Studiu DE Geografie Sociala Municpiul Tulcea

CUPRINS:

=== Studiu Geografie sociala Municipiul Tulceadocx ===

Capitolul : 1

INTRODUCERE

Studiul de geografie socială a unui teritoriu implică analiza cantitativă și calitativă a componentelor mediilor geografice, a interdependenței elementelor sale, dar mai ales, a modului cum acestea influențează activitatea umană și condiționarea reciprocă a mediului antropic cu cadrul natural.

Alegerea spre studiu a zonei municipiului Tulcea a necesitat o bună cunoaștere a zonei, a componentelor de bază a acestui mediu geografic, bine individualizat în cadrul Nordului Podisului Drobogei, respectiv Dealurile Tulcei, pe care s-a grefat o puternică activitate umană care poate duce la degradarea sa, dacă nu se iau măsuri de protecție în timp util.

Obiectul de studiu al aceste lucrări este orașul și toate implicațiile sociale și geografice lgate de prezența acestui în spațiul respectiv. Orașele au fost și rămân „motorul progresului și leagănul a numeroase cuceriri intelectuale, culturale … și tehnologice” (Kofi Annan, 1997, Bonn – Congresul ONU asupra hanitatului. Orașul este o așezare omenească intens populată, cu un înalt grad de concentrare și organizare, care se dezvoltă în anumite condiții de timp și spații, grație convergenței forțelor de producție și în permanentă opoziție cu satul. V. Mihăilescu (1928) considera orașul „ …o formă de organizare a spațiului geografic în vederea concentrării, prefacerii, și redistribuirii bogățiilor și a energiilor sociale…”

În elaborarea acestui studiu de geografie socială am parcurs cele trei etape de întocmire ale unei lucrări: documentare, cercetare, redactare.

Lucrarea este structurată în funcție de particularitățile mediului geografic, particularități existente în zonă, dar și în funcție de activitatea umană, de impactul om-natură, care a generat aspecte inedite ale vieții umane din această zonă. Studiul debutează cu o analiză succintă a cadrului natural, insistând mai ales pe acelea care și-au pus mai mult amprenta pe activitatea umană din zona municipiului Tulcea.

În etapa de documentare a fost consultată o vastă bibliografie privind cadrul natural care coroborată cu datele existente în anuarele de statistică au promis o bună analiză a fenomenelor sociale.

George Vâlsan spunea: „Geografia țării trebuie să înceapă cu geografia locului natal, ale cărui elemente proaspete, pline de imagini și de simțire există în sufletul fiecărui copil. Prin cunoașterea ținutului natal formezi <<alfabetul geografic>>…” – acesta fiind si principalul motiv pentru care am ales să studiez arealul municipiului Tulcea, locul in care s-a nascut mama mea si unde am petrecut o buna parte din copilaria mea.

Dorința de a realiza un studiu de geografie socială își are originea chiar în domeniul de studiu al acestei ramuri geografice care se individualizează ca știință a ansamblului de fenomene și procese ce caracterizează apariția, dezvoltarea și diversificarea comunităților umane ca parte integrantă a mediului geografic. În mod simplist, geografia socială este orientată spre cercetarea relațiilor dintre om și natură, ceea ce mi-a permis, prin realizarea acestei lucrări, să cunosc atât natura locului, latura umană, cât și interdependența dintre ele, acestea având un accentuat caracter de specificitate pentru orice oraș din lume.

În încheiere, dar nu în ultimul rând, vreau să mulțumesc doamnei asisent universitar Zamfir Daniela și Direcției Judete de Statistică Tulcea, fără ajutorul cărora acest studiu de geografie nu ar fi avut meritul unei lucrări științifice.

1.1. Date generale

În geografia europeană, Tulcea reprezintă zona unde Dunărea care, după ce a străbătut 2.860 km, ajunge să-și cedeze apele Mării Negre, prin cele trei brațe: Chilia, Sulina și Sfântu Gheorghe. Port la Dunăre, poartă pentru Deltă și către lumea întreagă, municipiul Tulcea este reședința județului cu același nume.

Conform izvoarelor arheologice, epigrafice, numismatice și cartografice, teritoriul orașului a fost habitatul unor comunități stabile care au evoluat din preistorie până astăzi. Vechea denumire de Aegyssus vine de la „Caspyus Aegyssus”, cel care ar fi întemeiat-o și ar fi botezat-o după numele său: „Cetate veche este de la Dunăre sau Istru,/ Cu ziduri tari: întrânsa nu-i lesne de pătruns/ Aegyssus a clădit-o și-i zice tot Aegyssus” o confirmă Publius Ovidius Naso.

Tulcea a făcut parte din Țara Românească în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân iar apoi, timp de aproape cinci secole s-a aflat sub ocupația Imperiului Otoman, între anii 1420 și 1877. După unii cercetători, numele de Tulcea vine de la caracteristica economică de altădată a localității și anume fabricarea cărămizilor (tucla=caramida). După cel de-al doilea război mondial orașul se extinde și se modernizează în prezent fiind oraș industrial, modern, port pentru navele de pasageri, precum și pentru cele care transportă produse industriale, mai ales materii prime și pentru navele de pescuit oceanic.

Localitate atestată din antichitate ca principal centru strategic, social și economic din Nordul Dobrogei, capitală de județ din1878, municipiu din 1968, în momentul de față Tulcea este cel mai mare oraș din Nordul Dobrogei, situat in NE județului cu acelasi nume. Municipiul are o suprafață de 198 km și o populație de 92.652 de locuitori. Este situat la o distanță de 125 km de Constanța, 267 km de București (pe șosea) și 71,3 km de Marea Neagră (pe cale fluvio-maritimă).

Cadrul natural al orașului îl conturează vastul amfiteatru cu fața spre Dunăre, locul unde se întâlnesc toate drumurile din nordul Podișului Dobrogean aici facându-se legătura cu Dunărea și implicit cu marea. Element definitor pentru viața oamneilor din zonă, fluviul atinge vechea urbe a Tulcei între milele 38 și 39, după care își urmează drumul spre mare, prin gurile lui de vărsare.

Orașul este inconjurat de un număr de șapte coline cu altitudini reduse (100-200 m), dar cele care il circumscriu cel mai de aproape sunt: Hora Tepe la NE, Dealul Carierei la SE, Dealul Mare la Sud și Dealul Taberei. Orașul se poate inscrie și in limitele mai largi ale apelor care, am putea spune, formează un alt inel in jurul său, intrerupt numai in partea sa sudică. Astfel, la nord se află cotul Tulcea al Dunarii, la est lacul Zaghen, iar la vest baltile Somovei. Dacă luăm în considerație și faptul că din componența municipiului Tulcea face parte și suburbia Tudor Vladimirescu situată pe malul stâng al brațului Tulcea, într-o zonă joasă, atunci municpiul Tulcea nu mai este mărginit de ape decât de la est la vest.

1.2. Istoricul cercetării

Se constată că în arealul analizat au fost efectuate cercetări de către oameni de știință din cele mai vaste domenii: istorie, geografie, cultură, biologie, cele mai numeroase fiind însă cele din domeniul istoriei și geografiei. Cercetările geografice s-au amplificat după anul 1900, în concordanță cu dezvoltarea geografiei în România.

Aspecte legate de problematica efectelor sociale și impactul lor asupra populației unei regiuni au fost mai puțin studiate în geografia socială românească. Din acest motiv analizele realizate s-au bazat doar pe un material statistic bogat și mai puțin pe o serie de lucrări existente în domeniu.

Acestea fiind spuse, istoricul cercetării pornește de la definirea geografiei sociale ca ramură recentă a geografiei umane. Studiile de geografie socială cele mai prolifice și de o reală valoare au fost realizate de cercetători aparținând școlilor de geografie socială americană, britanică, franceză și germană.

Premisele definirii geografiei ca știință cu valențe sociale se prefigurează la sfârșitul secolului trecut, odată cu opera lui Ratzel, care sub influența lui Haeckel și a evoluționismului, a orientat cercetarea asupra potențialurilor dintre om și mediu. Chiar dacă pune accentul numai pe influențele pe care mediul le exercită asupra omului și asupra societății, contribuția autorului menționat nu poate fi negată, dimpotrivă, trebuie subliniat faptul că prin orientările sale Ratzel este socotit unul dintre întemeietorii geografiei umane, din care, ulterior s-a desprins și geografia socială.

Denumirea de geografie socială a fost lansată la sfârșitul secolului al XIX-lea de geograful francez contemporan cu Ratzel, Eliseé Reclus. În România, noțiunea de geografie socială a fost utilizată pentru prima oară de V. A. Urechea în anul 1902, în lucrarea „Un proiect de geografie socială a României”. Ulterior, Vintilă Mihăilescu, în anul 1968, considera în mod inspirat geografia socială ca ramură a geografiei umane, alături de geografia economică și cea politică.

Este de la sine înțeles că modurile de abordare a acestui domeniu sunt dintre cele mai variate datorită multitudinii și diversificării fenomenelor sociale, pe de o parte, iar pe de altă parte datorită dinamismului propriu societății românești care a determinat „straturi succesive de studii corespunzătoare diferitelor faze de progres din cercetare și între care efortul de sinteză logică, necesară unificării profunde a câmpului de cunoștințe, nu a fost făcut” (Clavel, 1973).

Aspectele surprinse în formulările mai sus menționate pun în evidență, în mod ilustrativ, o realitate fără echivoc, și anume: conturarea încă neclară a domeniului de studiu al geografiei sociale.

Opinia lui Michael Pacione, una dintre cele mai actuale și mai avizate voci din domeniu geografiei sociale, este edificatoare în acest sens: „Lipsa unei viziuni coerente asupra fenomenologiei sociale de esență geografică generează, la diferite nivele ale demersului științific, numeroase inadvertențe urmate de suprasolicitarea sau dimpotrivă minimalizarea conceptului în sine”.

Geografia socială se individualizează ca știința ansamblului de fenomene și procese ce caracterizează apariția, dezvoltarea și diversificarea comunităților umane; ea operează selectiv vizând doar aspectele ce derivă din matricea mediului geografic sau pe cele care sunt condiționate de acestea. Geografia socială își asumă un vast domeniu de investigație analizat de numeroasele sale subramuri precum cele referitoare la habitat, educație, cultură, credința religioasă etc.

Capitolul : 2

ELEMENTELE DE FAVORABILITATE ALE CADRULUI NATURAL

În acest capitol se vor trata problemele legate de elementele de favorabilitate ale cadrului natural precum poziția geografică și limitele municpiului, relieful, clima, hidrografia, solurile, vegetația și fauna. De asemenea se vor analiza motivele pentru care aceste elemente prezintă favorabilitate sau din contra sunt un impediment în dezvoltarea municipiului Tulcea.

2.1. Poziția geografică și limitele

În cadrul țării județul Tulcea, ocupă jumătatea nordică a provinciei istorice Dobrogea, situată în extremitatea sud-estică a României, a cărui însemnătate vine din așezarea lui la gurile Dunării si ieșirea la mare. Paralela de 450 latitudine nordică taie județul Tulcea în partea centrală în dreptul localității Rândunica, iar meridianul de 290 41' 24" longitudine vestică străbate orașul Sulina, aflat la extremitatea estică a României.

Înconjurat din trei părți de apă, județul Tulcea, se învecinează la vest cu județele Brăila și Galați, la nord cu Ucraina prin granița naturală reprezentată de Dunăre și la est cu Marea Neagră, având hotar terestru doar la sud, cu județul Constanța.

Suprafața județului este de 8499 km2, reprezentând 3,56% din suprafața țării de 238391 km2.  Județul cuprinde 51 de unități administrativ-teritoriale, din care: municipiul Tulcea reședința județului cu o populație de 91841 locuitori la 1 ianuarie 2008, reprezentând 36,76% din populația stabilă a județului de 249779 locuitori la 1 ianuarie 2008, 4 orașe și 46 de comune. Datorită întinderilor de apă județul Tulcea are cea mai mică densitate, 29,38 de locuitori / km2, de aproximativ trei ori mai mică decât cea națională.

Port la Dunăre, poartă pentru Deltă și către lumea întreaga, municipiul Tulcea este reședința județului cu același nume. În cadrul județului acesta este situat in Dobrogea de Nord, pe malul drept al brațului Tulcea, la jumătatea distanței dintre Ceatalul Chilia și Ceatalul Sf. Gheorghe, 8 km aval de prima bifurcație a Dunării, la 45 grade 11' latitudine nordică și 28 grade 48' longitudine estică. Orașul este situat într-o zonă complexă de contact între unități fizico-geografice variate și anume Dealurile Tulcei, Lunca Dunării și Depresiunea Nord-Est Dobrogeană. Această localizare geografică la contactul dintre luncă, dealuri și Delta Dunării, favorizată de solurile fertile, portul fluvio-maritim și potențialul piscicol ridicat, se resimt pregnant în aspectul exterior, structura funcțională și textura orașului.

În ceea ce privește poziția geografică a municipiului Tulcea, Vintilă Mihăilescu îl considera ca făcând parte din categoria orașelor “cap de drum (obstacole de cale – în bibliografia franceză)”, în această categorie fiind incluse porturile dunărene și maritime.

2.2. Relieful

Unitatea majoră de relief în care se încadrează municipiul Tulcea este Podișul Dobrogei. Acesta se întinde pe cea mai mare parte a unității naturale Dobrogea (10400 kmp, adică 4,3% din teritoriul României). Este încadrat în nord și vest de Dunăre, iar la est de Marea Neagră în timp ce în sud, ca unitate naturală, depășește granița cu Bulgaria.

Această provincie a fost cunoscută în istorie sub denumirea de Scythia minor în antichitate, Paristrion în secolul XI, iar în secolul XIV când conducător era Drobotici, teritoriul a primit numele de Dobrugille în limba turcă. Denumirea goegrafică de Podișul Dobrogei a apărut în secolul XX mai ales datorită lucrărilor lui C. Brătescu.

În ceea ce privește alcătuirea geologică și evoluția paleogeografică Podișul Dobrogei reprezintă o unitate de platformă realizată treptat din proterozoicul inferior până la începutul mezozoicului prin sudarea a trei subunități cu poziție sudică, centrală si nordică. Limitele sale depășesc cadrul propriu-zis al podișului, înaintând spre vest până dincolo de Dunăre (falia dunăreană o separă de platforma Valahă), în est intră sub apele Mării Negre fiind flexurată; în nord falia Sfântu Gheorghe (paralelă cu brațul Sfântu Gheorghe) o separă de depresiunea nord dobrogeană, iar spre sud depașește limita administrativă a țării noastre mergând înspre Balcani.

Formarea ei a început în proterozoicul inferior când in extremitatea sudică funcționa un geosinclinal. După orogeneza kareliană aici rezultă un relief exondat iar în Dobrogea Centrală și de Nord se dezvoltă arii geosinclinale. Mișcările tectonice din orogeneza baikaliană (proterozoicul superior) fragmentează unitatea sudică în mai multe blocuri determinând cutări și inevitabil exondarea Dobrogei Centrale.

În proterozoicul superior – paleozoicul mediu aceste unități devin rigide iar aria geosinclinală se păstrează în nord-vest. În urma ridicărilor hercinice se definește cutarea formațiunilor paleozoice pe direcția NV-SE, se dezvoltă magmatitele care vor da mase importante de granite amfibolice (în centrul Munților Măcin) și granite alcaline (Turcoaia). De semenea în această perioadă se remarcă separarea a trei subunități cu evoluție ulterioară diferită : Măcin în NV, care devine repede rigidă si se alătură platformei din sud; Tulcea unde funcția de bazin se reia în triasic când se acumulează conglomerate, gresii și mai ales calcare care vor fi cutate de mișcările kimerice vechi responsabile și de acumulările de diabaze in partea centrală estica si porfire in vest; ulterior energia de orogen se risipește, iar regiunea devine rigidă și se alătură celorlalte; și a treia unitate: Babadag unde în jurasicul superior, dar mai ales în cretacicul mediu-superior, se acumulează depozite groase de conglomerate și calcare care au fost cutate de mișcările alpine rezultând un sinclinoriu.

Rezultă că după consolidarea fiecărei unități si subunități acestea au devenit rigide, suferind lăsări sau ridicări cu amploare diferită și cu durată deosebită. Ca urmare fazele de exondare și de nivelare au alternat cu faze de imerise când s-au acumulat depozite sedimentare. În concluize, în cadrul lor structural, se pot diferenția un fundament cristalin și o suprastructură sedimentară cu depozite din mai multe cicluri.

Dealurile Tulcei ocupă jumătatea nord-estică a Dobrogei de Nord. În alcătuirea lor se impune o culme de peste 40 km lungime, desfașurată de la vest la est, ce are o înălțime medie de 80-120 m, dar în lungul căreia se ridică mai multe vârfuri rotunjite la peste 180 m altitudine. Din această culme, care se termină spre nord printr-un versant abrupt (adesea cu mai multe trepte săpate în loess), se desprind spre sud interfluvii de tipul platourilor, care coboară spre regiunile joase, depresionare (Nalbant, Agighiol etc.). Fizionomia reliefului este o reflectare a condițiilor structurale (diabaze pi porfire, roci sedimentare cutate acoperite de depozite loessoide groase).

Din punctul de vedere al tipurilot de relief în regiunea Babadag-Tulcea se află o structură discordantă complexă. Aici există un fundament proterozoic-paleozoic fragmentat în blocuri și o suprastructură din roci sedimentare. Pe ansamblu, modelarea îndelungată și realizarea unei suprafețe de tip pediplenă au dus la retezarea tuturor structurilor indiferent de vârstă, dar neotectonica cuaternară a dus la rejucarea unor fracturi și la ridicarea unor regiuni precum Podișul Babadag și Dealurile Tulcei. Eroziunea produsă in neozoic a dus la fragmentarea și îndepărtarea parțială a sedimentarului punând în evidență unele forme structurale. Astfel au rezultat abrupturi cuestice pe martorii calcaroși, fragmente de sinclinale suspendate faliate care în urma evolutiei ulterioare au ajuns in stadiul de inselberguri, abrupturi de falie în nordul Dealurilor Tulcei, fronturi de cuestă, suprafețe cvasistructurale și divesrse tipuri de văi și depresiuni structurale, culmi alungite și martori de eroziune rotunjiți pe roci vulcanice, crestele pe șisturi cuarțitice (Pricopan), exocarst în calcare triasice, jurasice și cretacice (lapiezuri în Dealurile Tulcei, Podișul Babadag, doline și polii la Amzacea, Negru Vodă, Mereni).

Specifice acestei regiuni sunt formele de relief numite inselberguri. Acestea sunt puse în evidență în NV și NE unde șesurile aluviale din lungul văilor, dar mai ales din depresiuni, sunt frecvent dominate cu 150-200m de dealuri izolate formate din roci magmatice sau din calcare. Aceste inselberguri pot avea doua tipuri de versanți: cu pantă mare, care în general se termină cu pedimente, și versanții tăiați în roci sedimentare cu rezistență mică sau care corespund parțial suprafețelor structurale cu pante mai reduse fiind în același timp slab fragmentate.

Modelarea actuală este influențată de diversitatea petrograifcă și de varietatea pantelor și condițiilor climatice fapt ce duce la manifestarea intensă a câtorva procese precum: șiroirea, torențialitatea, spălarea în suprafață pe versanții cu pantă mai mare, tasarea și sufoziunea pe loess-uri, alunecări, prăbușiri și surpări în fazele care determină cele mai mari degradări pe teren.

În concluzie, conform studiilor lui Gr.Posea (1981-1983), rezultă ca modelarea îndelungată a reliefului Dobrogei de Nord s-a materializat printr-o pediplenă. După aceea mișcările valahe de la finalul pliocenului au ridicat și au diferențiat uscatul urmând ca în villafranchian și pleistocen să se realizeze nu numai fragmentarea acestuia ci și o evoluție de pediment favorizată de tipurile de roci, climat și de nivelul de bază coborât. Evoluția a fost activă și în fazele periglaciare din pleistocenul superior, când dominante erau dezagregările, ea continuând foarte slab și in ziua de azi datorită climatului de stepă.

2.3. Clima

În cele mai multe dintre procesele care duc la modelarea reliefului, a problemelor legate de combaterea eroziunii și ameliorarea terenurilor degradate, a utilizării teritoriului, a desfășurării diferitelor activități antropice, se constată prezența influențelor climatice.

Municipiul Tulcea se suprapune pe partea de nord-est unității de relief Dealurile Tulcei, caracterizându-se printr-un climat temperat continental cu un pronunțat caracter de excesivitate. Contrastele climatice sunt evidențiate de amplitudinea termică mare, numărul mare de zile tropicale și geroase, lungile perioade de secetă, dar și cele mai violente ploi torențiale, toate determinate de poziția regiunii la locul de interferență a unor mase de aer cu caracteristici diferite.

Apropierea de zona continentală a Rusiei aduce aer rece care vine de la NE spre SV, din care se naște vântul numit crivățul. Din aceeași direcție, vara vânturile puternice aduc aer cald și uscat care usucă pământul și transformă solul in praf. Din sud și est vin mase de aer influețate de bazinul Mării Negre care concentrează o puternică activitate ciclonală, în special pe cea a Mării Mediterane. Un alt factor care sublinieaza excesivitatea climei din zonă este reprezentat de prezența Bălților Brăilei în vest si a Deltei Dunării în est care determina modificări locale în regimul parametrilor climatici și în cel al unor fenomene meteorlogice.

În cadrul Podișului Dobrogei se pot observa trei tipuri de topoclimate: topoclimatul de dealuri joase, topoclimatul de podiș jos si topoclimatul litoral. Dintre toate acestea municipiul Tulcea se afla în zona de topoclimat al podișurilor joase. Acesta este caracteristic celei mai mari părți a regiunii unde înălțimile nu depășesc 200m. Pe alocuri izolat se mai întâlnește și topoclimatul dealurilor joase în inselbergurile cu o înălțime mai mare de 200m, dar diferența nu este foarte mare față de cel al podișurilor joase.

Valorile medii termice indică o ușoară creștere din zona centrală spre cea de nord-est datorită influenței Dunării și a Deltei Dunării. Astfel în Dealurile Tulcei tempretarura medie anuală este de 10ºC, însă acesta este usor mai ridicată în municipiul Tulcea ajungând la 11,1 ºC. Acest lucru este datorat influenței Dunării, dar mai ales datorită degajării de energie calorică rezultată în urma prestării de activități economice și gospodărești în oraș.

În cursul anului, temperaturile medii lunare înregistrează o creștere continuă din februarie până în iulie, apoi o descreștere din august până în ianuarie, evidențiind contrastele termice dintre iarnă și vară. Se remarcă, de asemenea, că procesele de încălzire și respectiv de răcire ale aerului sunt cele mai puternice în luna aprilie și respectiv în octombrie, luni în care acestea au valori aproximativ egale (circa 6 ºC).

Tabel 1 – Temepraturile medii lunare în municipiul Tulcea

Sursa: Direcția Județeană de Statistică – Tulcea

Graficul 1 – Temepraturile medii lunare în municipiul Tulcea

Sursa: Direcția Județeană de Statistică – Tulcea

În anul 2007 temperatura medie a lunii ianuarie (cea mai rece din an) a fost de -3,9 ºC în oraș, iar temperatura medie a lunii iulie a fost de 22,9 ºC. Deși luna iulie este considerată cea mai caldă lună din an, din graficul numărul 1 reiese faptul că cea mai caldă lună din an în municipiul Tulcea a fost luna august. Acest fapt se datorează prezenței Deltei Dunării în apropiere care are nevoie de o perioadă mai lungă pentru a absorbi energie calorică, iar în luna august, o lună caldă in toată țara, delta incepe sa degaje și ea căldură.

Temperatura maximă absolută atinsă în municipiul Tulcea este de 39,5 °C în anul 1945, iar temperatura minimă absolută este de -26 °C atinsă în anul 1942. Comparativ cu maxima națională de 44,5 °C înregistrată la stația meteorologică de la Ion Sion, lângă Brăila, pe data de 10 august 1951 și minima de -38,5 °C înregistrată la Bod, lângă Brașov, pe data de 25 ianuarie 1942, municipiul Tulcea nu iese cu nimic în evidență observându-se efectele calmante ale Deltei Dunării în zonă. Această influență reiese și din amplitudinea termică moderată de 65 ºC.

În arealul analizat se remarcă prezența unui mare număr de zile de vară și zile tropicale care se datorează unei invazii de aer cald tropical și continental dinspre NE și SE. Astfel, zilele cu temperaturi de 25 oC (zile de vară) sunt de aproximativ 110, iar cele tropicale, cu temperaturi de 30 oC și peste, totalizează circa 42 zile la Tulcea. În anotimpul rece sunt aproximativ 120 de zile în care se produce înghețul, observându-se similitudinea dintre numărul de zile calde si a celor cu îngheț. Acest lucru este datorat de asemenea prezeței Deltei Dunării.

Regimul precipitațiilor are o foarte mare variabilitate în timp și spațiu, reflectând tipul de climat continental excesiv. Astfel, precipitațiile medii anuale au valori reduse de numai 400-450 mm pe întreaga suprafață a Dealurilor Tulcei. Această valoare scăzută a precipitațiilor coroborată cu valorile foarte ridicate ale evapo-transpirației de 700 mm duc la un deficit de umiditate foarte ridicat de 300 mm pe an. Acest lucru se resimte cel mai rău în agricultură care nu poate exista fără un sistem de irigație performant, fapt ce constituie un paradox deoarece în zonă sunt cele mai fertile soluri din Dobrogea de Nord. Precipitațiile, pe lângă faptul că sunt într-un volum redus, cad în circa 90 de zile fiind distribuite neuniform pe parcursul anului. Aproape 60% din volumul lor se produce în sezonul cald cu un maxim în iunie. De asemenea precipitatții însemnate cad și toamna, când în noiembrie se produce adesea al doilea maxim. Cel mai mare volum de precipitații pică în timpul multelor ploi torențiale care se abat asupra zonei Tulcei, maximul în 24 de ore fiind de 140 mm în 2002.

Înscriindu-se în arealul zonelor semiaride, secetele din zona Tulcei sunt fenomene frecvente, cu cicluri pe ani secetoși, astfel impunându-se o serie de măsuri hidroameliorative. Uneori însă, ploile se suprapun cu momentul topirii zăpezilor provocând eroziunea în suprafață a solului și inundații păgubitoare ce afectează așezările omenești, căile de comunicație și terenurile agricole.

Vântul este un element climatic cu o influență deosebită în morfodinamica proceselor actuale din Dealurile Tulcei, datorită acțiunii sale abrazive, fiind alături de apă principalii factori de modelare ai reliefului in momentul de față. Urmărind frecvența și viteza medie a vântului se constată că cea mai mare frecvență o au vânturile de nord, urmate de cele de nord–est și vest. Aceeași ordine se menține și în privința vitezei, media anuală fiind de 2,8 m/s. Iarna, predominante sunt masele de aer continental provenite din anticiclonul siberian sub numele de Crivăț. Vara, bate Suhoveiul, din est, un vânt cald și uscat, cu o frecvență mai mică, dar care intensifică evapotranspirația și mărește ariditatea relativă a climatului.

2.4. Rețeaua hidrografică

În imaginea de ansamblu a județului Tulcea, rețeaua hidrografică este o componentă importantă, reflectând prin caracterele sale specificul celorlalte elemente fizico-goegrafice.

Caracteristicile hidrografice, hidrologice și hidrogeologice sunt influențate în mod deosebit de climatul excesiv continental, cu precipitații puține și repartiție extrem de neuniformă, precum și de rocile permeabile pe grosimi mari care asigură o infiltrație rapidă și cantonarea apei la adâncimi în diferite nivele de carstificare. În ultimii 30 de anii prin lucrările efectuate pentru irigații și trasnport fluvial, omul a devenit un factor puternic în producerea unor modificări de esență la nivelul rețelei hidrografice.

Pe întreg teritoriul Podișului Dobrogei principalii colectori sunt Dunărea și Marea Neagră. Municpiul Tulcea este așezat între două cotituri ale Dunării, alcătuind un semicerc pe direcția sud – est a cursului acesteia, fiind inconjurat din trei părți de șiruri de dealuri care se prelungesc spre nord.

După ce parcurge mii de kilometri de la izvoarele sale, Dunărea străbate județul Tulcea pe o lungime de 276 kilometri, aproximativ 10% din lungimea ei totală, varsându-se în Marea Neagră prin trei brațe: Chilia, Sulina și Sfântul Gheorghe.

Debitul Dunării cunaște variații destul de mari în funcție de perioada anului. Astfel primavara-vara debitul atjunge la 18000 mc/s, iar vara-toamna ajunge la 6000 mc/s. Independent de mărimea debitului, brațul Chilia colectează 62,5% din acesta, Sulina 17,7% și Sfântul Gheorghe 19,8%.

Adâncimea fluviului, care ajunge pe tronsonul aferent județului Tulcea până la 24 de metri, ca și lucrările de corectare a brațului Sulina, au creat posibilități foarte bune de navigație, fapt ce a pus municpiul Tulcea pe harta marilor orașe port cu un dublu avantaj ofertir de apele fluviului și de aporpierea de Marea Neagră.

Pânzele de apă la suprafață aproape ca lipsesc, iar cele puține de la baza unor deluvii, au debite reduse și extrem de fluctuante. Stratele de adâncime se găsesc cantonate îndeosebi în nivelele calcaroase. Acestea sunt ape carbonatate cu debit bogat, dar de asemenea reduse ca număr.

Marea majoritate a râurilor au un curs intermediar. Cele mai mari au o albie îngustă prin care în intervalele secetoase se scurge o cantitate mică de ape, sau chiar deloc, dar care la viituri devin neîncăpătoare, apele revărsându-se și provocând inundații. La averse se trasnportă cantități importante de nămol, cursul de apă cu noroi transformându-se într-un agent care realizează o eroziune puternică fiind numite seluri.

Alimentarea pluvială este una moderată acest lucru reieșind din volumul de precipitații care participă direct la scurgere și anume 4-9%, datorită caderii neuniforme a precipitațiilor atât anual, lunar, sezonier cât si de la an la an. Alimentarea subterană este si mai mică fiind de 1.5-2%, aproape insignifiantă. În regimul scurgerii există un maxim legat de aversele din iunie-iulie, dar și o ușoară creștere toamna în octombrie-noiembrie. Scurgerea maximă se produce la viituri durata medie fiind cuprinsă între 7 și 28 de ore, cu un interval de intensitate mare de 3-8 ore.

De asemenea în aria municipiului Tulcea se află si 2 lacuri: Somova în vest, care este de altfel și limita municipiului în acestă direcție, și lacul Ciuperca, lac antropic situat în partea de nord a orașului fiind despărțit de apele Dunării cu ajutorul digului pe care se află construită gara Tulcea.

2.5. Solurile

Solul, prin poziția, natura și rolul sau este un component al biosferei și produs al interacțiunii dintre mediul biotic și abiotic, reprezentând un organism viu, în care se desfășoară o viață intensă. Solurile sunt alcătuite din: material mineral provenit din dezagregarea și alterarea rocilor și material organic provenit din transformarea resturilor vegetale sau animale.

Pe teritoriul administrativ al municipiului Tulcea se întâlnesc următoarele tipuri de soluri: soluri cenușii inchise și cernoziomuri levigabile (slab, moderat și puternic), la care se adaugă pe areale mai restrânse litosoluri și cernoziomurile carbonatice. Aceste soluri au o constituție lutoasă și luto-argiloasă foarte sensibilă la umezeală fiind instalate pe loessuri de vârstă cuaternară. Grosimea solurilor variază intre 2 si 3,5 m, aceste soluri avand un PH neutru spre slab alcalin (6,5 – 7).

În ceea ce privește subsolul, municipiul Tulcea este situat din punct de vedere geostructural pe platforma carbonatică de vârstă triasică a orogenului nord-dobrogean. Platforma carbonatică de vârstă triasică este așezată peste un fundament prealpin alcătuit din formatiuni cristalofiliene (șisturi cristaline epimetamorfice), care din loc în loc ies la zi.

În Dealul Hora Tepe, unde este amplasat Monumentul Independenței, apare la zi un afloriment fundamental prealpin. Dealurile care circumscriu municipiul Tulcea sunt formate din calcare, marnocalcare, gresii de vârstă triasic inferior, larg cutate în tectogenezele kimerice. Aceste roci sunt exploatate in carierele Bididia I și II și Trei Fântâni fiind folosite în construcții civile și hidrotehnice sau la fabricarea betoanelor.

2.6. Vegetația și fauna

În municipiul Tulcea, fiind un mediu puternic antropizat, nu se poate vorbi de vegetație și faună așa că problema vegetației și a faunei se pune automat pentru zona înconjurătoare municpiului.

Configurația reliefului din zonă și expoziția sa au condus la dispunerea concentrică a vegetației și a faunei. Astfel pe treptele superioare, la peste 250 metri, ale Dealurilor Tulcei sunt prezente păduri compacte, mezofile, de șleau cu carpen, stejar brumăriu și gorunete cu tei. Ceva mai jos sunt șleauri cu cărpiniță, ștejărete cu stejar pufos și mojdrean. Treptele situate la 200-250 metri, cele mai multe din jurul municpiului Tulcea, sunt ocupate de păduri scunde de foioase xerotermofile cu o mare pondere a speciilor submediteraneene precum stejarul brumăriu, mojdreanul, cărpinița etc. Între culmile de 200 metri și lunca Dunării din nord se dezvoltă o vegetație de silvostepă în mare parte înlocuită de culturile agricole. Aici sunt caracteristice aceleași specii submediteraneene ce alcătuiesc pâlcuri de pădure în alternanță cu pajiști stepice. Vegetația de stepa se suprapune sectorului de luncă al Dunării fiind în mare măsură înlocuită de culturi agricole.

Fauna este una variată datorită prezenței a trei etaje de vegetație. Astfel în etajul pădurilor se remarcă numărul mare de păsări precum turturele, sitari, șoimi, iar dintre mamifere cele mai des întâlnite sunt căpriorul, mistrețul, veverița și mai multe specii de șoareci. De asemenea aici se găsesc și reptile precum broasca țestoasă, gușterul vărgat, tritonul cu creastă și diversse specii de șerpi. Fauna specifică etajului de silvostepă este similar celui de pădure, iar în cel de stepă se remarcă rozătoarele precum: popândăul, iepurele, dihorul, nevastuica; păsările: graurul, coțofana, potârnichea; reptilele: vipera cu corn și divesrse alte specii de șerpi; fauna acvatică se limitează la arealul limanelor și a Dunării fiind compusă din crap, roșioara, știucă, șalău, caras etc.

Capitolul : 3

CADRUL ISTORICO-GEOGRAFIC

Studierea istoricului localității și a populației este necesară pentru a putea observa evoluția orașului și pentru a putea înțelege mai bine evenimentele actuale. De asemenea nu se poate face nici o apreciere asupra fenomenelor viitoare fără a cunoaște bine trecutul localității și a populației. Acest capitol își propune să trateze istoricul populării zonei și evoluția teritorială a municpiului de-a lungul timpului.

3.1. Istoricul populării zonei

Muncipiul Tulcea pe lângă însemnâtateasa actuală de capitală de județ și de port însemnat la Dunărea de Jos, mai prezintă un interes deosebit pentru rolul pe care l-a jucat ca oraș și cetate strategică, din cele mai vechi timpuri, sub numele antic de Aegyssus. Așezarea inițială a orașului în această regiune este strâns legată de vecinătatea deltei, cu pașunile ei bogate și resursele piscicole, de străvechiul drum al păstorilor daci care realizau și pe aici transhumața între Carpați și litoralul antic. Ca așezare omeneasca, Tulcea se pare că datează din cele mai vechi timpuri, încă dinaintea apariției grecilor în apele Pontului Euxin.

Ca și perioadă Tulcea datează cel puțin din secolul VII î.H., adică acum 2600 de ani, când din Milet au început sa ajungă primii coloniști pe malurile Daco-Scitice ale Mării Negre. Aceasta este perioada de aur a antichității, pe malul nostru al Mării Negre și în împrejurimi, deorece acum ionienii si dorienii întemeiază primele orașe colonii precum Histria, Tomis, Callatis, Aegyssus. Aceste colonii au intrat de la început în contact comercial cu populația autohtonă daco-scitică aflată în interiorul Sciției Minor (Dobrogea). Contactul comercial se efectua prin cumpărarea de cereale, vite și lână de către negustorii greci din Aegyssus și vânzarea daco-sciților autohtoni de mărfuri finisate aduse din centrele civilizate grecești.

Prin anul 8 d.H. orașul Aegyssus era socotit ca fiind un oraș de tradiție pe malul dobrogean al Mării Negre, după cum reiese din scrierile poetului Ovidius, exilat de împaratul Augustus la Tomis. După perioada grecească a urmat perioada de stăpânire romană, începută odată cu cucerirea Daciei de către romani la începutul secolului II d.H. În momentul în care,romanii se retrag de pe teritoriul actual al Dobrogei, odată cu restul romanilor de pe teritoriul Daciei, dispar si izvoarele istorice legate de Aegyssus.

Mai târziu, prin secolul X, istoricul bizantin Constantin Porhirogenitul readuce la viață numele de Aegyssus în lucrarea sa de geografie politică intitulată „De Thematibus”, incluzând orașul port la Dunăre între cele 14 orașe principale din Prefectura Mysiei, care corespundea cu Dobrogea de astăzi. Aceasta a fost ultima înregistrare a numeleui de Aegyssus după care pur și simplu a dispărut din istorie. Cu toate acestea se mai fac unele referiri prin scrierile călătorilor arabi asupra unui oraș port la Dunăre, așezat într-un amfiteatru, cu o populație pestrița de mai multe religii, cei mai mulți fiind creștini. Acest oraș era cunoscut sub numele de Vicina, istoricii considerând că acesta este defapt anticul Aegyssus. Cu toate acestea teoria nu a putut fi demonstrată niciodată din cauza lipsei de documente.

Pe timpul domniei lui Mircea cel Bătrân (1386-1418) întreaga Dobroge este alipită principatului Munteniei, însă după numai câțiva ani trece definitiv sub stapânirea Imperiului Otoman. Sub dominearea otomană apare pentru prima oară și denumirea oficială de Tulcea. Aici părerile sunt împărțite, unii istorici considerând că acest nume derivă de la numele orașului Vicina. Alții susțin ca adevărata origine a numelui s-ar găsi în cuvântul „tulă”, cuvânt care face referire la o cărămidă mare nearsă făcută din pamânt cu paie, cunoscută în prezent sub denumirea de „chirpic”. Această variantă pare mai plauzibilă și prin prisma faptului că Tulcea este asezat pe dealuri argiloase, fiind în trecut un adevărat centru de producție al acestor cărămizi. Cu toate acestea nu se poate spune exact de la ce provine numele de Tulcea din cauza lipsei de documente scrise.

Prima oară când a fost folosit numele de Tulcea într-un document scris a fost sub administrația turcească în anul 1674, când Mateo Gondola într-o descriere a localităților unde era răspândită religia creștină pe teritoriul Imperiului Otoman, amintește și de Tulcea. Această menționare este foarte importantă deoarece coroborată cu scrierile lui Constantin Porhirogenitul din „De Thematibus”, care amintește ca populația majoritară a orașului Aegyssus era creștină, demonstrează faptul ca orașul Tulcea este defapt anticul Aegyssus, deoarece este imposibil ca sub stăpânire otomană populația creștină să se fi stabilit în Tulcea peste cea otomană, fapt ce confirmă prezența creștinilor acolo dinaintea turcilor. Acest lucru alături de descrierile celor două orașe, Aegyssus și Tulcea, și menționările asupra poziției celor doua orașe confirmă odată pentru totdeauna faptul că Aegyssus și Tulcea sunt unul și același oraș.

Alte menționări ale existenței orașului Tulcea de-a lungul istoriei sunt legate de Dimitrie Cantemir, care în 1711 vorbinđ despre Dobrogea în cartea sa „Istoria Imperiul Otoman” include Tulcea pe lista vechilor cetăți romane alături de Isaccea. De asemenea pe o harta a Statului Major Rus din anul 1838 se află și Tulcea cu 113 case alături de Star Tulcea (Tulcea Veche), situată pe dealul din vest zis și al Taberei, cu 20 de case.

Una din cele mai complete descrieri ale orașului vin de la Boucher de Perthes care în al său „Voyage à Constantinopole” din 1853 dă următoarea informație: „La stânga pe țărmul turcesc, pe colină, apare altă priveliște și anume una din cele mai plăcute din câte se pot întâlni. Evorba de o armată de mori de vânt zorind care mai de care mai repede, parcă grăbite să termine cât mai curând. Număr vreo patruzeci afară de cele pe care nu le văd. În fața morilor este un oraș turc fortificat, spre care ne îndreptăm și se numește Tultcha. El trece a fi vechiul Aegyssus. Numărul morilor de vânt sporește mereu pe măsură ce înaintăm. Ne oprim înaintea orașului, care pare destul de întins. Casele sunt acoperite cu scânduri și sunt separate unele de altele. Unele din ele au câte două etaje. Încep să se vadă coșuri de vapoare. Undeva în zare fâlfâie pavilionul turcesc. Se zărește o moschee. Câteva corăbii sunt în port. O stâncă cu aparență vulcanică domină Tultcha. Părăsind portul iată-ne iarăși în mijlocul fluviului lat aici de 1 kilometru.”

Între 1877 și 1878 s-a purtat războiul de independeță al Țărilor Române cu Impreiul Otoman și cu Imperiul Rus. România s-a folosit de lupta dintre Imperiul Otoman și Imperiul Rus pentru a-și declara independența față de cele două mari puteri, Imperiul Otoman fiind puterea suzerană, iar Imperiul Țarist fiind puterea protectoare. Astfel terminăndu-se războiul prin înfrângerea otomanilor, marile puteri ale Europei au decis prin congresul de la Berlin ca Dobrogea să fie anexată României. Acesta este un eveniment istoric deoarece odată cu intrarea trupelor române în Dobrogea la 14 Noiembrie 1878 se întemeiază prima administrație română la Tulcea din ultimii 400 de ani.

Orașul în calitate de capitală a județului Tulcea, ajunge reședința tuturor autorităților centrale județene. Fiind la ora aceea unul din cele mai populate orașe din Dobrogea, devine un centru al industriei și al comerțului. Cu toate acestea orașul avea in continuare o înfățișare orientală înapoiată cu ulițe înguste, nepavate și cu un caldarâm îngust. Acum se înființeaza primele scoli românești de stat din zonă peste scolile particulare otomane. Astfel orașul incepe sa prospere atingănd în 1918 cifra de 21727 de locuitori.

Până la 1916, data intrării României în primul război mondial, simbolul orașului Tulcea erau multele mori de vânt presărate pe culmile dealurilor din preajma orașului. Toate aceste mori de vânt au fost distruse în timpul războiului, dispărând cu totul și făcând loc apoi noilor mori mecanice.

Un alt simbol al orașului era și încă este portul. Acesta este așezat pe malul drept al Dunării la 8 kilometri de Ceatalul Chilia, locul unde se despart pentru prima oară apele Dunării, și la 8 kilometri de Ceatalul Sulina, unde Brațul Tulcea se separă în brațele Sulina și Sfântul Gheorghe. Adâncimea apei în fața portului este de 24 metri. Raza portului se întindea de la Vadul Carantinei din partea de vest, până la Stânca de Piatră din est pe care se afla și încă mai există un mic far. Pe întreaga s-a lungime portul era îndiguit, lungimea digului fiind de 2114 metri dinc are 619 metri perete vertical, 315 metri cvasiorizontal, restul fiind mal natural.

În anii care au urmat datorită politicii de industrializare puternică impusă de sistemul comunist, numărul locuitorilor s-a dublat ajungând în 1970 la aproximativ 42000 de locuitori. În această perioadă principala funcție a orașului este in mod normal cea industrială ea concentrând 40% din populația activă totală. Ca urmare a producției industriale se individualizează o zonă industriala in partea de nord-est a orașului, pe malul Dunării, în apropiere de port și de gara feroviară pentru a ușura aprovizionarea cu materii prime și expedierea produselor. Aici se înființează fabrica de conserve, întreprinderea piscicolă, șantierul naval, o unitatea producătoare de stufit, întreprinderea pentru prelucrarea marmurei si pietrei de construcție. O a doua zonă industrială aluat nastere în vestul orașului odata cu construirea fabricii de alumina în anul 1973, fabrica de pâine, întreprinderea de mecanizare a agriculturii, centrala de termoficare și stația de purificare a apei.

Dezvoltarea economică a municpiului precum și industrializarea lui au stimulat modernizarea urbanistică. În trecut orașul prezenta o infrastructură urbanistică învechită, cu drumuri neîntreținute, construcții vechi și neîngrijite, canalizare defectuoasă, și locuințe construite predominant din chirpici. Începând cu anul 1970 până în prezent Tulcea a căpătat configurația unui oraș prin construirea de blocuri și îmbunătățirea infrastructurii edilitare.

În momentul de față municpiul Tulcea este al doilea oraș ca importanță din Dobrogea, după Constanța, numărând 92379 de locuitori în anul 2007 și având o suprafață construită de 17724 de hectare. Tulcea este un oraș complex având in continuare o funcție predominant industrială, dar dezvoltând încet și o funcție terțiară. Se preconizează că în viitor Tulcea își va accentua funcția terțiară datorită statutului de reședință de județ și a interesului turistic din ce în ce mai crescut pentru Delta Dunării, dar datorită portului își v-a păstra în mare măsură funcțiile tradiționale industriale și comerciale. În prezent printre principalele obiective de dezvoltare ale municpiului Tulcea se numără : dezvoltarea economică în acord cu tendințele majore ale comunității europene, respectând principiile dezvoltării durabile; modernizarea infrastructurii de transport; modernizarea și extinderea rețelelor tehnico-edilitare, pentru creșterea activității economice; îmbunătățirea mediului de afaceri prin atragerea investițiilor străine.

3.2. Evoluția teritorială a municpiului Tulcea

Evoluția teritorială a municipiului Tulcea desfășurată în funcție de cauzele generale și particulare ale dezvoltării orașului, poartă în bună parte amprenta microreliefului, ea fiind determinată de numărul de locuitori și de dezvoltarea funcțiilor economice în raport cu condițiile politice.

De-a lungul istoriei, acest oraș a avut când perioade de progres, când perioade de regres, datorită evenimentelor politice. Este suficient să se amintească faptul că, începând din secolul al XV-lea și până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial a fost de mai multe ori complet asediat, prădat, ocupat de forțe militare străine, bombardat, populația decimată de molime sau inundații. Așa se explică și unele stagnări, atât în ceea ce privește dezvoltarea teritorială, cât și în activitatea economică. Dar, după fiecare eveniment care atrăgea pagube materiale și umane, orașul se refăcea repede, urmând o linie ascendentă.

Analiza detaliată a unor evenimente din istoria orașului arată că, în dezvoltarea generală, mai ales în ceea ce privește evoluția teritorială și formarea texturii, un rol deosebit l-au jucat principalele drumuri comerciale care se îndreptau spre Dunăre. Astfel unul din cele mai cunoscute drumuri antice care trecea prin zonă era străvechiul drum al păstorilor daci care realizau pe aici transhumața între Carpați și litoralul antic.

Odată cu colonizarea întregii zone de către greci, au apărut și primele drumuri moderne perfecționate după aceea de romani. Cu toate acestea drumurile erau totuși rudimentare după standardele moderne, accentul punându-se pe transportul pe calea apelor datorită prezeței Dunării. Această tendință a fost menținută până în perioada antebelică, neexistând un drum cu adevărat potrivit pentru a lega municipiul Tulcea de Sudul Dobrogei sau de Câmpia Română. În continuare s-a pus accentul pe transportul fluviatil până când in ultimul deceniu al secolului XIX s-a luat hotărârea construirii unei linii de cale ferată care să legea Tulcea de Medgidia și tot odată de linia de cale ferată deja existentă București – Constanța. Menirea acestui demers a fost să salveze Dobrogea de izolarea de restul țării și să revigoreze comerțul în această zonă.

Primăvara și toamna, toate drumurile dintre Dunăre și Marea Neagră deveneau o masă de noroaie ce făceau aproape imposibilă circulația, iar iarna înghețul era o altă piedică în calea transportatorilor. Ca urmare, în anul 1897 au fost începute studii pentru crearea unei căi ferate care să lege orașul Tulcea de linia București – Constanța, dar costructorii au întâmpinat mai multe probleme, printre care cea mai importantă fiind izbucnirea primului război mondial. Din această cauză, coroborată cu perioada de recesiune de după război, au făcut ca primul tren pe tronsonul Medgidia – Tulcea, însumând 141,6 km, să circule pentru prima oara abia la 25 martie 1939. Prima gară a orașului-port a fost una provizorie, fiind mai degrabă o baracă de lemn construită la marginea urbei, dar, în urma hotărârii de prelungire a liniei până la malul Dunării pentru a se crea o legătură directă cu portul, s-a impus construirea pe faleza portului a unei noi clădiri care să-i adăpostească pe călători. Astfel actuala clădire a gării a fost edificată, în anii 1970 – 1971, pe o porțiune supraînălțată dintre lacul Ciuperca și Dunăre.

La sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul celui de-al XIX-lea, de când există posibilități pentru reconstituirea evoluției teritoriale, intravilanul municipiului Tulcea se întindea pe malul Dunării, în zona portului, dar și pe terase. Din păcate Tulcea nu a suferit o evoluție foarte rapidă aici putând vorbi chiar de o stagnare a evoluției. Acest lucru se datorează mai multor factori precum existența unor particularități morfohidrodinamice precum puternicul anafor din albia Dunării în zona Tulcea, la care putem adăuga faptul că până la sfârsitul secolului XIX Dunărea ocupa o mare parte din intravilanul actual al orașului prin prezența a două lagune, iar lacul Zaghen se întindea până la piciorul dealului Monumentului. Dacă la acești factori mai adăugăm desele invazii și schimbarea conducătorilor foarte deasă, fapt ce a dus la o reticență a vaselor sa mai treaca prin port, atunci avem o imagine foarte bună a orașului Tulcea care sub dominația otomană a cunoscut cea mai mare decădere. La sfârșitul secolului XIX, cu toate ca Tulcea era oraș, păstra caracterul unui sat de pescari, fizionomia rurală a orașului menținându-se până în perioada interbelică.

Din păcate nu există foarte multe informații cu privire la structura urbanistică a orașului înainte de 1918, deoarece până în acest an Tulcea a fost sub ocupație inamică, iar aceștia au distrus toate arhivele autoritățlior române. Acest lucru coroborat cu lunga dominație otomană și lipsa documentelor din perioada precendentă, creează impresia unui tablou neterminat. Singurele remarci la adresa urbanisticii orașului își au originile în descrierile călătorilor străini precum Boucher de Perthes, sau a unor istorici precum Dimitrie Cantemir sau Nicolae Iorga. De asemenea, o altă sursă neprețuită de informații asupra structurii orașului este o harta a Statului Major Rus din anul 1838 pe care se află și Tulcea cu 113 case alături de Star Tulcea (Tulcea Veche), situată pe dealul din vest zis și al Taberei, cu 20 de case

După al doilea război mondial Tulcea incepe să progreseze cu adevărat. Se remarcă cu ușurință că între anii 1900 și 1940 se dezvoltă îndeosebi funcția industrială, prin ramura metalurgiei, fapt explicat de dependența de importuri de materii prime din Europa Centrală și ieftinirea transportului acestora pe Dunăre.

În aceasta periodă de boom economic apare linia de cale ferată Tulcea – Medgidia și portul suferă lucrări de modernizare ajungând să aibe funcții complexe fiind chiar împărțit în patru : portul industrial, mineralier, turistic si comercial pentru a putea face față mai bine noilor cerințe industriale. De asemenea un factor importat în dezvoltarea orașului a fost determinat de obținerea libertății comerțului pe Dunăre și mare în anul 1829, Tulcea profitând de acest lucru deabia la începutul secolului XX când a intrat din nou în componența României.

În privința dezvoltării orașului se poate menționa că până la etapă socialistă de dezvoltare, orașul s-a extins mai ales pe orizontală. După 1955, creșterea s-a făcut dimpotrivă, mai ales pe verticală, ca urmare a numeroaselor construcții pentru forța de muncă atrasă de oraș, datorită dezvoltării funcției industriale și portuare.

Capitolul : 4

CADRUL GEODEMOGRAFIC

Populația, ca formă elementară de organizare și de existență a speciei, nu poate supraviețui decât în interdependență cu factorii abiotici, dar și cu ceilalți factori biotici. Condițiile naturale, socio-istorice și economice au favorizat popularea municpiului Tulcea, dar și a celorlalte orașe ale județului din cele mai vechi timpuri. Și cum știința care studiază populația se numește demografie, acest capitol era normal să poarte numele de cadrul geodemografic.

În acest capitol se va face o analiză a fenomenelor geodemografice precum evoluția numerică a populației, nataliatea, mortalitatea, sporul natural, densitatea populației, structura populației pe grupe de vârstă și sexe, structura pe naționalități, structura confesională și mutații în evoluția populației după anul 1989.

4.1. Evoluția numerică a populației municpiului Tulcea

Arheologii au descoperit urme ale existenței umane în nordul Dobrogei datând din neolitic (aproximativ 5.500-2.799 i.Hr.), în zona comunei Baia (Cultura Hamangia) și în lunca Dunării (Jijila, Garvan, Vacareni, Somova, Tulcea). La sfârșitul secolului al VII-lea i.Hr., când a început colonizarea greacă a țărmului vestic al Mării Negre, au rămas numeroase vestigii ale unirii dintre populația geto-dacică autohtonă și coloniștii greci. La sfârșitul secolului I i.Hr., cetățile grecești de pe țărmul Mării Negre s-au unit, formând regatul Pontic. Stimulați de libera circulație românii au devenit activi la sud de Dunăre, în timp ce neîncetatele invazii la nord de Dunăre ale celților, scitilor, sarmaților și bastarnilor, coroborate cu insecuritatea zonei și pericolele iernilor grele ne fac o imagime asupra vieții în nordul Dobrogei din acea perioadă.

Din păcate datele referitoare la numărul populației lipsesc cu desăvârșire pentru perioada de dinaintea razboiului de independeță. Acest lucru se datorează faptului că Tulcea a fost sub ocupație inamică până în anul 1918, aceștia distrugând aproape toate arhivele orașului. Deabia pentru anii 1907-1908 există date furnizate în „Expunerea județului Tulcea”, prezentată consiliului județului de către prefectul ce atunci I. C. Atanasiu.

Deschiderea navigației pe Dunăre, unirea principatelor, liberalizarea comerțului, înființarea serviciilor de navigație și transporturi feroviare, apariția industriei fac din municpiul Tulcea un puternic centru de concentrare a populației. Se constată că cea mai mare importanță pentru dezvoltarea orașului Tulcea, pentru definirea sa ca important centru urban și economic a avut-o poziția sa geografică, între care merită să menționăm situarea sa pe malul drept al Dunării. Prezența acesteia a favorizat dezvoltarea transporturilor și a comerțului. De asemnea situarea orașului la interferanța dintre dealuri de înalțimi medii, lunca Dunării și Delta Dunării, zonă cu terenuri fertile, fapt ce a favorizat apariția și dezvoltarea agriculturii, transporturilor feroviare și rutiere, apariția și dezvoltarea unităților industriale. În final, toate acestea au dus la creșteri ale numărului populației.

Astfel în 1907 municpiul Tulcea număra 19575 de locuitori stabili pentru ca în 1913 să aibe 21727. După aceasta a urmat o perioadă de stagnare a numărului populației până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Acest lucru se datorează stării de incertidutide și de insecuritate pe care o experimenta întreaga Europă, sporului natural scăzut (fenomen ce se înregistra în majoritatea orașelor din țară) și afluxului mic de populație din regiunile înconjurătoare.

Din 1913 până în 1948 populația municpiului nu depășește 21800 de locuitori. Cu toate acestea în perioada interbelică se pun bazele dezvoltării economie a orașului odată cu darea în folosință a căii ferate Tulea – Medgidia în anul 1939. Din păcate nu mai există date până la sfârșitul celui de-al doilea război mondial pentru a putea vedea efectul acestui eveniment asupra populației, dar se poate observa o creștere a populației între 1948 și 1956 când populația orașului atinge 24639 de locuitori. După război, ca urmare a refacerii orașului, dar mai ales datorită dezvoltării economice care capătă o amploare tot mai mare în perioada socialistă, se înregistrează o creștere demografică susținută.

Alături de dezvoltarea economică, creșterea numerică a populației municipiului Tulcea s-a datorat politicii demografice din epoca socialistă, care a avut drept efect o explozie demografică. Astfel de la 35561 în anul 1966 se ajunge la dublarea sa în 1977 ajungându-se la 61752 de locuitori cu vârful perioadei comuniste în 1987 când în municipiul Tulcea trăiau 89723 de locuitori.

Graficul 2 – Evoluția populației stabile a municpiului Tulcea in perioada 1907-2007

Sursa: Direcția Județeană de Statistică – Tulcea

Creșterea numerică a populației înregistrată până în anul 1987, a continuat, dar cu ritmuri de creștere mai reduse, până în anul 1992, fiind efectul migrației interne, determinat exclusiv de afluxul populației de la sat la oraș, mai ales după abrogarea legislației privind stabilirea domiciliului în municipii și orașe mari. Prin urmare, populația muncipiului Tulcea a crescut numeric din anul 1987 când număra 89273 de locuitori stabili, atingând o valoare maximă în anul 1992 respectiv 97904 de locuitori stabili.

După acest maxim istoric a început o perioadă de scădere a numărului populației stabile, însă ritmul scădere are valori mici. Astfel la recensământul din 2002 Tulcea număra 93051 de locuitori pentru ca datele de la Institului Județean de statistică să demonstreze faptul că s-a păstrat tendința de plecare din oraș și în anul 2007 când mai erau doar 92379 de locuitori stabili.

Principala cauză a reducerii numărului de locuitori stabili din municipiul Tulcea este restructurarea economică, foarte multe persoane rămase fără loc de muncă s-au retras în mediul rural, înregistrându-se după anul 1992 o migrație inversă față de perioada anterioară, respectiv din mediul urban către mediul rural (de la oraș la sat). Alături de restructurarea economică o altă cauză a exodului urban a constituit-o și împroprietărirea agrară care a determinat retragerea citadinului pe locul natal, spre vatra de care aparține proprietatea sa funciară.

În concluzie, după primii trei ani de la Revoluția din Decembrie 1989, populația a înregistrat o scădere accentuată în municipiul Tulcea, scădere care se continuă și astăzi, reflectând stoparea migrației populației de la sat la oraș, starea precară a economiei, dar și valori reduse ale natalității care au dus în final la înregistrarea unui spor natural foarte mic.

4.2. Natalitatea, mortalitatea și sporul natural

Sporul natural reprezintă diferența dintre numărul născuților vii și numărul decedaților, dintre natalitate și mortalitate. Efectele natalității și mortalității determină un spor natural al populației diferit pe ansamblul țării, dar mai ales de la un județ la altul și de la un oraș la altul. Sporul natural al populației din municpiul Tulcea a înregistrat de-a lungul timpului, de la un recensământ la altul fluctuații însemnate, acestea fiind determinate de conjunctura social – economică, istorică, dar și de o anumită concepție a populației în ceea ce privește familia.

Din păcate datele referitoare la natalitatea si mortalitatea populației lipsesc din arhivele municipiului Tulcea, fiind înregistrate sporadnic odată la câțiva ani. Astfel conform Institutului Județean de Statistică, sporul natural al orașului între cele două războie mondiale s-a menținut în jurul valorii de 3,5 ‰, o valoare destul de scăzută ca urmare a natalității în cădere liberă în antiteză cu mortalitatea ridicată.

Pe baza măsurilor luate și a legislației pentru stimularea natalității care s-a bazat în principal pe interzicerea avorturilor, dar și pe acordarea de ajutoare financiare familiilor care aveau mai mulți copii, începând din anul 1968, sporul natural a înregistrat o creștere bruscă, rapidă, ajungând în doar 10 ani să atingă valori de 12 ‰. Se constată astfel că a avut loc o explozie demografică, un „baby – boom”. Aceasta susținută și de scăderea ratei mortalității au determinat o creștere a sporului natural impresionantă, de la 1,7 ‰ în anul 1965 la 11,7‰ în anul 1977. Aceasta este și perioada în care numărul populației stabile din municipiul Tulcea crește foarte mult.

După anul 1977 sporul natural cunoaște o reducere, dar se menține ridicat, până în anul 1987, după aceea sporul natural al populației tulcene variind în jurul valorii medii de 5 – 6 ‰. Acesta lucru poate fi probat foarte ușor urmărind valorile numărului total al populației stabile, care în 20 de ani, între 1966 și 1987, aproape s-a triplat, în timp ce după această perioadă creșterea populației a fost mai moderată.

Graficul 3 – Rata sporului natural

Sursa: Direcția Județeană de Statistică – Tulcea

Ca urmare a scăderii accentuate a ratei natalității, în municipiul Tulcea, începând din anul 1992 se înregistrează o scadere continuă a ratei sporului natural atingând minimul în 2002 când a fost clasată la 0,27 ‰. Cu toate acestea este de remarcat faptul că în toată istoria consemnată în registrele orașului, niciodată rata sporului natural nu a fost negativă. Ba mai mult din 2002 până în 2007 se poate observa o creștere lentă a acesteia ajungând în 2007 la 1,82 ‰.

Această reducere accentuată a ratei natalității se datorează abrogării legislației care interzicea întreruperile de sarcină, însă au acționat și alți factori, cum ar fi de exemplu cei economico-sociali, în perioada de tranziție către economia de piață, recurgându-se la un nou model de familie, cu un singur copil sau chiar fără. Acest lucru nu este unul nou, fiind un model adoptat la nivelul întregii Europe el determinând în timp apariția unui fenomen demografic grav, cu repercusiuni asupra tuturor fenomenelor demografice, sociale și economice, numit fenomenul de îmbătrânire a populației, o problemă cu care se confruntă toate țările devoltate din lume.

4.3. Densitatea populației

Densitatea populației reprezintă raportul dintre numărul de locuitori și unitatea de suprafață pe care aceștia locuiesc, se exprimă în locuitori/km2, din acest motiv constituie un parametru deosebit de important prin semnificația sa ecologică.

La recensământul din 2002 populația județului Tulcea număra 256492 locuitori, ocupând penultimul loc pe țară, fiind totodată județul cu cea mai mică densitate a populației (30 loc./km2). Aprope o treime din populația județului, și anume 92379 persoane este concentrată în municipiul Tulcea pe o suprafață de 177,24 km2, fapt ce face ca orașul să se înscrie în categoria orașelor cu o densitate de peste 500 loc/ km2 , mai exact de 521 loc/ km2 și să se diferențieze major față de restul localităților din județ. Această situație se datorează în principal rolului de centru polarizator pe care îl are muncipiul Tulcea.

Densitatea este una strict zonală și provine din raportul dintre o populație numeroasă și un spațiu administrativ relativ mic. Valorile cele mai mari ale densității se înregistrează în zonele în care construcțiile sunt înalte (cu mai multe nivele). Cu toate acestea se poate observa faptul că densitatea raportată la aria municpiului este foarte mică lucru ce demonstrează faptul că Tulcea este un oraș aerisit, cu puține construcții de tip bloc. Acestea au fost ridicate în perioada socialistă cu precădere în partea de vest a orașului unde s-a dezvoltata noua zonă industrială a municipiului. De asemenea blocurile mai sunt întâlnite și în centrul orașului, explicația pentru acest lucru fiind că terenurile în centrul orașului sunt mult mai scumpe și mai căutate decât în orice altă zonă a orașului și astfel s-au putut scoate mai mulți bani din construirea mai multor case pe o suprafață mai mică.

În conformitate cu Legea nr.5/1973, a fost stabilită suprafața locuibilă pe persoană la 10m2. Ca urmare a acestei indicații, construcțiile de locuințe executate până în anul 1989, au un grad de disconfort ridicat, cei 10 m2 nefiind suficienți penrtu o locuire în condiții optime. De aemenea aceasta constituie principalul motiv pentru care densitatea populației în zona construcțiilor înalte este mult mai mare decât în celelalte zone.

4.4. Structura populației pe grupe de vârstă și sexe

Structura populației pe sexe a suferit transformări în cadrul fiecărui oraș din județul Tulcea, dar mai ales în municipiul Tulcea ca urmare a mutațiilor ce au avut loc în domeniul economic. Spre exemplu, în Tulcea, după anul 1960, alături de ramurile industriei grele, au apărut și s-au dezvoltat foarte mult ramuri ale industriei ușoare, mai ales textilă și de confecții și ramuri ale industriei alimentare, care au atras și reținut populația de sex feminin, determinând un echilibru între sexe.

Graficul 4 – Structura populației pe sexe în municipiul Tulcea 1985-2007

Sursa: Direcția Județeană de Statistică – Tulcea

Tabel 2 – Structura populației pe sexe în municipiul Tulcea 1985-2007

Sursa: Direcția Județeană de Statistică – Tulcea

Până în preajma anului 1990 balanță între sexe a fost echilibrată cu un ușor avantaj pentru bărbați. Astfel dacă în 1985 femeile reprezentau 49,4% din populația municpiului, în 1990 au ajuns aproape la egalitate cu numărul de bărbați și anume 50,1%. După anul 1990, balanța s-a schimbat în favoarea persoanelor de sex feminin, acestea detașându-se de la an la an într-un ritm lent, dar susținut. Proporția în anul 1995 era de 51 % femei la 49 % bărbați, crescând în medie cu 0,3% la fiecare 5 ani, ajungând ca în anul 2007 să fie în proporție de 51,7% populație de sex feminin și 48.3% populație de sex masculin.

Aceasta creștere lentă dar continuă a populației feminine poate fi explicată prin mai multe fenomene sociale și economice. Astfel până în anul 1990 balanța populației înclina sensibil înspre bărbați deoarece erau foarte bine dezvoltate industria grea, agricolă și activitățile portuare. Acestea prin natura muncii lor implică mai mult populație de sex masculin datorită efortului fizic ridicat la care erau supuși prestatorii. Populația feminină era foarte apropiată de cea masculină ca și număr, deoarece exista și o industrie ușoara complementară și anume industria alimentară si textilă.

Dupa anul 1990 populația masculină începe să scadă datorită închiderii uzinelor sau pur și simplu a restructurărilor legate de scădere cererii și implicit de micșorarea producției. Industria ușoară nu a suferit schimbări majore în această perioadă și de aceea populația feminină a stagnat, sau a scăzut foarte puțin, în timp ce populația masculină a scăzut simțitor.

De asemenea o altă ipoteza pentru creșterea numărului de femei este aceea că în zonele puternic poluate se nasc mai multe fete decât băieți. Aceasta este concluzia la care au ajuns un grup de cercetători din cadrul Universității din Sao Paolo, Brazilia, după ce au studiat registrele noi-născuților din mai multe orașe, divizând metropolele în zone de poluare scăzută, medie și puternică. Aceștia au constatat că procentul de fete născute în zonele puternic poluate este unul mai mare decât cel înregistrat în regiunile mai puțin poluate. În cazul de față pe lângă poluare cauzată de autovehicule se poate vorbi și de cea produsă de combinatul de alumină un poluator extrem de mare în zonă.

Graficul 5 – Piramida vârstelor pe municipiul Tulcea – anul 2002

Sursa: Direcția Județeană de Statistică – Tulcea

Graficul 6 – Piramida vârstelor pe municipiul Tulcea – anul 2007

Sursa: Direcția Județeană de Statistică – Tulcea

Nu mai este o noutate pentru nimeni faptul că populația țării se află într-un pronunțat declin demografic, cauzat pe de o parte de o serie de factori social-economici, iar pe de altă parte de tendința tot mai evidentă de părăsire a țării pentru a căuta un trai mai bun, spre alte orizonturi, lucru de neimaginat cu mai bine de un deceniu în urmă.

După cum se poate observa din cele două piramide ale vârstelor, municipiul Tulcea se confruntă cu un fenomen răspândit pe teritoriul întregii Europe, și anume îmbătrânirea demografică. Acest lucru determină forma de amforă, cu o populație cu vârste cuprinse între 1 și 14 ani redusă. Dacă nu ar exista mobilitatea teritorială pentru a reîmprospăta contingentul de populație, atunci Tulcea ar deveni încet încet un oraș îmbatrânit care nu s-ar mai putea susține.

Acestă situație este generată pe de o parte de facorii sociali precum: schimbarea mentalității asupra familiei, și anume reducerea numărului de copii, ajungându-se din ce în ce mai des la situații în care familiile decid să nu mai aibe copii deloc; importanța statutului social, mulți tineri preferând să se împlinească profesional decât să aibe copii. Și pe de altă parte factorii economici reprezentați de sărăcie. Aceasta se instaureză datorită lipsei locurilor de muncă, închiderea actualelor unități de producție și a unor trenduri de pe piața financiară care pot face ca un produs să nu mai fie rentabil.

În concluzie, multe familii aleg să nu aibe copii din cauza faptului că doresc să se împlinească pe plan profesional sau pentru că nu îi pot susține din punct de vedere financiar. O parte din tineri pleacă în alte zone, mai ales în străinatate, pentru a putea câștiga mai mulți bani și pentru a-și putea întemeia o familie. Chiar dacă cei care au declarat că sunt plecați pe termen mai mic de un an sunt mai numeroși decât cei plecați definitiv, este greu de crezut că, odată ce vor găsi un loc cât de cât sigur de muncă se vor mai întoarce, iar odată stabiliți acolo nu vor mai putea contribui la creșterea numărului de copii și tineri din municpiul Tulcea.

4.5. Structura populației pe naționalități

Pe teritoriul județului conviețuiesc în armonie, de secole, circa 17 etnii ale căror obiceiuri și credințe au fost integrate în viața culturală și spirituală a regiunii. Urmărind structura etnică a populației din municipiul Tulcea observăm că populația de naționalitate română a fost întotdeauna dominantă, cu o menționare că în perioada în care Tulcea se afla sub dominație otomană numărul de turci și tătari era apropae egal cu cel al românilor, iar după reanexarea Dobrogei a crescut numărul de bulgari veniți din zona Cadrilaterului, care s-au retras încet încet pentru ca după 1940 când Cadrilaterul a reintrat în componența Bulgariei prin Tratatul de la Craiova, semnat la 7 septembrie, să plece.

Pentru a evidenția cum a evoluat structura pe naționalități în cadrul populației tulcene am ales doi ani de referință: anul 1913, cu o importanță istorică deosebită deorece acesta este anul in care Cadrilaterul intră in componența României, respectiv 2002, anul ultimul recensământ.

Structura populației în anul 1913 se prezintă astfel în municipiul Tulcea: românii dețin majoritatea cu 34% din totalul populației, fiind urmați de ruși și lipoveni cu 26%, bulgari cu 19%, evrei 9%, greci 5%, turci și tătari 3% și alte naționalități cu 4%. Pintre aceste alte naționalități se numără armenii, italienii, germanii, ucrainienii, rromii etc.

Graficul 7 – Structura populației municpiului Tulcea după etnii, anul 1913

Sursa: Direcția Județeană de Statistică – Tulcea

Tabel 3 – populației municpiului Tulcea după etnii, anul 1913

Sursa: Direcția Județeană de Statistică – Tulcea

În comparație cu anul 1913, în 2002 se pot observa modificări importante in structura populației după etnie. Astfel românii ajung majoritari cu un procent covârșitor de 90%. Aceștia sunt urmați la mare distanță de ruși și lipoveni cu un procent de 6%. Mai sunt patru etnii cu pondere de aproximativ 1% și anume rromii, turcii, grecii și ucrainienii. După aceștia urmează etniile cu un număr insignifiant în structura generală a populației, care nici nu au putut fi reprezentați la scara graficului, și anume italienii, evreii, germanii, maghiarii, bulgarii etc.

Graficul 8 – Structura populației municpiului Tulcea după etnii, anul 2002

Sursa: Direcția Județeană de Statistică – Tulcea

Modificările de esență între anul 1913 și anul 2002 sunt numeroase, foarte puține lucruri rămânând neschimbate. Astfel se poate observa faptul că în 1913 populație de etnie rromă nici nu apărea pe statistică, fiind trecută la alte etnii, pentru ca în 2002 aceștia să numere 841 de oameni cu o pondere de 1% din totalul populației.

Așa cum populația de etnie rromă a câștigat în efectiv numeric în perioada analizată, multe alte etnii și-au redus drastic numărul de persoane domiciliate în municipiul Tulcea. Astfel dacă în 1913 bulgarii reprezentau 19% din populație cu un număr de 4091 de persoane, în 2002 au rămas doar 23 de oameni aceștia retrăgându-se în anul 1941, datorită Tratatului de la Craiova. Un alt exemplu al reducerii populației unei etnii este cel al evreilor care în 1913 erau persecutați în Europa, s-au stabilit în număr mare în Tulcea reprezentând 9% din totalul populației orașului din acea vreme. După cel de-al doilea război mondial evreii s-au reorientat înotcându-se în țările lor de origine ajungând ca în 2002 numărul evreilor declarați din municipiul Tulcea să fie de 8 persoane.

Tabel 4 – Structura populației municpiului Tulcea după etnii, anul 2002

Sursa: Direcția Județeană de Statistică – Tulcea

Dintre acestee etnii minoritare cele mai importante sunt lipovenii și turcii deaorece ei reprezintă majoritate etniilor străine din municipiul Tulcea. Turcii și tătarii au colonizat zona Tulcea la inceputul secolului XV când intreaga Dobroge a intrat sub dominație otomană. Prima consemnare documentară a prezenței stabile a unor etnici turci pe actualul teritoriu al României este din anul 1264 când, în urma luptelor interne de tip feudal din Imperiul Anatolian Selgiucid, un grup de 12 mii de ostași conduși de împăratul Izeyddin Keykavuz s-a așezat în Dobrogea. Cu trecerea timpului din ce în ce mai mulți turci și tătari au venit și s-au stabilit în zona Tulcea, aceste fluxuri venind dinspre Antalya. Drept dovadă a numărului mare de turci și de tătari din Dobrogea în acea perioadă sunt numeroasele localități cu nume turcești din zonă precum Babadag, Sarichioi, Cataloi etc.

Rușii lipoveni sunt o etnie de sorginte slavă orientală și apar pe actualul teritoriu al României, îndeosebi în Dobrogea, începând de la mijlocul secolului al XVII-lea, după schisma bisericii ortodoxe ruse. Imediat după sinodul din 1654 în care Patriarhul Nikon a reformat biserica rusă, au început o serie de măsuri restricitve din partea autorităților laice și religioase ruse, care vor culmina cu venirea la putere a lui Petru I cel Mare (1682-1725) și introducerea de către acesta a unor măsuri de europenizare. Refuzul unor credincioși de a accepta înnoirea a făcut ca aceștia să fie supuși unor măsuri administrative foarte restrictive și au fost obligați să poarte o vestimentație specifică. Nemaiputând să suporte toate aceste restricții, credincioșii de rit vechi vor lua calea pribegiei, răspândindu-se în întreaga lume (Polonia, Canada, Alaska, Japonia), inclusiv la gurile Dunării, în Dobrogea. Această din urmă destinație a fost preferată pentru că, la origine fiind pescari din zona râurilor Don și Nipru, ei au putut relua practicarea acestei meserii și restaurarea stilului lor de viață.

4.6. Structura confesională a populației

Nu este nici o surpiză faptul că în municipiul Tulcea coexistă 18 religii diferite dacă ne uităm la numărul populației de diferite etnii care conviețuiesc în acest oraș. Structura confesională (religioasă) a populației din municipiul Tulcea s-a modificat în concordanță cu evoluția structurii naționale având în vedere și factorii locali de influență. În Tulcea există 22 de locașuri de cult după cum urmează: 15 biserici ortodoxe (dintre care 4 de rit vechi), o biserică romano-catolică, una baptistă, una adventistă, două case de rugăciune, o sinagogă și o moschee.

Tabel 5 – Structura confesioanlă a municipiului Tulcea 2002

Sursa: Direcția Județeană de Statistică – Tulcea

Graficul 9 – Structura confesioanlă a municipiului Tulcea 2002

Sursa: Direcția Județeană de Statistică – Tulcea

După cum se poate observa din datele tabelului numărul 6 și graficului numărul 9 religia ortodoxă deține o majoritate indiscutabilă cu un procentaj de 96.09% din populația totală asociind unității de neam și o remarcabilă unitate confesională a poporului român. Cu toate acestea în cadrul naționalităților cultul ortodox deține o pondere însemnată nu doar la români, ci și la rromi și ucrainieni.

Următoarele religii, ca și număr de adepți, dețin procente foarte mici, drept exemplu a doua religie după ortodoxism este cea musulmană cu un procent de 1,56% fiind urmată la mică distanță de creștinismul de stil vechi cu 1,29%. Dacă analizăm toate datele legate de structura etnică și confesională a populației municipiului Tulcea, ajungem la concluzia că acestea nu sunt aleatorii fiind într-o strânsă legatură unele cu celelalte. Drept exemplu numărul covârșitor al populației de religiei ortodoxă este prevestit de numărul mare de persoane de etnie română. Același lucru se întâmplă și în cazul creștinismului pe stil vechi care este direct proporțional cu numărul rușilor și lipovenilor din municipiu. Cazul religiei musulmane este unul mai aparte el neputând fi explicat prin aceleași metode deoarece populația turcă și tătară numără un efectiv mult mai mic de persoane decât cea a lipovenilor și cu toate acestea ponderea celor 2 religii este foarte apropiată. Aici se poate vorbi de influența turcă de peste patru secole asupra populației municipiului, fapt ce a dus la împrumutarea tradițiilor între etniile conlocuitoare.

4.7. Mutații în evoluția populației după anul 1989

Dacă până în anul 1989 recensămintele efectuate asupra populației au indicat o creștere continuă a numărului de locuitori în municipiul Tulcea, creștere ce a avut loc cu ritmuri diferite de la o perioadă la alta, după acest an situația s-a modificat. De remarcat este faptul că în cazul structurii populației pe sexe, ponderea cea mai ridicată a deținut-o populația masculină și mai puțin cea feminină, aceasta fiind o trăsătură specifică pentru câteva județe ale țării. Însă, între anii 1980 – 1989, raportul dintre sexe s-a echilibrat, existând diferențe foarte reduse, nesemnificative. Situația se modifică din nou după anul 1989, când în Tulcea ponderea cea mai însemnată din totalul populației este deținută de persoanele de sex feminin.

Evoluția ascendentă a populației tulcene înregistrată până în anul 1989 este rezultatul direct al dezvoltării economiei din perioada socialistă prin apariția a numeroase unități industriale, din diverse ramuri ale industriei, care necesitau o forță de muncă numeroasă; în aceste condiții a avut loc o creștere impresionantă a numărului de locuitori.

Transformările survenite după anul 1989, mai ales cele din domeniul economic, dar și legislativ, au impus mutații în evoluția numerică a populației din Tulcea. Din domeniul legislativ este important să amintim abrogarea legislației privind întreruperile de sarcină, această abrogarea a avut efecte directe în ceea ce privește evoluția numerică a populației, asigurând o scădere accentuată a natalității. Acestei legalizări a întreruperilor de sarcină i se adaugă și alți factori, precum evoluția economico-socială în perioada de tranziție spre o economie de piață, ce fac posibil un nou model de familii, cu un singur copil sau fără.

Din aceste cauze populația municpiului Tulcea a scăzut continuu din anul 1992 până în prezent, însă cred că cea mai mare importanță o are scăderea accentuată a natalității care determină înregistrarea unui spor natural foarte scăzut. Acest lucru înregistrat pe o perioadă lungă de timp va duce la procesul de îmbătrânire a populației, acest proces având repercusiuni în toate domeniile, dar mai ales în cel economic și social.

Capitolul : 5

CADRUL ECONOMICO-GEOGRAFIC

Acest capitol își propune sa analizeze în detaliu principalii factori care au influențat economia municipiului Tulcea, înainte și după 1989, precum și efectele pe care le-a avut economia asupra populației.

5.1. Economia municpiului Tulcea până in 1989

Pentru a înțelege mai bine diferențele existente în domeniul economic al municipiului Tulcea, diferențieri care sunt specifice perioadei actuale, 1990 – 2007, față de perioada anterioară, până în anul 1989, este bine de precizat și consemnat evoluția treptată a orașului Tulcea din punct de vedere economic.

Astfel, cele două funcții: comercială și de transport au dominat economia tulceană până la primul război mondial, înregistrând apogeul dezvoltării lor.

După război, schimbarea rutelor de circulație a mărfurilor, scăderea exportului de cereale, apariția și dezvoltarea altor porturi, au dus la decăderea simultană a ambelor funcții, creând probleme organelor municipale care în anul 1929, în ședința Consiliului Municipal, la discuția generală a bugetului se arăta situația precară a portului și a celor 3.000 de căruțași. Din acel moment se declara că viitorul economic al Tulcei să se îndrepte spre industrie. Cu toate acestea, rafinăriile, morile și celelalte mici întreprinderi ce existau la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea nu puteau cuprinde numărul mare de forță de muncă eliberată prin scăderea activității portuare.

Se remarcă cu ușurință că între anii 1900-1940 se dezvoltă mai ales funcția industrială a orașului Tulcea, industria fiind reprezentată îndeosebi prin ramura sa metalurgică, datorită transportului ieftin pe Dunăre a materiilor prime. Dezvoltarea acestei noi funcții a municpiului, este susținută de ridicarea unităților industriale decăzute, prin modernizare, dar și prin apariția unor unități noi, astfel încât întreprinderile existente în acea perioadă iau amploare, sunt create unități puternice prin unificarea micilor ateliere și sunt reutilate uzinele vechi. Se diversifică rapid producția, crește eficiența muncii și crește calitatea produselor ce devin competitive pe plan extern.

Dezvoltarea industrială a avut efecte și asupra populației municpiului Tulcea, sub toate aspectele, astfel, după apariția numeroaselor unități industriale se înregistrează în oraș o puternică creștere numerică a populației, creșterea ponderii femeilor din totalul populației, creșterea impresionantă a populației active ocupate în industrie, ponderea acesteia depășind cu mult populația ocupată în agricultură (care inițial reprezenta ocupația de bază) și crește densitatea populației.

Această dezvoltare va face din Tulcea un centru polarizator, mai mult, va crea pentru populație o stare psihologică ce va duce la creșterea indicatorilor demografici: a natalității, scăderea mortalității și implicit creșterea ratei sporului natural. De asemenea sporul migratoriu către oraș crește datorită atracției unui loc de muncă sigur și bine plătit, în municipiu instalându-se permanent un număr mult mai mare de persoane în comparație cu persoanele plecate definitiv.

Starea economică a orașului a influențat foarte mult (așa cum influențează și azi) procesele și fenomenele sociale. Astfel, datorită unei dezvoltări economice intense, într-un timp relativ scurt, nivelul de trai al populației crescuse destul de mult, astfel încât starea de infracționalitate era redusă, infracțiunile se produceau doar accidental, excepțional, șomajul era inexistent, gradul de participare al populației la procesul de educație și instruire era mult mai mare față de situația actuală, divorțurile erau fenomene care se produceau foarte rar, în schimb numărul căsătoriilor era foarte ridicat, etc.

Întorcându-ne la dezvoltarea industrială, după ce am amintit influența acesteia asupra populației și fenomenelor sociale din municpiul Tulcea, putem spune că apariția zonei industriale pe teritoriul orașului a îmbrăcat aspecte diferite în timp. Limitele acesteia s-au conturat în două mari perioade: prima, a dezvoltării mai mult sau mai puțin întâmplătoare, până în 1948, cu o puzderie de întreprinderi mici în intravilan și doar câteva întreprinderi mari în apropierea mijloacelor de transport cele mai adecvate: Dunărea și calea ferată; a doua perioadă, după 1948, când s-a ținut seama, în linii mari și atât cât a fost posibil de sistematizarea intravilanului.

Caracteristic este faptul că zona industrială nu ocupa un teritoriu continuu. În oraș se va constata existența a două zone industriale mari – în apropierea Dunării și a căii ferate, apariții insulare în intravilan și noi amplasamente în extravilan. Apariția și dezvoltarea acestor zone industriale a dus la apariția cartierelor muncitorești, care la rândul lot au dus la apariția de noi fenomene și procese locale, de noi comportamente a grupurilor umane, noi relații a acestora cu spațiul.

În concluzie, transformarea municpiului Tulcea într-un puternic centru polarizator și oraș cu funcții multiple: agricolă, comercială, portuară (de transport), dar mai ales industrială a dus la creșterea numărului de locuitori, creștere ce s-a datorat natalității ridicate, dar și sporului migratoriu foarte mare (deplasarea populației se făcea din mediul rural către oraș); au apărut noi zone rezidențiale, etc. Datorită acestei dezvoltări economice fenomenul de șomaj era necunoscut, iar celelalte fenomene și procese sociale, considerate negative (infracțiuni, divorțuri, starea de sănătate precară, participarea redusă la procesele educaționale și culturale, etc.) erau fenomene rar întâlnite.

5.2. Economia municpiului Tulcea după 1989

După anul 1989, ca urmare a trecerii la o economie de piață, concurențială, au loc mutații importante în cadrul unităților industriale din municipiul Tulcea. Aceste modificări produse între anii 1990 și 2007, au afectat diferit unitățile industriale, în funcție de rentabilitatea lor, astfel: unități industriale considerate nerentabile au fost închise, aflându-se în proces de lichidare; în cadrul unor unități industriale au fost închise doar anumite secții considerate nerentabile, în timp ce altele au cunoscut o dezvoltare și o modernizare superioară față de perioada anterioară (mai ales unități ale industriei ușoare, îndeosebi industria confecțiilor și alimentară).

Cele mai multe unități industriale au fost transformate începând cu anul 1991 în societăți comerciale, în acest an promulgându-se „Legea societăților comerciale”. Începând din anul 1994, unitățile industriale rămase în economia tulceană au fost privatizate cu certificate de acționar, altele aflându-se și în prezent în stadiul de privatizare. Toate unitățile și-au modificat denumirea, însă mai important este faptul că în cadrul tuturor întreprinderilor au avut loc disponibilizări masive ale forței de muncă. Aceste disponibilizări au dus la apariția fenomenului de șomaj. Rata șomajului, aflată în creștere continuă din anul 1990 și până în anul 2000 se datorează disponibilizărilor în masă ale forței de muncă dar și inexistenței unor alte domenii de activitate economică care să absoarbă forța de muncă disponibilizată din industrie.

După anul 1990, s-a dezvoltat cu precădere comerțul, zona comercială a orașului cunoscând o expansiune și o dispersie către toate zonele rezidențiale, însă acesta este reprezentat de numeroase puncte comerciale mici, de tipul chioșcurilor și buticurilor (apariția micilor afaceriști) care nu au putut absorbi decât o mică parte din forța de muncă disponibilizată.

În prezent activitatea economică a orașului Tulcea este reprezentată in principal de industria de construcții, construcții de nave, industria metalurgică, industria prelucrării materialelor de construcții, industria prelucrării lemnului, industria textilă (confecții și pielărie), industria alimentară (pește, carne, lactate, vin, legume, fructe) și la nivel local de industria energetică, comunicații și comerț.

În municipiul Tulcea economia actuală poate fi împârțită în:

Energia și resursele energetice: În municipiul Tulcea, distribuția și furnizarea energiei termice este asigurată în regim centralizat de către SC ENERGOTERM SA, subordonată Consiliului Local Tulcea. În prezent 70% din unitățile locative din municipiu sunt racordate la sistemul centralizat de distribuție a energiei termice. SC ENERGOTERM SA operează cu un număr de trei centrale termice (două funcționează cu CLU și una cu CLU și gaz metan) și un cazan de apă fierbinte CAF care funcționează pe gaz metan. Societatea deservește 9.341 de apartamente.

Sistemul centralizat de distribuție a energiei termice este structurat pe două compartimente principale: rețeaua de distribuție primară (care asigură transportul agentului termic primar) și rețeaua secundară prin intermediul căreia se asigură furnizarea apei calde.

Un alt operator economic de distribuție a energiei termice este SC DALKIA SRL Romania, sucursala Tulcea, care operează cu 14 centrale termice de cartier (șapte funcționează cu CLU și șapte cu CLU și gaz metan). SC DALKIA deservește 4.350 de apartamente. Unitățile de invățămant din municipiu beneficiază de centrale termice proprii in număr de 18 (11 funcționează cu motorină, 4 cu CLU și 3 cu gaz metan).

Industria : Societatea Aker Tulcea S.A. poate construi atât nave noi cum ar fi: tancuri petroliere și chimice; portcontainer de pană la 1400 TEU; nave multifuncționale; nave de aprovizionare, nave manevre ancore și alte tipuri de nave pentru industria offshore; traulere congelator și nave de pescuit costier; feriboturi de marime medie; barje; construcții din oțel, cât și lucrări de reparații la corpul navei, motoare, echipamente electrice și electronice cu specific naval, fiind posibilă practic, executarea oricărui tip de reparații.

În municipiul Tulcea se produce alumină calcinată, materia prima necesară în producerea aluminiului, produselor refractare, produselor ceramice, cimentului, precum și în tratarea apei, realizată de către S.C. Alum S.A. Tulcea și de asemenea tot aici funcționează unicul producator de feroaliaje din siderurgia românească: SC Feral SRL Tulcea.

Industria ușoară produce și comercializează confecții textile pe piața internă și externă, cea mai importantă societate fiind SC Confecția SA a cărei activitate se realizează în proporție de 99% pentru export.

În economia locală, agricultura deține o mică pondere. Pe de altă parte, sectoarele de pescuit și industria prelucrării peștelui dețin un important rol datorită caracteristicilor speciale ale zonei și poziției geografice. Astfel SC Tulco SA este principalul reprezentant al activității de fabricarea conservelor și semiconservelor de pește, făinii de pește și producției de conserve de carne și conserve mixte. În continuare industria alimentară este reprezentată de două unități importante de industrializare și comercializare a cărnii și a produselor din carne, asigurarea materiei prime prin contractarea și preluarea animalelor, industrializarea, depozitarea și comercializarea produselor din carne, piața fiind reprezentată de către societățile SC Carniprod S.R.L și SC Tabco-Campofrio S.A.

Comunicațiile: Comunicațiile din municipiul Tulcea au o infrastructură foarte bine dezvoltată datorită evoluției accelerate a domeniului de comunicații prin apariția și promovarea unor produse și servicii noi. Societățile au avut posibilitatea de a-și îmbunătăți și diversifica serviciile de telecomunicatii, ajungând să ofere produse și servicii similare celor din Uniunea Europeană. Cea mai mare rată de dezvoltare s-a înregistrat în domeniul serviciilor de internet și al telefoniei mobile.

Comerțul: În municipiul Tulcea, unitățile comerciale, de alimentatie publică și depozite, se intind pe o suprafață de 500 mii mp, printre cele mai importante numărându-se: supermarket-urile PennyMarket, WinMarkt, Telena, Fraher, Danaur, Cilicom.

În concluzie, se remarcă pentru economia municpiului Tulcea după anul 1990, o decădere a sectorului industrial, mai ales a unităților industriei grele, care au produs din ce în ce mai puțin ajungându-se până la închiderea unor întregi secții. Concomitent rămân pe loc sau cunosc o oarecare dezvoltare unități ale industriei ușoare (confecții, alimentară). Comerțul cunoaște o dezvoltare importantă, mai apar și alte activități economice industriale, cele ale sectorului de servicii, dar care au o dezvoltare redusă.

Capitolul : 6

FACTORI DETEMINANȚI AI COMPORTAMENTULUI SOCIAL

Interpretarea unor fenomene sociale, mai importante din municipiul Tulcea, se bazează pe interpretarea cadrului fizico-geografic și economico-geografic care au imprimat anumite caractere fenomenelor sociale, transpuse în comportamente și analize sociale.

Cadrul natural analizat în conformitate cu algoritmul fizico-geografic scoate în evidență situarea regiunii studiate la interferanța dintre dealuri de înălțimi medii, lunca Dunării și Delta Dunării. Fenomenul social observat cu privire la cadrul natural a fost acela al migrării populației active spre regiunile învecinate orașului (pentru agricultori), mai ales în urma restructurării industriale, dar pe de altă parte se observă și aglomerarea orașului ca urmare a apariției unor unități industriale mici și mijlocii, mai ales în domeniul industriei ușoare. Cu toata acestea după anul 1989 ponderea persoanelor care pleacă din oraș a fost mai mare decât cea a celor care se stabilesc în oraș, ceea ce alături de sporu natural scăzut duce la reducerea numărului populației din municipiul Tulcea.

Un alt factor deosebit de important în analiza și determinarea comportamentului social este reprezentat de piața muncii, precum și de industrializarea (respectiv restructurarea industrială) din municipiul Tulcea. În acecst sens se impune intervenția unor instituții specializate care să regleze funcționarea pieței muncii prin impunerea unor obiectivele precum:

integrarea forței de muncă disponibile

dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii care să creeze noi locuri de muncă

formarea profesională

aplicarea măsurilor active de combatere a șomajului.

În ceea ce privește economia de piață, se constată după anul 1989, o schimbare radicală care duce implicit la o privatizare proastă a întreprinderilor, la o diminuare a locurilor de muncă, la creșterea șomajului și implicit la scăderea nivelului de trai. Pentru a înțelege mai bine acest factor, al determinării șomajului și scăderii nivelului de trai, o să analizăm mai mult fenomenul de piață a muncii.

Acest concept poate fi definit ca spațiul economic unde se întâlnesc, se confruntă și se negociază liber, cererea și oferta forței de muncă. Piața muncii reglementează raporturi de muncă precum: durata zilei de muncă, condiții de muncă, drepturi salariale, reconversie și perfecționare profesională, etc.

Între conceptele de cerere și ofertă de locuri de muncă, și cerere și ofertă de forță de muncă, există o strânsă corelare, dar în același timp ele se constituie în două categorii distincte. Cererea de locuri de muncă, reprezintă solicitarea de locuri de muncă făcută de posesorii forței de muncă. Oferta de locuri de muncă corespunde numărului de locuri de muncă și este formatată de deținătorii de capital (agenți economici, instituții) și reprezintă nevoia de muncă salarială ce există la un moment dat. Oferta forței de muncă și oferta de muncă corespund numărului de persoane care doresc să presteze o muncă în anumite condiții salariale. Oferta de muncă se formează în decursul unui timp mai îndelungat, timp în care crește și se construiește fiecare generație.

Oferta forței de muncă depinde de vârstă, sex, starea sănătății, mentalitate, etc. Ea depinde de populația aptă de muncă (care a împlinit vârsta legală pentru a putea presta o muncă fără a depăși vârsta legală), care ar putea fi structurată astfel:

populația inactivă;

populația activă, care la rândul ei se împarte în populația activă ocupată și șomeri (înregistrați și nedeclarați).

Piața muncii îndeplinește următoarele funcții:

asigură realizarea echilibrului între necesitățile de resurse de muncă și posibilitățile pentru acoperirea lor;

determină orientarea utilizării resurselor de muncă ale fiecărei zone cu eficiență crescândă, atât prin repartizarea forței de muncă pe profesii și ramuri, cât și prin folosirea lor în cadrul fiecărei unități;

determină adoptarea și aplicarea măsurilor de protecție socială a posesorilor de forță de muncă.

În Tulcea, după 1989, piața muncii cunoaște o evoluție rapidă datorită schimbărilor economice. Astfel, unele meserii sunt mai puțin solicitate sau chiar deloc, în timp ce alte meserii, nou apărute pe piața muncii, sunt solicitate intens datorită ocupațiilor pe care agenții economici le prestează.

Forța de muncă se confruntă în Tulcea pe de o parte cu lipsa locurilor de muncă, iar pe de altă parte pregătirea profesională pe care o dețin persoanele fără loc de muncă nu corespunde nevoilor beneficiarilor de locuri de muncă. În acest sens, un exemplu concludent este faptul că în luna februarie 2007 în municpiul Tulcea existau 78 de posturi vacante pentru funcția de consilier asistență și 2 posturi pentru funcția de inspector asistență. Pentru ca aceste posturi să fie ocupate de persoane competente s-a elaborat un program de formare și perfecționare a tinerilor absolvenți ai unor forme de învățământ superioare sau chiar a tinerilor cu studii medii, deorece în acel moment nu exista nimeni cu acestă specializare dornic să ocupe acest loc de muncă. În situația actuală, economia municipiului Tulcea se află într-un proces de restructurare care va influența evoluția pieței muncii.

Capitolul : 7

DINAMICA RECENTĂ A PROCESELOR ȘI FENOMENELOR SOCIALE

Scăderea nivelului de trai pentru locuitorii municpiului Tulcea a fost generată de perioada de tranziție în care se află economia Românei începând din anul 1989, modificări economice care au dus la extinderea și agravarea sărăciei.

Concluziile studiilor făcute converg spre aprecierea că sărăcia est un fenomen social foarte des întâlnit, având drept urmare amplificarea altor fenomene sociale, foarte grave cum sunt: creșterea numărului de șomeri, creșterea infracționalității, scăderea numărului de căsătorii și creșterea numărului de divorțuri, scăderea nivelului de educație.

În această privință am realizat un studiu al comportamentelor sociale, în municipiul Tulcea, pe baza datelor statistice obținute. Acest studiu cuprinde mai multe elemente ale comportamentului social, dar se vor analiza doar concluziile ce au rezultat din acesta cu privire la sărăcie și la scăderea nivelului de trai, după anul 1989 Tulcea.

7.1. Sărăcia și pragurile sărăciei

În mod curent sărăcia este definită ca lipsa de mijloace financiare asigurării unui trai adecvat în raport cu standardele colectivității. Există însă o anumită oscilație a termenului de sărăcie între: sărăcie minimă – desemnată prin ceea ce se cheamă sărăcie absolută și o limită maximă – desemnată prin termenul de sărăcie relativă. Sărăcia absolută este reprezentată de inexistența unor condiții minime de trai, de viață: mâncare, îmbrăcăminte, locuință, necesare unei simple supraviețuiri în condițiile societății respective. Pe termen lung, sărăcia absolută produce degradări biologice, ireversibile.

Sărăcia relativă este echivalentă cu inexistența nivelului minim de resurse care asigură o funcționare normală a persoanei în contextul socio-cultural dat. Sub pragul de sărăcie relativă se poate rezista fără o alterare de durată a capacităților de funcționare socială normală, însă doar o perioadă limitată de timp.

Pragurile sărăciei permit identificarea incidenței sărăciei și a gradului de sărăcie. Utilizarea gradului de sărăcie furnizează doi indicatori importanți: numărul săracilor și amploarea sărăciei.

Conform studiilor realizate, referitoare la sărăcie – ca fenomen social și a standardului de viață în municpiul Tulcea, s-a constatat că cel mai scăzut nivel de trai, în termeni uzuali – cel mai prost trăiesc persoanele fără ocupație, șomerii, casnicele, elevii și studenții care fac parte din familii cu un venit modest, dar și persoanele fără studii sau cu un nivel redus de studii, aceștia din urmă lucrând ca muncitori necalificați, sezonieri (mai ales în agricultură, construcții) sau chiar ca zilieri.

Cel mai ridicat nivel de trai îl au patronii, urmați la distanță apreciabilă de persoanele cu studii superioare, pensionarii, salariații, persoanele cu studii medii (liceu) și de cei cu care locuiesc în mediul rural.

Se constată că per ansamblu pensionarii nu trăiesc mai rău decât celelalte categorii sociale, de exemplu persoanele active, ci dimpotrivă, trăiesc mai bine. Se poate spune chiar, pentru municpiul Tulcea, că pensionarii reprezintă o categorie favorizată de persoane și asta în primul rând datorită faptului că au o sursă sigură de venit, dar și pentru faptul că de cele mai multe ori pensiile sunt mai mari decât salariul persoanelor active ocupate. Această afirmație este susținută de analiza gradului de sărăcie asociat grupelor de vârstă.

Copiii și tinerii sunt o categorie aparte deoarece ei nu au un venit propriu, înafară de alocația scolară care nu reușește să acopere costurile totale ale școlarizării lor, astfel s-a constatat că fiecare copil mărește rata sărăciei cu o valoare egală cu 6,6 % din situația de dinaintea apariției responsabilității financiare asupra copiilor în cauză.

7.2. Șomajul

Șomajul reprezintă factorul care aduce contribuția majoră la creșterea gradului de sărăcie. Trecerea în șomaj este compensată la început de ajutorul de șomaj, dar numai parțial. Potrivit Legii nr. 76/2002, cu modificările ulterioare, absolvenții primesc o indemnizație de șomaj în valoare de 50% din salariul minim garantat în plată. În ceea ce privește persoanele care solicită indemnizație de șomaj după ce au lucrat acestea primesc ajutor de la stat de 75% din salariul minim garantat în plată. În funcție de stagiul de cotizare, la această sumă se adaugă 3% (în cazul unui stagiu de cotizare de cel puțin trei ani), 5% (în cazul unui stagiu de cotizare de minimum cinci ani), 7% (în cazul unui stagiu de cotizare de minimum zece ani) și respectiv 10% (în cazul unui stagiu de cotizare de minimum 20 de ani) din media pe ultimele 12 luni lucrate a salariului de încadrare. Prelungirea șomajului produce o scădere și mai accentuată a veniturilor. Alocația de sprijin care înlocuiește după nouă luni ajutorul de șomaj, are un nivel și mai scăzut (60 % din salariul minim pe economie). După alte 18 luni, alocația de sprijin este suspendată. Șomajul cronic de lung termen reprezintă sursa cea mai dramatică a sărăciei, în țara noastră acesta având tendința de a se extinde. Începând cu anul 1993 proporția șomerilor care au depășit nouă luni, trecând pe alocație de sprijin, dar și a celor care au depășit întreaga perioadă în care primeau vreun sprijin material, a crescut foarte mult, în prezent aceste persoane atingând un număr îngrijorător.

7.2.1. Șomajul în contextul restructurării economice

Rata șomajului reprezintă raportul dintre numărul șomerilor și populația activă civilă. În contextul unei economii ce se vrea funcțională se încearcă asigurarea unei tranziții rapide și cu cât mai puține costuri sociale între locurile de muncă. Acest lucru înseamnă reducerea la maxim a perioadei între pierderea unui loc de muncă și câștigarea unui nou loc de muncă.

Pentru realizarea acestui proces, este esențial să existe o strategie clară, să se știe permanent care sunt profesiile cerute pe piață pentru a-i forma profesional pe cei care urmează a le exercita și de asemenea trebuie să se știe permanent care sunt strategiile dezvoltării economice, regionale și sectoriale, pentru că numai așa se va vor putea pregăti oameni care să lucreze și să nu ajungă în situația de a avea nevoie de un șomaj de lungă durată.

Din nefericire, municipiul Tulcea se află într-o situație dificilă în urma acestui proces de tranziție economică, putem spune chiar datorită acestei dezorientări economice, care a avut drept efect creșterea șomajului. Specialiștii în economie din Tulcea, încearcă tot mai mult să combată eficient șomajului sau stimularea ocupării eficiente a locurilor de muncă. În acest sens, au fost create strategii și planuri locale de dezvoltare, bazate mai ales pe atragerea investitorilor străini sau români.

Pentru a evidenția tot mai bine gravitatea șomajului în municipiul Tulcea, s-au luat în calcul date statistice privind:

numărul populației cu vârstă de muncă, respectiv cei cu vârstă cuprinsă între 16 și 59 de ani – bărbați, 16 și 54 de ani – femei;

numărul mediu de salariați (mii persoane);

numărul mediu de salariați pe principalele activități economice;

numărul celor fără un loc de muncă, a șomerilor, cu diferențierea pe sexe;

prin antiteza între numărul persoanelor active și a celor fără un loc de muncă s-a ajuns în final la rata șomajului.

Datorită faptului că cea mai mare importanță o are dinamica recentă a proceselor și fenomenelor sociale, în cazul de față al șomajului, datele statistice folosite pentru a reliefa această dinamică sunt corespunzătoare ultimilor cinci ani și anume 2002-2007.

În ceea ce privește numărul populației cu vârstă de muncă se constată o ușoară creștere a acesteia din anul 2002 până în anul 2007, ceea ce înseamnă creșterea cererii de locuri de muncă. În anul 2002 populația municpiul Tulcea era de 93051 din care 65,30% aveau vârsta legală pentru a muncii. În continuare numărul populației stabile a municipiului scade într-un ritm scăzut dar susținut până în anul 2006 cănd se ajunge la un total de 92652 de locuitori cu o pondere a celor cu vârstă de muncă de 67,23%. Anul 2007 marchează o ușoară creștere in numărul populației până la valoarea de 92379, rata populației cu vârstă de muncă continuând să crească.

Această situație pune în evidență creșterea cererii de locuri de muncă în condițiile în care oferta de locuri de muncă în Tulcea este scăzută, mai mult decât atât, în perioada 2002-2007 au loc disponibilizări ale forței de muncă, în urma restructurării industriei.

Tabel 6 – Evoluția numărului populației cu vârstă de muncă

Sursa: Direcția Județeană de Statistică – Tulcea

Graficul 10 – Evoluția numărului populației cu vârstă de muncă

Sursa: Direcția Județeană de Statistică – Tulcea

Creșterea numărului de șomeri și a ratei șomajului într-un ritm lent pentru ultimii cinci ani este bine pusă în evidență de fluctuația numărului de salariați, în municipiul Tulcea, în aceeași perioadă.

Astfel, din anul 1987 până în anul 2007, numărul mediu de salariați a scăzut continuu, ca urmare a restructurărilor din industrie, a disponibilizărilor și a trecerii în șomaj a unui număr mare de persoane. Dacă în anul 1987, în orașul Tulcea exista un număr mediu de salariați de circa 47105 persoane, acest număr a scăzut cu 30% în 20 de ani, astfel ajungându-se în anul 2007 la un număr mediu de salariați de 32616. Luând în considerare și faptul că în 2007 exista un număr de 62393 e persoane apte de muncă din care doar 32616 erau angajate ne duce la o imagine sumbră a economiei municipiului Tulcea.

Tabel 7 – Numărul mediu de salariați din omunicpiul Tulcea pe principalele activități

Sursa: Direcția Județeană de Statistică – Tulcea

Această scădere a numărului de salariați se datorează pe de o parte pensionării unui număr mare de persoane, dar mai ales datorită închiderii unui număr foarte important de întreprinderi mici și mijlocii declarate falimentare, dar care constituiau locul de muncă pentru numeroși locuitori ai municpiului Tulcea.

Urmărind tabelul numărul 8 se poate observa clar scăderea numărului mediu de salariați în Tulcea și implicit creșterea numărului de persoane rămase fără loc de muncă. Acest lucru poate fi dedus din aprecierea raportului dintre persoanele angajate din oraș și populația totală, raport care din 1987 a tot scăzut până în anul 2002 când a început sa se se redreseze. În 2004 au fost disponibilizați un număr de aproximativ 2800 de persoane datorită rezeltutatelor sub așteptări ale investițiilor străine, dar începând cu anul 2005 numărul angajaților incepe să crească ușor până în prezent.

7.2.2. Rata șomajului în munipiul Tulcea

Conform Agenției Județene pentru Ocuparea și Formarea Profesională, rata șomajului in municipiul Tulcea a suferit fluctuații de-a lungul timpului. Astfel din 1991 până în 2000 rata șomajului a crescut încontinuu cu peste 5 procente atingând un maxim istoric pentru municipiu chiar în anul 2000. Acest lucru este datorat condițiilor de insecuritate de pe piața monetară a vremii, fapt ce a condus la multe falimente, cu precădere în sectoru I.M.M. – urilor, dar și al marilor fabrici privatizate, intrate pe mâna unor proprietari fără experieță în domeniu.

Graficul 11 – Rata șomajului în municipiul Tulcea

Sursa: Agenția Județeană pentru Ocuparea și Formarea Profesională – Tulcea

După anul 2000, odată cu perspectivele intrării României în Uniunea Europeană, din ce in ce mai mulți investitori străini sunt atrași de ramura industriala a municpiului. Astfel după anul 2000 au loc infuzii majore de capital străin în infrastructura tehnică a fabricilor care a dus la o rentabilizare a producției și în consecință la crearea de noi locuri de muncă. Acest lucru poate fi observat pe graficul numărul 8 prin tendința de scădere a ratei șomajului, cu mici fluctuații în unii ani. Astfel s-a ajuns ca în numai 6 ani rata șomajului să scadă de la 11,4% în 2000, la 4,7% în 2006, atingând și minimul pentru perioada de după revoluție.

Un fenomen care se observă în ultima vreme este acela al apariției locurilor de muncă pe o perioadă determinată de timp (de obicei scurtă) și acela al creșterii numărului de locuri de muncă temporare. În Tulcea, numărul celor care acceptă o slujbă temporară a crescut foarte mult, în timp ce numărul celor cu slujbe permanente a scăzut în fiecare an. Specialiștii consideră că cele două fenomene și anume apariția locurilor de muncă cu timp spațial și a locurilor de muncă temporare este un semn de modernism, un semn care ne arată creșterea flexibilității populației în ceea ce privește locul de muncă.

7.2.3. Structura populației active pe ramuri de activitate

Schimbările din domeniul economic al municpiului Tulcea care au intervenit după anul 1989 au dus la modificarea însemnată a structurii populației ocupate pe ramuri de activitate. Modificările petrecute în economia orașului Tulcea după al doilea război mondial s-au bazat pe dezvoltarea industrială puternică a orașului, pe diversificarea funcțiilor sale, toate acestea au avut urmări asupra numărului și structurii populației active.

După anul 1989, ca urmarea evoluției demografice, a pensionărilor înainte de vârsta standard și mai ales datorită apariției și creșterii continue a șomajului, numărul populației active ocupate scade, reprezentând 36,79% din numărul locuitorilor în 1997; această scădere continuă și astăzi ajungând în anul 2007 la 35,30%.

Modificările demografice care s-au înregistrat în structura populației active pe ramuri de activitate, reflectă evoluția funcțională a orașului. Astfel, până în anul 1956, cea mai mare pondere din populația activă era ocupată în agricultură, iar după acest an, populația activă ocupată în industrie înregistrează o creștere continuă ca urmare a dezvoltării industriale. Astfel in anul 1987 ponderea populației ocupate în industrie era de 43%.

Din aceste grafice poate reieși ideea greșită că de-alungul timpului nu s-au schimbat foarte multe, înafară de cresterea ponderii populației anjată în servicii cu 11% în ultimii 20 de ani. Înainte de a anlaiza aceste grafice trebuie luat în seama totalul populației active care avea locuri de muncă în acea perioadă. Astfel vedem ca ponderea populației angate în industrie în anul 1987 era de 43% dintr-un total de 47105 de angajați, în timp ce în 2007 aceeași pondere este de 42%, dar de această dată dintr-un total de 32616 angajați. Dacă luăm in vedere și faptul că populația municipiului Tulcea a crescut de atunci până azi cu aproximativ 10000 de locuitori reiese o imagine neagră pentru economia municpiului, deoarece atâta timp cât numărul de locuitori a crescut, inversproporțional a scăzut numârul de angajați. Dar în esență în afară de modificărle suferite de sectorul serviciilor care a crescut, împrumutând cate un pic de la celelalte sectoare de activitate, nimic nu s-a schimbat în ponderea angajaților pe sectoare de activitate în ultimii 20 de ani, Tulcea rămânând un oraș industrial care deabia începe să se deschidă pentru piața serviciilor.

Modificările survenite în activitatea diferitelor sectoare ale economiei și la nivelul agenților economici privați au influențat fluctuațiile produse pe piața muncii, redistribuirile forței de muncă între ramurile economice, mutațiile în profilul socio-profesional și neocupațional.

După intrarea în vigoare, la începutul anului 1991 a Legii nr. 1/1991 privind protecția socială a șomerilor și reintegrarea lor profesională, pe fondul agravării crizei economice, fenomenul de șomaj a evoluat de la 4,2% în 1992 la 5% în anul 2002 ajungând la 5,6% în 2007. Ritmul s-a accentuat concomitent cu manifestarea dezechilibrelor structurale acute pe piața forței de muncă, repercutând în diminuarea capacității economiei de a absorbi personalul disponibil. Dezvoltarea sectorului privat este insuficientă pentru a crea un număr corespunzător de locuri de muncă și mai mult decât atât, acoperirea necesarului său de resurse umane se bazează pe alegerea de persoane active din sectorul public și mai puțin pe repartițiile oficiilor forței de muncă.

Graficul 8 – Numărul mediu de salariați din omunicpiul Tulcea pe principalele activități

Sursa: Direcția Județeană de Statistică – Tulcea

Analizând tabelul de mai sus se pot determina și anii când au avut loc disponibilizări masive ale forței de muncă, astfel: între 1987 și 2002 au avut loc disponibilizări în masă numărul angajaților scăzând cu 30%. Din 2002 și până în 2007 această cifră a avut mici fluctuații, dar per total s-a situat la o cotă foarte apropiată de media pe acești 6 ani și anume de 31859 persoane. Minima absolută pe acești 20 de ani s-a înregistrat în 2003 cănd Tulcea a beneficiat de investiții străine în industrie, mai ales în industria metalurgică și în cea constructoare de mașini.

Urmărind evoluția numărului mediu de salariați pe principalele activități economice, în municpiul Tulcea se constată faptul ca ramurile economice nu au suferit modificări profunde, rămânând în mare cam aceleași ponderi în totalul angajaților. În acest scop s-a analizat comparativ situația pe doi ani: 1987 și respectiv 2007. Singurele modificări notabile sunt apariția dupa 1989 a unei noi ramuri economice și anume cea a activităților financiare, bancare și de asigurări, precum și o creștere a ponderii construcțiilor în totalul angajaților. Acest lucru se poate explica prin liberalizarea pieței în cazul produselor bancare și de construcțiile private care au înglobat toata forța de muncă din sectorul construcțiilor. De asemenea o altă explicație pentru creșterea acestor ramuri este dată de faptul că până în 1989 nu exista termenul de concurență, fiind foarte greu spre imposibil pentru o persoană privată să poată avea o afacere proprie. După 1989 au aparut multe I.M.M. – uri care concentrează mare parte din forța de mucnă dinc ele doua ramuri economice.

Graficul 12 – Numărul mediu de salariați din municpiul Tulcea pe principalele activități economice 1987

Sursa: Direcția Județeană de Statistică – Tulcea

Graficul 8 – Numărul mediu de salariați din municpiul Tulcea pe principalele activități economice 2007

Sursa: Direcția Județeană de Statistică – Tulcea

În concluzie, ascensiunea industrială a orașului a început în anii construcției socialismului și a înregistrat un ritm spectaculos de creștere și dezvoltare. Aceasta a dus într-un timp relativ scurt la transformarea municipiului Tulcea într-un organism complex industrial – urban. S-au produs modificări profunde în toate laturile vieții materiale și spirituale, orașul marindu-și sfera de influență asupra unui vast teritoriu și devenind un centru polarizator în zonă.

Toate aceste unități industriale concentrau peste 60% din forța de muncă a municipiului. Ulterior, după anul 1989, ele au suferit modificări marea majoritate și au fost privatizate, fiind cumpărate de investitori străini. Aceștia fiind preocupați mai mult de profit decât predecesorul lor, Statul Român, au recurs la metode de eficientizare a muncii precum închiderea anumitor secții considerate nerentabile, s-au îmbunătățirea bazei materiale, utilajele moderne fiind mai eficiente decât mai multe departamente de producție reușind să aibă aceleași rezultate cu mai puțini oameni.

Un procent însemnat din forța de muncă disponibilizată a fost absorbit ulterior de domenii economice care au cunoscut o dezvoltare mai mare față de perioada precedentă, între aceste domenii o dezvoltare mai mare o au: cel al comerțului, al activităților financiare, al tranzacțiilor imobiliare, al telecomunicațiilor și chiar domeniul învățământului.

7.3. Nupțialiatea și divorțialitatea

Cele doua fenomene se referă la constituirea și disoluția familiei – una dintre instituțiile cele mai importante și cu cea mai mare răspândire în viața societăților umane. Familia este privită ca o instituție importantă deoarece ea îndeplinește funcția de reproducere a populației, funcție ce îi revenea în măsura aproape exclusivă până în perioada recentă, când marea majoritate a copiilor se nășteau în cadrul familiei. În aceste condiții, constituirea familiei, respectiv proporția persoanelor care se căsătoresc și vârsta la care o fac, precum și disoluția acesteia, afectează în mod semnificativ efectivul nașterilor din cadrul unei populații.

În secolul XXI problema statuluil familiei nu este încă tranșată. În momentul de față există căutări și forme multiple de substituție, dar nu se întrevede o soluție clară nici în cele mai avansate țări. Ba chiar se poate afirma că, acolo udne căsătoria pierde mai mult teren, se inventează forme de coabitare instituționalizate care pot fi asimilate căsătoriei.

Actul căsătoriei presupune o uniune liber consimțită dintre un bărbat și o femeie, uniune consacrată juridic necondiționat, în măsura în care persoanele în cauză îndeplinesc condițiile legale pentru a realiza acest act. (Demografia și sociologia populației, Rotariu Traian, Polirom, 2003, p.174). În mare, aceste condiții pe care cetățenii trebuie să le îndeplinească pentru a se putea căsători se reduc la două: persoana să nu fie deja căsătorită, adică să aibă starea civilă necăsătorit, văduv sau divorțat: și să atingă vârsta minimă legală la căsătorie. La noi in țară, vârsta minimă legală la căsătorie este de 16 ani pentru femei și 18 ani pentru bărbați, cu posibilitatea de a se acorda pentru femei dispensă de vârstă până la 15 ani, dar numai pentru motive bine întemeiate.

Căsătoria poate fi desfăcută prin divorț, în conformitate cu procedurile legaleîn vigoare în fiecare țară. Divorțul nu este un act simetric cu cel al căsătoriei prin prisma faptului că el nu dispune doar desfacerea acesteia, ci vizează și alte aspecte precum partajul averii dobândite în perioada căsătoriei, atribuirea spre creștere și educație a copiilor minori etc. Aceasta face ca însăși desfacerea căsătoriei să nu se rezume la acordul mutual al părților, ci să fie decisă de către o instanță de judecată. Chiar și în țările cu cea mai liberală legislație în domeniu, unde efectiv acordul mutual este suficient pentru obținerea divorțului, acesta se pronunță într-o sală de judecată și nu se înregistrează pur și simplu.la ofițerul de stare civilă sai la un notar public. De asemenea procesul de divorț are, în numeroase locuri, drept scop stabilirea unui vinovat între cei doi soți, pe umerii căruia sa eșecul căsătoriei.

Deși instituția căsătoriei există din cele mai vechi timpuri, divorțul este o inovație socială modernă. Chiar și în spațiul cultural occidental, în țările de religie catolică, divorțul a fost acceptat cu mare dificultate și întârziere.

Tabelul 8 – Numărul de divorțuri și căsătorii din municpiul Tulcea

Sursa: Direcția Județeană de Statistică – Tulcea

Graficul 13 – Numărul de divorțuri și căsătorii din municpiul Tulcea

Sursa: Direcția Județeană de Statistică – Tulcea

După cum se poate observa din graficul numărul 9 evoluție divorțurilot și a căsătoriilor în muncipiul Tulcea a fost una în mare parte liniară, cu foarte mici diferențe de la an la an. Dacă numărul căsătoriilor s-a aflat in creștere din anul 2002 până în prezent, numărul divorțurilor suferit mai multe fluctuații scăzând din 2002 până în 2004, după care a început să crească până în prezent. Cu toate acestea diferențele dintre ani sunt foarte mici, cea mai mare înregistrându-se între 2002 și 2003 când numărul divorțurilor a scăzut cu 31 de cazuri. Această linie relativ constantă în numărul divorțurilor și al căsătoriilor este un semn al faptului că în municipiul Tulcea a existat și există în continuare un echilibru pe toate planurile: social, economic, politic etc.

Dacă motivele căsătoriei sunt evidente ele fiind aceleași de mii de ani, și anume procrearea și nevoia oamenilor de a trăi alături de cineva, în cazul divorțului cauzele sunt foarte diverse. Din sfera cauzelor de natură socială cele mai importante sunt incompatibilitatea soților, căsătoriile la o vârstă prea fragedă, emanciparea femeii, schimbarea principiilor și modelelor sociale, etc. A doua cauză majoră a dicorțului este reprezentată de latura economică. Dacă nivelul de trai este scăzut, automat vor apare neînțelegeri cauzate de lipsurile financiare, iar dacă situația se menține pe o perioada mai lungă de timp crește mult probabilitatea ca unul dintre soți să intenteze acțiunea de divorț. Alte motive care generează divorțul, mai ales în rândul tinerilor căsătoriți sunt: fie dorința de libertate, de independență, fie imposibilitatea asumării răspunderilor pe care le presupune viața în doi și nu în ultimul rând găsirea unui alt partener (parteneră).

Contrar aparențelor care sugerează că cele mai mutle divorțuri sunt intentate de către bărbați, în municipiul Tulcea, femeile dețin procentul cel mai mare în numărul acuzatorilor. Acest lucru se datorează tocmai emencipării femeii care în urmă cu 20 de ani se mulțumea cu rolul de casnică, dar trecând timpul, femeile au început să se gândească din ce în ce mai mult la carieră și la propria persoană având mai multe oportunități de împlinire profesională. Astfel femeile nu au mai acceptat impunerile preconcepute despre ele și dacă nu s-au simțit sprijinite în îndeplinirea obiectivelor lor personale au decis sa renunțe la căsătorie.

În ceea ce privește numărul de divorțuri în funcție de grupa de vârstă a soților se constată pentru municipiul Tulcea că cele mai numeroase divorțuri sunt datorate persoanelor cu vârstă cuprinsă între 24 și 29 de ani, urmate de grupele de 20 și 24 de ani, și 30 – 34 de ani. Cel mai redus număr de divorțuri se înregistrează în rândul persoanelor cu vârstă sub 20 de ani (dar în acest caz și numărul căsătoriilor este extrem de redus), apoi în cazul grupei vârstnice – numărul divorțurilor este din ce în ce mai redus, ca și în cazul persoanelor mature, cu vârste cuprinse între 40 – 54 ani.

Graficul 14 – Vârsta medie a soților la data încheierii căsătoriei

Sursa: Direcția Județeană de Statistică – Tulcea

7.4. Starea de sănătate a populației

Starea de sănătate este unul dintre cei mai importanți indicatori asupra calității vieții într-un teritoriu dat, deoarece aceasta se află în strânsă legătură cu mai mulți factori care influețează evoluția socială a unui oraș precum nivelul de trai, condițiile de muncă sau calitatea mediului în care trăiesc, având repercursiuni asupra tuturor indicatorilor sociali ai populației.

7.4.1. Diagnosticul gradelor și formelor de sănătate

Diagnosticul de sănătate nu este ușor de stabilit nici în cazul în care nu se găsește vreun semn de boală și nici în cazul în care toate datele culese se încadrează în limitele normalului și sunt puse în evidență criteriile pozitive, morfo-funcționale și comportamentale

corespunzătoare. Trecerea limitei de la starea de sănătate la cea de boală, existența unor boli cronice care evoluează, precum și limitele foarte largi ale normalului subliniază relativitatea diagnosticului de sănătate.

Definiția O.M.S. la care se apelează foarte des privește sănătatea ca pe o stare de bine biologic, mental și social, referindu-se la o sănătate ideală. Meritul ei este acela că atrage atenția asupra unității tridimensionale, adică bio-psiho-sociale a individului, de care trebuie să se țină seama în ecuația diagnosticului de sănătate. De aceea, sănătatea reprezintă nu numai o proprietate a vieții organismice a individului ci și o consecință a relațiilor sale cu mediul fizic, biologic și social în care trăiește.

Sănătatea este pe de o parte rezultatul unui proces complex între forțele de apărare și forțele de agresiune exercitate de diferiți factori patogenici. În procesul de tranziție de la starea de sănătate la starea de boală se pot pune în evidență o serie de etape intermediare de sănătate: – starea de sănătate ideală – reprezintă mai mult un deziderat decât o realitate concretă;

– starea de sănătate deplină – este caracterizată de absența factorilor subiectivi și obiectivi de boală, de absența factorilor de risc și de încadrarea tuturor datelor culese în limitele medii ale normalului, fără a atinge extremele;

– starea de sănătate satisfăcătoare – caracterizată ca și starea de sănătate deplină, de absența oricăror elemente subiective sau obiective de boală;

– starea de sănătate îndoielnică – se caracterizează prin prezența factorilor de risc; este stadiul preclinic;

– starea de sănătate subminată – caracterizată de prezența unor leziuni biochimice și anatomice minime care nu pot fi descoperite decât cu ajutorul unor investigații de mare finețe;

– starea de sănătate compromisă – este stadiul manifest în care apar modificări clinice, biochimice și morfologice;

– starea de sănătate pierdută apare atunci când leziunile biochimice și anatomopatologice devin ireversibile și invalidante.

7.4.2. Indicatorii stării de sănătate și formelor de sănătate

Starea de sănătate a populației cumulează influențe mai mult sau mai puțin îndepărtate, directe sau indirecte ale modului de viață, motiv pentru care acest aspect are o importanță majoră în aprecierea nivelului de trai atins de o anumită colectivitate.

Pentru aprecierea condițiilor materiale ce influențează starea de sănătate, a influenței factorilor social – economici și sanitari, în analiza nivelului de trai a municipiului Tulcea se folosește un sistem de indicatori, grupați în funcție de aspectele specifice pe care le sesizează:

Indicatorii accesibilității populației la asistența sanitară.

În acest sens am urmărit evoluția numărului de unități sanitare (spitale, policlinici dispensare, cabinete medicale, farmacii, etc.), a numărului de paturi în spitalele din municipiul Tulcea, a numărului de medici și personal mediu sanitar, luând ca ani de referință perioada dintre 2002 și 2007.

Tabel 9 – Evoluția numărului de unități sanitare din sectorul public

Sursa: Direcția Județeană de Statistică – Tulcea

Tabel 10 -Evoluția numărului de unități sanitare din sectorul privat

Sursa: Direcția Județeană de Statistică – Tulcea

Unităților sanitare care aparțin sectorului public li se adaugă începând cu anul 1990 unități sanitare care aparțin sectorului privat. Acestea din urmă au apărut într-un număr semnificativ și au o mare dezvoltare începând cu anul 1995. Acest lucru nu poate fi decât îmbucurător deorece asistența medicală devine mai accesibilă, atât din punct de vedere al locației cât și al prețurilor datorită competiției, creeaza noi locuri de muncă pentru tinerii specializați în acest domeniu și oferă un nivel calitativ al serviciilor mai bun decât al vechilor spitale de stat, care din lipsă de fonduri nu au mai putut opera schimbări în vederea înnoirii bazei tehnico materiale. De asemenea tot din cauza lipsei de fonduri se poate observa o scădere a numărului unităților sanitare care aparțin proprietății publice.

Datorită creșterii nevoilor de asistență sanitară și datorită grijii mereu sporite pentru condiții optime de asistență medicală au fost înființate până în anul 1989 numeroase dispensare de întreprinderi care permiteau o rapidă accesibilitate a oamenilor la asistența medicală și în egală măsură, o mai bună urmărire a stării de sănătate a colectivelor de muncitori. Aceste dispensare treptat au fost închise din cauza lipsei de fonduri, ajungându-se de la 28 de unități în 1997 la 2 astfel de dispensare în 2007 în cadrul unităților industriale care nu au fost închise.

În ceea ce privește sector farmaciilor de stat se observă un număr redus al acestora, și anume 3 în 1997, iar în anul 2005 se ajunge la situația ca în întreg municpiul Tulcea să nu existe decât o singură farmacie publică. Acest lucru ar fi putut ridica o problemă foarte gravă deoarece o singură famacie la 92000 de oameni nu este nici pe departe suficientă. Din fericire unul din cele mai bine dezvoltate sectore private ale sănătății este cel al farmaciilor. Astfel se remarcă o creștere a numărului farmaciilor private de la 20 în anul 2002 la 34 în anul 2007. Acest număr ridicat al farmaciilor private precum și legea asigurărilor medicale care permite farmaciilor de acest tip să ofere medicamente în baza rețetelor gratuite sau compensate a dus la evitarea unor probleme grave legate de accesibilitatea pacienților la tratamente.

În acest cadru este demn de relevat grija care se acordă ocrotirii sănătății copilului. Acesta este domeniul în care salturile de dezvoltare din punct de vedere al bazei materiale, dar și a calității asistenței depășește media celorlalte realizări din domeniul ocrotirii sănătății. Astfel în municipiul Tulcea există un total de 3 creșe, toate în sectorul public, fapt ce pare incredibi dacă luăm în calcul faptul că pe teritoriul întregii țări mai funcționează doar 40 de creșe de acest fel. În concluzie numărul locurilor în creșe este suficient, parinții din Tulcea beneficiind de luxul pe care alți părinți din alte zone ale țării nu și-l pot permite, și anume de a-și alege creșa la care să-și ducă propriul copil.

O altă ramură a sectorului privat din domeniul sănătății care a înregistrat o evoluție accentuată este cea a cabinetelor medicale specializate private, care înainte de 1990 nu existau. Astfel în anul 1997 erau 30 de cabinete, pentru ca în 2007 sa fie 49 de cabinete. Acest lucru a fost posibil datorită condițiilor de slabă calitate din cadrul spitalului județean, precum și din cauza salariilor foarte mici de care beneficiază medicii specialiști în cadrul aceluiași spital, aceștia preferând să își deschidă propriul cabinet pentru a-și putea suplimenta veniturile. Mulți dintre aceștia, pentru a obține un maximum de profit din munca lor, aleg să-și continue munca la spital, iar in timpul liber să fie la cabinetul particular.

Graficul 15 – Numărul de paturi din spitale

Sursa: Direcția Județeană de Statistică – Tulcea

În ceea ce privește evoluția numărului de paturi din unitățile sanitare se constată o scădere continuuă a acestora din 1990 până în 2007. Reducerea numărului de paturi din unitățile sanitare, mai ales a celor din singurul spital din municipiu, a determinat în multe cazuri situații neplăcute, numeroși bolnavi care necesitau îngrijiri medicale nu au dobândit această îngrijire medicală datorită numărului redus de paturi, în acest caz se pune în pericol sănătatea și chiar viața oamenilor.

Pentru o imagine complexă și completă a rețelei de unități sanitare din municipiul Tulcea, menționăm faptul că aici există și o stație județeană de salvare, un centru județean de recoltare și conservare a sângelui și un centru județean sanitar antiepidemic.

În ceea ce privește numărul de medici din municpiul Tulcea se poate observă ca acesta a scăzut din 1987 până în 2002 drept urmare a degringoladei economice în care se afla întreaga Românie. Între 2003 și 2005 numărul medicilor a crescut ca urmare a creșterii economice a județului bazată pe investițiile străine în infrastructura tehnică industrială. După anul 2005 începe din nou sa scadă numărul medicilor din cauza salariilor foarte mici și a condițiilor de muncă nesatisfăcătoare. În aceste condiții medicii români au preferat sa plece în străinătate unde au salarii de până la 4 ori mai mari și pe deasupra condițiile de muncă sunt impecabile. Din păcate acest fenomen de migrație al forței de muncă a lovit toate domeniile economiei românești și până când economia nu se va redresa nu se întrevăd urme de îmbunătățire.

Tabel 11 – Numărul de medici din municpiul Tulcea

Sursa: Direcția Județeană de Statistică – Tulcea

Graficul 16 – Numărul de medici din municpiul Tulcea

Sursa: Direcția Județeană de Statistică – Tulcea

Indicatorii stării de sănătate.

Conform definiției OMS, starea de sănătate este echivalentă cu starea de bine general, fizic, psihic și social. Această definiție este suficient de cuprinzătoare pentru a surprinde cele mai variate aspecte ale stării de sănătate.

Tabel 12 – Morbiditatea generală în municipiul Tulcea

Sursa: Direcția Județeană de Statistică – Tulcea

După cum se poate observa din analiza datelor din tabelul numărul 11 reiese faptul că în municipiul Tulcea din 2002 până în prezent s-au înregistat din ce in ce mai puține cazuri de îmbolnăviri grave. Acest lucru se datorează progresului tehnic precum și unei informări a populației cu privire la pericolele bolii și asupra metodelor de prevenire mai eficientă decât în anii precedenți.

În concluzie, această situație se datorează unei ușoare creșteri nivelului de trai. Cu toate acestea cele mai multe dintre aceste boli, ca și majoritatea numărului de decese cauzate de aceste boli se înregistrează în rândul populației sărace, cu un nivel de trai extrem de scăzut. Dacă la această principală cauză a îmbolnăvirii adăugăm lipsa igienei și scăderea numărului de cadre medicale avem o imagine completă a cauzeleor îmbolnăvirilor grave din municipiul Tulcea.

Indicatorii bilanțului vital al populației

Aceștia se referă în principal la indicatorii demografici utilizați în caracterizarea mișcării naturale și în caracterizarea altor indicatori sintetici calitativ. Dintre aceștia amintim:

rata generală a natalității – fertilitatea;

rata generală și specifică de mortalitate;

sporul natural al populației;

speranța de viață la naștere;

durata medie a vieții active.

Acești indicatori au fost prezentați detaliat în capitolele anterioare, nivelul acestora oferind o imagine concludentă a stadiului de dezvoltare și a condițiilor de viață de care dispune o națiune sau în cazul de față, municipiul Tulcea.

7.4.3. Starea de sănătate în relație cu stilu de viață

Consumul de alcool

Consumul de alcool este un factor important care influențează comportamentu social al persoanelor. Deși aceste este privit ca și un alimnet consumat în cantități moderate, din păcate, deseori, consumul regulat de alcool se soldează cu abuz sau chiar cu alcoolism cronic, cu toate consecințele de rigoare pe plan individual și social.

Legislativul român încearcă de mult timp să țină sub control acest consum prin supravegherea producției și prin impunerea unor cantități maxime ce pot fi produse într-o gospaodărie. În momentul în care s-a primit un feedback negativ cu privire la limita maximă de alcool s-a introdus o noua lege cu scopul de a reglementa și de a urmări cantitatea de alcool produsă, și anume impozitul pe alcool. Dar este un lucru bine știut că în zona Tulcea se produc în condiții de casă volume enorme de vin și alte băuturi alcoolice, în cantități care par să depășească cu mult media europeană sau mondială.

Dezmembrarea familiilor, pierderea locurilor de muncă, intrarea în sărăcie și alte forme de „esec personal" sunt în mare măsură cauzate, condiționate sau accelerate de abuzul de alcool. Evident, se manifestă și legătura inversă, stresul social intensificând și mai mult exasperarea, iar odată cu ea, ducând și la sporirea consumului de alcool.

Potrivit Direcției județene de statistică Tulcea în anul 2007 în municipiul Tulcea s-au consumat 5.9 litri de persoana pe an de alcool (vin, bere țuică, băuturi distilate și alte băuturi), în timp ce media pe țară să situat la 6 litri de persoană pe an. Se poate observa faptul că in municpiul Tulcea consumul de alcool este aproape la fel cu media pe țară, dar aceste date nu sunt tocmai exacte datorită producătorilor privați de acool care pot duce chiar la dublarea acestei cifre.

În concluzie din datele statistice se observa că în ceea ce privește consumul pe categorii de băutori, avem următoarea situație:

consumul mediu de spirtoase în municipiul Tulcea, în anul 2007 este de

6 litri/an/persoană;

consumul mediu de vin este de 37 litri/an/persoană, consum relativ

mic dacă ne gândim că în județul Vrancea, consumul de vin este de 48,5/an/persoană;

– consumul mediu de bere în Tulcea este de 45,5 litri/an/persoană.

Consumul de droguri legale/ilegale în rândul tinerilor

În anul 2005 s-a efectuat un studiu comandat de Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog al Județului Tulcea, în rândul elevilor de liceu pe baza unui chestionar anonim pentru a testa cunoștințele, interesul și reacția lor față de droguri, precum și măsura în care , eventual, au intrat în contact cu fenomenul.

Astfel am constatat că majoritatea elevilor nu apreciază în mod corect ce sunt drogurile. Aceștia exclud de exemplu alcoolul și tutunul, rezumând problematica la consumul așa-ziselor droguri „tari” despre care de asemenea nu au cunoștințe concrete.

Întrebați dacă au avut curiozitatea sau ocazia de a consuma un drog, 15 elevi au răspuns cu da, marijuana sau hașiș.

Aceasta este singura întrebare care ne indică un posibil consum de droguri. Deoarece nu există informații suplimentare, cum ar fi: frecvența, durata consumului sau locul unde se consumă și cum, evident nu putem trage concluzia că am avea de-a face cu cazuri de toxicomanie.

Fumatul in rândul tinerilor

Informațiile furnizate în continuare sunt din ziarul local al municipiului Tulcea, Delta, unde în anul 2006 a fost prezentat un studiu asupra atitudinii pe care o adoptă tinerii față de fumat. Studiul este realizat pe un lot de elevi dintr-un liceu tulcean, fiind realizat datorită creșterii îngrijorătoare a numărului de tineri fumători.

Tabel 13 – Numărul de fumători în liceele Tulcene

Sursa: Ziarul Delta, Tulcea

La întrebarea din chestionar: „Fumatul este o tentație pentru tineri mai ales când sunt în grup?”, 70 dintre tinerii chestionați au afirmat că această afirmație este adevărată. Influența grupului și presiunea lui asupra nefumătorilor în vârstă de 14 – 17 ani fiind una foarte mare.

Tinerii știu în proporție de peste 90% care sunt substanțele dăunătoare organismului, substanțe conținute în țigară, cu toate acestea un număr impresionant de tineri liceeni din municipiul Tulcea sunt fumători. Absolut toți știu că fumatul pasiv este dăunător pentru sănătatea persoanelor nefumătoare. Mai mult de 65% dintre tineri consideră că este corect ca adolescenții să încerce să fumeze, motivația – vor părea mai maturi, mai duri, mai interesanți. Unii tineri au o concepție demnă de semnalat, interesantă, ei consideră că fiecare persoană are cel puțin un viciu, și spun ei, este de preferat ca acest viciu să fie fumatul, care este mai puțin distructiv decât altele, cum ar fi: alcoolul, consumul de droguri, etc.

În ceea ce privește răspunsurile tinerilor privind consecințele fumatului: 98% știu că fumatul este factor de îmbolnăvire în bolile cardio – vasculare, 99% știu că gudronul se depozitează pe plămâni, fiind una din cauzele principale ale apariției cancerului pulmonar. Vârsta la care apare curiozitatea tinerilor de a încerca să fumeze este de 14 – 16 ani.

7.5. Participarea la procesul educațional și de instruire

Învățământul contribuie pe termen lung la dezvoltarea economică a țării, stimulează progresul economic și social și favorizează în ultimă instanță ridicarea standardului de viață al populației. Aceasta cu condiția ca învățământul de toate gradele să fie bine dimensionat, rațional, organizat, adaptat în mod corespunzător la nevoile prezente și viitoare ale societății și condus cu competență profesională.

Studierea aspectelor legate de procesul de instruire presupune utilizarea unui sistem de indicatori care se referă pe de o parte, la baza materială a învățământului și cadrele didactice disponibile, iar pe de altă parte, la activitatea de educație și instruirea propriu-zisă, prin urmărirea pe forme de învățământ a populației ce urmează cursurile școlilor de diverse grade, ca și a numărului anual de absolvenți.

7.5.1. Indicatorii bazei materiale și factorii care influențează procesul de învățământ.

Se referă la numărul și capacitatea unităților de învățământ de toate tipurile, gradul mediu de încărcare a unităților de învățământ, gradul de dotare al unităților (laboratoare, ateliere, aparate, etc.), numărul cadrelor didactice, numărul unităților de asistență școlară, cheltuielile pentru învățământ finanțate de la bugetul de stat per total și în medie pe elev sau student.

Pentru a arăta acești indicatori și modul cum ei sunt repartizați în municipiul Tulcea s-au realizat câteva tabele.

Tabel 14 – Numărul unităților de învățământ din municpiul Tulcea

Sursa: Direcția Județeană de Statistică – Tulcea

Tabel 15 – Numărul de profesori în învățământ în muncipiul Tulcea

Sursa: Direcția Județeană de Statistică – Tulcea

Analizând tabelele de mai sus se poate observa că numărul unităților de învățământ și a personalului didactic a scăzut, cu valori mici, dar constante. Acest lucru denotă faptul că gradul de dezvoltare a învățământului din municpiul Tulcea s-a aflat intr-un continuu declin după 1997. Principala cauză a acestui declin poate fi regăsită în componenta economică deorece învățământul este unul dintre domeniile care duce o lipsă acută de bani.

Învățământul, privit ca activitate de educare și formare profesională ni se înfățișează în două ipostaze diferite, însă legate între ele: pe de o parte el apare ca un act de transmitere – recepție a cunoștințelor, informațiilor, iar pe de altă parte ca un proces îndelungat de stocare a cunoștințelor și apoi de valorificare treptată a acestora. Altfel spus, pe termen scurt învățământul reprezintă o activitate consumatoare de venit național, iar pe termen lung, ca un proces investițional în resurse umane. Costurile învățământului în municipiul Tulcea diferă în funcție de gradul de cuprindere a populației școlare, de durata studiilor și felul lor, etc. Pentru Tulcea, ca și pentru întreaga țară se remarcă un nivel redus al cheltuielilor pentru învățământ și finanțate prin resurse publice. Resursele financiare publice destinate învățământului au scăzut continuu, muncipiul, alături de România, aflându-se printre orașele, respectiv țările cu cel mai mic efort financiar în privința învățământului.

Revenind la numărul unităților de învățământ din Tulcea se constată că există un număr suficient de grădinițe, școli generale, licee de toate tipurile și scoli postliceale și de meserii. Pe lângă acestea mai există și doua unități de învățământ superior și anume Academia Studii Economice Ciedd și Universitatea Dunarea De Jos Galati, sucursala Tulcea. De aceea în cazul studenților se remarcă o migrare a acestora pentru realizarea sau continuarea studiilor, fie în București, fie în alte orașe mari ale țării, iar Tulcea nu poate fi considerat oraș universitar.

7.5.2. Indicatorii care caracterizează procesul de învățământ.

Se referă la numărul elevilor, studenților, numărul de absolvenți ai învățământului de toate gradele, numărul de elevi înscriși în învățământul special. În ceea ce privește această categorie de indicatori, putem spune că municipiul Tulcea dispune de un număr relativ mare de elevi și de studenți, aceștia din urmă realizându-și studiile în orașele universitare mari: București, Iași, Cluj, etc.

Analizând graficul numărul 15 se poate observa că numărul elevilor înscriși în toate unitățile de învățământ a scăzut continuu deși numărul populației a crescut. Acest lucru poate fi explicat pe de o parte de rata natalității scăzute, a sporului natural mic, care duc în final la fenomenul de îmbătrânire a populației, iar pe de altă parte se datorează scăderii nivelului de trai, a sărăciei cu care se confruntă o bună parte a locuitorilor muncipiului Tulcea. De asemenea un alt factor important este cel al mediului social în care trăiesc, mulți copii fiind puși sau chiar alegând singuri să muncească încă de la o vârstă fragedă decât să aștepte până la finalizarea studiilor.

În privința absolvenților din învățământul de toate gradele se constată pentru Tulcea că numărul acestora este mult mai mic decât al persoanelor înscrise în aceste forme de învățământ, ceea ce se explică prin faptul că numeroși elevi renunță la școală, la procesul educațional și de instruire. Acest lucru are doua explicații: una economică, familia preferă să primească bani de pe urma copilului decât să investească bani, iar a doua explicație este de natură sociologică, și ține de promovare modelelor culturale negative.

Tabel 16 -Structura elevilor din învățământul de toate gradele, pe tipuri de școli

Sursa: Direcția Județeană de Statistică – Tulcea

În prezent în România nu sunt promovate valorile și oaenii cu studii superioare ci persoanele care se descurcă fără studii și chiar au un nivel de trai mai ridicat decât majoritatea oamenilor cu studii superioare. În aceasta situație este de înteles de ce mulți copii aleg să renunțe la școală pentru că în opinia lor nu este justificat să piardă până la 20 de ani din viață învățând și în cele din urmă să nu se aleagă decât cu o diplomă și nici o recompensă financiară pentru efortul lor, având aceleași șanse la o viața lipsită de griji precum un om fără studii superioare.

Concluziile care se pot trage din acest capitol sunt următoarele: dacă îmbunătățirile aduse învățământului de toate gradele vor fi însoțite de măsuri adecvate pe linia de ocrotire medicală, protecție socială, ameliorarea condițiilor de muncă și de viață ale populației în general, acestea vor avea un efect de antrenare, deloc neglijabil, a creșterii economice în municipiul Tulcea. Angrenarea investițiilor în resurse umane se va traduce printr-o creștere mai accentuată a produsului intern brut, iar această creștere va constitui o bază solidă pentru alocarea unei părți mai mari din P.I.B. nevoilor de învățământ, cultură, sănătate, protecție socială, etc.

7.6. Participarea la procesul cultural

Pentru a pune în evidență gradul de participare al populației din municipiul Tulcea la procesul cultural am studiat evoluția pe o perioadă de de 5 ani, numărul și activitatea bibliotecilor, numărul și activitatea cinematografelor, numărul de abonamente radio și de televiziune.

Graficul 17 – Numărul bibliotecilor din muncipiul Tulcea

Sursa: Direcția Judeteană de statistică – Tulcea

Analizând graficul numărul 12 se poate observa o constanță relativă în numărul bibliotecilor până în anul 2007 când numarul acestora a scăzut cu 20. Această scădere este foarte mare și are drept principală cauză pierderea interesului oamenilor pentru bibliotecile public. Dacă luăm în considerare și faptul că dintre aceste 26 de biblioteci numai una este de stat începe să se contureze cauza închiderii unităților deoarece ele sunt conduse ca o afacere având un patron, iar dacă nu mai există cere automat unitatea devine nerentabilă și este închisă. Această situație pune clar în evidență participarea tot mai redusă a oamenilor la procesul cultural. Acest lucru se datorează în principal lipsei de timp de care suferă toată lumea în această nouă societate economică, din cauza măririi zilei de lucru de la 8 la 9 ore, multe locuri de muncă la care prezență în weekend este obligatorie și de asemenea datorită stresului suplimentar din viața de zi cu zi. În rândul tinerilor și al copiilor, lipsa de interes față de carte se datorează și progresului tehnic, se constată că astăzi din ce în ce mai mulți tineri preferă calculatorul sau televizorul în locul unei cărți o carte.

Tabel 17 – Instituții culturale în muncipiul Tulcea

Sursa: Direcția Judeteană de statistică – Tulcea

Tabel 18 – Locuri și vizitatori ai instituțiilor culturale

Sursa: Direcția Judeteană de statistică – Tulcea

După cum se poate observa din tabele 16 și 17 numărul instituțiilor de spectacol a ramăs același, cu o excepție în cazul numărului de biblioteci, în timp ce numărul spectatorilor la evenimente culturale a scăzut. Singurele care au avut parte de o activitate mai crescută a vizitatorlor sunt cele 4 muzee din Tulcea și acest lucru datorită faptului că orașul este principalul punct de plecare înspre Delta Dunării, iar turiștii străini vizitează muzeele locale înainte de a pleca în sejur. În rest se poate observa un număr redus al spectatorilor la evenimentele culturale, în anul 2007 niciuna din activităti nedepășind 31000 de vizitatori ceea ce înseamnă că în decursul unui an 3 din 10 tulceni au fost o singură dată la teatru, film sau altfel de spectacole culturale. Acete cifre sunt extrem de scăzute demonstrând o scădere a interesului oamenilor pentru cultură în municipiul Tulcea datorată problemelor financiare, lipsei de timp și a apariției unor alte surse de informare și culturalizare precum televizorul sau internetul.

7.7. Fenomenul de infracționalitate

Acordând prioritate factorilor sociali, între care numărăm în special organizarea economică și politică, constituirea familiei, sistemul de educație, producția industrială, alcoolismul, subliniem că legea saturației și supra saturației este dependentă de influențele acestor factori numai pe plan general, la nivelul fenomenului.

Raportându-ne însă la infracțiunea concretă, aceasta nu va avea niciodată o determinare exclusiv biologică, fizică sau socială. În orice delict predominarea unuia dintre factori poate varia, cele trei categorii de factori regăsindu-se însă întotdeauna.

Fiecare delict are o determinare multiplă. Examinând complexitatea factorilor angrenați în producerea infracțiunii, se observă că aceștia pot fi împărțiți în trei categorii:

factori antropologici;

factori fizici;

factori sociali.

Examinând pe bază de interviuri și chestionare, raportul dintre scopuri și mijloace legitime, nelegitime ale unor categorii de tineri constatăm că aspirația către o creștere permanentă a veniturilor ce caracterizează societatea noastră în ansamblul său, se face cel mai mult simțită în clasele de jos, în mediile cele mai defavorizate, acolo unde posibilitățile legitime de atingere a acestui scop sunt infime.

Singurul criteriu de apreciere observat în caracteristica acestui mediu este banul. Tânărul aparținând acestei clase sociale va avea la îndemână două modalități de parvenire: fie schimbarea clasei sociale și integrarea lui într-o clasă superioară, fie reușita economică în interiorul clasei sale, în funcție de criteriile acesteia.

În municipiul Tulcea, ordinea și siguranța cetățeanului este asigurată de Poliția Municipiului Tulcea, Inspectoratul de Jandarmi Județean Tulcea și Poliția Comunitară Tulcea.

În conformitate cu coordonatele Strategiei de Modernizare a Poliției Romane, activitatea desfășurată de efectivele Poliției Municipiului in anul 2006 a avut ca obiective prioritare creșterea aportului la combaterea fenomenului infracțional, imbunătățirea operativității și finalității judiciare, optimizarea activităților profesionale dar și consolidarea relațiilor de parteneriat cu societatea civilă, instituțiile publice și celelalte organisme abilitate cu atribuțiuni in domeniul prevenirii criminalității și asigurarea climatului de siguranță publică.

În anul 2006 evoluția fenomenului infracțional s-a inscris pe un trend descendent fiind inregistrate 1621 infracțiuni sesizate (- 28.4%) față de perioada similară a anului trecut, 938 infracțiuni constatate (16%) și 658 infracțiuni soluționate.

Tabel 19 – Criminalitate juridică municpiul Tulcea

Sursa: Direcția Judeteană de statistică – Tulcea

Se constată că volumul infracțiunilor de natură judiciară a scăzut cu 35%, inregistrandu-se creșteri semnificative in ceea ce privește infracțiunile de această natură soluționate, respectiv de la 332 la 369 fapte. De asemenea se constată scăderi semnificative in ceea ce privește infracțiunile săvarșite cu violență din această categorie, iar procentul de soluționare al infracțiunilor de natură judiciară este in creștere.

Indicatorii privind combaterea criminalității evidențiază existența unui tablou statistic din care rezultă că in perioada analizată au fost constatate 983 de infracțiuni, fiind in creștere cele de natură judiciară (+7%), cele economico-financiare cu 53%, precum și cele de altă natură cu 53%, iar cele descoperite in flagrant au crescut cu 40%. Din analiza statistică a acestor date pe genuri de infracțiuni, se constată că infracțiunile contra persoanei, au fost in creștere cu 24,4%, cele privitoare la viața sexuală cu 2,2%, iar infracțiunile contra patrimoniului au crescut cu 8,6%.

Tabel 20 – Infracțiuni patrimoniu

Sursa: Direcția Judeteană de statistică – Tulcea

Graficul 18 – Infracțiuni legate de patrimoniu în municpiul Tulcea

Sursa: Direcția Judeteană de statistică – Tulcea

Se constată creșteri semnificative la furturile din societățile comerciale, acestea fiind determinate in principal de lipsa sau insuficiența amenajărilor de securitate, precum și ineficiența dispozitivelor de pază. Furturile din locuințe se mențin la un nivel ridicat, aceasta și ca urmare a faptului că măsurile preventive adoptate nu au fost eficiente. În ceea ce privește creșterea furturilor din auto, aceasta s-a produs în perioada sezonului estival, ca urmare a fluxului mare de turiști și a parcărilor amenajate necorespunzător.

Tabel 21 – Infracțiuni cu violență în municipiul Tulcea

Sursa: Direcția Judeteană de statistică – Tulcea

Direcția de Poliție Comunitară execută următoarele servicii: servicii de pază executate in locații aparținand Consiliului Local Tulcea= 5, servicii de pază și patrulare aparținand direcțiilor din Primăria Tulcea = 10, servicii de pază, monitorizare și intervenție aparținand altor persoane juridice = 13, servicii de insoțire sau transport valori = 5. De asemeanea în serviciu operativ se găsesc zilnic 29 de agenți.

Capitolul : 8

CONCLUZII

Lucrarea de față reprezintă un studiu al unei regiuni geografice date, de interpretare a unor fenomene sociale, bazată pe analiza cadrelor fizico-geografic, economico-geografic și geodemografic care au imprimat anumite carcteristici fenomenelor sociale transpuse în comportamente și analize sociale.

Cadrul natural analizat în conformitate cu algoritmul fizico-geografic scoate în evidență situarea regiunii studiate în cadrul unui relief de dealuri joase șî câmpie, în lunca Dunării, cu altitudini joase, o oarecare uniformitate a reliefului și posibilități de utilizare a terenurilor foarte puțin variate, predominant agricole datorită solurilor fertile.

Fenomenul uman și economico-geografic, transpus pe fondul cadrului natural scoate în evidență situația zonei studiate. Astfel impactul asupra societății generat de proasta înțelegere a fenomenului de democrație, mai ales în domeniul mobilității populației, pe fondul protecției sociale prost dirijate, scoate în evidență fenomene sociale și demografice care culminează în final cu șomajul, unitățile economice ale orașului intrând după anul 1990 în proces de restructurare, proces ce a dus la închiderea multora dintre ele.

Comportamentele socio-umane ale populației scot în evidență problemele cu care se confruntă comunitatea umană în municipiul Tulcea: creșterea numărului de divorțuri; șomajul ridicat, sărăcia; participarea populației din ce în ce mai puțin la procesul educațional și cultural, starea precară de sănătate a populației, etc.

După anul 1989 în municipiul Tulcea se constată o creștere a numărului de divorțuri mai ales în rândul persoanelor de sex feminin (datorată modificării relațiilor dintre parteneri – „emanciparea femeii”). Stagnarea numărului de căsătorii se datorează atât posibilităților materiale reduse de care dispun tinerii, dar și modificărilor de concepție, de mentalitate față de ceea de înseamnă familia, întemeierea unei familii finnd văzută astăzi de mulți tineri ca o piedică în evoluția lor, pentru realizarea personală.

Una din problemele majore cu care se confruntă populația municipiului Tulcea este și starea de sănătate. Conform definiției Organizației Mondiale a Sănătății, sănătatea reprezintă starea de bunăstare fizică, psihică și integrare socială și nu doar absența bolilor și a infirmităților. Din analiza mai multor indicatori de sănătate observăm că starea sănătății populației este influențată de: nivelul scăzut al veniturilor alocate de stat asistenței medicale (dotări materiale, număr de personal medical), scăderea nivelului de trai din ultimii zece ani, precum și de poluarea provocată de anumite ramuri industriale. Reducerea stării de sănătate în rândul populației din orașul Tulcea, are un impact negativ direct asupra capacității de muncă, asupra productivității și în ultimă instanță asupra cheltuielilor publice deoarece asigurarea sănătății populației nu revine nici în exclusivitate și nici prioritar sectorului sanitar. Astfel putem spune că perioada de tranziție în care se află România afectează starea de sănătate a populației.

Un alt comportament social scos în evidență de această lucrare este comportamentul educațional. Dacă în România, educația de bază pentru toți copiii de vârstă corespunzătoare avea durata obligatorie de 10 ani, preconizându-se să se ajungă chiar la 12 ani, după anul 1989 scăderea nivelului de trai a determinat o scădere a duratei educației de bază, 8 ani completați eventual cu o școală de calificare.

În mod paradoxal însă, au crescut numărul cererilor de educație superioară al absolvenților de liceu mai vechi sau din perioada actuală, cereri care nu au putut fi întâmpinate de universitățile de stat datorită resurselor limitate. Scăderea accentuată a resurselor alocate învățământului de stat, precum și lipsa unor prospectări atente a resurselor în cazul înființării de noi instituții (mai ales în învățământul superior), reducerea numărului săptămânal de ore și norme didactice au dus la scăderea standardelor calitative. Astfel, sistemul de învățământ se află acum într-o criză a calității.

Ca în toată țara și în Tulcea restructurarea economică a dus la creșterea șomajului și a sărăciei. În sistemul economiei de piață cei mai vulnerabili la fluctuațiile cererii de muncă sunt oamenii cu calificări scăzute. Săracii și în mod special șomerii, vârstnicii, persoanele cu handicap, muncitorii necalificați, datorită lipsei lor de resurse economice sunt mult mai puțin reprezentați prin organizații ca sindicatele sau partidele politice. Sărăcia, deprimarea economică, generează și o deprimare politică care la rândul său accentuează precaritatea condițiilor economice.

Natalitatea diferențiată constituie și ea un factor distinct al sărăciei. Dacă o familie cu 2 – 3 copii poate să trăiască la un nivel decent din salariile membrilor maturi, o familie cu mai mult de 4 copii este aproape inevitabil atinsă de sărăcie. În general, natalitatea ridicată este asociată cu segmentele sărace ale societății. Un alt motiv al creșterii sărăciei în orașul Tulcea poate fi considerat și fiscalitatea excesivă.

Datorită lipsei unor lucrări de specialitate, lucrarea de față nu are pretenția unei analize obiective, complete și complexe a fenomenelor sociale în municipiul Tulcea. Este posibil să fi omis unele dintre aceste fenomene, acest domeniu al geografiei sociale oferind o arie vastă de cercetare.

Bibliografie:

CUPRINS: