Perspectivele Turismului Religios In Zona Oltenia

INTRODUCERE

România este o țară frumoasă, cu locuri pline de farmec, priveliști fascinante și oameni dintr-o bucată. Nu ne ajunge o viață întreagă să-i epuizăm minunățiile. Din păcate pornind la drum mulți dintre noi suntem tentați, si în lipsă de timp sau din neatenție să trecem cu vederea peste mult prea multe lucruri , care par, la o primă vedere neinteresante.

Ținutul Olteniei de Nord nu se lasă cuprins dintr-o privire. Ca să cunoști cu adevarat Oltenia trebuie să-i vezi mănăstirile și schiturile fără de număr, stațiunile cu ape care fac minuni, satele cu vechi biserici de lemn. Din loc în loc dai peste peșteri, defilee și chei minunate.

În Oltenia tradițiile sunt încă vii, amintim Târgul de ceramică de la Horezu, sărbătorile pastorale de la Novaci și Baia de Fier, Nedeia de la Polovragi. Nenumăratele trasee se deschid în fața călătorului prin Oltenia de Nord. Uneori alegerea unui singur obiectiv sau traseu de urmat este foarte dificilă.

Oltenia este Țara Oltului, a străvechiului râu dacic Alutus, a cărui curgere a provocat la tot pasul dezvăluiri uimitoare, dând la o parte faldurile istoriei de pe vestigii vechi de când lumea sau îmbiind la popas în sălașuri religioase în care viața urmeză ritmuri pururi tihnite. Ascunzându-se în cotloane ferite de priviri indiscrete, pe după stânci ori pe culmile munților, sau dimpotrivă, iesindu-ne cu generozitate în cale, mănăstirile și schiturile de pe malurile Oltului par a fi oprit goana înverșunată și neînduplecată a timpului, încât, intrând în spațiul lor, avem impresia că am nimerit în universul medieval, aflat sub oblîduirea sfinților din fresce și a domnitorilor întemeietori.

Multe zile de răgaz i-ar trebui călătorului pronit la drum cu gândul să parcurgă una după alta toate aceste minunății arhitectonice : Mănăstirea Cozia a lui Mircea cel Bătrân, Mănăstirea Tismana a călugărului Nicodim, Mănăstirea Hurez a lui Constantin Brâncoveanu, Bistrița boierilor Craiovești, Polovragiul ce dă măsura artei brâncovenești, Mănăstirea Dintr-un Lemn, Arnota și Govora ale lui Matei Basarab, Frăsineiul care urmează tipicul vieții monahale de la muntele Athos. Mai apoi este nevoie de noroc sa descoperi schiturile, grotele, chiliile sihastrilor și călugărilor care au decis să se retragă în sălbăticiune : Piatra, Turnu, Stânișoara, Ostrov, Bradu, Iezeru, Pahomie, Mamu, Dobrușa, Păpușa, Cioclovina de Jos și de Sus, Lainici, Locurele, Săcelu, Pătrunsa, Fedeleșoiu, Cornetu, si multe altele. Dincolo de ziduri,timpul își continua lucrarea, desfășurând fragmente de istorii oprite într-un fel de încremenire decât cea a spațiilor sacre. Ce atmosferă densă plutește deasupra resturilor lanțului de castre romane, numit cândva Limes Alutanus , care înainta până la Dunăre ! Oltul și-a păstrat în preajmă, ca un fel de memento mori, zidurile căzute în paragină a celor șapte cetățui care formau linia de fortificații construită de romanii dornici de noi cuceriri.

ARGUMENT

Prezenta lucrare se vrea a fi una de calitate, o lucrare premium care va aborda o temă foarte plăcută și contemporană în același timp , cea a turismului religios din regiunea Olteniei de Nord, a Olteniei în general

În cele ce urmează voi încerca să demonstrez în cele patru capitole, valoarea turistică extraordinară a acestei regiuni geografice. Fie că vorbim despre potențialul turistic natural sau cel antropic , vom descoperi locuri de mult timp uitate și voi încerca să le descopăr prin prezenta lucrare.

În primul capitol voi face o caracterizare a turismului din România cu accent deosebit pus pe turismul religios. O să am în vedere aspecte privind importanța și perspectivele pe care acest tip de turism îl poate oferi regiunii geografice respective dar și elemente generale privind tipul obiectivelor turistice vizate de acest tip de turism.

În cel de-al doilea capitol voi prezenta concret potențialul turistic al reliefului, climei, apelor, vegetației și al ariilor protejate din Oltenia dar cu accent pe partea antropică, prezentarea obiectivelor turistice de factură religioasă pentru că ăstă este obiectul acestei lucrări.

Al treilea capitol va fi dedicat unei propuneri de traseu care va avea ca obiectiv vizitarea celor mai importante lăcașuri de cult din Oltenia, cu traseu, harta, transfer, cazări, servirea mesei, trasnport, orar.

Ultimul capitol este dedicat unor propuneri pentru dezvoltarea turismului religios în această regiunea, valorificare superioară a acestor obiective de o mare valoarea și modalități de promovare a lor peste hotare.

STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII

Turismul religios din Oltenia a devenit o un subiect important în cărțile de specialitate din România și nu numai, iar obiectivele turistice de factură religioasă au devenit foarte cunoscute datorită numeroaselor ghiduri turistice editate în mai multe limbi de circulației internațională.

Obiectivele turistice nu sunt însă toate expuse circulației turistice, de regulă mănăstirile sunt poziționate pe anumite rute de transport care facilitează accesul, deși există și mănăstiri dosite în inima muntelui la care nu se ajunge ușor, însă schiturile sunt izolate, asta fiind și menirea lor de a proteja prin izolarea și contopirea cu natura pe cei care viețuiau în ele departe de foșnetul civilizației.

O parte din cărțile, ghidurile și hărțile turistice care au fost realizate pentru turismul religios din Oltenia vor fi folosite și în această lucrare, lucrări de potențial turistic, ghiduri generale ale Olteniei de nord dar cu accent pe partea de turism religios, hărți cu trasee către principalele obiective turistice religioase. Amintim în acest sens câteva lucrări de referință :

M.Ielenicz,L.Comănescu, România.Potențial turistic. Edit.Univ.Buc. 2006

M.Cândea, G.Erdeli, T.Simon, România.Potențial turistic și turism. Edit.Univ.Buc.2001

Geo Bogza – Cartea Oltului, statuia unui râu, Editura Minerva, 1976

Marcian Bleahu – Peșterile din România, Editura Științificã și Enciclopedicã, București, 1976

Mariana Pascaru, Oltenia de Nord, ghid turistic, Edit.Ad Libri, Buc.2009

Colecția Mănăstiri Ortodoxe

Mihai Vlasie: Ghid al așezărilor monahale din România. Drumuri spre mănăstiri, București

Gherasim Cristea – „Istoria mânăstirii Govora”, Râmnicu Vâlcea, 1995

Ghidul peșterilor din România, Cristian Lascu,Edit.House of Guide ;Buc.2006

Numeroase site-uri de internet prezintă obiectivele religioase, practic fiecare mănăstire are o prezentare pe internet iar site-ul creștinortodox.ro este o sinteză bine realizată a tuturor mănăstirilor, schiturilor și catedralelor din această regiune.

În privința mănăstirilor vor fi abordate teme privind accesul (căile de comunicații), număr de călugări-călugărițe, posibilități de cazare, circulația turistică.

Capitolul I

TURISMUL ÎN ROMÂNIA

TURISMUL RELIGIOS

Turismul exprimă o activitate complexă care presupune deplasarea, staționarea de la câteva ore la mai multe zile, are ca scopuri recreerea, odihna, tratamentele balneare, exclude prestarea de servicii .

Turismul reprezintă un proces social complex, implică deplasarea turistului într-un alt loc decât domiciliul, pe o anumită durată în vederea satisfacerii unor cerințe în timpul călătoriei.

Ce-a de-a doua latură se referă la rezultatele de ordin economic, determinate nu numai de valoarea resurselor turistice ci și de infrastructura turistică.

De-a lungul timpului au fost folosite numeroase definiții, prima dintre ele este cea enunțată de Hunziker și Krapf în anul 1942 : „ o sumă de realități și fenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara domiciliului lor atâta timp cât deplasarea și sejurul nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă și o activitate lucrativă oarecare „

În anul 1991 Organizația Mondială a Turismului , OMT , dă o definiție mai complexă turismului : “ turismul reprezintă activitățile efectuate de o persoană ce călătorește în afara mediului său obișnuit pentru o perioadă de timp nespecificată al cărui scop principal de călătorie este altul decât cel de a efectua o activitate renumerată în interiorul locului vizitat”.

Potențialul turistic este dat de ansamblul componentelor naturale, culturale și socio-economice, constituie premisă pentru dezvoltarea activităților de turism .

Componentele mediului natural sau cele ale mediului antropizat prin valoarea lor calitativă sau cantitativă, estetică sau cognitivă, pot deveni atracții turistice, resurse turistice pentru industria turistică.

Noțiunea de resursă turistică, este una mai complexă și mai completă, implică elementele naturale sau antropice care pot fi valorofocate direct în activitățile turistice ca materie primă , generând diferite forme de turism..

Termenul de fond turistic, exprimă totalitatea resurselor naturale, social-culturale și istorice ce alcătuiesc baza ofertei potențiale a unui teritoriu. O.Snak în anul 1976,o numește oferta turistică primară.

Patrimoniul turistic exprimă, oferta turistică potențială, primară, împreună cu structurile turistice existente , cea de cazare și infrastructura specifică .

Turismul religios, este unul dintre cele practicare forme de turism, valorifică obiective turistice de ordin religios care se caracterizează și prezintă atracție turistică prin următoarele caracteristici :

unicitatea, singularitatea: sporește atractivitatea turistică

dimensiunea : polarizează atenția și interesul turiștilor, pot fi foarte mari sau foarte mici

ineditul : se poate referi la natura materialului de construcție, culoarea specifică, vezi cazul mănăstirilor din Moldova, amplasarea obiectivelor în locuri insolite, cum sunt schiturile.

vechimea : se referă la obiective de rezonanță istorică diseminate în spațiul geografic românesc

În privința valorii concrete ale acestor obiective de ordin religios aceasta rezidă sin următoarele aspecte :

Locul – variabil prin poziție, accesibilitate, se referă la așezarea unui obiect singural sau complex de monumente.

Geniul tehnic- mijloacele de care s-a slujit artistul pentru a-și realize operele și monumentele.

Poziția etnologică- aici pot fi menționate câteva etape-origini: sanctuare preistorice, antice, biserici din Evul Mediu, de factură romanică, gotică sau barocă.

Subiectul, tema culturală- sursele de inspirație care au stat la baza multor bunuri culturale și care poate caracteriza o anumită cultură: era, evul, secolul, etapa, filonul, perioada, faza, nucleul central

Starea de conservare – are un rol major în valorificare, deoarece monumentele și bunurile de factură religioasă trebuie să se găsească într-o stare cât mai bună de conservare pentru a fi vizitate de turiști și periodic sunt supuse unor lucrări de restaurare și conservare, din păcate multe bunuri de factură religioasă nu sunt puse în valoare datorită stării precare de conservare în care se găsesc.

Monumentele și ansamblurile de arhitectură de factură religioasă reprezintă baza, materia primă pentru desfășurarea turismului religios. În cadrul lor deosebim:

Mari ansambluri monahale, temple, biserici, catedrale și mănăstiri, puțin sunt orașele sau satele care să nu dețină un astfel de monument, județe precum Suceava, Neamț, Brașov, prahova, Vâlcea, Gorj concentrează un număr mare de astfel de obiective

Bisericile de piatră, specifice Depresiunii Hațeg ( Clopotiva, Densuș ),

Bisericile cu zid, fortificate, construite în stil gotic din sudul și estul Transilvaniei, amintim aici Cisnădioara, Prejmer, Hărman, Cristian, Biertan, Saschiz, Feldioara .

Bisericile din lemn, specifice Maramureșuurarea turismului religios. În cadrul lor deosebim:

Mari ansambluri monahale, temple, biserici, catedrale și mănăstiri, puțin sunt orașele sau satele care să nu dețină un astfel de monument, județe precum Suceava, Neamț, Brașov, prahova, Vâlcea, Gorj concentrează un număr mare de astfel de obiective

Bisericile de piatră, specifice Depresiunii Hațeg ( Clopotiva, Densuș ),

Bisericile cu zid, fortificate, construite în stil gotic din sudul și estul Transilvaniei, amintim aici Cisnădioara, Prejmer, Hărman, Cristian, Biertan, Saschiz, Feldioara .

Bisericile din lemn, specifice Maramureșului, ( Ieud, Botiza, Breb ), din zona Lăpuș-Chioar ( Surdești, Plopiș, Rogoz ), Sălaj ( Hida, Ileanda, Fildu de Sus ), Munții Apuseni ( Vidra, Gârda de Sus ).

Biserici renumite, situate în centrele urbane cum ar fi la Suceava ( Bisericile Sf.Dumitru și Sf.Gheorghe ), Alba Iulia ( Biserica Reformată și cea Evaghelică ). București ( Bisericile Sf.Gheorghe Nou, Crețulescu, Stavropoleos, Antim,Sf.Ciprian ). Brașov ( Sf.Nicolae din Șchei, Sf.Bartolomeu ).

Marile catedrale, mai cunoscute sunt : Sf.Mihail din Cluj, Catedrala Reîntregirii Neamului din Alba Iulia, Catedrala Ortodoxă din Tg.Mureș

Sinagogile , din București- Templul Coral, Dej, Cluj-Napoca.

Moscheile, cea din Constanța

Mănăstirile, impresionează prin faimă și prin vechimea edificiilor, prin stilurile constructive, valoarea frescelor, culoare; sunt răspândite în tot spațiul etnic românesc , dar cu o concentrare evidentă în Bucovina ( Voroneț- capodoperă națională și internațională, renumită pentru albatrul de Voroneț, Moldovița, Sucevița unde tenta cromatică dominantă este verdele, Humor, Putna, Dragomirna ), Subcarpații Getici ( Mănăstirea Curtea de Argeș, Cozia, Tismana, Polovragi, Hurez ) se adaugă gruparea de mănăstiri din București și zona periurbană ( Cernica, Snagov, Pasărea, Mărcuța, Plumbuita, Antim ).

În patrimoniul cultural de interes național sunt înscrise :

197 biserici și ansambluri mănăstirești

81 biserici din lemn

6 biserici rupestre

Alături de obiectivele turistice enumerate mai sus mai pot fi adăugate necropolele, templele,cimitirele, mausolee, sanctuarele .

Sanctuarele, sunt locuri sfinte sau edificii consacrate ceremoniilor unor religii, de multe ori amplasate , în vechime, în locuri izolate ( vârfuri de munte, cratere vulcanice, poieni ).

Templele, sunt edificii consacrate unor divinități și destinate practicării unui cult religios. La romani templul, numit și templum, a însemnat la început un teren consacrat cultului și abia mai târziu edificul sacru propriu-zis.

Fig.nr.1 Îmbinarea valorilor materiale cu cele imateriale în cadrul peisajului cultural monahal

Sursa : Camelia Teodorescu, Curs de turism cultural, Fac de Geografie, Buc

În figura nr.1 este prezentat un model de îmbinare a valorilor materiale cu cele imateriale, vizând particularitățile peisajului cultural monahal, obiceiuri și mentalități religioase, evenimentele religioase și nu în ultimul rând influența socială a vieții monahale.

Pelerinajul este una dintre primele forme de călătorie, însa sensul inițial al acestei stravechi practici este acela al unei explorări launtrice, interioare, care vizează o mai bună cunoaștere a sinelui și a vindecarii spirituale prin credință. Suferința, ispașire, prosternare, adulație – toate acestea sunt componente inerente ale unui voiaj religios, iar istoriile acestor locuri sunt întotdeauna strâns legate de existența trecută a unui profet, de apostoli sau de apariții miraculoase care atrag de sute de ani pelerinii aflați în cautarea păcii sufletești .

Cele mai multe pelerinaje vizează închinarea la sfinte moaște cum sunt cele ale Sf. Parascheva la Iași sau ale Sf. Dimitrie cel Nou de la Catedrala Mitropolitană din București.

Lăcașurile de cult reprezintă o formă importantă de punere în valoare a unui patrimoniu turistic cultural. Se exprimă prin vechime, formă, dimensiune și istorie .

Turismul religios este o formă de turism care există, de secole și care mai pastrează înca unele trasaturi, în privința pelerinajului propriu-zis, dar care a evoluat enorm. Astăzi turismul religios implică din partea turistilor un nivel de instruire și un grad de cultură ridicate care să permita aprecierea obiectivelor cultural-religiose din punct de vedere al arhitecturii, construcției, valorii, semnificațiilor spirituale și conținutului de obiecte de arta. Se pastreaza încă pelerinajele determinate de tradițiile religioase din diferite țări (pelerinajul obligatoriu la Mecca), sau cele legate de evenimente și manifestări specifice (moaște de sfinți, icoane făcătoare de minuni).

Turismul religios este un fenomen complex care se află în continuă transformare si diversificare, pastrându-si însă elementul de bază care l-a consacrat: religia.
Turismul de factura religioasa apare în a II-a etapă a evolutiei turismului, numită etapa pseudo-turistică, ce coincide perioadei evului mediu timpuriu si mijlociu până în epoca renasterii. Pelerinajele religioase se îndreptau spre Roma si Ierusalim pentru crestini, Mecca și Medina în Arabia Saudita pentru musulmani, Lhasa si sanctuarele din India si Indochina pentru budisti, muntele Fuji pentru japonezi. Turismul religios este acel tip de turism care are ca scop vizitarea edificiilor religioase cu implicatii de ordin spiritual. Notiunea de religios s-a dezvoltat de la întelegerea motivațiilor turistilor. Diferența dintre aceasta formă de turism și altele o constituie motivația religioasă a turistilor .

Taberele religioase pentru tineret se desfasoară în toată lumea în perioada de vară. În cazul României, conform strategiei propuse prin programul „Orizont 2025”, autoritătile vor sprijini bisericile de diferite culte, în special pe cele care ajută tinerii cu probleme sociale. El poate fi individual sau în grup organizat cum sunt pelerinajele si taberele religioase. Se practică de catre o anumită categorie de persoane si vizează atât promovarea valorilor culturale, cât si a celor spirituale . De aceea nu se poate face o distinctie netă între turismul cultural, referindu-ne la vizitarea edificiilor religioase, si turismul religios. Spre exemplu, turiștii care merg la mănăstiri din curiozitate, din nevoia de a cunoaste locuri si lucruri noi, atrasi de frumusețea lor prin arta, prin faptul ca sunt situate în locuri mai retrase, pitorești dar si prin viața deosebită pe care o duc cei ce locuiesc în ele, în momentul întâlnirii cu lacașul de cult ei se transformă subit în pelerini: îsi schimba vestimentația, aprind o lumânare, se închină la icoane. Impactul a operat ceva în el. Întâlnirea cu sacrul modifică motivația exterioară a calatoriei, vizitatorul descoperind și o motivatie interioară, de alt ordin decât cel pur turistic.

Pornind de la notiunea de turism cultural religios se poate vorbi de două mari tendințe de calatorii:
– Calatorie unifunctională, care are un singur scop de natură religioasa. Un exemplu foarte bun în cazul României sunt calatoriile religioase efectuate la lăcasuri cu icoane făcătoare de minuni: mănăstirea Neamț, mănăstirea Agapia, Sihastria sau Nicula. Participantul la acest gen de călătorie este strict pelerinul.
– Calatorie plurifunctională, care îmbină aspectele religioase ale calatoriei cu cele strict culturale, și care permit vizitarea unui număr mai mare de obiective turistice. Atunci când elementul de atractie pentru turiști se află într-un monument sau altă formă a patrimoniului cultural de factură religioasă, se poate vorbi de turism în spațiu religios.
O altă tendință a ultimelor decenii ale secolului trecut este de a petrece un sejur în apropierea unor lacașe de cult renumite. Astfel, multe ansambluri monahale si-au realizat propriile case de oaspeți în care primesc un număr redus de credinciosi si în care trebuie respectate anumite norme pe durata șederii, pentru a nu perturba ordinea activitatii monahale. Între turism si religie există nenumarate interacțiuni si combinații pe baza relației dintre locul sacru și motivația turistului.
Centrele de pelerinaj sunt mijloace moderne de promovare a spiritualitătii si culturii în contextul ecumenic local si international. Acestea au rolul de a dirija, coordona si controla procesul de organizare al pelerinajelor.

Acestea ofera o serie de servicii cum ar fi :
excursii pentru crestini din tara si strainatate;
pelerinaje pentru pelerini de alte confesiuni, în special din Europa Occidentala;
tururi de orase;
expeditii si tabere de studii;
cazare în case de oaspeti si spatii de primire ale bisericii, în România;
consiliere pelerinaje;
servicii de informare pentru turismul religios.
Se consideră ca pelerinajul modern este un pact pe care industria turismului l-a încheiat cu religia. Cei care susțin diferente fundamentale dintre turism si pelerinajul religios punctează disensiunile majore. Pelerinajul este văzut ca o călătorie la locuri sfinte, întâlniri sau manifestări cu caracter religios. După opiniile bisericii, pelerinajul nu vizează doar influențarea psihicului prin instalarea liniștii sufletești, împlinirea spirituală ci consideră ca o cale de atingere a acestei stări este biciuirea fizicului. Calatoria în sine, la locurile sfinte, ar trebui sa fie o penitentă, o suferință necesară pentru atingerea unui anumit nivel spiritual. Ca urmare confortul, relaxarea, distracția și alte forme de distragere nu ar avea ce cauta în pelerinaj. Vazut în felul acesta, pelerinajul are prea putine puncte comune cu turismul. Turismul având la bază o motivație religioasă este mult promovat de agentiile de turism, însă ne întrebam daca se poate desfasura acest tip de turism fara participarea reala a celor din „destinatiile” vizate. De cele mai multe ori, Biserica preferă să organizeze ea singură aceste pelerinaje, grupul sa fie însoțit de preot, care pe parcursul deplasării să desfasoare activități specifice: rugăciuni, discuții pe teme spirituale etc. În finalul unui tur, facut după „toate regulile Bisericii”, se acordă chiar un certificat ce atestă acest lucru. În acest caz, activitațile colaterale sunt reduse la minim iar noi ne întrebăm în ce masură acest demers este turism.
Pe de alta parte însă, dintotdeauna turismul a fost considerat o formă de călătorie sacră sau spirituală. Trebuie sa pleci, să ieși din mediul tău obișnuit pentru a te regăsi.

Capitolul II

ZONA OLTENIEI

2.1 POTENȚIALUL TURISTIC AL PEȘTERILOR CU CONOTAȚIE RELIGIOASĂ

PEȘTERA MUIERII

Deși nu are o conotație religioasă ortodoxă actuală, această peșteră inspiră prin legendele despre credințele străvechi păgâne.

Este situată în comuna Baia de Fier, fiind electrificată încă din anul 1957, în scop turistic, această peșteră a atras tot mai mulți vizitatori de-a lungul timpului, atrași de peisaj, accesul facil, varietatea morfologiei subterane dar și despre legendele străvechi legate de religiile păgâne .

Fig.nr. 2 Panou de informare la intrarea în Peștera Muierii, sursa: turismland.ro

Numele provine de la legenda, posibil adevărată, potrivit căreia aici erau ascunse muierile satului când erau atacați de turci sau de tătari.

Cunoscută mai ales pentru formațiunile stalagmitice bogate și variate ca și pentru fosile urșilor de cavernă, are o conotație turistică religioasă restrânsă numai la cunoașterea și aprofundarea unor vechi ritualuri religioase ale celor care au viețuit aici.

PEȘTERA POLOVRAGI ( Peștera lui Pahomie )

Situată la numai câțiva km de Baia de Fier, la ieșirea din Cheile Oltețului, această peșteră mai este cunoscută și ca Peștera lui Pahomie. Cheile Oltetului, situate in judetul Gorj, se intind pe o distanta de doi kilometri. Formațiunile calcaroase au permis râului Oltet si afluenților săi să sape în stanca, astfel incat se pot observa mai multe peșteri, multe dintre ele inaccesibile.

Trebuie mentionat ca inca nu s-a gasit capatul acestei pesteri. Vechimea sa este de peste 7 milioane de ani (unii sustin chiar 14 milioane), gasindu-se aici picturi rupestre si scriere cuneiforma.

Fig.nr. 3 Scaunul lui Zamolxe din peștera Polovragi, sursa: wordpress

Pe lângă scrierile cuneiforme se mai pot observa urmele facliilor dacice. Se spune ca peștera comunica printr-o galerie cu cetatea dacică aflata la peste 300 m deasupra acesteia și ca pe aici dacii reușeau să se faca nevazuți pentru ca apoi să apară în altă parte , îngrozindu-și astfel dușmanii.  În această peștera s-au gasit vase de ceramică, dar și vase pentru topitul bronzului din perioada dacică, fapt ce atestă că locul era cunoscut de aceștia. De asemenea se spune ca aici ar fi trăit Zamolxe, zeul dac. Există o formațiune care este considerată a fi tronul lui Zamolxe ( vezi fig.nr. 3 ) și alături se afla lumânarea lui. Picăturile ce cad de pe pereți sunt considerate a fi lacrimile vărsate de zeu după cucerirea Daciei de către romani. Alte formațiuni curioase îi infățisează pe Decebal și pe un alt dac rugându-se.

În această peșteră s-a adapostit si călugarul Pahomie, lăsând ca dovadă un desen al morții cu coasa. La o prelucrare a imaginii s-ar parea ca Moartea poartă pe cap un coif asemănător cu cel al cotropitorilor ce au trecut prin zonă ( vezi fig.nr. 4 ).

Fig.nr. 4 Moartea cu coasa din Peștera Polovragi, pictată de călugărul Pahomie,sursa: wordpress

De-a lungul timpului se crede că aici s-au adapostit mai multe personalități în perioade dificile și de aceea există legende privind comori ce ar fi ascunse in peșteră. Prin zonă s-ar parea ca s-a ascuns și Iancu Jianu, una din peșterile din apropiere purtându-i numele. Legenda spune că există un blestem al peșterii care îi impiedica pe cautatorii de comori să avanseze în interiorul acesteia. Se mai spune și că uneori se văd lumini din peștera ca și cum aceasta ar fi luat foc, dar că în momentul în care oamenii ajungeau acolo nu găseau nimic ars. Legende locale spun ca in zona ar fi trait jidovii, oameni preistorici uriasi, care stateau cu un picior pe un munte si cu celalat pe altul si se spalau in apa Oltetului. Un loc, aflat pe versantul muntelui, deasupra pesterii, poarta numele de “Oborul Jidovilor”. Tot aici se crede ca veneau oamenii preistorici si isi pasteau oile.

PEȘTERA LILIECILOR ( MĂNĂSTIREA BISTRIȚA )

Ajuns la Mănăstirea Bistrița- Valcea, vizitarea Peșterii Liliecilor îți dezvăluie un peisaj mirific, aproape sălbatic. Drumul spre peșteră este săpat în stâncă și e foarte anevoios. Numai latura sudică a peșterii este deschisă turismului, restul fiind declarată rezervație speologică. Poate că la început vei considera că pereții peșterii nu sunt atât de interesanți ca cei de la Peștera Muierii sau Polovragi, deoarece nu prezintă multe formațiuni concreționare, stalactite sau stalacmite. Însă peisajul care ți se deschide privirii este impresionant. Există în interiorul peșterii două bisericuțe din secolul al XVIII- lea cioplite parțial în stâncă, Biserica Ovidenia și Biserica Sfinții Arhangheli .

Fig.nr.5 Biserica Sf.Arhangheli de la Peștera Liliecilor- Vâlcea, sursa: wikimapia

Sfintele moaște ale Sfântului Grigorie Decapolitul au fost cu siguranță cele mai de preț bunuri ale mănăstirii Bistrița, în vremuri de restriște ele erau ascunse în această peșteră, unde erau păzite de sihaștrii care își petreceau anii sub pământ în penitență și reculegere . În ultimele decenii peștera a fost rudimentar electrificată, priveliștile asupra Cheilor Bistriței , a mănăstirii și a schitului Păpușa, fiind superbe.

Fig.nr.6 Lăcaș de cult la una din intrările în Peștera Liliecilor, sursa:infopensiuni.ro

Galeria de acces este foarte îngustă, pe o porțiune de 20 m, imediat, în primul spațiu ,mai larg este biserica Ovidenia, zidită între pereții galeriei, împodobită cu picturi, din păcate o parte vandalizate cu inscripții. Uneori accesul aici este interzis pentru a nu deranja coloniile de lilieci în perioada de hibernare sau de naștere, de mii de ani aceste mici mamifere zburătoare și-au găsit aici un adăpost în peșteră.Au conviețuit foarte bine cu sihaștrii care o locuiau, cu ceremoniile religioase care aveau loc în interiorul peșterii.

Peștera Liliecilor este remarcabilă pentru că oferă o experiență triplă : geologică, botanică și nu în ultimul rând, religioasă. Deși de mici dimensiuni și încă în așteptarea unor măsuri de reabilitare a bisericilor și amenajare a unui circuit turistic, această peșteră are o valoare excepțională, aici se simte perfect comuniunea omului cu Dumnezeu și cu creațiile sale, ritualurile religioase de aici din timpuri străvechi amintesc de vremurile tulburi de la începutul creștinismului.

Fig.nr.7 Interiorul bisericii Ovidenia din Peștera Liliecilor, sursa: wikimapia

PEȘTERA TISMANA

În 1928 peștera a fost explorată de P. A. Chappuis si A. Winkler, care în 1951 publică în seria a 8-a din "Enumeration des grottes visitees' o descriere sumară a ei, fără schiță. Este cunoscută și ca Peștera Tezaurului, fiindcă în timpul celui de al doilea război mondial a fost adus aici tezaurul Băncii Naționale Române.

Este săpată la aproximativ 350 m alt. în versantul drept al văii Tismana (masivul Stirmina) și se află lângă mănăstirea cu același nume.

Din curtea mănăstirii se urcă treptele de beton care conduc la deschiderea acestei peșteri lungi de aproximativ 200 m. Lângă aceasta pot fi văzute mai multe adăposturi săpate în stânca în care au locuit diferiți călugări. Deschiderea este mică și amenajată pentru a fi inchisă cu o poartă metalică. Pe aici părăsește peștera cursul subteran care, condus printr-un canal, trece pe sub mănăstire și se varsă în pârâul Tismana, nu înainte însa de a da naștere unei foarte frumoase cascade de aproximativ 40 metri.

Fig.nr.8 Intrarea în Peștera Tismana, sursa: hartacomorii.ro

Peștera se află lângă mănăstire pe versantul unde se află și chilia Sfântului Nicodim. Este săpată de apă în calcare.

POTENȚIALUL ANTROPIC DE FACTURĂ RELIGIOASĂ AL OLTENIEI

JUDEȚUL MEHEDINȚI

MĂNĂSTIREA VODIȚA

CARACTERISTICI:

2 viețuitori, viața de obște

Hram: Sfântul Antonie cel Mare și Nașterea Maicii Domnului

Acces: DN6/E70 Turnu Severin-Timișoara, la 19 km, dreapta 1 km

Stareț: protos. loanichie Nicolaescu

Adresa: Drumul Sf. Nicodim, nr. 1, Drobeta-Turnu Severin, 220118, jud. Mehedinți;

Mănăstirea Vodița este cea mai veche ctitorie voievodală atestată documentar si, totodată, primul asezământ monahal din țara noastră administrat autonom, după regulile specifice Bisericii Ortodoxe, stabilite in canoane de Sfantul Vasile cel Mare .

Fig.nr.9 Mănăstirea Vodița, sursa: turismland.ro

Manastirea Vodița a fost întemeiată în secolul al XIV-lea, pe teritoriul comunei Varciorova, în apropierea graniței dintre imperiul Austro-Ungar și Țara Românească. Mănăstirea a fost ridicată între anii 1370-1372, de către Sfântul Cuvios Nicodim cel Sfințit de la Tismana, pe cheltuiala domnitorului Vladislav I – Vlaicu Vodă.

Mănăstirea Vodița, recunoscută drept autonomă, a devenit cel mai puternic centru duhovnicesc, cultural si misionar al zonei. Desele atacuri ale turcilor asupra cetăților de la Dunare au determinat însa mutarea centrului monahal intr-o zonă mai sigură. Sfantul Cuvios Nicodim, calugarul originar din Serbia, ajuns în Țara Românească pe la anul 1359, a zidit astfel, între anii 1377-1378, cinstita Mănăstire Tismana, cu sprjinul voievozilor Radu I si Dan I ai Țării Românesti.

Pentru o bucata de vreme, Manastirea Vodița a functionat ca metoc al Mănăstirii Tismana.

Fiind refăcută de domnitorul Radu cel Mare, în anul 1500, cinstita Mănăstire Vodița va fi devastată complet de turci, pe la sfârsitul secolului al XVII-lea.

După anul 1718, în urma războiului austro-turc, încheiat cu pacea de la Passarovitz, mănăstirea decade iarași, ea mai apărând doar pe o hartă întocmita în anul 1720. În data de 5 septembrie 1891, cand episcopul Ghenadie al Râmnicului efectuează o vizită canonică la Mănăstirea Vodița, el constată starea avansată de degradare: biserica mai avea decât câteva ziduri, iar chiliile erau dărâmate până la temelie.

Lucrarile pentru refacerea Mănăstirii Vodița au început după anul 1991, piatra de temelie a noii mănăstiri fiind sfintiță în anul 2001. Mai apoi, între anii 1991-1995, puțin mai sus de ruinele originale, s-a construit un corp mare de chilii, în care se află stareția si trapeza mănăstirii.

Fig.nr.10 Ruinele vechii mănăstiri de la Vodița, sursa :www.verticalonline.ro

În anul 1995 s-a început ridicarea unei biserici din lemn, in stil maramureșan. Catapeteasma și stranile au fost sculptate de meșterul Vasile, din Sighetul Marmației, iar pictura în fresca, pe tencuială, a fost lucrată de meșterii Eugen și Florica Papici.

Mănăstirea Vodița a fost sfințită în data de 29 iulie 2001, de către Înalt Preasfințitul Teofan, Mitropolitul Olteniei. În drum spre actuala mănăstire, pe partea stângă a drumului, se pot vedea si astăzi câteva ruine rămase de la cea mai veche mănăstire ortodoxă din Tara Românească, (vezi fig. nr.18).

MĂNĂSTIREA TOPOLNIȚA

12 viețuitori, viața de obște

Hram: Tăierea Capului Sfântului loan Botezatorul, Sfinții împarați Constantin și Elena;

Acces: DN 67 Turnu Severin-Tg. Jiu 7 km, stânga în Putinei pe DC 7,11 km

Stareț: arhim. Pavel Nicolaescu

Adresa: com. Izvoru Bărcii, 227295, jud. Mehedinți

Mănăstirea Topolnița datează încă din secolul al XVI-lea. Pe locul unei biserici zidite de Sfântul Nicodim de la Mănăstirea Tismana, la sfârsitul secolului al XlV-lea, boierii Craiovești vor înalța, în secolul al XVI-lea, o altă biserică. Biserica actuală a Mănăstirii Topolnișa este ctitoria boierului Lupu Buliga, din 1646. Biserica a fost pictată în 1673, în stil bizantin, de zugravii Grigore Grecul si Dima Romanul. Fresca originară se pastrează și astăzi.

Fig.nr. 11 Mănăstirea Topolnița, sursa: crestinortodox.ro

MĂNĂSTIREA STREHAIA

4 viețuitoare, viață de obste

Hram: Sfânta Treime;

Acces: DN6/E70 Craiova-Turnu Severin, 67 km

Stareță: Teofana Archiudean;

Adresa: Strehaia, 225300, jud. Mehedinți

Mănăstirea Strehaia este rectitorita în 1645 de domnitorul Matei Basarab, pe locul unei biserici înalțate de boierii Craiovești la sfârșitul secolului al XV-lea. În anul 1693, domnitorul Constantin Brâncoveanu a adăugat bisericii lui Matei Basarab un pridvor; de atunci datează și ușa de la intrare, păstrată până astăzi. O particularitate a mănăstirii o constituie orientarea altarului bisericii spre sud. Biserica mănăstirii Strehaia este în formă de cruce, cu catapeteasma de zid și pridvor deschis. Aceasta a fost pictată în 1645, fiind repictată în 1826 de Barbu Zugravul. Datorită aspectului de fortareață, în 1821 Tudor Vladimirescu a acordat mănăstirii o importanță strategică.

După anul 1989, cinstita Mănăstire Strehaia a fost redeschisă, ca mănăstire de călugări. Astfel, la propunerea Arhiepiscopiei Craiovei, în urma aprobării Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și a recunoașterii de către Stat, prin Secretariatul de Stat pentru Culte, s-a reînființat Mănăstirea Strehaia, aceasta reluându-și viața monahală după o întrerupere de 127 de ani.

Fig.nr. 12 Vechea biserică din piatră a Mănăstirii Strehaia, sursa: crestinortodox.ro

MĂNĂSTIREA SFÂNTA ANA

25 viețuitoare, viață de obște

Hram: Sfânta Ana;

Acces: 1,5 km sud de Orsova, pe coama Dealului Moșului

Stareță: stavrofora Justina Popovici

Cazare: 50 locuri, cu rezervare

Adresa: str. Pamfil Seicaru, nr. 6, Orsova, 225200, jud. Mehedinți

Mănăstirea Sfânta Ana este ctitorită de ziaristul Pamfil Șeicaru (1894-1980), drept mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru că a scăpat cu viață in timpul luptelor din 1916, în Primul Război Mondial, și este închinată memoriei tuturor eroilor care au luptat pentru România Mare. În anul 1935, aici a fost construit Drumul Eroilor, lung de 1,5 km, din centrul Orșovei Vechi până pe Dealul Moșului, drum străjuit de 7 troițe si bănci sculptate în stejar. Troițele s-au deteriorat treptat, dispărând. Mănăstirea a fost construită între anii 1936 și 1939, dar, din cauza regimurilor totalitare, a fost sfințită abia în 2 decembrie 1990, cu hramul Sfânta Ana, dupa numele mamei ctitorului. Devine mănăstire în 1990.

Fig.nr. 13 Biserica,chiliile și curtea interioară a Mănăstirii Sf.Ana, sursa: crestinortodox.ro

Complexul monahal inițial a fost alcătuit dintr-o biserică de lemn, cu elemente de stil tradițional românesc, și chilii pe ambele parți, ansamblul având forma literei U. În ultimul deceniu a mai fost construită clopotnița cu un altar de vară și un fost bloc de alimentație publică în care funcționează actualmente Muzeul memorial Pamfil Șeicaru, biblioteca, trapeza și un atelier de croitorie.

MĂNĂSTIREA MRACONIA

1 viețuitoare

Hram: Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, Sfânta Treime

Acces: DN 57 Orșova-Moldova Nouă, 20 km

Stareța: monahia Filoteea Brandea;

Adresa: DN 57, Cazanele Dunării, lângă com. Dubova, 227170, jud. Mehedinți

Mănăstirea Mraconia se crede ca a fost ctitorită în jurul anului 1453. Pe locul vechii biserici cu hramul Sfântul Prooroc Ilie, în anul 1523, banul Nicolae Gârlișteanu ridică o altă biserică, ce va fi distrusă in războiul ruso-austro-turc. În anul 1823 a fost descoperită sub ruine o icoană a Maicii Domnului. Icoana a fost reconstruită între 1931 și 1947, însă în 1967 a fost acoperită de apele Dunării ca urmare a construirii hidrocentralei de la Porțile de Fier I. De la biserica inițială se pastrează ușile împărătești și o candelă, aflate în muzeul parohial de la Eșelnița. În anul 1995, cu binecuvântarea IPS Nestor Vornicescu, se ridică o biserică de zid, în formă de cruce. Din 2008, Mănăstirea Mraconia devine mănăstire de maici.

Fig.nr.14 Plan apropiat cu Mănăstirea Mraconia, sursa :crestinortodox.ro

MĂNĂSTIREA BAIA DE ARAMĂ

5 viețuitori, viață de obște

Hram: Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil

Acces: DN 67D Tg. Jiu-Baia de Aramă, 48 km. în zona de nord-vest a localității Baia de Aramă

Stareța: monahia Isidora Rusu;

Adresa: loc. Baia de Aramă, 225100, jud. Mehedinți

Mănăstirea Baia de Aramă a fost construită între anii 1699-1703. Din pisanie reiese că a fost ctitorită de Sfântul Constantin Brâncoveanu. Mănăstirea Baia de Aramă a fost închinată Mănăstirii Hilandar din Muntele Athos. A fost pictată de Neagoe și Partenie de la Mănăstirea Tismana, în anul 1713. O particularitate a bisericii este prezentă în pictura murală a portretului lui Stefan Dusan (1331-1353) , marele erou al sârbilor ca și a unor sfinți venerați în Serbia – Sf. Sava , Eftimie cel Mare , Sf. Kyrica și mama sa Sf. Julita , Sf Petka etc. , tocmai pentru că unul din ctitori – Milica B. ,este de origine sârb. În prezent, mănăstirea Baia de Aramă este mănăstire de călugărițe

Fig.nr. 15 Biserica și zidurile Mănăstirii Baia de Aramă

JUDEȚUL GORJ

MĂNĂSTIREA TISMANA

Pe culmea Strârmina din Munții Vâlcan, în apropierea cascadei Gurnia se află Mănăstirea Tismana. A fost ctitorită între anii 1375 și 1378 de către călugărul Nicodim, pe care unii îl socotesc grec iar alții sârb.

Fig.nr.16 Mănăstirea Tismana, sursa : romanianmonasteries.org

Hram: Adormirea Maicii Domnului

Acces: DN67D Targu Jiu-Baia de Arama, dreapta Tismana (km 31), manastirea (6 km)

Stareta: stavrofora lerusalima Gligor

Cazare: 40 locuri, cu rezervare

Adresa: com. Tismana, 217495, jud. Gorj

Prima biserică a fost construită din lemn de tisă, de aici numele de Tismana, pe locul căreia Radu I a hotărât să înalțe una din zid, în anul 1383. Biserica a fost refăcută în decursul timpul de nenumărate ori de către Radu cel Mare, Neagoe Basarab, Radu Paisie . În anul 1788, mănăstirea a fost arsă de turci. Clădirile ei au fost refăcute între 1844-1855, când s-a modificat în parte și biserica din secolul al XVI-lea.Paraclisul a fost construit în anul 1650 de Matei Basarab.

În anul 1657, călătorind prin Țara Românească, alături de Patriarhul Macarie al Antiohiei, arhidiaconul Paul de Apel a vizitat și Mănăstirea Tismana, pe care a gasit-o

„ fără seamăn nici în această țară, nici în alta, prin frumusețea locului și a așezării, prin mulțimea apelor sale și întărirea naturală „.

Prin pozitionarea in cadrul natural, intrarea la Manastirea Tismana se poate face doar prin partea de vest, iar zidurile fortificate o faceau sa para de necucerit.
Initial biserica a fost zugravita intr-o singura culoare, in ocru, avand figuri geometrice si florale. Abia in 1564 a fost facuta prima pictura iconografica de catre pictorul Dobromir din Targoviste, fiind considerata cea mai veche pictura bizantina din Tara Romaneasca .

Fig.nr. 17 Pridvorul Manastirii Tismana adaposteste mormantul Sf. Nicodim, sursa: romanianmonasteries.org

În 1732 pictura a fost refacuta iar peste cea din Pronaos, in 1766, a fost aplicata o noua fresca de catre Dimitrie Diaconu.

La Tismana s-a dezvoltat unul dintre primele centre de activitate cărturărească și artistică. Au fost înființate ateliere pentru instruirea copiiștilor de manuscrise, grămăticilor, sculptorilor în lemn. E de ajuns să amintim că aici s-a format Dionisie Lupu, ca să ne dăm seama de importanța culturală pe care a avut-o școala de la Tismana în acele secole. În colecția muzeală a mănăstirii se păstrează vechi obiecte de cult, broderii, icoane, cărți, manuscrise, candele brâncovenești, picturi. Cele mai valoroase dintre obiectle tezaurului Mănăstirii Tismana, cum sunt Tetraevangheliarul cuviosului Nicodim, cădelnița de la Tismana sunt păstrate în colecțiile muzeelor de artă și de istorie din București.

Fig.nr. 18 Pictura de pe catapeteasma Mănăstirii Tismana în imaginea din stânga iar în dreapta racla cu moaștele sfântul Nicodim, sursa: romanianmonasteries.org

La Man.TISMANA cazarea la ARHONDARICUL(care are dosar pentru clasificare) din 2011 este o tabara pentru copii proveniti din familii cu probleme si au fost 3 luni aproximativ 75 pe serie x 5 saptamini = 960 de copii,iar restul de pina la 1200 pelerini mai ales de sarbatori
Circulatia turistica pe cazare:
2008-980 turisti (20 straini)
2009-110 turisti (15 strini)
2010-1120 turisti (20 straini)
2011-2000 turisti (20 straini)

MĂNĂSTIREA LAINICI

Mănăstirea Lainici, așezată la mijlocul mirificului defileu al Văii Jiului, la 25 km distanță de Petroșani și la 32 km de Târgu Jiu.

Fig.nr. 19 Biserica nouă a Mănăstirii Lainici, sursa: wikipedia

Hram: Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, Izvorul Tămăduirii (biserica noua)

Acces: DN66 Târgu Jiu-Bumbești Jiu, loc. Lainici (km 32)

Stareț: arhim. loachim Parvulescu

Cazare: cu rezervare

Adresa: loc. Bumbești Jiu, str. Lainici, 215100, jud. Gorj

Denumirea de „Lainici” este învăluită într-un mare mister. S-au emis diferite ipoteze etimologice, O interpretare etimologică a cuvântului „Lainici” îl consideră de origine grecească: în greaca veche, lainos înseamnă „de piatră”, în cazul nostru – „trecătoare prin munți de piatră” . Altă interpretare, mai plauzibilă, ar fi aceea că termenul ar deriva de la numele unui trib geto-dac, al „Lailor” .

Vechimea Sfintei Mănăstiri Lainici se pierde în negura vremii, necunoscându-se oficial și istoric începuturile sale. După tradiție, Sfântul Nicodim, marele ctitor de lăcașuri sfinte din țară, ar fi construit după Vișina și un schit din lemn aici, la Lainici. Prigoana împărătesei imperiului Austro-Ungar Maria Tereza, care a distrus majoritatea mănăstirilor ortodoxe din Ardeal, la jumătatea sec. al XVIII-lea, se pare că ar fi ajuns până aici. Biserica ctitorită din sec. XIV-lea – al XV-lea ar fi fost distrusă în acea perioadă. Cert este că din a doua jumătate a sec. al XVII-lea și începutul sec. al XVIII-lea încep să apară documente istorice ce fac referire la Mănăstirea Lainici.

Fig.nr.20 Biserica veche a Mănăstirii Lainici, sursa: arhiva personală

Pe un drumeag ce începe de la mănăstire și duce pe versantul Munților Vâlcanului se mai află o construcție monahală străveche, căreia i se mai spune încă "Schitul Lainici", după numele mănăstirii, dar căruia localnicii îi zic "Schitul Locuri Rele" .

Trebuie remarcat faptul că majoritatea datărilor istorice referitoare la Mănăstirea Lainici s-au folosit de pisania de deasupra ușii de la intrare și au luat, ca atare, început în 1817. Prin urmare începutul Mănăstirii Lainici nu este în anul 1817 cum menționează pisania actualei biserici ci este mult mai veche, biserica construindu-se pe alte fundații mai vechi, așa cum s-a putut observa în anul 2008 când s-a restaurat pictura și s-a îndepărtat tencuiala care nu era originală.

În Mănăstirea Lainici a stat ascuns Tudor Vladimirescu deghizat în călugăr, deoarece era urmărit de turci pentru că luptase împotriva lor în războiul ruso-turc dintre anii 1806 și 1812. De aceea, în 1817, Mănăstirea a avut de suferit, fiind devastată de turci.

Primul război mondial, între 1916 și 1918, a fost nemilos față de Mănăstirea Lainici, distrugând-o complet; trupele germane au intrat cu caii chiar în biserică, făcând focul în ea și profanând-o peste măsură. Până azi se mai păstrează scrijelite pe pereții din altar numele unor soldați și ofițeri care au dormit acolo și au profanat biserica .

În 1929 a fost trimis de la Mănăstirea Frăsinei un grup de șase monahi, avându-l stareț pe Cuviosul Visarion Toia, care a ridicat din ruine Mănăstirea, construind clădirile necesare și introducând viață de obște cu un regim ascetic sever.

După 1947, când vine la conducere regimul comunist, Mănăstirea Lainici este din nou agresată sub diverse forme.

În 1961 Mănăstirea Lainici este desființată ca mănăstire independentă, rămânând cu titlul de „casă de oaspeți”. Până în 1970 ușile bisericii au fost închise cu lacătul, nemaipermițându-se să se facă slujbe decât în unele Duminici și sărbători religioase.

La „Izvorul Tămăduirii” din 1990 s-a pus piatra de temelie pentru noua biserică-catedrală de către Înalt Prea Sfințitul Mitropolit Nestor al Olteniei.

Fig.nr.21 Interiorul bisericii noi de la Lainici, sursa: arhiva personală

Noua biserică-catedrală din Mănăstirea Lainici este inedită prin planul său arhitectonic, cuprinzând două biserici suprapuse. Acest lucru a fost impus pe de o parte de planul fizic al terenului, care este în pantă, acesta creând necesitatea unui demisol.

Fig.nr. 22 Interiorul bisericii vechi a Mănăstirii Lainici, sursa: arhiva personală

MĂNĂSTIREA CRASNA

10 viețuitori, viață de obște

Hram: Sfântul Nicolae

Acces: DJ 665 Novaci-Bumbești Jiu 15 km, Crasna

Staret: protos. Nifon Aftanache

Adresa: com. Crasna, 217165, jud. Gorj

În secolul al XVI-lea există în raza satului Crasna o mică sihăstrie cu biserica de lemn, închinată Sfântului Ierarh Nicolae, unde se nevoiau câțiva călugări retrași de lume. A fost ctitorită în anul 1636 de mare pitar Dimitrie Filișanu. Biserica a fost terminată la 24 septembrie 1637, după cum reise din pisania bisericii. Ctitorul bisericii și proprietarul satului, Dumitru Filișteanu era nepotul marelui ban al Craiovei, Dobromir, și văr cu doamna Stanca, soția lui Mihai Viteazul .

Pictura bisericii, executată în stil post brâncovenesc în anul 1757 este una impresionantă.

Biserica de tip bizantin, are pereți puțin înalți decorați cu un brâu de cărămidă sub streașină și cu arcuri ce par a se rezema pe o bogată colonadă ce înconjoară biserica, cu o singură turlă octogonală așezată pe o bază pătrată deasupra naosului. Catapeteasma, printre

Fig.nr.23 Biserica Mănăstirii Crasna, sursa : ortodox.ro

cele mai frumoase din țară – înaltă până la boltă – este de lemn, cu o sculptură ornamentală, poleită cu foi de aur. Naosul și pronaosul sunt cam la fel de spațioase, despărțite de un zid înalt până la boltă, cu o deschidere cât o ușă obișnuită.

Tâmpla a fost adusă în vremea lui Matei Basarab de la Catedrala Sf.dumitru din Craiova . În satele din jurul Crasnei se găsesc alte mănăstiri din sec XVIII: Aninișul din Deal, Drăgoiești, Dumbrăveni, Cărpiniș.

Fig.nr. 24 Tabloul votiv reprezentând pe Matei Basarab, sursa : casadomnească.com

MĂNĂSTIREA POLOVRAGI

30 viețuitoare, viața de obște

Hram: Adormirea Maicii Domnului;

Acces: DN 67 Râmnicul Vâlcea, Târgul Jiu – Milostea (km 57) dreapta, Polovragi 3 Km;

Adresa: com. Polovragi, 217365, jud. Gorj

Situată pe valea Oltețului, la ieșirea acestuia din spectaculoasele sale chei (2 Km. lungime), este datată din sec. XV, rezidită în 1647 și pictată în 1703. A funcționat și ca loc de popas al pandurilor lui Tudor Vladimirescu și haiducului Jianu, care folosea ca ascunzătoare Peștera Polovragi. Această frumoasă operă de artă religioasă completează antropic un bogat fond turistic natural ce face din zona versantului sudic al Munților Parâng una din cele mai bine cotate zone turistice ale Olteniei.

Fig.nr.25 Biserica și curtea interioara a Mănăstirii Polovragi, sursa : resurse-ortodoxe.ro

Numele de Polovragi, se pare că ar fi de origine dacică, mai probabil este însă ca ar proveni din cuvintele slavone pole ( câmpie ) și ovrag ( defileu ), această explicație având și acoperire geografică. Alții vorbesc despre o câmpie a vracilor, despre panaceul descoperit de preoții lui Zamolxe, o floare dispărută numită polovraga .

Sub Piatra Polovragilor, în mijlocul unei livezi cu pomi fructiferi și cstani comestibili există Mănăstirea Polovragi, ctitorită în anul 1505 de frații Radu și Pătru, fii lui dabciul Zamona, reclădită în anii 1647-1648 de Danciul Pârâianul, care o închină apoi Sfântului Mormânt .

Generalul Stainville a ales-o drept reședință, adăpostind între zidurile ei un batalion de oști (1718-1739). Mai târziu, la 27 aprilie 1802, mănăstirea a fost prădată de trupele tâlhărești ale lui Pasvantoglu. Legenda spune că atunci călugării au ascuns în apa Oltețului odoarele mănăstirii.

Biserica mănăstirii Polovragi cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" este zidită in stil bizantin, având forma trilobată cu abside laterale.  Turla este de formă poligonală, cu firide largi, ornamentate în partea superioară și acoperită cu tabla ca și biserica . Naosul și pronaosul sunt spațioase, având practic aceeași marime. Catapeteasma executată din lemn de tei, reprezintă o adevarată capodoperă a vechii sculpturi românești, având o bogată ornamentație cu împletituri florale. Pridvorul în stil brâncovenesc este spațios, deschis, susținut de opt coloane din piatra.  În pridvor este piatra funerară a surorii ctitorului.

Fig.nr. 26 Mănăstirea Polovragi la intrarea în Cheile Oltețului, sursa: google earth

Mănăstirea Polovragi este o mănăstire de maici cu hramul Adormirea Maicii Domnului.

Constantin Brâncoveanu o răscumpără în anul 1693 și o face metoh a Mănăstirii Hurez , atunci au fost construite pridvorul, clopotnița, zidurile de cetate și au fost realizate picturile murale interioare.

Pictura bisericii este deosebit de valoroasă atât în ceea ce privește iconografia cât și execuția tehnică. Ea a fost executată în anul 1713 de Constantin Zugravul. De o parte și de alta a intrării în pridvor se pot admira cele două reprezentări, iconografice, unice în țara noastră ale mănăstirilor românești închinate la Sfântul Munte Athos. Chiliile și celelalte încăperi ale mănăstirii sunt orânduite în jurul bisericii pe laturile de est, sud și vest, formând alături de zidul de incintă de pe latura de nord o adevărată cetate de apărare. Intrarea în incintă se realizează pe latura de sud printr-o poartă masivă deasupra căreia se înalță clopotnița ridicată în epoca lui Constantin Brâncoveanu .

Mănăstirea adăpostește Depozitul de carte veche și icoane de patrimoniu din județul Gorj. Colecția muzeului mănăstirii cuprinde, printre altele 650 icoane pe sticlă și lemn, manuscrise de muzică psaltică, 3000 de cărți vechi în limbuile română, slavonă și greacă .

Fig.nr.27 Intrarea în biserica Mănăstirii Polovragi, sursa: wikipedia

SCHITUL LOCURELE

1 vietuitor

Hram: Schimbarea la Fata

Acces: la 4,5 km de Manastirea Lainici, pe Muntele Gropul, cota 750 m

Egumen: ierom. Firmilian Gherasim;

Adresa: loc. Bumbesti Jiu, 215100, jud. Gorj

Schitul Locurele a fost ctitorit intre anii 1850-1852 de catre Lupu Stolojan si Constantin Cartianu. Noul locas a fost sfintit de Sfantul Calinic la 6 august 1860, avand hramul Schimbarea la Fata. Primul Razboi Mondial a afectat Viata monahala, calugarii trebuind sa plece, apoi din cauza regimul comunist, Schitul Locurele a ajuns intr-un stadiu avansat de deteriorare. In 2006 incep lucrarile de refacere a bisericii. Schitul este dependent de Manastirea Lainici.

Fig.nr.28 Schitul Locurele, sursa crestinortodox.ro

JUDEȚUL VÂLCEA

MĂNĂSTIREA HUREZ

60 viețuitoare, viață de obște

Hram: Sfinții împarați Constantin și Elena;

Acces: DN7/E81 Rm. Vâlcea-Tg. Jiu, dreapta după Bogdănești (2 km înainte de loc. Horezu), DC 146, DC 147 2 km, Romanii de Jos; ;

Stareța: monahia Pavelina Gagea;

Cazare: 22 locuri, cu rezervare

Adresa: loc. Horezu, 245800, jud. Valcea

Ctitorie a domnului Constantin Brâncoveanu, construită între 1690-1693, întreaga mănăstire va fi finalizată în anul 1697. Pictura a fost terminată în septembrie 1694 .

Numele de “horezi” vine de la huhurezi, păsări de noapte des întâlnite pe aceste locuri. În anul 1695, mănăstirea este înzestrată cu o serie de mosii. Biserica a fost reparată și restaurată de mai multe ori în sec XIX și XX.. În prezent este considerat obiectivul cu cel mai expresiv stil brâncovenesc din România. Mormântul gol al lui Vodă Brâncoveanu impresioneză și azi prin simplitate și prin substrat, domnitorul fiind înmormăntat la Biserica Sf.Gheorghe din București.

Este așezată la poalele Munților Căpățânii, în mijlocul codrilor, fiind compusă din Biserica principală cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena, construită între anii 1690-1703, (vezi fig.nr. 30), paraclisul cu hramul Nașterea Maicii Domnului din 1697.

Fig.nr.29 Biserica Mănăstirii Hurez, sursa : arhiva personală

Alături de cele două mai există aici Biserica bolniței, ctitorită de Maria Brâncoveanu, între anii 1696-1699, Casa domnească, Foișorul lui Dionisie Bălăcescu dar și două schituri.

Mănăstirea Horezu a fost inclusă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Pisania de deasupra ușii bisericii maria Mănăstirii hurez, cea mai frumoasă ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu, grăiește astfel : “ nu voi intra în sălajul casei mele, nu mă voi sui pe așternutul patului de odihnă, nu voi da somn ochilor mei și ploapelor mele dormitoare și repaos tâmplelor mele, până nu voi afla loc Domnului și sălaș Dumnezeului lui Iacob „.

În timpul lui Constatin Brâncoveanu, 1688-1714, mănăstirea a funcționat ca un important centr de cultură, aici existau un scriptoriu celebru, o școală de pregătire a copiștilor, diecilor, grămăticilor și una de zugravi, la care s-au format meșteri care au decorat cu picturi unele dintre cele mai de seamă biserici din sec. Al XVIII-lea. O bogată bibliotecă umanistă cu 4000 volume, unică în această parte a Europei d eunde învățatul Gr.Tocilescu a ridicat în anul 1885 numeroase scrieri pentru Muzeul național. Tot aici s-au păstrat și cunoscutele minee-calendare ale lui Brâncoveanu din anii 1693, 195, 1699, 1701, 1703.

Fig.nr. 30 Detaliu pictura interioră a Mănăstirii Hurez, sursa: cazarionline.ro

Colecția muzeală cuprinde obiecte bisericești vechi, cărți, icoane pictate pe lemn, țesături prețioase, unele datând de la începuturile mănăstirii.

Iată ce spunea despre execuția măiastră a pridvorului sfântului lăcaș marele istoric al neamului, Nicolae Iorga: "Frumos pridvor pe stâlpi lucrați cu o mare bogăție de podoabe… cu un rând de stâlpi tot așa meșteșugiți sculptați… flori de piatră în jurul ușii celei mari și a tuturor ferestrelor". În lucrarea sa "Bizanț după Bizanț ", Iorga caracteriza mănăstirea cu formele ei renascentiste drept "…continuatoare a civilizației romane, ai cărei moștenitori în Europa de Răsărit sunt românii .

Catapeteasma monumentală, din lemn de tei sculptat și poleit, precum și candelele de argint sunt donate de Doamna Maria Brâncoveanu. În posesia mănăstirii se află și alte valoroase obiecte de cult, în mare parte danii din timpul întemeierii bisericii: picturi, sculpturi în piatră și în lemn, (vezi fig.nr.32).

Fig.nr.31 Catapeteasma din lemn de tei aurit și icoanele împărătești, sursa: wikipedia

Biserica adăpostește un deosebit de valoros ansamblu de pictură murală, executat între anii 1692 și 1694 de meșterii greci Constantinos și Ioan, precum și de meșterii zugravi români Andrei, Stan, Neagoe și Ioachim . Pe lângă scenele religioase se află, în pronaos, o galerie de portrete ale Brâncovenilor, Basarabilor și ale Cantacuzinilor. Ciclul începe cu portretul lui Datco din Brâncoveni, boier care a trăit la începutul secolului al XVI-lea, cu Basarab al III-lea cel Bătrân și postelnicul Constantin Cantacuzino, culminând cu tabloul votiv care-i reprezintă pe membrii contemporani ai familiei Brâncoveanu.Primul stareț al mănăstirii, Ioan Arhimandritul, este înmormântat în biserica principală. Domnitorul Constantin Brâncoveanu ctitorise așezământul dorind să-și afle un loc de veci în incinta acestuia. Conform acestei destinații biserica adăpostește și mormântul domnitorului, nefolosit deoarece Brâncoveanu a fost înmormântat la biserica Sfântul Gheorghe din București, (vezi fig.nr.33).

Biserica a fot reparată în anii 1827,1872,1907-1912, 1954-1964

Fig.nr.32 Mormântul gol al lui Constantin Brâncoveanu, sursa :rri.ro

În privința circulației turistice pentru anii 2008-2011, numărul de turiști se prezintă astfel:

2008-85 169 vizitatori
2009-83 408 vizitatori
2010-84 440 vizitatori
2011-79 700 vizitatori

Din care 25 % sunt turiști străini

MĂNĂSTIREA ARNOTA

25 viețuitoare, viață de obște

Hram: Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil

Acces: DN 67 Rm. Vâlcea-Tg. Jiu, la km 37 dreapta pe DJ 646,7 dreapta înainte de Mănăstirea Bistrița, 5 km drum șerpuit prin cariera de calcar;

Stareța: stavrofora Ambrozia Rucăreanu

Cazare: cu rezervare

Adresa: sat Bistrita, com. Costesti, 247116, jud. Valcea, cota 820 m

Mănăstirea Arnota este o mănăstire ortodoxă cu obște de maici, situată în comuna Costești, judetul Vâlcea. Mănăstirea cu hramul "Sfinții Arhangheli Mihail si Gavriil" este una dintre mănăstirile mari ale României.

Străjuind masivul Arnota, din peisajul pitoresc al Munților Căpățânii, la altitudinea de 840 de metri, asemeni unui cuib de vulturi, Mănăstirea Arnota păstrează între zidurile sale mormântul lui Matei Basarab Vodă, evocând trăsăturile parcă întipărite în piatră ale acestui energic ctitor

Prin arhitectura, pictura și sculptura sa, Mănăstirea Arnota poate fi considerată un important monument istoric și de arta religioasă din țară.

Tradiția păstrată până astăzi spune că după o luptă grea cu turcii, pe care nu a putut-o câstiga, fiind urmărit de aceștia, Matei Vodă s-a retras în plaiurile Vâlcei,în Munții Arnotei, refugiindu-se în rogozul unui lac cu răchită. Așa începe aici Matei Vodă zidirea Bisericii de la Arnota, la începutul domniei sale. Biserica mănăstirii a fost ridicată, din temelii, de către domnitorul Matei Basarab, între anii 1633-1636, ani în care Mănăstirea Arnota și apare în documente.

Fresca, atribuită zugravului Stroe din Târgoviște prezintă trăsăturile caracteristice picturii de la sfârșitul secolului al XVII-lea: expresivitatea chipurilor sobre și concentrate, conturarea siluetelor prin câteva tușe de culoare, medalioane din motive florale. Albastrul cenușiu, alături de roșul grenat, dinamic vor deveni caracteristice iconografiei din epoca brâncovenească.

Fig.nr.33 Mănăstirea Arnota, sursa : crestinortodox.ro

Biserica mănăstirii a fost ridicată, din temelii, de către domnitorul Matei Basarab, între anii 1633-1636, ani în care Mănăstirea Arnota și apare in documente.

Între anii 1705-1706, Sfântul Constantin Brancoveanu a renovat biserica și i-a adăugat pridvorul cu turla pe care l-a pictat, dar pictura n-a rezistat în timp. A inlocuit și ușile prin altele din lemn de castan, frumos sculptate. De asemenea, a fost înlocuita tâmpla cu alta din lemn sculptat și aurit. Tâmpla brancovenească se află, în prezent, la Muzeul de Artă din București.

Afectat de trecerea timpului și de cutremurul din 1838, întreg ansamblul arhitectonic se afla în ruină. Barbu Știrbei Vodă dispune restaurarea clădirilor și organizarea unui arest politic, pe aripa vestică a manastirii.

La jumatatea secolului al XIX-lea, cu toate reparațiile care au mai fost facute în timp, clădirile se aflau în stare critică. Domnitorul Barbu Știrbei (1849-1856) a dărâmat clădirile vechi și a ridicat altele noi în stil neogotic, după planurile arhitectului Ioan Schllater.

Alte reparații au mai fost facute în anii 1907 și 1935. În anul 1934 s-au mai zidit unele chilii, care există și astazi, într-una fiind amenajat un mic muzeu unde au fost expuse odoarele mănăstirii.

Biserica este mică, cladită din zid, cu temelia din caramidă presată, construită în plan trilobat. Pridvorul mare brâncovenesc, comparat cu restul bisericii, este deschis, susținut de sașe coloane masive din piatră. El are o turlă pe naos și alta, mare si ea, deasupra pridvorului. Ușa de la intrare este din lemn de castan, sculptată, fiind o adevarată operă de artă. Ușa de intrare are pe ea inscriptia: "Aceste uși le-a facut Constantin Brancoveanu vel logofat" (deci, înainte de perioada domniei).

Pictura Mănăstirii Arnota este pastrată în forma ei originală care apartine lui Stroe ot Târgoviste (anul 1644). În pronaos, cu prilejul renovării din anii 1705-1706, a intervenit asupra picturii zugravul Ioanichie Sin Preda.

Fig.nr.34 Pictura interioară a Bisericii Mănăstirii Arnota, sursa : crestinortodox.ro

În pronaosul bisericii se află și două morminte: cel al lui Matei Basarab, care a fost înmormantat mai intâi la Targoviște și apoi adus în ctitoria sa, vezi figura nr.36, și a lui Danciu vel vornic, tatăl lui Matei Basarab, mort în Transilvania în timpul luptelor lui Mihai Viteazul. Înmormantat mai intâi în catedrala din Alba Iulia, rămășitele pământești au fost aduse la Mănăstirea Arnota, în anul 1616.

Mănăstirea Arnota din comuna valceana Costesti este situată în apropierea unei exploatări de calcar. Situatie gravă în peisajul monahal valcean – o mânastire veche de aproape patru secole ar putea fi distrusă în totalitate din cauza dinamitării muntelui pe care se află.

Fig.nr.35 Tabloul votiv al lui Matei Basarab în partea stângă iar în dreapta mormântul domnitorului, sursa : crestin-ortodox.ro

MĂNĂSTIREA GOVORA

20 viețuitoare, viața de obște

Hram: Adormirea Maicii Domnului

Acces: DN7/E81 Rm. Vâlcea-Tg. Jiu, stânga în Gurișoara (km 17), DJ 6471 km

Stareță: monahia Heruvima Covaci;

Cazare: 10 locuri, cu rezervare

Adresa: sat Govora, com. Mihaești, 247379, jud. Vâlcea

Mănăstirea Govora este o mănăstire de maici cu hramul Adormirea Maicii Domnului, una dintre cele mai vechi mănăstiri din Țara Românească, precum și un monument arhitectonic medieval de o rară frumusețe. Numele "Govora" îi vine provine probabil din derivarea slavului găvariti, a vorbi, a spune și prin extensie izvor, murmur de izvor, sau din dialectul traco-dac care înseamnă "adâncitură", vale cu multe izvoare .

Mănăstirea este situată la poalele dealului Coșul Mare pe raza comunei Mihăești, pe fosta moșie Hința, la 6 km de Băile Govora.

Biserica mănăstirii, așa cum apare astăzi, este ridicată pe un plan treflat având o singură turlă așezată pe naos. Pereții exteriori sunt drepți, singura ornamentație arhitectonică fiind un brâu cu trei funii ce o desparte în două. În rest sunt netezi, zugrăviți în alb, având ferestruicile înguste cuprinse între încadramente simple, netede, acestea fiind dublate de un chenar cu motive geometrice și vegetale.

Incinta mănăstirii este de formă poligonală, aproape trapezoidală, Ea este compusă din zidul exterior pe care sunt situate încăperile folosite drept chilii precum și beciurile de suprafață. Chiliile sunt dispuse pe două niveluri, un parter supraînălțat și un etaj, acesta din urmă fiind adăugat în secolul XIX. Săpăturile arheologice au arătat 6 faze de extindere a incintei.

Fig.nr. 36 Biserica Mănăstirii Govora, sursa : arhiva personală

Turnul-clopotniță de acces în incinta mănăstirii este etajat pe 4 nivele, având o înălțime de aproximativ 15 m și o grosime a zidurilor de cca 2 m. Primul este inaccesibil, iar etajele 2 și 3 sunt prevăzute cu găuri pentru tragere, având rol în defensiva complexului mănăstiresc. Ultimul etaj, care adăpostește clopotnița, este adăugat probabil în epoca brâncovenească. Rolul defensiv al primelor faze ale incintei mănăstirii se pot vedea foarte bine pe zidul de lângă turn ce mai păstrează meterezele și drumul de strajă, astăzi părți a podului chiliilor .

Începuturile mănăstirii sunt obscure, pierdute în pâcla deasă a timpului. S-a presupus că, inițial, mănăstirea de piatră ar fi fost clădită pe un locaș de cult catolic mai vechi din lemn. În sensul acesta arhitectul Ion Trajanescu, interesat de istoriul manăstirii, culegea pe la 1910 o legendă locală conform căreia, la început ar fi fost o biserică, iar voievodul Radu cel Mare (posibil identificabil cu voievodul Radu I), ar fi ridicat actuala mănăstire pe fundația acesteia. Săpăturile arheologice din anii 1984-1985 nu au descoperit nici un fel de indiciu în acest sens. Alte surse prezintă următoarea cronologie : întemeietor a fost Vlad Dracul ( 1440 ), rezidită de Vlad Călugărul și Radu cel Mare ( 1496 ), Matei Basarab ( 1640), Constantin Brâcoveanu ( 1711 ).

Fig.nr.37 Detaliul picturii interioare a Mănăstirii Govora, sursa : obiectiv-ortodox.ro

În timpul domniei lui Matei Basarab, au loc ample lucrări de reconstrucție, reconsolidare și extindere . După acestă perioadă de înflorire urmează decăderea, culminând cu perioada de stăreție a arhimandritului Constandie (1805) care […] lipsit de minți […] (Aurelian Sacerdoțeanu, „Pomelnicul Mănăstirii Govora” în „Mitropolia Olteniei”, nr.10-12/1961, p.821) a arendat păgubos parte din moșiile mănăstirii pe mai mulți ani, băgând mănăstirea la grele datorii. Pe 20 iulie 1959, regimul comunist, printr-un act arbitrar, modifică statutul mănăstirii, transformând-o în mănăstire de maici prin aducerea a 21 de călugărițe de la Mănăstirea Bistrița (județul Vâlcea), în frunte cu stareța acestora Evghenia Racoviță (1959 – 1964). Maicile care au urmat în stăreție, au contribuit la refacerea și modernizarea vieții monahale din acest lăcaș de închinăciune, astfel că, în ziua de azi, Mănăstirea Govora se prezintă ca un giuvaer al artei medievale românești bine conservat și apt de a duce mai departe spiritualitatea acestui neam.

MĂNĂSTIREA DINTR-UN LEMN

40 vietuitoare, viata de obste

Hram: Nasterea Maicii Domnului

Acces: DN 64 Rm. Valcea-Dragasani 18 km, dreapta la Babeni pe DJ 646 2,5 km Francesti, dreapta DJ 646 6 km

Stareta: monahia Emanuela Oprea;

Cazare: cu rezervare

Adresa: com. Francesti, 247195, jud. Valcea A fost ctitorită între 1634-1635 de către Preda Brâncoveanu. Diaconul Paul de Alep, care l-a înspțit pe Patrairhul Macarie al Antiohiei în călătoriile acestuia prin Țările Române între anii 1653-1658, povestește o veche legendă, potrivit căreia biserica de lemn de aici ar fi fost construită după ce un călugăr a gășit o icoană a Maicii Domnului în scorbura unui stajar secular, care se mai păstrează și astăzi în biserica din piatră.

Fig.nr.38 Cele două biserici ale Mănăstirii dintr-un Lemn

Mitropolitul Ungrovlahiei, Neofit Cretanul, poveșteste o altă versiune a legendei, destul de asemănătoare cu prima : un cioban cu numele Radu din timpul lui Alexandru Vodă, 1568-1577, a visat Icoana Maicii Domnului, pe care a gasit-o mai apoi în stejarul din lemnul căruia a făcut o bisericuță.

Andrei Grabar de la Universitatea Strasbourg a studiat icoana păstrată la Mănăstirea Dintr-un Lemn și a ajuns la concluzia că ar fi fost realizată în secolul al VI-lea la Mănăstirea Theothokos din Grecia, după un model care ar fi aprținut Apostolului Luca, cel care a pictat-o prima dată pe Fecioara Maria.Se crede că în lume se păstrează doar trei exeplare asemănătoare aceleia de aici.

Profesorul I.D.Ștefănescu nu împărtășește ideea lui Andrei Grabor, afirmând că icoana ar fi fost pictată la Bizanț sau la Muntele Athos, folosindu-se un model mai vechi de pe la jumătatea secolului XVI și se pare că este ipoteza cea mai plauzibilă. Modul cum a ajuns pe aceste meleaguri nu este cunoscut.

Certe sunt însă existența Și astăzi a stejarilor seculari și a Icoanei Maicii Domnului, icoană de dimensiuni impresionante, 1,5 m înălțime cu 1 m lățime. Acestea sunt probe incontenstabile în definirea adevărului din legendele povestite din bătrâni.

Deasemeni, adevărul unei părți din legendă este oglindit și de existența materială a bisericuței din lemn de stejar, din bârne groase și se pare că a fost ridicată pe la mijlocul secolului XVI. În biserică se află Icoana Maicii Domnului de care este legată existența așezământului monahal.

Fig.nr.39 Icoană în scorbura unui copac, sursa: arhiva personală

Legendele apariției și construirii așezământului monahal sunt o parte din adevăr, însă prima mențiune documentară apare la 20 aprilie 1635. O mărturie importantă scrisă este a lui Matei Basarab din 27 noiembrie 1640 la ridicarea bisericii din piatră. Acesta nota că a zidit mănăstirea "de isnoavă de'ntemei", înșirând mănăstirile pe care le-a întemeiat. Pisania bisericii de piatră, care datează din 1715, pomelnicul mănăstirii din 1804 făcut după cel din 1715, confirmă că documentul din 1640 a lui Matei Basarab este real și că biserica de zid este construită de acesta. Dar însemnările lui Paul de Alep care a vizitat mănăstirea la 20 de ani după inaugurare, spun cu totul alceva. El afirmă că ctitor al asezământului este un boier contemporan cu Matei Basarab și văr cu acesta, Preda Brâncoveanu, fost mare spătar, mare culcer, mare vornic, viitor ban. Adevărul ar putea fi undeva la mijloc. Faptul că cei doi sunt rude apropiate, ar fi putut contribui împreună la construcția bisericii, lucru cofirmat de tabloul ctitorilor din pronausul bisericii din zid. Chiar și linia construcției este tipică epocii în care a trăit Matei Basarab.

După o restaurare importantă făcută de către Ministerul Aerului și Marinei, restaurare făcută între anii 1938 – 1940, sfântul locaș devine simbolic loc de închinăciune și rugă pentru aviatori și marinari.

MĂNĂSTIREA COZIA

28 viețuitori, viață de obște

Hram: Sfânta Treime

Acces: DN7/E81 Rm. Vâlcea-Sibiu, Calimănești (km 17), 3 km spre nord

Stareț: ierom. Vartolomeu Androni

Adresa: loc. Calimănești, 245600, jud. Vâlcea;

Se află la 3 km nord de localitatea turistică Călimănești-Căciulata pe malul drept al râului Olt. Inițial s-a numit Nucet, deoarece odinioară existau foarte multe plantații de nuci în această zonă. Numele de Cozia vine la cuvântul pecenego-cuman koz, care înseamnă „ nucă „ , și nu de slavul koza-capră.

Mănăstirea a fost zidită între anii 1387-1388, în plan trilobat, de meșteri din Moravia, după planul unei biserici sârbești din Crusevat. Este cu siguranță cea mai frumoasă ctitorie a voievodului Mircea cel Bătrân, al cărui mormânt se află în pronaos, alături de cel al mamei lui Mihai Viteazu, maica Teofana.

Fig.nr.40 Biserica Mănăstirii Cozia, sursa: arhiva personală

Fig.nr.41 Mircea cel Bătrân, ctitorul Mănăstirii Cozia și mormântul lui tot în aceeași mănăstire în imaginea din stânga, sursa: wordpress.ro

În naos, o frescă de pe zidul din dreapta îl înfățisează pe ctitorul Mircea cel Bătrân în costum de mare cavaler medieval apusean alaturi de fiul său Mihail, vezi fig.nr. 41. Într-un document din 20 mai 1388, voievodul Mircea spune : “ de aceia, am binevoit domnia mea să ridic din temelie o mănăstire în numele sfintei și de viață începătoarei și nedespărțite Troițe, dumnezeire zidire, la locul numit Nucet pe Olt, adică Cozia „ Cel care l-a sfătuit pe Mircea

să ridice Mănăstirea Cozia pe locul unde se află astăzi a fost călugărul cărturar Nicodim de la Tismana.

Fig.nr.42 Mănăstirea Cozia văzută de dincolo de răul Olt, sursa: google earth

Pictura care împodobește pereții bisericii a fost refăcută în anii 1706-1707, când a fost adăugat pridvorul în stil brâncovenesc, prin grija paharnicului Șerban Cantacuzino. Doar în pronaos a fost păstrată pictura originală din vremea lui Mircea cel Bătrân descoperită cu ocazia restaurărilor recente. Policandrele din naos și pronaos au fost dăruite mănăstirii de Constantin Brâncoveanu.

Fig.nr. 43 Pictură murală pe zidul pridvorului la intrarea în biserică, sursa : arhiva personală

În Muzeul mănăstirii sunt expuse monede, obiecte și podoabe de cult, tipărituri vechi, o Evaghelie din 1644 este un exponta foarte valoros. În curtea mănăstirii se păstrează o fântănă care se presupune că a fost construită de domnitorul Neagoe Basarab.

Mănăstirea a cunoscut și momente neplăcute. Astfel, între 1879 – 1893 autoritățile o transformă în pușcărie, lucru ce-l face pe Mihai Eminescu să scrie un articol virulent în ziarul Timpul . Un alt moment greu pentru sfântul lăcaș a fost perioada primului război mondial, când a devenit grajd de cai, lucru specificat într-un raport din 16 iunie 1916: „…piatra comemorativă cu inscripția de la marele voevod Mircea cel Bătrân, fondatorul

acestui monument istoric, am găsit-o deteriorată cu desăvârșire, în biserici băgându-se cai” .

Fig.nr.44 Fântăna construită de Neagoe Basarab, sursa : wikimpia

Mănăstirea Cozia a constituit de-alungul timpului și un puternic focar de cultură românească. Prin hrisoavele domnești din 28 martie 1415, 18 martie 1419, 16 iunie 1436, 17 aprilie 1448, se atestează că aici funcționa o „școală mănăstirească” încă din 1415.

MĂNĂSTIREA FRĂSINEI

52 viețuitori, viață de obște, rânduială athonită

Hram: Adormirea Maicii Domnului, Nașterea Sfântului loan Botezatorul

Acces: DN7/E81 Rm. Vâlcea-Sibiu, (8 km) stânga în com. Lunca, Gura Văii, dreapta în Muereasca (1 km);

Staret: arhim. Neonii Stefan;

Adresa: com. Muereasca, 247405, jud. Vâlcea

Mănăstire de călugări a cărei viață monahală urmează ritul de la Muntele athos, femeile nu au voie să intre în incintă și nu se gătește carne.

Biserica mare a fost ctitorită de Sf.Calinic, episcopul Râmnicului, între anii 1860-1863. Biserica veche, cu hramul Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul a fost costruită din lemn în anul 1710, de călugării bulgari Ilarion și Ștefan și reconstruită din zid, în 1762-1763, de frații Iovipali din Râmnic, fiind pictată de Teodor Zugravul.

În anul 1867, Sfântul Calinic, a așezat o piatră de legământ la circa 2 km de mănăstire , vezi fig.nr. 45, unde se află în prezent o biserică și dependințe pentru cazarea femeilor. Pe piatra de legământ sunt gravate cu litere chirilice atât binecuvântări, pentru femeile care păstrează legământul de a nu se apropia de mănăstire, cât și blesteme pentru cele care vor calca hotărârea sfântului.

Fig.nr.45 Mănăstirea Frăsinei, sursa: crestinortodox

Fig.nr.46 Blestemul episcopului Calinic la 2 km de Mănăstirea Frăsinei , sursa : roportal

MĂNĂSTIREA TURNU

Numită inițial Ovidenia, a preluat denumirea de Turnu de la Turnul lui Traian, a început să fie numită chiar Mănăstirea după Turn.

Fig.nr. 47 Mănăstirea Turnu, sursa : Patriarhia Română

22 viețuitori, viață de obște

Hram: intrarea în Biserică a Maicii Domnului, Schimbarea la Față (biserica nouă)

Acces: DN7/E81 din Călimănești spre Sibiu, 5 km, dreapta pe pod 300 m, imediat stânga pe langa râu 1,5 km, dreapta la troiță 300m

Stareț: loanichie Trifa;

Biserica veche, aflată chiar lângă intrare, a fost ridicată în anul 1676 pe locul alteia de lemn , ctitoria fosrtului episcop de Râmnic, Varlaam, Mitropolitul Țării Românești.

Așezământul a fost inițial o copie a Mănăstirii Cozia-Veche. În jurul ei se păstrează numeroase chilii săpate în piatră, iar în incintă se află două peșteri în care se retrăgeau pustnicii care voiau să se izoleze de lume, vezi fig.nr. 47 .

Fig.nr.48 Chiliile Mănăstirii Turnu, sursa : panoramio.com

MĂNĂSTIREA STÂNIȘOARA

14 viețuitoare, viața de obște

Hram: Sfântul Mucenic Gheorghe.

Acces: pe valea Paușa-Stânișoara spre nord, plecând din halta CFR Paușa-Caciulata, 6 km, sau din stația CFR Turnu, spre est, 4 km

Staret: Laurențiu Popa;

Adresa: loc. Călimănești, 245600, jud. Vâlcea

Este situată la 4 km de Mănăstirea Turnu, la poalele Masivului Cozia. Odinioară aici se găsea stâna Mănăstirii Cozia. Primul schit, din lemn, o fost fondat în urmă cu aproximativ 300 ani de sihastrul Meletie, care s-a retras aici de la Cozia. Mănăstirea a fost reconstruită în 1803 de călugării români Sava și Teodor, sosiți de pe Muntele Athos. Aceștia au adus cu ei câteva cărți religioase, care sunt păstrate în biblioteca mănăstirii.

După distrugerea edificiului, în urma unui incendiu, în anul 1850, arhitectul italian Debona Apollono a construit, între 1903-1908, noua clădire, în apropierea căreia se află o capelă pictată de Belizarie.

La Mănăstirea Stânișoarei ne conduce și un drum forestier marcat cu cruce albastră, accesibil auto, care pornște din Păușa și trece pe la Cabana Valea Mărului.

Fig.nr.49 Mănăstirea Stănișoara, sursa: crestin-ortodox.ro

Biserica cea mare, închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, este o construcție masivă din piatră, având o turlă mare, pe naos; naosul și pronaosul formează un singur spațiu mare; pridvorul este deschis, fiind susținut de patru coloane din piatră, sculptate în partea superioară; biserica este acoperită cu tablă.

Pictura interioară a fost realizată în anul 1948, de zugravul Dumitru Belizarie și de elevul său; ferestrele bisericii au vitralii pictate cu sfinți. Mănăstirea mai păstrează, ca odoare de preț, câteva icoane vechi aduse de la Sfântul Munte Athos de călugării Sava și Teodosie, precum și un "antimis", dăruit acesteia de Mănăstirea Cozia, în anul 1809.

De asemenea, în manastire se mai păstrează și câteva icoane cu semnătura pictorului Belizarie I. Pascu din Pitești, precum și cărți slavonești de ritual aduse de cei doi călugări de la Sfântul Munte. În biserica mare se păstrează si un policandru de la Mănăstirea Curtea de Argeș, care se presupune a fi dăruit de domnitorul Neagoe Basarab.

MĂNĂSTIREA CORNETU

Hram: Tăierea Capului Sfântului loan Botezătorul;

Acces: DN7/E81 Rm. Vâlcea-Sibiu, km 41; ;

Exarh: ierom. Vartolomeu Androni;

Adresa: sat Călinești, com. Brezoi, 245501, jud. Vâlcea;

Este situată pe un drum care pornește din Brezoi spre nord-est, la 9 km de localitate, este un fost schit, acum mănăstire.

Biserica schitului ctitorit de vornicul mareș Băjescu și soția sa Maria în anul 1666, fiind refăcută în 1835, după ce a fost distrusă de un incendiu, în anul 1808 Stilul arhitectonic al Mănăstirii Cornetu este reprezentativ pentru epoca lui Matei Basarab, zidurile exterioare prezentând o alternanță de tencuială și cărămidă aparentă.

Fig.nr.50 Mănăstirea Cornetu, sursa: turismland.ro

MĂNĂSTIREA BISTRIȚA

60 viețuitoare, viață de obște

Hram: Adormirea Maicii Domnului

Acces: DN 67/ Rm. Vâlcea-Tg. Jiu, dreapta pe DJ 646 (km 37), 7 km

Stareță: stavrofora Mihaela Tamaș;

Cazare: cu rezervare.

Moaște: Sf. Grigorie Decapolitul

Adresa: com. Costești, 247115, jud. Valcea

Fig.nr.51 Mănăstirea Bistrița, bisericuța Bolniței (1520-1521) sursa: crestinortodox.ro

Ctitorie a boierilor Craiovești, Mănăstirea Bistrița datează din jurul anului 1490, însă prima atestare documentară a mănăstirii se păstrează în „Hrisovul de danie” datat 16 martie 1494 aparținând lui Vlad Vodă Calugarul. Din 1497 marele ban Barbu Craiovescu a adus de la Constantinopol moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul (780-842). A fost puternic avariată de expediția condusă de Mihnea cel Rău în 1509. După înlăturarea acestuia, banul Barbu, cu sprijinul lui Neagoe Basarab o reface între 1515-1519.

Pictura a fost atribuită meșterilor zugravi Dumitru, Chirtop si Dobromir de numele cărora se leagă și fresca Mănăstirii Dealu de langă Târgoviste și executarea lucrărilor în piatră de la ansamblul Curtea de Argeș. Din ctitoria Craioveștilor astăzi se mai păstrează bisericuța Bolniței (1520-1521).

În anul 1683, domnitorul Constantin Brâncoveanu dăruiește mănăstirii un policandru ornat cu ouă de struț, lucrat la Viena, mai multe obiecte de cult, cărti liturghice și clopotul mare care cântărește 800 kg. Tot acum a fost reparat întreg complexul monahal, așezământ zugrăvit în 1820 de banul Grigore Brâncoveanul. Un puternic cutremur din 1838, va afecta întreaga construcție ce va fi restaurată timp de 10 ani, începând cu 1846 în timpul domnitorului Gheorghe Bibescu și terminând la 15 august 1855 în timpul domnitorului Știrbei Vodă, când a fost sfințită Biserica mare închinată Adormirii Maicii Domnului. Pictura noii biserici, construită în stil neogotic, a fost executată de Gheorghe Tăttărescu în 1850, o pictură realistă monumentală cu registre largi. După 1877 au funcționat în mănăstire diferite așezăminte monahale. În 1948 a fost transformată prin hotărârea Sfântului Sinod în mănăstire cu obște de maici, iar apoi prin decretul 410/1959 desființată.

În 1984 se incepe un amplu proces de revigorare a vietii monahale sub îndrumarea Prea Sfințitului Gherasim organizându-se un centru de conservare și restaurare a bunurilor de patrimoniu: icoane și cărți. Din 2003 se va deschide în incinta mănăstirii Bistrița și un Muzeu al tiparului și cărții bisericești vâlcene. Are și posibilităti de cazare foarte bune: 60 locuri, dormitoare cu 4-6 locuri.

SCHITUL IEZERU

Este situat în apropiere de Băile Olănești, fiind una dintre cele mai izolate sihăstrii din nordul Olteniei.

Primii ctitori ai acestui sfânt lăcaș, sunt Radu I ( 1377-1383 ), și fiul său, Mircea cel Bătrân ( 1386-1418 ), După continua lui degradare, schitul a fost refăcut în 1568, la 500 m distanță de cel vechi, decătre voievodul Mircea Ciobanu și soția sa Doamna Chiajna, fiica voievodului Petru Rareș. În jurul anului 1700, schitul cade din nou în paragină, astfel că, în 1720, este construită o altă biserică, păstrată pănă în prezent.

Fig.nr.52 Intrarea în Schitul Iezerul , sursa: cazarionline.ro

SCHITUL PAHOMIE

7 viețuitori, viață de obște

Hram: Sfântul Proroc Ilie Tezviteanul

Acces: DN 64A, Râmnicu Vâlcea – Băile Olănești, prin Păușești-Maglași 13 km, stânga la Valea Cheii, pe DJ 654 (drum forestier accesibil auto) 13 km, stânga până la Izvorul Frumos 1,5 km. Există și un drum forestier dinspre sud-vest, de la Schitul Patrunsa.

Egumen: leronim Tamas;

Adresa: loc. Baile Olanești, 245300, jud. Vâlcea

Se pare că a fost întemeiat în anul 1694 de către Pahomie Monahul și Sava Haiducul. Părăsit în 1880, schitul a rămas în ruină până în 1952, când s-a reclădit biserica în forma ei actuală. Pictura a fost executată în 1956 de Stan Hermeanu.

Fig.nr.53 Schitul Pahomie, sursa crestinortodox.ro

Pe un drum forestier destul de bun, până la apa numită "Izvorul Frumos", o cruce mare de fier stă înfiptă în munte, deasupra apei, binecuvântând pe toți pelerinii care se inchină ei. La picioarele Crucii stă așezată Maica Domnului, însotiță de cuvintele: "În ce chip dorește cerbul izvoarele apelor, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule" (Psalm 41, 1).

În data de 17 decembrie 1824, când "biserica se afla spre dărăpănare cu totul", schitul era metoc al Mănăstirii Iezer. Mai apoi, în anul 1880, schitul de sub stâncă a fost însă complet părăsit, biserica dărâmându-se până la jumătate, iar chiliile ruinându-se definitiv.

Biserica schitului, inchinata Sfântului Proroc Ilie și zidită în formă de navă, este așezată aproape în întregime sub stânca muntelui. Interiorul acesteia, pentru că este foarte mic, este împărțit numai în Sfânt Altar și naos. Pridvorul micuț, deschis și fără ferestre, este susținut de șase stâlpi de zid. Interiorul este luminat de două ferestre mici, aflate în naos, pe zidul din dreapta. Catapeteasma care acoperă Sfântul Altar este din zid. Fațadele exterioare sunt simple, văruite în alb, iar acoperișul este din tablă.

Bisericuța smerită este zugrăvită în frescă de pictorul Stan Hermeneanu, acesta fiind ajutat de Vasile Ciugulin. Precum se citește în pisanie, pictura a fost sființită în data de 30 septembrie 1956. Din pricina infiltrațiilor, pictura peretelui dinspre stâncă a început să se degradeze. Cu timpul însa, pictura s-a deteriorat în mare, drept pentru care aceasta a fost refacută în anul 1997, de către ierodiaconul Popa Nicolae, din Perișani.

SCHITUL PĂTRUNSA

35 viețuitori, viață de obște

Hram: Tăierea Capului Sfântului loan Botezătorul

Acces: DN 67 Rm. Vâlcea-Tg. Jiu 30 km, dreapta la Bărzești pe DJ 646E 8 km. Apoi pe carare 3,5 km

Egumen: Varsanufie Gherghel;

Cazare: 15 locuri

Adresa: com. Bărbătești, 247025, jud. Valcea

Fig.nr.54 Schitul Pătrunsa, sursa: crestinortodox.ro

Schitul Pătrunsa a fost construit în anul 1740 de către episcopul Climent al Râmnicului. Schitul Pâtrunsa a fost distrus de căderea unei stânci și a fost refăcut în a doua jumătate a secolului al XVIII lea. Actuala construcție a schitului Pătrunsa datează din secolul al XIX. Schitul Pătrunsa este declarat monument istoric. În anul 2006 s-a ridicat o nouă biserică, prin purtarea de grijă a pr. Varsanufie Gherghel

JUDEȚUL DOLJ

MĂNĂSTIREA SADOVA

4 viețuitori, viața de obște

Hram: Sfântul Nicolae, Intrarea Maicii Domnului în Biserică

Acces: DN55 Craiova-Bechet-Sadova (km 55)

Staret: arhim. Vasile Prescure

Adresa: com. Sadova, 207505, jud. Dolj

Ctitorită din lemn de boierii Craiovești la sfârșitul secolului al XV- lea și începutul secolului al XVI-lea. A fost reconstruită în 1633 de Matei Basarab, pridvorul fiind adăugat de Constantin Brâncoveanu în 1692-1693. Altarul a fost zugrăvit în 1792 iar restul bisericii în 1852. Refaceri importante a suferit în perioada 1793-1801.

Fig.nr. 55 Biserica Mănăstirii Sadova, sursa: crestin-ortodox.ro

Se păstrează înca și astăzi fragmente din pictura murală originară din 1792, refăcută în 1852 și 1903. Astăzi este terminată restaurarea exterioară a bisericii mari din Mănăstirea Sadova.

CATEDRALA MITROPOLITANĂ DIN CRAIOVA, MĂNĂSTIREA SFÂNTUL MUCENIC DIMITRIE

Hram: Sfântul Dimitrie, Izvorătorul de Mir

Staret: arhim. Gherontie Ciupe;

Adresa: str. Matei Basarab, nr. 14, Craiova, 200760, jud. Dolj

Fig.nr.56 Catedrala Mitropolitană din Craiova, sursa: crestinortodox.ro

Catedrala Mitropolitană Craiova – Mănăstirea Sfântul Mare Mucenic Dimitrie este cel mai vechi edificiu de cult din Craiova. Mănăstirea este menționată pentru prima dată în anul 1645, ca "Biserică Domnească de Craiova", ctitorie a boierilor Craiovești, prim ctitor fiind Barbu Craiovescu. În anul 1651 a fost rezidită din temelii de Matei Basarab. Va fi reparată, în 1690, de fostul mare armaș Petru Obedeanu, iar mai apoi, în 1724, când este repictată de fiul său, stolnicul Constantin Obedeanu. Va fi rezidită iarăși din temelii de arhitectul Andre Lecomte de Nouy, cu sprijinul regelui Carol I și al Reginei Elisabeta, în anii 1889-1893, pe locul fostului locaș, distrus de cutremurul din 1838. Pictura a fost executată, în stil bizantin, de pictorii francezi Menpiot și Bories, fiind restaurată între 2006 și 2008. Devine catedrală mitropolitană în anul 1939.

MĂNĂSTIREA BUCOVAȚ

2 viețuitori, viață de obste

Hram: Sfântul Nicolae

Acces: din centrul Craiovei spre Bucovaț, Mofleni;

Staret: arhim. Vasile Prescure (exarh);

Adresa: str. Coșuna, nr. 17, cartierul Mofleni, Craiova, 200819, jud. Dolj

Cunoscută și sub numele Coșuna, situată în comuna Bucovăț, în imediata apropiere a Craiovei, este construită în 1572, așa cum arată pisania bisericii, de către Ștefan și fiul acestuia Pârvu, în timpul domniei lui Alexandru II Mircea (1568-1577).

Fig.nr.57 Mănăstirea Bucovăț din Craiova, sursa: skytrip.ro

În 1656, Paul de Alep o considera " un mare edificiu de piatră zugrăvită frumos în toate părțile". Biserica, pustiită în 1781, dărâmată în 1834 de apele Jiului și părăsită de călugări în 1848 a servit ca biserică de mir până în 1896. Din 1929 a fost restaurată de Comisia Monumentelor de Artă. Aici se păstrează, unicat în Țara Românească, o cronică murală, pictată pe peretele de apus al naosului.

MĂNĂSTIREA MAGLAVIT

3 viețuitori, viața de obște

Hram: Izvorul Tămăduirii, Nașterea Maicii Domnului

Acces: DN56 / E79 Craiova – Calafat, dreapta pe DN56A spre Maglavit (2 km)

Staret: protos. Vladimir Daranga

Adresa: com. Maglavit, 207360, jud. Dolj

Fig.nr 58.Biserica Mănăstirii Maglavit, sursa: maglavit.info.ro

Mănăstirea Maglavit este un loc legat de numele lui Petrache Lupu. Construcția bisericii începe în 1936, din inițiativa unor credincioși, pe locul și în amintirea "minunii" cu Petrache Lupu. Mănăstirea Maglavit este desființată de comuniști și reînființată, cu hramul Izvorul Tămăduirii, în 1990, an în care se continuă lucrările neterminate înainte de război. Astăzi biserica este terminată. Aici este înmormântat Petrache Lupu.

MĂNĂSTIREA JITIANU

6 viețuitori, viața de obște

Hram: Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Sfântul Proroc Ilie

Acces: DN56 / E79 Craiova (spre sud), com. Podari (km 5), înainte de podul peste Jiu stânga în Braniște spre mănăstire

Staret: ierom. Nifon Vacarus;

Adresa: sat Braniște, com. Podari, 207467, jud. Dolj

Fig.nr 59. Biserica Mănăstirii Jitianu, sursa: crestinortodox.ro

Mănăstirea Jitianu datează de la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul secolului al XVI-lea, fiind ctitorie a boierilor Craiovești, pe locul unei mici biserici de lemn, ridicate, conform tradiției, de către Mircea cel Bătrân. Datorită poziției strategice pe care o avea mănăstirea, ea a fost înzestrată de banii craioveni: Radu Șerban Vodă, Șerban si Ștefan Cantacuzino, dar mai ales de Constantin Brâncoveanu. Mănăstirea Jitianu a fost închinată Mănăstirii Sfântul Pavel din Muntele Athos, până în anul 1628. Biserica actuală a fost ridicată în anii 1654-1658, de doamna Balașa, soția domnitorului Constantin Basarab, și terminată în 1701 de egumenul Popa Luca de la Sfântul Munte și de Petru Obedeanu. Domnitorul Constantin Brâncoveanu construiește chiliile în 1701, iar în 1787 se adaugă o clopotniță, pentru a servi drept turn de apărare. În anul 2004 a fost restaurată pictura și s-a refăcut zidul incintei voievodale.

JUDEȚUL OLT

MĂNĂSTIREA CĂLUI

5 viețuitori, viață de obște

Hram: Sfântul Ierarh Nicolae

Acces: din DN 65/E574, din Balș pe DJ 643 12,5 km, stânga în Calui pe DC 9, 3 km, până în Gura Căluiului;

Staret: arhim. Corneliu Miroslav;

Adresa: com. Oboga, 237290, jud. Olt

Fig.nr.60 Mănăstirea Călui, sursa: crestinortodox.ro

Cunoscut edificiu religios datând de acum 4 secole. Ridicată de înaintașii boierilor Craiovești cu circa patru secole în urmă, ea reprezintă un monument de arhitectură religioasă reprezentativ pentru trecutul cultural al poporului român. Este atestată pentru prima dată într-un document din 1516, dar situația tulbure a Țării Românești în prima jumătate a sec. XVI n-a dat răgazul necesar unor astfel de inițiative și se pare că primii ctitori nu și-au putut îndeplini planul. Așa se explică lipsa atestărilor documentare dintre anii 1516-1588. La sfârșitul secolului XVI Radu, mare clucer, Preda mare ban și Stroe mare stolnic, toți descendenți ai familiei Buzeștilor, au reluat lucrările. Biserica a fost realizată după un plan treflat având 15 m. lungime și circa 6 m. lățime. A fost reastaurată de către Comisia Monumentelor Istorice între anii 1932 și 1937.

MĂNĂSTIREA BRÂNCOVENI

70 viețuitori, viață de obște

Hram: Adormirea Maicii Domnului, Izvorul Tămăduirii, Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil (paraclis)

Acces: DN65/E574 Slatina-Craiova 7,8 km, stânga pe DN64 către Caracal, 10 km, stănga pe DC80 400 m

Stareță: stavrofora Eufrosina Stanciu;

Boierii Brâncoveni au ridicat aici încă din secolul XVI o curte și o mânăstire. Matei Basarab a transformat curtea veche într-o reședință întărită, din care azi se mai păstrează doar un fragment de zid, lângă Biserica Sfântul Nicolae. Mănăstirea Brâncoveni datează din perioada 1582-1583, când Mihnea Turcitul (1577-1591 cu unele întreruperi) o întărește. Deci foarte probabil că fusese ridicată în prima jumătate a secolului al XVI-lea. Interes deosebit prezintă bolnița mânăstirii, care păstrează în interior pictura din timpul lui Brâncoveanu. Din timpul lui Matei Basarab datează parterul turnului clopotniță, pivnițele boltite ale vechii stăreții precum și zidul de apărare

Fig.nr. 61 Frumoasa Mănăstire Brânoveni, sursa : crestin-ortodox.ro

MĂNĂSTIREA CLOCOCIOV

50 viețuitoare, viață de obște

Hram: Sfinții Arhangheli Mihail si Gavriil

Stareta: monahia lulia Bagaceanu;

Cazare: 70 locuri (vara)

Adresa: str. Mănăstirii, nr. 3, Slatina, 230038, jud. Olt

Fig.nr.62 Mănăstirea Clocociov, sursa: crestinortodox.ro

Mănăstirea Clocociov se numără printre cele mai vechi mănăstiri din țară, începuturile acesteia pierzându-se de-a lungul vremii. Nici măcar pisania vechii biserici nu s-a păstrat, aceasta fiind inițial din lemn sau distrugându-se prin vitregiile vremii. Drept aceea, nici anul zidirii, nici ctitorii de la Clocociov nu sunt știuți cu exactitate.

Cu toate acestea, unele documente, precum și o frescă păstrată în mănăstire, îl numesc drept ctitor pe voievodul muntean Mihai Viteazu (1593-1601).

Potrivit unei tradiții locale, fiind urmărit de turcii cei păgâni, domnitorul Matei Basarab s-a ascuns în scorbura unui soc bătrân din pădurea Clocociov. Scăpând din măinile prigonitorilor, voievodul a făgăduit lui Dumnezeu că va ridica în apropiere o mănăstire.

Această tradiție este întărită și de un document din anul 1862, care marturisește că biserica de la Clocociov este zidită "în anul 7153 (1645), de raposatul Matei Basarab Vodă". Documentul a fost întocmit probabil în urma pisaniei așezate pe biserică de catre boierul Buicescu, în anul 1645.

Spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, datorită și secularizării averilor monahale, Mănăstirea Clocociov a avut și ea mult de suferit, complexul monahal fiind lăsat aproape în părăsire, jafurile neîntarziind să apară. Mai mult înca, Primul Război Mondial și câteva cutremure vor dauna și ele mănăstirii. Mai apoi, vreme de decenii, mănăstirea a zăcut aproape pustie.

Abia la începutul anului 1976, în chiliile sarace ale mănăstirii se vor așeza ieromonahul Visarion Coman, împreuna cu câteva maici, venite de la Mănăstirea Sucevița. Complexul monahal se afla pe atunci într-o situație jalnicî, biserica ne mai având turle, iar zidurile fiind grav avariate. La numai un an de la venirea aici, obștea a avut de înfruntat cutremurul din anul 1977. Drept urmare, mănăstirea a fost complet reparată și restaurată, între anii 1980-1981. Lucrările au fost realizate cu ajutorul Arhiepiscopiei Râmnicului și al stareței de atunci, Mihaela Tamas.

Capitolul IV

PERSPECTIVE PENTRU DEZVOLTAREA TURISMULUI RELIGIOS ÎN ZONA OLTENIEI.

PROMOVAREA TURISTICĂ

Valorificarea superioară a resurselor turistice se impune cu pregnanță, ca în orice domeniu economic.Aceasta presupune, pe de o parte, o valorificare complexă și eficientă în contextul unui turism intensiv, iar pe de altă parte o protejare și conservare a valorilor turistice, multe dintre ele epuizabile sau degradabile într-un viitor apropiat.

Crearea ofertei turistice , respectiv întocmirea programelor destinate turiștilor este o activitate care necesită un studiu permanent în aria preferințelor turiștilor pentru ca aceasta să devină atractivă prin conținut și , în consecință să fie valorificabilă.

Organizatorii de programe turistice concep oferta de programe și prestații destinate turiștilor în România atât în baza contractelor externe și interne, cât și pe cont propriu sau cu diverse motivații, luând în considerare interesele de vacanță, cerințele diferitelor naționalități ale călătorilor, cârsta, sexul, profesia, bugetul de vacanță .

Pluritatea intereselor călătoriei determină și gama diversă de programe pe care o agenție de turism le poate prezenta direct turiștilor pentru a fi valorificate. Programele sunt supuse permanent schimbării și transformării calitative, pentru a fi permanent interesante.

Pentru construirea unei oferte sunt necesare ca următoarele elemente sa fie avute în vedere :

satisfacerea trebuințelor materiale și spirituale ale turiștilor

studierea preferințelor turiștilor pe naționalități

luarea în considerare a motivațiilor turistice

asigurarea unor elemente cu particularități distincte

implicarea în realizarea programelor și a celorlalte sectoare și ramuri care concură la derularea lor ( transport, cultură, agricultură, sport )

îmbinarea mai multor elemente de atractivitate turistică

selecționarea unui personal cu aptitudini speciale în desfășurarea programelor turistice

Potențialul turistic religios se constituie ca o parte din mediul înconjurător. Dezvoltarea activității de turism trebuie să se facă în concordanță cu legile privind protecția monumentelor istorice dar și a mediului natural din zonele respective. În acest sens se impune:

Conservarea, protejarea și ameliorarea mediului încomjurător în zonele, stațiunile, centrele, localitățile și obiectivele integrate în circuitul turistic.

Amenajarea, exploarea rațională și conservarea mediului înconjurător natural și antropic în teritoriile turistice valorificate incomplet din regiunea Olteniei.

Controlul efectelor activității turistice în vederea preîntâmpinării degradării resurselor obiectivelor turistice de factură religioasă.

Amenajarea, protejarea și conservarea monumentelor istorice din Oltenia.

Dacă aceste măsuri nu sunt luate degradarea obiectivelor turistice poate fi generată nu numai de curgerea timpului și de năpasarea autorităților și și de activitatea turistică, impactul turismului, printr-o echipare necorespunzătoare sau circulație turistică necontrolată.

Din fericire cu numai câteva excepții majoritatea monumentelor istorice din Oltenia sunt în general bine conservate și întreținute fie prin intervenția autorităților centrale sau a celor locale.

Intrate în circuitul turistic, monumentele și obiectivele turistice din Oltenia au fost incluse în programele organizatorilor de turism, începând cu tururi de oraș, excursii de scurtă durată, până la circuite speciale de 7 zile cum este cel propus în lucrarea de față la capitolul III. De un interes deosebit se bucură evident zona de nord a Olteniei, cu mănăstiri de o deosebită valoare arhitecturală, valoroase prin însăși vechimea lor, dar și prin pictură sau prin bogăția obiectelor de patrimoniu expuse la muzee , prin legendele care le învăluie, prin închinarea la Sfintele icoane sau la Sfintele Moaște.

Cele mai frecventate și renumite sunt : Mănăstirea Tismana, Mănăstirea Lainici, Mănăstirea Polovragi, Mănăstirea Hurez și Mănăstirea Dintr-un Lemn. Programele turistice având ca temă bisericile și mănăstirile din Oltenia a intrat în atenția tour-operatorilor din întreaga lume, prin originalitatea elementelor sale.

Având în vedere dispersia destul de mare în teritoriu a acestor obiective se impune o modernizare a rețelelor de comunicație.

Revigorarea turismului cultural itinerant, pentru cunoașterea acestei zone cum este Oltenia de Nord se poate face prin realizarea unor programe turistice care pot fi intitulate: „ Oltenia de Nord- leagăn al Ortodoxiei „.

Sporirea atracției turistice prin originalitate și prin măsuri discrete de fidelizare a clientelei. Pentru dezvoltarea locală a turismului religios și pentru ca acesta să reprezinte un motor al dezvoltării zonală se impun următoarele măsuri:

Creșterea capăcității de cazare și modernizarea celor deja existente

Dezvoltarea și modernizarea spațiilor pentru agrement

Orientarea investițiilor pentru modernizarea și înnoirea infrastructurii turistice generale și turistice

Modernizarea mijloacelor de trasnport turistice

Dacă asigurarea integrității obiectivelor turistice este o premisă a dezvoltării turistice zonale o mare importanță o are și promovarea turistică, internă sau externă.

Turismul religios se poate adresa în general turiștilor din țările nordice, Germania, Polonia, SUA, Israel sau statelor emitente de turiști din Asia.

În acest sens, câteva măsuri pentru creșterea eficienței promovării turistice sunt :

– Creșterea importanței birourilor de turism din străinătate, susținerea campaniilor publicitarea de promovare a produselor turistice ordin religios.

Organizarea și susținerea unor zile ale turismului religios ortodox din Oltenia de Nord și de Sud, cu expoziții de ceramică, sculptură în lemn, icoane pe sticlă, toate cu profil religios.

Susținerea financiară a unor campanii de publicitate cu contribuții private sau sponsorizări

Îmbogățirea paletei de materiale publicabile și de filem în legătură cu oferta turistică din Oltenia de Nord și de Sud.

O colaborare mai stransă între centrele de informare turistică și obiectivele, localitățile turistice

O mai bună pregătirea a participărilor României la târgurile și expozițiile internaționale

La obiectivele turistice trebuiesc amenajate panouri informative în limba română dar și în trei limbi de circulație internațională, engleză, franceză, germană.

CONCLUZII

Bogăția obiectivelor turistice religioase din Oltenia nu mai poate fi pusă la îndoială. La fel și valoarea acestora. Mănăstirile, schiturile, catedralele orașelor din Oltenia impresionează și azi după atată istorie care de multe ori a fost potrivnică pe cei care le trec pragul. Când le vizităm , ne amintim că de multe ori vremurile au fost mult prea dure cu aceste minuni arhitecturale. Transformate în grajduri, pușcării , jefuite, arse, batjocorite, distruse de cutremure, pustiite de invadatori, furate…. și totuși ele stau azi în picioare ca un omagiu adus acestei țări.

Din păcate suferința lor se continuă și astăzi deși la intensitate mai mică. Lăsate de izbeliște, au trăit cu ignoranța și nepăsarea autorităților mult timp. Din fericire însă în ultimul timp programe de reabilitare cu fonduri europene au venit în sprijinul acestor lăcașe mult încercate.

Punerea lor în valoare trebuie să se facă treptat și cu blândețe. Trebuiesc consolidate, repictate, reparate, împrospătate, incluse astfel în programele turistice ale unor agenții renumite din țară și mai din afară. Incercarea de a include cât mai multe în patrimoniul mondial UNESCO ar fi o inițiativă salutară. Momentan numai Mănăstirea Hurez beneficiază de protecția UNESCO.

De aceste construcții sfinte ne leagă și evenimente istorice importante sau personalități istorice marcante ale acestei țări. Multe dintre ele adăpostesc mormintele ctitorilor, voievozi, boieri, oameni politici. Avem obligația să le protejăm și să le respectăm pentru cât au pătimit și pentru ce reprezintă ele pentru noi și pentru România.

ANEXA 1

HARTA TURISTICĂ A OLTENIEI DE NORD , sursa: arciboldo.com

ANEXA 2

BISERICILE CU PICTURĂ MURALĂ EXTERIOARĂ DIN OLTENIA sursa: termi.cimec.ro

ANEXA 3

OLTENIA. CĂI DE COMUNICAȚII, sursa : dincolodeharti.blog.spot

BIBLIOGRAFIE

M.Ielenicz,L.Comănescu, România.Potențial turistic. Edit.Univ.Buc. 2006

M.Cândea, G.Erdeli, T.Simon, România.Potențial turistic și turism. Edit.Univ.Buc.2001

S.Neguț, Geografia Turismului, Editura Meteor, București 2004

Camelia Teodorescu, Curs de turism cultural, Facultatea de Geografie,Univ Buc

Geo Bogza – Cartea Oltului, statuia unui râu, Editura Minerva, 1976

Lucian Badea , Dragoș Bugã (coordonatori) – Geografia României (Teritoriile pericarpatice), Editura Academiei, București, 1992

Mariana Pascaru, Oltenia de Nord, ghid turistic, Edit.Ad Libri, Buc.2009

Marcian Bleahu – Peșterile din România, Editura Științificã și Enciclopedicã, București, 1976

Ana Cucu – Popova – Județul Mehedinți – Editura Academiei, București, 1980

Valeria Velcea – Geografia Carpaților si Subcarpaților, Editura Didacticã si Pedagogicã, București, 1983

Mihai Popescu (coordonator) – Rezervații si monumente din Oltenia, Editura Sport – Turism, București, 1984

Colecția Mănăstiri Ortodoxe, nr.41 din 2,08,2011 deAgostini

Ion Preda, Dan Pasãre – Valea Jiului, Editura Sport – Turism, București , 1985

Veniamin Nicolae „Ctitoriile lui Matei Basarab“, București, 1982

Mihai Vlasie: Ghid al așezărilor monahale din România. Drumuri spre mănăstiri, București

Nicolae Iorga: Byzance après Byzance. Continuation de l'"Histoire de la vie Byzantine", București 1935

Nicolae Iorga: Hârtii din Arhiva Mănăstirii Hurezului precum și din a Protopopiei Argeșului și a altor neamuri găsite in casele proprietății din Brîncoveni, București 1907

Gherasim Cristea – „Istoria mânăstirii Govora”, Râmnicu Vâlcea, 1995

Costea Marinoiu, Istoria cărții vâlcene, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1981

*** Pagini naționale , Editura Verlog, București , 1996

*** Ghidul peșterilor din România, Cristian Lascu,Edit.House of Guide ;Buc.2006

www.descopera.ro

www.mdrt.ro

romanianmonasteries.org

www.manastirealainici.ro

portalnovaciranca.ro

crestinortodox.ro