se mai folosesc, de asemenea, nămolul și nisipul.

Tratamentul se materializează prin băi cu namol, hidromasaj, aromaterapie și împachetări cu alge. Diferitele tipuri de talasoterapie au efecte multiple: relaxează organismul, tonifică musculatura, curăță pielea, elimină celulita, întăresc sistemul imunitar și ajută la eliminarea insomniei.

De asemenea, persoanele care au probleme respiratorii, de circulație a sângelui, au suferit de atrofiere a mușchilor sau suferă de inflamații cronice se pot bucura de efectele benefice ale tratamentului cu apă de mare și cu derivații ale acesteia.

Și gimnastica în apă este asociată cu talasoterapia. Jeturile rapide de apă masează diferite grupe de mușchi, în timp ce se efectuează câteva exerciții fizice. Toate aceste metode de îmbunătățire a tonusului pot fi combinate, conform preferințelor.

În general, stațiunile grecești de profil sunt foarte bine echipate și oferă servicii calitative, oferind toate tipurile de tratamente balnoeclimaterice la prețuri competitive.

Dintre stațiunile destinate talasoterapiei menționăm pe cele mai importante și anume: Fthiotida; Heraklion; Ilia; Lassith.

Alte tipuri de talasoterapie mai sunt:

– Ionizarea este un tip de talasoterapie în care apa marină este ionizată cu ioni negativi și este bună pentru problemele respiratorii.

– Vinoterapia este un tratament care combină apa termală cu vin și extracte din struguri, benefice pentru întărirea vaselor de sânge și pentru circulația sanguină.
– Balneoterapia se efectuează cu apă marină ori apă dulce de izvor, pentru îmbunătățirea circulației.

În stațiunile balneare se pot trata afecțiuni ale sistemului circulator, ale sistemului gastrointestinal, ale sistemului locomotor, afecțiuni metabolice, neurologice sau oncologice, psihologice, reumatismale, ale pielii, etc. Stațiunile climaterice sunt foarte aglomerate, datorită influențelor extrem de favorabile exercitate de zona montană și de litoral, putând fi tratate afecțiuni ale sistemului respirator sau alergii, atât la copii cât și la adulți.

Caracteristic acestor stațiuni balneoclimaterice din Grecia este faptul că sunt amenajate de multe ori în complexe hoteliere mari, complete, ce oferă o sumedenie de facilități, înconjurate de peisaje foarte frumoase, unde culorile închise ale stâncilor se asortează cu verdele înconjurător.

Prezentarea unor amenajări balneoclimaterice din Grecia

Despre izvoarele de la “Thermi“, localizate la 25 km de Thessaloniki, se spune că au posibilități de tratare a unor probleme reumatismale, artritice, ale pielii, ginecologice, etc. Apele de aici sunt termale, având temperaturi de aproximativ 52,5 grade C și pot să fie sulfuroae, radioactive, etc.

Izvoarele de la Thermopiles din Fthiotida, la 15 km est de Lamia, sunt presupuse a fi cele mai bune pentru afecțiuni reumatismale, artritice și ale sistemului respirator – ale plamanilor în particular, etc. Aici se găsesc amenajări antropice foarte bine puse la punct, inclusiv un hotel modern. Tot în regiunea Fthiotida se găsesc izvoarele de la Kamena Vourla, unde se tratează reumatismul, artrita, probleme ale rinichilor, ale pielii, ale sistemului circulator și afecțiuni lombare acute (lumbago). Aici se găsesc multe hoteluri și alte unități de cazare, restaurante selecte, baruri și taverne. Unul dintre hoteluri, care este pus la punct de către guvern, are posibilitatea de a oferi servicii terapeutice in interiorul său.

În centrul orașului Kamena Vourla se găsește complexul hotelier balnear tradițional de la Galini, bine cunoscut pentru izvoarele termale cu proprietăți terapeutice care se combină cu prospețimea aerului montan și a aerosolilor marini. S-a constatat că apele de aici au printre cele mai mari concentrații de radon, sare și alte minerale naturale. Aici nu se oferă numai servicii de tratament balnear ci și tratamente de înfrumusețare, utilizându-se uleiuri speciale, la același nivel calitativ ridicat.

Insula Evia este de asemenea foarte populară, primind vizitatori în căutare de vacanțe de odihnă și cu scop terapeutic. Edipsos este “orasul balneoclimateric al insulei”; aici se găsește un număr foarte mare de amenajări și izvoare naturale. Aceste facilități sunt cunoscute încă din Antichitate – menționate de Strabon și Aristotel – fiind în prezent printre cele mai populare locații atât pentru locuitori autohtoni ai Greiei cât și pentru străini. Aici sunt mai bine de 80 de izvoare termale ce datează de acum 20.000 de ani, cu temperaturi ce ajung până la 86° Celsius. Principalele izvoare sunt astfel utilizate încât alimentează mai multe centre terapeutice, unele, puține cei drept, aflându-se în incinta unor hoteluri, altele în interiorul unor clădiri precum “Organizatia Națională pentru Turism a Greciei”. Aceasta are o multitudine de băi personale, bazine pentru tratament kinoterapeutic intern și extern, dușuri naturale, săli de masaj și de odihnă, un bar și un cabinet medical.

Centrul de hidroterapie de la hotelul Capri este unul dintre cele mai bine organizate din zonă. Mii de oameni vin anual pentru a-și îmbunătăți starea de sănătate sau să se pregătească pentru problemele ce ar putea să apară pe timpul iernii. Aici se găsesc 13 bai cu echipament de hidromasaj ce sunt alimentate cu izvoare calde minerale ce se găsesc în apropiere de hotel.

La Edipsos poate fi observat și un fenomen natural unic : pe anumite plaje (mai ales pe « Plaja Municipala », la distanta de 200 de metri de hotelul Capri) pacienții au marea oportunitate de a înota în apa caldă a mării – care este de fapt o combinație între apa normală a mării și izvoarele minerale (izvoarele țâșnind de sub nivelul apei marine). Tot aici, în apropierea plajei, se pot găsi un fel de izvoare arteziene artificiale. La Edipsos se recomandă tratarea unor forme de artrită sau reumatism fiind o stațiune balneară apreciată din antichitate. La Thermae Sylla se află un hotel de 4 stele, cu 2 piscine umplute cu apă minerală de la cel mai modern izvor mineral din Europa, conținând radon, având calități unice.

Izvoarele de la Loutraki sunt recomandate pentru gută, piatră la rinichi, metodele de tratament constând în băi și consum de apă.

O altă locație care, deși s-a deschis abia în iulie 2002, este deja afirmată ca o stațiune balneoclimaterică, vizitată atât de cei care vor să-și petreacă vacanța aici sau vin doar pentru o scurtă perioadă de refacere, este complexul hotelier La Perle. Blue Spa este un centru balnear de lux, acreditat a fi printre cele mai bune din lume. Este situat la Marea Mediterană și aici este aplicată, ca metoda de tratament, tehnica « Zen », rezultată din îmbinarea unor tehnici din întreaga lume.

Porto Carras este cea mai completa amenajare de gen de la Marea Egee și din întreaga zonă de Sud-Est a Europei, având o suprafață de 4700 de m². Aici se aplică vechile tehnici antice pentru înfrumusețare și tratament. Se utilizează: thalassoterapia, tratamente faciale și corporale dar și masajul.

În zona Platanias, la 12 km vest de orașul Chania în Creta, se găsește Complexul balnear si hotelier Minos, acesta este mai recent fiind în continuă expansiune, cu o serie de bungalouri în construcție. Tratamentele se aplică în cadrul piscinei exterioare și a cele interioare încălzite, a centrului de fitness, având și sauna, jacuzzi, salon de tratament cu duș-jet, și masaj.

La Sani Beach sunt 10 camere private pentru tratamente, o piscină interioară cu jacuzzi, centre de fitness și posibilități de a practica cardio-fitnessul, magazine de unde pot fi cumpărate produse naturale autohtone Apivita, etc.

La centrul de la Mykonos se găsește, în mod deosebit față de restul amenajărilor prezentate, un complex mare de saloane de masaje, saloane pentru reflexologie, chromatoterapie, băi Hammam și multe altele.

3.2.5. Turismul în afara sezonului de vară

Există câteva motive pentru a vizita Grecia în afara sezonului turistic de vară. Unul dintre ele o reprezintă prețurile scăzute. Un altul este faptul că majoritatea turiștilor s-au întors în țările lor natale, iar viața s-a întors la normal în ținutul elen.

În cazul în care turistul nu locuiește într-un loc tropical, sau de altfel foarte cald, va descoperi că vremea în Grecia, chiar și în mijlocul iernii este mai caldă decât cea din care provine și de asemenea, este posibil să aibă chiar parte și de unele surprize. Una dintre aceste surprize poate fi faptul că în vreme ce pe crestele munților se va putea observa zăpadă, în Atena și pe insule se pot întâlni temperaturi de 17-18 grade Celsius, ceea ce poate face ca o plimbare pe plajă să fie bine venită.

Atena poate fi vizitată în perioada Crăciunului și a carnavalului Apokreas, unde băutul, mâncatul și plimbările sunt la maxim în orașul care a fost numit "cel mai viu oraș european".

Iarna în Grecia

Deși este puțin probabil ca în această perioadă să se poată face plajă, acest lucru fiind totuși posibil, trebuie spus că iernile sunt foarte blânde, iar contrar opiniei populare, insulele nu se închid asemeni unui parc de amuzament la sfârșitul sezonului de vară. Există hoteluri cât și restaurante care rămân deschise tot anul, iar câteva zile petrecute în lunile decembrie și ianuarie, pot arăta turistului adevărata față a insulelor.

Excursiile în jurul uscatului pot duce turistul în zone ca Delphi sau Meteora în zile în care aceștia se pot bucura de aceste site-uri pe deplin, fără a fi deranjați de prea multă gălăgie. Atena prinde viață în preajma sărbătorilor, cluburile fiind pline de diverse feluri de muzică tradiționale (rembetika, laiko) cât și moderne (jazz, blues, rock), în piața Syntagma având loc concerte gratis în aer liber, tavernele și barurile servitoare de tradiționala ouzo din cartierele Psiri și Plaka fiind pline de dans și muzică.

Fig. 50 – Piața Syntagma, Grecia

Hotelurile oferă prețuri reduse în această perioadă, unele oferind adevărate chilipiruri.

Site-urile arheologice ca Acropole și Keramikos sunt aproape părăsite, plantele și vegetația făcându-și loc prin fiecare crăpătură. Muzicienii de stradă cutreieră orașul cântând de toate, de la Mozzart la Tsitsanic, iar magazinele situate pe străzile arhicunoscute pentru pasionații de cumpărături precum Ermou, Aeolis sau Monastiraki sunt pline de viață oferind marfă nouă pentru cunoscători.

Fig.51 –Iarna in Acropole

Carnavalul Apokreas

Paștele nu începe în Grecia cu Săptămâna Mare, ci cu Apokreas, care este pentru ortodoxi ceea ce este carnavalul Mardi Gras pentru catolici și acesta precedă cele 40 de zile ce duc până la Paște. Mai multe săptămâni de petreceri, o tradiție care datează de pe vremea sărbătoririi lui Dionysos, au loc peste tot în Grecia, în orașe și sate, incluzand si cunoscutul ,,dans al caprei’’ din Skyros. În Atena, în ultimele două weekend-uri ale Apokreas, oamenii se costumează și se duc în cartierul Plaka, lovindu-se unul pe altul cu tuburi de plastic care fac zgomot și aruncând confetti – acest obicei este considerat ca o venerare a faimoaselor festivalurilor Dyonisiene antice ale Atenei.

În Patras, sărbătoarea durează 40 zile și la parade participă cincizeci de mii de oameni. Insă după ultima săptămână din Apokreas, cunoscută ca săptămâna de brânză (cea dinainte este săptămâna de carne), mulți greci încep postul în Lunea Curată, zi petrecută cu prietenii și familia, zi de mers la țară și de lansat zmeie. Din Lunea Curată pana în Săptămâna Pastelui, lucrurile se liniștesc considerabil.

Asemenea sezoanelor de carnival din locuri precum New Orleans, Rio sau Carraibele, Apokreas este o perioadă plină de petreceri, mâncare, băutură, dans și sărbătorire toate acestea fiind mai accentuate în această perioadă.

Yachting-ul și croazierele

Yachtingul și croazierele sunt o formă de turism aflată într-o creștere importantă, acestea fiind sectoarele cele mai benefice din punct de vedere financiar. Aceste 2 sectoare atrag 2% din numărul total de turiști internaționali, dar aduc în schimb 9 % din venitul total încasat din turism după spusele Ministerului Grec al Turismului.

CAPITOLUL IV

Posibilități de cooperare și dezvoltare a relațiilor turistice dintre România și Grecia

România a avut, are și va avea cu Grecia relații privilegiate. O afirma, în 2004, de altfel, și ambasadorul Greciei la București, doamna Dora Grossmanidou: “Grecia și România, două țări ale aceleiași regiuni, trec de mai multe decenii printr-o fază, acum continuă, a relațiilor bilaterale excelente și a cooperării la toate nivelurile și în toate domeniile”. Frecvența și contactele la nivel înalt ale dialogului politic dintre țările noastre demonstrează importanța pe care România și Grecia o atașează parteneriatului special, care contribuie la stabilitatea și dezvoltarea economică a întregii regiuni.

Relațiile diplomatice oficiale între România și Republica Elenă au fost stabilite la 20 februarie 1880, la nivel de delegație, fiind ridicate la rang de ambasadă la 1 ianuarie 1939. Întrerupte în contextul celui de-al doilea război mondial, relațiile diplomatice au fost restabilite la 25 august 1956 la nivel de ambasadă.

Relațiile și cooperarea economică dintre România și Grecia au cunoscut o evoluție crescătoare rapidă , explozivă în ultimii ani.

4.1 Istoria Grecilor în România

“Fie că e vorba de Acorion, solul lui Burebista, de Pilarino, medicul lui Constantin Brâncoveanu, de Apostol Arsaki, primul minisru al lui Al. I. Cuza ori de bancherul N. Chrissoveloni din perioada interbelică – grecii sunt integrați organic în viața cotidiană a geto-dacilor, apoi a românilor. Nici un alt popor, mai apropiat ori mai depărtat de hotarele noastre, nu se poate măsura cu grecii în privința influenței exercitate asupra românilor, a foloaselor dobândite dintr-o conviețuire inaugurată în epoca elenistică și extinsă astăzi la societățile transnaționale”, scria istoricul Georgeta Filit.

Și în realitate se poate vorbi despre o îndelungată istorie a legăturilor dintre români și greci. Prezența pe actualul teritoriu al României a unor puternice comunități proto-grecești este atestată începând cu secolul al VII-lea i.Hr. pe țărmul vestic al Mării Negre odată cu începutul marii colonizări grecești, care s-a extins pe coastele întregii Mediterane.

La Marea Neagră a fost înființată colonia Istros de către ionienii din Milet, aceasta fiind denumită mai târziu Histria. Dorienii din Heracleea Pontică au inființat orasul Calatis după aproximativ un secol, iar pe spațiul orașului Constanța de astăzi s-au asezat milesienii, întemeind cetatea Tomisului.

Coloniile enunțate mai sus, care au devenit mai târziu orașe renumite astăzi. Aceste colonii grecești au acumulat bogății și au prosperat, devenind puternice și strălucitoare centre spirituale, locuitorii lor întreținând relații excelente cu populația autohtonă, care le-a apărat de invaziile hunilor și avarilor.

Ulterior, în timpul existenței Imperiului roman și apoi a celui Bizantin, prezența unui element grecesc în granițele de astăzi ale României este mai puțin vizibilă, fără a lipsi însă cu desăvârșire. Lucrurile s-au schimbat destul de mult în Evul Mediu și îndeosebi începând din secolul al XVII-lea când Poarta Otomană va decide să guverneze Țara Românească și Moldova prin intermediul unor slujbași aleși special dintre grecii din Fanar (cartier al Constantinopolului). Moștenitori ai patrimoniului spiritual bizantin, cultivați și bogați, fanarioții vor juca un rol important – uneori contradictoriu – în istoria Țărilor Române. Mulți istorici văd în fanarioți niște "agenți activi ai civilizației" (pentru toleranța religioasă manifestată, promovarea ideilor iluministe, modernizare legislativă) dar nu e mai puțin adevărat că aceștia, în calitate de domni ai țărilor române, își vor urmări propriul interes, obținând beneficii materiale substanțiale. Merită subliniat faptul ca din lungul șir al domnilor fanarioți, Ipsilanti, Ghica, Moruzi, Mavrocordat, Callimaki sau Sutu – cu exceptia lui Nicolae Mavrogheni, care a luptat alaturi de turci – cu toții vor susține integritatea statală românească, chiar dacă acest lucru a fost o modalitate de a-și apăra privilegiile și sursele personale de venit.

După 1821, în urma mișcării de eliberare națională a grecilor din Imperiul Otoman (și care a pornit de pe teritoriul Țării Românești), fanarioții sunt înlăturați de la conducere și înlocuiți cu domni pământeni. Dar grecii din țările române nu au fost reprezentați doar de fanarioți, istoricii pomenind și de tendințele unor greci din Principate, anume levantinii, ajunși aici de-a lungul vremii cu diverse rosturi și avându-l în frunte pe mitropolitul Dosithei Filitti. Ei doreau o confederație balcanică multinațională sub suzeranitatea turcească, o modalitate de apărare a fiecarei națiuni. În România Mare, după 1918, comunitățile elene erau foarte puternice. Grecii aveau școli, biserici, cinematografe, lăcașe de ocrotire socială și bănci proprii. Toleranța autoritătțlor și a românilor simpli era maximă, între români și greci nefiind cunoscute în istorie conflicte de nici un fel. Cu toate acestea, multe dintre proprietățile comunității grecesti au fost confiscate de statul român. Un număr mare de greci sosesc în România imediat după al doilea război mondial, plecați fiind din țara de origine din cauza persecuțiilor politice. La inceput s-au bucurat de sprijin din partea autorităților române, dar la scurt timp, la începutul anilor '50, multor greci români li s-a confiscat totul – averi personale și comunitare – sute dintre ei fiind deportați la Canal, unde nu puțini au și murit.

Ambasadorul României în Grecia este domnul George Ciamba, care și-a prezentat scrisorile de acreditare la 30 septembrie 2005. Din 2008, ambasadorul Republicii Elene la București este domnul Georgios Poukamissas.

Situația de după 1990

În ceea ce privește numărul de greci din România după 1989, putem aminti recensământul din 1992 care făcea cunoscută prezența unui număr de 19.594 pe teritoriul țării noastre, iar recensământul din 2002 afirma că mai există un număr de 6.513 greci, ceea ce reprezintă circa 0,02% din populația României, cei mai mulți dintre ei fiind localizați în București și în zona înconjurătoare, urmat de județele Tulcea, Constanța, Brăila, Galați, Hunedoara, Bacău, Dolj. Diferențele sunt rezultatul unei tendințe a etnicilor greci din afara granițelor Greciei de a emigra în patria-mamă. Ministerul afacerilor externe al Greciei, prin instituțiile sale specializate, afirmă că pe teritoriul Românie mai trăiesc 14.000 de greci.

Organizația cetățenilor aparținând minorității elene din țara noastră este Uniunea Elenă din Romania (UER). Uniunea a fost fondată la București în ziua de 28 decembrie 1989 și a dobândit personalitate juridică la data de 26 februarie 1990. UER, care este compusă din 20 de comunități teritoriale constituite în mai multe municipii, orașe sau comune, își propune să apere "dreptul la păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identiății etnice, culturale, lingvistice și religioase a membrilor săi".

Pentru aceasta, Uniunea a înfiintat clase sau sectii de învățare a limbii elene (numai în anul 1999-2000 au absolvit aceste cursuri peste 2000 de persoane), iar în trei orașe – București, Brăila și Constanța, începand din 1999, funcționează clase mixte cu predare în limba elenă (patru ore pe săptămâna), în cadrul sistemului de învățământ românesc. Și în Tulcea un grup de elevi studiază limba elenă. UER – a cărei siglă este un luptator antic, înconjurat de o cunună de lauri – organizează anual manifestări culturale variate, dintre care amintim sărbătorirea zilelor natțonale ale Greciei și României, a zilei de 28 octombrie (când în 1940 poporul elen a respins invazia fascismului italian), a sărbătorilor religioase de Paște și de Crăciun, dar și festivaluri de muzică populară elenă, de dansuri sau de poezie.

Reprezentantul Uniunii in Camera Deputatilor a fost, începând cu sesiunea din anul 2005, Sotiris Fotopolos, dar acesta a murit în 2008. Acesta a fost înlocuit de Dragoș Gabriel Zisopol. Uniunea Elena din România editează, începând din 1993, revista bilingvă "Speranta" îi, din 1999, ziarul lunar "Dialog". Din 2006 este difuzat lunar un buletin informativ în format electronic. Uniunea a fost preocupată și de editarea unor studii privind istoria elenismului din România: "Comunitățile grecești din România în secolul al XIX-lea", de Cornelia Papacostea-Diamantopolu și "Presa de limbă greacă din Romania în veacul al XIX-lea" de Olga Cicanci. UER a reușit, după 1990, să redobândească mai multe dintre proprietățile confiscate de regimul comunist, dintre care amintim Teatrul "Elpis" din Constanța sau Cinematograful Elen și Restaurantul "Olimp" din Galati.

Dintre personalitățile grecești care au îmbogățit cultura română amintim pe scriitorul Ion Luca Caragiale, regizorul Gheorghe Vitanidis, compozitorul Gherase Dendrino sau pe criticul Dimitrie Panaitescu Perpessicius.

4.2. Relații economice bilaterale

Evoluția schimburilor comerciale bilaterale, diversificarea acestora, creșterea constantă a nivelului investițiilor elene în România, întâlnirile la nivel înalt dintre autoritățile decizionale din domeniul economic demonstrează că, pentru România, Grecia este un partener important în Sud- Estul Europei și unul dintre cei mai apropiați parteneri din cadrul Uniunii Europene. In ciuda contextului economic dificil început cu a doua jumătate a anului 2009, pe care îl traversează Grecia, caracterul complementar al celor două economii și tradiția relațiilor comerciale bilaterale recomandă Grecia ca una dintre principalele piețe externe pentru producătorii români. Schimburile comerciale bilaterale se derulează în cadrul Acordului de Accedere a României, intrat in vigoare odată cu aderarea acesteia în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007. Până la aderarea țării noastre la UE, cadrul general de desfășurare a relațiilor economice bilaterale era definit de Acordul European instituind o asociere între România, și Comunitățile Europene și statele lor membre, semnat 1 februarie 1993.

Tabelul nr. 3 – Evoluția schimburilor comerciale (în mil. Euro)

Sursa: http://atena.mae.ro/index.php?lang=ro&id=14471

Alte acorduri importante:

– Acord pentru promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor, ratificat la 22.10.1997 (legea nr. 166) și intrat în vigoare la 11.06.1998;

– Convenția pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit și pe avere, ratificată la 12.03.1992 (legea nr. 25) și intrată în vigoare la 07.04.1995.

4.2.1. Structura schimburilor comerciale în 2009

La export: ponderea cea mai însemnată la export a avut-o grupa mașini, aparate și materiale electrice, care, cu 109 mil. euro, a reprezentat 19,8% din totalul exportului în Grecia. Alte grupe de produse cu pondere mare la export au fost fonta, fierul, oțelul și produse din acestea (64 mil. Euro, cu un procent de 11,82%), combustibilii și uleiurile minerale (58,8 mil.euro – cu un procent de 10,7%), animalele vii ( 37,85 mil.euro – cu un procent de 6,9%), lemnul și articolele din lemn (31,9 mil. Euro – cu un procent de 5,3%), masinile și dispozitivele mecanice (29,1 mil.euro – cu un procent de 5,3%).

La import: se remarcă o distribuire mai echilibrată pe grupe a importurilor din Grecia: 12,7% produse din materiale plastice și cauciuc, 9,1% combustibili și uleiuri minerale,  8,9% fontă, fier, oțel și produse din acestea,  8,9% materiale textile și articole din acestea, 7,9% mașini, aparate și materiale electrice, 6% mașini și dispozitive mecanice, 4,79% aluminiu și produse din aluminiu.

4.2.2. Cooperarea economică

Societăți comerciale cu capital elen în România

La 28.02.2010 în România erau înregistrate 4.510 societăți comerciale cu capital elen, reprezentând 2,86% din numarul total  al firmelor cu capital strain, având un capital social total de 1,504 miliarde euro (locul 5 în clasamentul pe țări), reprezentând 5,81% din capitalul total al investițiilor străine în România. Grecia susține că investițiile elene în România depășesc 3,5 miliarde euro, cele mai mari din Europa de est, făcând mențiunea că o mare parte din capital este înregistrat ca provenind din alte țări cum ar fi Cipru, Luxemburg, Elvetia etc.

Principalele domenii în care au fost efectuate investițiile de capital elen sunt: serviciile de telecomunicații (Romtelecom, Cosmorom); sectorul bancar (de către National Bank of Greece, Alpha Bank, Eurobank, Commercial Bank of Greece, Piraeus Bank și Egnatia Bank, adică principalele 6 bănci elene); societăți de asigurări (de către Interamerican, Garanta Ethniki Insurance); societăți de investiții financiare (de către Alpha Finance, Global Finance), industria producătoare de echipamente electronice și de telecomunicații (Intrarom, ICME-ECAB); industria alimentară (morărit panificație Moara Loulis, Titan SA Bucuresti, Mopan Târgu Mures, Chipita, Best Foods, Star Foods), industria laptelui (Tyrom Baraolt, Dorna Lactate, Delta Dairy, Parametru); prelucrarea cărnii (de către firma Ifantis); ape minerale și băuturi răcoritoare (de către Coca Cola Hellenic Bottling Co); metalurgia neferoasă (Sometra Copșa Mică); producția de echipamente de refrigerare ( Frigorex Timișoara); construcții (de către firmele Diekat, AEGEK, Mochlos); industria mobilei (Neoset); industria de mase plastice (de către firma Petzetakis); industria ambalajelor (de către firma Maillis); industria tutunului (de către firma Papastratos); comerț general (de către firmele Germanos, Elgeka, Romsar Cosmetics, Pescarul, Genko, Elmec Sport etc); alimentație publică (de către firmele Gregory’s, Everest); consultanță juridică (Rokas) etc.

Cooperare în domeniul energiei

În domeniul industriei, în special în sectorul energetic, în ultimii ani au avut loc mai multe întâlniri între reprezentanții Greciei și României, la nivel de oficialități, experți și operatori de transport de energie electrică, existând interes de ambele parți pentru cooperarea în vederea creării unei piețe energetice regionale în sud-estul Europei.

La 25 octombrie 2005, la Atena, Tratatul privind Comunitatea Energie a fost semnat de către reprezentanții UE și de către miniștrii coordonatori ai energiei din Albania, Bosnia și Hertzegovina, Bulgaria, Serbia și Muntenegru, România , F.R.I. Macedonia. Tratatul a mai fost semnat de miniștrii coordonatori ai energiei din Grecia, Slovenia, Italia, Ungaria și Austria ca țări care au avut un rol principal în pregătirea Tratatului.

În data de 7 februarie 2008, la București s-a semnat Acordul guvernamental de cooperare în domeniul energiei. Acordul a fost semnat de către, ministrul economiei și finanțelor Varujan Vosganian și de către ministrul dezvoltarii Christos Folias.

Cooperarea în domeniul transporturilor și lucrărilor publice

În domeniul transporturilor sunt de menționat realizarea unor programe de reabilitare primară a infrastructurii rutiere și consolidări de drumuri naționale în cooperare cu companii elene potențale, în cooperări mixte, independente sau în diferite asocieri. 

În anul 2005 au avut loc lucrările comitetului mixt pe probleme de transporturi rutiere(12 – 13 septembrie 2005). În perioada 27 -28 februarie 2006, la Atena a avut loc o nouă reuniune a comitetului mixt în cadrul careia s-au convenit:

– liberalizarea regimului de operare a curselor regulate de autobuze între cele două țări. În acest fel vor putea fi înființate noi linii regulate și vor putea intra pe piață noi operatori;

– acceptarea creării de birouri de reprezentare și a cooperării între operatorii români și eleni în asigurarea de autobuze.

– cooperarea între cele două ministere în vederea fluidizării trecerii granițelor;

– asigurarea reciprocă de informații privind taxelele pentru tranzit.

Cooperarea în domeniul bancar

În domeniul bancar este de semnalat segmentul de 14.1% pe care il dețin băncile elene în România ( al doilea după Austria cu 42.1% ), prin activitatea sucursalelor celor mai mari bănci din Grecia : Banca Națională, Banca Comercială, Alpha Bank, Marfin Bank, Eurobank și Pireus Bank.

Cooperarea în domeniul telecomunicațiilor

În domeniul telecomunicațiilor este de menționat majorarea pachetului majoritar elen în Romtelecom, la nivel de 54,01% prin majorarea capitalului social cu suma de 242,62mil dolari  

( aport numerar 145 mil $ și acoperire de creanțe prin conversie în acțiuni a creanțelor în euro și dolari ), la care se adaugă vânzarea unui pachet de acțiuni către OTE în schimbul sumei de 31 mil dolari, tranzacții realizate în cadrul Acordului semnat în ianuarie 2003, adoptată prin legea 21/2003. În anul 2005 COSMOTE a preluat pachetul majoritar de acțiuni al COSMOROM.

Reprezentarea diplomatică

Reprezentare
Ambasadorul României în Grecia este domnul George Ciamba.
Ambasadorul Republicii Elene la București este domnul Georgios Poukamissas. 
Consulatul General al României este la Salonic.

Vizite la nivel de șef de stat:

în România: 1995, 1999, 2004, 2007 

în Republica Elenă: 1994, 1995, 1997, 1999, 2000, 2001, 2003, 2009

Vizite la nivelul primilor miniștri:

în România: 1991, 1997, 2002, 2008 

în Republica Elenă: 1993, 1999, 2003, 2005

Vizite la nivelul miniștrilor afacerilor externe:

în România: 1990, 1993, 1995, 1999, 2004, 2007 

în Republica Elenă: 1990, 1992, 1993, 1996, 1997, 2006, 2010

4.2.3. Principalele acțiuni inițiate în 2009 si 2010 pentru

dezvoltarea relațiilor economice

Principalele acțiuni realizate în anul 2009 sunt:

● Participarea delegației române la conferința BLACK SEA CONFERENCE ON REGIONAL INTEGRATION AND INCLUSIVE GROWTH – Atena 23 – 24 februarie 2009. Conferința a fost organizată de către Banca Mondială. Din România au participat: Domnul Laszlo Borbely, președintele comisiei de politică externă din Camera Deputaților, dl. Mihnea Costoiu, Secretar de Stat în cadrul Ministerului Educației, Cercetării și Inovației, directori și experți de la M. Finanțelor Publice, M. Economiei, M. Dezvoltării și Locuințelor, M. Muncii, M. Transporturilor, universități. Principalele teme dezbătute au fost: cooperarea regională, integrarea regională, promovarea comerțului și investițiilor, dezvoltarea IMM-urilor, infrastructura, convergența socială, accesul la justiție.

● Vizita în România a domnului Miltiades Varvitsiosis, adjunct al ministrului elen de externe – 1-3 aprilie 2009. In ziua de 3 aprilie 2009, au avut loc întâlniri cu domnii Iuliu Cosmin COMAN, adjunct al ministrului finantelor publice, Bogdan Dragoi, adjunct al ministrului finanțelor publice, responsabil pentru programul HiPERB, Vasile Puscas, ministru delegat, Romulus Costea, adjunct al ministrului de externe și Gheorghe Marin, secretar de stat la MIMMCMA. In ziua de 2 aprilie, C.C.I.M. București, CCIER și HEPO au organizat un forum economic la care au participat reprezentanți ai 11 firme elene din Grecia și ai 70 de firme românești și elene cu sediul în România, ai Camerei de Comert și Industrie Eleno – Româna. In cadrul forumului, doamna Olguța Marian, director general adjunct al DGAEuropene a făcut o prezentare a stadiului actual al relațiilor economice bilaterale și a perspectivelor de dezvoltare și diversificare.

● In perioada 18 – 19 mai 2009, la Atena, a avut loc cea de a 3-a rundă a consultărilor româno – elene privind cooperarea economică. Consultările s-au desfășurat la nivel de directori generali. Delegația română a fost condusă de către domnul Mircea Toader, director general pentru afaceri europene în cadrul Ministerului Intreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri, iar cea elenă de către domnul Eleftherios Angelopoulos, director general pentru relații economice internaționale în cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

 ● In ziua de 19 mai 2009, BPCE Atena, Ambasada României din Atena și Camera de Comerț și Industrie Eleno – Române (CCIE-R), sprijinite de către MAE elen și Federația Industriilor Elene (SEV) au organizat, la sediul SEV, seminarul economic ROMÂNIA – GRECIA – NOI OPORTUNITĂȚI DE AFACERI ȘI INVESTIȚII.

● Cu ocazia vizitei de stat în Grecia a domnului Traian Băsescu, Președintele României, în ziua de 27 mai 2009, la sediul Camerei de Comerț și Industrie Atena, a avut loc forumul economic GRECIA – ROMÂNIA : COOPERAREA ECONOMICĂ.

 Forumul a fost organizat de către Camera de Comerț și Industrie Atena împreună cu Camera de Comerț și Industrie Eleno – Română cu sprijinul MAE elen, al Ambasadei României la Atena și al Biroului de Promovare Comercial – Economică Atena.

 La forum au participat peste 110 reprezentanți ai unor ministere economice, organizații profesionale, firme elene membre ale CCI Atena și ai CCI Eleno – Române.

● In perioada 25 – 28 iunie 2009, la invitația Ministerului Turismului, a avut loc vizita în România a unei delegații a Organizației Naționale Elene a Turismului, condusă de către președintele Ioannis Kofinis. Programul vizitei a cuprins întâlniri cu conducerile ANAT și Federației Patronatelor din Turismul Românesc, o întâlnire de lucru cu ministrul Elena Udrea și o vizită a stațiunilor românești de pe litoralul Mării Negre precum și a vestigiilor istorice de la Histria. In cadrul convorbirilor bilaterale s-a analizat posibilitatea unui parteneriat regional al țărilor cu legătură la Marea Neagră și a realizării unei croaziere care să lege Constanța de insulele grecești.

Principalele acțiuni realizate în anul 2010 sunt:

● Cu contribuția Ambasadei României, în data de 25 ianuarie, pe site-ul publicației South East European Times în Athens a fost realizată o prezentare a relațiilor economice și comerciale dintre România și Grecia.

● Participarea consilierului economic la conferința organizată de Asociația importatorilor de cereale din Grecia, cu scopul identificării de noi oportunități de cooperare (26 ianuarie, Atena).

● Organizarea unei expoziții a producătorilor eleni din industria alimentară (București, 23-25 februarie.)

● Forumul de afaceri româno-elen, organizat de Camera de comerț româno-elenă, Federația Industriilor din Grecia (SEV) și Camera de comerț și industrie a Municipiului București (București, 24 februarie)

● Vizita la București a domnilor Spyros Kouvelis, ministru adjunct al MAE elen, responsabil cu cooperarea economică internațională, și IANNIS MANIATIS, ministru adjunct în cadrul ministerului elen al mediului și energiei. Intâlniri cu responsabilii români din domeniul energiei și comerțului exterior (25-26 februarie).

● Intâlnirea ambasadorului României la Atena și a consilierului economic cu importatorul și dealerii autoturismelor DACIA în Grecia, cu scopul încurajării și sprijinirii promovării mărcii pe piața elenă (martie).

● Organizarea unei întâlniri la Ambasada României cu transportatorii de persoane între România și Grecia (28 aprilie).

● Prezentarea, de către ES domnul Ambasador George Ciamba, a potențialului investițional al României, cu prilejul conferinței organizate de Asociația exportatorilor eleni (PAE), 5-6 mai, Atena.

4.3. Relațiile turistice bilaterale

Colaborare între România și Grecia în ceea ce privește turismul este titlul unui articol publicat în luna martie de TravelManager.ro

Reprezentanți ai operatorilor de turism din București au vizitat în luna martie regiunea Evros, în cadrul proiectului de turism eleno-român Alexandroupolis. Acest proiect constituie un prim pas în vederea stabilirii unor parteneriate pe termen lung între reprezentanții operatorilor de turism din România și din Grecia. Scopul proiectului este acela de a redeschide granițele între Grecia și România, prin intermediul unor avantaje din domenii comune, precum turismul, cultura și afacerile. În același timp autoritățile elene consideră posibilitatea de a investi în activitățile turistice din România. Inițiativa a făcut parte dintr-un proiect în care trei nume din domenii diferite și-au reunit forțele în vederea unui parteneriat de succes: prefectura elenă din Evrou- Alexandroupolis, compania aeriană Sky Express și Connective Communication Services pentru asigurarea comunicării.

Trebuie de asemenea menționat în ceea ce privește îmbunătățirea relațiilor turistice greco-române că, pe 23 octombrie 2008, a fost inaugurat de către Ministrul grec al Turismului, Aris Spiliotopoulos la București Biroul Turistic Grecesc. La acest eveniment a participat Primarul Capitalei Sorin Oprescu.

Spiliotopoulos a vizitat și Târgul International de Turism al României ce a avut loc în acea perioadă. Ministrul grec al Turismului s-a arătat interesat de modul în care se pot dezvolta pe viitor legăturile, deja existente, între România și Grecia în domeniul turistic, având în vedere că peste 60% dintre românii care alegeau în 2008 să-și petreacă vacanțele în străinătate aveau drept destinație stațiunile grecești.

Primarul general și ministrul grec al Turismului au discutat și despre necesitatea elaborării unei strategii prin care Atena și Bucureștiul să colaboreze mai strâns în domeniul turistic. Totodată, Sorin Oprescu i-a arătat ministrului grec că este decis ca în cel mai scurt timp să redea circuitului turistic Centrul Istoric al Capitalei, precum și să amenajeze salba de lacuri din jurul Bucureștiului.

Primarul Capitalei a declarat atunci pentru Ministrul grec că: "Bucureștiul are un potențial fantastic de dezvoltare, fiind o metropolă în continuă mișcare. Nu se poate spune că o capitală e doar un centru politic, financiar și de afaceri al unei țări. Poate fi și un important centru turistic, care să aducă beneficii importante locuitorilor săi. Am ambiția să demarez acele proiecte care să redea Bucureștiului locul pe care-l merită în circuitul turistic european", conform Travel Manager.

Atât în 2009, cât și în 2010, Grecia a fost și este estimată a fi destinația numărul 1 a turiștilor români în ceea ce privește vacanțelor externe. Potrivit Asociației Naționale a Agențiilor de Turism (ANAT), anul trecut, un număr de aproximativ 250.000 de români a ales meleagurile elene pentru petrecerea vacanței în sezonul de vară.

Circa 17 milioane de turiști străini au vizitat Grecia în 2008, acesta fiind al treilea an consecutiv în care industria turismului grecesc a înregistrat o creștere. Din totalul acestora, 30% au fost din Germania și Marea Britanie.

Grecia pierde turiști din Occident, dar “câștigă” români, așa suna articolul publicat la mijlocul lunii aprilie în “dailybusiness”.

Rezervările pentru vacanțe în Grecia pentru vara lui 2009 au scăzut per total cu 25-30% potrivit Financial Times, dar numărul turiștilor români ce au ales sau vor alege această destinație este estimat a crește cu peste 10%, după cum estimează ANAT.

Scăderea a venit pe fondul recesiunii simțite de țări ca Germania și Marea Britanie, care generau cel mai mare flux de turiști în Grecia.

Zeci de hoteluri de 4 și 5 stele din Creta, Rhodos și Corfu, cele mai populare insule elene, au decis să nu înceapă operarea de Paște, perioadă în care demara de obicei sezonul, în scopul de a menține costurile la un nivel cât mai scăzut. Nikos Angelopoulos, președintele grupului hotelier SETE declara ca “Mulți hotelieri își vor ține unitățile închise în aprilie și mai, sperând la un break-even în lunile următoare". Cu toate acestea, Grecia nu a resimțit o scădere a numărului de turiști români. Intr-un interviu pentru DailyBusiness.ro Traian Bădulescu, purtătorul de cuvânt ANAT a afirmat ca "Grecia va rămâne în continuare destinația numărul 1 în topul preferințelor românilor".

Acesta a estimat chiar o creștere de 10-12% a numărului românilor care vor vizita Grecia în 2009, până la 280.000. Din totalul turiștilor români care se duc anul acesta în Grecia, 80% vor călători în perioada aprilie-octombrie.

"La capitolul cheltuieli, nemții și britanicii încearcă să taie cât mai mult din cheltuieli în această perioadă, în schimb românul ține prea mult la concedii", a mai spus Badulescu.
După Grecia, în topul preferințelor românilor rămân Bulgaria si Turcia.

Industria turismului din Grecia atinge valoarea de 35 miliarde de euro. Peste 50.000 de locuri de muncă din această industrie pot fi afectate dacă hotelierii își închid unitățile primăvara și toamna.

Hotelierii oferă turiștilor străini reduceri de până la 25%, pe fondul competiției dintre Grecia și țări mai ieftine, ca Turcia și Croația. Recesiunea a lovit toate sectoarele din Grecia, operatorii de yacht-uri și croaziere înregistrând o scădere de 20% la rezervări.

Conform unui articol Daily Business.ro din 30 aprilie 2009, în urma unei analize realizată de compania de turism Eximtur, în lunile februarie și martie 2009, 80% din turiștii români care vor pleca în vacanță vor alege o destinație străină, acesta fiind un procent similar cu cel al lui 2008. În urma acestui studiu destinațiile externe cele mai solicitate în 2009 vor fi Grecia (8,53%) și Turcia (7,8%), urmate de Austria (3,86%), Italia (3,72%), Spania (3,23%), Bulgaria (2,91%), Tunisia (1,85%), Egipt (1,82%) , Franța (1,82%), Croația și Ungaria (câte 1,42%).

Hotelul de 3 stele este cazarea preferată în 2009 pentru 1 din 4 respondenți, urmat de vile, case de vacanțs și apartamente.

Anul acesta, crește usor interesul pentru transportul cu avionul în detrimentul celui cu autoturismul personal. Numărul celor care vor pleca în vacanță cu avionul va fi cu 3,5% mai mare decât în 2008.

În perioada 8-10 mai 2009, a avut loc ce-a de-a treia ediție a Târgului de Turism Bucuresti (TTB) în Parcul Izvor din Capitală. Agențiile prezente au înregistrat în total, vânzări de peste 1,5 milioane de euro, nivel similar cu cel al anului trecut, conform declaraților pentru DailyBusiness.ro a reprezentanților firmei Interpress Turism și a organizatorilor evenimentului

Ediția din 2008 (din perioada 9-11 mai) a înregistrat 12.000 de vizitatori, iar cea de anul acesta s-a ridicat la 15.000 înregistrând o creștere de 25%. Cele mai vândute destinații au fost Grecia, Turcia și Bulgaria.

"Criza economica nu va afecta major turismul românesc" a spus Secretarul de Stat din cadrul Ministerului pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii, Comert, Turism și Profesii Liberale, Lucia Morariu. Aceasta a mai declarat că industria hotelieră și piața serviciilor turistice din România nu vor fi afectate major de criza economică, în următoarele 12 luni. Principalele motive ale acestei declarații au fost faptul că 85% din circulația turistică în țară se bazează pe turiștii români, cei care preferă destinații apropiate pentru petrecerea vacanțelor și doar restul pe turiști străini. Cât despre concediile românilor în străinatate secretarul de stat considera că domeniul va fi afectat într-o mică masură și doar în cazul destinațiilor exotice.

Sejururile vândute în cadrul pachetelor all-inclusive în țări ca Grecia, Turcia sau Egipt nu au fost afectate, ci din contră, chiar s-au mărit în 2009 datorită reorientării turiștilor mai pretențioși către destinații mai accesibile dar și creșterii cererii pentru turism extern.

În ceea ce privește investițiile grecilor în industria hotelieră în România, mai mulți oameni de afaceri s-au arătat interesați de această perspectivă.

Astfel omul de afaceri grec Apostolos Palakidis care deține împreună cu fratele său un hotel de 5 stele în orașul Alexandroupolis din Grecia intenționează ca pe termen mediu (în următorii 5 ani) să investească în industria turismului din România.

"Momentan analizăm piața, dar intenționăm să investim în orașe ca Timișoara, Cluj, Constanța, Brasov, poate și în Craiova, oraș unde am auzit ca se va dezvolta mult industria auto", a mai spus Palakidis, precizând că piețele pe care le țintește sunt cele în care potențialul turismului de afaceri este în crestere, el dorind să deschidă hoteluri de business în aceste orașe.

De asemenea, acesta ar fi interesat și de deschiderea unei agenții de turism în România. Omul de afaceri nu are stabilit un buget de investiții, explicând că volumul va depinde de prețul proprietăților în momentul în care va demara procesul de achiziții."În prezent, prețurile imobilelor din România sunt cele corecte, dupa ce anii trecuți erau exagerate, însă abia peste circa 10 luni acestea vor deveni atractive", a adăugat Palakidis.

Un alt investitor interesat de România este o companie hotelieră grecească ce vizează Bucureștiul pentru un amplasament de 250 de camere.

Dimitris Karavassilis, general manager al hotelului de 5 stele Egnatia Grand din Alexandroupolis (Grecia), a comentat într-un interviu acordat DailyBusiness.ro efectele crizei asupra afacerilor din industria hotelieră și a expus planurile companiei de a investi în România. Astfel, acesta a menționat ca investiția va fi demarată după ce se va forma o imagine mai clară asupra pieței, cu mențiunea că actuala criza economică ar putea amâna-o temporar. Cu un număr de 34 de hoteluri în Grecia, dar și alte 3 în Bulgaria Serbia și Ungaria, Compania hotelieră intenționează deschiderea unei unități hoteliere de business.

Întrebat despre problema crizei economice actuale, acesta a precizat că aceasta afecteaza nu doar afacerile hoteliere, ci și pe celelalte, sectorul turismului fiind în strânsă legătura cu acestea. Conform spuselui dl. Karavassilis “. Daca business-urile, în general, nu merg, persoanele vor apela din ce în ce mai puțin la sectorul turistic, în special la cel de afaceri”.
Tot conform spuselor sale, în acest an vor călătorii oameni cu bani, iar în opinia sa “românii au bani”, dar personal sunt de acord cu părerea reprezentantului ANAT, dl. Bădulescu, care a expus foarte bine situația existentă la noi în țară, și anume că se pune mare preț pe vacanțele anuale de calitate în cadrul românilor.

4.3.1. Modalități de dezvoltare și modernizare a ofertelor turistice existente în cele două țări

Turismul internațional ar trebui să ia în considerare marea diversitate de forme de manifestarea fluxurilor turistice, precum și gama largă a impactului și a finalităților economice, sociale, culturale și de mediu generate de circulația turistică internațională.

Atât România, cât și Grecia dețin un valoros și bogat potențial natural, care reprezintă una dintre cele mai prețioase resurse ale țăriilor. Turismul este la nivel mondial o branșă în creștere și duce, în țările care îl promovează, la creștere economică.

Pe baza condițiilor topografice, climatice și istorice existente, în România există posibilitatea de a extinde turismul la nivelul unui important sector economic. In legătura cu aceasta, se preconizează considerabile efecte privitoare la venit și la piață forțelor de muncă.

Turismul în Grecia se plasează pe locul al 15-lea în ierarhia mondială a destinațiilor turistice și primește un număr de turiști mai mare decât populația țării.

România în ciuda premiselor exceptionale, ponderea de 2,5% a turismului la PIB este mică în comparație internațională. Obiectivul este de a dezvolta produse competitive, tinând însă cont de resursele naționale, astfel încât turismul să devină o ramură economică prioritară.

Ca obiective politice generale pentru Grecia si România sunt formulate următoarele:

Promovarea unor concepte moderne de dezvoltare turistică

Introducerea unui management modern, dispus să iși asume riscuri

Elaborarea de programe și proiecte naționale de dezvoltare pentru anumite proiecte turistice

Modernizarea ofertei, creșterea capacității concurențiale și a atractivității pentru piața turistică națională și internațională

Crearea unei imagini printr-o politică agresivă a promovării în scopul creșterii cererii

Asigurarea instruirii cantitative și calitative a personalului

Deschiderea de noi produse și piete și abordarea regională de programe turistice

Adoptarea reglementărilor necesare în acord cu determinarile UE

Evaluarea politicii fiscale cu privire la efectele acesteia asupra turismului

Adaptarea activitatilor turistice la politica națională

Dezvoltarea rapidă și durabilă a turismului

Concluzii

Turismul a devenit în zilele noastre o activitate social-culturală și economică de mare importanță, în multe cazuri fiind un factor esențial în balanța de venituri a țărilor.

Industria turismului este, în prezent, una din cele mai importante componente ale economiei mondiale, cu tendințe notabile de creștere în viitor deoarece, pe glob, încă există numeroase atracții turistice neexplorate.

Rolul turismului în economia unei țări poate fi definit prin: aportul la nivelul național; valorificarea superioară a resurselor în profil teritorial; ridicarea economică a unei zone lipsite de bogății de sol sau subsol; stabilizarea forței de muncă; asigurarea unei circulații bănești normale; element dinamizator al sistemului economic global, mijloace de diversificare a structurilor economice; factor de instruire și educație; regulator al balanței de plăți externe; vocație ecologică.

Potențialul turistic mondial este asigurat atât de obiective naturale (forme de relief, râuri și lacuri, țărmuri marine, vegetație și faună etc.) cât și antropice, realizate de om (monumente istorice, arhitectonice și de artă, muzee, obiective etnografice și de folclor etc.), de regulă cele două mari categorii îmbinându-se armonios în unele areale.

Turiștii de azi sunt mai numeroși decât cei de altădată în ciuda crizei financiare. Mult mai accentuat decât în trecut, turiștii sunt preocupați de mediul ambiant și de societate. Turismul se adaptează din mers, din ce în ce mai mult, la tehnicile moderne, internetul devenind o sursă importantă de informare turistică.

Pentru ca planificarea turistică să satisfacă așteptările actuale și de perspectivă ale turiștilor și să confere o durabilitate turismului, autoritățile locale trebuie să aibă o viziune clară asupra tendințelor acestui sector în plan internațional.

Europa are față de celelalte regiuni ale lumii o poziție deosebită conferită de faptul că în această zonă se concentrează cel mai mare număr de țări puternic industrializate.

“Diversitatea culturală ” a Europei reprezintă de altfel elementul cheie, de atractivitate atât pentru turismul intern, cât și pentru cel internațional

Europa iese in evidență, atât prin numărul mare de turisti sosiți, cât si prin numărul aproape la fel de mare de plecări. Sosirile si plecările reprezentând 55,7% din total la nivel mundial.

România a fost afectată într-o măsură mai mică, deoarece locuitorii țării noastre pun mare preț pe vacanțele anuale, astfel că în mare parte aceștia își vor savura în continuare vacanțele în țară și în străinătate în binecunoscutele de acum locații precum Grecia, care ocupă primul loc și în acest an, dar și Bulgaria sau Turcia.

Turismul în Grecia este una din variantele demne de luat în considerare atunci când vine vorba de planificarea unei vacanțe în străinătate întrucât oferă calitate ridicată la prețuri mai mult decât comparative cu cele din România, dar și cu a altor destinații de renume. Ușurința cu care se poate ajunge acolo oferă un plus alegerii acestei țări ca destinație turistică, prin prisma aderării României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ceea ce reduce la minim cerințele actelor necesare pentru pătrunderea pe meleagurile elene.

În ceea ce privește datele generale ale Greciei, turiștii pot fi mai mult decât mulțumiți – fiind o țară cu climă mediteraneeană, cu veri lungi, călduroase temperate de brize pe litoral, dar și cu ierni blânde, este o țară ce atrage în orice perioadă a anului. Are 752 izvoare termo-metalice, majoritatea fiind clasificate terapeutice.

Având foarte multe plaje atât pe continent cât și în numeroasele insule, satisface fiecare gust și nevoie, oferind atât servicii superioare, în cadrul hotelurilor de 4 și 5 stele, dar și pentru orice buzunar, în cazul hotelurilor mai slab cotate și a vilelor, singurul lucru necesar din partea turistului fiind să știe exact ce vrea să facă.

Există unele insule și plaje destinate mai mult tinerilor, pline cu distracție și petreceri, dar și altele destinate familiilor sau oamenilor ce vor un concediu liniștit, caracterizate prin frumusețea peisajelor naturale și a liniștii. Multe dintre insulele Greciei nu sunt populate și exploatate turistic, lucru ce probabil se va schimba în viitor.

Grecia este de asemenea plină de monumente istorice, fie ele situri arheologice, muzee, vestigii sau statui dar și de mânăstiri de o arhitectură impresionantă. Astfel orice turist interesat de arhitectura Greciei Antice ar trebui sa aibă în vedere vizitarea Atenei, și în special a Acropolei și a monumentelor situate în jurul acesteia.

Dar teriroriul elen nu evocă doar perioada antică prin monumentele sale păstrate în stare mai bună sau mai rea, ci și stăpânirea venețiană, ale cărei semne sunt numeroase, în special în castele și turnuri, adevărate fortărețe de acum doar câteva sute de ani.

Există pe meleagurile elene multe nume care rostite atrag după sine:

– o istorie bogată plină de adevăruri și legende precum Corint, Creta, Rhodos sau Olimp,

– duc cu gândul la viața religioasă, precum Muntele Athos și Meteora

– duc cu gândul la plaje de calitate cu nisipuri în diverse culori și apa caldă precum cele din zona continentală Paralia sau Halkidiki dar și insulele deja cunoscute Creta, Santorini, Rhodos, Corfu, Thassos sau Zakynthos.

Din punct de vedere hotelier, se poate spune că Republica elenă este echipată corespunzător, având aproape 10.000 de unități de cazare pe suprața sa. Oferă cum am mai spus opțiuni pentru toate categoriile de turiști prin diferitele sale hoteluri cuprinse între 1* și 5* stele cele mai numeroase fiind cele de 2* și de 3*.

Grecia nu este o țară pe care ajunge sa o vizitezi doar odată iar daca stăm să ne gândim la sutele de vestigii aflate pe teritoriul elen și la cele 2000 de insule, probabil că ar fi nevoie de mai mulți ani pentru a explora pe deplin frumusețea și istoria aflate în cantități impresionante aici. Poate fi vizitată atât vara, cand plajele atrăgătoare și apa caldă îmbie orice turist dar și iarna, cand frumusețea festivalurilor și vremii blânde permite vizitarea locurilor de interes de pe meleagurile zeilor antici.

Relațiile dintre România și Grecia au cunoscut o lungă perioadă de prosperitate, acestea devenind mai strânse de-a lungul timpului. Se poate spune că acest popor a avut o influență semnificativă asupra noastră, a românilor, de-a lungul timpului: în perioadele străvechi, prin înființarea binecunoscutelor orașe antice -Tomis, Calatis, Histria etc- ce au adus și primele semne ale civilizației elenistice, apoi în timpul domniilor fanariote, când majoritatea domnitorilor străini au apărat interesele țării, ce e drept, ei având și propriul interes de apărat dar și prin relațiile mai recente, oficiale – începute în 1880 la nivel de delegație, ridicate apoi la rang de ambasadă în 1939 și într-o fază finală la nivel de organizație a cetățenilor aparținând minorității elene, Uniunea Elenă din România fondată la 28 decembrie 1989, căpătând personalitate juridică la 26 februarie 1990.

În ultimii ani, investițiile Greciei în afacerile din România au crescut considerabil ajungând la pragul valorii de 3 miliarde după spusele Republicii Elene. Principalele sectoare de investiții au fost: telecomunicații; bancar; asigurări; investiții financiare; industria producătoare de echipamente electronice și de telecomunicații; industria alimentară; industria laptelui; prelucrarea cărnii; ape minerale și băuturi răcoritoare; metalurgia neferoasă; producția de echipamente de refrigerare; construcții; industria mobilei; industria de mase plastice; industria ambalajelor; industria tutunului; comerț general; alimentație publică și consultanță juridică.

Cooperarea dintre cele 2 țări s-a amplificat și a pătruns în mai multe domenii: energiei, transporturilor și lucrărilor publice, bancar, telecomunicații și turism.

Investițiile grecești în domeniul turismului românesc urmează să se mărească în următorii ani, tot mai mulți afaceriști greci arătându-se interesați de realizarea unor construcții în domeniul hotelier atât la București cât și în țară.

În ceea ce privește dezvoltarea relațiilor economice, în perioada anilor 2007-2009 a avut loc o mare serie de acțiuni de îmbunătățire a acestora.

În cadrul colaborarării între România și Grecia în ceea ce privește relațiile turistice reciproce pe 23 octombrie 2008, a fost inaugurat de către Ministrul grec al Turismului, Aris Spiliotopoulos la București Biroul Turistic Grecesc.

Trebuie menționat de asemenea și proiectul de turism eleno-român Alexandroupolis din 2009 prin care reprezentanți ai operatorilor de turism din București au vizitat în luna martie regiunea Evros.

S-a creat o intensă colaborare între cele două părți în domeniul turistic. Astfel, s-au înființat agenții de turism pe teritoriul Greciei pentru promovarea litoralului românesc, a stațiunilor montane din Bucegi, Apuseni, și în ultima perioadă a pensiunilor agroturistice din ținuturile Carpaților, cât și pentru promovarea florei și faunei unice în Delta Dunării.

Din partea reprezentanților grecilor antici s-au înființat pe teritoriul României agenții de turism tour-operatoare pe relația Grecia, care în decursul câtorva ani au făcut cunoscute minunile de pe tărâmul legendelor și turiștilor din România care nu au avut prea multe ocazii înainte de această perioadă pentru a călători liber spre aceste destinații.

În ceea ce privește criza economică, este considerat ca aceasta nu va afecta prea rău turismul românesc intern și extern, destinațiile favorite precum Grecia și Turcia urmând să înregistreze chiar creșteri în 2009. Grecia va rămâne în continuare destinația numărul 1 în topul preferințelor românilor fiind estimată o creștere de 10-12% a numărului acestora în 2009, până la 280.000. Din totalul turiștilor români care se duc anul acesta în Grecia, 80% vor călători în perioada aprilie-octombrie.

În cadrul celei de-a treia ediție a Târgului de Turism Bucuresti (TTB) desfășurat în perioada 8-10 mai 2009, agențiile prezente au înregistrat în total, vânzări de peste 1,5 milioane de euro, nivel similar cu cel al anului trecut. Anul acesta numărul vizitatorilor s-a ridicat la 15.000 înregistrând o creștere de 25% față de 2008.. Cele mai vândute destinații au fost Grecia, Turcia și Bulgaria.

Agențiile de turism din România ar trebui să mărească oferta în cazul Greciei adăugând și alte destinații care acum sunt slab sau deloc promovate și astfel ar obține probabil clienți noi spre această destinație.

În concluzie, relațiile economice dintre Republica Elenă și România se vor îmbunătăți în continuare viitor, în special în domeniul turismului, datorită preferințelor turiștilor de pe meleagurile românești pentru calitatea la prețuri acceptabile oferite în cazul plajelor dar și din dorința lor de a vizita locuri noi, pline de monumente istorice și arhitecturale, sau mânăstiri.

Anexa I

Cronologia principalelor repere ale relațiilor dintre români și greci

1722 – e finalizată mânăstirea Văcărești, ridicată la inițiativa lui Nicolae Mavrocordat.

1724 – se încheie construcția hanului Stavropoleos din București, de călugărul Ioanichie Stratonikeas. E sfințită și biserica Stavropoleos.

1733-1760 – Academia Domnească din Iași e condusă de profesorul Nikolaos Hiliodromeus. Căsătoria cu o româncă îi stabilește definitiv reședința în Moldova.

1738-1753 – Neofit I este mitropolitul Ungrovlahiei. Fondează biblioteca Mitropoliei și îi dezrobește pe „rumânii“ aflați pe moșiile clericale.

1739 – Nikiforos Peloponesiacul devine mitropolit la Iași, fiind singurul grec care ocupă această funcție în întreaga epocă fanariotă.

1763 – Este finalizată construcția spitalului „Sfântul Spiridon“ din Iași, unde vor profesa numeroși medici greci, precum Dragachi, Fotaki, Luchi ori Kaloiatru.

1767 – Tipografia din Dealul Mitropoliei devine „Tipografia neamului ortodox al grecilor din București“.

1785 – Hagi Dimitrache Papazoglu construiește în mahalaua Sfântul Gheorghe din București hanul Papazoglu.

1830 – Se stabilește în Țara Românească Evanghelie Zappas, unul din cei mai bogați oameni ai țării două decenii mai târziu. Interesant este faptul că în 1846 ziarul „Vestitorul românesc“ publica mulțumirile statului român adresate negustorului grec care oferise o mare cantitate de grâu în semn de recunoștință.

1833 – Anastasie Polizu construiește Hanul cu Tei din București, în zona Lipscani.

1837-1838 – Navele sub pavilion grecesc reprezintă circa 50% din totalul navelor de comerț de la Dunărea de Jos.

1841 – Apare primul ziar grecesc din București.

1862 – Asasinarea lui Barbu Catargiu îl propulsează pe Apostol Arsakis, ministrul afacerilor externe, în fotoliul de prim-ministru. Autorul primei lucrări de istoria medicinei apărute în România e interimar pentru două săptămâni.

1879 – Se stabilesc relații diplomatice la nivel de legație între România (care își obținuse independența) și Grecia.

1881 – Ploieștiul are un primar grec: Panait Mihailopol.

1884 – „Universul“ o găzduiește pe Maria Koutsarida, prima femeie doctor în medicină din România. Tot acum, se naște la Brăila Panait Istrati, într-o familie mixtă – mama româncă și tatăl kefalonit.

1901 – Este inaugurată Biserica grecească din București.

1906 – Se deschide la Bucuresti prima școală a comunității elene. Până atunci, limba greacă se preda la gimnaziul Sf. Sava și în școli particulare.

1944-1945 – Războiul civil din Grecia între naționaliști și comuniști provoacă un val de emigranți. O parte se vor refugia în România.

1946-1949 – Al doilea război civil din Grecia „trimite“ în România 12.000 de refugiați, majoritatea copii.

1978-1985 – Repatrieri masive ale grecilor în țara de origine.

1990 – Se constituie Uniunea Elenă din România.

2007 – România intră în UE și astfel sunt eliminate vizele pentru români în Grecia cât și pentru greci în teritoriul românesc.

Bibliografie

Monica Aldoiu – Grecia, ed Cartea de buzunar, București, 2005

Elena Gheorghiu – Mica Enciclopedie de Geografie ed. Larousse, București i, 1999

Marc Dubin – Grecia Continentală – ghiduri turistice, Ed Enciclopedia RAO, București, 2007

Marc Dubin – Insulele Greciei – ghiduri turistice, Ed Enciclopedia RAO, București, 2005

Cristiana Cristureanu – Economia și politica turismului internațional, ed Abeona, București, 2004

Cristiana Cristureanu – Strategii și tranzacții în turismul internațional, ed. C.H.Beck, București, 2006

Andreea Băltărețu – Evoluții și tendințe în turismul internațional, ed Pro Universitaria, București, 2006

Nicolae Neacșu și Andreea Băltărețu – Turism internațional, ed. Pro Universitaria, București, 2006

Silviu Negut (coordonator) și colectiv – Geografie economică mondială, ed Meteor Press, București, 2005

Revista “Vacanțe și călătorii”, nr 92, București, august 2007

Catalog Perfect Tour, Vara, 2009

Rapoartele OMT iunie 2007; iunie 2008 și Update-ul Interimar OMT aprilie 2009

Rapoartele Turistice ale Greciei Q3 2007, Q3 2008 parțial publicate la adresa www.reportbuyer.com

Greece Tourism Report Q2 2009, parțial publicat la adresa http://www.mindbranch.com/Greece-Tourism-Q2-R302-5979/

http://www.greeka.com/greece-economy.htm

http://www.gnto.gr

http://www.gandul.info/ziua-greciei/grecia-model-succes-economic-dupa-integrarea-ue.html?4595;257810

http://www.heritage.org

http://en.wikipedia.org/wiki/Economy_of_Greece

http://www.mof-glk.gr/en/home.htm

http://yourmoney.wall-street.ro/articol/Travel/205/slideshow

http://www.igogreece.com

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/

http://www.imn.gr/curierulatenei

Ministerul pentru IMM,Comert,Turism si Profesii Liberale Comert Exterior – www.dce.gov.ro

Ambasada Romaniei la Atena – www. atena.mae.ro

Ministerul Afacerilor Externe (www.mae.ro)

The Federation of International Associations (www.fita.org)

http://www.ggae.gr/gabroad/organosi.el.asp

http://www.divers.ro/greci_scurt_istoric_ro

http://www.statistics.gr

http://www.guardian.co.uk/travel/2002/mar/16/restandrelaxation.greece.beauty

Αρχική

http://www.travelmanager.ro/articol.php?id=139&indentifica=grecia

http://www.dailybusiness.ro/stiri-turism/grecia-pierde-turisti-din-occident-dar-castiga-romani-24884

http://www.dailybusiness.ro/stiri-turism/criza-financiara-si-gripa-porcina-scad-turismul-global-cu-3-in-2009-25953

http://www.dailybusiness.ro/stiri-turism/targul-de-turism-2009-vanzari-de-1-5-mil-euro-la-fel-ca-anul-trecut-25822

http://www.ft.com/cms/s/0/c665ef7e-288a-11de-8dbf-00144feabdc0.html?nclick_check=1

http://www.indexmundi.com/greece/unemployment_rate.html

https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/gr.html#Econ

http://www.ft.com/cms/s/0/92b0fe98-2de1-11dd-b92a-000077b07658,dwp_uuid=0a064660-2716-11dd-b7cb-000077b07658.html

http://www.geocities.com/ruxi89/imagesro/acropole.jpg

http://www.travelworld.ro/images/atena/2acropole1.jpg

http://www.societe-perillos.com/acropole_athene.jpg

http://sabin.ro/sabinnew/athens/P9193378_resize.jpg

http://picasaweb.google.com/Reea1001nights/Athens/

http://www.gnto.gr

http://picasaweb.google.com/marianchirita/GreeceHoneymoon

http://www.stoa.org/albums/hauck/hephaisteion.sized.jpg

http://www.greekhotel.com/greekislands/athens/roman.htm

http://www.bloombiz.ro/assets/articole/2008/08/hadrian-s-library.jpg

http://www.travel-corfu.com/photos/images/Glyfada%20beach.jpg

http://www.6916th.org/graphics/gehrke3.jpg

http://commons.wikimedia.org/wiki/Image:Brauron.jpg

http://www.nei-pori.com/wp-content/uploads/2009/02/delphi.jpg

www.britannica.com

http://www.erasmus.gr/ConImgs/Tours%20Photos/Delphi.jpg

http://picasaweb.google.com/emyemyemy/Grecia2007/photo#5119661345679439250

Travel in Greece

http://www.felitsia.gr/english/History/Recent/Recent.html

http://www.proarad.ro/athos-meteora/meteora.html

http://www.munteleathos.ro/

http://www.ghidgrecia.info/atractii-turistice-in-grecia/atena/

http://picasaweb.google.com/marianchirita/GreeceHoneymoon#4985422741885943826

http://brianabbott.net/images/blog/photos/2007/DSC03335.jpg

http://www.xtec.cat/~sgiralt/labyrinthus/imagines1/epidaur2.jpg

http://www.e-tur.ro

http://www.egirl.ro/Insulele-Greciei,a335.html

http://www.maria-christina.gr/images-front/old-town-rhodes.jpg

http://www.vacanta-grecia.com/vacante-in-grecia-insule-din-grecia

http://www.tititudorancea.com/lib/edfiles/bp/salonic_turnulalbwm334.jpg

http://travelopia.files.wordpress.com/2009/05/thessaloniki-5.jpg

http://www.kosinfo.gr

www.halkidikiguide.gr

http://www.world-guides.com/images/corfu/

www.travelart.ro

http://www.skiathosinfo.com/

http://hellas.teipir.gr/Thesis/Samos/english/tdk163.html

http://www.samosrooms.com/images/temple_hera_column.jpg

http://www.thasos.netfirms.com/sightseeing.htm

http://www.hotelsline.gr/root/newhotel/mx/m_Limnos_eg.asp

http://www.ziare.com/Secretul_frumusetii_grecesti_talasoterapia-149976.html

www.naevias.gr